Curs de

Biofizică
Vă rugăm: gândiţi!

9
Disciplina de Biofizică
şi Fizică medicală
Sef lucr. dr. Irena Grierosu
Prof. dr. Cipriana Stefănescu
Biofizica membranelor
celulare
I. Biomembranele: definitie, tipuri si roluri fundamentale;
II. Caracteristicile biofizice ale moleculelor membranare:
1. Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor componente ale
bistratului membranar.
2. Proprietatile biofizice ale proteinelor membranare.
Topografia moleculelor proteice la nivelul bistratului
lipidic.
3. Fluiditatea (microviscozitatea) biomembranelor.
III. Modele si metode biofizice de studiu al biomembranelor;
Utilizarea izotopilor radioactivi in studiul biomembranelor
IV. Arhitectura supramoleculara a membranelor celulare.
Modelul mozaicului fluid.
1. Modele ale membranei celulare anterioare modelului
mozaicului fluid
2. Descrierea modelului mozaicului fluid: reprezentare
schematica si argumente experimentale
 Complexul de suprafaţă celulară
(1) matrice membrana
Carbohidraţi
extracelulară
plasmatică:
(2) glicocalix 5 - 7 nm

(3) membrana
plasmatică

Ankirină

Faţa (4) citoschelet

citosolică a
membranei

Actină Spectrină
 Viata nu este posibilă în absenta biomembranelor.
Marea majoritate a bolilor implică şi o modificare membranară.
 I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri
fundamentale
 Membranele –
componente esentiale ale
celulelor, având o serie de
roluri fundamentale de
care depind toate funcțiile
celulare.

 Membrana celulară
(membrana plasmatică,
plasmalema) este o
structură celulară, ce
delimitează si eventual
compartimentează
conţinutul celular.
I. Biomembranele: definiție,
tipuri si roluri fundamentale

Tipurile principale de
biomembrane – organizate
într-un sistem de membrane
specific fiecărei celule. Nucleul
si mitocondriile = dublu strat
(alte organite = un singur strat)
I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri fundamentale

Alte structuri de tip membranar:

 Membrane strict
specializate - sinaptice,
mielinice

 Bariere tisulare de tip

membranar – la nivelul
tubului digestiv, la nivel
renal, pulmonar, tegumentar

 Bariere tisulare cu rol

particular în organism –
bariera hemato-encefalică,
bariera hemato-retiniană
Membranele
sunt … bariere
I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri fundamentale

 Roluri fundamentale:
Bariere antientropice fluide și rezistente, în remaniere perpetuă.

Do you
remember? Entropie…
Structuri cu permeabilitate selectivă –
care asigură schimbul de materie, care I. Biomembranele:
se poate produce datorită faptului că definiție, tipuri si
celulele sunt sisteme termodinamice
deschise.
roluri fundamentale

Membrana plasmatică – asigură prin

fenomene de transport:
- reglarea volumului celular, menținerea
pH-ului intracelular și a compoziției
ionice în limite strânse; extrage din
mediu ”combustibil” metabolic și
”materiale de construcție”, dar elimină
substanțele toxice; generează gradienți
ionici - esențial pentru excitabilitatea
nervoasă și musculară.

Membranele intracelulare - asigură

transportul unor molecule între diferite
compartimente celulare.
I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri fundamentale

 Roluri fundamentale:
Asigură comunicarea
intercelulară prin transducția
semnalelor și de transfer al
informației la distanță.

Membranele sunt
… complexe
 Exemplu de
rol in
comunicarea
celulara in
patologie

Receptori absenţi sau

in număr redus in
Hipercolesterolemia
familiala
 Do you
remember?

I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri fundamentale

 Funcție de
suport al
activității
enzimatice.

 Funcție de
captură și
transformare de
energie.

 Funcție de
recunoaștere și
de aderență
între celule
 Roluri
fundamentale:

schema de
ansamblu

Membranele
sunt … foarte
complexe
 Biomembrana:
schema de ansamblu
I. Biomembranele: definiție, tipuri si roluri fundamentale
 Caracteristici esentiale:
 structură laminară; 5-7 nm;
 sunt active metabolic;
 predomină interacțiunile noncovalente;
 sunt stabile termodinamic;
 sunt formate din lipide si proteine.
II. Caracteristicile biofizice ale moleculelor
membranare:
1. Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor
componente ale bistratului membranar.

2. Proprietatile biofizice ale proteinelor

membranare. Topografia moleculelor
proteice la nivelul bistratului lipidic.

3. Fluiditatea (microviscozitatea)
biomembranelor.
II.1. Proprietatile biofizice ale

fosfolipidelor componente ale

bistratului membranar
Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor componente ale
bistratului membranar
Lipidele membranare sunt amfipatice.
Imaginea in microscopie electronica
Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor componente ale
bistratului membranar
Există 3 tipuri de lipide membranare, toate amfipatice:
fosfolipide, steroli si glicolipide.
Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor componente ale
bistratului membranar
Fosfatidilcolina este cel mai cunoscut tip de fosfolipid.
Colesterolul este in cea mai mare parte hidrofob.
Dar are o grupare polara, hidroxil, care il face
amfipatic.
Colesterolul umple spatiile lăsate de porţiunile
neliniare; rigidizează bistratul şi îl face mai puţin
fluid şi mai puţin permeabil.
 Colesterolul este prea
hidrofob pentru a forma
singur un strat lipidic, de
asta se insera intre
celelalte lipide
membranare.

Capul polar = Colesterolul limiteaza

grup hidroxil miscarile capurilor polare
ale acizilor grasi, dar
disperseaza si separa
cozile acestora, facind ca
regiunea interna a
Coada
stratului lipidic sa fie mai
fluida comparativ cu
regiunea externa (care este
in contact cu mediul apos)
Proprietatile biofizice ale fosfolipidelor componente ale
bistratului membranar

Lipidele - tipuri principale de mișcări:

difuzie laterala, rotatie, flexie și flip-flop.
Miscarile (fluiditatea) fosfolipidelor

-Difuzia laterala ~ 10 000 000 ori/secunda

- Flip-flop = foarte rar (~ 1 data/luna)

http://www.slideshare.net/ronaldtelcy/11-cell-bio-membrane-structurepost
fosfatidilcolina si
sfingomielina

Membranele
sunt …
asimetrice
fosfatidiletanol-
animalcellbiology.wordpress.com
amina si
fosfatidilserina

Distribuţie asimetrică a fosfolipidelor şi glicolipidelor în

dublul strat lipidic al eritrocitelor.
Glicolipidele sunt reprezentate cu albastru (capul polar
hexagonal). Colesterolul nu este reprezentat, el fiind
distribuit egal în ambele straturi lipidice.

Copyright © 2002
Bruce Alberts, Dennis
Bray, Julian Lewis, Ma
rtin Raff, Keith Robert
s, and James D. Watso
n
II.2. Proprietatile biofizice
ale proteinelor membranare

Topografia moleculelor proteice la

nivelul bistratului lipidic
 Do you
remember ? difracto-
grama
Proteinele
Raze 
X intra-

membranare
sunt
Cristal globulare

a) b) c)
a) Difractograma cu raze X

b) Harta de densitate electronica a proteinei, efectuata pe computer

c) Modelul structurii conformationale a proteinei.

 Segmentul transmembranar este compus în mare parte din
aminoacizi cu lanţuri laterale hidrofobe. Cu toate acestea,
scheletul peptidic (legăturile peptidice) este hidrofil. Ca urmare,
o structură helicoidală este cea mai favorabilă energetic.
 Tipuri de proteine membranare

Integrale (B) si periferice (F)

Segmentul transmembranar al proteinelor integrale
este de obicei alfa-helix: 20 aa.
Proteinele integrale pot avea un singur domeniu
transmembranar sau mai multe domenii
transmembranare.
Proteinele sunt asociate cu membrana in
diferite moduri
 4 tipuri de interactiuni: legaturi
hidrogen, punti disulfidice, legaturi
ionice, interactiuni hidrofobe

Partea centrală - legăturile

peptidice sunt legate prin
punţi hidrogen, în timp ce
aminoacizii hidrofobi sunt
situaţi spre exterior,
în contact cu lipidele
membranare.
Legaturile peptidice sunt conectate prin punti hidrogen in interiorul
helixului iar catenele hidrofobe fac contact cu lipidele.
Majoritatea proteinelor membranare au lanturi laterale alcatuite din
oligozaharide.
Alte proteine au catene laterale mai lungi, polizaharidice -
proteoglicanii.
Glicoproteinele, proteoglicanii si glicolipidele se afla pe fata externa
a celulei: glicocalix.
Glicocalixul
 Miscari ale proteinelor
membranare

Proteinele: difuzie laterala (5) si de rotatie in jurul axei (3)

Rolurile proteinelor membranare

1 Schimb
selectiv

2 Receptia
semnalelor
3 Sistem de
traducere a
semnalului

4 Aderenta la
matricea
extracelulara
5 Conexiune
cu
citoscheletul

6 Suport
al activitatii
enzimatice
II.3. Fluiditatea (microviscozitatea)
biomembranelor
Fluiditatea
Fluiditatea (microviscozitatea)
(microviscozitatea)
biomembranelor
biomembranelor

 Definitie
 Descriere
 Modulatori ai fluiditătii membranare
 Evaluarea fluiditătii membranare
 Exemple de aplicatii
 Definitie
1 1
fluiditate  
viscozitate 
membrana (0,1 Ns/m2) = 100 x apa (10-3 Ns/m2)

0,1 Ns/m2 = 1 poise

Membranele
sunt …
structuri
fluide
 Descriere

 Prezența interacțiunilor slabe de tip hidrofil-

hidrofob între diferiți constituenți permite o
mișcare permanentă a moleculelor.

 Membrana se va afla într-o stare de echilibru

dinamic (cristal lichid), caracterizată prin
microviscozitate (η) sau fluiditate (1/η).
 Descriere
 Membranele sunt mentinute
impreuna prin interactiuni
hidrofobe
ORDINE
 Membranele sunt in miscare
(rapida pentru lipide si lenta
pentru proteine)

FLUIDITATE

CRISTAL LICHID:
Echilibru dinamic
Modulatori ai fluiditatii membranare

 Biofizici: temperatura, presiune, pH,

potential membranar de repaus

 Biochimici:
 raport acizi grasi saturati/ nesaturati,
 tipuri de PL (raport sfingomielina/lecitina),
 raport PL/colesterol,
 proteine membranare,
 concentratia de ioni …
Modulatori ai fluiditatii membranare -
ex.
Cozile acizilor grasi
- Acizi grasi nesaturati = mai ______
- Acizi grasi saturati = mai _____

http://www.slideshare.net/ronaldtelcy/11-cell-bio-membrane-structurepost
 Modulatori ai fluiditatii membranare -
ex.
Continutul in colesterol
- Mai mult colesterol = mai …
- Mai putin colesterol = mai putin … (la temp. de 37 C)

Temperatura
:
Modulatori ai fluiditatii membranare -
ex.
Colesterolul si temperatura
La temperatura crescuta = colesterolul limiteaza miscarile FL (↓ fluid.)
La temperatura scazuta = mentine fluiditatea (prevenind impachetarea
strinsa), compensând astfel reducerea drastică a
fluiditătii care ar avea loc altfel la temperaturi scăzute.
Evaluarea fluiditătii membranare
 Polarizarea fluorescentei: ‘sonde’ DPH

In patologie:
 fluiditate crescuta: alcoolism cronic, obezitate, maladie de
iradiere, hipertermie maligna …

 rigiditate: varsta, hipertensiune genetica, ateroscleroza,

boala hepatica …
 III. Modele si metode biofizice de studiu al
biomembranelor
 Modele:
 Naturale - Membrane eritrocitare

 Artificiale

Membrane lipidice bistratificate

Lipozomi
Lipozomi
In mediu apos fosfolipidele se aseaza in bistrat: lipozomi
Cele 3 tipuri de structuri care se pot forma spontan prin
adaugarea unei suspensii de fosfolipide in solutii apoase.
Micelele si lipozomii
sunt structuri mai
stabile decit dublul
strat lipidic.
Modele Hematiile care si-au pierdut hemoglobina
(liza) sub efectul unei osmolalitati scazute,
naturale se numesc eritrocite “fantoma”.

Eritrocit fantoma =
eritrocit hemolizat.
Hemoliza consta in
pierderea de catre
eritrocite a
hemoglobinei ca http://www.afabs.ch/bibliotheque/poly_hematuries_barbey/poly_hematurie_barbey.htm
rezultat al unui
tratament fizic, chimic Hematii izomorfe (A: continutul in hemoglobina
sau al actiunii unui
anticorp. este partial conservat; B: eritrocite “fantoma”).
http://www.cnrs.fr/cw/dossiers/d
oscel/decouv/ximg/cellSpe/circu/
10272.htm
Modele artificiale

Copolimeri care prezintă o extremitate hidrofilă (verde) si una

hidrofobă (roşu). În funcţie de rigiditate, lungime şi numărul
segmentelor de polimeri aceşti copolimeri sintetici se pot
autoasambla în micele, vesicule sau cilindri.
https://www.wardsci.com/store/catalog/product.jsp?catalog_number=810142
III. Modele si metode biofizice de studiu al
biomembranelor
 Metode:
 Microscopie electronica
 Difracţie cu raze X
 Microscopie de forţă atomică
 Uitilizarea radioizotopilor (evaluarea receptori, alte proteine membranare)
 Spectroscopie (RMN, fluorescenta, Raman)
 Metode de dinamică moleculară (polarizarea fluorescentei etc.)

Membranele
sunt … foarte
studiate
IV. Arhitectura supramoleculara a
membranelor celulare.
Modelul mozaicului fluid

1. Modele ale membranei celulare anterioare

modelului mozaicului fluid

2. Descrierea modelului mozaicului fluid:

reprezentare schematica si argumente
experimentale (imaginile obtinute prin
criofractura in vid si pe hibrizi celulari)
 IV.1. Modele ale membranei celulare
anterioare modelului mozaicului fluid

 1877 Pfeffer – demonstrează modificarea

volumului celular care poate fi explicată doar prin
existența unei membrane permeabile osmotic care
delimitează celula vegetală;

 Overton măsoară rata de traversare a membranei

celulare de către diverși compuși chimici și
concluzionează că membrana trebuie să fie
compusă din structuri lipidice;

 Fricke 1923-1925 – măsoară grosimea membranei

 Evoluția modelelor biomembranelor se poate
împărți în 3 perioade:
 Perioada clasică marcată de experimentele
lui Gorter – Grendel – Davson – Danielli;

 Perioada unității membranare – teorie

propusă de Robertson;

 Adoptarea modelului mozaicului fluid în

perioada anilor 1960;
Evoluţia conceptului de
biomembrană

Membranes are more mosaic than fluid

Donald M. Engelman
Nature 438, 578-580 (1 December 2005)
 Modelul Modelul
Modelul
Gorter şi Danielli
Robertson
Grendel Davson

1. Gorter and
Grendel
2. Danielli
Davson Modelul
compus
3. Robertson
9. Compozit
IV.2. Descrierea modelului mozaicului fluid:
reprezentare schematica si argumente
experimentale (imaginile obtinute prin
criofractura in vid si pe hibrizi celulari)
 Singer și Nicholson în 1972 definesc membrana ca
fiind o ”soluție bidimensională de proteine ...
înglobate în soluția vâscoasă a bistratului lipidic”

 Bistratul lipidic are în principal rol de barieră de

permeabilitate, în care sunt înglobate proteine cu
diverse roluri. De fapt, bistratul lipidic conține
domenii ordonate, ”cristaline” și domenii mai puțin
ordonate, ”lichide”

 Organizarea membranei nu este deloc simetrică.

 Criofractura =
metoda de
studiu a
biomembranelor
Structural:
 Natură
amfipatică,
datorată în
mare parte
lipidelor, dar și
proteinelor
membranare;
 Miezul
membranei
este hidrofob,
iar suprafața
este hidrofilă
 Criofractura = metoda de studiu a
biomembranelor
V. si cursul
MICROSCOPIA
ELECTRONICA

(a) Preparatul (celulele) sunt inghetate rapid in azot lichid

−196 °C, care imobilizeaza instantaneu componentele
celulare. (b) Blocul de celule inghetate este lovit cu un cutit
rece. Sectiunea de fractura este de obicei neregulata.
(c) Proteinele membranare integrale ramin atasate fie de o
parte, fie de cealalta a bistratului lipidic, ca in figura
alaturata.
 Descrierea modelului mozaicului fluid: reprezentare
schematica si argumente experimentale (imaginile obtinute
prin criofractura in vid si pe hibrizi celulari)
Recapitulare
Recapitulare …
…

 Componentele membranei
nu sunt statice, ele se află
în mișcare continuă care
poate varia de la vibrații
până la mișcări de flip-flop.

 Mișcările lipidelor –
mișcarea laterală nu este
îngrădită, însă trecerea unei
molecule lipidice de pe o
jumătate a bistratului lipidic
pe cealaltă se produce rar
(mișcare de flip-flop).

 Proteinele – pot difuza

lateral și se pot roti, dar își
inversează poziția față de
bistrat doar foarte rar
(energie mare, timp mai
lung).
 Modelul mozaicului fluid (1972,
S.J. Singer & G. Nicolson): proteinele
Recapitulare …
membranare “plutesc in interiorul
mediului fosfolipidic ca niste iceberg-uri
intr-un ocean”

Glicoproteine M. extracelular

Glicolipide

Fosfolipide
Colesterol
Proteine transmembranare
Proteina periferica
Citoschelet
Citoplasma
Bibliografie selectivă

 Aurengo A., Grémy F., Petitclerc T. - Biophysique, Médecine-Sciences Flammarion,

Paris, 1998.
 Laurence Bordenave, Jaques de Certaines, Yvon Grall, Ilana Idy- Peretté, Biophysique
pour les sciences de la vie et de la santé, 2007.
 Dimoftache C., Herman S. – Principii de Biofizică umană, Ed. Universitară “Carol
Davila”, Bucureşti, 2003.
 Goldfarb D. Biophysics DeMYSTiFieD. McGraw-Hill Companies, 2011.
 Hancock J. T., Cell Signalling, Longman, Edinburgh, 1997.
 Lodish H, Berk A, Zipursky SL, et al. Molecular Cell Biology. 4th edition.New York: W.
H. Freeman; 2000. (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK21583/#A1147)
 Marchandise Xavier (sous la direction) et colab. Biophysique pour les sciences de la vie et
de la santé. Omniscience. 2006.
 Rusu V., Baran T., Brănişteanu D. D. - Biomembrane şi patologie, vol. I, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1988, 63-92, 286-292.
 Rusu V. Note de curs. 2010.
 Rusu V. – Nobel – Retrospectivă 1905 – 1995 – Laureaţii premiului pentru fiziologie şi
medicină, Ed. Omnia, Iaşi, 1996.
 Rusu V si colab. Lucrări practice şi demonstraţii de Biofizică şi Fizică Medicală, Ed. „Gr.
T. Popa” Iaşi, 2003.
 Rusu V. – Dicţionar medical, Ed. Medicală, Bucureşti, ed. IV, 2011.
 P.K. Srivastava, Elementary Biophysics- An Introduction , Ed. Alpha Sicience
International ltd., Harrow, U. K., 2005
 Ştefănescu C, Rusu V. Biophysics and Medical Physics: An Introduction , Ed. Tehnopress,
2008.
 Weiss TF, Cellular Biophysics, I-II, The MIT Press, Massachusetts, 1996.