HISTOLOGIA- CURS 1

- Ştiinţa biologică ce abordează microscopic, infra şi submicroscopic structura

celulelor şi ţesuturilor, aparatele şi sistemele în cadrul organismului văzut ca
un tot unitar.
- Noţiuni de histologie au fost formulate din antichitate
- Termenul de histologie este definit în sec. XIX de Meyer
- La noi în ţară învăţământul histologic a fost început de:
o Prof. Dr. L. Scully 1873 - Iaşi
o Prof. Dr. Petrini Galati 1881 – Bucureşti

ŢESUTURILE
- sisteme organizate de materie vie,
- formaţiuni morfologice supracelulare,
- formate din celule similare ca structură şi formă
- asociate
- îndeplinesc aceeaşi funcţie “comună”, nouă, pe care celulele individuale nu o
posedă.

Celulele sunt unite între ele printr-o substanţă intercelulară

- “substanţă de ciment”,
- “substanţă fundamentală”.
Mai multe ţesuturi la un loc, structuralizează un organ.
unul este dominant şi determină funcţionalitatea acestuia;
celelalte ţesuturi asigură funcţionalitatea

Într-un organ ţesuturile formează atât parenchimul cât şi stroma:

Parenchimul :
- este structura specializată
- asigură funcţionalitatea sa “specifică”
- alcătuit esenţial din elemente celulare, mai puţină substanţă intercelulară (exemplu:
acinii secretori din glandele salivare).

Stroma
- componenta indispensabilă,
- rol trofic (vase şi nervi)
- asigură susţinere a parenchimului, asigură funcţionalitatea
(exemplu: ţesutul conjunctiv reticulino-vascular periacinos şi septele conjunctivo-
vasculare interlobare şi interlobulare din glandele salivare).

1
 Pe baza caracterelor morfofuncţionale:
1. ţesutul epitelial;
2. ţesutul conjunctiv;
3. ţesutul muscular;
4. ţesutul nervos.
Primele două sunt ţesuturi labile şi stabile, mai puţin specializate, în timp ce
ultimele două sunt ţesuturi mai puternic specializate.

ŢESUTUL EPITELIAL
Denumirea de “epitheliu” aparţine lui Ruysch (secolul XVIII) pentru a
sublinia “aşezarea lui peste un alt ţesut” (în l. greacă epi = peste, thele = mamelon).

- ansamblu de epitelii cu structură şi histogeneză diferită,

- specializate pentru funcţia :
o de acoperire,
o de căptuşire,
o formează parenchimul glandular
o epiteliilor sensoriale.

CARACTERELE GENERALE ALE EPITELIILOR

Ţesutul epitelial este format:
- ansamblu de celule,
- strâns alăturate, solidarizate prin:
o substanţă intercelulară (de ciment)
o structuri joncţionale
.
Histogenetic
a. din ectoderm:
a. epidermul cu anexe
b. porţiunea iniţială şi terminală al epiteliului tractului digestiv,
precum
c. epiteliul sensorial;
b. din endoderm
a. epiteliului digestiv şi parenchimul glandelor anexate acestui tub;
b. epiteliul aparatului respirator;
c. din mezoderm
a. epiteliul vaselor sanguine şi limfatice,
b. epiteliul germinativ
c. seroaselor,
d. epiteliul conductelor urinare şi genitale.
Funcţional,
- celule, mai mult sau mai puţin diferenţiate,
- cu rol de: 
o apărare
o secreţie

2
 o absorbţie
o recepţie
- Separă mediul intern de cel extern

Histologic, sunt ţesuturi relativ “pure”,

- celulele sunt de acelaşi fel,
- excepţie celulelor mobile de origine sanguină şi melanocitele.

Epiteliile  sunt:
- bogat inervate,
- lipsite de vascularizaţie proprie,
- nutriţia este asigurată de un ţesut conjunctiv, abundent vascularizat
o corion
o derm
Între epiteliu şi ţesutul conjunctiv se interpune o membrană bazală.
Citologic, celulele iniţial
- sunt rotunde,
- apoi devin poliedrice,
- forme geometrice variate,
determinate de topografia şi funcţia pe care o îndeplinesc.
Ele pot fi :
- poligonale turtite (pavimentoase),
- cubice,
- prismatice etc.

Celulele ţesutului epitelial au :

- nucleu
o în general unic,
o bogat în eucromatină,
o imită forma celulei.
- Citoplasma conţine :
o Organite :
 Nespecifice :
 Granulare :
o Microzomi
o Centrozomi
o Microzomi
 Vacuolare :
o Condriozomul
o Complex Golgi
o Reticul endoplasmatic :
 Neted
 Rugos
o Lizozomi
 Speifice :
 Fibrilare :
o Emisiuni membranocitoplasmatice de suprafaţă :
 Cili
 Flageli

3
  Platou striat
 Margine în perie
 Tonofilamente
o Filamente intracitoplasmatice :
 Miofibrile
 Nerofibile
 Gliofibrile
 Granulare :
o Corpii tigroizi
o Granule specifice polilobate :
 Neutrofile
 Bazofile
 Acidofile
o Incluziuni :
 Substanţe de rezervă :
 Incluziuni de grăsime
 Inluziuni de glicogen
 Incluziuni de vitamine
 Incluziuni de minerale
 Incluziuni cristaloide
 Produşi de elaborare :
 Granule de zimogen
 Granule de mucus
 Granule de pigment
 Hormoni
 Produşi de dezimilare :
 Lipofucsina

Celulele au polaritate morfofuncţională specifică

- Polul bazal este în contact cu mediul intern prin intermediul membranei
bazale.
- Zona de mijloc conţine nucleul, organitele,
- Polul apical, celula îşi exercită funcţiile proprii.

MEMBRANA BAZALĂ,
- structură acelulară
- permanentă
- leagă şi separă celulele epiteliale de ţesutul conjunctiv subjacent.
- Forma :
o rectilinie în epiteliile simple
o sinuasă în epiteliile stratificate,
 papile dermale,
o greu de observat în coloraţiile de rutină (col. hematoxilină-eozină), ea
se distinge mai bine în coloraţiile cu :
 hematoxilină ferică (în negru),
 coloraţia PAS (roşu-vişiniu)
 impregnaţii argentice (în negru-brun).
- Grosimea
o mică, sub limita de rezoluţie a microscopului optic;

4
 o apropape de limita de rezoluţie 3 m,
o mare de 7-10 m.
Membrană bazală găsim la :
- fibra musculară,
- adipocit,
- celula Schwann.

În MO,
- strat PAS pozitiv format din glicozaminglicani
- strat subiacent format din fibre de reticulină evidente prin impregnaţii
argentice.

În ME, matrice fin granulară şi o ţesătură de fibrile foarte fine, dispuse în trei
straturi suprapuse:
a. lamina lucida (lamina rara)
a. 10 nm,
b. electronotransparentă, omogenă şi clară.
c. Este traversată de fine fibre de colagen tip IV, şi de fibronectină şi
laminine, cu rol de legare a celulelor epiteliale de lamina bazală;
b. lamina bazalis (lamina densa),
a. de 20-30 nm,
b. matrice omogenă, amorfă de natură proteică şi mucopolizaharidică
(acid hialuronic, heparansulfat), în care sunt incluse rare filamente
fine de reticulină;
c. lamina reticularis (fibroreticularis)
a. fibre de reticulină, incluse într-o redusă substanţă fundamentală şi
fibre de ancorare (colagen tip VII), care marchează trecerea la
matricea ţesutului conjunctiv subiacent.
Compoziţia membranei bazale variază în funcţie de ţesut.
Biochimic :
- proteoglicani, bogaţi în heparan sulfaţi,
- fibronectine
- entactină.
Scheletul membranei bazale
- colagenul de tip IV
- laminină

Funcţional :
- rol de susţinere şi suport,
- asigură ancorarea epiteliului
- filtru biologic
- are permeabilitate este selectivă,
- asigură localizarea,
o mişcarea,
o diferenţierea
o proliferarea celulelor epiteliale
- Este o componentă permanentă dinamică influenţată de factori :
o endogeni
 nervoşi,
 hormonali,
5
  umorali
o exogeni
 microbi,
 agenţi chimici,
 fizici
- Este o barieră impermeabilă pentru celulele conjuctivului subjacent, penetrată
însă de limfocite şi fibre nervoase.
- poate căpăta proprietăţi antigenice cu apariţia de anticorpi ce determină
apariţia unor boli autoimune.
Originea.
- modificare locală a substanţei fundamentale a conjunctivului subjacent
epiteliului,
- Elementele componenete ale laminei bazale sunt secretate de celulele
epiteliale, iar fibrele de reticulină de către fibroblastele conjunctivului
subiacent.

CLASIFICAREA EPITELIILOR
I. Epiteliile de acoperire (înveliş şi căptuşire)
II. Epiteliile glandulare (exocrine şi endocrine)
III. Epiteliile sensoriale, compuse din celule diferenţiate pentru a recepta
excitanţi din mediul extern sau intern.

I. EPITELIILE DE ACOPERIRE ŞI CĂPTUŞIRE

Ţesuturile epiteliale de acoperire sunt :
- alcătuite din celule de formă variată
- strâns unite între ele,
- aşezate în unul sau mai multe straturi
- deasupra unui ţesut conjunctiv
Localizare :
- la suprafaţa corpului
- tapetează organe cavitare
- rol de :
o protecţie,
o absorbţie sau de secreţie.
Clasificarea:
a. numărul straturilor celulare:
a. epitelii simple sau unistratificate,
b. epitelii pseudostratificate sau speciale şi
c. epitelii stratificate sau multistratificate;
b. forma celulelor de la suprafaţă:
a. pavimentoase (poligonale-turtite),
b. cubice
c. prismatice.

6
A. EPITELIILE SIMPLE
(mono sau unistratificate)

1.EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS

- un singur rând de celule plate, turtite,
- cu un contur neregulat sau poligonal,
- ce aderă strâns între ele
- despărţite de ţesutul conjunctiv subiacent printr-o membrană bazală
- Limitele celulare sunt greu vizibile în coloraţiile uzuale (col. HE), dar devin
evidente prin impregnări cu nitrat de argint,
- pietrelor de pavaj, de aici denumirea de epiteliu pavimentos.

Fig.nr. 1. Epitelii simple pavimentoase.

A-epiplon: cp-celulă pavimentoasă, n-nucleu; B(sec.sagitală)-endoteliu: mb-membrana
bazală; C-mezoteliu: c-corion.

- celulele sunt turtite apicalo-bazal,

- mai bombate în zona nucleului, 4-6 mm, şi foarte subţiri spre periferie 0,1 - 0,3
mm.
- Citoplasma acidofilă conţine :
- un nucleu
o central,
o aplatizat.
Localizare:
mezotelii
- peritoneu,
- pleură,
- pericard,
endotelii.
alveolele pulmonare,
labirintul membranos,
cavitatea timpanică,
foiţa parietală a capsulei Bowman şi segmentul intermediar al tubului urinifer din
rinichi.

7
 Funcţia
- acoperire
- difuziunea lichidelor în capilare, a gazelor în alveole.

8
 2. EPITELIUL SIMPLU CUBIC

- un singur rând celule

- laturile izodiametrice,
- dispuse pe membrană bazală
- cu un nucleu rotund şi central.
- Localizare :
o suprafaţa ovarului,
o epiteliul tiroidian din foliculii normofuncţionali,
o plexurile coroide,
o ductele mici ale glandelor exocrine,
o tubii contorţi distali şi colectori

Fig. nr. 2
Epiteliu
simplu cubic

Funcţiile :
- acoperire sau căptuşire,
- secreţie sau absorbţie

3. EPITELIUL SIMPLU PRISMATIC (cilindric sau columnar)

- un rând de celule înalte,
- dispuse perpendicular pe membrana bazală,
- similare unor cărămizi,
- cu feţele laterale verticale,
- iar capetele reprezintă:
o polul apical (de suprafaţă) şi
o bazal (spre membrana bazală).
- Nucleii
o formă de bastonaş,
o dispuşi în treimea mijlocie sau inferioară a celulelor,
o paralel cu axul lung al acestora
- La polul apical celulele pot prezenta diferenţieri în raport cu localizarea şi
funcţia lor (kinocili, stereocili, microvili).

Fig. nr. 3 A-epiteliu simplu prismatic neciliat; B-epiteliu simplu prismatic ciliat;
cpn-celulă prismatică neciliată; mb-membrană bazală; c-corion; cc-celule ciliate;
cl-cil; cb-celulă bazală.

Localizare:

9
 - canalele excreto-secretoare din glandele salivare,
- stomacului
- epiteliul intestinal
- epiteliul segmentului proximal al tubului urinifer
- Epiteliul mucoasei uterine şi al trompei uterine
Funcţia
- acoperire,
- secreţie,
- absorbţie şi
- de mobilizare a conţinutului aflat în cavitatea pe care o delimitează.

B. EPITELIILE STRATIFICATE
(multi - sau pluristratificate)

1. EPITELIUL STRATIFICAT PAVIMENTOS

În principal sunt descrise 3 straturi celulare:
a. stratul bazal,
b. stratul mijlociu,
c. stratul superficial,
Epiteliile pavimentoase stratificate pot fi keratinizate (cornificate) sau
nekeratinizate.
Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat
- în regiunile care vin în contact cu mediul extern uscat, expus la aer, cum este
epiderma.
- Aici stratificarea este mai variată:
o bazal,
o spinos,
o granulos,
o lucid
o cornos.
Celulele superficiale, din stratul cornos, suferă un proces de cornificare, prin
încărcarea citoplasmei cu cheratină care va determina dispariţia nucleului şi
descuamarea celulei.

Epiteliul stratificat pavimentos nekeratinizat se organizează în regiuni unde

se menţine o umiditate constantă, cum este :
- cavitatea bucală,
- esofagiană,
- vaginală,
- epiteliul cornean anterior.
Aici stratul superficial nu suferă procesul de keratinizare, nucleul lor devine
picnotic dar persistă chiar şi în celulele descuamate. Organizarea celulelor se face
numai în cele trei straturi:
- bazal,
- mijlociu
- superficial

10
 ss
A B
sc

sp

sp

sg
mb
Fig. nr. 4. Epiteliu stratificat pavimentos. A-nekeratinizat; B-keratinizat;
sc-strat pavimentos keratinizat; sp-strat spinos; sg-strat germinativ; mb-membrană
bazală; ss-strat superficial nekeratinizat.

Funcţia
- acoperire,
- protecţie,
- termoreglare,
- asigură impermeabilitatea faţă de agenţii chimici (substanţe toxice,
medicamente), faţă de agenţii fizici (radiaţii) şi biologici (microbi) etc.

2. EPITELIUL STRATIFICAT CUBIC

- două rânduri de celule,
- cele bazale sunt mai înalte
- cele superficiale au o formă cubică.
Se găsesc mai mult în perioada embrionară, formând baza de diferenţiere a
epiteliilor stratificate pavimentoase. Postnatal se întâlneşte în canalele glandelor
sudoripare şi în canalele mici a glandelor salivare.
Funcţia lor este în primul rând de căptuşire, de absorbţie sau secreţie.

3. EPITELIUL STRATIFICAT PRISMATIC (cilindric sau columnar)

Este mai frecvent întâlnit în viaţa embrionară şi mai rar la adult.
Schematic este format din trei straturi celulare:
a. bazal cu celule cubo-cilindrice;
b. mijlociu cu câteva rânduri de celule poliedrice;
c. superficial, format dintr-un singur rând de celule prismatice, ce pot
prezenta la polul lor apical o cuticulă, un platou striat sau cili vibratili.
Acest epiteliu îl întâlnim în conjunctiva palpebrală, în faringe, în laringe,
în uretra membranoasă şi în ductele mari ale glandelor exocrine

Fig. nr. 5 Epiteliu stratificat prismatic;

cs-celulă superficială prismatică; sp-
celulă poligonală; sg-strat germinativ;
mb-membrană bazală; c-corion.

11
C. EPITELII SPECIALE

1. EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT PRISMATIC

- este unistratificat,
- format dintr-un singur rând de celule,
- dispuse toate pe membrana bazală,
- de înălţimi diferite,
- nucleii celulelor fiind situaţi la deferite nivele, dau aspectul de falsă
stratificare.
- Celulele prismatice pot fi ciliate:
o în epiteliul mucoasei nasale
o trahee
o bronşiile mari, sau
- neciliate în uretra masculină.
- Printre celule putem găsi celule caliciforme izolate

Fig. nr. 6 Epiteliu pseudostratificat ciliat cilindric;

cm-celulă mucoasă; ce-celulă ciliată; cb-celulă
bazală.

Funcţia acestor epitelii este cea de tapetare, de secreţie (muco-seroasă),

absorbţie dar şi de protecţie sau apărare.

2. UROTELIUL
Este un epiteliu stratificat de tip particular, morfologic şi funcţional, ce
tapetează căile urinare ca: bazinet, ureter, vezica urinară, uretra prostatică
Morfologic, este constituit din trei tipuri diferite de celule, organizate în
straturi false:
a. stratul bazal,
a. format dintr-un singur rând de celule cubice,
b. în contact foarte strâns cu ţesutul conjunctiv subjacent, deoarece
membrana bazală este slab organizată;
b. stratul mijlociu,
a. mai multe rânduri de celule “în rachetă”,
b. celule alungite,
c. cu o extremitate apicală ovalară,
d. nucleu rotund, central.
e. Elementele de joncţiune sunt slab organizate, ceea ce conferă
celulelor, o oarecare mobilitate în sens longitudinal;
c. stratul superficial,
a. un rând de celule “în umbrelă”,
b. mari
c. ce acoperă 3-4 celule subjacente,
d. cu polul apical rotunjit,
e. citoplasmă bogată, eozinofilă cu 1-2 nuclei

12
 f. expansiuni celulare ce coboară printre celulele subiacente,
conferind celulei un aspect de umbrelă.
g. prin prelungirile lor citoplasmatice, toate celulele sunt ancorate la
membrana bazală,
Uroteliul prezintă o mare plasticitate.
a
b

cu

cr

sg
Fig. nr. 7 Epiteliu de tranziţie (uroteliu);
a-perete contractat; b-perete dilatat; cu-celule umbeliforme; cr-celule în rachetă; sg-
strat germinativ.

Funcţia uroteliului este de căptuşire, plasticitate şi de a asigura

impermeabilitatea faţă de substanţele străine din urină.

13