MEDICINĂ GENERALA ANUL II – HISTOLOGIE, sem I

1. Caracterele generale ale tesuturilor epiteliale

- se prezintă sub diferite aspecte morfologice, care variază dupa funcţia şi poziția ocupată în organism, ele
posedă unele caracteristici generale comune:

1. Elemente componente
- cele mai pure țesuturi, prezentându-se ca mase compacte de celule proprii, ataşate între ele prin aşa-
zisele joncțiuni celulare, care numai ocazional permit prezența altor elemente celulare în intimitatea lor
structurală (leucocite în migrare printre celulele epiteliului intestinal, melanocite în epiderm, etc.).
- sunt tesuturi avasculare, celulele primind nutrimentele şi oxigenul prin difuziune, din vasele țesutului
conjunctiv subjacent.
- Între tesutul epitelial şi țesutul conjunctiv întotdeauna se găseşte membrana bazală, ce desparte dar şi
solidarizează cele două ţesuturi.

Printre celulele epiteliale se găsesc numeroase terminaţiuni nervoase libere.

Forme:

- pavimentoase (turtite), ca nişte plăci ce bombează în jurul nucleului,

- cubice (prismatice joase), cu nucleul rotund, situat central, limitele celulare distingându-se greu;
- cilindrice (prismatice înalte), cu nucleul ovalar, situat în polul bazal sau apical, în funcție de activitatea
celulei.
- piramidală, caliciformă, poliedrică, rachetă, umbrelă.

Celulele epiteliale sunt învelite la suprafață de un strat fin glicoproteic, numit glicocalix (produs de complexul
golgi)sau glicolemă, variabil ca grosime, fiind mai gros şi uşor de identificat la polul funcțional.

2. Solidarizate prin:
- interpatrunderile mb celulare
- rezultatele de echilibru dintre forta de atractie si cea de repulsie (Van Der Waals )
- substanta intracelulara

Dispozitive intercelulare jonctionale:

1. de adezivitate (dezomozomii):
- in banda (Z adherens)
- in spot ( Macula Adherens )
- hemidesmozomii
2. impremeabile :
- stranse ( Z ocudens )
- septate
3. de comunicatie -GAP (macula comunicans)
 4. complexe jonctionale
I. Polaritatea tisulara :
- Proprietatea celuleleor epit. Caract prin alcatuirea diferita a mb plasmatice apical,bazal lateral
- Cell prezinta polaritate : li se desting o fata ext (orientata la exteriorul corpului) si una interna (spre
mediul intern )
- Reflectata prin distributia organitelor celulare
- Controlata nuclear
II. Diferentierile cell epiteliale :
- Structuri specific anumitor cell epiteliale ,legate de functia celulei .
- Sunt :microvilii ( expa+nsiuni digitiforme ), cilii (expansiuni filiforme de la polul apical,clasificati in
mobili- KINOCILI si imobili-STEREOCILI), si cuticula (ingrosare a plasmalemei cu rol de bariera)

2. Epitelii simple pavimentoase

 un singur rand de cell latite ,reduce ca inaltime ce Adera intre ele
 citoplasma subtire intinsa
 nucelu lentiformi si hipercromi
 contin organite cell comune dar si vezicule de pinocitoza

Ex :- endoteliie (vase de sange )

- mezotelii (seroase)
- epit de pe fata interna a timpanului
- foita ext a capsulei Bowman
- ansa Henle portiunea descendenta
- alveola pulmonara
- capusla articulara.

Functii : de protective ,alunecare ,in transportul de substante

3. Epitelii simple cubice

 Sunt formate dintr-un singur rând de celule izodiametrice, cu limite greu evidențiabile la microscopul
optic.
 Nucleul mare, rotund, normocrom, dispus central în celulă.
 Citoplasma este abundentă, în ea găsindu-se organite comune (mitocondrii, REN, RER, lizozomi).

EX : - epiteliul ovarian,
- epiteliul plexurilor coroide, Functii : De protetie ,uneori de
- epiteliul canaliculilor Boll de la glandele salivare, secretie (la plexurile coroidale)
- epiteliul canaliculului biliar din spaţiul Kiernan,
- căi genitale intratesticulare,
- tubii colectori,
- TCD ,
- portiunea asc a Ansei Henle
 4. Epitelii simple cilindrice, prismatice inalte.

 Un singur rând de celule ,cu înălțimea mai mare decât celelalte dimensiuni
 Limitele greu vizibile la microscopul optic.
 Col : impregnarea argentică, PAS,
 Nucleul ovalar, hipocrom, dispus cu axul lung în axul celulei, înspre polul bazal sau apical în funcție
de activitatea celulară.
 Citoplasma este abundentă, bogată în organite cu dispunere neuniformă.
 La polul apical, organitele sunt reduse ca număr, spre polul bazal, numărul lor creste ( Multe
mtocondrii si RE)

Functii :- de protective
- favorizeaza absorbtia( microvilii is )
- favorizeaza mobilitatea (cilii)

Epitelii prismatice clasificari:

1. Fara diferentiere la polul apical (mucoasa gastrica)

2. Prismatice simple cilate (troompa uterina ,uter)
3. Prismatice simple cu microvilli (colecist)
4. Prismatice simple cu microvilli si celule caliciforme (intestin)

5. Epitellii pseudostratificate cilindrice

 Alcătuite din celule cilindrice, (prismatice înalte), de diferite înălţimi sitaue pe membrana bazală.
 Unele celule sunt mici( pitice) , altele sunt înalte şi le acoperă pe cele joase ajungând cu polul apical la
suprafața.
 Nucleu ovalar, cu axul lung în axul celulei, cel mai adesea în ½ inferioară, deasupra lui găsindu-se un
dezvoltat aparat Golgi.
 In MO oferă senzația de falsă stratificare.
 Citoplasma lor e bine reprezentată şi conține toate organitele comune. (mai translucidă la MO, pt că nu
conține granule sau produse de secreție în zona apicală).
 Unele celule prezintă la polul apical kinocili, iar altele sunt de tip caliciform, mucigene

Localizare :
- Cai aeriene (trahee,bronhii) , a mai fost numit si ep respirator
- Se mai gaseste si in sacul lacrimal ,trompa lui Eustachio si epididim

Rol : protector ,secretor si eliminearea perticulelor de praf .

 6. Epitelii pavimentoase stratificate fără keratinizare

Localizare: - mucoasa bucala, vaginala, esofagiana

- canal anal
- canal auditive ext
3 straturi:

A) Strat bazal :
- Alc din cell cilindrice ancorat prin hemodesmozomi de mb bazala
- Citoplasma bogata ,nuclei ovalari (spre pulul bazal sau central)
- Activitate mitotica ridicata ( se num si strat germinativ)
- Jonctiuni intercelulare prin desmozomi
- Rare melanoblaste (inactive) , care in patologii  pigment melanic  B Addison

B) Strat intermediar spinos:

- Mai multe randuri de celule cu forma poliedrica ,unite intre ele prin spini celulari (de unde si numele)
- Spatial intercellular larg ce permite circulatia unui lichid harnitor(provenit din corion)
- Citoplasma acidofila ,nucleu rotund central ,organite numeroase,si citoschelet bine dezvoltat

C) Strat suoerficial
- Cateva randuri de celule din ce in ce mai aplatizate
- Nuclei ovalari sau turtiti ,centrali,paraleli su suprafata mucoasei
- Pot suferii o falsa cheratinizare (proteza dentara ) prin incarcarea cu granule de keratohialina
- Se deshameaza fiziologic (gasite in saliva  frotiu )

7. Epitelii pavimentoase stratificate cu keratinizare (ex: epidermul)

 Celule aşezate pe mai multe straturi (pe măsură ce se superficializează se turtesc. Aplatizarea celulelor
este însoţită de keratinizare).
 Membrana bazală cutată, cute determinate de ridicăturile țesutului conjunctiv subjacent (dermul),
numite papile dermice.
 Funcția membranei bazale :de ataşare a epidermului la derm , de a asigura rezistenţa în faţa factorilor
de acţiune externi, de suport pentru epiderm determinând, direcționează organizarea citoscheletului în
celulele bazale, inițiază semnale de dezvoltare ,si barieră semipermeabilă.

6 STRATURI :

1) Strat bazal (germinativ) : bogat in mitoze

- cell cilindrice pe un singur rand
- citoplasma bazofila (dat ribozomilor)
- incuziuni citoplasmatice :picaturi de lipide si granule de melanina

2) Spinos (50% din grosime )

- 1+2  corpul mucos al lui Malpihi /Lama (Patura) moale a epidermului .
- cateva randuri de celule poledrice conectate prin desmozomi
 - celule voluminoase ,nucleu mare central ,cu 1-2 nuceloli
3) Granulos : 2-3 randuri de celule romboidale
- nucleu mic ovalar si organite aproape absente
4) Lucios : cateva randuri de celule turtite Intens acidofile
- fara nucleu , dar prezinta subst Eleidina (Col cu Eo rosu-portocaliu ,ac. Osmic negru)
5) Cornos : cateva randuri de celule aplatizate ,fara nuclei
- dezintegrarea (carioliza) si disparitia nucleului (cariorexis) apar in keranocitele din acest strat a si
dizolvarea organitelor celulare.

6) Descuamat: patura superficiala a stratului cornos

8. Epiteliul de tranziţie, paramalpighian, uroteliul

Localizare : - cai urinare extrauretrale

 celule asezate pe mai multe randuri de form 3 straturi :

1) Bazal : un singur rand de celule cubico-cilindrice

- citoplasma putina ,nucleu rotund central.

2) Intermediar : variabil ca grosime ,form din cateva randuri de celule polimorfe (rotunde ,alungite,
poliedrice,cubice )

3) Superficial : un singur rand de cell voluminoase latite numite umbeliforme (acopera tratul
intermediar)
- 1-2 nucleoli hipercromi
- citoplasma clara bine reprezentata

9. Epitelii stratificate cubice

 doua randuri de celule (bistrat) cu strat bazal : celule cilindrice ,iar startul superf. celule cubice
 in canalele extretorii extrlobulare ale gl salivare, la canalul excretor al gl sudoripare
 rol de captusire si bariera

10. Glandele endoepiteliale

 sunt celule / grupari celulare cu caracter secretor, incluse in ep de acoperire

Clasificare :

a) Unicelulare (celula caliciforma)

- loclizate printre cell cu platou striat din epit instinului subtire sau printre cell cu cili din epit respirator
- au forma de caliciu de floare sau cupa de sampanie
- pol apical dilatat cu nucleu ovalar dispus in 1/3 bazala
- organite bine reprezentate
- plasmalema polului apical lipseste ( celule mucoase deschise )
 - col : PAS ,Mucicarmin ,albastru de metilen
b) Pluricelulare
- grupari celulare cu caracter secretor incluse in epit mucoasei nazale,faringiene ,uretrei
- in infectii respiratorii superioare ,celulele caliciforme se inmultesc si form grupari celulare cu caracter
secretor  rinoree
- citopasma abundenta (col slaba in col specifice)
- pol apical ocupat de granule de secretie , delimitate de mb proprie
- polul apical mai dilatat ,cu aspect caliciform (dar nu sunt celule caliciforme)

11. Glande tubulare exocrine tubulare (clasificare exemple)

Glnadele tubulare (ep de tip cilindric) pot fii:

1. Tubulare drepte : lumen rectiliniu (gl din mucoasa intestinala)

2. Tubulare sinuoase (gl fundice din stomac )
3. Tubulare ramificate : lumenul ramificat profund ( gl esofagiene ,gl cardiale,pilorice )
4. Tubulare glomerulate(ghem) : lumenul in S sau segment de S (gl. Sudoripare)

12. Glande exocrine acinoase serosae

 Acin cu forma sferica ,cu cell cu forma piramidala ,asezata pe un singur rand ,ce delimiteaza un lumen
ingust si stelat
 Citoplasma contine granule de zymogen (precursorul produsului de secretie )
 Organite celulare dezvoltate
 Enzime abundente
 Nucelu rotund in jumatatea bazala a celulei
 Citoplasma intunecata
 Intre glandilem si polul bazal celular gasim cell mioepiteliale, cu prelungiri si diferentiere fibrilara
(actina si miozina) cu functie contractila (cand se contracta elimina produsul de secretie in lumen)
 Se gasesc in gl parotida, pancreas exocirn, gl salivare mixte

13. Glande exocrine acinoase mucoase.

 Acinul mucos : forma alungita ,ovalara (mai mare decat cel seros)
 Lumen rotund si larg,marginit de cell trapezoide
 Citoplasma : vacuolara ,spumoasa ,clara in col uzuale.
 Vacuolele sunt PAS pozitive,alcinofile si mucicarminofile
 Nucleu turtit asezat in polul bazal .
 Intre glandilem si polul bazal celular gasim cell mioepiteliale ,cu prelungiri si diferentiere fibrilara
(actina si miozina) cu functie contractila (cand se contracta elimina produsul de secretie in lumen)
 Se gasesc in glande palatine, gl linguale,gl salivare mici si mari.
 14. Glande exocrine acinoase mixte.

 Acinul mixt este acin ovalar sau alungit ( cel mai voluminos din cele 3 tipuri de acini)
 Alc din : o portiune mucoasa ( 4/5) si o portiune seroasa (ocupa un pol al acinului sub forma unei
semilune Gianuzzi)
 Celule seroase comunica cu lumenul acinului ,print-un traiect printre celulele mucoase, varsandu-si
produsul de secretie in acelasi lumen

15 . Glande alveolare cu alveole pline (glandula sebacee)

 Glanda alveolara cu morfologie particulara
 Pe glandilem (mb) se gaseste stratul bazal (un rand de cell cubice tinere ,cu citoplasma intunecata)
 Nucleu situate central
 Nu are canal excretor (sebumul eliminat prin gatul glandei la nivelul firului de par)
 Celula baza (prin diviziune de tip nodal ) form 2 celule diferite:
1. Una asemenatoare cu celula mama (ramane pe glandilem )
2. Una, diferita de celula mama, evolueaza spre keratinizare(contribuie la formarea scheletului
glandular) sau se ineaca in sebum (isi pierde culoarea,apare spongioasa si creste in volum)

Aspecte involutive ale nucleului ( pe masura ce citoplasma devine mai spongioasa): picnoza, cariorexis ,
carioliza.

16. Glande alveolare cu alveole goale

 Adenomer voluminos
 Epiteliu de tip cilindric simplu delimiteaza cun lumen larg
 Citoplasma clara ,abundenta
 Nucleu impins catre baza ( ex: prostata)

17. Caractere generale tesut conjunctiv.

 Sunt structurate din celule cu mare diversitate morfologică şi funcțională,

 Materialul intercelular este reprezentat de elemente fibrilare şi substanță fundamentală.
 Realizează conexiuni între diferite organe sau segmente( tesuturi de legătură) .
 Sunt bogat inervate şi vascularizate, ele însoțind pe traiectul lor vasele şi nervii, stabilind cu acestea
interrelații strânse prin intermediul cărora se realizează schimburi rapide între sânge şi lichidul tisular. Prin
aceste schimburi, tesuturile conjunctive iau parte la metabolismul general al organismului.
 Realiz cu tes epitel o simbioza strânsă, ele fiind despărțite de acestea prin interm unei membrane
bazale
 Se caracterizează printr-un mare polimorfism tisular şi celular precum şi printr-o mare capacitate
regenerativa si plastica.
 Se pot metaplazia in alte tipuri de tes (tes cartilaginos si osos )
18. Celula mezenchimală
 Este situată în țesutul mezenchimal tânăr, fiind o celulă multipotentă, cu prelungiri de aspect stelat,
 Are un diametru de 35-40 microni.
 Citoplasma celulei este slab bazofilă, nucleul mare, ovalar cu cromatină pulverizată şi 1-2 nucleoli.
 Prelungirile unei celule pot veni în contact cu prelungirile celulelor vecine, realizând o reţea, dar se și
pot retracta căpătând aspect limfoid, putând evolua în mai multe direcții diferenţiatoare: elemente
sangvine, musculare, conjunctive, vasculare.

19. Celula reticulară

 Celula reticulară îşi are originea tot în celula mezenchimală, reprezentând de fapt, o etapă mai
diferenţiată a acesteia.
 Numărul celulelor reticulare este mare în cursul dezvoltării embrionare şi la făt, dar după naştere se
reduce treptat, pentru ca la adult să reprezinte doar o componentă din stroma citofibrilară a organelor
hematopoetice.
 Este o celulă mică (15-20 microni) ,
 Aspect stelat cu prelungiri ce se anastomozează între ele realizând o rețea.
 Citoplasmă este abundentă, bazofilă, iar dintre organitele celulare cel mai bine reprezentate sunt:
reticulul endoplasmatic rugos, condriomul, ribozomii.
 Nucleul celulei este ovalar, situat central, cu unu doi nucleoli conținând cromatină fin pulverizată.

20. Fibroblastul/ Fibrocit

21. Mastocitul- bazofilul tisular

22. Histiocitul

23. Plasmocitul

24. Adipocitul - lipocitul sau celula grasă

25. Tesutul mezenchimatos sau mezenchimul

26. Tesutul gelatinos-mucos, gelatina Warthon

 27. Tesutul conjunctiv lax
Areolar sau propriu zis

 Cel mai raspandit din toate varietatile de tesut conj, formand tes intestitial al organelor (tes de legaura)
 Se gaseste:
- intre fasciculele fibrelor musculare
- in constitutia leptomeningelui (piamater si arahnoida), coroidei
- in submucoasa tubului digestive
- in stratul papilar al dermului
- structura hipodermului
 Are in structura:
- subst fundamentala,
- celule conjunctive (fibroblasti si macrofage ) ,
- fibre (colagen) ,
- capilare limfatice si sangvine fara un aranjamenta anume.
 Subst fundamentala: abundenta masa gelatinoasa albicioasa,cu vascozitatea in functie de polimerizare
(cu cat este mai polarizata este mai vascoasa)
 La limita dintre substanta fundamentala si fibre: spatiu de difuziune

Rol: - de sustinere
- amortizare
- de separare (izolare)
- de reparare ( de catre fibroblasti prin fibrilogeneza)
- de lubrefiant
- de aparare (prin fagocitoza)
- rol trofic
- sediul reactiilor inflamatorii
- si pot metaplazia.

28. Tesutul adipos

 Varietate de tesut conjuctiv bogat in adipocite si fibre de reticulina ,ce se dispun sub forma de retea
densa in jurul adipocitului
 Celulele sunt dispuse sub forma de lobuli adipose (printre lobuli se gaseste un schelet conjuctiv fibros
alcatuit din travee de fibre de colagen)
 Este bine vascularizat si inervat ,si prezinta numeroase terinatii colinergice (mai abundenta) si
adrenergice .
 Constituie grasimea organismului
 Histologic se imparte in :
a) Tesut adipos alb : variaza de la alb la galben in functie de alimentatie

- la NN si copil in tot organismul contituind paniculul adipos

- la adult (diferit la femeie fata de barbat ) : in jurul organelor :rinichi suprarenala, ochi, tiroida,
mezenter, mediastin, reg axilara si inghinala
- citoplasma ocupata de vacuole ce impinge inelul la periferie (aspect de inel cu pecete )
- coloratii: sudan III,IV si ac Osmic

b) Tesut adipos brun

- caracteristic animalelor care hiberneaza

Functii:
- izolator termic
- amortizor
- de protectie
- tesut de rezerva (in inanitie)

29. Tesutul conjunctiv dens neordonat

 Se caracterizează prin predominența fibrelor de colagen dispuse dens, organizate sub formă de
fascicule de grosimi diferite şi orientate diferit în toate direcțiile, alcătuind o împâslire spațială.
 Se realizează astfel mici spații ocupate de substanța. fundamentală şi puţine celule.
 Printre fasciculele de fibre colagene se găsesc fibre elastice şi de reticulină dispuse fără o anumită
ordine.
 În organism îl întâlnim:
- în corionul mucoaselor (tubului digestiv, aparatului respirator, aparatului urinar, ş.a.)
- în dermul pielii
- în membranele seroase

Mucoasele căptușesc cavitățile organelor care comunică cu exteriorul (cavitățile tubului digestiv, ale
sistemului respirator, genito-urinar).

 Corionul are în general funcții mecanice, de rezistență la presiune, împingere, smulgere şi frecare.
Membranele conjunctive formează scheletul conjunctiv al seroaselor (pleură, pericard, peritoneu).
 Seroasele = structure epitelio-conjuctive ,cu multiple functii :protectie mecanica, asigura mobilitatea
organelor, rol in absorbtie si filtrare, intervin in apararea locala prin fagocuitoza si in procesele de
cicatruzare
 30. Tesuturile conjunctive dense ordonate: Tendonul Aponevroza,tesut propriu cornean
 Sunt ţesuturi conjunctive în care predomină fibrele colagene, care se orientează într-o singură sau
două direcții,

 Prezintă o vascularizaţie redusă (hrănindu-se în special prin difuziune) şi formează organe de sine
stătătoare ce îndeplinesc o funcţie mecanică, ele fiind situate la locul de tracţiune şi presiune maximă.

 Din această categorie fac parte: tendonul, aponevroza, ligamentul elastic şi articular, țesuturile
conjunctive lamelare de acoperire, precum şi tesutul propriu al corneei, tecile conjunctive ale foliculului
pilos, tesutul conjunctiv de alunecare, ca bursele seroase, sinoviale, articulare.

Tendonul:

- este alcătuit din fibre colagene mai groase fibre tendinoase - aşezate în mănunchiuri paralele printre
care se găsesc rare fibre elastice dispuse în rețea.

- Fibrele tendinoase sunt grupate în fascicule alcătuind unități structurale primare şi secundare, care în
totalitate realizează tendonul ca organ.

- Printre fibrele tendinoase se găsesc celule conjunctive = tenocite, care reprezintă singurul tip celular
din tendon. Acestea sunt fibrocite modificate şi adaptate funcției tendonului.

- Tenocitele sunt aşezate în şiraguri, au nucleul mult alungit, iar citoplasmă apare sub forma unor
expansiuni membraniforme dispuse printre fibre (prelungiri alare)
- Substanța fundamentală este redusă. Fasciculele primare sunt strâns solidarizate de un fin manşon de
tesut conjunctiv lax numit peritenoniu intern sau endotenoniu. Fasciculele primare se unese pentru a
forma fascicule secundare, delimitate şi ele de o capsulă conjunctivă proprie, numită peritenoniu
extern. Mai multe fascicule secundare se unese pentru a forma tendonul ca organ, delimitat de o
teaca conjunctiva -EPITENONIU.

- este avascular ,nutritia lui realizandu-se prin imbibatie ( difuziune)

- Capacitate de regererare redusa

Aponevroza:

- varietate de tesut conjunctiv dens ordonat, adaptat funcției de rezistență la presiune şi este dispus la
exteriorul muşchiului, pe care-1 învelește.
 - Structura : fibrele colagene sunt dispuse în două sau mai multe planuri suprapuse, ca filele unei cărți.
Prin această dispoziție a fibrelor colagene, cu orientări în diferite direcții, se mărirea rezistenței la
tracțiune.
- Fibrocitele, în număr redus, au corpul turtit şi prezintă creste de impresiune pe suprafața celulară.
Planurile de fibre colagene sunt solidarizate între ele prin fibre de "sutură" care trec de la un plan la
altul.

Tesutul propriu corneean:

- reprezintă stratul cel mai gros al peretelui comeean.

- este format din fibre. conjunctive colagene, aranjate paralel între ele în capul aceluiaşi plan.

- in structura lui intră aproximativ 40-50 planuri concentrice care sunt solidarizate între ele prin punți
oblice de fibre colagene.

- Între lamele de fibre colagene se găsesc celule conjunctive, fibrocite modificate, numite corneocite,
care prezintă pe suprafața lor creste de impresiune.

- Substanța fundamentală este redusă şi conține un mucopolizaharid particular keratansulfatul

(mucopolizaharid acid complex) - apă şi proteine. La acest. nivel, circulația lichidului tisular este foarte
activă.

- Corneea nu este. Vascularizată, nutriția sa fácându-se prin difuziunea

31. Tesutul conjunctiv elastic

 Varietate de tesut conjuctiv alcatuit din fibre elastic,printre care gasi fibre de collagen si reticulina

1. Tes conj elastic neordaonat:

- fibre elastic putin ramificare in directii diferite (printre care se gasesc rare fibre de colagen si celule
autohtone )

- in peretii alveolelor pulmonare ,corzi vocale,ligg intervertebrale

2. Tes conj elastic lamellar:

- contine fibre elastic mai grosiere,rare fibre de colagen

- celule ordonate ,ce realizeaza dispozitii lamelare.

32. Tesutul conjunctiv reticular

 este o varietate de țesut conjunctiv în care predomină fibre de reticulină şi celule reticulare.
  Poate fi răspândită difuz în tot organismul sau se găseşte sistematizat în diferite formațiuni şi organe
ale sistemului limfopoietic.

Se poate prezenta sub două aspecte:

1. Tesut conjunctiv reticular lamelar

- Aspectul lamelar este realizat din rețele de fibre reticulinice anastomozate într-un singur plan, formând
membraniforme
- îl identificăm la nivelul membranelor bazale, la nivelul epiteliilor glandulare (glandilemă), în jurul
adipocitelor
2. Tesut conjunctiv reticular spongios (sau difuz, în rețea).
- Alcătuieşte stroma organelor hematoformatoare (măduva hematogenă) şi a majorității organelor
limfoide.
- Se mai găseşte în mucoasele respiratorii şi digestive, precum şi în jurul sinusoidelor hepatice.
- Este format dinir-o rețea densă de fibre de reticulină şi din celule fixe de origine mezenchimală (celule
reticulare).

33. Tesutul cartilaginos hialin-aspect morfologic

 cartilajul cel mai raspandit ,gasit la adult in cartilajii articulare costale ,nazale

 pe sectiune apare sub aspect lucios alb -albastrui

 pe sectiune si ai subtire: transpartet,compact,dur si elastic

Componenta structurala:

1. Condoblast ( cell cartilaginoase tinere)

- mare capacitate de diviziune
- multe oganitesi echipament enzimatic bogat
- capabil de sinteza proteica si mucopolizaharide substanta fundamentala si fibre

2. Condrocitele (cel cartilaginoase)

- de forma sferoidala sau ovalara (gasite intr-o cavitate sapata in substanta fundamentala –
condroplast)

3. Fibre de collagen (se pot studia dupa digestia cu tripsina a subst fundamentale )
4. Substanta fundamentala :
- Abundenta, aspect oogen, solida, elastica si transparenta
- este PAS poztiva, bazofila si etacromatica
- contine multa apa,saruri minerale (sodiu si sulf) si subst organice:condrina
- col cu HE sau Tricromic

34. Tesutul cartilaginos elastic - aspect morfologic

 Este o varietate de cartilagiu în care fibrele sunt reprezentate numai din fibre elastice dense răspândite
într-o substanță fundamentală .
  Condrocitele se găsesc izolate în substanța fundamentală, fără a forma grupe izogene.

 Este constituit din piese suple şi elastice, gălbui şi mai puţin transparente decât cartilagiul hialin.

 Se găseşte în: cartilagiile urechii (cartilagiul pavilionului şi al conductului auditiv extern), trompa lui
Eustache, aripile nasului, unele piese cartilaginoase ale laringelui (cartilagiul epiglotic, apofizele vocale
ale cartilagiilor aritenoide, cartilagiile corniculate Santorini, cartilagiile cuneiforme Wrisberg), piesele
cartilaginoase din peretele bronşiilor mici.

 Identificarea cartilagiului elastic se face prin evidenţierea fibrelor elastice cu coloranţi specifici (orceină,
rezorcin fuxină).

35. Tesutul cartilaginos fibros - aspect

Fibrocartilagiul este o asociere de țesut dens fibros, orientat într-o singură direcție, cu țesutul
cartilaginos hialin.

 este format din fascicule de fibre colagene orientate într o singură direcție care prin întretăierea lor lasă
spaţii umplute cu zone de cartilagiu hialin.

 Cartilagiul hialin din structura fibrocartilagiului are toate caracterele sale: condroplastele conțin una sau
câteva condrocite ce formează grupe izogene.

 În jurul condroplastelor se constituie globului condroic prin tinctorialitatea diferită pe care o ia

substanța fundamentală.

 Fibrocartilagiul se poate colora şi cu hematoxilină-cozină, dar evidențierea fibrelor colagene impune

colorații adecvate (fuxină-acidă-v.Gieson; albastru de anilină-tricromicul Masson).

 În organismul uman, fibrocartilagiul este localizat la nivelul simfizelor pubiene, discurilor

intervertebrale, meniscurilor articulare, la nivelul unde cartilagiul hialin se 14ontinua cu tesutul fibros:
ligamentul rotund, inserţia tendonului lui Achile.

36. Creşterea cartilajului morfologic

Se face prin:

1. Condrogeneza (cresterea) interstitiala:

- Numai in cartilajii tinere prin multiplicarea condrocitelor si apartia o noi grupe izogene
- Cell grupei izogene se separa  mitoza  o noua grupa izogena

2. Condrogeneza prin apozitie:

- Cresterea pe seama pericondrului prin depuneri de cartilajiu in paturi.

37. Tesutul osos compact(haversian)-structura histologica

  Cea mai mare varietate de tesut osos, mai rezistent

 In diafiza oaselor lungi si corticala oaselor scurte

 Sn haverian deoarece este format din sisteme haverse sau osteoane : asociere de mai multe sisteme
tubulare .

Sist Havers:

- apare ca un tub cu un ax central (canal: 50-100 microni),inconjurat de peretele cilindrului osos (alc din
mai multe lamele osoase 5-10 ) ;
- -are directive paralela cu canalul medular osos

- cananlele havers mai mari pot contine o arteriola si o venula,si capilare fenestrate

- comunicarea intre 2 canale : prin canale de legatura

- un canal Havers comunica cu periostul prin canale Volkman .

38. Tesutul osos spongios- structura histologica

 In epifizele oaselor lungi,formeaza diploia oaselor late,si zona centrala a oaselor scurte .

 Este format din travee sau trabecule (de forma si marimi diverite ),care orin anastomozarea lor
formeaza spatii largi lacunare ,delimitate de enost.

 Lacunele comunica intre ele si sunt ocupate de tes conj vase , maduva rosie sau galbena (in functie de
varsta )

 O travee e formata din 2-3 lame osoase,si e orientata concentrica fata de o lacuna (rezistenta scazuta)

39. Osteoblastele
 Celule osoase tinere, foarte active metabolic, celule care, în viața extrauterină, iau naştere fie direct din
celula mezenchimatoasă, fie prin metaplazia fibrocitului.

 Este o celulă voluminoasă (15-20 microni), ovoidală, cu prelungiri puține şi cu nucleul sferic situat
central, uneori excentric, având 1-2 nucleoli.

 Morfoplasma este foarte bogată (condriom, complex Golgi, ergastoplasmă, ribozomi liberi) care
conferă citoplasmei o bazofilie marcată şi care intervine în sintezele proteice şi mucopolizaharidice prin
care se edifică fibrele (fibrilogeneza) şi substanța fundamentală.

 În aceste sinteze, celula este ajutată de numeroasele enzime, din care foarte importante sunt: fosfataza
alcalină, ATP-aza, enzime oxidoreducătoare.
 Prin depunerea de substanță fundamentală în jurul osteoblastului şi mineralizarea ei, osteoblastul se
transformă in osteocit

 Osteoblastele isi retrag prelungirile si raman inglobate osteoplast

 Prin prelungiri realizeaza un system canalicular intre osteocyte.

40. Osteocitele

 Celule stelate cu prelungiri, situate în nişte cămăruțe săpate în substanta fundamentală, numite
osteoplaste.

 Între corpul osteocitului şi peretele osteoplastului se află un spațiu redus, ocupat de o substanță fluidă
şi omogenă.

 Corpul osteocitului, lung de aproximativ 15 microni, este lenticular, iar prelungirile care pornesc de la el
sunt lungi, puțin ramificate şi se pot anastomoza cu prelungirile osteocitelor vecine prin joncțiuni de tip
nexus.

 Citoplasmă uşor bazofilă, este puțin abundentă şi conține un nucleu turtit, având cromatina omogenă.

 Este o celulă osoasă matură, cu metabolism activ, de aceea, morfoplasma sa este bine dezvoltată,
contrar vechilor concepții, care vedeau în osteocit o celulă puțin activă.

 Ergatopamsa prezinta cisterne cu pereti neregulati ce contin material amorf.

 Pth creste lizozomii activitate redusa

41. Osteoclastul

 Celula mare cu diam pana la 100 microni

 Este un sincitiu ce apare in tesutul osos in perioada sa de contructie

 Forma variabila, talie mare, citoplasma abundenta (cu organite bine reprezentate si un echipament
enzymatic, si continut bogat in Fosf AL ) si zeci de nuclei.

 In repaus localizat in niste cavitati sapate – Lacunele lui Howship

 Actioneaza prin eliminare de enzime, ce vor liza matrialul osos, iar prin pinocitoza vor fii captate
granulele de calciu, mucopolizaharidele si particulele de glicogen.

 Activitatea lor dependenta hormonal: PTH faciliteaza

Functie : de resorbtie si modelare a osului

 42. Osificarea encondrala
 Procesul de substituire a cartilajului hialin cu cel osos

 2 procese: remanierea si distrugerea catilajului hialin ,concomitant cu inlocuirea lui cu testut osos

 in zona mijlocie a viitorului os,prin osificare conjunctiva se va forma un inel de tesut osos sub forma
de manson  se constituie un nodul de tesut osos fibros ,imatur -Punct primar de osificare

 in aceeasi maniera se va forma si la nivel epifizar :un punct primar de osificare ce se va extinde la
periferie pana ajunge la cartilajul diafizo-epifizar os primar ,imatur

Pentru a ajunge os, piesa cartilaginoasa strabte mai multe stadii/zone:

1. Zona cartilajului hialin – de repaus

2. Zona cartilajului sriat - de proliferare
3. Zona cartilajului hipertrofiat – de maturatie
4. Zona de vascularizarie si de eroziune
5. Zona osteoida
6. Zona osiforma -de os imatur (formarea canalului Havers)
7. Zona osificata

43. Hematopoieza- concepţii (teorii) cu privire la formarea elementelor figurate ale sângelui

Procesul de formare al elementelor figurate.

Teorii:

1. Teroia unicista (monofiletica) : considera ca exista o singura celula stem - HEMOCITOBLAST- care este
capabila prin diviziuni si diferentieri succesive sa dea nastere celulelor cap de serie.

Hemocitoblastul ia nastere din HEMOHISTIOBLAST. Este o celula slab diferentiata, care este capabila sa
realizeze in totalitate elementele figurate ale sangelui.

2. Teoria dualista (difiletica): considera ca la originea celulelor sangvine stau 2 celule : limfoblast (care
form monocite si limfocite) si mielobalst (eritrocite, plachete si granulocite)

3. Teoria trialista (trifiletica- reprezentata prin Sabin) .Considera ca la originea elementelor figurate exista
3celule:
- mieloblast eritrocite, granulocite, plachete
- limfoblast  limfocite
- monoblast  monocite

44. Măduva osoasă roşie (hemomedula)

 Exista 3 tipuri de maduva : rosie (hemomedula), galbena (grasa) si cenusie (fibroasa)

Structura:

1. Stoma: este specifica ,citofibrilara

- constituita dintr -o retea de fibre de reticulina ,ce contin celule reticulare fixe (ale caror prelungiri se
pot jonctiona prin desmozomi si relizeaza citoscheletul); fibrele se prind pe capilare si pe endostul osului.
- Alte elemente :macrofage ,mastocite ,plasmocite,adipocite ,osteoclaste rare fibrocite

2. Componenta vasculara:
- Capilare sangvine sinusoide ,ramificate ,cu foarte multe anastooze ,cele mai largi din organism 40-50
microni
- Arteriole care patrund in cav osoasa  capilare vene cu calibru gros

3. Parenchim mieloid: situat in ochiurile stromei

- Elemente componente:

1) Elementele seriei eritrocitare (de la proeritroblast la hamatie)

2) Seria granulocita (de la mieloblast la granulocite)
3) Seria plaketara (de la megakarioblast la magakariocit placetogen)
4) Seria monocitara (de la monoblast la monocit )
5) Seria limfoida (rar) – de la limfoblast la limfocitul mic.

45. Hematopoieza- seria eritrocitară

Eritropoieza porneste de la celula cap de serie : proeritroblastul - eritroblast bazofil - eritroblast
policromatofil - eritroblast ortocroatic (normoblast) - reticulocit 1 - reticulocit 2 - hematie.

Au loc 2 procese :

- de multiplicare (ajunge pana la eritrobastul policromatofil)

- de diferentiere (pana la stadiul de hematie )

etape:

1. Cell stem pluripotenta se divide pana ajunge la celula stem unipotenta, care este rapid proliferata si
sensibila la eritropoietina din care rezulta proeritroblastul.
2. Proeritroblastul prin diviziuni si diferentiere da nastere eritoblastului bazofil (mai mic)
3. Eritroblastul bazofil (diviziune) eritoblast policromatofil (ribozomii bazofili, hb acidofila )
4. Sinteza de Hb terminata  normoblast
5. In caz de activitate eritropoietica mare (hemoragii) poilicromatofilul  reticulocit
 46. Hematopoieza - seria granulocitară
Seria incepe de la celulele cap de serie : mieloblast promielocitmielocit metamielocitgranulocit

2 fenomene :

1. Multiplicativ: pana lamielocit

2. Diferential: pana la granulocit

Etape
1. Granuloitele provin dintr-o celula stem unipotenta CFU - G(precursorul mieloblastului – o cel relativ mica
cu un nucleu mare, ovalar, 2-3 nucleoli, citiplasma bazofila fara granulatii)

2. Urmatoarea celula – promielocitul (e mai mic, nucleu condesat, nucleoli slab vizibili, citoplasma relativ
abundenta)

3. Mielocitul – este ultimul element din sectorul mitotic. E o celula relativ mica cu nucleu sfericce prezinta
cromatina condensata, citoplasma nu prea abundenta acidofila

a) La mielocitul neutrofil – granulatiile specifice, mai mici, se formeaza pe fata conveza a complexului Golgi
fiind considerate drept lizozomi primari.

b) Mielocitul bazofil -se intalneste rar ,mai mic, cu un nucleu mai palid. Granulatiile greu de observat dar nu
sunt de natura lizozomala.

47. Hematopoieza-seria plachetară (megakariocistoblastul)

- Dureaza 10 zile de la cell stem la trombocit

- Cell cap de serie : megakariocistoblastul  megakariocit bazofil megacariocit granulos (acidofil ) 

megakariocit plachetar (p;achetogen )

2 etape :

1. Multiplicativa: nu se mai produc noi celule pt ca se inmultesc seturile de cromozomi-diviziune auxinica

2. Diferentiala: modificari la nivelul citoplasmei

48. Hematopoieza- seria limfocitară (limfocitopoieza)

Porneste de la limfoblast pana la limfocit (nu este celula finita)

Vor fii limfocite :

- mari: limfoblaste
- Medii: mezolimfocite
- Mici: limfocite

 Limfocitul nu este cell sfarsit de serie pt ca are capacitatea de a recircula ,, unde limfocitul cu viata
scurta trece la cel cu viata lunga .
 parte din limfocite (cele B) se form si in maduva hamatogena ,porind de la o cell unipotenta provenita
dintr-o cell pluripotenta .

 Cell unipotenta prolifereaza si se diferentiaza in polimfocit  limfocit matur

49. Hematopoieza - seria monocitară (monocitopoeza).

Porneşte de la monoblast promonocit  monocit.

Intâlnim o situație aparte față de restul elementelor figurate sangvine.

Monocitul îl întâlnim ca atare numai intravascular dar,monocitul circulant poate fi un macrofag, o

celulă Kupffer sau alte celule de acest tip, care, folosind calea sângelui circulant călătoresc spre locul unde vor
acționa ca macrofage sau vor deveni celule fixe (celula Kupffer).

După o perioadă de dezvoltare de câteva zile la nivelul măduvei, ele pătrund în sânge şi, după o zi sau două,
pătrund în țesuturi,  macrofage

50. Sângele -plasma sanguină - aspect morfologic

Rep 5% din greutatea corporala (3500 ml la 70kg)

Alcatuita din :

1. apa (90%)

2. 10 % alte elemente rep de proteine:

- albumine 55%

- globuline 38%

- fibrinogen 7%

3. cantitati mici de: hormoni, vitamin, lipoproteine, ion , metaboliti (uree, ac uric)

Rol proteine plasmatice :

- metine balanta lichidiana

- reglarea vol sangvin

- mentine presiunea col-osm

51. Sângele-eritrocitele- aspect morphologic

 Ertirocite : HEMATII /gl rosii

Barbati : 5 milioane / mm3

Femei 4,5 /mm3

NN: 7 /mm 3

- durata de viata 120 zile  distrusa in splina de macrofage

Rol : transport de gaze prin combinarea cu O2( oxihemoglobina ) si CO2 (carboxihemoglobina – leg stabila,
ireversibila )

- formatiuni anucleate sau echivalente celulare (deci nu sunt celule )

- se nasc in hemomedula ca cel nucleate din celula cap de serie proeritoblastul

- forma de disc bicolcav ( suprafata maxima la vol minim)

Poliglobulia fiziologica: la nou nascuti, efort, sportivi, altitudine (dat cresterii presiunii)

Scaderea nr -ANEMIE-

FORMA : din fata vazuta: rotunjita, din profil disc biconcav (discocit)

- Centrul subtire si periferia groasa

- Forme patologice:
a) Sferocit (sfera)
b) Sfera cu prelingiri egale: echinocite
c) Ovoidala: eliptocite
d) Rotunjita cu indentatie (ca o gura): stomatocite
e) Rotunjita cu spiculi inegali: acantocite
f) Plate: leptocite

Dimenisuni :

- Diametru Normal : 7,1 -7,5 microni

- Grosime : 1,2-2,5 microni
- < 6 microni: microcite
- > 9 microni: megalocite /macrocite
- >10 microni: hematii voluminoase din anemia pernicioasa

Hb : barbati : 16 g/dl, femei 14 g/dl

Tipuri de Hb din eritrocit:

- HbA1 : 97 % din Hb adultului (2 lanturi alfa si 2 beta)

- HbA2 : in cantitate mica ( 2 lanturi alfa si 2 delta)
- HbF : Hb nou nascutului ( 2 alfa, 2 gamma)

Membrana eritrocitului :
- Trilaminata organizata bilipidic
- Lipide membranare : neuter 30% ( cholesterol), fosfolipide 60%, glicolipide 10%
- Enzime : fosfolipaza A si lizofosfolipaza
- Continue pe suprafata externa aglutinogeni A si B ( grupele sangvine)
- Anticorpi anti aglutinogeni (aglutinine)

Grupa :

- Gr A continue aglutinine anti B,

- Gr B anti A
- Gr 0 anti A si Anti B
- Gr AB NU continue aglutinine

Alt antigen : factorul Rh : 85% Rh + ,15 % Rh -

52. Sângele - plachetele sanguine - aspect morfologic

 150 000-300 000 /mm3

 nu sunt celule ,nu au nucleu
 sunt fragmente din citoplasma celulei din care s-au desprins (megacariocit)
 2-3 microni ,forma elipsoidala (proaspete ) ,discoidale -colturoase ca o stea (pe frotiu)
 cresterea nr trombocitoza
 scaderea nr tromboctopenie

STRUCTURA : anucelata, form din mb si citoplasma

- Mb: structura lipoproteica acopelita de un strat glicoproteic ,strat cu rol in adeziune (cu suprafte
straine ) sau agregare (cu alte trombocite )
- Citoplasma : 2 zone :
- externa (ectoplasmatica) clara numita hialomer
- centrala : granulomer (intunecata)

ROL:
- In hemostaza ,intrvine in coadulare
- Formeaza gheagul primat prin aglutinare si metamorfoza vascoasa (umflare )
- Elibereaza catecolamine si serotonina  vasoconstrictie

53. Sângele-leucocitele- aspect morphologic

Leucocitele sau globulele albe, spre deosebire de hematii, sunt celule complete.
- Pe un preparat de sânge proaspăt, neavând pigment care să le coloreze, cum au hematiile, ele nu pot
fi identificate, observarea lor fiind posibilă numai pe frotiul sanguin colorat.
- Metoda panoptică May-Grunwald-Giemsa oferă cele mai bune criterii morfologice de diferenţiere.

Leucocitele : 4000-6000 /mm³. La naştere, numărul lor este de 15 - 20.000 /mm³, apoi scade la valoarea
menționată în decurs de 4 ani.

Din punct de vedere morfologic, leucocitele se împart în două clase majore:

1. Granulocite (posedă numeroase granule în citoplasmă) sau polimorfonucleare (PMN), deoarece au

nucleul lobulat şi de forme diferite.
2. Agranulocite (au granule puține sau chiar deloc în citoplasmă) sau mononucleare (nucleul este mic, ne
segmentat).

Granulocitele se împart la rândul lor în

1) Neutrofile
2) Eozinofile
3) Bazofile

Fromula leucocitara:

 neutrofile (68-75%);
 limfocite (20-40%);
 monocite (6-8%).
 eozinofile (1-3%);
 bazofile (0,1-0,5%);
😊( Never Let Monkey Eat Banana)

Cresterea nr: leucocitoza

Scaderea nr: leucopenie

54. Sângele - granulocitele neutrofile- aspect morfologic

(polimorfonucleare neutrofile)

 sunt cele mai numeroase dintre leucocite, reprezentând 68-75%.

 Creşterea numărului se numeşte neutrofilie, iar scăderea neutropenie.

 mobile ; mobilitate influentata de temp: frigul inhiba mobilitatea si anestezicele la fel

 durata de viata 4-5 zile

ROL :

- Intervin in apararea organismului

- Elimina enzime proteolitice in focarul inflamator (distrug microbii si cell alterate )
- Cand sunt depasite mor  globule de puroi -Piocite (ce vor fii fagocitate de histocite)

Forma celulei este rotunjită în sângele circulant. Ea se modifică în momentul în care neutrofilele se detaşează
pentru a părăsi vasul şi a trece în țesuturi. Prin emiterea de pseudopode, neutrofilul ia formă neregulată,
adeseori de rachetă.

Diametrul :

- în stare proaspătă este de 12-13 microni

- 9-12 microni când celula este uscată (pe frotiul sanguin).

Structură: Neutrofilul este o celulă ce prezintă un nucleu caracteristic, citoplasmă şi membrană celulară

Nucleu: segmentat in 2-5 lobuli legati intre ei prin filamente de cromatina (euromatina - central,
heterocromatina -periferic)

Citoplasma: usor acidofila (contine organite celulare comune, 2 centrioli si vacuole lipidice)

- prezinta granule ale Ap Golgi, delimitate de endomembrane ce sunt clasificate in :

a) Primare - Azurofde
b) Secundare - granule specific, sunt colorate cu metoda panoptica in violet dispuse neuniform, au
marimi si forme diferite

Mb celulara: lipoproteica, acoperita de glicocalix cee mite pseudopode (asigura migrarea celulei din sange si
prin tesut )

55. Sângele - granulocitele eozinofile - aspect morfologic

- Eozinofilul-
 se gaseste in sange in proportie de 1-3% din cell albe.
 durata de viata 10-12 zile

Rol : microfag cu putere redusa de fagocitoza, antihistaminic

 cresterea nr: eozinofilie(in alergii ,astm – deci descarcare de histamina si in infectii parazitare),
scaderea: eozinopenie

 nr influentat de hormonii corticosuprarenalieni (scad nr eo circulante nu si a celor medulare )

NUCLEU : bilobat, uniti intre ei prin fibre de cromatina (EU -central ,Hetero- Periferic)

Citoplasma : intens acidofila (contine organite celulare, vacuole si glicogen)

- granule de marimi inegale ( col MGG- portocaliu )

Membrana : lipoproteica acoperita de glicoproteine cu psudopode rare si mici

 56. Sângele - granulocitele bazofile - aspect morfologic

 0,5 – 1% din cell albe

 nr difera in rap cu varsta ( mai multe la nn si copii)
 bazofilia :leucemie ,intoxicatii cu metale grele viroze
 cell sferice ,cu diamtrul de 9-10 microni
 nu au mobilitate nu fagociteaza
 traiesc 13-14 zile

Rol: intervin in metab lipidic prin producere de histamina si intervin in reactiile alergice prin producerea de
histamina

Nucleu : incomplete segmentat (aspect de frunza incomplete segmentata ) -Eu si Hetrocromatina egal
reprezentate  nucleu cu aspect heterogn .

- greu vizibil ,acoperit de granulatii bazofile citoplasmatice

Citoplasma : bazofila ,cu putine organite si glicogen ,dar multe granule de forme si marimi diferite colorate
metacromatic in albastru violet

- granulele contin cristale fusiforme : ce contin heparina si histamina

Membrana : lipoproteica acoperita de glicogen si prezinta IgE

57. Sângele - monocitele - aspect morfologic

 6-8 % din cell albe
 celula sferica
 Durata de viata : 20-60 ore
 cel mai voluminos element din sange (20-25 microni)
 in tesuturi se trensforma in macrofage sau histocite ,ce fagociteaza bacterii virusi etc .

Nucleu : nesegmentat reniform (cromatina – aspect table de sah : EU zonele clare ,HETERO - zonele
intunecate)

Citoplasma : Abundenta ,bazofila - col albastru cenusiu (cerul inainte de furtuna )

- contine organite si granule nespecifice , ribozomi ,,polizomi ,RER, Ap Golgi si vezicule de

pinocitoza
Membrana : lipoprteica ,acoperita de glicoproteine , cu microvilozitati ,vezicule de pinocitoza ,si emite
frecvent psudopode .

- contine receptori pt IgG

58. Sângele – limfocitele - aspect morfologic

Limfocitul face parte din grupul leucocitelor agranulocitare sau mononucleare.

 25- 45 % din elemente albe.

 Creşterea numărului de limfocite - limfocitoza - inflamații cronice
 scăderea limfocitopenie - în boli ale sângelui sau boli generale
 o populație celulară omogenă din punct de vedere morfologic, dar de mare heterogenitate funcțională.
 Limfocitul este o celulă mică (6-9 microni)
 în procent redus se găsesc în sângele periferic şi limfocite mijlocii şi mari cu forma sferică sau ovală şi
cu dimensiuni cuprinse între 10 - 14 microni.
 Viata : cate zile – 1 an
Clasificare limfocite :
- Mari 14-16 microni
- Medii 10-12
- Mici 6-9

Clasificare functionala :
- B – formate in maduva si organe limfoide secundare (cu rol in reglarea imunitatii umorale )
- T – de origine timica ( tipuri : T reglatoare ,T efectoare ,limfocite citolitice )

Structura:

- Limfocitul este o celulă completă, dar nefinită.

- În urma impactului cu antigenul, se poate transforma blastic în imunoblast.

Nucleul este mare si prezinta nucleol . Ocupă cea mai mare parte din citoplasmă.

- Cantitate mare de heterocromatină sub formă de bulgări bazofili, ceea ce face ca pe frotiul
sanguin să apară tahicromatic, intens colorat, ca o pată de cerneală.

Citoplasma : putina, bazofila, cu granulatii azurofile nespecifice, vacuole, organite celulare si microtubule,
ribozomi (dau bazicitatea), fosfolipide, polizaharide, vit c, enzine (lipaza .FAL, si fermenti proteolitici)
 Membrana : lipoproteica acopeita de un start subtire de lipoproteine.

59. Sarcomerul

60. Tesutul muscular striat scheletal - MO, localizare

 Formeaza masa principala a muschilor voluntary (40% din greutatea corporala).

 Se mai gaseste la nivelul tubului digestiv (cavitatea bucala, faringe, treimea superioara a esofagului si
la nivelul sfincterului extern anal), la nivelul aparatului respirator, la muschii laringelui, la nivelul
aparatului urinar, la sfincterul extern al uretrei, la nivelul mu chilor extrinseci ai globului ocular,
musculatura urechii medii.

 Este alcatuit din fibre care in cursul evolutiei organismelor au pierdut aspectul celular si s-au
diferentiat in formatiuni citoplasmatice de aspect plasmodial, iar miofibrilele au capatat o structura
complexa, cu striatia transversala.

 Aspectul striat apare evident la examenul microscopic, de unde si denumirea acestui tesut de tesut
muscular striat.

 Unitatea morfofunctionala , este fibra musculari striata.

La microscopul optic , prezinta:

1. Membrana fibrei - sarcolema (gr. sarcos = carne si lema = invelis );

2. O sarcoplasma bogata, cu striatie longitudinala si transversala. Striatia transversala este data de
heterogenitatea miofibrilelor;
- In sarcoplasma cea mai ·externa se gasesc numerosi nuclei ovalari.

Sarcoplasma este bogata la fibra musculara striata. Ea contine organite comune precum: un aparat Golgi
asezat perinuclear, mitocondrii denumite sarcosomi, localizate in jurul placii motorii, perinuclear si mai ales
intre mniofibrile. Sarcosomii reprezinta 5-6% din masa citoplasmatica, au forrna ovoidala, cu dimensiunea de
0, 5-2 microni.

Reticulul endoplasmatic (sarcoplasmic) este foarte bine dezvoltat.

- apare la microscopul electronic sub forma unor canalicule longitudinale (in lungul miofibrilelor) care
se anastomozeaza si realizeaza o retea longitudinala numita sistemul L ce prezinta specializari locale ale
reticulului endoplasmic, care constau in portiuni dilatate ale acestora numite cisterne terminate.

La locul unde capatul unui tubul transversal vine in relatie cu extremitatile a doua cisterne terminale vecine,
se constituie o formatiune numita triada. In cisternele terminale ale reticulului sarcoplasmic, se
inmagazineaza ioni de calciu. La acest nivel, ei sunt legati de o proteina = calsechestrina.

Reticulul sarcoplasmic se imparte in:

 1) Reticul sarcoplasmic jonctional, in care cisternele terminale sunt jonctionate cu microtubuli sarcolemici
(apartinand sistemului T) printr-o proteina cu rol de senzor electric;

2) Reticul sarcoplasmic liber, in care microtubulii se teemina liber printre miofibrile.

 Lizozomii sunt putini, iar ribozomii lipsesc sau sunt putin reprezentati.

 Incluziunile sunt reprez ntate prin: granule de glicogen sub forma de depozite de dimensiuni de
aproximativ 18-20 microni, reprezentand sursa principala si imediata de energie necesara contractiei.

 Lipidele se prezinta sub forma de picaturi dispuse in special in jurul mitocondriilor, la nivelul
carora are loc beta oxidarea acizilor grasi.

 Incluziunile de pigment sunt reprezentate de mioglobina (o cromoproteina globuloasa care contine un

grup prostetic "hemul" si un lant polipeptidic), precum si un pigment de uzura - lipofuscina .

 Enzimele sunt reprezentate in special de oxidaze: citocrom - oxidaze, fosfataza si ATP-aza.

 Se mai gasesc ioni de K, Mg i Ca.

61. Tesutul muscular striat cardiac- MO,localizare

 Reprezintă o formă particulară de ţesut muscular striat care se dezvoltă din mezoderm prin intermediul
mezenchimului de la nivelul insulelor Wolff şi Pander, în săptămâna a 3-a de viață intrauterină.

 Cordul este format din fibre musculare miocardice care alcătuicsc ,,miocardul comun" cu funcţie
contractilă (miocardocite), în masa căruia sunt înglobate structuri formate din elemente musculare de tip
embrionar şi alcătuiesc ,,miocardul specific", cu funcţia de a genera şi a conduce impulsu! electric (pace-
maker).

 Fibrele musculare cardiace apar ca nişte structuri cilindrice cu lungimea de 50-100 microni şi diametrul
de 10 14 microni la adulți şi 6-8 microni la copii.

 În hipertrofia cardiacă, diametrul ajunge la 20 de microni şi chiar mai mult.

 Fibrele cardiace sunt situate în coloane paralele, stabilind între ele raporturi de contiguitate prin
intermediul extremităților, care pot fi ramificate.

 Fibrele şi ramificațiile lor sunt orientate într-o singură direcţie.

Structura: fibrei musculare cardiace este asemänătoare cu a fibrei musculare scheletale.

- Sarcolema este formată din membrană plasmatică, glicocalix şi o rețea conjunctivo reticulară.
- Plasmalema are aspect trilaminat,în afara căreia se găseşte un material electronodens ,,lamina densa"
separată de plasmalemã printr-un spațiu clar la fluxul de electroni, " lamina rara".
 - Ambele lamine sunt formate din glicoproteine şi colagen de tip IV (cu rol de glicocalix). Lama reticulată
este formată din fibret de colagen, care se continuă fără delimitare cu fesutul conjunctiv situat între
miocardocite.
- Plasmalema prezintă invaginărit tubulare care se extind transversal în interiorul sarcoplasmei, printre
miofibrile, realizând sistemul tubular transversal (sistemul T) care va participa la realizarea diadelor.
- Plasmalema sistemului T prezintă pe suprafața sa mici invaginații (caveole) şi se ramifică realizând o
amplă reţea de endomembrane microtubulare care leagă sistemele T între ele.
- În preparatele obisnuite, muşchiul cardiac apare ca o rețea cu aspect pseudosincițial, determinat de
dispoziția în acelaşi plan a fibrelor. Fibrele cardiace sunt brázdate la intervale neregulate, de discurile.
intercalare numite striile scalariforme ale lui Eberth, ce se prezintă ca nişte benzi groase omogene,
hipercrome şi anizotrope şi reprezinta locul unde două fibre musculare miocardice sunt unite cap ia cap.
- Membranele prezintă interdigitații şi au un traiect neregulat în zig-zag. In raport cu axul fibei
musculare, unui dise intercalar i se descriu zone cu dispoziție transversală şi zone cu dispoziție
longitudinală. Porțiunea transversală situată în dreptul benzii Z a discului izotrop prezintă două

62. Tesutul muscular neted- MO,localizare

63. Miofibrilele

64. Tipuri de neuroni - clasificare dupa numarul si lungima axonilor

Dupa nr :

1. Unipolari : celule rare ( cel amacrinice retiniene)

2. Pseudopolari – celulele in T (in ggl rahidieni)
3. Bipolari (neuroni senzitivi ,neuroni din ggl scarpa si Corti)
4. Multipolari (majoritatea celulelor nervoase ) – stelati

Dupa lungimea axonilor:

1. de tip golgi I : axon de 1 micrometru (din scoarta cerebrala)

2. de tip golgi II : axon scurt ramificat (neuroni de asociatie)

65. Dimensiunile şi forma neuronilor

Dupa forma :

1. stelati ( in MS coarne ant ,sc)

2. piramidali (in SC)
3. piriformi ( in cortexul cerebelos)
4. granulari
5. ovoizi
6. fusiformi

66. Componenta structurală a neuronilor

Neurilema (Membrana):
- inveleste citoplasma pericarionului ,a dendritelor -dendrolema, a axonului -axolema
- structura trilaminta lipoproteica
- 0.05-0.07 microni
- permeabilitate selective pt Na si K
- mb dedublata de mb celulare ale negrogliilor satellite

Nucelul:
- de obicei unic
- dimensiune mare,forma sferica ,pozitie centrala
- sarac in cromatina (aspect hipocromatic)
- mb nucleare dubla cu pori
- nucleoli : frecvent supraunitari

Citoplasma : (neuriplasma)

- abundenta delimitate de mb celulara

- contine: organite comune, incluziuni, echipament enzimatic( enzime ox-red), structuri specific (corpii
Nissl, neurofibrile, neurotubuli)

67. Celulele gliale Generalitati

Cel gliala /Nevroglia /Cell Nevroglica:

- al 2 lea constituent al tesutului nervos cu rol in functii trfice si metabolice

- nu sunt excitabile ,nu conduc implus nervos, se divid
- dau nastere tumorilor cerebrale
- rol: aparare,sustinere tesut nervos ,
- numar mare ( pt 1 neuron -6 nevroglii)

Clasificare negroglie:

a) a SNC - Nevroglia centrala

b) a SNP - Nevroglia periferica
 68. Astrocitele

Nevroglia (astrocitul) protoplasmatica:

- predominant in substanta cenusie a centrilor nervosa

- au prelungiri celulare scurte ,bogat ramificate ,sinuoase ce formeaza o coroana in jurul corpului celular.
- Realizeaza legatura dintre capilare si neuroni

Astrocitul fibrillar (fibros):

- este localizat mai ales în substanţa albă şi prezintă prelungiri lungi, drepte şi puțin ramificate, care
pornesc dintr-un corp celular mic (comparativ cu cel al nevrogliei protoplasmatice).

- În citoplasmă conțin fibrile (gliofibrile), ce se continuă şi în prelungiri.

Gliofibrilele apar constituite din gliofilamente cu diametrul de 100 A, prezentând striații periodice de
200 Å.

- Astrocitele fibroase iau contact cu capilarele sanguine prin nişte îngroşări ale extremităţilor numite
trompe vasculare (ventuze vasculare), prin intermediul cărora nevroglia preia din mediul intern
substanţe hrănitoare, pe care le prelucrează şi apoi le cedează celulei nervoase. Constituie în acest fel
bariera hemato encefalică.

 La ME : astrocitele prezintă prelungiri lameliforme foarte fine care învelesc pericarionul şi dendritele
mari, cu excepția zonelor sinaptice, înconjurând de asemenea şi capilarele.

 Aceste două varietăți reprezintă aspecte morfofimcţionale diferite ale aceluiaşi tip celular, deoarece se
constată forme de trecere între glia protoplasmatică şi cea fibrilară, ultima reprezentând un element
maturizat, mai specializat.

 Ambele sunt elemente puternic reactive cu rol de cicatrizare.

69. Oligodendrocitele

 prezenta in subst cenusie si cea alba

 formeaza celule satellite ale neuronilor si ale vaselor

 in subst alba dispusa printre fibrele nervoase mielinice formand teaca de mielina .

 celule mici cu prelungiri putine ramificate, ce pot prezenta pe raificatii, noduri : gliozomi
70. Nevroglia ependimara

71. Nevrogliile din SNP: structura MO,localizare, functii.

72. Actina

73.Miozina

74.Mecanismul contractiei musculare

 este datorat mecanismului alunecarii (glisarii) miofilamentelor si nu prin plisarea lor, cum s-a
considerat initial.

Glisarea consta in aceea ca filamentul de actina aluneca in discurile intunecate (disc A) printre filamentele de
miozina. Astfel ca discurile clare (disc I) se scurteaza pana la disparitie, benzile H (Hensen) dispar, iar
membranele Z se apropie.

 Sarcomerul se scurteaza si in felul acesta se produce contractia.

 Impulsul nervos, ajuns la nivelul plasmalemei fibrei musculare, produce depolarizarea acesteia, iar
prin plasmalema sistemului T (sarcotubulilor T) declanseaza eliberarea ionilor de calciu prin cisternele
terminale ale sistemului L.
 Ionii de calciu, eliberati in sarcoplasma, se cupleazi cu troponina C, fapt ce are ca efect modificarea
conformatiei moleculei tropomiozinei din filamentul actinic.
 Ca urmare, se deblocheaza zonele active ale actinei G, care se vor cupla cu puntile transversale ale
miozinei, facand posibila alunecarea miofilamentelor de actina printre miofilamentele de miozina.
 In tinpul contractiei intre actina si miozina se realizeaza legaturi care dau actomiozina.
 Cand se produce desfacerea acestei legaturi, se realizeaza relaxarea muschiului.
 Energia necesara se elibereaza prin scindarea ATP-ului de catre ATP-aza, eliberand grupari de fosfati
bogate in energie.
 ATP-ul se reface prin procese enzimatice ce au loc in sarcoplasma pe seama substantelor glucidice,
care constituie substratul asupra carora actioneaza enzimele oxidante din mitocondrii.