HISTOLOGIE

Tesuturile

Agregate de celule organizate pentru a efectua o functie

comuna

-Componente:
- Celule: unul sau mai multe tipuri
- matrice extracelulara: fibre, substanta fundamentala

2
Matrice
extracelulara CELULE

http://www.optics.rochest 5
TIPURI FUNDAMENTALE DE
TESUTURI

4
 Tesuturi fundamentale
Corpul uman prezinta 4 tipuri de tesuturi fundamentale

Epitelial– sunt ţesuturi puternic specializate având drept funcţii:

-realizarea homeostaziei mediului intern, asigurarea autonomiei
organismului faţă de mediul extern.
Conjunctiv structuri heterogene din punct de vedere morfologic şi
funcţional, ele fiind răspândite în întreg organismul în asociere cu alte
ţesuturi, cărora le formează scheletul de susţinere, le determină forma şi
consistenţa.
Muscular- tesut, ale căror celule s-au diferenţiat şi specializat pentru
funcţia de contracţie. Tesut capabil sa cupleze excitatia cu contractia
Nervos- ţesut înalt specializat în receptarea şi transmiterea informaţiilor
sub formă de impulsuri.

5
 Tesut
Fundamental types
tissues
of Epitelial

6
Tesut conjunctiv

7
histologyolm.umwblogs.org
Tesut muscular

8
histologyolm.umwblogs.org
Tesut nervos

9
histologyolm.umwblogs.org
TESUTUL EPITELIAL
I
 Cele mai raspandite
tesuturi din organism
EPITELIILE
-acopera suprafata corpului ,
CARACTERE cavitatile si canalele ce
GENERALE comunica cu exteriorul

-formeaza glande

-constituie receptorul unor

organe de simt
Histogenetic
a.      din ectoderm:
a. epidermul cu anexe
b. porţiunea iniţială şi terminală al epiteliului tractului
digestiv
c. epiteliul senzorial;

b.      din endoderm

a. epiteliului digestiv şi parenchimul glandelor anexate
acestui tub;
b. epiteliul aparatului respirator;

c.       din mezoderm

a. epiteliul vaselor sanguine şi limfatice,
b. epiteliul germinativ
c. seroaselor,
d. epiteliul conductelor urinare şi genitale.
 Sunt cele mai pure tesuturi, alcatuite doar din
celule

CARACTERISTICI
Celulele epiteliale sunt strans unite intre ele
prin jonctiuni intercelulare complexe

Sunt avasculare; Sunt bogat inervate prin

terminatiuni nervoase libere

Sub epitelii exista in permanenta o membrana

bazala

Epiteliile sunt tesuturi polarizate

Se deosebesc de alte tesuturi prin caractere

ultrastructurale si biomoleculare specifice, ce
pot fi puse in evidenta prin tehnici moderne
(ME, IHC)
1
4
 Sunt cele mai pure tesuturi, alcatuite doar din
celule

CARACTERISTICI
Celulele epiteliale sunt strans unite intre ele
prin jonctiuni intercelulare complexe

Sunt avasculare; Sunt bogat inervate prin

terminatiuni nervoase libere

Epiteliile sunt tesuturi polarizateSub epitelii

exista in permanenta o membrana bazala

Se deosebesc de alte tesuturi prin caractere

ultrastructurale si biomoleculare specifice, ce
pot fi puse in evidenta prin tehnici moderne
(ME, IHC)
1
6
SPECIALIZARI DE POL
APICAL
 Microvilii
• Microvilii sunt specializari de pol apical, in
forma de deget de manusa.

• Ei reprezinta forme de organizare stabila a

filamentelor de actina.

• In celula epiteliala sunt frecventi si sunt in

general scurti.

• Pot apare
 fie izolati (la distante variabile, avand forma si
dimensiuni diferite)
 fie grupati (acopera intreaga suprafata
membranara si au aceeasi forma si acelasi
diametru).
• Microvilii egali, cand sunt grupati au corespondent in microscopia
optica:

 PLATOUL STRIAT (o zona striata la polul apical cu striatii

perpendiculare pe suprafata celulei)
 MARGINE IN PERIE (aspect de fire la polul apical).

• Marginea in perie prezinta microvili mai lungi care au citoscheletul

axial mai putin dezvoltat ceea ce permite variatia lungimii lor; ei se
rup usor (sunt friabili), ceea ce le da un aspect neregulat. Marginea
in perie apare la polul apical al nefrocitului, in segmentul proximal al
tubului urinifer.

• Platoul striat apare la polul apical al enterocitului. (pe un enterocit

găsim 200-300 microvili)

• Aceste specializari sunt cacteristice celulelor implicate in absorbtie.

• Rol de a creste suprafata de absorbtie
• Ei sunt delimitaţi la
suprafaţă de
plasmalemă si de un
glicocalix gros
 Structura morfologica
1. Miez
– 20-30 filamente de actină dispuse
central, a caror extremitate se termina la
varful microvilului printr-o placa densa
-la baza, radacina miezului patrunde in
citoplasma apicala
-proteine de legatura intre filamentele de
actina (vilina, fimbrina, tropomiozina)
-Calmodulina –polipeptid ce se dispune in
spirala si ancoreaza actina de plasmalema
Miozina 1- ancoreaza actina de
plasmalema
2. Trama terminala- citoplasma in care
patrunde radacina miezului
 Cilii mobili
• au o structură complexă.
• La exterior prezinta o
protoplasma
• In interior axonema (filamentul
axial), intr-un aranjament de
9+2 microtubuli
• In centru 2 microtubuli completi,
distantati intre ei, inconjurati de
9 perechi de microtubuli
periferici
• Microtubulii sunt formati din alfa
si beta tubuline
• Microtubulii centrali, au
diametrul de 250 A, distanţati
la 360A

• Fiecare microtubul este

alcatuit din 13 protofilamente
de dineina, proteina cu
activitate ATP-azica

• sunt uniti intre ei prin poduri

transversale

• Sunt inconjurati de o foita

centrala
• Filamentul axial este înconjurat de
un cilindru, al cărui perete este
format din 9 perechi de
microtubuli periferici
• fiecare pereche de microtubuli
fiind alcătuită dintr-un microtubul
complet, alcătuit din 13
protofilamente, de acesta fiind
ataşat un microtubul incomplet
format din 10 protofilamente de
alfa si beta tubulina.
• De microtubulul complet, se leagă
două braţe proteice de dineină.
Unul va fi orientat catre interiorul
celulei, celalalt, sub forma de
carlig spre exteriorul celulei
• De pe bratul de dineina
intern, pleaca o legatura
proteica catre microtubulul
incomplet urmator
• De la perechile periferice,
pleacă spre perechea
centrală fibre radiare,
alcătuite din nexină.
• Plasmalema acoperă
cilindrul la periferie.
• Cilii mobili au filamentul axial implantat într-o formaţiune numită
corpuscul bazal (kinetosom), un centriol localizat în citoplasma
polului apical.
• Cei doi tubuli centrali initiaza miscarea vibrocililor, mişcare specifică,
realizată în masă, în doi timpi: bătaie, revenire (ca unduirea unui lan
de grâu sub adierea vântului).
 Cilii ficşi, imobili
• In comparaţie cu cilii vibratili sunt
imobili, sunt organizati pe modelul
9+0, neexistand perea centrala de
microtubuli, deci nici miscarea.
• Ei sunt aglutinaţi la vârf, luând
aspectul unei căpiţe de fân ori de
flacără de lumânare, având rol în
ghidarea produşilor de secreţie.
• Se găsesc în urechea internă şi în
epididim.
2
8
JONCTIUNILE CELULARE
• În cadrul unui ţesut, celulele pot stabili
contacte între ele şi cu componente ale
matricei extracelulare.
• Definiţie: joncţiunile celulare – structuri
stabile între celulele vecine, în care
plasmalemele interacţionează specific.
• Joncţiuni celulă – celulă (intercelulare)
• Joncţiuni celulă – matrice extracelulară
• Dimensiuni – mici, de ordinul nm →
→ – neevidenţiabile la MO
– evidenţiabile la ME

• Aspect – bandă (panglică): zonule

– disc: macule
 ROLURI
• asigură adezivitatea intercelulară
sau celulă – matrice, stabilizând
ţesuturile
• controlează transportul în spaţiul
extracelular (unele – adevărate
bariere selective)
• sunt responsabile de
compartimentarea suprafeţei
celulare în sectoare sau domenii
• asigură schimburile intercelulare
 Joncţiunile celulare
Clasificarea funcţională a joncţiunilor celulare

• Joncţiuni impermeabile (zonula occludens)

• Joncţiuni de adezivitate (de ancorare pe citoschelet)

a. pe filamente de actină
- celulă – celulă (zonula adherens)
- celulă – matrice extracelulară (contact focal)
b. pe filamente intermediare
- celulă – celulă (desmozom)
- celulă – matrice extracelulară (hemidesmozom)

• Joncţiuni de comunicare
– joncţiuni gap
 Zonula occludens

 joncţiunea strânsă /tight junction

 “sudarea” plasmalemelor a 2 celule vecine
→ excluderea completă a spaţiului
intercelular (2nm)

 proteine transmembranare – şiruri

anastomozate de proteine gemene
= occludine, claudine
 formează o centură → polaritatea
celulei:
• domeniu apical
• domeniu latero-bazal
 Criofracturare – şanţuri anastomotice (faţa E);
– creste anastomotice (faţa P).
 ROLURI
 Bariere selective – nu permit
trecerea macro- şi micromoleculelor
prin spaţiul extracelular (transportul
– numai prin structurile specializate
de la nivelul plasmalemei)

 Permeabile pentru ioni – în funcţie de

localizarea joncţiunii (în intestinul subţire
de 10.000 ori mai permeabile decât în
vezica urinară)
 Permeabilitatea pentru ioni scade
logaritmic cu creşterea numărului de
şiruri de proteine gemene
 Joncţiuni de adezivitate

Joncţiuni de ancorare la
citoschelet
Larg răspândite
Conferă rezistenţă mecanică
ţesuturilor supuse unor forţe
mecanice mari: epitelii, muşchi
cardiac, col uterin.
• Structură comună:
• Proteină
transmembranară linker
• Complex proteic de
ataşare la citoschelet
• Element de citoschelet
 Zonula adherens
• Desmozom în bandă
 Centură continuă de adeziune la
polul apical, imediat sub zonula
occludens
 Spaţiul dintre cele 2 plasmaleme –
15-20 nm → permite trecerea liberă
a micro- şi macromoleculelor în
spaţiul intercelular
 Centura – microfilamente de actină
 Spaţiul – material fibrilar dens la
fluxul de electroni
 Zonula adherens
 Proteina
transmembranară linker
 Cadherine – familie de
proteine Ca-dependente

 Complexul proteic de
ataşare la citoschelet:
cathenine, vinculină, α-
actinină, plakoglobină

 Filamentele de actină
 dispuse paralel la nivelul
joncţiunii
 în ţesutul epitelial - la
acelasi nivel în celulele
vecine
 Zonula adherens
 în ţesutul epitelial - situată
imediat sub zonula occludens, în
complexul joncţional
 Desmozomul -macula
- adherens
• Joncţiune celulă-celulă în formă de disc / spot/ pată
• Prezintă următoarele componente:
• 1. membranele plasmatice adiacente a celor două celule vecine,
așezate paralel, la 25-35 nm
• 2. un material intercelular de aspect filamentos, dens la fluxul
de electroni, (proteina fibrilară) ce este bisectat de o zonă mai
densă - glucide, calciu
• 3. Plăcile desmozomale- densificari sub formă de disc pe frontul
citoplasmatic al plasmalemelor celor două celule adiacente
• 4.Elemente citoscheletice reprezentate de filamente de
citokeratină (tonofilamente) care se ancorează la nivelul
densificărilor sub formă de disc
• 5. Elemente de legătură, reprezentate de microfilamente scurte
ce fac legatura intre tonofibrile si materialul fibrilar intercelular,
traversând discurile dense de pe frontul citoplasmatic si
membrana plasmatică
 Proteina transmembranară linker:
• familia cadherinelor - desmogleină
- desmocolină
 Complexul proteic de ataşare: peste 12 proteine
- desmoplakină
- plakoglobină
 Filamentele intermediare – tonofilamente /
keratină (în epitelii)
– desmina
– vimentina
 Desmozomii

 Prezenţi în ţesutul epitelial, muscular şi

conjunctiv
• în ţesutul epitelial - sub zonula adherens - în
complexul joncţional
 Hemidesmozomul
 Joncţiune celulă–
matrice în formă de
hemidisc
 Numai în ţesutul epitelial –
leagă celula de lamina
bazală
 Proteina
transmembranară
linker – integrina
(receptor pentru
laminină şi colagen IV
din lamina bazală)
 Complex proteic de
ataşare – acelaşi ca la
desmozom
 Filamente intermediare
– numai tonofilamente/
keratină
 Jonctiunea GAP

 Larg răspândită – în toate

ţesuturile, cu excepţia muşchiului
scheletic
 Spaţiul între plasmaleme: 2-4 nm
 Criofracturare – plăci circulare de
particule intramembranare
agregate
 Jonctiunea GAP
 Pachete de câte 6 proteine
transmembranare –
conexine – asamblate în
conexoni
 Por hidrofil prin membrana
celulară
– canale de comunicare între
citoplasmele celor 2 celule
– diametrul 1,5 nm
– permite trecerea de ioni şi
molecule cu greutate
moleculară sub 1.000 –
1.500 Da (glucide,
hormoni, aminoacizi,
nucleotide, vitamine)
– nu pot trece
macromolecule, proteine şi
acizi nucleici
Jonctiunea GAP
 Jonctiunea GAP
 Rol: permite celulelor
dintr-un ţesut să
acţioneze simultan, într-o
manieră coordonată (Ex.
contracţia cardiacă)
 Caracter dinamic:
creşterea concentraţiei
de calciu sau scăderea pH
– închiderea comunicării
 Localizare:
- în ţesutul epitelial – sub
joncţiunea de tip
desmozom, foarte
aproape de polul bazal
 Complexul joncţional – zonula occludens
– zonula adherens
– desmozomi
 Sunt cele mai pure tesuturi, alcatuite doar din
celule

CARACTERISTICI
Celulele epiteliale sunt strans unite intre ele
prin jonctiuni intercelulare complexe

Sunt avasculare; Sunt bogat inervate prin

terminatiuni nervoase libere

Sub epitelii exista in permanenta o membrana

bazala

Epiteliile sunt tesuturi polarizate

Se deosebesc de alte tesuturi prin caractere

ultrastructurale si biomoleculare specifice, ce
pot fi puse in evidenta prin tehnici moderne
(ME, IHC)
• MEMBRANA BAZALA
• Def: membrana bazala este o structura
glicoproteica ce apartine matricei extracelulare,
situata intotdeauna intre celulele epiteliale si tesutul
conjunctiv subjacent

• Pentru epitelii, MB constituie un suport structural si

de ancorare a acestora la tesutul conjunctiv

• Spre deosebire de alti constituienti ai MEC care

sunt secretati doar de celulele conjunctive, cea mai
mare parte a constituientilor membranei bazale
sunt secretati de catre celulele epiteliale.
 Membrana bazala

In microscopie optica, in col

HE, MB este greu vizibila
deoarece este foarte subtire si
se coloreaza eozinofil, la fel ca si
tesutul subjacent.
Se evidentiaza in coloratii
speciale
•Aspect diferit
-Structura liniara
--structura sinuoasa

5
5
 Membrana bazala
• !!! Orice epiteliu este solidarizat de tesutul conjunctiv
subjacent printr-o membrana bazala

5
6
In microscopie electronica, apare ca o tesatura fina de
filamente neregulate, orientare spatial in 3 planuri. I se descriu 3
lamine:
- Lamina lucida
-Lamina densa
-Lamina reticularis

2
4
• Lamina lucida, este o zona transparenta,
situata imediat sub membrana polului
bazal al celulei epiteliale. Este strabatuta
de filamente fine alcatuite preponderent
din laminina.
• Laminina prezinta un site de legatura cu
integrinele, unul cu proteoglicanii si doua
cu colagenul de tip IV, asigurandu-se o
ancorare solida a celulei la matricea
extracelulara.
• Lamina densa are aceeasi grosime ca
lamina lucida dar este electronodensa.
Examinata in ME, ea are o structura
fibrilara. Principalul component este
colagenul de tipIV, ce se gaseste exclusiv
la nivelul MB.
• Acest colagen adera intim la laminina
printr-un situs de legatura, dar cele doua
retele sunt conectate intre ele si prin
colagen de tip VII.
• Proteoglicanii prezenti in lamina densa au
rolul de a controla pasajul ionilor prin
membrana bazala, iar fibronectina asigura
solidarizarea tuturor componentelor.
• Lamina reticularis este exclusiv un produs
al celulelor conjunctive si e bine
reprezentata in epiteliile cu rol de
protectie. Este formata din fibre de
colagen de tip III (fibre de reticulina) ce au
un aranjament sub forma de ansa
• Microfibrilele de fibrilina, ancoreaza lamina
densa la fibrele elastice ale MEC.
 Functiile MB
• Leaga structural epiteliile de tesutul conjunctiv
• Constituie o bariera intre epitelii si tesutul
conjunctiv
• Induce polaritatea si diferentierea celulara a
celulelor stem
• Confera un schelet pentru constructia si
reconstructia epiteliilor
• Filtru selectiv- controleaza trecerea ionilor si a
altor substante din si in tesutul conjunctiv
I. EPITELIILE DE ACOPERIRE ŞI CĂPTUŞIRE

Ţesuturile epiteliale de acoperire sunt :

-  alcătuite din celule de formă variată
-  strâns unite între ele,
-  aşezate în unul sau mai multe straturi
-  deasupra unui ţesut conjunctiv
Localizare :
-  la suprafaţa corpului
-  tapetează organe cavitare
-  rol de :
o protecţie,
o absorbţie sau de secreţie.
Clasificarea:
a.  numărul straturilor celulare:
a. epitelii simple sau unistratificate,
b. epitelii pseudostratificate sau speciale
c. epitelii stratificate sau multistratificate;
b.      forma celulelor de la suprafaţă:
a. pavimentoase (poligonale-turtite),
b. cubice
c. cilindrice
 Clasificare
Clasificare epitelii
epitelii Epiteliile se clasifica in functie de forma
celulelor de pe ultimul strat si in functie de
numarul de straturi de celule
Epiteliul
pavimentos (sau Epiteliul
scuamos) simple pavimentos
(un singur rand de stratificat
celule)

Epiteliul cubic
Epiteliul cubic stratificat
simplu

Epiteliul prismatic Epiteliul

(sau cilindric) cilindric
simplu stratificat

Membrana bazala
EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS

- un singur rând de celule plate, turtite,

- cu un contur neregulat sau poligonal,
- ce aderă strâns între ele
- despărţite de ţesutul conjunctiv
subiacent printr-o membrană bazală
- Limitele celulare sunt greu vizibile în
coloraţiile uzuale (col. HE), dar devin
evidente prin impregnări cu nitrat de
argint,
- pietrelor de pavaj, de aici denumirea de
epiteliu pavimentos.
• Un rand de celule
- celulele sunt turtite apicalo-
bazal,
- mai bombate în zona
nucleului, 4-6 m, şi foarte
subţiri spre periferie 0,1 - 0,3
m.
- Citoplasma acidofilă
conţine :
- un nucleu
o central,
o aplatizat.
 Localizari

• Alveole pulmonare
• Foita externa a capsulei Bowmann
• Segmentul subtire ansa Henle
• Tapeteaza lumenul vaselor- endotelii
• Mezotelii
Epiteliu pavimentos unistratificat
capilar sanguin
 Mezoteliu
• Cavitatea
pleurala,
peritoneala,
pericardica
sunt tapitate
cu un epiteliu
pavimentos
simplu,
mezoteliul
Capsula Bawman col PAS
EPITELIUL SIMPLU CUBIC

 -  un singur rând celule

-   celule izodiametrice,
-   dispuse pe membrană bazală
-   cu un nucleu rotund şi central.
-   Localizare :
o  suprafaţa ovarului,
o  epiteliul tiroidian din foliculii
normofuncţionali,
o  plexurile coroide,
o  ductele mici ale glandelor exocrine,
o   tubii contorţi distali şi colectori
Funcţiile :
- acoperire sau căptuşire,
- secreţie sau absorbţie
EPITELIUL SIMPLU PRISMATIC
(cilindric sau columnar)
-         un rând de celule înalte,
-         dispuse perpendicular pe membrana
bazală,
-         similare unor cărămizi,       cu feţele
laterale verticale,   iar capetele reprezintă:
polul apical (de suprafaţă) şi bazal (spre
membrana bazală).
-         Nucleii
o       formă ovoidala,
o       dispuşi în treimea mijlocie sau
inferioară a celulelor,
o       paralel cu axul lung al celulelor
-         La polul apical celulele pot prezenta diferenţieri
în raport cu localizarea şi funcţia lor (kinocili, stereocili,
microvili).
Localizare:
- canalele excreto-secretoare din glandele
salivare,
- stomacului
- epiteliul intestinal
- epiteliul segmentului proximal al tubului urinifer
- Epiteliul mucoasei uterine şi al trompei uterine
Funcţia
-  acoperire,
- secreţie,
- absorbţie şi
- de mobilizare a conţinutului aflat în cavitatea pe
care o delimitează.
 
 Epiteliu cilindric simplu-epiteliul
gastric
• Se observa nucleii
situati in treimea
inferioara
• Se observa si un
limfocit intre doua
celule epiteliale
 Epiteliu unistratificat cilindric-
vezica biliara

• Celule
cilindrice cu
nuclei ovali
aliniati in
pozitie
bazala.
Epiteliu cilindric simplu cu microvili
EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT
CILINDRIC CILIAT

-         este unistratificat,

-         format dintr-un singur rând de celule,
-         dispuse toate pe membrana bazală,
-         de înălţimi diferite,
-         nucleii celulelor fiind situaţi la deferite nivele,
dau aspectul de falsă stratificare.
-         Celulele prismatice pot fi ciliate:
o       în epiteliul mucoasei nasale
o       trahee
o       bronşiile mari, sau
-         neciliate în uretra masculină.
-         Printre celule putem găsi celule caliciforme
izolate
 Cili vibratili –epiteliu
pseudostratificat cilindric, trahee
• Cilii sunt prelungiri
citoplasmatice ale polului
apical ale celulelor din
mucoasa
respiratorie( trahee,
bronhii)
• Prezinta miscari specifice
realizate in 2 timpi: bataie,
revenire
• -bataia se realizeaza cu
cilul drept , are rolul de a
elimina corpii straini din
caile respiratorii. Este o
miscare rapida.
• -revenirea este o miscare
lenta care se realizeaza
prin curbarea cililor. Este
miscarea de relaxare a
contractiei
 Cili vibratili –epiteliu
pseudostratificat cilindric bronhie
• Acesti cili sunt
paraleli cu
axul mare al
celulei si
deplasarea lor
se realizeaza
coordonat ca
intr-un lan de
grau batut de
vant
 1.Epiteliu stratificat cubic
• Sunt alcatuite din 2
randuri celulare
(bistratificate)
• Rol :
-captusire
-bariera
2. EPITELIUL STRATIFICAT CUBIC
-         două rânduri de celule,
-         cele bazale sunt mai înalte
-         cele superficiale au o formă
cubică.
Se găsesc mai mult în perioada
embrionară, formând baza de
diferenţiere a epiteliilor stratificate
pavimentoase.
Postnatal se întâlneşte în canalele
glandelor sudoripare şi în canalele
mici a glandelor salivare.
Funcţia lor este în primul rând de
căptuşire, de absorbţie sau secreţie.
Epiteliu pluristratificat cubic, canal
excretor glanda sudoripara
 Epiteliul stratificat pavimentos
(malpighian)

Se impart in :
-epitelii nekeratinizate
-epitelii keratinizate
Dupa cum celulele superficiale
se incarca sau nu cu keratina
 A) Keratinizat
• Epiteliile SD

malpighiene prin
SC
structura si
grosimea SL
deosebita SG
confera protectie
la diferiti factori SS

agresivi externi, SB
inclusiv
traumatici Epidermul
 Epiteliu pavimentos stratificat
keratinizat -epiderm
• 1-bazal-celule cilindrice,
asezate pe un singur rand, cu
nucleu la polul apical
• 2-spinos-celule poliedrice
legate intre ele prin desmozomi
• 3-granulos, celulele romboidale
pe cale de involutie se incarca
cu granule intens bazofile de
keratohialina
• 4-strat lucios, celule ce si-au
pirdut nucleul si s-au incarcat
cu o substanta refringenta
eleidina
• 5 cornos, celule turtite, fara
nucleu cu keratina
• 6-strat descuamant
 Strat spinos epiderm
• In stratul spinos din
epiderm celulele
poliedrice sunt unite
intre ele prin
desmozomi
Desmozomi- microscop electronic
Strat granulos
Nekeratinizat

SS

SI

SB

MB
 Epiteliu pavimentos pluristratificat
necheratinizat -esofag
prezinta 3 straturi:

• Stratul bazal
constituit din
celule cubice sau
cilindrice bazofile
• Stratul intermediar
alcatuit din celule
poliedrice cu
nucleu rotund
• Stratul superficial
ce contine celule
turtite
pavimentoase.
Nucleu picnotic
Epiteliu pavimentos pluristratificat
necheratinizat -vagin
2. UROTELIUL
Este un epiteliu stratificat de tip particular, morfologic şi
funcţional, ce tapetează căile urinare ca: bazinet, ureter, vezica
urinară, uretra prostatică
Morfologic, este constituit din trei tipuri diferite de celule,
organizate în straturi false:
a.      stratul bazal,
- format dintr-un singur rând de celule cubico-cilindrice,
-în contact foarte strâns cu ţesutul conjunctiv subjacent,
deoarece membrana bazală este slab organizată;
a.      stratul mijlociu,
- mai multe rânduri de celule “în rachetă”,
- celule alungite,
- cu o extremitate apicală ovalară,
- nucleu rotund, central.
- Elementele de joncţiune sunt slab organizate, ceea ce conferă
celulelor, o oarecare mobilitate în sens longitudinal;
c.      stratul superficial,
- un rând de celule umbeliforme 
- mari
- ce acoperă 3-4 celule subjacente,
- cu polul apical rotunjit,
-citoplasmă bogată, eozinofilă cu 1-2 nuclei
-expansiuni celulare ce coboară printre celulele subiacente,
conferind celulei un aspect de umbrelă.
- prin prelungirile lor citoplasmatice, toate celulele sunt ancorate
la membrana bazală,
Uroteliul prezintă o mare plasticitate.

Funcţia uroteliului este de căptuşire, plasticitate şi de a asigura

impermeabilitatea faţă de substanţele străine din urină.
Epiteliul vezicii urinare
Epiteliu de tranzitie vezica
EPITELIUL STRATIFICAT PRISMATIC (cilindric sau
columnar)
Este mai frecvent întâlnit în viaţa embrionară şi mai rar la adult.
Schematic este format din trei straturi celulare:
a.       bazal cu celule cubo-cilindrice;
b.      mijlociu cu câteva rânduri de celule poliedrice;
c. superficial, format dintr-un singur rând de celule
prismatice, ce pot prezenta la polul lor apical o cuticulă, un
platou striat sau cili vibratili.
Acest epiteliu îl întâlnim în conjunctiva palpebrală, în faringe, în
laringe, în uretra membranoasă şi în ductele mari ale glandelor
exocrine