UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS”GALATI

FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA

DISCIPLINA DE HISTOLOGIE
 Cavitatea bucală

Prima porțiune a tubului digestiv, cavitatea bucală este tapetată de o mucoasă,

mucoasa bucală.
Mucoasa bucală este corio-papilară, având la suprafață un epiteliu de tip malpighian
fără keratinizare, așezat pe un corion care se continuă cu interstițiile planului muscular
sau periostic subjacent.
Epiteliul este situat pe corion, de care este despărțit prin membrana bazală. Limita
epiteliu-corion este neregulată datorită papilelor ramificate.
Corionul prezintă două zone:
- zona superficială, corionul papilar sau superficial,
- zona profundă, corionul profund.
Corionul mucoasei bucale numit și lamina propria poate conține mici glande salivare
mixte și uneori infiltrații limfoide sau chiar foliculi limfatici izolați.
 Cavitatea bucală

În partea anterioară a cavității bucale, mucoasa bucală se răsfrânge peste un plan

muscular, continuându-se cu pielea și constituind un repliu numit buza.
Buza, pe versantul intern este tapetată de o mucoasa bucală, mucoasa labială, pe
versantul extern este acoperită de piele, iar între mucoasa bucală și piele se găsește planul
muscular format din țesut muscular striat. Zona de tranziție de la mucoasă la piele,
acoperind marginea liberă a buzei, prezintă un epiteliu ce face trecerea de la epiteliul
malpighian cu keratinizare la epiteliul malpighian fără keratinizare. Această zonă este
bogat vascularizată, de unde culoarea caracteristică roșu-roz a buzelor.
Cavitatea bucală cuprinde următoarele formațiuni:
- limba,
- dinții,
- amigdalele,
- corpusculi (mugurii) gustativi,
- glandele salivare.
 Cavitatea bucală

Limba este un organ musculo-membranos acoperit de mucoasa bucală, care prezintă

unele particularități.
Particularitățile mucoasei bucale la nivelul limbii, mucoasa linguală, se referă la
porțiunea dorsală a acesteia. Pe fața dorsală a limbii, mucoasa linguală prezintă niște
formațiuni numite papile linguale, care la om sunt de trei feluri:
- papile filiforme,
- papile fungiforme,
- papile circumvalate sau caliciforme.
La animale se pot evidenția și papile foliate.
 Cavitatea bucală
Mucoasa linguală de pe fața dorsală a limbii este mult îngroșată datorită numărului mare
de celule epiteliale din stratul mucos al lui Malpighi, dar și celor din stratul superficial.
Corionul mucoasei linguale de pe fața dorsală a limbii este foarte aderent la interstițiile
musculare. În interstițiile musculare și mai puțin în corion se găsesc glande salivare mici.
Mușchii limbi sunt mușchi striați.
Mucoasa care tapetează fața inferioară a limbii prezintă un epiteliu mai subțire și un
corion cu o zona profundă mai laxă.
În grosimea epiteliului lingual, dar mai ales în epiteliul șanțurilor din jurul papilelor
circumvalate se pot întâlni muguri sau corpusculi gustativi.
Mugurii gustativi
Amigdala linguală (cap. Organe hematolimfopoetice).
 ORGANUL DE SIMȚ AL GUSTULUI
MUGURELE SAU CORPUSCULUL GUSTATIV

Corpusculii gustativi sunt mici formațiuni ovalare localizate în epiteliul cavității bucale,
în special în epiteliul papilelor fungiforme și circumvalate, dar există muguri gustativi
diseminați și la nivelul palatului, faringelui, laringelui și epiglotei. Se consideră că în
structura limbii umane se găsesc peste 3000 de corpusculi gustativi.
Mugurii gustativi sunt formațiuni epiteliale în formă de,,butoiașˮ, constituită din
aproximativ 50-75 de celule, care ocupă toată grosimea epiteliului de acoperire, de la
membrana bazală până în lumenul cavității orale.
Mugurii gustativi prezintă la polul apical o deschidere, numită por gustativ care se
deschide liber în cavitatea bucală.
În structura corpusculului gustativ sunt prezente două componente:
- componenta epitelială;
- componenta nervoasă.
Componenta epitelială conține trei tipuri de celule ce diferă ca aspect morfologic
și colorabilitate:
- celule tip I - celule întunecate, situate la periferia corpusculului gustativ
sunt dotate cu microvili proiectați in porul gustativ
- celulele tip II - celule clare, înalte, mai puțin numeroase, conțin în citoplasmă un reticul
endoplasmic neted abundent și puține filamente. Ele prezintă inconstant sinapse, dar rolul
lor nu este bine cunoscut.
- celulele tip III - celule senzoriale, sunt situate în centrul corpusculului gustativ.
În microscopia electronică, citoplasma lor conține microtubuli longitudinali și puțin
reticul endoplasmic neted, în citoplasma bazală se găsesc mici vezicule asemănătoare
veziculelor sinaptice.
Componenta nervoasă este reprezentată de prelungirile dendritice ale neuronilor senzitivi
bipolari, din ganglionii Andersch și Ehrenritter. Acestea pătrund în mugurele gustativ și
se ramifică abundent constituind plexul intragemal în interiorul corpusculului, plexul
perigemal în jurul lui și plexuri intergemale între muguri. Prelungirile dendritice fac
sinapsă cu polul bazal al celulelor senzoriale.
 DINTELE

Dintele este o componentă a organului dentar numit și odonton.

Odontonul este constituit din.
- odonțiul,
- paradonțiul.
Odonțiul este format din;
- pulpa dentară,
- dentină,
- smalț
 DINTELE

Paradonțiul este format din:

- cement,
- periodonțiu ,
- osul alveolar ,
- mucoasa gingivală .
Dintele anatomic este constituit din două porțiuni:
- coroana,
- rădăcina.
 DINTELE

Coroana dintelui este porțiunea dintelui, care se vede liberă deasupra masivului gingival.
Rădăcina dintelui reprezintă porțiunea dintelui situată în interiorul alveolei dentare.
zona de trecere de la coroană la rădăcină se numește gâtul sau coletul dintelui.
Dintele prezintă în interiorul sau o cavitate, cavitatea pulpară ce conține pulpa
dintelui.
În afara acesteia se găsește o structură dură numita dentina sau ivoriu. La nivelul coroanei
dentina este acoperită de smaț sau email, iar la nivelul rădăcinii de cementul dentar.
Articularea dintelui la alveola osoasă în care este situat prin rădăcina sa se face prin
intermediul periodonțiului (desmodont sau aparatul ligamentar al dintelui).
 DINTELE

Pulpa dentară, este un țesut conjunctiv tânăr, bine vascularizat și inervat. Conține
substanță fundamentală bogată, celule (în special fibroblaști, iar la periferie imediat sub
dentină se găsesc celulele caracteristice pulpei dentare numite odontoblaste).
Odontoblastele emit prelungiri din care una pătrunde în interiorul dentinei prin canalele
dentinare.
Dentina este o structură dură, mineralizată asemănatoare, cu osul ( are fibre colagene
și substanță fundamentală calcificată), acelulară. Într-o secțiune efectuată în lungul
dintelui, dentina apare microscopic cu un aspect striat datorită canaliculelor dentinare, în
care se găsesc prelungirile odontoblastelor (fibrele Tomes).
 DINTELE

Smalțul este structura cea mai dură din organism. Ca și dentina, este format din matrice
proteică intens mineralizată. Smalțul, numit și substanța adamantină, este constituit dintr-
o serie de prisme, prismele smalțului, dispuse perpendicular pe suprafața dentinei.
Cimentul sau cementul dentar este o structură dură, care de fapt este un țesut osos.
Prezintă o substanța fundamentală mineralizată, fibre colagene înglobate în substanța
fundamentală și cementoplaste cu cementocite (respectă strucura unui țesut osos).
Zona de cement care înconjoară imediat dentina e mai săracă în celule și mai bogată
în fibre, cementul fibrilar, iar periferia este bogată în celule, cementul celular.
 DINTELE

Periodontul, este țesutul conjunctiv situat între cementul dentar și peretele alveolei
osoase. În interiorul periodontului se găsește în principal un bogat aparat ligamentar
constituit din fascicule de fibre colagene ce leagă dintele la osul alveolar. Se mai găsesc:
vase sanguine, filete nervoase și uneori resturi epiteliale embrionare.
Glandele salivare (cap. Glandele anexe ale tubului digestiv).
 Esofagul

Esofagul este un organ tubular al cărui perete respectă planul de structură (cu patru
tunici concentrice) întâlnit și la celelalte segmente tubului digestiv.
- mucoasa,
- submucoasa,
- musculara,
- adventicea.
Mucoasa este corio-papilară și este alcatuită din:
- epiteliu,
- corion,
- muscularis mucosae.
 ESOFAGUL

Epiteliul esofagian este de tip malpighian fără keratinizare.

Corionul papilar este un țesut conjunctiv bogat vascularizat, conținând glande tubulare
ramificate, în porțiunea inițială și terminală a esofagului, numite glande cardiale.
Muscularis mucosae separă partea profundă a corionului de submucoasă și este
constituită din fibre musculare netede cu orientare longitudinală. În porțiunea inferioară
apare și un plan intern din fibre musculare netede dispuse circular.
Submucoasa este constituită din țesut conjunctiv lax și conține glande, numite glande
esofagiene, situate în peretele posterior și lateral al esofagului. Sunt glande tubulare
ramificate secretoare de mucus. În submucoasă se găsește plexul nervos Meissner.
 ESOFAGUL

Musculara este constituită din fibre musculare striate în treimea superioară, din fibre
musculare netede și striate în treimea mijlocie și din musculare netede dispuse pe două
planuri: circular intern și longitudinal extern, în treimea inferioară. Conține plexul
nervos Auerbach.
Adventicea este constituită din țesut conjunctiv lax, porțiunea de trecere de la esofag la
stomac permite si se observă ca epiteliul pavimentos stratificat esofagian se continuă
brusc cu epiteliul gastric de tip cilindric simplu.
 ACTIVITATE PRACTICĂ

PREPARATE DE DESENAT :

1.Buza – secțiune longitudinală – col.HE

2.Limba – fața dorsală – col.HE
3.Dinte (inclus) – structură
4.Mugure gustativ – col.tricromică,HE
5.Esofag - secțiune transversală – aspect general – col.HE
Buza – secțiune longitudinală – col.HE

Buza
1. zonă de tranziție
2.glande sebacee
3.EPSK
4.folicul pilos
5.glande sudoripare
6.acini mucoși
7.țesut adipos
8.orbicularis oris
9.arteră/venulă
10. EPSNK
Limba – fața dorsală – col.HE
Limba
1.papile filiforme
2.papile fungiforme
3.fibră musculară striată
4.țesut conjunctiv
5.arteră/venă
6. EPSNK
7. țesut conjunctiv lax
8.glande linguale
a.duct interlobular
b.acini mucoși
c.acini seroși
9. duct excretorglandă
linguală
Papila circumvalată

Papila circumvalată
1.EPSNK
2.epiteliu lingual
3.șanț papilar
4.mugure gustativ
5. glandă seroasă von Ebner̕ s
a.duct excretor
b.acin seros
6. fibră musculară scheletală
a.secț.longitudinală
b.secț.transversală
7.vas de sânge
Dinte– structură (preparat șlefuit necolorat)

Dinte șlefuit
1.smalț
2.joncțiune smalț-dentină
3.dentină
4.liniile lui Retzius
5.liniile lui Schreger
6.smocuri de smalț
7.camera pulpară
8.cement
9.strat granular
10.canal radicular
11.apex
Mugure gustativ – col.tricromică,HE

Mugure gustativ
1.epiteliu lingual
2.mugure gustativ
3.celulă senzorială (gustativă)
4.vas de sânge
5. por gustativ
6. celulă de susținere
7.celule bazale
8.microvili
9.țesut conjunctiv lax
Esofag - secțiune transversală – aspect general – col.HE

Esofag – secțiune tranversală, 1/3

sup.,col.HE
1. Epiteliu pavimentos
stratifificat fără keratinizare
2. Corion: țesut conjunctiv lax cu
vase
3. Musculara mucoasei : fibre
musculare netede dispuse
longitudinal
4. Acini mucoși
5. Fibră musculară striată secț.
longitudinală
6. Fibră musculară striată
secț.tranversală
7. Țesut adipos
Mucoasă
Submucoasă
Musculară
Adventiție
Mulțumesc pentru atenție!