MASTOCITUL

-seamana foarte mult cu bazofilul

-prezintă granulaţiuni bazofile ce se colorează metacromatic datorită conţinutului lor foarte
abundent în glicozaminglicani; prin aceste substante ei , pe de o parte participa la formarea
unei componente a matricei celulare extracelulare conjunctive si, in alta ordine de idei, o sa
intervina in reactiile de hipersensibilitate de tip imediat si şi în mecanismele de apărare
antitumorală.
-forma extrema a reactiilor de hipersensibilitate de tip imediat este socul anafilactic

Originea

-au origine conjunctiva

-din leucocite bazofile (polimorfonucleare), migrate din vase în ţesutul conjunctiv periferic,

-mai abundent
o derm
o tractul digestiv,
o aparatul respirator
o seroaselor –cele care isi au originea in celomul intraembrionar, adica in pleura, pericard
si peritoneu
În MO,
- celulă mobilă,
- rotundă, ovalară sau neregulată,
- diametru variază între 15-30
µm.

Nucleul
- clar,
- rotund,
- central,
- 1-2 nucleoli
 Citoplasma :
- granule care au tripla inegalitate
- sunt inegal raspandite

- au componenti diferiti si din cauza asta au si proprietati diferite

- granule inegale ca mărime,
- maschează prezenţa nucleului.
- 0,1-0,4 µm sunt bazofile şi metacromatice.
- cele mai numeroase sunt metacromatice care contin substante specific care fac functia
specifica a mastocitului
- granule fără metacromazie (sunt ortocromatice) care contin glicozaminoglicani, intens PAS
positive, consideram mastocitul celula propriu-zisa conjunctiva

În ME,
- prezintă expansiuni citoplasmatice digitiforme,
- citoplasma
o relativ săracă în organite:
 câteva mitocondrii,
 organite care sunt implicate in sinteza componentelor proteice

 RER de talie mică,

 ribozomi puţini
 număr redus de microtubuli.
 Aparatul Golgi (care se acumuleaza in vezicule din ce in ce mai mari, care in final
formeaza granulatii delimitate de citomembrane care contin substantele specifice – cea mai
celebra dintre ele este histamina) şi microfilamentele sunt mai bine reprezentate .
 putini microtubuli si microfilamente prin care celula isi asigura mobilitatea
 Granulaţiile delimitate de citomembrane cu heparină şi enzime proteolitice

- Pe membrane celulara pt ca este implicata in reactia de hipersensibilitate si in

mecanismele de aparare antitumorala celula o sa prezinte receptori specifici pt
complementi si pt IgM
 - Pe suprafaţa celulară sunt prezenţi receptori specifici pentru fragmentul Fc al IgE.

Funcţia
Dată de constitunţii granulaţiilor (sunt heterogene din cauza continutului diferit) :
- heparina,
- histamina,
- factorul chemotactic pentru eozinofile,
- substanţa reactivă în şocul anafilactic
- serotonina
- enzime hidrolitice,
- fosfatază alcalină,
- proteaze nespecifice,
- prostaglandine
- acid hialuronic.
- Intervine în sinteza unor constituenţi ai MPZ din substanţa fundamentală.
- glicozaminoglicani ce sunt component ce intra in structura substantei fundamentale

Heparina,
- glicozaminoglican sulfatat,
- rol anticoagulant şi antilipemic (activarea lipoproteinlipazei).

Histamina,
- vasodilatator,
- creşte permeabilitatea exagerata a venulelor şi a capilarelor,
- determină contracţia celulelor endoteliale :

o cu desfacerea joncţiunilor intercelulare

o formarea de spaţii mai largi intraendoteliale,
o ce facilitează accesul apei, a microfagelor la locul unor leziuni.

* Desfac legaturile intercelulare, jonctiunile dintre celule se rup si atunci creez fante in
interiorul peretelui capilar sau venular prin care apa, microfagele parasesc patul circulant si
intra in interstitiu.Deci cresterea permeabilitatilor se face practic este foarte abrupta si
foarte rapida. Daca desfac legaturile, creez fante intre celule atunci are loc extravazarea
rapida a apei in interstitiu.Din cauza asta, daca apa fuge in interstitiu, presiunea arteriala
scade brusc. Pe de o parte apare asa numita plegie a polului arteriolar capilar si se deschid
toate capilarele si atunci, sangele, din sange circulant, ajunge si invadeaza tot campul
vascular si capilar- hemoragie intracapilara- in care el se duce brusc in periferie, iar prin
desfacerea jonctiunilor endoteliale are loc scaderea si mai accentuate a continutului
circulant sangvin, in consecinta tensiunea arterial scade brusc. *

- Modifică tensiunea arteriala

Factorul chemotactic pentru eozinofile

- atrage leucocitele eozinofile în zona degranulării mastocitelor.

- Eozinofilele fagocitează complexul “antigen-IgE”.
Mastocitele mai sintetizează produşi cu rol în reacţiile de hipersensibilitate imediată - factorii
care rezulta din metabolismul acidului arahidonic
- leucotriena C - care creşte permeabilitatea vasculară
- prostaglandine ce stimulează adenociclaza;
- factor activitar al plachetelor – degranuleaza plachetele, da drumu la factorii trombocitari ai
coagularii care declanseaza coagularea intravasculara cand are loc in tot corpu = diseminata .
Consecinta este ca apar modificari extreme in tot organismal care vizeaza presiunea arteriala ,
care vizeaza coagularea, el influenteaza si adenilatciclaza care stiti ca este mediator de ordinul II
pt contractia musculara si influenteaza contractiile musculaturii netede si atunci vom avea tabloul
dezastrului sistemic al degradarii mastocitare.

Toate substanţele sunt eliberate odată cu procesul de degranulare al mastocitelor prin exocitoză.

Degranularea este favorizată:

a.contactul dintre Ig.E şi antigen,

Antigenul este o structura care nu corespunde complexului major de histocompatibilitate al

corpului. Anticorpul este o proteina ce intervine in imunitate care recunoaste specific antigenul .

b.factori fizici
- razele ultraviolete,
- căldura,
- radiaţiile ionizante

c.factori chimici
- morfina,
- cofeina,
- substanţe tensioactive;

d.factori mecanici

În stările de şoc anafilactic,

- se produce o masivă degranulare sistemica a mastocitelor,
- urmată de eliberarea substanţelor active,
- cresc permeabilitatea vasculară
- modifică coagulabilitatea sanguină,
- modifică contracţia musculaturii netede din căile respiratorii

Urmarea este scaderea, prabusirea tensiunii arteriale, coagularea intravasculara

diseminata si asfixia care duc in final la aparitia stopului cardiorespirator.

Degranularea mastocitului
- limfocitele B suferă un proces de transformare blastică,
- devin plasmocite – in tesuturi periferice
- secretă anticorpi (Ig.E) - plasmocitul.
- Ataşarea acestor anticorpi pe receptorii Ig.E,
- complexe antigen-anticorpi la suprafaţa membranei mastocitelor,
- degranularea şi eliberarea produşilor din granule în matricea extracelulară
5. ADIPOCITUL
Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat pentru depozitarea lipidelor
Depozitare lipidelor inseamna forma prin care organismal nostru isi face rezerva energetica ,
lipidele sunt rezerva noastra energetica.

6. MELANOCITUL

Este o celulă a ţesutului conjunctiv specializat, încărcată cu granule de pigment melanic.

Melanocitul adevarat se gaseste in straturile profunde ale epidermului si care coloreaza pielea.
Celula melanofora se incarca secundar cu pigment melanic.

CELULE ALOGENE

- polimorfonuclearele neutrofile şi eozinofile,

- limfocitele,
- plasmocitele – provin din limfocitul B
- macrofagele tisulare sau histiocitele- provin din monocyte

Număr variabil în condiţii deosebite:

- în inflamaţiile acute de cauza bacteriana predomină polimorfonuclearele neutrofile,

- în inflamaţiile cronice predomină limfocitele.
- Inflamaţiile alergice şi bolile parazitare cresc eozinofilele circulante şi a tisulare.
- În procesele de apărare specifică (imunitară) sau nespecifică, un rol important vor juca
plasmocitele şi macrofagele tisulare care vor creşte numeric.

PLASMOCITUL

- apar în organism numai după naştere,

- o forma functionala a limfocitului B
- în urma contactului limfocitelor B cu diferite antigene.
- reprezintă mai mult o stare funcţională a limfocitelor B
- secretoare de anticorpi
- cresc în stări patologice:
 inflamaţii,
 imunitate,
 alergii
 Histologic,
- în ţesuturile bogat celulare,
- în corionul mucoaselor care intra in contact cu mediul extren:
 căilor digestive,
 respiratorii,
 urinare,
 genitale
 ţesuturile limfoide.

- Nu se divid (apar limfocite noi nu plasmocite) , cele mai multe se distrug în câteva zile.
Imunitatea umorala are perioada de viata limitata.

În MO,

- rotundă sau ovalară,

- diametru între 10-20 µm
- mobilitate redusă,

Nucleu :
o rotund,
o excentric,
 o heterocromatina dispusă radiar
o şi în grunji mari pe faţa internă a membranei nucleare,
o imaginea caracteristică unor “spiţe de roată” sau “cadran de ceasornic”
o
Citoplasma :
- este abundentă
- intens bazofilă,
- cu un halou mai palid perinuclear.

În ME,
- organite implicate in sinteza proteinelor
- RER,

- poliribozomi ataşaţi de REN formand RER,

- cisternele RER se acumulează produşi de secreţie “corpuri sferice acidofile” denumiţi
“corpii Russel”, (imunoglobuline normale).
- Perinuclear - complex Golgi foarte dezvoltat, lizozomi şi granule de secreţie ce conţin
imunoglobuline.
Funcţia

- apărare prin sinteză de imunoglobuline

- intervine in imunitatea de tip umoral

MACROFAGUL sau HISTIOCITUL

-in tesuturi celulare periferice

Origine.

- măduva hematogenă, linia monocitelor

- circulant 24-72 de ore (cea mai mare celula circulanta din corpul nostru)
- prin diapedeză trec în ţesutul conjunctiv,
- prin postmaturare se transformă în macrofag
- Durata de viaţă - luni sau chiar ani de zile.
- în unele infecţii cronice (tuberculoză, lepră), macrofagele pot fuziona, dând naştere la celule
gigante, (cu 20-50 nuclei),
- în inflamaţii cronice granulomatoase, macrofagele se unesc prin joncţiuni strânse,
asemănător celulelor epiteliale denumite ca atare celule epiteloide.

-macrofag pe un epiteliu alveolar; putem sa l avem fie la suprafata in alveola , in interiorul

epiteliului sau in interiorul tesutului conjunctiv in septul alveolar in vecinatatea vaselor sangvine

Macrofagul activ.

În MO
- este mare (30-60 µm),
- formă neregulată,
emite:
o pseudopode,
 o văluri,
o microvili,
o lamelipode,
o filipode.

- Nucleul:

o ovoid sau reniform,

o mare

o adesea excentric,
o aşezat perpendicular pe axul celulei (nucleu în drapel).
o Cromatina (neomogena) mai grunjoasă aderă de membrana nucleară, organizată în
şiraguri paralele, ondulate (“nucleu pieptănat”).

- Citoplasma
- abundentă
- eozinofilă,
- conţine organite cointeresate fagocitoză (in digestia celulara – lizozomii sunt cei mai
numerosi), numeroase granule şi vacuole
În ME,
- periferic microtubuli şi microfilamente - mitocondriile,
- aparat Golgi bine dezvoltat pt ca macrofagul este specializat in sinteza monokinelor)
- RER proeminent, (monokine).
- ribozomi liberi sau asociaţi în poliribozomi,
- picături de lipide – rezerva energetica.
- cel mai bine reprezentat în formele active lizozomul primar şi secundar, cu enzimele hidrolitice,
hidrolaze, proteinaze

Pe suprafaţa celulară:
- numeroşi receptori pentru IgG şi IgM,
- receptori pentru fragmentul FC (fractia complementului) al imunoglobulinelor şi fracţiunea C3
a complementului.
- antigenul Ia, al complexului de histocompatibilitate.

Macrofagul inactiv :
- mai mică,
- rotunda
- imobila
- fixă (macrofagul fix),
- nucleu mic, rotund şi hipercrom,
- citoplasmă redusă, săracă în organite (aparat Golgi, mitocondrii, centrosom) şi cu rare
granule sau vacuole.

Funcţiile:
- mobilitatea,
- fagocitoza,
- secreţia
- imunitatea.

Mobilitatea :
- pseudopode şi vălurile ondulate.
- activată de unii factori chemotactici : o ca factorul C5,proteine denaturate, o toxine
bacteriene
- inhibate de unii factori secretaţi de limfocitele activate în focarul de reacţie.

Fagocitoza :

- procesele de apărare ale organismului,

- ingerând :
- bacterii,
- fungi sau virusuri,
- complexe imune
- celule moarte, îmbătrânite,
- resturi de fibrină,
- resturi organice
- “gunoierul organismului”.

Acest proces de apărarea îmbracă două aspecte:

1. Fagocitoză nespecifică :
- fără intervenţia receptorilor specifici (macrofagul alveolar)
2. Fagocitoza specifică :
- cu ajutorul receptorilor de suprafaţă specifici.
Imunitate :

- induce şi modulează reacţia imună

- Activarea sub influenţa :
o limfokinelor,
o factorul chemotactic

Macrofagul prezintă antigenele limfocitelor competente.

Funcţia secretorie :
- intervine în dinamica desfăşurării procesului inflamator:
o secreţia enzimelor lizozomale care determina denaturarea colagenului, a fibrelor elastice,
activeaza plasminogenul care apare dupa formarea cheagului sangvin
o colagenaze, elastază, factor activator a plasminogenului,
o sinteza fracţiunilor complementului C1-C5;

o factorul activator limfocitar (PN)

o factori chemotactici pentru polimorfo-nuclearele neutrofile
o sinteza şi secreţia de factori pirogeni – cresc temperature locala
o interferon (factor inhibitor al replicării), prostaglandine, limfokine
o Factori ce stimuleaza proliferarea fibroblastelor –au ca rezultat aparitia procesului de
reparare tisulara sau a cicatrizarii
Macrofagele se pot încărca cu grăsimi sau pigmenţi, rezultând histiocitul adipos sau
pigmentar.
 FIBRELE CONJUNCTIVE
- Participă la formarea matricei extracelulare
- categorii:
1. colagene;
2. reticulinice
3. elastice.

1.FIBRELE DE COLAGEN

- denumite şi fibre albe

- sunt cele mai numeroase
- prezente în toate tipurile de ţesuturi conjuctive,
- formate din proteine fibroase colagene

Fig. nr. 37. Ţesut conjunctiv lax

fc-fibre colagene; fe-fibre elastice; i-histiocit; l-limfocit; f-fibroblast; m-mastocit

În MO,
- Subţiri (diametru cuprins între 1-10 µm)
- traiect drept sau ondulat (in tendoane sunt drepte),
 - nu se ramifică,
- nu se anastomozează.
- Formeaza fascicule
Le putem găsi:
- izolate (tramulă)
- grupate în fascicule:
o fine
o grosolane
- Orientate în raport cu direcţia de acţiune a forţelor mecanice:
o au o aşezare ordonată
o în reţea (textură).
Fibrele de colagen apar :
- roz-palide la col. HE,
- roşii la col. van Gieson (fuxină acidă),
- albastre, coloraţia Mallory (albastru de anilină)
- verzi la coloraţia Masson (verde lumină).
Proprietăţi fizice :
- Sunt flexibile
- foarte rezistente la tracţiune;
- insolubile în apă
- se retractă la încălzire,
- prin fierbere dau gelatina.
- sunt degradate de colagenaze

Fiecare fibră colagenă,

- formată din subunităţi, fibrile ,
o diametru de 0,3 - 0,5 mm,
o dispuse paralel între ele
o unite printr-o mucopolizaharidă (hexoză),
o reacţia PAS pozitivă.
În ME,
- fibrila :
o fascicule paralele de microfibrile (protofibrile),
o diametru de 20 - 60 nm
o cu aspect striat,
o alternanţă de benzi transversale clare şi întunecate,
o cu o periodicitate de 64 nm.
o aspect dat de aranjamentul moleculelor de tropocolagen în cadrul microfibrilei:
paralele şi în scară
 Fig. nr. 38. Structura schematică a unei fibrile de colagen; A-B; pf-protofibrilă; tc-aşezarea
moleculelor de tropocolagen.

Protofibrilele,
- alcătuite din filamente (microfilamente),
- diametru de 3 nm,
- molecule de tropocolagen
o trei lanţuri helicoidale de polipeptide.

Fibra de colagen este formată din subunităţi de 3 ordine:

I. fibrilele de colagen la nivel optic,
II. protofibrile la nivel electronomicroscopic
III. filamente la nivel macromolecular.

Fibrele colagene au o individualitate proprie,

- prezenţa unui spaţiu perifibrilar (spaţiu interstiţial de difuziune)
- lichidul interstiţial
Caracterele biochimice:
- nu conţin lipide,
- glucide este sub 0,55%
- proteinele
o macromolecule de tropocolagen
 Æ 1-1,5 nm,
 lungimea 280 nm,
 unite prin capetele lor
 dise în şiruri paralele
Tropocolagen
- trei lanţuri polipetidice (lanţuri alfa),
- răsucite helicoidal (triplu helix cu pas la dreapta)
- stabilizate prin punţi de hidrogen şi legături bisulfidice
- Două din lanţuri sunt asemănătoare (lanţuri alfa 1),
 - cel de al treilea lanţ (lanţul alfa 2) diferă prin secvenţa aminoacizilor.
- 1/3 glicină, 1/3 prolină, 1/3 hidroxiprolină şi alţi aminoacizi,
- pentru colagen hidroxiprolina este aminoacidul caracteristic

În raport cu participarea lanţurilor alfa unu şi doi, se descriu mai multe tipuri de colagen.

Fig. nr. 39. Molecula de colagen cu cele trei lanţuri polipeptidice dispuse helicoidal;
a1-lanţul alfa1; a2-lanţul alfa2; l-legătura de hidrogen.

3. FIBRELE DE RETICULINĂ

- colagenului de tip III asociat cu glicoproteine şi proteoglicani.

- formaţiuni fibrilare fine,
- se anastomozează

- se ramifică,
- formînd reţele cu ochiuri de mărimi diferite
- niciodată fascicule.

Localizare :
- organele hemato- şi limfopoietice (stroma) – care tin elemente celulare,
- în membranele bazale,
- jurul celulei adipoase,
- jurul vaselor capilare,
- în ficat (intralobular),
- muşchi etc.

În MO,
- nu sunt vizibile în coloraţie cu hematoxilină-eozină
- au un diametru de 0,5 - 2 µm
- reacţie PAS în roşu (PAS pozitive) se vad foarte slab pt ca avem glucidele care le leaga
intre ele.
- Tratate cu săruri de argint, se văd negre, de aceea se mai numesc şi fibre argirofile –
determina precipitarea argintului
 fr

Fig. nr. 40. Reţea fibrilară de reticulină din jurul adipocitelor

fr-fibre de reticulină

În ME,
- fibrile
o au o periodicitate axială identică cu a fibrelor de colagen,
o cu dispoziţie particulară dezordonată,
o Fibrilele sunt asamblate de proteoglicani şi glicoproteine, care le conferă reacţia
PAS pozitivă.
Caracterele biochimice:
- sunt scleroproteine care conţin tropocolagen
o cu conţinut redus de hidroxiprolină,
o multă lizină, leucină, izoleucină şi arginină.
- Glucidele depăşesc 0,55%, (fără glucoză),
- lipidele sunt prezente 10%
Fibrele de reticulină sunt sintetizate de celule conjunctive :
- fibroblaste,
- condroblaste,
- osteoblaste
 - celule endoteliale

3. FIBRELE ELASTICE

- au culoare galbenă, “fibre galbene”

În MO,
- fibre fine,
- mai subţiri ca cele de colagen
- diametru de 1-3 µm,

- se ramifică
- se anastomozează
- realizând reţele cu ochiuri neregulate,
- lamele fenestrate
- fascicule (ligamentul galben).
- rotunde sau ovalare,
- dacă fibrele se rup nu se mai refac, capetele se răsucesc în formă de tirbuşon.
- Cele mai importante le gasesc la nivelul ligamentului nuchal sau in ligamentele galbene -
la coloana vertebrala sunt cele care inchid posterior arcurile vertebrale si care au un rol
important in revenirea la normal a coloanei dupa flexie.
 - Grosimea, lungimea şi dispoziţia diferă funcţie de localizarea lor:
o în pereţii unor vase,
o plămâni,
o cartilagiile elastice - epiglota,
o ligamente elastice – ligamentele nuchale.

- Există şi elastină nefibrilară organizată sub formă de lamele elastice, (pereţii vasculari).

- În col. HE se colorează inconstant şi foarte slab

- electiv cu orceină în roşu brun,
- albastre in coloratie albastru de anilina
- rezorcină fuxină Weigert în albastru închis
- aldehidă fuxină Gömöri în negru.

Proprietăţi fizice :
- insolubile în apă,
- rezistente la alcool şi eter,
- greu solubile în acizi şi baze
- sunt digerate doar de elastaza pancreatică.
- Sunt extensibile 100-120% şi reven la lungimea iniţială, după încetarea tracţiunii,

Localizare în organe ce îşi modifică forma şi volumul – cel mai important la nivelul vaselor
sangvine dar si in plamani si in oase (lipsa lor in oase – osteomalacie).
Cu vârsta, elasticitatea descreşte treptat
Fibra distrusă nu se mai regenerează.

În ME,
- masă amorfă,
- omogenă,
- dispusă central
- conţine elastină,
- înconjurată la periferie (suprafaţă)
- microfibrile cu un diametru de 14 nm
- dispuse în reţele sau spirale.

întinse relaxate

me

li

Fig. nr. 41. Fibre elastice

 me-molecula de elastină; li-legături intermoleculare

Caracterele biochimice
- Microfibrilele
o glicoproteine de structură (fibre de oxitalan)
o formate din colagen de tip VI (apar omogene),
o lipsite de periodicitatea axială
- Elastina,
o insolubilă şi amorfă
o glicoproteină structurala bogată în glicină, prolină, lizină şi puţină hidroxiprolină,
 aminoacizi specifici:
 desmozina
 izodesmozina,
 care lipsesc în fibrele de colagen şi de reticulină.
o formată din lanţuri polipeptidice spiralate legate prin dezmozină şi lizodesmozină.
o Unele regiuni spiralate sunt deformabile, cele care sunt legate de desmozină sunt
fixe.

Fibra elastică este sintetizată :

- fibroblaste,
- fibrele musculare netede din vase similare celor de colagen,
- sub formă de precursori
o proelastină
o tropoelastină.
o
În dezvoltarea fibrelor elastice :
- primele apar microfibrilele,
- apoi depozitele de elastină care în final se dispune central

SUBSTANŢA FUNDAMENTALĂ
- situată între celule, fibre, vase, nervi
- se deplasează celulele aflate în tranzit.
În MO,
- omogenă,
- transparentă,
- amorfă
- slab colorată cu coloranţii uzuali.
- Are organizare de tip coloidal,
- formată din :
o glicoproteine puternic hidrofile
 cu consistenţă mai vâscoasă (gel)
 semilichidă (sol).
o precursori solubili ai proteinelor fibroase de colagen, reticulină, elastice,
o alte molecule secretate de celule sau filtrate din sînge, săruri minerale, ioni etc.
Se evidenţiază (de regula este transparenta)
 - cu albastru de toluidină,
- metacromatic cu PAS – foarte slab datorita compozitiei ei mari in glicozaminoglicani –
se vede usor rosiatica
În ME,
- material floconos,
- puţin dens
o proteinele globuloase
 dispuse destul de ordonat
o proteinele filamentoase (fibroase)
 dispuse în reţea.
Poate fi asemănată cu plasma sanguină,
cu conţinut redus de proteine,
bogată în :
o glicozaminoglicani – ei se asociaza in jurul unui miez proteic si formeaza
proteoglicani,
o proteoglicani
o glicoproteine.
Glicozaminoglicanii (GAG),
- mucopolizaharide
- complexe polizaharidice liniare formate din :
o dizaharide repetitive,
o obligatoriu există :
 o hexozamină (glucozamină, galactozamină)
 un acid uronic (glicuronic, iduronic).
Glicozaminoglicanii pot fi :
- nesulfataţi :
o acidul hialuronic,
o acidul condroitinic
- sulfataţi:
o condroitin-sulfaţii,
o dermatan-sulfaţii,
o keratan-sulfaţii,
o heparan-sulfaţii
o heparina.

Glicozamino-glicanii :
- sunt legaţi covalent de o proteină,
- formând molecule de proteoglicani
- excepâie face acidul hialuronic.

Proteoglicanii (PG)
- proteină liniară,
- partea centrală la care se ataşează lanţurile de glicozaminoglicani.
- încărcarea negativă îl face puternic hidrofil,
 - Proteoglicanii formează scheletul macromolecular al coloizilor, dispuşi în formă de
areole cu spaţii în care circulă faza lichidă.
Glicozaminoglicanii şi proteoglicanii sunt sintetizaţi :
- fibroblaste,
- mastocite
- celulele derivate din mezenchim: condroblaşti, osteoblaşti, celule musculare netede.
Proteinele iau naştere la nivelul poliribozomilor ataşaţi RER,
glicozilarea începe în RER şi se continuă în aparatul Golgi unde are loc şi sulfatarea lor.
Sunt exocitate pericelular iar degradarea lor este realizată de către macrofage.

Glicoproteinele :
- Au miez proteic
- glucide formate din polizaharide
- fac parte :
o colagenul,
o elastice,
o fibronectinele,
o condronectinele
o lamininele.
Cele mai importante glicoproteine structurale ale substantei fundamentale sunt
fibronectinele si lamininele. Ele sunt glicoproteine care au rolul de a determina legarea
componentelor substantei fundamentale.
Toate aceste componente o sa determine 2 tipuri de organizare :
- organicare de tip gel
- organizare de tip sol
In functie de gradul de polimerizare a substantei fundamentale :
o daca polimerizarea este foarte acuta substanta fundamentala are o consistenta dura si
atunci componenta lichida este mai limitata, este retinuta,
o daca gradul de polimerizare este mai crescut atunci componenta lichida este libera,
facem starea de sol.
Aceste lucruri sunt importante si sunt ghidate si de presiunile care se exercita la nivelul
patului tisular in care trebuie sa am echilibru intre componenta hidrostatica si presiunea
coloid-osmotica,
o cresterea presiunii hidrostatice cu scaderea presiunii coloid-osmotice determina
extravazarea lichidelor in spatiul interstitial
o scaderea presiunii coloid-osmotice si scaderea presiunii hidrostatice duce la
eliberarea substantelor din lichidul interstitial.
Cresterea cantitatii de lichide in spatiul interstitial determina in clinica aparitia edemului.

Fibronectina
- glicoproteină multifuncţională
- forme :
o plasmatică circulantă,
o tranzitorie ataşată la suprafaţa celor mai multe celule,
o insolubile : dimeri de fibronectină legaţi prin punţi disulfhidrice, constituant al
matricei extracelulare.
Importanţa funcţională :
- aderă la diferiţi constituanţi tisulari dacă ele posedă locul de legare a colagenului, a
heparinei şi poartă molecule de adeziune.
- permite aderarea la matricea extracelulară.
- Dintre receptori ai fibronectinelor :
o integrinele,
- Este secretată de fibroblaste şi de celule epiteliale
- asigură adeziunea celulară şi fibrilară.
Condronectina  :
- se află în matricea cartilaginoasă,
- favorizează ataşamentul condrocitelor la colagenul de tip II.
Laminina  :
- glicoproteină sulfatată,
- constituent major al membranelor bazale. Este secretată de majoritatea celulelor epiteliale
şi endoteliale.
Entactina :
- glicoproteină sulfatată
- membranele bazale
- se leagă cu laminina.
- Asigură legătură între laminină şi colagen de tip IV.
Tenascina :
- glicoproteină intracelulară
- asigură adeziunea celulară,
- prezentă în ţesuturile embrionare
o rol în fenomenele de migrare celulară.

În matricea conjunctivă se află :

- lichidul celular în cantitate mică,
- asemănător plasmei sanguine.
- Apa cu moleculele proteice mici şi cu diferiţi ioni trec în ţesutul conjunctiv :
o la capătul terminal al capilarelor,
 presiunea hidrostatică este mai mare
 se reîntoarce în patul vascular (parţial) către capătul “venos” al capilarelor,
 presiunea coloid-osmotică este mai mare.
o În condiţii patologice (obstrucţie venoasă, hipoproteinemie, lezarea endoteliului
capilar), apa se acumulează în cantitate mai mare, în ţesuturile conjunctive,
realizându-se edemul.

FUNCŢIILE SUBSTANŢEI FUNDAMENTALE

- participă activ la realizarea unor funcţii biologice importante,
o permeabilitate,
 o apărare,
o difuziune,
o plasticitate
o rezervor al organismului – atat pt componentele proteice cat si pt componentele
minerale pe care le gasesc in interstitiu.
- gradul ei de vâscozitate şi gradul de polimerizare a GAG constituente,
o permeabilitate,
 asigurînd difuziunea substanţelor nutritive şi a cataboliţilor celulari,
 permite circulaţia lichidului interstiţial .
 participă la procesele de apărare,
 barieră faţă de pătrunderea microbilor şi a unor substanţe toxice, în
organism.
 Gradul de polimerizare este controlat de unii factori :
o enzimatici (hialuronidaza)
o hormoni (cortizonul, ACTH-ul, foliculina)
o vitamine (vitamina C).
are organizare plurifazică :
- un pol foarte permeabil,
o bogat în apă
o sărac în coloid (format din glicozaminglicani cu lanţuri macromoleculare scurte),
o formează o reţea cu ochiuri largi,
o cu multă apă
- pol greu permeabil,
o sărac în apă
o bogat în coloid, (format din glicozaminglicani cu lanţuri macromoleculare lungi),
o care formează o reţea cu ochiuri mici
o cu puţină apă.
- Aceste două faze (poli) şi fazele intermediare se găsesc într-un echilibru labil,
- permit o mare plasticitate
- Modificarea structurii dinamice a substanţei fundamentale, explică procesele de
îmbătrânire, de uzură şi în cele patologice (colagenoze, inflamaţii etc.).
- reprezintă un mijloc de transport
- rezervor de apă,
- electroliţi şi proteine