Leucocite(granulocite, celulele albe)

- sint celule adevarate cu nucleu si metabolism intens

- trec in lichidul interstitial, LCR, limfa
- VN=5000-8000/mm3
- Variatii: scaderi=leucopenii si cresteri=leucocitoze
a. leucocitoze fiziologice
1. la n.n. (20.000-30.000/mm3), valoarea scade la 1 saptamina dar se mentine la 10.000-
12.000/mm3 in primul an de viata
2. la gravide in ultimele doua luni de sarcina, se mentin in ziua nasterii si o saptamina
postnatal
3. menstruatie
4. efort fizic
5. emotii – in efort fizic si emotii creste viteza de circulatei a singelui si sint antrenate in
circulatie leucocite aderente de peretii vasului; valorile revin la normala la o ora dupa
efort
6. la 3-4 ore dupa ingerarea de alimente
b. leucocitoze patologice
1. adaptative=reversibile
a. in infectii cu coci (pneumococ, streptococ, stafilococ)
b. in distructia de tesuturi proprii (traumatisme, infarcte)
c. in reactiile leucemoide (>30.000/mm3) din infectiile severe – se caracterizeaza
prin reversibilitate si prezenta in periferie de celule mature capabile de
fagocitoza (diagnostic diferential cu leucemiile)
2. neadaptative=ireversibile – in leucemii cind cresterea numarului de leucocite este
anarhica, depaseste 100.000 elemente/mm3 si sint prezente in periferi celule tinere,
fara capacitate de fagocitoza
3. leucopenii fiziologice – la virstnici
4. leucopenii patologice
a. infectii microbiene – febra tifoida, paratifoida, tularemie, bruceloza
b. infectii virale – gripa, rujeola, rubeola, hepatita
c. infectii parazitare – malarie
d. infectii severe – septicemie
e. iradieri masive cu raze X
 f. medicamente leucotoxice - sulfamide

Tipuri de leucocite

- pe un frotiu sanguin colorat May Grumwald Giemsa se disting doua categorii de

leucocite:
1. granulocite – cu granulatii in citoplasma
- in trecut aceste leucocite se numeau polimorfonucleare sau PMN pentru ca pe frotiu
par sa aiba mai multi nuclei; in realitate au un singur nucleu polilobat
- in functie de afinitatea tinctoriala pentru coloranti acizi sau bazici se impart in:
neutrofile, eozinofile si bazofile
2. mononucleare = agranulocite – de 2 tipuri: limfocite si monocite

Neutrofilele
- diametru de 12 micrometri, nucleu polilobat si numeroase granulatii in citoplasma cu
afinitate pentru coloranti acizi si bazici (se coloreaza in violet)
- granulatiile sint lizozomi ce contin enzime cu rol in degradarea substantelor straine pe
care le inglobeaza
- au timpul de injumatatire (T1/2) in circulatie de 6 ore de aceea pentru a mentine un
nivel sanguin normal este necesara producerea a peste 100 bilioane de celule/zi
- multe din neutrofile trec in tesuturi – acest proces presupune aderarea la suprafata
celulelor endoteliale datorita selectinelor si altor molecule de adeziune (integrine),
insinuarea printre celulele endoteliale capilare si traversarea prin procesul de
diapedeza
- prezenta bacteriilor in organism stimuleaza maduva osoasa leucopoetica si determina
producerea unui numar crescut de neutrofile
- numarul segementelor nucleului este mai mic la neutrofilele tinere si creste pe masura
ce acestea imbatrinesc
- Arneth a astabilit proportia intre elementele nesegmentate si segmentate - formula
deviaza la stinga cind creste proportia elementelor nesegmentate (infectii acute) si la
dreapta cind creste proportia elementelor segmentate (anemia pernicioasa, insuficienta
medulara)
- VN=60-65% iar cresterea numarului lor = neutrofilie – de ex in infectii pentru a
distruge germenii microbieni
Eozinofilele

- au diametru de 13 microni, nucleu bilobat si granulatii in citoplasma cu afinitate

pentru coloranti acizi (se coloreaza in rosu portocaliu)
- contin substante cu rol in distrugerea helmintilor din tesuturi si care intervin in
inactivarea leucotrienelor eliberate de mastocite in reactiile alergice
- numarul lor in singe creste dupa injectarea de proteine straine – cele mai multe
eozinofile se gasesc in mucoasa intestinala si plamin, locurile pe unde patrund subst
straine in organism; au rolul de a detoxifica subst straine
- au afinitate pentru complexele antigen-anticorp ce contin ca Ac=IgE
- sint atrase de produsii de degranulare ai mastocitelor pe care ii inactiveaza
- VN=1-3%
- Cresteri : eozinofilie – boli alergice si parazitare
- Scaderi: eozinopenie – adm de ACTH si h. glucocorticoizi

Bazofilele

- diametru 10-12 micrometri, nc trilobat si granulatii bazofile cu afinitate pentru

colorantii bazici
- granulatiile contin mucopolizaharide acide: heparina – rol anticoagulant
- functia=secretorie – se degranuleaza in prezenta complexului antigen-anticorp in care
Ac=IgE (au pe suprafata membranei receptori pentru IgE)
- elibereaza subst cu rol in reactiile alergice =leucotriene - polipeptide ce proven din
acidul arahidonic eliberat din membrana celulara; acesta sub actiunea unei
lipooxigenaze formeaza leucotriene ce indeplinesc urmatoarele roluri: contractia
muschiului neted, cresterea permeabilitatii capilare, atragerea de eozinofile si
neutrofile in zona inflamata, bronhoconstrictie si edem al mucoasei
- provin dintr-o celula precursoare comuna cu mastocitele
- VN=0,15-0,5%
- cresc in infectii: variola, varicela

Mastocitele – cel dispuse in jurul vaselor de singe in organe bogate in tesut conjunctiv:
glande mamare, plamin, prostata, membrane seroase, piele, unele straturi ale tubului
digestiv
- ele difera de bazofile pentru ca au nucleu rotund iar in granulatii contin heparina cu rol
anticoagulant
- degranularea mastocitelor si eliberarea de HIS si heparina se produce sub actiunea
agentilor mecanici (ciupirea sau lovirea pielii), fizici (raze UV, X) sau in caz de reactii
antigen anticorp desfasurate la suprafata mastocitelor
- au receptori pentru IgE si se pot degranula in prezenta de complexe Ag-Ac formate pe
suprafata lor iar ca manifestari clinice apar alergiile

Proprietatile granulocitelor

1. Marginatia = leucocitele se dispun la periferia torentului circulator in sectorul cu

circulatie lenta a venulelor
- intervin molecule de adeziune a celulelor la endoteliu (selectine)
2. Mobilitatea – se misca prin tirire pe un suport solid
- in directia de deplasare vor emite un pseudopod in voal = val de inaintare (protopod)
pe cind la extremitatea opusa se termina prin filamente aderente de suport =uropod
- orientarea miscarii intr-o anumita directie = tactism
- lecucocitele por fi atrase de subst chimice = chemotactism
cimp electric = galvanotactism
suprafata rugoasa
- chemotactismul poate fi pozitiv (deplasarea spre concentratia mare de substanta) si
negativ (deplasarea spre concentratia mica)
- agentii chemotactici = produsi rezultati din degradarea microbilor, unii compusi
activati ai complementului, leucotriene, kinine plasmatice, polipepetide din mastocite,
bazofile si limfocite
- rol = recunoasterea particulelor straine, daunatoare
3. Diapedeza = traversarea de catre granulocite a peretelui vascular, exclusiv in teritoriul
venulelor
- ele trec prin zona de jonctiune dintre doua celule endoteliale prin emiterea unui
pseudopod intre celule, apoi trec cu intreaga citoplasma si nucleu de partea opusa (in
2-8 minute) si membrana bazala se reface rapid
- limfocitele strabat intreaga citoplasma a celulelor endoteliale
- este crescuta de factori chemotactici pozitivi
4. Fagocitoza = proprietatea de a ingloba particulele straine si de a contribui la
degradarea lor
- ele nu fagociteaza P proprii ale organismului ci particulele straine, rugoase sau
incarcate electropozitiv
- celulele incarcate negativ sint respinse de sarcinile negative de la suprafata
leucocitelor
- unii germeni microbieni au o capsula polizaharidica rezistenta la fagocitoza – acesti
microbi sint acoperiti de fragmentul C3b al complementului sau de IgG specifice care
il pregatesc pentru fagocitoza=opsonizare– in felul acesta bacteriile se pot lega de R
de pe membrana neutrofilului

Etape
a. aderarea particulei straine de receptorii de pe membrana granulocitului
- pot adera particulele ce depasesc cimpul electric din jurul granulocitelor si se apropie la
o distanta <0,5 nm
- aderarea se face in cazul particulelelor neincarcate lectric datorita legarii de toll-like
receptori (virusuri, bacterii, fungi)
- aderarea se insoteste de hiperpolarizare si depolarizare urmata de repolarizarea lenta a
celulei
- in paralel creste conc de Ca2+ din citoplasma ce activeaza fosfolipaza A2 si elibereaza
acidul arahidonic din membrana; pe calea ciclooxigenazei acesta se transforma in
prostaglandine, tromboxani si prostacicline iar pe calea lipooxigenazei duce la formarea
de leucotriene, mediatori ai inflamatiei
b. emiterea de pseudopode si captarea particulei straine intr-o vacuola = fagozom
- se datoreaza rearanjarii citoscheletului si formarii de pseudopode
- la suprafata vacuolei se ataseaza lizozomi care isi descarca enzimele timp de 1 minut
adica se produce degranularea leucocitului
- in paralel creste exploziv metabolismul celulei cu formarea de anion superoxid si apa
oxigenata, doi oxidanti cu efect bactericid
- granulatiile contin proteaze si proteine = defensine cu rol antimicrobian
c. liza microbilor = microbii captati de granulocite sint omoriti de enzimele litice si sint
descompusi in elemente solubile in citoplasma iar resturile insolubile sint eliminate la
exterior unde sint preluate de celule din sistemul imunologic si declanseaza sinteza de
anticorpi; macrofagul poate elibera mesageri chimici care alerteaza sistemul imun
 d. distrugerea granulocitului insasi
- apare cind germenii fagocitati sint f virulenti sau cind sint fagocitati 5-25 microbi
- la citeva ore peretele vacuolei devine permeabil si continutul se scurge in celula
distrugind leucocitul - vacuola fagocitara = sac de sinucidere (suicide bag); cu aceasta
ocazie se elibereaza din celule enzime, radicali liberi, resturi celulare ce pot initia reactii
inflamatorii locale.
Hiperglicemia - reduce fagocitoza pentru ca granulocitele devin sferice, se ingreauneaza
contactul cu particula straina si creste sensibilitatae la infectii
- fagocitoza = proces filogenetic vechi ce contribuie la apararea organismului
- exista peste 15 defecte primare si peste 30 de conditii in care secundar scade functia
neutrofilului
- in aceste cazuri bolnavii au sensbilitate crescuta la infectii moderate cind sint implicate
doar neutrofilele si mai severe cind este implicat intregul sistem monocitar macrofagic

Granulocitopoeza

- se formeaza in maduva oasoasa din aceeasi celula susa pluripotenta

- mai multe faze: de diviziune, maturare si lansare in circulatie (citodiabaza)
- din celula susa angajata mieloid se formeaza mieloblastul, promielocitul, mielocitul,
metamielocitul, care trece fara diviziune in granulocit nesegmentat si granulocit
segmentat
- maturare = aparitia in citoplasma a granulatiilor
- durata de viata – greu de stabilit deorecea strabat usor peretele vascular si trec in
tesuturi; in medie =10 zile
- reglarea granulopoiezei – factori umorali (factori de crestere) si nervosi

Factori de crestere leucocitari

1. Factorul de stimulare a coloniilor granulo-monocitare (GM-CSF) - produs de LT,

macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti
- stimulează creşterea si diferenţierea precursorilor N, Eo şi Mo
2. Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF)
= polipeptid produs de macrofage, celule endoteliale, fibroblaşti
- stimulează formarea de colonii de granulocite (N)
3. Interleukine – IL-3, IL-4, IL-5, IL-6
4. Hormoni
- STH, TSH, h. tiroidieni, androgeni – ef. stimulator
- ACTH, glucocorticoizi – ef. inhibitor (Eo)

Monocitele
- au dimensiuni de 15-24 microni, nucelu reniform, citoplasma albastru deschis cenusie
- in citoplasma se afla lizozomi mici, greu vizibili, ce contin enzime = au o bogata
activitate fagocitara
- inglobeaza microbi, virusuri, complexe Ag-Ac, resturi celulare, celule tumorale,
pulberi minerale
- VN=4-8%
- Cresteri: infectii virale, endocardita bacteriana subacuta, TBC, colita ulcerativa,
intoxicatii
- Scaderi: dupa adm de glucocorticoizi
- la 24-32 h de la lansarea in circulatie trec in tesuturi si se transforma in macrofage
- durata medie de viata = 2 luni, ele nu mai revin in circulatie, se pot divide sau fuziona
in celule gigante multinucleate care servesc la combaterea unor particule straine
- totalitatea macrofagelor din splina, ggl limfatici, plamini, celulele Kupfer, histiocitele
tes conjunctiv, cel care tapeteaza seroasele, cel care formeaza reticulul organelor
hematopoietice, microgliile din tesutul nervos, osteoclastele, cel din endoteliul
vascular formeaza sistemul mononuclear macrofagocitar

Imunitatea

= totalitatea mecanismelor prin care organismul recunoaste, neutralizeaza sau elimina agentii
straini
Clasificare
1. dupa efectul asupra organismului:
- imunitate favorabila – cu efect pozitiv asupra organismului
- innascuta - rezistenta naturala fata de microbii care afecteaza alta
specie
- cistigata – in mod activ (dupa trecerea prin boala) sau pasiv (dupa
injectarea de anticorpi specifici sau seruri imune)
- imunitate nula – organismul manifesta toleranta fata de antigene care in mod
normal ar trebui respinse de catre sistemul imunologic; apare la persoanele care au
 venit in contact cu acel antigen in perioada in care sistemul imunologic n-a fost
complet dezvoltat
- imunitate nefavorabila – declanseaza reactii nocive pentru organism (anafilaxia,
atuoimunizarea si respingerea grefelor)
2. dupa specificitate
- nespecifice – reactii de aparare fata de un antigen pe care organismul nu l-a intilnit
anterior, sint innascute
- specifice – fata de un antigen cu care a avut un contact prealabil, pe care il
recunoaste si il distruge
3. dupa amploare
- locala – la locul de actiune al agentului patogen = inflamatia
- generala – care antreneaza mecanisme situate la distanta de agentul patogen
Reactia imunitara nespecifica locala = Inflamatia
= totalitatea fenomenelor aparute in urma patrunderii unor agenti straini in tesuturile
sanatoase sau in urma distrugerii tesuturilor proprii prin factori chimici, traumatici, etc.
- se manifesta clinic prin: tumor, dolor, calor, rubor si functiolesa
- exlicatia manifestarilor clinice - modificarile vasculare locale respectiv
vasodilatatie, cresterea permeabilitatii vasculare si exudarea plasmei in focarul
inflamator
- migrarea leucocitelor in zona inflamata si fagocitoza agentilor straini
- prin activarea coagularii apar coaguli de fibrina care blocheaza spatiile interstitiale
si caile limfatice ce vor izola zona inflamata
- microbii, leucocitele si celulele distruse de enzimele proteolitice = puroiul
Reactia imunitara generala nespecifica
- este innascuta, apare fara ca organismul sa se fi intilnit anterior cu substanta
respectiva
1. cresterea numarului de leucocite
2. intensificarea fagocitozei
3. febra – creste rezistenta organismului fata de microbii care nu rezista peste 37°C
4. mobilizarea unor factori umorali nespecifici de aparare
a. interferoni – grup de proteine cu efect antiviral si antitumoral
- efectul antiviral - inhiba multiplicarea virusurilor, inhiba diviziunea celulara,
stimuleaza fogocitoza si creste activitatea celulelor ucigase naturale
- se descriu mai multe tipuri de interferoni: α produs de leucocite, β produs de
fibroblasti si γ produs de LT
 - spre deosebire de anticorpi sinteza lor incepe la citeva ore dupa producerea
infectiei
b. lizozomul – prezent in secretii exogene, are actiune intens mucolitica si dizolva
membrana glicoproteica a unor bacterii
c. complementul – ansamblu de 20 de proteine plasmatice se se gasesc in forma
inactiva (proenzime); este alcatuit din 11 componente notate de la C1 la C9; C1 are
rol de recunoastere; C2, C3 si C4 contribuie la activarea in cascada a sistemului
enzimatic iar C5, C6, C7, C8 si C9 formeaza unitatea de atac a membranei; aceasta
se prinde de suprafata membranei microbiene sau celulare si creaza pori in
membrana lipidica prin care trec apa si micromolecule, celula se umfla pina cind
rezistenta membranei este depasita continutul celulei iese in afara
- componenetele complementului ataca doar celulele cu caracter antigenic pe care s-
au fixat in prealabil anticorpii ce ghideaza atasarea complementului
Reactiile imunitare generale specifice

- se clasifica in reactii umorale si umorale, ambele fiind mediate de limfocite

Limfocitele
- nucleu mare, cu cromatina dispusa in grunji si o sprinceana de citoplasma albastra
- dimensiuni: 7-8 micrometri dar sint si limfocite cu diametru de 12-14 micrometri
(limfocite mari)
- VN = 25-35%
- copiii pina la virsta de 5 ani prezinta o limfocitoza fiziologica (L>50% in tabloul
sanguin)
- limfocitoza – infectii virale, TBC, tusea convulsiva, dupa transplante
- limfopenie - adm de ACTH si glucocorticoizi
- celulele precursoare ale limfocitelor isi au originea in sacul vitelin de unde
migreaza in organismul embrionului, ajung in timus unde se diferentiaza in
limfocite responsabile de imunitatea celulara (LT). LT parasesc timusul insa
maturarea lor depinde de hormonii timici, dintre care cel mai important este
timosinul
- la pasari unele celule precursoare nu patrund in timus ci se raspindesc in bursa lui
Fabricius, organ limfoid situat linga cloaca si se transforma in limfocite B (LB),
celule producatoare de anticorpi
- la mamifere nu exista bursa lui Fabricius, functia sa fiind preluata de ficat, splina
sau maduva osoasa fetala
- timusul si echivalentele bursei lui Fabricius sint considerate organe limfoide
centrale
- LT si LB sint distribuite tesuturilor limfoide periferice ca celule imunologic
competente
- dupa contactul cu un antigen ele vor prolifera, se vor diferentia si vor prezinta pe
suprafata un anumit tip de receptor care le confera capacitatea de a recunoaste si
de a se atasa de un anumit tip de antigen
- prin diviziune repetata formeaza o clona de limfocite activate
- LT=70-80% din celule iar LB=10-25%, iar 4-6% sint limfocite nule sau
neclasificate
- LB identifica agresorii straini, extracelulari ca microbi, toxine, anumite tirpuri de
virusuri pe cind LT sint specializate in identificarea si distructia celulelor
anormale ale organismului, de ex celule tumorale sau celule infectate cu virus.

Limfocitele B
- se transforma in celule producatoare de anticorpi
- pentru elaborarea anticorpilor este necesara cooperarea a trei tipuri de celule:
macrofage, LT si LB
Imunglobulinele
- Ac protejeaza organismul uman prin 3 cai: ataca direct invadatorul, activeaza
complementul si prin interventia sistemului anafilactic care schimba mediul din
jurul agentului invadator si ii scade virulenta
- 5 tipuri de anticorpi circulanti: IgG, A, M, D, E diferentiati dupa activitatea
biologica
- fiecare anticorp are 4 lanturi polipeptidice, 2 lt scurte=usoare si 2 lt mai
lungi=grele; lt usoare sint de 2 tipuri: apa sau lambda iar lt grele pot fi λ, α, μ, γ si
ε.
- IgG = 80% din fractiunea gamaglobulinica, are rol antibacterian si antiviral, trece
prin bariera placentara si intervine astfel in apararea antiinfectioasa a nou-
nascutului in primele luni de viata;
- IgA – sint de 2 tipuri: circulante si secretorii
- cele secretorii sint prezente in secretiile externe - colostru, lapte, sucuri digestive,
lacrimi, mucus nazal si au rol in protectia sugarului impotriva infectiilor virale
- apararea impotriva bolilor este data in primele luni de viata de IgG si IgA matern
deoarece el nu secreta propriile Ig
- IgM sint cele mai mari si se produc in primele zile dupa infectarea organismului
- IgE – implicate in reactiile alergice; dupa cuplarea cu antigenul se ataseaza de
mastocite si bazofile si determina eliberarea din granulatii a histaminei si altor
substante chimice vasoactive implicate in raspunsul inflamator local din alergii
LT
- sint specializate in recunoasterea antigenilor de histocompatibilitate si a
antigenilor prezenti in interiorul celulelor
- LT sensibilizate pot dainui indefinit pina cind reintilnesc antigenul specific, deci
imunitatea celulara dureaza mai mult decit cea umorala
- LT nu reactioneaza cu Ag liber ci cu cel atasat de o celula cum este de ex
macrofagul, celula infectata cu virus sau celula tumorala sau cu antigenii agregati
- dupa rolul indeplinit LT sint de mai multe tipuri : LT citotoxice, LT supresoare
(ajuta la incheierea raspunsului imun prin inhibarea activitatii LT si LB; au rol
important in fenomenul de toleranta imunologica iar deficitul lor duce la boli
autoimune), LT cu memorie – persista timp indelungat fiind responsabile de
apararea la invazia rapida ulterioara cu acelasi antigen si LT helper sau
ajutatoare - favorizeaza trecerea LB in plasmocite si secretia de Ig. Infectia cu
HIV afecteaza in special aceasta subpopulatie de LT.