Utilizarea EMG in diagnosticul patologiei musculare si neurologice

Electromiografia (EMG) este o procedura care evalueaza functia nervilor periferici si a muschilor.
EMG este un examen util in patologia neuromusculara, deoarece contribuie la diferentierea unei
tulburari anorganice (psihologica) de una organica – prin afectarea sistemului nervos periferic sindrom
neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflata in maduva).

De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii

neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). Acest examen este
indispensabil in stabilirea unui diagnostic exact in patologia sistemului nervos periferic si a celui
muscular.

Tipuri de EMG

1. De suprafata sau de profunzime

Tehnicile de investigatie si informatia obtinuta de la cele doua investigatii difera. La cea de

suprafata se aplica 3 electrozi de aproximativ 0.5-1 cm 2 la nivelul pielii in prealabil degresata, deasupra
unei zone bogate in tesut muscular. La cea in profunzime se folosesc 2 electrozi ce vor fi inserati in
muschiul ce urmeaza a fi cercetat. Amandoua tipurile de explorari prezinta avantaje si dezavantaje:

Cea de suprafata Cea de profunzime

+ - + -
Rapida si fara riscuri; Utila doar in Ofera informatii Riscurile manoperelor
investigare muschilor superioare EMG de sangerande, risc lezare
Pregatire mai usoara superficiali; suprafata; pachete vasculo-nervoase;
pentru pacient/medic;
Ofera mai putine Acces si la Pregatire prealabila a
Nu necesita spatiu informatii; musculatura tegumentului;
special amenajat; profunda;
Investigarea Pregatire medicala
Complianta crescuta a musculara este globala Investigare tintita specializata;
pacientului (nu doare). si nu tintita. pe fiecare muschi
in parte. Complianta mai dificila (stari
de discomfort/durere).

Deoarece exista risc minim de sangerare, examinarea cu ac se poate face numai la pacientii care
NU sunt sub tratament anticoagulant si care NU prezinta risc hemoragic semnificativ (medicamente care
afecteaza hemostaza fiziologica a sangelui: Sintrom, Trombostop, Xarelto, Pradaxa).

2. Elementara sau globala

Cea elementara investigheaza potentialele electrice ale unei singure unitati motorii din cadrul
unui muschi, pe cand cea globala investigheaza mai multe unitati motorii din cadrul muschiului respectiv
sau chiar un grup muscular daca e situat superficial.
Parti investigatie

1. Electroneurografia (ENG): si presupune stimularea nervilor in diferite puncte pe traseul lor

printr-o mica descarcare electrica. Se vor aplica pe piele mici electrozi pentru inregistrare, de
obicei la nivelul mainii si piciorului, si dupa aceea se va aplica un mic soc electric pe piele in alta
zona a membrului la care se face inregistrarea. Senzatia pe care o pacientul o percepe poate fi
sau nu dureroasa. Deoarece fiecare membru are mai multi nervi care necesita evaluare,
procedura se va repeta de 3, 4 sau mai multe ori.

2. Electromiografia (EMG) propriu-zisa (cel mai frecvent – de profunzime) se efectueaza prin

introducerea unui ac foarte subtire in anumiti muschi. Acul contine un electrod microscopic care
inregistreaza activitatea electrica normala sau anormala a fibrelor musculare. Acul este introdus
in muschiul relaxat si miscat putin pentru a inregistra activitatea musculara in repaus, apoi
investigatorul va cere pacientului sa incordeze muschiul studiat pentru a-l evalua in activitate.
Acul are doar rol de inregistrare, prin intermediul sau nu se administreaza socuri electrice sau
injectii intramusculare.

Avantajele efectuarii EMG

1. Standard de aur pentru diagnosticul afectiunilor sistemului nervos periferic si muscular;

2. Furnizeaza date in timp real despre locul, tipul leziunii cat si despre prognostic;
3. Pentru unele patologii reprezinta unica metoda de monitorizare si evolutie;
4. Explorare minim invaziva si rapida a structurilor neuro-musculare;
5. Permite ghidarea si cresterea preciziei in efectuarea unor interventii minim invazive precum:
blocuri de nervi periferici, injectare de toxina botulinica in musculatura spastica.

Examenul dureaza 20-30 de minute. Pornind de la rezultatele examenului EMG, se poate stabili, raportat
la leziunea identificata, conduita terapeutica adecvata.

Motive pentru efecutare EMG

Simptome ce indreapta pacientul spre EMG:

 Furnicaturi;
 Amorteli;
 Slabiciune musculara;
 Dureri musculare sau crampe;
 Diverse dureri la nivelul membrelor.

Pregatire pacient

Pacientul trebuie sa aiba pielea curata, bine degresata, lucru ce conduce la cresterea examinarii.
Nu trebuie sa aiba infectii cutanate, mai ales daca ele se afla in zona ce urmeaza a fi explorata. Pacientul
este dezbracat si intins pe o canapea intr-o pozitie cat mai confortabila pentru ca examinarea dureaza
intre 20 si 30 minute. 

Este importanta si temperatura mediului ambiental intrucat o temperatura scazuta modifica

parametrii investigatiei – apare frisonul. Daca pacientul se afla sub un tratament anticoagulant, trebuie
stiut acest lucru pentru a nu produce o hemoragie greu de stapanit.
Aplicatii clince

 Electromiografia este necesara in cazul diagnosticarii unor afectiuni precum:

1. Boli musculare (miopatii)

In aceasta patologie fibrele musculare scad in volum lucru ce va influenta cantitatea de curent
pe care o pot genera undele inregistrate fiind mai mici in amplitudine (fibre mai mici ca volum) si
polifazice (fibre inegale ca marime si mai multe adunate in jurul electrodului). Se pierde recrutarea
obisnuita (unitati motorii mici -> unitati motorii mari) pentru ca exista un deficit de forta pe care
organismul incearca sa il compenseze si deci mai multe unitati motorii vor fi recrutate inca de la inceput.
Traseul interferential (ce apare in mod normal la contractia maxima a muschiului) apare la un efort
submaximal.

Patologiile pot fi mostenite (distrofii musculare - distrofia musculara Duchene, metabolice –

boala Pompe, etc…) sau dobandite (toxice - alcool, endocrine - hipertiroidism, autoimune – polimiozita,
etc…).

2. Boli la nivelul conexiunii dintre nervi si muschi (Miastenia Gravis)

In acest caz stimularea directa a muschiului e normala, precum si conducerea nervoasa

3. Boli ale nervilor periferici (neuropatii)

In acest tip de patologie nervii sunt cei primar afectati, iar muschii sufera modificari secundare
celor nervoase. Astfel ca o parte din fibrele musculare din unitatea motorie aferenta nervului lezat vor fi
si ele afectate si vor suferi procese de degenerare (amiotrofie de denervare). Celelalte fibre vor fi
reinervate de catre fibre ale axonilor din vecinatate care se vor ramifica pentru “a salva cat pot” din
fibrele denervate (neuroplasticitate).

Datorita faptului ca acum unele unitati motorii au in plus cateva fibre musculare, potentialele
inregistrate vor fi cu amplitudine mai mare (mai multe fibre) si polifazice (fibrele adaugate unitatilor
motorii restante se afla inomogen distribuite si la o departare mai mare fata de electrod de inregistrare).
De asemenea, recrutarea fibrelor devine anormala (datorita afectarii nervoase), iar traseul interferential
este redus (datorita pierderii fibrelor musculare).

Patologiile pot fi mononeuropatii (e.g.: sdr. tunel carpian), polineuropatii (e.g.: scleroza multipla).