Kinetoterapia in afectiuni ortopedico-traumatice

Subiecte examen

1. Recuperarea in afectiunile ortopedico-traumatice

(definitie, generalitati)
Definitie: Specialitate chirurgicala care se ocupa cu
preventia, diagnosticul si tratamentul afectiunilor
sistemului musculo-scheletal (oase, ligamente, articulatii,
muschi).
Ortopedia foloseste mijloace medicale (medicamente),
chirurgicale (operatii) si fizice (kinetoterapie, fizioterapie,
balneoterapie, hidrokinetoterapie).
In ortopedie esential e punerea unui diagnostic corect.
Afectiunile care se termina in –ita sunt afectiuni acute
inflamatorii, iar cele care se termina in –oza sunt afectiuni
cronice degenerative date de suprasolicitari sau batranete.
Tratamentul e cu totul altul in cele 2 cazuri si in cele
cu –ita e obligatoriu repaus si medicamente in prima faza,
dupa care kinetoterapie, iar in cele cu –oza se face din
prima kinetoterapie, atat de preventie cat si ca tratament, si
dupa se mai pot da medicamente.
Kinetoterapia este de 2 feluri:
  Profilactica
 Terapeutica
Kinetoterapia profilactica e de 3 feluri:
 Gradul 1 (omul sanatos sa nu faca boala)
 Gradul 2 ( omul e bolnav si boala sa nu se
agraveze)
 Gradul 3 ( boala e cea mai grava, dar se face
kinetoterapie ca omul sa-si desfasoare anumite
activitati)
In afectiunile ortopedice se face examen clinic, analiza
de laborator si radiologie.
In cazuri grave se recomanda si alte analize, cum ar fi:
rezonanta magnetica (RMN), computer tomografia (CT) si
osteodensitometrie.
E o deosebire mare intre recuperare si refacere!
Recuperarea este un proces de utilizare a unor factori
naturali sau artificiali in scopul restabilirii anatomo-
functionale a unui organ sau a unei functii.
Refacerea este revenirea la conditia initiala pentru a-si
recapata starea normala.
Recuperarea se refera la ceva bolnav (om, organ,
functie) pe care trebuie sa-l insanatosesti.
Refacerea se refera la un om sanatos, pentru a reveni
la conditia initiala inainte de aparitia unui stres (fizic,
psihic).
 Si recuperarea si refacerea sunt foarte individualizate
(depind de materialul clientului, in special refacerea).
Definitie: traumatologia e o parte a ortopediei generale
ce se ocupa de starile patologice care apar in urma unor
traumatisme.
Traumatismele pot fi acute (bruste, neasteptate) sau
cronice (acumulate in timp).
Traumatismele acute au sanse de recuperare mai mari,
traumatismele cronice se recupereaza mai greu.
Caracteristicile traumatismelor sunt date de faptul ca
apar datorita unor situatii de viata anormale care depind de
propria persoana, de alte persoane sau de mediul
inconjurator.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile ortopedico-
traumatice e recuperarea anatomica si functionala a
pacientului.
De multi ori e mai importanta recuperarea functionala,
decat cea anatomica.
Recuperarea depinde foarte mult de sex,varsta,
activitate profesionala si de activitatea sportiva.
In traumatologia sportiva trebuie sa fie refacut integral
potentialul de dinaintea afectiunii.
La persoanele tinere si mai ales la sportivi, timpul de
vindecare trebuie sa fie cat mai scurt.
 In general, kinetoterapeutul are o eficienta foarte buna
in afectiunile ortopedico-traumatice.
Exercitiile de kinetoterapie nu trebuie sa traumatizeze
suplimentar fizic sau psihic pacientul.
Kinetoterapia in afectiunile ortopedico-traumatice
trebuie sa asigure un nivel de miscari multumitor pentru
pacientul respectiv.
Metode complementare kinetoterapiei in recuperarea
afectiunilor ortopedico-traumatice:
 Hidrokinetoterapie
 Fizioterapie/electroterapie
 Termoterapie, termohidroterapie
 Masaj
 Laser
 Medicina alternativa (acupunctura, homeopatie,
medicina energetica)
 Balneoterapia (mediul natural, impachetari, ape
termale)

2. Factori determinanti ai leziunilor din afectiunile

ortopedico-traumatice
Factorii sunt de 2 feluri:
o Intrinseci (tin de pacientul respectiv)
o Extrinseci (tin de conditiile din afara pacientului)
 Factorii intrinseci:
o Toate lucrurile care ne deosebesc de ceilalti, adica
varsta, sexul, gabaritul, inaltimea, afectiunile: ale
aparatului locomotor, timpul de recuperare, conditia
fizica, compozitia corporala (grasime sau muschi),
stilul de viata

Factorii extrinseci:
o Conditii meteo
o Frig/umezeala (organismul nu e adaptat si e acelasi
lucru cu incalzirea/neincalzirea sportivilor).
Majoritatea accidentelor se produc in conditii meteo
extreme, dar in special in sporturi in aer liber, in
perioadele reci. Cele mai frecvente sun leziunile
musculare, entorse, luxatii si afectiuni inflamatorii.
o Echipament defectuos: crampoane, pentru sporturile
de interior (talpile adidasilor)
o Factori de mediu din sali: calitatea podelei
o Neprevazutul
o Prevazutul

Afectiunile ortopedico-traumatice pot fi acute sau cronice.

Leziunile acute se intampla brusc, neasteptat, dintr-o data
Leziunile cronice se datoreaza unor modificari patologice
acumulate in timp (zile, luni sau chiar ani) - se pot face fracturi
de stres
 Leziunile cronice pot evolua progresiv cu semnale de
alarma in timp care e bine sa fie luate in seama.
Leziunile cronice pot avea pusee active.

Principii ale biomecanicii:

o Multe din afectiunile ortopedico-traumatice sunt
datorate greselilor de biomecanica (genum valgum (in
x), genum varum (in paranteza), inegalitatea
membrelor inferioare)
o Punctele critice sunt la nivelul umerilor si soldurilor:
se face legatura intre scheletul axial si cel periferic
o Multe afectiuni ortopedico-traumatice, mai ales cele
cronice au loc la nivelul umerilor si soldurilor. Din
acest motiv, este indicat sa se faca kinetoprofilaxie la
aceste nivele
o Functionalitatea extremitatilor distale ale membrelor e
coordonata proximal

3. Obiectivele kinetoterapiei in afectiunile ortopedico-

traumatice
 Controlul inflamatiei
 Controlul durerii
 Recuperarea mobilitatii articulare si a extensibilitatii
tesuturilor moi
 Recuperarea fortei si rezistentei musculare
 Recuperarea rezistentei la effort
  Revenirea la biomecanica anterioara
 Conditionarea la effort (intretinerea fitnessului cardio-
vascular)
 Dezvoltarea programelor menite sa intretina punctele
de mai sus si abilitatii zilnice

Aceste etape, e bine sa se faca in aceasta ordine obligatoriu.

4. Controlul inflamatiei in afectiunile ortopedico-

traumatice
1. Inflamatia incepe odata cu leziunile, mereu. Netratata duce
la reparatie tisulara cu efect prelungit si recuperare dificila.
Nu se face kinetoterapie in perioada de inflamatia acuta
(imediat dupa incident, 1-4 zile). Metodele folosite sunt:
compresie locala, se pune rece (gheata, compresie rece).
Sepun maxim 20-30 minute, de 3-5 ori pe zi, maxim 3-4
zile. Sa nu sufere pielea, se pune un tifon intre gheata si
piele, mai ales daca se face masaj cu gheata. Zona care a
fost afectata sa stea in repaus. In leziunile la membre,
trebuie adoptata pozitia antideclina (zona bolnava mai sus).
Se dau antiinflamatoare:
a. Steroidiene

b. Nesteroidiene

Medicamentele se iau per os, adica oral, se pot da local

(unguente) sau se pun in diverse manevre de fizioterapie
(ioniza de Ca). Antiinflamatoarele steroidiene sunt mai
puternice, dar mai toxice, pot scadea rezistenta imunitara
 a organismului si nu se dau perioade lungi de timp,
pentru ca perturba sistemul endocrin al organismului, pot
reactiva anumite boli latente si de cursa lunga,
favorizand aparitia unor boli cronice. Sunt la fel de
toxice si pastilele, picaturile si unguentele. Atentie la
sportivi pentru ca dau probe dopping pozitiv.

5. Controlul durerii in afectiunile ortopedico-

traumatice
Durerea incepe odata cu boala si in general 1-2 zile creste.
Durerea e uneori primul factor care apare, uneori e singurul
factor care apare, cu cat e mai mare si dureaza mai mult, boala e
mai puternica. Durerea e un semnal de alarma al organismului si
depinde de individ. Progresul durerii e strict individualizata si nu
are nicio legatura cu alti parametrii ai organismului. In general,
femeile tolereaza mai bine durerea, varsta medie e mai rezistenta
decat extremele si cat pielea e mai alba, simte durerea mai bine.
O singura exceptie exista: arsura. Se face foarte bine cu punctul
1 ca durerea netratata duce la limitarea prelungita a miscarii
articulare. Nu se face kinetoterapie cand e durere, iar
kinetoterapia se face pana la aparitia durerii.
Factorii care determina sensibilitate dureroasa:
o Factori fiziologici – varsta, sex, variatia tensiunii
arteriale, ritmul zi/noapte (noaptea durerile sunt mai
mari decat ziua)
 o Factori psihologici – anxietate (frica, spaima),
memoria dureroasa, importanta sugestiei, manipularea
atentiei
o Factori genetici
Masurarea durerii
 Trebuie sa fie o metoda sensibila si personalizata
 Sa fie o informare directa si imediata asupra durerii
 Sa permita compararea cu durerile anterioare si intre alti
pacienti
De ce e importanta masurarea durerii
 Pentru a alege tratamentul
 Pentru a pune un diagnostic corect
 Pentru a determina calitatea si timpul durerii

Clasificarea durerii
 Acuta – apare brusc, pe neasteptate si e resimtita ca fiind
intensa. Apare datorita unui traumatism, o inflamatie sua o
boala. E insotita de anxietate, agitatie, stres emotional.
Trece destul de repede, de obicei. Rareori devine cronica. E
un semnal de alarma. Cele mai frecvente cauze de durere
acuta sunt: traumatismele (intepaturi, arsuri, zgarieturi,
probleme articulare, adica entorse, luxatii si fracturi),
stomatologia, manerele medicale (operatii, kinetoterapie),
nasterea, travaliul. Nu se face kinetoterapie pe durere, iar
exercitiile se fac pana la limita durerii. Durerea acuta
dureaza de la cateva secunde la cateva saptamani. Daca
 durerea continua, devine cronica dupa 2-3 luni. Durerea
acuta dispare odata cu cauza (traumatism, boala).
 Cronica – dureaza de la cateva luni la cativa ani. E
influentata de factorii de mediu si cei psihologici. Factoriul
de mediu reprezinta mediul ambiental (temperatura, frig,
umezeala) si mediul social (familie, loc de munca). Durerea
cronica duce la 2 manifestari importante: efecte fizice
(mobilitate limitata, tensiune musculara, lipsa de energie,
schimbari ale stilului de viata) si efecte emotionale
(depresie, anxietate, nervozitate, teama de boala). Cele mai
frecvente dureri cronice sunt: durerea de cap, de coloana
vertebrala, de dinti, dureri legate de boli grave (cancer),
dureri neurogene si dureri psihice.

Metode de diagnosticare ale durerii

 Cea mai imporanta e scala verbala (fara durere-durere
usoara- durere medie-durere grava-insuportabila)
 Scala analog-vizuala – se bazeaza pe observatia
examinatorului pe spusele pacientului si pe anumite metode
paraclinice (tanometria)
 Se dau note de la 1-5 si in functie de nota mai mare, are loc
tratamentul
Metode de tratament ale durerii
 Medicamente
 Acupunctura
 Fizioterapie
 Stimulare electrica
 Laser
 Kinetoterapie
 Balneoterapie
 Chirurgie
 Consiliere psihologica
 Modificari comportamentale
 Terapie ocupationala
 Terapii comportamentale – somnoterapie, terapia de grup
(yoga, meditatie)
Pentru durerile cronice, se prefera sporturi cu incapacitati
reduse (bicicleta, inot, mers pe jos, alergat)
Tratamentul nu rezolva in totalitate durerea si nu trebuie sa fie
luat de cursa lunga. Trebuie cautata cauza, tratamentul durerii
de indicat pentru a scadea intensitatea, pentru a scadea durata
si pentru a se putea face alte manevre (kinetoterapie).
Tratamentul durerii nu trebuie sa fie excesiv de lung si cu
acelasi lucru pentru ca da obisnuinta si deregleaza
organismul. Se schimba metoda si medicamentele
Concluzii
 Tinta tratamentului e in special prevenirea de aparitie a
durerii
 Se pot folosi manevre combinate
 Tratamentul trebuie adaptat gradat

6. Recuperarea mobilitatii articulare si a

extensibilitatii tesuturilor moi
Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor
moi
Etapa 3 este prima etapa care intereseaza kinetoterapia.
Obligatoriu precede etapa 4 (forta si rezistenta musculara).
Scopul e prevenirea redorii articulare si a ankilozelor.
Recuperarea articulara trebuie sa fie nedureroasa si cat se
poate de totala. Daca nu se fac aceste lucruri, se poate ajunge la
erori de biomecanica, adica miscarile se fac cu defect si pot
aparea noi leziuni.
Se incepe cu miscari pasive, apoi pasivo-active si la sfarsit
miscari active.
De ce e necesara mobilizarea pasiva ?
 Nu necesita contractie musculara
 Se poate utiliza foarte precoce in procesul de recuperare
 Ajuta circulatia sangelui reducand edemul
 Asigura recuperarea rapida a functiei articulare
 Ajuta la reducerea durerii

7. Recuperarea fortei si rezistentei musculare

Recuperarea fortei si rezistentei musculare
Se incepe dupa recuperarea mobilitatea totala a articulatiei.
Se incepe cu exercitii izometrice, se continua cu exercitii
izotonice si la sfarsit se fac exercitii izotonice contrarezistive.
Exercitiile izometrice protejeaza articulatia si musculatura
antagonista pentru ca nu produc miscare.
 Exercitiile izotonice vor creste in intensitate si durata,
pentru zona de rezistenta musculara se poate ajunge la un set de
miscari pana la 30 de repetari cu incarcatura mica. Pentru zona
de forta musculara se poate ajunge pana la 10 repetari cu
incarcatura mare.
E bine sa se lucreze intr-o sedinta, un singur lucru.
Pentru rezistenta musculara e bine de intrebat pacientul
daca apare senzatia de oboseala musculara, si daca n-a disparut
in 24 de ore, e bine sa sariti o sedinta si sa lucrati tot pentru
forta.
Mai ales in prima perioada e obligatoriu sa se lucreze zilnic
cu sau fara kinetoterapeut.

8. Recuperarea rezistentei la effort

Recuperarea rezistentei la effort
Se face obligatoriu numai dupa recuperarea musculara.
Exercitii pentru cresterea rezistentei la effort si pot fi facute
pe uscat sau in apa. Ideal e sa se inceapa cu exercitiile in apa
(hidrokinetoterapie).
Ideal este sa se inceapa cu apa normala dulce, continuand
cu apa cu densitate marita (sarata). Se incepe cu exercitii, se
continua cu miscari de inot, si se termina cu alergari in apa.
Exercitiile pe uscat, sa fie exercitii aerobe intai facute de
pacient, apoi cu diferite echipamente, aparate care au rezistenta
variaba.
 Exercitiile care se face sunt izotone repetitive cu rezistenta
scazuta.
Exercitiile anaerobe e bine sa fie facute cat mai tarziu si
oricum nu in acelasi timp cu cele aerobe.
Exercitiile aerobe sunt mult mai fiziologice decat cele
anaerobe.

9. Revenirea la biomecanica anterioara producerii

traumatismelor
Revenirea la biomecanica anterioara
E punctul central pentru care se fac celelalte etape.
E important sa se atinga cel mai repede acest obiectiv
pentru a se pastra engrama cerebrala a miscarii.
In caz de esec, apar miscari de subtituire gresite care
obligatoriu duc in timp la leziuni sau traumatisme.
Un program de kinetoterapie facut corect, de multe ori duce
la un pacient performant in conditii de siguranta decat era
inainte.
E bine ca pacientul sa fie responsabilizat pentru
biomecanica anterioara.
Pacientul sa fie sfatuit sa repede din cand in cand
exercitiile.

10. Intretinerea fitnessului cardiovascular

 Se incepe cat mai precoce.
Daca se poate, zona lezata sa fie protejata.
Se incepe numai dupa aflarea bolii.
Fitnessul cardiovascular trebuie sa tina cont si de bolile
altor organe (afectiuni pulmonare, renale si hepatice).
In cazul unor exercitii facute necorespunzator (in special cu
intensitate mare si durata lunga de timp) pot aparea afectiuni si
la alte organe: ficatul si rinichiul de effort.
Trebuie eliminate toate cauzele care duc la perturbari ale
respiratiei.

11. Recuperarea pacientilor cu afectiuni

ortopedico-traumatice in faza acuta
Se urmareste controlul semnelor si simptomele acute ale unui
traumatism. Se adreseaza la durere si inflamatie (scrii
obiectivele 1 si 2)
12. Recuperarea pacientilor cu afectiuni
ortopedico-traumatice in faza subacuta
Are ca obiectiv recuperarea functionala si se adreseaza
obiectivelor 3, 4 si 5 (le scrii)
13. Recuperarea pacientilor cu afectiuni
ortopedico-traumatice in faza de reintegrare
Se adreseaza dezvoltarii functionale si abilitatii motrice. Se
adreseaza obiectivelor 6, 7 si 8, si programul terapeutic trebuie
sa mentina un mod normal de locomotie. (scrii obiectivele 6,7,8)
14. Antecedentele personale patologice ale
pacientilor cu afectiuni ortopedico-traumatice
Antecedentele personale patologice ale bolnavului cu afectiuni
ortopedico-traumatice:
-anamneza = discutia cu pacientul
Antecedentele sunt:
 Antecedente eredo-colaterale – trecutul parintilor
 Antecedente persoanel fiziologice – sunt legate de evolutia
pacientului (sanatoasa)
 Antecedente personale patologice – bolile pe care le-a avut

Daca a mai avut boala respectiva, trebuie sa stiti cum a trecut

boala (in cat timp, ce tratament a facut si in ce conditii a aparut).
Se intreaba la orice afectiune ortopedico-traumatice.
Se intreaba pentru predispozitia la anumite boli si pentru
materialul clientului.
Se intreaba pacientul care-I viata lui cu durerea, si care-I viata
lui cu sangerarea si in alte locuri decat in cele ale leziunii.

15. Examenul fizic al pacientului traumatizat

Examenul fizic al pacientului traumatizat:
Se incepe cu observatii.
 Postura, inspecia atitudinii, starea generala a scheletului
osos, compararea intre zona bolnava si sanatoasa
(deformarea regiunii, eritemul, asimetria, orice alte
elemente)
 Palparea cu blandete a zonei afectate. Se palpeaza zona
afectata cat si zona inconjuratoare
 Se urmareste durerea, caldura, impastarea (consistenta
tesutului subcutanat), tensiunea, asimetria si deformarea
 Testarea musculara, articulara, manevre neurologice

16. Generalitati despre tratamentul recuperator

in afectiunile ortopedico-traumatice
Generalitati despre tratamentul recuperator:
E recomandat de catre medic si aplicat de kinetoterapeut.

17. Tratamentul recuperator al contuziilor

Definitie: Contuziile sunt traumatisme care
determina numeroase leziuni in organism dar care nu
intrerup continuitatea pielii.
Semne clinice:
 Durere – cele mai dureroase zone sunt
articulatiile, fata si degetele. Durerea depinde de
intensitatea traumatismului, de locul de producere
, de suprafata si de sensibilitatea individuala
 Roseata – se produce la locul traumatismului si
are loc datorita vascozitatii locale
 Basici – vanataia se poduce datorita recuperarii
vaselor de sange care se acumuleaza sub piele de
diverse culori : rosu, albastru, violet, verzui,
galben. Nu se face kinetoterapie cand culorile
vanataii sunt intense, vanataile pot sa apare si la
distanta de locul traumatismului datorita fortei
gravitationale. In urma traumatismului se poate
acumula sange in interiorul organismului.
Clasificare:
 In functie de gravitatea traumatismului –
superficiale si profunde. Cele superficiale
intereseaza doar pielea si tesutul subcutanat. Cele
profunde pot ajunge pana la muschi sau os.
 In functie de locul de producere al
traumatismului – ale membrelor, ale toracelui, ale
abdomenului
Tratament:
Consta in ameliorarea simptomelor si prevenirea
complicatiilor. Se combate durerea, inflamatia,
pozitia procliva (cu piciorul mai sus), crioterapie.
Intotdeauna este interzisa KT in primele 2-3 zile
si contraindicatia pana la o saptamana in leziunile
musculare.
 In cazul contuziilor mai grave se contraindica
masajul pe zona respectiva fiind indicat masajul la
distanta, se contraindica termoterapia in faza acuta.
In fata de recuperare se incepe cu exercitii de
suplete si se continua cu forta si rezistenta
musculara

18. Tratamentul recuperator al plagilor

Definitie: traumatisme acute, seangerare in care
afectiunile organismului sunt insotite de intreruperea
continuitati pielii sau mucoaselor. Plagile pot fi produse
de factori mecanici, termici sau chimici.
Clasificare:
 In functie de profunzime – superficiale, profunde
sau transfizante (glontul)
 In functie de gravitate – minore sua grave
 In functie de agentul cauzal – plagi intepate, placi
taiate, placi abrazive
 In functie de intidere – plagi mici, plagi mari
 In functie de timpul scurs de la producerea
traumatismului pana la acordarea primului ajutor
– recente (mai putin de 5-6 ori), plagi curate,
neinfectate, si plagi infectate (mai mult de 5-6
ore)
Semne clinice:
  Durere- depinde de zona plagii, de suprafata
plagii. De multe ori plagile superficiale mai
intinse pot fi mult mai dureroase decat unele
profunde, mai grave, dar de mai mica
 Intreruperea continuitatii tegumentare
 Tumefactia
 Impotenta functionala – in functie de gravitatea
plagii
 Sange

19. Tratamentul recuperator al leziunilor

musculare
Definitie: microtraumatisme de orgine interna
produsa de contractia brusca a unui muschi in anumite
conditii favorizante si predispozante.
Cauze predispozante:
 Hipocalcemia sau spasmofilia
 Circulatia sangvina deficitara
 Hipovitaminoze
 Afectiuni neurologice
 Afecituni ortopedice
Factori favorizanti:
 Contractia brusca fara incalzire prealabila
 Factori meteo – frigul si umezeala
 Eforturi fizice cu care organismul nu e obisnuint
 Clasificare:
 Fibrilare
 Fasciculare
 Rupturi partiale sau totale

Semne clinice:
 `durere – e foarte puternica descrisa ca o arsura,
atitudine de protectie a zonei respective. Foarte
dureros la palpare, palpare blanda. Nu se face masaj.
 Echimoze locale si uneori hematom. In leziunile
musculare grave, senzatoa e de taietura de cutit.
Durerea e continua si la cele rare se poate palpa si
chiar vedea o denivelare. Denivelarea se pastreaza
cronic fara a afecta activitatea musculara.
Tratament:
Se recomanda o ecografie musculara care se recomanda
la 24-72 ore.
 Repaus segmentar intre 1-3 zile crioterapie
 Medicatie impotriva durerii, inflamatiei, calmanta. Se
dau oral si local. Se poate continua tratamentul timp
de maxim 1-2 saptamani.
Nu se face masaj chiar 2 saptamani.
Se face laserterapie, fizioterapie, acupunctura, KT in
functie de toleranta individuala si de gravitatea leziunii.
KT se face dupa o incalzire prealabila a zonelor
conjugatoare si se opreste la cea mai mica senzatie de
durere.

20. Tratamentul recuperator al miozitelor

Definitie: boli provocate de suprasolicitare care
afecteaza in general mai multi muschi, rareori unul
singur.
Durerea se instaleaza lent si creste progresiv,
ramane si dupa incetarea efortului.
La palpare durerea e imprastiata, intereseaza mai
multe corpuri musculare si are semnele unei inflamatii.
Creste temperatura locala, apare roseata difuza, e
putin umflat si muschiul e contractat.
In cazuri cronice, muschiul se simte ca un cordon
fibros la palpare – e redusa elasticitatea si contractilitatea
muschiului.
Ca tratament, e esential repausul segmentar urmat
de tratament de crioterapie, medicamente si kt.

21. Tratamentul recuperator al mioentezitelor

Definitie: leziuni la nivelul insertiei muschiului pe
os.
Cele mai frecvente sunt la muschiul drept
abdominal. Apare durere suprasimfizala in special la
 alergare, lovire cu membrul inferios si la flexia
membrului inferior pe trunchi.
Durerea e la 2-3 cm deasupra simfizei pubiene si la
2 cm de zona mediana.
Regiunea e slab vascularizata, bogat inervata si
multe septuri.
Ca tratament, e esential repausul segmentar urmat
de tratament de crioterapie, medicamente si kt.

22. Tratamentul recuperator al entezitelor

Def: Este inflamatia entezei, adica a tesutului de legatura dintre
tendoane sau ligamente si os.
Semne clinice:
Dureri articulare la nivelul colonei, calcaiului lui Ahile.
Se mai pot depista la examinari radiologice, calcificari ale
tendoanelor.
Tratament:
Consta in medicatie antiinflamatorie.
23. Tratamentul recuperator al tendinitelor
Definitie: afectiune a tendonului caracterizata prin
semne subiective si obiective.
Semne subiective – durere si impotenta functionala
Semne obiective – modificari de forma si
consistenta a tendonului
Factori favorizanti:
 Tulburari circulatorii
 Boli endocrine
 Anumite deprinderi biomecanice gresite
 Fortarea tendonului
 Carente alimentare
 Supraantrenament
 Metodica gresita de pregatire
Semne clinice:
 Durere cu evolutie lenta si progresiva care nu
dispare pana cand nu dispare si cauza care a
provocat-o
 Deformare regionala – zona e umflata. La palpare
e putin impastata. In cazuri grave se aud si
crepitatii.
Tratament
 Se face masaj cu gheata
 Imobilizare 1-2 saptamani in gips in pozitie
de relaxare sau orteza
 Fizioterapie
 Laseterapie
 Acupunctura
 Presopunctura
 Kt in faza 2
24. Tratamentul recuperator al tenosinovitelor
Def: inflamatie aparuta la niveul unui tendon si la
nivelul tecilor.
Semne clinice:
Umflatura mica, crepitatii
Durere la miscari active si pasive, la inceput se
aude ca un susur, dupa care se aude o frecatura
puternica.
Ca tratament, e esential repausul segmentar urmat
de tratament de crioterapie, medicamente si kt.

25. Tratamentul recuperator al aponevrozitelor

plantare
Def: e determinata de suprasolicitarea plantei.
Semne clinice:
Durere la nivelul talpii si aparitia unor noduli.
Daca nu se trateaza repede si corect, duce la
ruptura. Apare in general la persoane care merg mult,
la persoane care sar si la diverse munci fizice grele.
Tratament:
Se folosesc diversi aparatori plantari (talonete,
orteze).
 26. Tratamentul recuperator al rupturii de tendon
Def: survine brusc sau in majoritatea cazurilor in
urma unui proces degenerativ lent.
Apare ca un fulger pe un cer senin. Durerea e
foarte mare si impotenta functionala totala si se aude
un zgomot.
Tratamentul e chirurgical dupa care se
imobilizeaza zona intre 15-45 zile, apoi se face KT si
fizioterapia energice.
27. Tratamentul recuperator al lombalgiei prin
suprasolicitare
Def: e reprezentata de un spate dureros.
Durerea este deosebit de intensa si se accentueaza cu fiecare
miscare sau la efort, tuse si stranut. Consecinta durerii: blocarea
bolnavului in flexie si imobilizarea lui la pat.
Examenul obiectiv evidentiaza o pozitie vicioasa cu caracter antalgic in
scolioza si usoara flexie, cifozand coloana dorsala.

Palparea evidentiaza contractura reflexa amusculaturii paravertebrale

(uneori evidentiaza si la inspectie).

Criza de lumbago dureaza in general 5-15 zile si poate recidiva la

intervale variabile (saptamani sau ani)-se poate transforma intr-o
lombalgie cronica.

Etiopatogenie: cauza cea mai frecventa este entorsa discoligamentara cu

distensia sau ruptura inelului fibros al discului - migrarea si blocarea
unui fragment de nucleu pulpos in spatiul subligamentar.
 Tratament

Este in primul rand igienic (repaus la pat in criza); se recomanda odihna

pe pat tare, in pozitii ce evita lordoza lombara (decubit lateral in pozitie
fetala) ameliorand contractura musculara si favorizand reducerea
entorselor; masajul decontracturant si manipularile vertebrale extensive
pot fi folosite; electroterapia nu este foarte utila in criza, dar se folosesc
curentii diadinamici; medicatia: in scop analgetic, reducerii contracturii
musculare, antiinflamator; se folosesc AINS, indometacin,
fenilbutazona, diclofenac (intrarectal, local); kinetoterapia este
contraindicata in faza acuta.

28. Tratamentul recuperator al entorselor

29. Tratamentul recuperator al luxatiilor

Def: leziuni articulare produse sub influenta unor
forte exterioare care determina pierderea raporturilor
anatomice ale articulatiilor.
Clasificare:
 In functie de distrugerea articulatiei –
intracapsulara (capsula fibroasa e doar intinsa)
sau extracapsulara (capsula se rupe si capetele
osoase ies). Repunerea capetelor osoase in pozitie
normala se numeste reducere a luxatiei.
 In functie de departarea capetelor osoase – luxatii
incomplete (subluxatii) unde numai un capa osos
 sufera si luxatii complete unde sufera ambele
oase.
 In functie de gravitate – luxatii usoare unde
sufera doar partile moi, si luxatii grave in care pot
fi leziuni de nervi, vase de sange si chiar fracturi.
 In functie de timpul scurs de la producerea
luxatiei – luxatii recente unde nu se produce
contractura musculara si se face lejer reducerea
luxatiei, si luxatii echi (30 min- 2 ore) unde s-a
instalat contractura musculara, iar reducerea se
face foarte greu sau imposibila.
Semne clinice:
 Durere foarte intensa care tinde sa scada pe
masura ce contractura dispare. Daca reducerea se
face rapid, durerea dispare pe loc.
 Deformare regionala cu atitudine de protectie a
articulatiei respective – semnul epoletului in lux
scapulo humerala, semnul clapei de pian in lux
acromio claviculara
 Impotenta functioala e regula in luxatii. Poate
disparea odata cu reducerea luxatiei. Luxatiile
sunt frecvente la barbati.
Tratament:
Se acorda imediat daca se poate reducerea luxatiei,
sau imobilizarea segmentului, combaterea durerii cu
medicatie antalgica, combaterea inflamatiei cu
medicamente sua ceva rece. Daca e cazul
 combaterea hemoragiei si transportarea la o unitate
medicala. Daca nu se stie reducerea luxatiei, pana la
transport imobilizarea se face in pozitia in care se
gaseste articulatia.

30. Tratamentul recuperator al fracturilor

Def: leziuni traumatice osoase prin intreruperea
continuitatii osului sub actiunea directa sau la distanta a
unui agent traumatizant.
Clasificare:
 In functie de calitatea osului – pe os sanatos sau pe os
patologic
 In functie de modul de actiune al factorului traumatic
– fracturi directe (se produce in locul loviturii) si
fracturi indirecte (osul se rupe la distanta de
traumatism. Se produc prin flexiune (indoirea oaselor
lungi), prin infundare sau tasare (in caderi, la sold,
umar, coloana, adica oasele intra unul in altul), prin
torsiune (fractura schiorului, adica rasucirea unui os cu
un capat fixat) si prin tragere (contractie msuculara
violenta)
 In functie de deplasarea capetelor osoase – cu
deplasare sua fara deplasare
 In functie de traiectul de fractura – fracturi complete
unde osul e rupt total, si fractura incomplete unde doar
 o parte din os e fisurata (fractura in lemn verde la
copii)
 In functie de comunicarea cu exteriorul – fracturi care
nu comunica cu exteriorul (fraturi inchise) si fracturi
deschise (sunt potentiale infectate)
 In functie de numarul de fracturi osoare (fracturi
simple, in 2) si fracturi multiple (cominutive, se rupe
in 3 sau mai multe)
Semne clinice:
 Durere foarte intensa si localizeaza focarul de fractura
 Impotenta functionala
 Tumefiere, e de verificat daca umflatura e un edem
simplu sau daca sub piele e capatul osos
 Echimoza
 Mobilitatea anormala
 Crepitatii osoase
 Scurtare regionala
 Lipsa transmiterii miscarii

Tratament:
Combaterea durerii, inflamatiei, imobilizarea
provizorie, protectia termica a fracturatului. Transportarea
la un spital, iar daca deplasarea e imposibila, imobilizari
temporare, operarii sau contente (orteze, gips). Post
operator, cea mai importanta e kt, in general cu foarte bune
rezultate. Dupa care s emai pot face alte proceduri
(fizioterapiem balneoterpaie, terapie ocupationala, masaj)