Kinetoterapia

Kinetoterapia sau kinesiologia desemnează terapia prin mișcare, fiind

cunoscută și sub denumirile de gimnastică medicală sau gimnastică de
recuperare și este executată de către un kinetoterapeut.

Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamnă terapie prin

mișcare și provine din limba greacă unde rădăcina acestuia – “kinesis”
se traduce prin cuvântul ”mișcare”.

Când vorbim despre kinetoterapie ne referim la mișcările umane și la

omul în mișcare. Kinetoterapia definește domeniul care studiază
mecanismele neuromusculare și articulare ale organismului uman.
Aceasta presupune un ansamblu de programe, tehnici și principii care
se adresează organismului uman în scop profilactic, terapeutic,
recuperator și compensatoriu. Kinetoterapia se folosește pentru
recuperarea medicală somato-funcțională și constă într-un ansamblu de
tehnici și metode având în centru exercițiul fizic.

Istoria kinetoterapiei

Încă din antichitate (China antică, India antică, Grecia antică, Egiptul
antic, etc.), exercițiile fizice erau practicate pentru menținerea unei
bune forme fizice, dar și în tratarea unor afecțiuni. Sistemele antice de
gimnastică cuprindeau exerciții de ținută, lupta cu sabia, aruncarea
suliței și discului, alergare, box, aruncarea cu piatra, sărituri și înot.

Marele medic al antichității grecești, Hipocrat (sec. IV înainte de

Hristos), în primul spital construit în insula Kos, a studiat atent
efectele fiziologice ale gimnasticii și masajului definind sănătatea
ca.un echilibru între exercițiile fizice și alimentație. Pentru prima dat ă
este sesizată relația între mișcare-hipertrofie și imobilizare-atrofie
musculară. El susține că exercițiul fizic și masajul influențează favorabil
respirația, metabolismul, circulația sangvină și echilibrează activitatea
sistemului nervos central.

Alte personalități ale lumii antice care au inițiat dezvoltarea domeniului

sunt: Antylos – întemeietorul gimnasticii terapeutice, Herodicus – a
elaborat normele gimnasticii igienice și terapeutice, Platon – a
prezentat un sistem de educație armonioasă a corpului considerând
gimnastica, masajul, băile, odihna, alimentația, drept factori
determinanți ai educației estetice.

Formele kinetoterapiei
Cea de-a doua latură care intră în aria kinetoterapiei poartă denumirea
de kinetoprofilaxie și reprezintă un ansamblu de mijloace și metode
prin care, în cazul persoanelor clinic sănătoase sau cu probleme de
sănătate minore, se iau măsuri de prevenire a apariției unor stări
patologice precum: dureri ale coloanei vertebrale, hipertensiune
arterială, exces ponderal, tulburări de postură și dinamică.

În cadrul kinetoterapiei sunt cuprinse trei forme de kinetoprofilxie:

primară, secundară și terțiară.

Vorbim despre kinetoprofilaxie primară atunci când utilizam exerci țiul

fizic, tehnicile și metodele pentru a preveni îmbolnăvirile, în limitele
vârstelor biologice și cronologice. Gimnastica de înviorare, activit ățile
în aer liber, plimbările, activitățile de timp liber competiționale și
necompetiționale, sunt mijloace foarte utile în kinetoprofilaxie.

Kinetoprofilaxia secundară are rolul de.a preveni complicațiile

îmbolnăvirilor, iar kinetoprofilaxia terțiară previne apariția sechelelor în
urma îmbolnăvirilor care ar putea determina dizabilități motorii și/sau
psihice.
Cum funcționează kinetoterapia?
Kinetoterapeutul este cel care evaluează pacientul din punct de
vedere motric și muscular și alege programul de exerciții potrivit
pentru stimularea mușchilor acestuia, în cazul în care abilitățile sale
motorii au fost afectate de.o boală sau de un accident.
Prin intermediul exercițiilor este vizată redobândirea forței musculare
și a capacității de.a face efort, redobândirea controlului și
a echilibrului muscular și îmbunătățirea legăturii dintre creier și
mușchi. În cazul în care un mușchi este afectat ireversibil, se
urmărește antrenarea altor mușchi care să preia parțial din funcțiile
celui afectat.
Kinetoterapeutul mai are și rolul de a restaura funcțiile normale ale
nervilor, de.a normaliza digestia, funcțiile endocrine sau chiar
funcțiile unor organe. Cu toate aceste, kinetoterapia nu poate vindeca
boli precum diabetul, boli ale inimii sau cancer.
Principalele obiective ale kinetoterapiei
kinetoterapie kinetoterapeut kinesiologie
 Recuperarea mobilității – Prin intermediul unor tehnici specifice
efectuate în mod gradual, kinetoterapeutul va reuși să restabileasc ă
mobilitatea articulațiilor și.a mușchilor pacienților.
 Inducerea relaxării – Relaxarea musculară este esențială pentru a
îmbunătăți controlul asupra funcțiilor organismului și pentru a
corecta mișcările involuntare (apărute ca un simptom al unei boli
sau ca urmare a unui traumatism). Cu timpul, durerea se.va reduce,
la fel și contracțiile musculare și vei reuși să te relaxezi în timpul
ședințelor de kinetoterapie.
 Reeducarea sensibilității – Se referă la punerea în practică a unor
exerciții fizice pentru a spori reacțiile la stimuli. În acest caz se
dorește reeducarea și recuperarea funcțiilor faciale, genitale sau
sfincteriene.
 Corectarea posturii – Kinetoterapia poate fi de ajutor și atunci când
vine vorba de menținerea unei posturi armonioase. Prin exerciții
medicale, se poate corecta atât postura pe scaun, cât și cea din
timpul mersului, prin exerciții de tonifiere a musculaturii și realiniere
a părților corpului (brațe, picioare, trunchi, spate).
 Educarea și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului – Prin
kinetoterapie poți redobândi control asupra reacțiilor musculare prin
îmbunătățirea reflexelor și a capacității de coordonare și control. Se
dorește și păstrarea echilibrului în poziție statică și în mers.
 Reeducarea respiratorie – Organismul va fi mai relaxat. Prin anumite
exerciții de kinetoterapie vei învăța să respiri corect pentru a
permite relaxarea musculaturii.
 Îmbunătățirea rezistenței și a forței musculare – Specific mai ales
sportivilor, dar și persoanelor supraponderale care vor să slăbeasc ă
sau persoanelor cu un stil de viață sedentar care vor să își recapete
tonusul muscular. În acest caz, persoanele sunt expuse unor
exerciții de rezistență însă, în același timp, li se monitorizează nivelul
de oboseală, capacitatea cardiovasculară și respiratorie, nivelul
glicemiei și consumul energetic pentru a evita accidentarea sau
extenuarea.
Ce afecțiuni tratează kinetoterapia? Aplicații kinetoterapie
kinetoterapie kinetoterapeut kinesiologie
 Afecțiuni cardiovasculare și pulmonare – Recomandat mai ales înainte și
după operații de inimă/plămâni (de exemplu, bypass coronarian) dar
și după atac de cord, afecțiuni obstructive pulmonare sau fibroz ă
pulmonară. Obiectivul este recăpătarea capacității
 cardiovasculare/pulmonare (inima trebuie să pompeze suficient
sânge pentru funcționarea normală a organelor iar plămânii trebuie
să filtreze suficient oxigen pentru a permite funcționarea inimii și a
celorlalte organe).
 Afecțiuni geriatrice (de la artrită la osteoporoză, cancer, Alzheimer,
dislocări de șold, recuperarea echilibrului, incontinență urinar ă etc)
se aplică mai ales persoanelor vârstnice iar kinetoterapia îți ajut ă s ă
treacă prin această etapă a vieții cu demnitate.
 Afecțiuni neurologice (post-atac vascular cerebral, dureri cronice de
spate cauzate de vătămarea nervilor, hernie de disc, scleroză
multiplă, vătămarea unor părți ale creierului, boala Parkinson și alte
afecțiuni neurodegenerative, paralizie facială sau accidentarea
coloanei) – Cum adesea astfel de probleme de sănătate sunt înso țite
de pierderea vederii, a echilibrului și a funcționalității mușchilor,
exercițiile medicale se vor concentra asupra acestor aspecte în
vederea obținerii independenței.
 Afecțiuni ortopedico-traumatice (operații ortopedice, luxații,
entorse, scolioză, lordoză, cifoză, dureri de spate, paralizii, sindrom
de tunel carpian, probleme tempo-mandibulare, fracturi sportive
etc.) – Obiectivul este recuperarea mobilității și a forței.
 Afecțiuni pediatrice (congenitale, de dezvoltare, neuromusculare sau
ca urmare a unor boli) – Kinetoterapia se concentrează, în acest
caz, asupra îmbunătățirii capacităților motorii și a echilibrului precum
și creșterea funcționalității musculare și a anduranței (în unele
cazuri, exercițiile medicale ajută și la recuperarea senzorială sau
cognitivă).
 Sănătatea feminină – Kinetoterapia se adresează celor cu probleme
precum osteoporoza, durerea pelvină,
perioada prenatală și postnatală, umflarea mâinilor sau a
picioarelor, incontinența urinară și poate chiar fi de ajutor cre șterea
ratei de concepție la femeile afectate de infertilitate.
 Probleme sportive – În cazul sportivilor, kinetoterapia are mai multe
funcții, fiind benefică în recuperarea după accidentare sau în
prevenirea unei accidentări prin educarea sportivilor.
Principiile de aplicare ale kinetoterapiei
kinetoterapie kinetoterapeut kinesiologie
1. Principiul non nocere
Este un principiu de bază al oricărui tratament medical, acela de a nu
aplica un tratament decât cu siguranța de a îmbunătății starea s ăn ăt ății
pacientului și.nu de a face rău.
2. Principiul precocității tratamentului
Tratamentul de recuperare trebuie început cât mai devreme cu putin ță.
Întârzierea duce la prelungirea duratei tratamentului cu rezultate mai
nesigure. Mișcările se încep imediat ce starea de sănătate permite.
Exercițiile indicate în această perioadă se adresează extremităților
segmentului lezat dacă nu sunt imobilizate în aparat gipsat.
Tratamentul trebuie început cu precocitate pentru a evita instalarea
atitudinii vicioase.
3. Principiul gradării efortului
În gimnastica medicală gradarea efortului este obligatorie, pornind de
la limita inferioară a posibilităților normale ale segmentului afectat, ea
crescând zi de.zi pentru a-l integra în final în complexul de mișcări
cotidiene normale.
4. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrală

Tratamentul de gimnastică medicală este de lungă durată. Întreruperile

au ca urmare prelungirea proceselor de vindecare și un regres
proporțional cu durata întreruperii programului de recuperare.
Tratamentul trebuie continuat până la refacerea totală a calit ăților
fizice.

5. Principiul individualizării tratamentului

Individualizarea tratamentului se face în funcție de diversitatea
tratamentului, varietatea afecțiunilor și.a intervențiilor chirurgicale,
forma de reacție a organismului la tratament. Instituirea tratamentului
trebuie să țină cont de doi factori:
 Factori legați de persoana bolnavului
 Factori generați de natura intervenției chirurgicale
Programul de kinetoterapie se va opri când scopurile propuse au fost atinse. Încheierea
programului se va face cu evaluarea finală, concluziile și indicațiile de viitor!