Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFICIENTELOR DE POSTURA
Activitatea 1.1. Înainte de a începe acest capitol, ar fi de preferat să te gândeşti la ce înseamnă cuvântul terapie,
care este originea lui şi cât de des îl auzim în diferite sintagme!
Cuvântul terapie provine din limba greacă (therapeia=tratament) şi are 6 semnificaţia de a ajuta
Îl auzim tot mai des in sintagmele: : fitoterapia, meloterapia, aromoterapia, apiterapia, cromoterapia,
talazoterapia, kinetoterapia, terapia durerii, terapia ocupaţională, etc.
Activitatea 1.2. Înainte de a trece la următoarea secţiune, căutaţi pe internet scurte referinţe despre istoria
kinetoterapiei pentru a constata dacă exerciţiul fizic s-a practicat în scop terapeutic, profilactic sau ca terapie
propriu-zisă.
Folosirea exerciţiului fizic şi a masajului în scop terapeutic este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Asocierea
lor cu elemente rituale, cu practici mistice şi cu magia, pe lângă elementele raţionale de gândire, conduceau la o
influenţare benefică, de natură psihoterapică. În timp, aceste practici empirice, pe măsura evoluţiei societăţii,
prin sistematizarea cunoştinţelor acumulate şi prin conturarea unor reguli terapeutice, au determinat formarea
unor adevărate şcoli medicale. În China anilor 2800 î.e.n., folosirea exerciţiilor fizice şi a masajului, cu caracter
localizat, în care se recomandă ca acestea să fie însoţite de gândire („reprezentarea corticală a mişcării”) este
descrisă în scrierile lui Cung-Fu
În India, cu 1800 de ani î.e.n., în scrierile „Ayar-Veda”, sunt prezentate reguli de folosire a exerciţiilor fizice şi
masajului, iar legile lui Manu, asociază acestora băile, pentru purificarea sufletului. Şcoala Hatha-Yoga se
impune prin practicarea mişcării cu recomandarea de a cheltui energie proporţional cu scopul dorit, în care
perfecţionarea era apreciată conform principiului de a obţine maximum de randament prin efort minim. Practica
Yoga, deşi este cunoscută prin poziţii statice, contemplative, îngrădită de reguli cu caracter religios, se remarcă
prin valoarea exerciţiilor de respiraţie şi relaxare.
Exerciţiile fizice şi masajul au fost cunoscute şi practicate de toate popoarele vechi ale orientului. Mezii, perşii,
asirienii, babilonienii foloseau aceste practici în principal în scopul tratării răniţilor din războaiele pe care le
duceau.
În Grecia antică, medici de seamă cum au fost Hipocrat, considerat părintele gimnasticii medicale (460-377
î.e.n.), Herodycus din Lentini (428- 347 î.e.n.), aduc primele noţiuni exacte despre factorii naturali de mediu şi
influenţa lor asupra sănătăţii omului. Aceştia şi discipolii lor, precizează reguli de practicare a exerciţiilor fizice şi
masajului, descriu efectele fiziologice asupra organismului.
Activitatea 1.3. Rolul exercițiului fizic și al masajului în Grecia antică – idealul armonic om frumos și frumos. Faceți
o paralelă între educația ateniană și educația spartană!
La romani, se remarcă Celsius şi Oribasius (medici de origine greacă) care au contribuit de asemenea la
îmbogăţirea practicilor medicale. Oribasius, 8 „medic al gladiatorilor”, este considerat precursorul
medicului sportiv din zilele noastre.
În perioada Evului Mediu, îngrijirea corpului a fost desconsiderată, iar practicarea exerciţiilor fizice şi a
masajului a cunoscut o perioadă de stagnare.
La arabi se remarcă Avicena (Abu-Ali-Ibn-Sin, 980-1037). În lucrarea sa, „Cartea legilor medicinii”, a
concentrat toate descoperirile medicale cunoscute în acele vremuri.
În epoca Renaşterii, în Europa reînvie interesul pentru cultura fizică. În ţările dezvoltate economic, ştiinţa şi
cultura cunosc o rapidă înflorire. Franţa, Suedia, Anglia, Germania, Rusia se remarcă prin şcoli care au dus la
dezvoltarea sub toate aspectele a ştiinţei şi culturii. Exerciţiul fizic a devenit un element tot mai prezent în viaţa
omului modern.
Prin introducerea disciplinei educaţie fizică în sistemele de învăţământ, exerciţiul fizic a fost practicat
în principal în scopul întăririi sănătăţii şi a creşterii potenţialului biomotric al organismului copiilor şi
tinerilor, recunoscându-se totodată valoarea lui educativă.
Practicarea exerciţiului fizic ca mijloc terapeutic, a cunoscut o evoluţie importantă în epoca renaşterii.
În clasificarea exerciţiilor fizice făcută de Amoros şi Ling apare o ramură medicală a gimnasticii. Problemele
teoretice, metodice şi terminologice sunt studiate şi înregistrează progrese continue în secolul XX.
Leshaft, în Rusia, sistematizează exerciţiile fizice folosite pentru corectarea anumitor deficienţe fizice, iar
Şimşelevici introduce termenul de „Cultură Fizică Medicală” (1928).
În această perioadă au apărut ştiinţe noi care au teoretizat şi fundamentat ştiinţific practicarea exerciţiilor
fizice atât în sistemul de învăţământ, cât şi în cel sportiv şi medical.
În ţara noastră, în 1922 se înfiinţează la Bucureşti Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport. În cadrul
acestuia se asigură formarea cadrelor de specialitate în domeniul educaţiei fizice şi sportului, dar şi în “gimnastica
medicală”.
Exerciţiul fizic şi masajul devin tot mai prezente în cadrul terapiei. Contribuţia mişcării în diferite afecţiuni este
din ce în ce mai remarcată. Primii medici care au introdus exerciţiul fizic şi masajul în clinici au fost ortopezii,
chirurgii, reumatologii, neurologii.
După al doilea război mondial, pe plan internaţional se remarcă o preocupare din ce în ce mai mare pentru
problemele legate de Cultura fizică medicală (C.F.M.), care şi-a dovedit valoarea în tratarea şi recuperarea
invalizilor de război. Aria sa de influenţă se extinde în domenii variate.
Termenul de Cultură fizică medicală a fost înlocuit cu cel de Kinetoterapie, care corespunde în mai mare
măsură complexităţii acestei activităţi. De asemenea acest termen se raliază celor folosite pe plan mondial pentru
această ştiinţă.
Activitatea 1.4. Pornind de la definiţia kinetoterapiei, sunteţi de acord, sau nu cu faptul că terapia prin mişcare se
adresează în egală măsură bebeluşilor, femeilor însărcinate, copiilor de diferite vârste, sportivilor, persoanelor
din diferite medii de activitate, persoanelor de vârsta a treia şi celor ce au suferit diverse accidente sau intervenţii
chirurgicale? Motivați răspunsul într-un rezumat de 400 de cuvinte!
Kinetoterapia (terapia prin mişcare) este ştiinţa care folosind mişcarea şi masajul în cadrul terapiei generale,
are drept scop menţinerea sau recuperarea stării de sănătate a organismului.
Gimnastica medicală sau kinetoterapia (terapia prin mişcare) reprezintă unul dintre mijloacele fundamentale pe
care se bazează recuperarea deficitelor motorii.
Kinetoterapia dispune de mijloace proprii de tratament, care nu se regasesc in alte forme de terapie. Unele din
rezultatele ei nu se pot obtine pe alte cai. Din aceste considerente, tratarea pacientilor prin kinetoterapie este
foarte importante!
Din punctul meu de vedere kinetoterapia se adresează în egală măsură tuturor oamenilor, fie bebeluși, fie
femeilor însărcinate, fie copiilor, sportivilor, persoanelor cu diferite afecțiuni, fie vârstnici. Kinetoterapia poate fi
folosită chiar și ca profilxie în prevenirea anumitor deficiențe, în relaxarea organismului și a anumitor grupe
musculare. Fiecărei grupe de vârstă sau afecțiune i se acordă un anumit plan de exerciții deoarece acesta poate fi
mai simplu sau mai complex, mai ușor sau mai greu, pot fi alese în funcție de contituția pacientului, tipul de
activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție al boli, existența altor afecțiuni, dar fiecare exercițiu are rolul
lui iar fiecare exercițiu ii creează pacietului o stare de bine și de încredere.
În cadrul programelor de kinetoterapie fiecare pacient este abordat individual, beneficiază de supraveghere
specializată din partea unui kinetoterapeut.
De virtuţile profilactice ale terapiei prin mişcare beneficiază şi adulţii sănătoşi care vor să-şi menţină sau să-şi
îmbunătăţească starea de sănătate fizică prin gimnastică de întreţinere, la care se poate adăuga şi masajul de
întreţinere şi/sau troficizare a ţesuturilor implicate în mişcare.
Masajul este una dintre terapiile manuale care poate fi folosită oricând, această terapie creează o stare de bine
asupra organismului si asupra musculaturii, stimulează funțiile organismului, poate aparea efectul placebo. Sunt
foarte multe terapia care pota juta la recuperarea pacienților.
Răbdarea şi atitudinea pozitivă sunt calităţile terapeutului. Şedinţele de recuperare se întind, de obicei, pe o
perioadă lungă de timp. Kinetoterapeutul trebuie să aibă răbdare cu fiecare pacient, să-i repete mişcări aparent
banale, cum ar fi strânsul şi deschisul pumnului, până când acesta le face corect. Uneori ai impresia că oamenii
aceştia reînvaţă să-şi folosească membrele, şi când reuşesc, li se citeşte aceeaşi bucurie pe chip ca şi copiilor care
învaţă să meargă
Un profesionist în acest domeniu trebuie să fie în primul rând o persoană tolerantă, care să-l încurajeze tot timpul
pe pacient, să-i dea încredere în el, să îl susţină să meargă până la capăt cu exerciţii din ce în ce mai complicate,
să ajungă să vadă până la urmă “luminiţa de la capătul tunelului”
Activitatea 2.1. Luați un marker și marcați punctele precizate mai sus prin care trece linia verticală în axul
corpului privit din lateral!
Activitatea 2.2. Luați un marker și marcați punctele precizate mai sus prin care trece linia verticală în axul
corpului, privit din spate!
Metode obiective: studiul alimentelor, examenul clinic general, examen radiologic, bilanțul articular, bilațul
muscular, somatometria
b. Dați exemplu (utilizând literature de specialitate și sursele bibliografice) de 3 indici specifici prin care
se apreciază nivelul de creștere și dezvoltare, apoi precizați pe baza căror măsurători se calculează
aceștia.
Somatoscopia reprezintă o metodă de evaluare a dezvoltării fizice şi constă în examinarea vizuală a subiectului în
scopul aprecierii globale (somatometria generală) sau segmentare (somatometria segmentară) a armoniei
dezvoltării în vederea depistării eventualelor deficienţe fizice
Examinarea vizuală a subiectului cu ajutorul somatoscopiei
(Cordun, 2009)
Somatoscopia generală
Ce examinează: Cum apreciază:
STATURA Normostaturali
Hiperstaturali
Substaturali
STAREA DE NUTRIŢIE Normoponderali
Hiperponderali
Subponderali
ATITUDINEA GLOBALĂ Normală
A CORPULUI Deficientă
Între ansamblul somatic şi părţile sale
PROPORŢIONALITATEA
Între segmente
VÂRSTA BIOLOGICĂ ŞI Concordantă
CRONOLOGICĂ Neconcordantă
TEGUMENTELE Modificări ale tegumentelor
Modificări ale părului
Modificări ale unghiilor
ŢESUTUL CELULAR Grosimea
SUBCUTANAT Caracterul distribuţiei
Dezvoltarea lor
ARTICULAŢIILE Dezaxări
MOTRICITATEA Spontană
Provocată
ATITUDINEA în timpul examinării precum şi COMPORTAMENTUL
Somatoscopia segmentară, metodă subiectivă de apreciere a posturii corporale
c. Măsurați doi subiecți la alegere și calculați indicii găsiți la punctul b. Precizați nivelul de creștere și gradul
de dezvoltare fizică al acestora pe baza rezultatelor înregistrate.
EVALUAREA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII FIZICE
MĂSURĂTORILE ANTROPOMETRICE
Vârstă:20
Ocupația:Studentă
DIMENSIUNI LONGITUDINALE
Data:07.01.2022
Înălţimea:172cm
Bustul:80 cm
Anvergura:174 cm
Diametrul biacromial:40 cm
Diametrul bitrohanterian:46 cm
DIMENSIUNI CIRCULARE
Perimetrul capului:55 cm
Perimetrul gâtului:34 cm
Perimetrul toracelui:89 cm
Perimetrul taliei:77 cm
Perimetrul abdomenului:85 cm
Perimetru antebraţului:25 cm
Perimetrul gluteal:107 cm
Perimetrul coapsei:62 cm
Perimetrul gambei:38,5 cm
Perimetrul genunchiului:40 cm
Determinarea plicilor
Plica bicepsului:10
Plica tricepsului:15
Plica subscapulară:10
Plica abdominală:13
Plica iliocresta:9
Plica supraspinală:11 –
Plica coapsei:15
Dimensiuni sagitale
2. Alcătuiţi câte un program de (6-8) exerciţii corective pentru deficienţele fizic situate la nivelul umerilor.
3. Alcătuiţi câte un program de (6-8) exerciţii corective pentru deficienţele fizic situate la nivelul abdomenului
c. Precizați factori care ar putea duce la apariția cifozei dorsale în rândul elevilor.
d. Identificați care sunt factorii care duc la instalarea atitudinilor cifotice în sportul de performanță
(precizați sportul).
1. Concepeți 5 exerciții libere prin care să educați respirația, cu rol în prevenirea cifozei dorsale.
1. Concepeți 5 exerciții libere prin care să preveniți apariția lordozei lombare. În ce moment al lecției puteți să
le utilizati?
Alcătuiţi un program de exerciţii corective (6-8) pentru scolioza în „C” şi (6-8) exerciţi pentru scolioza în „S”.
3. Precizaţi alte mijloace fizice asociate care pot fi folosite pentru corectarea scoliozelor
Alcătuiţi un complex de exerciţii corective (6-8) pentru deficienţele fizice ale genunchilor.
2. Alcătuiţi un complex de exerciţii corective (6-8) pentru deficienţele fizice ale piciorului plat.