Kinetoterapie de Intretinere

Ministerului Educației Naționale a României
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră
Departamentul științele vieții
ARSENE IGOR
KINETOTERAPIA DE INTRETINERE(YOGA, FITNESS, PILATES, Ș.A)
SUPORT DE CURS
GALAȚI, 2022
Referenţi:
1.
2.
Prezentul material didactic referativ este elaborat în limba română pentru Universitatea „Dunărea de
Jos” din Galați, Facultatea Transfrontalieră, Departamentul științele vieții a României după noul
material didactico – teoretic și pracic de studii „KINETOTERAPIA DE
INTRETINERE(YOGA, FITNESS, PILATES, Ș.A)”.
Suportul de curs „KINETOTERAPIA DE INTRETINERE(YOGA, FITNESS,
PILATES, Ș.A)”. relevă conținutul celor mai importante secțiuni ale disciplinelor care alcătuiesc
baza metodologică: „Kintoterapie la domiciliu” din Standardul educațional de stat al învățământului
profesional superior.
Se ocupă de scopul, conținutul, principalele tipuri, principii, funcții ale culturii fizice
adaptative, precum și conceptele de bază ale metodologiei sale și locul în sistemul de cunoștințe
despre o persoană.
Suportul de curs este destinat studenților instituțiilor de învățământ superior, studenților
școlilor tehnice și colegiilor care studiază cultura fizică adaptativă, precum și studenților absolvenți
și profesorilor care desfășoară activități de cercetare în acest domeniu.
Pentru pregătirea prezentului material didactic referativ nou au fost folosite, traduse,
redactate şi prelucrate materiale autorilor care sunt menţionate în bibliografie.
Cu toate că lucrarea noastra se vrea a fi o lucrare “de autor”, după modelul cursurilor
sau manualelor, ea nu conţine nimic concurenţial, ci doar complementar.
GALAȚI, 2022
2
ÎNTRODUCERE
Chinezii au observat primii rolul miscarii ( 4700 ani IC), au descoperit si creat sistemul Kung- Fu
de calmare a durerilor, apoi in India antică (3000 ani IC), apar informaţii despre exerciţiul efectuat în
scop terapeutic în “ Vedele”. Exerciţiile fizice s-au constituit într-un sistem naţional de educaţie fizică
denumit „Pranayama”. Mai târziu apare sistemul „Yoga”, bazat pe poziţii prelungite, suspendarea
respiraţiei şi meditaţie. Yoga este unirea cu sine, reprezentând drumul spre autoeducaţie.
In Grecia antică: Grecii au creat cuvântul gimnastica, pentru a desemna cu un nume generic
„totalitatea exerciţiilor fizice practicate cu scopul de a contribui la întreţinerea sănătăţii, la întărirea
corpului şi la înfrumuseţarea vieţii spirituale” (Kiriţescu, C., 1964). Concepţia greacă cu privire la
exerciţiile fizice a evoluat în trei direcţii:
• igienică
• militară
• armonioasă
Herodicus, profesorul lui Hypocrate, a descoperit efectele benefice ale mişcării şi pe cele nefaste
ale imoblizării prelungite şi a descris un sistem complicat de exerciţii intr-o carte intitulată : “ Ars
Gimnastica”. Hypocrate, elevul acestuia, este de fapt primul care realizeaza relatia dintre miscare si
muschi, dintre imobilizare si atrofie, oferind date despre valoarea exercitiului fizic in refacerea fortei
muscularea, iar in carte sa “ Despre articulatii”, afirma ca intreg organismul functioneaza mai bine
bine în prezenţa mişcării. De altfel, in exercitiile si programele de antrenament ale vechilor greci, care
aveau un adevarat cult al frumusetii corpului omenesc, recunoastem bazele kinetologiei profilactice si
pe cele ale antrenarii sprotivilor de performanta.
Roma antica avea sa copieze Grecia in multe domenii dar a avut retineri in ce priveste exercitiul
fizic pe care l-a socotit potrivit doar antrenarii sclavilor ( gladiatorilor) pentru luptele din arena.
Totuşi medici ai Romei precum Asclepios, Cornelius Celsus, Galen, Herodicus au inţeles valoarea
exerciţiului fizic în menţinerea sănătăţii.
A urmat obscurantismul Evului Mediu, când cercetarea ştiinţifică în toate domeniile a fost blocată.
Abia în secolele XV – XVI apar personalităţi precum Pietro Veregrio (1349-1428) şi Vittorio da
Feltra care în 1423, va deschide la Mantua o şcoală unde alături de instruirea minţii se practicau şi
exerciţii fizice.
După apariţia tiparului, în secolul XVI, Leonard Fuchs scrie lucrarea „ Institutiones Medical” unde
apare prima data ideea de terapie ocupaţională.
3
Christobal Mendez în 1556, în “Libro del Exercicio”, trasează unele principii de kinetoterapie.
Abia în secolul XVII scrierile în domeniu încep să se multiplice. Va apărea şcoala mecanicistă a lui
Fabricio Aquapendante.
In secolul XVIII apar şi aparate specializate pentru gimnastică- cal cu mânere, scaun vibrator, etc.
În secolul XIX apar primele noţiuni de kinetologie ştiinţifică. Astfel, suedezul Pehr Ling, fost
maestru de scrimă, alcătuieşte primele programe de kinetoprofilaxie şi de kinetoterapie pe afecţiuni.
După Ling, metoda suedeză de gimnastică includea patru componenete:
 Componenta pedagogică şi educativă, cu exerciţii de gimnastică profilactică adresată
persoanelor sănătoase şi bine construite,
 Gimnasica militară, cu exerciţii ce pot folosi şi în scop de apărare,
 Gimnastica medicală şi ortopedică, adresata pacienţilor cu diferite afecţiuni sau deficienţe
şi care se asociază cu masajul,
 Gimnastica estetică pentru armonizarea parţilor simetrice ale corpului, practicata în
scopul obţinerii frumuseţii corporale şi graţiei.
În secolul XIX Georges Demeny crează „metoda franceză” de gimnastică şi apare curentul neo-
suedez . În acelaşi secol se dezvoltă mecanoterapia, tot în Suedia şi tot cu ajutorul lui Ling.
În zorii secolului XX apar metodele bine cunoscute de kinetoterapie şi de kinetoprofilaxie ce şi-au
luat numele după cei care le-au imaginat, metode şi tehnici care se folosesc şi astazi ( Frenkel, Klapp,
Bergonie, ce dezvolta ideea de terapie ocupaţională). Către mijlocul secolului epidemia de
poliomielită face multe victime . Atunci apar primele noţiuni de hidrokinetoterapie ( inginerul
Hubbard în USA se ocupă de bazinele de hidrokinetoterapie), Tot atunci apar si primele elemente
legate suspensoterapie- Guthrie- Smith. Sunt conturate principiile metodelor: Burger, Codman,
Kohlraush, tehnicile de manipulare articulară şi vertebrală ale lui Mennell şi Maigne, metoda de
kinetoterapie Williams, tehnicile de creştere de forţă musculară după De Lorme- Watkins, programele
Hettinger şi Muller. Tot atunci de conturează şi tehnicile de facilitare neuro-proprioceptivă: Kabat,
Knott, Voss, Bobath, Rood, Brunstromm.
Ulterior s-au dezvoltat metodele moderne de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie împreună cu
mijloace ajutătoare: bio-feedbackul EMG, diverse metode de electrostimulare, aparatura de creştere de
forţă şi rezistenţă musculară – aparatele iso-kinetice, ca şi sectorul complex al terapiei ocupaţionale şi
ortezării care formează astăzi ”kietoterapia de întreținere” în statele Europei de Vest şi în SUA.
4
TEMA I. INTRODUCERE ÎN KINETOTERAPIE DE ÎNTREȚINERE
PLAN:
1. Delimitări terminologice şi conceptuale
1. 0. Organismul uman – structură şi funcţii
1.1. Structurile corpului
1.2. Funcțiile organismului
1.3. Afectările organismului
1.4. Dizabilitatea
1.5. Handicapul
2. Kinetoterapia
2.1. Obiectivele kinetoterapiei clasificate după efectele induse
2.2. Mijloacele kinetoterapiei:
3. Gimnastica medicală (recuperatorie)
3.1. Termeni specifici din gimnastica de bază utilizați în gimnastica medicală
3.2. Poziţii fundamentale și segmentare utilizate în gimnastica medicală
3.3. Mişcările segmentare utilizate în gimnastica medicală
3.4. Mijloacele gimnasticii medicale
3.4.1. Exerciţii fizice statice
3.4.2. Exerciţii fizice dinamice
3.4.3. Exerciţii fizice pasive
3.4.4. Exerciţii fizice active
3.4.5. Exerciții bazate pe creșterea efortului fizic
3.4.6. Exerciții bazate pe scăderea efortului fizic
3.4.7. Exerciții fizice grupate pe aparate, sisteme și funcții organice
3.4.8. Exerciții cu caracter utilitar aplicativ
3.4.9. Exerciții fizice grupate după efectul lor asupra organismului
3.5. Obiectivele gimnasticii medicale
3.5.1. Îmbunătăţirea şi refacerea sănătăţii
3.5.2. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului
3.5.3. Creşterea mobilităţii articulare
3.5.4. Creşterea tonusului muscular
3.5.5. Creşterea capacităţii de adaptare a organismului la efort
3.5.6. Îmbunătăţirea funcției respiratorii
3.5.7. Formarea capacităţii de relaxare a organismului
RĂSPUNS:
1.0. Delimitări tehnologice și conceptuale
Kinantropologia – ‖studiul mișcării umane și al omului în mișcare‖ (Dragnea, Bota, 1995)
Kinetologia (kinesiologia) – ştiinţa cu caracter interdisciplinar care se ocupă cu studiul mişcării
organismelor vii (Sbenghe, Cordun). Kinetologia de întreținere (medical) – este o ştiinţă anatomo-
fiziologică interdisciplinară care studiază: „mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură
omului activităţile motrice normale‖ dar ea şi înregistrează, analizează şi corectează „mecanismele
neuro-musculoarticulare deficitare‖ (Sbenghe). Componentele kinetologiei medicale sunt:
kinetoterapia şi kinetoprofilaxia. Kinetoprofilaxia (Kinetologia profilactică) – totalitatea metodelor
5
şi mijloacelor kinetologice ce se adresează „menţinerii şi întăririi stării de sănătate‖, deci prevenirii
îmbolnăvirilor (Sbenghe, Cordun). Kinetoprofilaxia poate fi:
 primară, se aplică persoanelor sănătoase, cu scop sanogenetic, „menţinerera stării de sănătate în
limitele vârstelor biologice şi cronologice‖;
 secundară, are ca principal scop prevenirea complicaţiilor îmbolnăvirilor;
 terţiară, are ca scop principal „prevenirea apariţiei sechelelor, a leziunilor somato-funcţionale
ireversibile‖, care pot genera disabilităţi funcţionale şi psihice (după Cordun).
Kinetoterapia – are ca principal scop „recuperarea somato-funcţională motrică şi psihică‖ dar
se ocupă şi de reeducarea funcţiilor secundare, de compensaţie, în cazul afecţiunilor parţial
reversibile sau ireversibile‖ (Cordun).
Medicina Fizica si Recuperarea Medicala specialitate terapeutica prin excelenta cu ajutorul
careia se poate stabili diagnosticul functional utilizand metode de evaluare specifice, pentru ca apoi
sa poata fi conturate programe adaptate de recuperare functionala; utilizeaza ca metode: miscarea si
factorii fizici: caldura, curentul electric, apa, climatul, agentii mecanici (masajul).
Kinetologia poate fi: profilactica, terapeutica si de recuperare.
KINETOLOGIA PROFILACTICA – cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor
kinetologiei ce se adreseaza mentinerii si imbunatatirii starii de sanatate si prevenirii starii de boala.
Poate fi: -primara (are definitia de mai sus);
-secundara (aplica toate mijloacele necesare pentru prevenirea agravarii sau aparitiei
complicatiilor pato-morfofunctionale ale unei boli cronice).
KINETOLOGIA TERAPEUTICA – se ocupa cu manipularile, imobilizarile, posturarea. Si-a
redus mult campul de actiune propriu-zisa lasand loc kinetologiei profilactice si de recuperare.
KINETOLOGIA DE RECUPERARE –principala metoda in asistenta de recuperare
functionala, masajul, hidrotermoterapia si electroterapia fiind metode adjuvante.
Nu exista deosebiri semnificative din punct de vedere tehnic intre cele trei tipuri de
kinetologie. Le deosebeste doar metodologia de aplicare. Majoritatea timpului de lucru al
fiziokinetoterapeutului trebuie sa fie dedicat kinetologiei iar celelalte metode sa fie adjuvante:
termoterapia, hidroterapia, electroterapia, masajul. Unitatea terapeutica obligatorie in recupearea
functionala o reprezinta: caldura sau crioterapia, exercitiul fizic terapeutic si masajul. Termeni
sinonimi cu cel de “kinetologie” sunt: Kineziologie, kineziterapie, iar cu cel de “kinetoterapeut” sau
“fiziokinetoterapeut”- kineziterapeut. Scopul kinetoprofilaxiei este mentinerea formei fizice.
Avantaje: cost scazut, randament ridicat, nocivitate net inferioara altor mijloace terapeutice.
6
Utilizeaza, ca mijloc, exercitiul fizic bazat, sub raport metodologic, pe functia normala a
organismului, pe modelul atitudinii si miscarilor fiziologice.
Termeni perimati, utilizati in trecut sunt:
“ gimnastica de medicală” care are principii si reguli relativ rigide, avandu-si originea in
scoala suedeza si ca promotor pe Ling;
“ cultura fizica medicala” , termen ambiguu care a persistat multa vreme, dar la care s-a
renuntat;
Alti termeni utilizati si in prezent: “educatie fizica”- termen ce se refera la programele de
kinetoprofilaxie ce se efectueaza in scoli, avand ca obiectiv, dezvoltarea armonioasa la copii si
tineri;
“ gimnastica corectoare”, “kinetoterpie de intretinere”, “exercitiu terapeutic”.
1. Organismul uman – structură şi funcţii
Organismul uman, privit ca sistem biologic şi biomecanic complex, poate desfăşura activităţi
umane la cote optime, în condiţiile în care ‖toate componentele au o funcţionalitate armonică, de
natură să confere adaptarea corespunzătoare la efort, prin menţinerea unui echilibru dinamic al
constantelor morfofiziologice, respectiv a homeostaziei‖. Procesele fiziologice, organice, nervoase,
humorale, biofizice şi biochimice sunt condiţionate de ‖modificările substratului anatomic şi asigură
reacţiile adaptative ale organismului la solicitările externe‖. (Ifrim, 1986, p. 373). Conform
Clasificarea Internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, – CIF - în contextul sănătății
putem vorbi despre:
1.1. Structurile corpului
Structurile corpului sunt părțile anatomice ale organismului (organe, membre și
componentele acestora).
1.2. Funcțiile organismului
Funcțiile organismului - funcții fiziologice ale sistemelor organismului (inclusiv funcțiile
psihice). Structurile organismului şi funcţiile aferente acestora conform clasificării internaţionale a
funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, sunt următoarele:
 sistemul nervos şi funcţiile sale;
 ochiul, urechea, funcţiile senzoriale şi durerea;
 vocea şi funcţiile vorbirii;
 sistemele cardiovascular, imunitar, respirator şi funcţiile aferente acestora;
 sistemele digestiv, metabolic, endocrin şi funcţiile aferente acestora;
7
 sistemele genito-urinar, reproductiv şi funcţiile aferente acestora;
 pielea şi funcţiile aferente ei;
 structurile legate de mişcare, funcţiile neuromusculoscheletice şi ale mişcărilor
aferente.
1.3. Afectările organismului
Afectările organismului sunt problemele funcțiilor sau structurilor organismului, cum sunt
pierderile sau devierile semnificative. Afectările structurii implică o ‖anormalitate, un defect, o
pierdere sau altă deviaţie semnificativă a structurilor organismului‖ (CIF). Afectările care privesc
funcţiile organismului ‖reprezintă devieri de la anumite standarde umane general acceptate în ceea
ce priveşte statutul biomedical al organismului‖ (CIF). Afectările pot fi:
 temporare sau permanente;
 evolutive regresive sau staţionare;
 intermitente sau continue;
 uşoare sau severe (CIF).
Afectările sunt o formă de exprimare a stării de sănătate, dar nu implică în mod necesar
starea de boală. Ele pot atrage după sine şi alte afectări. Afectările sunt clasificate în categorii
adecvate pe baza utilizării unor criterii de identificare bine definite:
a) pierderea sau lipsa
b) reducerea
c) adăugare sau exces
d) deviere (CIF, p14).
Afectările pot fi încadrate pe o scală în funcție de severitatea acesteia.
1.4. Dizabilitatea
Dizabilitatea, termen din limba engleză, desemnează o limitare a abilităţilor funcţionale,
fizice, mintale sau senzoriale, având drept consecinţă diminuarea sau compromiterea participării
subiecţilor la activităţile obişnuite (Kirk, 1967). Dizabilitatea apare ca rezultat al unei afectări ce
determină limitare de activitate, sau restricție de participare. 7
1.5. Handicapul
Handicapul ‖rezumă consecintele deficienţei şi ale incapacităţii, determinând manifestări
variabile în raport cu gravitatea deficienţei şi cu exigentele mediului‖ (UNESCO, 1983 Terminologie
de l´education special). Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineste handicapul ca fiind ‖un
8
dezavantaj al unei persoane, rezultând dintr-o deficienţă sau incapacitate, care limitează sau
împiedică îndeplinirea unui rol normal; acesta depinzând de vârstă, sex, factori sociali şi culturali‖. 8
2. Kinetoterapia
Kinetoterapia permite ‖recuperarea completă a deficiențelor morfologice și funcționale într-o
serie de afecțiuni traumatice ale aparatului locomotor‖ (Drăgan, 1974, p.580). În aplicarea ei trebuie
să se țină seamă de:
 cooperarea dintre pacient și kinetoterapeut;
 lipsa durerii înainte de începerea tratamentului;
 capacitatea de relaxare a pacientului;
 efectuarea exercițiilor până la apariția contracturilor musculare sau a durerii (după Drăgan, 1974,
p.580).
2.1. Obiectivele kinetoterapiei clasificate după Efecte
efectele induse. Obiective
Morfologice 1. Favorizarea proceselor de creștere şi
dezvoltare fizică
2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului
3. Corectarea atitudinilor și deficiențelor
corpului
Funcționale 1. Creșterea capacității generale de efort

2. Creșterea capacității funcționale a aparatului
cardio-vascular
respirator
locomotor (amplitudini articulare, proprietăți
musculare)
5. Creșterea capacității funcționale a celorlalte
aparate și sisteme ale corpului.
Neuropsihice 1. Dezvoltarea capacității de relaxare fizică
(musculară, funcțională) și psihică
2. Dezvoltarea capacităților coordinative
3. Dezvoltarea capacităților de învățare motrică,
a expresivității și cursivității mișcărilor.
Social-educaționale 1. Favorizarea integrării sau reintegrării în
grupurile sociale (familie, colectiv de muncă,
echipă)
2. Formarea obișnuinței de a practica sistematic
exercițiile fizice în scop profilactic și terapeutic
3. Formarea reflexului de atitudine corectă a
corpului.
9
TEMA II. EVALUAREA GLOBALĂ A INDIVIDULUI
Plan:
1. METODE DE EVALUARE A CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII, A POTURII ŞI
ALINIAMENTULUI SEGMENTELOR CORPULUI
RĂSPUNS:
BILANTUL ANALITIC– exprimă cu precizie până la amănunt deficitul motor fără a oferi
imaginea în ansamblu a răsunetului deficitului funcţional asupra individului.
TESTE GLOBALE = aprecieri sintetice, gestuale ale starii aparatului neuro- mio- artrokinetic.-
ex.-evaluarea mersului, evaluarea abilitatii prin tipurile de pense, ADL(activity daily living)
La individul normal urmarim:
1. cresterea si dezvoltarea (aprecierea aspectului general al corpului = rezultanta
atitudiunii, a nivelului de crestere si dezvoltare globala in raport cu varsta si sexul).
2. statica, postura si aliniamentul segmentelor corpului
3. mobilitatea articulara;
4. forta si rezistenta musculara;
5. echilibrul, coordonarea si abilitatea;
6. capacitatea de efort.
1. METODE DE EVALUARE A CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII, A POTURII ŞI
ALINIAMENTULUI SEGMENTELOR CORPULUI
1) SOMATOSCOPIE = examinarea vizuala a aliniamentului global al segmentelor corpului din
fata, spate si profil, static sau dinamic.
Initial se face subiectiv, fara instrumente de masură:
-ortostatism;
-umeri relaxati;
-membrele superioare pe langa corp cu palmele supinate si degetele usor flectate;
-barbia orizontala;
-privirea inainte;
-calcaiele apropiate;
-varful picioarelor departate la 45 grade;
Exista doua tipuri de somatoscopie:
a. somatoscopie generala ( inspecţia) prin care se urmareste:
-statura( normo-, hiper-, substatural)
-starea de nutritie (normala, hiper/supraponderali sau deficitara- subponderali)
10
-proportionalitatea intre ansamblul somatic si elementele sale sau intre anumite segmente
-concordanta intre varsta biologica si cronologica prin care apreciem nivelele de crestere si
dezvoltare
-tegumentele si fanerele
-elementele sistemului limfatic
-tesutul subcutanat (grosimea si distributia stratului de tesut adipos)
-muschii scheletici: forma, relief, - in functie de varsta ,sex, profesie, biotip somatic.
-oasele (dimensiuni, forma).
Mai urmarim: sechele de traumatisme si rahitism, lipsa unor segmente sau existenta segmentelor
supranumerare, articulatiile (forma, volum, dezaxari, motilitate voluntara, motricitatea in general,
atitudinea în timpul examinării.
b. somatoscopia segmentara: se apreciaza caracteristicile morfofunctionale ale unor regiuni,
segmente de corp, in mod metodic supero-inferior sau invers, ex. : cap, faţă, gât, trunchi, torace,
abdomen, membre superioare, spate, bazin, membre inferioare.
Exista si o somatoscopie obiectiva ce se efectuează cu ajutorul unor instrumente:
-cu firul cu plumb se apreciaza raportul pe verticala dintre segmentele corpului;
-cu cadrul antropometric de simetrie / oglinda (2x1m) gradata stanga- dreapta de la linia de mijloc
din 10 in 10 cm. Pacientul este asezat asa incat linia de mijloc sa se suprapuna peste linia mediana a
corpului.
-examen radiologic.
2)SOMATOMETRIE= ansamblul de masuratori antropometrice cu calcularea unor indici specifici
prin care se apreciaza nivelul cresterii si gradul dezvoltarii fizice. Utilizeaza repere antropometrice
cutanate sau proiectii tegumentare ale unor elemente scheletale.
Instrumente:
-taliometrul - pentru inaltime;
-banda metrica (centimetrul), pentru lungimi şi circumferinţe;
-compasul - pentru diametre;
-caliperul –pentru plicile cutanate;
-rigla gradata;
-echerul.
Se măsoară dimensiunile:
11
-longitudinale: inaltime, inaltime bust, lungime cap, gat, membre.( cu taliometrul, banda metrică,
rigla gradată)
-transversale: diametre - bitemporal, toracic, bicret, biacromial ( cu compasul).
-sagitale: diametre- cap, torace, sacro-pubian( cu compasul).
-circulare: perimetrele- cap, gat, torace.
Repere antropometrice:
1) vertex- punctul cel mai inalt de pe craniu, in ortostatism;
2) menton- punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei;
3) trichion- la intersectia fruntii cu scalpul, pe linia mediana;
4) glabela- intre sprancene (arcadele sprancenoase) pe linia mediana;
5) opistocranion- protuberanta occipitala externa;
6) narion- intersectia nasului cu fruntea (intersectia proceselor nazale ale osului frontal cu
oasele nazale);
7) punctul suprasternal- la incizura jugulara;
8) punctul mezosternal- jumatatea distantei dintre punctul suprasternal si apendicele xifoid;
9) omfalion- la ombilic;
10) xifion – la apendicele xifoid;
11) punctul acromial- la acromion;
12) epicondilion humeral- se refera la proeminentele laterala si mediala ale epifizelor distale
humerus;
13) punctul radial- punctul cel mai lateral al capului radial;
14) stilion- punctul cel mai distal al procesului stiloid radial sau ulnar;
15) dactilion- punctul cel mai distal medius;
16) punctul simfizar- marginea superioara a simfizei pubiene pe linia mediana;
17) punctul sacral- pe linia mediana a bazei sacrului;
18) punctul gluteal- punctul posterior cel mai proeminent din regiunea fesiera;
19) punctul iliorectal- punctul cel mai lateral al crestei iliace;
20) punctul iliospinal- spina anterosuperioara;
21) trohanterion- supero-lateral pe marele trohanter;
22) epicondilion femural;
23) punctul tibial- proeminenta supero-externa mediala si laterala in epifiza proximala tibie; -
proeminenta supero-laterala a proeminentei superioare a tibiei;
12
24) sferion tibial- varful distal al maleolei mediale;
25) sferion fibular- varful distal al maleolei laterale;
26) pterion- punctul posterior al calcaiului cand subiectul este in ortostatism cu greutatea
egal distribuita pe membrul inferior;
27) acropolion- degetele 1 si 2 in ortostatism;
28) metatarsianul tibial- punctul cel mai medial al capului metatarsianului 1;
29) metatarsianul fibular- punctul cel mai lateral al capului metatarsianului 5.
Exemple de masuratori:
 Bustul= vertex- linia biischiatica
 Gatul= menton- punctul suprasternal
 Membrul superior= punctul acromial- dactilion
 Anvergura= intre cele doua dactilioane cu bratele abduse la 90 de grade si coatele intinse.
 Determinarea plicilor:
-cu caliperul prin ciupire intre index si police. Se masoara plicile de tesut adipos pentru: bicipital,
tricipital, plica subscapulara, plica supraspinala, plica abdominala (5 cm lateral de ombilic), plica
coapsei, plica gambei (fata mediala).
Putem determina procentul de tesut adipos prin masurarea a 5 plici: plica tricipitală- se măsoara
pe verticală, subscapulară- inferior şi lateral de unghiul scapulei, supraspinoasă- la 7 cm deasupra
SIAS, abdominală- 5 cm lateral de ombilic, a coapsei- pe verticala, pe linia mediană a fetei anterioare
a coapsei.
∑plici ( în cm)x 0,15 + 5,8 x S corp(m²)
Normal <25%
Indici antropometrici importanţi
Indicele de masa corporala ( IMC/ BMI- Body Mass Index):
IMC= Gcorp(kg.)/ Talia² (m²)
IMC<20 = subponderal
13
IMC intre 20-25 = normoponderal
IMC intre 25-30 = supraponderal
IMC>30 = obez
Indicele de osatura:
P.art.pumn + P.glezna + P genunchi

------------------------------------------ x 100
talie
-daca indicele < 43,5 = persoana cu osatura mica, gracilă

- 43,6 < indicele < 46 = persoana cu osatura normala
-indicele > 46 = persoana cu osatura puternica.
Indicele muscular al lui Pendl (% masa musculara)
P.brat +P.antebrat + Pcoapsa + P.gamba

------------------------------------------------ x 100
4
Postura e influentata de: ereditate, patologie, obisnuinta

Aspectul general al corpului e rezultanta a trei elemente:
- atitudinea corpului;
- cresterea corporala = acumulari cantitative in inaltime, marime, greutate;
- dezvoltarea globala a organismului in raport cu varsta.
Evaluarea pozitiei ortostatice cu firul cu plumb:
1) repere pentru modificari de statica in plan frontal:
-protuberanta occipitala externa;
-procesul spinos C7
-pliul fesier
-spatiul dintre condilii femurali interni
-maleole mediale
2) repere pentru modificari de statica in plan antero-posterior ( sagital):
14
-lobul urechii
-umar
-trohanterul mare
-rotula
-p. laterala maleola tibiala.
Evaluarea alinierii segmentelor din fata:
CAP- linia bisprancenoasa, se pot observa asimetriile faciale;
TORACE - clavicule + umeri
- linia bimamelonara ( la băbaţi)
 se pot observa malformaţii toracice, asimetrii, deformări:
torace „în carenă”, „ în pâlnie”, „ în butoi”,evazat, etc ;
PELVIS - linia bicreta
- linia bispinoasa
- linia bitrohanteriana
 se pot observa asimetrii de bazin, inegalităţi de membre inferioare;
MEMBRUL INFERIOR
Se apreciază spatiul dintre condilii femurali interni, linia bimaleolara, poziţia rotulei ( cu ajutorul
careia se apreciază torsiunea tibială)
- genu valgum ( deviaţie a genunchilor in X)
- genu varum ( deviaţie a genunchilor in O)
- halux valgus ( deviaţie laterală a halucelui)
- degete in ciocan (hiperflexia interfalangiană)
Evaluarea alinierii segmentelor din profil:
 se pot observa:
- capul deviat anterior de la axa de simetrie
- proeminenta posterioară a unghiului scapulei ( scapule alate)
- cifoza ( accentuarea cifozei dorsale)
- lordoza ( accentuarea lordozei cervicale sau lombare)
- abdomen relaxat
- membrele inferioare deviate de la axa de simetrie (ex. genu
recurvatum prin laxitate musculo- ligamentara, hipotonie de ischiogambieri, piciorul plat privit
dinspre fata mediala)
15
Linia Feiss = uneste maleola interna cu regiunea metatarso-falangiană I  se traseaza
perpendiculara pe linia Feiss la nivelul navicularului:
- daca tuberculul navicularului e in primele 2/3 = picior plat de gradul
I
- daca tuberculul navicularului e in ultima 1/3 = picior plat de gradul
II
- daca tuberculul navicularului atinge solul = picior plat de gradul III
Evaluarea alinierii segmentelor din spate
- axa de simetrie corp
- capul
- scapula cu unghiul inferior (trebuie sa fie orizontale, perpendiculare
pe axa de simetrie)
 se pot observa:
- daca spatele e plat sau rotund
- genu valgum sau varum
- picioare in eversie (calcaneu in exterior), sau in inversie(calcaneu in
interior)
- membre inferioare inegale
- dezechilibru de bazin.
TEMA 3. EVALUAREA AMPLITUDINII DE MIȘCARE

PLAN:
RĂSPUNS:
Trebuie efectuată de fiziokinetoterapeut si are ca scop determinarea limitelor de mobilitate care

interfera cu functia segmentului respectiv.
Are ca obiectiv determinarea necesitatilor de recuperare functionala in vederea evitarii
disfunctiilor, instalarii disconfortului si diformitatilor, determinarea necesitatilor de ortezare sau de
utilizare a obiectelor ajutatoare ca si determinarea progresului sau regresului. Este importanta
aprecierea unor senzatii subiective atunci cand exista limite de mobilitate si nu numai masurarea cu
goniometrul.
Exemple:
- rezistenta: „dură” - osoasă: - calus, fragment osos in fracturi
16
„ moale”- implicate tesuturile moi – se rezolva prin stretching + mobilizari articulare
pasive
- mixta – retracturi capsulare
-se apreciaza si: - durerea care poate aparea la mobilizare
- jocul articular, miscarile anormale in articulatie pe directii nefiziologice.
GRADELE MOBILITATII
0 = ANCHILOZA – nu exista mobilitate in articulatie
1 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE MARCATA
2 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE USOARA
3 = MOBILITATE NORMALA
4 = HIPERMOBILITATE USOARA
5 = HIPERMOBILITATE IMPORTANTA
6 = INSTABILITATE ARTICULARA
Limitarile amplitudinii de miscare se datoreaza tesuturilor periarticulare si articulatiilor.
Mobilizarea unui segment al corpului nu implica doar participarea articulatiei ci si a structurilor
adiacente (ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi, tegumente), toate participand la miscare.
Limitarea miscarii = deficit de amplitudine a miscarii, se refera atat la miscarea activa cat si la
cea pasiva; se datoreaza unui deficit atât la nivelul articulatiei cât şi al partilor moi.
Imposibilitatea de a realiza complet sau partial o miscare activa, dar permiterea celei pasive are la
baza un deficit de comanda neuro-musculara sau de raspuns muscular in afectari periferice
neurologice, fara interes pentru aparatul articular si peri-articular.
Flexibilitatea defineste mobilitatea maxima intr-o articulatie care poate fi atinsa intr-un efort de
moment cu ajutorul unui asistent sau echipament.
Redoarea (rigiditate, stiffness) este dificultatea de a realiza o amplitudine de mişcare maximă
aceasta miscare puntându-se realiza totusi.
Tipul cel mai caracteristic este in tixotropie = dificultatea de a realiza o miscare pe o articulatie
care in mod normal o poate face.
Exista trei tipuri de flexibilitate: 1. dinamica (kinetica) – amplitudinea maxima de miscare ce se
obtine printr-o miscare activa
2. stato-activa – amplitudinea maxima de miscare realizata printr-o miscare activa si mentinuta
voluntar la nivel maxim prin contractia agonistilor si sinergistilor
17
3. stato-pasiva – amplitudinea maxima e mentinuta la extrema prin propria greutate corporala cu
ajutorul unui asistent sau al unui echipament
Flexibilitatea stato-pasiva pare mai mult decat cea dinamica si cea stato-activa.
Marimea flexibilitatii depinde de: - factori interni:
- tipul articulatiei (rotatia soldului mai mare ca glezna)
- modificari structurale articulare
- ligamente si capsula articulara
- elasiticitatea musculara
- cicatrice
- depuneri calcare
- fibrozari
- retracturi
- elasticitatea tegumentelor
- capacitatea muschilui de a se relaxa si contracta
- grasime
- temperatura (temperatura scazuta afecteaza flexibilitatea)
- factori externi: - varsta, sex
- temperatura mediului ambiant
- momentul zilei (dupaamiaza = maxim de flexiblitate)
- stadiul vindecarii dupa diferite leziuni
- abilitatea personala
Redoarea = dificultate de mobilitate ce are la baza tesuturi moi care creaza o rezistenta la
alungirea fibrelor de colagen si musculare.
Participare – 44% capsula şi ligamente
- 41% fascii musculare
- 10% tendoane
- 2% pielea
Redoarea – este determinata de lipsa de miscare pe toata amplitudinea
- poate sa apara dupa perioade prelungite de repaus
Tixotropia = tip de redoare ce se traduce printr-o senzatie de ruginire, greutate in miscare
dimineata la trezire sau dupa mute ore de stat intr-o pozitie, apoi dispare prin miscare.
18
Incontinuitatea miscarii determina unele modificari tranzitorii: - deshidratare
- cresterea Ca intracelular
- lubrefierea defectuasa a articulatiei
- staza circulatorie locala
- control motor defectuos
Nu se produc modificari structurale inverse sau greu reversibile
Deconditionarea batranilor
- tip de redoare
- se instaleaza lent, se organicizeaza (devine ireversibila)
- apar – procese de scurtare adaptative a fibrelor musculare
- aderente
- transv. fibrelor colagenice
- cresterea nivelului de fragmentare tisulara
Limitarea amplitudinii de miscare propriu-zise = scaderea amplitudii unei articulatii ce se
produce din motive anatomice ce apartin articulatiei (capsula, capete osoase) a tesutului moale
(ligamente, tendoane, fascii)
A. Limitarea datorata afectarii tesutului moale
Cauze: - diferite boli generale care cer repaus prelungit la pat (insuficiente organice, insuficienta
respiratorie, cardiaca)
- bolnavi ce nu permit miscari datorita durerilor (inflamatie, spondilartropatii)
- stari patologice locale – traumatisme ce afecteaza tesutul moale periarticular
- ischemii, contracturi, arsuri, edeme
- afectiuni musculare (sindrom Volkmann)
Modificari adaptative musculare ce apar dupa imobilizari prelungite

Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determina 2 midificari:
I. – pe partea de angulare musculatura se scurteaza, se reduce nr. De sarcomere dar creste
cantitatea de tesut conjunctiv care inlocuieste fibrele musculare. Cand se reia miscarea pot aparea
rupturi musculare
- pe partea opusa se produce o intindere plasica, iar pt o perioada mai lunga poate creste nr.
Sarcomerelor.
19
Aceste midofocari pot fi tranzitorii dar muschiului i se permite sa revina la pozitia normala. Nu
dupa mult timp.
II. se produc si modificari ale tesutului conjunctiv periarticular ce pot limita amplitudinea de
miscare
- se produc scurtari adaptative pe afta de angulare si la nivelul ligamentelor,
tendoanelor, fasciilor, capsulelor
- apare o scadere a rezistentei conjunctive prin – cresterea fibrelor de elastina
- scaderea fibrelor de colagen
Fragilitatea tesuturilor inlocuitoare este mult mai mare.
Proprietatile reologice si de lubrifiere ale tesutului conjunctiv scad si cresc aderentele catre
planurile de alunecare => apare scurtare adaptativa atat pentru muschi cat si pentru tesutul conjnctiv.
Tipuri de contracturi:
1. miostatica = scurtarea adaptativa a structurilor musculo-ligamentare
- este data de cicatricile tisulare care se formeaza atunci cand tesutul conjunctiv este
lasat sa se vindece in imobilizare (ex.: ruptura de tendon achilean)
2. prin aderente fibrotice rezultate in urma unui proces inflamator
3. ireversibila – data de inlocuirea definitiva a tesutului conjunctiv cu tesut fibros, cu sau fara
calcifieri.
Tesuturile inlocuite sunt total inextensibile => chirurgie corectoare
4. Pseudomiostatica – data de leziunile SNC ce limiteaza miscarea (ex.: spasticitatea)
B. Limitarea datorata afectarii articulatiei

1. de cauza osoasa
- cele doua capete osoase sunt afectate prin procese distructive si proliferative
- miscarea este blocata prin fracturi parcelare cu dezaxare de oase
- calus de volum mare dupa fracturi articulare
- malformatii osoase
- tumori osoase
- osteonecroze
- procese infectioase
- artropatii din boli neurologice
- artrodeze chirurgicale facute intentionat (artrodeze de SPE)
20
Kinetoterapia in aceste cazuri ramane inoperanta
2. de cauza caspulara
- poate aparea in poliartrita de umar
- poate fi abordata prin procedeul fizical kinetic MAP (mobilizari articulare pasive)
Capsula se insera la distanta variabila de suprafta articulatiei, permitand un joc articular mai mare
sau mai mic, participa si la congruenta sua incongruenta articulara.
Capsula este afectata de procesele inflamatorii ae sinovialei care o captuseste, procese urmate de
fibrozari si retracturari adaptative.
Pe fondul imobilizarii in diferite pozitii este blocat jocul articular, rezulta o miscare pe care noi o
sesizam (ex.: periartrita scapulo-humerala→capsulita retractila→umar inghetat→PSH)
TEMA 4. EVALUAREA FORTEI SI REZISTENTEI MUSCULARE

PLAN:
RĂSPUNS:
Deoarece noi nu efectuam miscarile pe intreaga amplitudine sau la toata forta musculara
posibila , muschiul isi pierde capacitatea , iar tesuturile moi periarticulare au tendinta sa sufere un
process de scurtare-retractie ( de psoas iliac in coxartroza).
Utilizarea zilnica a 25-35% din forta maxima a muschiului determina o pierdere treptata de
forta musculara.
Pierderile morfofunctionale ale aparatului neuro-mio-artro-kinetic se mai datoresza si virstei
sau lipsei de antrenament.
Necesitatea testarii :
- permite kinetoterapeutului sa-si formeze grupuri de lucru omogene
- se pot cuantifica progresele
Sisteme de testare
Sistemul Hettinger
E un grup de 10 exercitii dintre care primele 5 testeaza mobilitatea articulara , flexibilitatea ,
echilibrul si coordonarea , iar urmatoarele forta si rezistenta musculara.
1. Se executa in ortostatism cu genunchii extinsi si se flecteaza coloana incercind sa se atinga
podeaua cu palmele
Nota
Atinge podeaua cu palmele 10
Atinge podeaua cu degetele 8
Atinge podeaua cu virful degetelor 6
21
Distanta degete-sol < 2cm 5
Distanta degete-sol 3-5 cm 4
Distanta degete-sol 11-15 cm 2
Distanta degete-sol >15 cm 1
2. Din asezat pe podea se incearca aducerea halucelui la nas

Se atinge nasul 5
Distanta haluce-nas < 5cm 4
Distanta haluce-nas 5-10cm 3
Distanta haluce-nas 10-20cm 2
Distanta haluce-nas >20cm 1
3. In ortostatism, mainile se ating pe spate cu fata dorsala in contact cu spatele

Virfurile degetelor se depasesc 5
Virfurile degetelor se ating 4
Distanta 5 cm 3
Distanta 5-10 cm 2
Distanta > 10 cm 1
4. O rigla de 40-50 cm se aseaza pe palma dreapta deschisa (cotul la 90grd.) si se balanseaza

pina cade, iar noi masuram secundele. Se fac cite 3 incercari pt. fiecare mina si se puncteaza cea mai
buna. Puncte
>12 sec 5
11-9 sec 4
7-9 sec 3
4-6 sec 2
<3 sec 1
5. Se aseaza un prosop pe podea si din stind intr-un picior incercam sa-l ridicam cu degetele
celuilalt picior.Se fac 5 incercari pentru fiecare picior si se acorda 1 punct pt. fiecare incercare reusita.
6. Din decubit dorsal se ridica concomitant trunchiul si membrele inferioare extinse , sezutul
ramanand pe sol si se cronometreaza timpul de mentinere a pozitiei.
>45sec 10 pct
41-45 sec 9pct
36-40 sec 8pct
6-10 sec 2pct
<5sec 1pct
7. Decubit ventral cu palmele pe sol se ridica trunchiul si membrele inferioare extinse -cosuletul- si se
incearca mentinerea pozitiei.Se puncteaza ca la exercitiul 6.
22
8. Flotari : 1 sec flotarea membrelor superioare( abdomenul sa atinga usor podeaua ) ,1 sec intinderea
bratelor.
Femei Barbati Puncte
>14 >21 10
14 21 9
12 18 8
10 15 7
8 12 6
6 9 5
4 6 4
3 4 3
2 3 2
1 2 1
9. Saritura iepurelui din pozitia de flotari cu membrele inferioare in ghemuit si inapoi

>24 >16 10
24 16 9
21 14 8
18 12 7
15 10 6
12 8 5
9 6 4
6 4 3
4 3 2
2 2 1
10. Decubit dorsal cu palmele pe coapse se ridica trunchiul la verticala , calcaiele pe sol- 1 sec
ridicarea, 1 sec coborirea
>18sec >27 10
18 27 9
16 24 8
14 21 7
12 18 6
10 15 5
8 12 4
6 9 3
3 4 2
1 1 1
Se insumeaza rezultatele celor 10 teste.
Maxim 100 puncte ; peste 65 puncte =punctaj bun
Se acorda bonusuri in functie de virsta :
50-60 ani : 1 punct pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul
> 60 ani : 2 puncte pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul
Testarea Richter (1974)
23
Se apreciaza capacitatea motorize si de effort a subiectilor neantrenati.
Se fac 5 exercitii si se noteaza in functie de virsta si sex.
1. Decubit dorsal , se ridica ambele member inferioare apoi se reaseaza pe sol 20 sec. Se
numara ridicarile.
2. Pozitia pentru flotari : flotarea doar pina la 90 grade , in 30 sec . Se numara flotarile.
3. Pe scaunel in ortostatism cu picioarele apropiate. Pe scaunel se monteaza o rigla de 50cm,
din care 20cm sub scaun si 30cm peste. Subiectul flecteaza trunchiul si se noteaza pe rigla unde a
ajuns cu virful degetelor ( + sub nivelul scaunului, - deasupra)
4. Din ortostatism cu picioarele departate, spatele la 50cm de zid . In dreptul subiectului pe zid
se noteaza un cerc cu creta. Se executa aplecari pina cind ambele maini ating solul , se ridica si se
atinge semnul de pe zid, alternative stinga/dreapta , 20sec.
5. Pacientul linga zid in lateral ridica bratul cit mai sus pe zid si se ramine in pozitie. Se noteaza
nivelul la care s-a ajuns. Se face diferenta dintre cele 2 sarituri.
Virsta 20-29ani 30-39ani 40-49ani peste 50ani
Sex Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati
Test 1 12-15 15-17 11-14 15-17 10-14 14-16 8-11 11-14
Test 2 16-21 20-28 15-19 17-22 14-18 15-19 12-17 12-16
Test 3 7-12 5-12 6-12 3-9 3-9 1-7 2-4 2-4
Test 4 12-14 14-17 11-13 13-15 11-13 13-15 8-11 9-12
Test 5 29-35 46-53 27-32 42-49 24-28 38-46 18-24 30-39
MODALITATI PRACTICE DE REFACERE A AMPLITUDINII DE MISCARE

Se apreciaza cauza de limitare pentru a putea alege metoda adecvata (tesut moale, articulatia propriu-
zisa, capsula)
 Se poate face stretching (intindere) pentru muschi si tesutul conjunctiv, sau tehnici particulare
pentru muschi = tehnici de inhibitie activa
 Daca limitarea se datoreaza capsulei articulare se folosesc MAP (mobilizarile articulare
pasive).
 Daca limitarea se datoreaza distorsiilor articulare se folosesc manipulari.
STRETCHING = orice manevra care alungeste tesutul moale patologic scurtat, crescand amplitudinea
de miscare
● pentru muschi – desfacerea miofibrilelor de actina si miozina prin ruperea puntilor transversale -. se
ajunge la lungimea normala a muschiului
24
TIPURI DE STRETCHING PENTRU MUSCHI
BALISTIC – sport- muschiul intins e folosit ca un resort ce arunca corpul sau segmentul in
directie opusa; se realizeaza activ; poate determina intinderi bruste ale fusului care determina stretch-
reflex cu contractie musculara consecutiva si se anihileaza obiectivul urmarit; intalnit in
antrenamentul sportivilor
DINAMIC- miscari voluntare lente ale segmentelor incercand sa se treaca bland peste punctul
maxim al amplitudinii de miscare. Se creste gradat amplitudinea sau viteza de miscare si se fac 8- 10
repetitii, oprindu-se exercitiul in momentul aparitiei oboselii musculare. Un muschi obosit are
elasticitate scazuta rezultand scaderea amplitudinii de miscare. Este o metoda foarte buna pentru
incalzire inainte de exercitiile aerobice.
ACTIV sau STATO-ACTIV – se realizeaza prin efectuarea unei miscari voluntare pana la
amplitudinea maxima posibila, segmentul fiind mentinut la acest nivel timp de 10 -15 sec. prin
contractia agonistilor fara ajutor extern. Este o buna metoda de ameliorare a flexibilitatii in tip yoga.
STATIC (PASIV) – realizat nu prin forta proprie si de o forta externa , de alte parti ale
corpului, de propria greutate corporala, de un echipament sau kinetoterapeut.
Ex.- flexia sold in decubit ventral -> propria greutate.
Este util pentru relaxarea contracturilor musculare, scade oboseala si durerea dupa efort sau
program kinetoterapeutic intens.
IZOMETRIC – combinare stretching pasiv cu contractie izometrica in pozitia de intindere
maxima. Dupa acest exercitiu se relaxeaza si se intinde mult mai bine. Rezistenta o asigura
kinetoterapeutul. Se recomanda apoi relaxare de minimum 20 sec.
PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA
OBIECTIVE:
I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare urmarind mobilizarea
in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai putin utilizate:
1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai din cap
2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe umeri
3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau incrucisate la piept
4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi pana la atingerea
solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate
25
5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la spate
6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la zenit;se termina prin
sprijin pe taloane
7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se extinde cate un
genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru iliopsoas)
8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se departeaza
picioarele-mana stanga prinde piciorul drept
9.fandari simple
10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi (intinderea fesierilor)
11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu ajutorul membrului
superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului)
12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se ridica membrul
inferior in abductie
13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90°: se apleaca ambii genunchi alternativ pana ating solul (!
Periculos discopatie)
14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare . Fiecare exercitiu
se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii.
II.Mentinerea fortei musculare

-doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima
-contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare in aparat gipsat
-exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec.
TEHNICA EUSIZ
-exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic;
-60-70% din forta maxima
-intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele)
Contraindicatii:
HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular.
TEHNICA ERSIZ
-exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic;
26
-in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze duble, repetate de
cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii.
1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie dplasate. Tonifiem
flexorii gatului, antebratului, trapezul
2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului, tricepsul brahial
3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90° in stanga si in dreapta
4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru flexorii degetelor si ai
mainii
5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec., 3 serii cu 12 sec.
pauza intre exercitii
6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic
7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz)
8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi putin flectate
9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral
10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem abductiei
11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei
12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt
13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la 40-45° si
mentinem
14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem
15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul
III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii

1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera
2.Joaca cu o minge
3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis
4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate
5.Cumpana
6.Saritura cu coarda
IV. Mentinerea posturii si aliniamentului

1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul)
27
Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul
2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu barbia orizontala si se
mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine la aceeasi pozitie; se executa
genuflexiuni din aceasta pozitie
3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate
4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa a genunchilor la
piept
5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de 90° incercam sa
presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete incercam sa apropiem calcaiele de perete
6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza
7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un membru inferior si
membrul superior opus alternativ
V. Mentinerea capacitatii de efort

1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta
2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal
3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis
Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert
Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive (inainte se face
program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin 30 min/zi
Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani); intensitatea ex. ajunge
pana la 70% din cea maximala
Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate obiectivele.Durata
programului: 10-15 min.
Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare de rezistenta.Poate
aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale
Kinetologia profilactica = mentine
Kinetologia terapeutica = corecteaza
Obiectiv comun KP + KT = relaxarea
28
29
30
31
32
ADAPTAREA RESPIRATIEI LA EXERCITIUL FIZIC
Concentratia sangvina a bioxidului de carbon creste, consumul de oxigen creste in timpul exercitiului,
presiunile partiale ale bioxidului de carbon si oxigenului variaza putin pentru exercitiul submaximal
(<75%(max. oxigen)). Acest fenomen este posibil datorita unor reglari simultane ale debitului sangvin
si volumului respirator
Cresterea ventilatiei\m: - are loc chiar de la inceputul exercitiului, in mod reflex =>creste ventilatia
alveolara
- e reglata prin scaderea presiunii partiale (Pp) a oxigenului si cresterea Pp a
dioxidului de carbon in mod reflex
- are loc pana la acomodarea organismului cu valoare efortului (steady state)
ADAPTARILE LA EXRCITIUL AEROB sunt: - in repaus la o persoana antrenata avem:
- cresterea ventilatiei pulmonare
- cresterea ventilatiei\m
- cresterea ventilatiei alveolare
- cresterea capacitatii de difuzie alveolo-capilara a gazelor sangvine
- in timpul efortului la persoane antrenate avem: - cresterea capacitatii de difuzie
- cresterea capacitatii de extragere a oxigenului in periferie =>cresterea gradientului presional la
nivelul membranei alveolo-capilare
ADAPTARI METABOLIOCE LA EFORT
La persoanele antrenate in repaus avem:
- hipertrofie musculara cu cresterea densitatii capilarelor musculare => o mai buna capacitate de
generare a ATP cu cresterea numarului de mitocondrii si celule musculare
- scaderea consumului de glicogen muscular
- creste capacitatea ozidative a carbohidratilor datorita cresterii potentialului oxidativ mitocondrial
- scaderea nivelului de lactat sangvin datorita metabolismului mai bine aprovizionat cu oxigen rezultat
din antrenarea metabolismului aerob
- cresterea consumului maxim de oxigen
Adaptarea depinde si de varsta: - cresterea volumului de oxigen maxim mai putin la tineri pentru ca
scade capaciatea aeroba a musculaturii active din motive anatomice
- scade DC => scade fluxul sangvin muscular
33
- creste toleranta la glucoza =>scade incidenta Dz tip II
- creste activitatea SNV simpatic
ADAPTARI HORMONALE LA EFORT

- pt exerciti de intensitate submaximala, nivelul plasmatic al GH creste proportional cu intensitatea
exercitiului
- nivelul plasmatic al prolactinei creste in exercitii intense => probleme ginecologice ale tinerelor
sportive antrenate care au amenoree, neregularitati si intarzieri menstruale
- nivelul ACTH creste in timpul exercitiilor intense => creste secretia de cortizol si aldosteron =>
lipoliza
- scade insulina
- glucagonul plasmatic nu creste decat daca exercitiul este prelungit (cateva ore)
- creste esnsibilitatea celulelor α pancreatice la glicemie
- creste testosteronul – anabolism prin cresterea sintezei proteice
- creste agresivitatea
- creste eritropoieza
- creste sinteza de glicogen
- creste densitatea osoasa
- in timpul efortului creste sinteza de renina
Amploarea raspunsului hormonal depinde de:
- intensitatea exercitiului
- nivelul de antrenament
- durata exercitiului
ADAPTAREA CARDIO -VASCULARA LA EXERCITIUL FIZIC

I. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC DINAMIC
In timpul unui exercitiu fizic intens si prelungit consumul de oxigen poate creste de 10-20 de ori fata
de repaus (3,5-4 ml/kg/min pana la 35-40 ml/kg/min) prin 2 mecanisme:
 Creste debitul muscular (Q)
 O mai buna extractie a oxigenului din sange conform ecuatiei Fick:
Cresterea debitului sanguin muscular se realizeaza prin:
1. scaderea rezistentei vasculare periferice(RVP)
34
2. cresterea debitului cardiac(DC)
3. redistributia debitului sangvin local (DS).
1.scaderea RVP se datoreaza vasodilatatiei de la nivel muscular, consecinta unei vasodilatatii la nivel
arteriolar cu deschiderea sfincterelor precapilare. Acest proces se realizeaza prin metabolitii rezultati
in urma efortului si care au efect vasodilatator (hipoxie, acidoza, lactacidemie, cresterea PG cu rol
accesor).
La vasodilatatie mai participa si factori neurologici:
-extrinseci-inhibarea tonusului vasoconstrictor ce poate interveni temporar, doar la inceputul
exercitiului
-intrinseci-celule nervoase ce joaca un rol direct in vasodilatatia din timpul exercitiului
2.DC=Dsxfrecv.card=>cresterea DC este rezultatul cresterii DS si a frecventei cardiace
In repaus, la trecerea din decubit in ortostatism apare o scadere a debitului sanguin.
In timpul exercitiului fizic cei doi parametri evolueaza in functie de intensitatea exercitiului si de
pozitia in care se realizeaza travaliul muscular.
La sedentari DS 65-85 ml→90-110 ml
La sportivi →150 ml
-creste contractilitatea miocardului
-frecventa cardiaca creste liniar in functie de nivelul exercitiului fizic pana atinge valoarea
maxima(220-varsta in ani)
-frecventa cardiaca si consumul de oxigen necesita cateva minute pentru a atinge un platou
-tensiunea arteriala in timpul efortului variaza in functie de DS si RVP.In timpul exercitiului maxim
RVP totala se prabuseste, cu toate ca DC creste.La sportivii de performanta TA nu se modifica.
-sunt mai solicitante exercitiile fizice cu membrele superioare pentru ca la scaderea RVP totala
vasodilatatia e mai mica si intereseaza o musculatura mai putin importanta;se produce vasoconstrictie
in teritoriul inactiv; frecventa creste foarte mult
-creste diferenta arterio-venoasa in Q
- consumul de oxigen creste de 10 ori in timpul unui exercitiu maxim chiar daca DC nu creste decat de
4 ori; Dc creste in favoarea organelor cu consum mare de oxigen
3. cresterea DC nu este suficienta pt asigurarea nevoilor de oxigen ale muschiului =>trebuie sa existe
o redistributie a sangelui in teritorului cutanat, splanhnic si al muschilor inactivi. Are loc vasodilatatie
in muschii care participa la exercitiu si vasoconstrictie in zonele care nu participa. Aceste procese sunt
cu atat mai accentuate cu cat intensitatea exercitiului este mai mare.
35
Debitul: - coronarian: creste in timpul efortului
- cerebral: ramane neschimbat
II. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC STATIC
Contractiile izometrice dezvolta o crestere importanta a tensiunii la nivelul muschiului fara ca

lungimea sa fie modificata =>se produce o scadere a debitului arterial.
In timpul contractiilor izotone organismul reactioneaza in sensul unei ameliorari a perfuziei
muschiului contractat si se observa o crestere a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale
(sistolice+diastolice)
Frecventa cardiaca -se accentueaza de la inceputul contractiei si cresterea este cu atat mai mare cu cat
forta dezvoltata este mai mare
- scade rapid si revine la valoarea de repaus in mai putin de un minut de la
oprirea exercitiului
Tensiunea arteriala – creste in cursul contractiei izometrice de la inceput

- cresc ambele valori impreuna si aceste cresteri au tendinta sa se intinda in
timp si sa devina stabile, cu valori mai mari de 10-15 mmHg fata de normal.
Contractiile izometrice sustinute se fac cu blocarea toracelui in inspir =>intoarcerea venoasa sa fie
impiedicata si creste presiunea intracraniana.
RELAXAREA
=inversul starii – de activitate a unui muschi

- de tensiune nervoasa
=procesul prin care un sistem care a fost scos din starea de echilibru revine la echilibrul initial sau
trece intr-o alta stare de echilibru
Poate fi: - generala - intrinseca
36
- partiala - extrinseca
- este un proces de inhibitie reciproca psihic-muscular care induce o stare de liniste care sa asigure
echilibrul.
- exista 3 curente care realizeaza relaxarea intrinseca: - oriental
- fiziologic
- psihologic
METODA JACOBSON
- are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului identificarii kinestezice a starii de tensiune, de
contractie musculara, prin antiteza cu lipsa contractiei
Tehnica: - se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu capul pe perna , genunchii usor flectati, membrele
superioare in abductie de 30˚ cu palmele pe pat
- are 3 secvente: - prolog respirator
- antrenamentul propriu-zis
- revenire
I. Prologul respirator – 2-4 minute

- bolnavul respira amplu si linistit, inspir pe nas, expir pe gura
II. Antrenamentul propriu-zis

- incepe cu membrul superior drept, apoi stang
- rugam pacientul sa ridice bratul lent, cu mana cazuta astfel incat sa realizeze o
contractie F=3; apnee 15-30 secunde
- pacientul se con centreaza asupra ideii de efort
III. Revenire – brusc isi lasa membrul superior sa cada, in expir
- urmeaza o secunda de respir linistit si se repeta ciclul
La fel si la membrul inferior.
Trunchi pe pat – inspir cu desprinderea trunchiului de pe pat prin lordozare, chiar si imaginativ (15-30
sec.)
- expir cu senzatia de prabusire
Ridicarea capului dupa aceeasi schema.
37
Se poate aplica metoda Jabobsen inversata – 6-8 sec.
METODA JAREAU- KLOTZ
- este o varianta doar pentru membrul superior a metodei Jacobsen

- se numeste relaxare pendulara
- se executa cu bolnavul in sezut 15-30 sec.
- se revine la un tonus normal
- pacientul incepe prin a face niste grimase, strange orbicularii, pumnii apoi se intinde in timpul unui
inspir
- programul dureaza 15-40 min.
- are importanta psihica redusa
BIO-FEEDBACK
- contractia musculara + relaxarea de catre pacient care incearca sa-si realizeze autocontrolul
Exista derivate de Jacobsen-Wolp cu mai multe etape.
Exista si metode volutive: - executarea unor miscari libere, neimpuse care sa creeze o constientizare a
starii de contractie sau relaxare
TRAINING AUTOGEN SCHULTZ
- face parte din curentul psihogen

- induce autocontrol mental imaginativ de relaxare periferica dar are influenta si asupra viscerelor
Principiul: - un strict control al sistemului nervos, al vietii de relatie poate influenta activ sistemul
nervos autonom
- e apropiat de inducerea unei stari de hipnoza
Prin autorelaxare se obtine:
1. reabilitarea unui echilibru psiho-fiziologic
2. autolinistire
3. autoreglarea functiilor organismului
4. cresterea randamentului
5. supresia sau diminuarea durerii
38
6. autocritica si stapanirea de sine
Antrenarea o face fiecare individ singur.
Terapeutul se afla in preajma lui provizoriu pentru a-i controla reflexele si progresul.
Persoanele mai isterice se acomodeaza mai greu.
Curente orientale: - Vedo (vedism)

- Hindus (reintoarcere permanenta)
- Budism (atingerea nirvanei = eliberare totala de lume)
- Zeu – semnifica meditatie, contemplatie care duc la o treapta mai inalta a constiintei
(China)
- Arte martiale (Japonia)
Metode recente:
- Tehnica Virel derivata din Schultz, utilizata in psihoterapie, oniroterapie
- Tehnica Kretzchner – hipnoza activa gradata sau fractionata
- Tehnicile Lapir, Cault, Cohan
- Tehnica Cayndo – a creat sofrologia
- se ocupa de armonia spiritului
- Meloterapia
- Masaj
- Hidroterapia
Programul de 10 minute Hettinger

Exercitiul 1: alergare pe loc in ritm de 70-90 de pasi dubli/min timp de 30 de secunde
Exercitiul 2: in Ost cu picioarele usor indepartate si bratele in cruce: se fac miscari circulare cu
bratele, crescand treptat amplitudinea, apoi scazand-o – timp de executare 30 de secunde, pauze 5 sec,
apoi se reia in sens invers
39
Exercitiul 3: o minge mai mare (fotbal) sau un baston rotund de 30-50 cm se tine in echilibru
pe frunte timp de 10 sec
Exercitiul 4: acceasi minge sau baston se tine in echilibru pe un picior ridicat de pe podea timp
de 10 sec, apoi se schimba piciorul
Exercitiul 5: subiectul se ridica pe varfuri cu bratele la zenit si inspira; se lasa in ghemuit,
bratele cad pe langa corp cu expiratie; se repeta de 3-5 ori in 15-20 sec
Exercitiul 6: se face izometria muusculaturii cefei (ant, post, lat stg, lat dr) cu opozitia
mainilor; timp de executie 10 sec
Exercitiul 7: subiectul in maini cu doua mingi mici: arunca una in sus cu mana dreapta si
repede transfer ape cea din stanga in dreapta etc; durata 25 sec; este de preferat sa se lucreze cu trei
mingi;
Exercitiul 8: subiectul in Ost cu bratele in cruce, cu coatele flectate, se extend de 3-4 ori
bratele, ultima extensie facandu-se apoi cu cotul extins; durata executiei 15 sec;
Exercitiul 9: in Ost cu picioarele indepartate, bratele in cruce si cotul inctins: se apleaca
trunchiul, mana stanga atinge piciorul drept de 5 ori, apoi mana dreapta atinge piciorul stang (de 5
ori), timp de executie 20 sec.
Exercitiul 10: alergare pe loc ca la exercitiul 1. La fiecare al 10-lea-12-lea pas subiectul se
opreste, isi ridica apoi coapsa, tragand-o spre piept cu ajutorul mainilor; treptat se creste ritmul
alergarii sau (si) nivelul de ridicare al genunchilor; durata executiei 45-60 sec.
Exercitiul 11: exercitii izometrice (vezi ex. 4-5 de la mentinerea fortei musculare) la care se
adauga postura cu mainile la piept, degetele prinzandu-se ca niste carlige unele dealtele, coatele la
orizontala; se trage in laturi cu forta 5 sec, durata executiei 20 sec.
Exercitiul 12: se repeta ex. 5 de mai sus.
Exercitiul 13: in Ost, cu mainile in solduri: se fac miscari circulare de bazin de 5 ori spre
dreapta si apoi de 5 ori spre stanga, timp de executie 20 sec.
Exercitiul 14: din DD se executa bicicleta timp de 20-25 de sec.
Exercitiul 15: din DD cu membrele inferioare lipite si ridicate drepte spre in sus, bazinul fiind
ridicat si sustinut de maini (lumanarea): se executa 5 miscari circulare spre dreapta, apoi spre stanga,
timp de executie 20-25 sec.
Exercitiul 16: in D.D., cu miinile de-a lungul trunchiului, cu palmele pe podea: se ridica
membrele inferioare lipite, trecindu-se pe deasupra capului, pina ating podeaua cu virfurile degetelor
(genunchii cit mai in extensie), apoi se revine la pozitia initiala – se repeta de 3-4 ori in 15-20 s.
40
Exercitiul 17: in D.D., cu genunchii la 90 grade; repaus, cu respiratie linistita – timp de 15 s.
Exercitiul 18: suita de exercitii izometrice care dureaza 50-60 s.
-in DD, cu bratele la orizontala, coatele pe sol, antebratele in sus; se apasa puternic in dusumea
cu coatele si bratele – se repeta.
-in DD, cu membrele inferioare intinse: gamba dreapta se aseaza peste cea stinga si apasa in
jos, in timp ce gamba stinga incearca sa se ridice, dupa care se inverseaza.
-in DD, cu membrele pelviene intinse; calciiele se sprijina pe un pat scund sau pe un teanc de
carti, scaunel, etc. : se apasa in jos.
-idem din decubit lateral drept, apasind cu piciorul heterolatera, apoi homolateral, dupa aceea
trecindu-se in decubit lateral sting (apoi se inverseaza).
-idem, in decubit ventral: se apasa concomitent cu ambele picioare.
-in decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade : gambele, asezate pe scaun, preseaza
in jos.
Exercitiul 19: saritura: „ca mingea”, pe ambele picioare, timp de 10 s. Apoi pe cite un picior de
5 ori (20 s) si din nou pe ambele picioare (10 s )Exercitiul 20: se repeta exercitiul 5
Exercitiul 21: in Ost: se trece pe sub picioare o coarda, capetele ei infasurindu-se in jurul
miinilor:
-coatele flectate linga trunchi : se trage in sus de capetele corzii
-trunchiul usor aplecat in fata, cu bratele in lateral; se trage in sus de capetele corzii
-idem, dar miinile se duc in lateral spre spate si de aici se trage in sus
-trunchiul flectat la 90 grade (coarda se scurteaza) ; se trage in sus din aceasta pozitie ; poi
trunchiul se apleaca mai mult 9coarda se scurteaza corespunzator) : se trage la fel de capetele corzii.
-idem ca mai sus, dar capetele corzii sunt acum inegala 9unul mai jos, spre picior, altul mai
sus, la nivelul coapsei-genunchiului); se trage puternic in sus, apoi se inverseaza lungimile celor doua
capete ale corzii.
Tot exercitiul 21 dureaza 45-60 s.
Exercitiul 22 : se sare coarda timp de 30 s.
Exercitiul 23: din nou se repeta exercitiul 5
Exercitiul 24: se repeta exercitiul 10
Exercitiul 25; se merge relaxat prin camera : in inspiratie se ridica bratele in sus, in expiratie se
lasa in jos, cu flectarea trunchiului; din cind in cind se face cite o oprire, scuturind cite un membru
inferior – timp de executie 25 – 30 s.
41
Acest program se va invata treptat – la inceput el va dura mai mult, pinase dobindeste
abilitatea necesara unei executii peo durata de 10 minute. Programul se poate prelungi apoi prin
inmultirea numarului de repetari ale unora sau ale tuturor exercitiilor.
Programul de „11 minute”

A fost intocmit de Fortele Aeriene Canadiene, caracteristice fiindu-i progresivitatea si
alcatuirea lui in functie de varsta.
Programul este compus din sase grupe din cite cinci exercitii.
Din punctul de vedere al incarcarii, fiecare grupa de exercitii se executa in patru etape (D -B -
C - A ), fiecare avind trei trepte de dificultate. Vom descrie deci tipurile de exercitii pentru cele sase
grupe, apoi vom da tabelul de progresie.
Grupa I:
Exercitiul 1: in Ost. Cu picioarele usor indepartate si cu bratele ridicate in sus; se apleaca
miinile pina ce degetele ating solul, dupa care se ridica, cu accentuarea extensiei trunchiului se
bratelor (genunchi intinsi, dar nu in hiperextensie)
Exercitiul 2 : in DD, cu picioarele usor indepartate (15 cm) si bratele pe linga corp : se ridica
umerii si capul pina se vad calciiele 9genunchii intinsi)
Exercitiul 3: in decubit ventral, cu palmele su coapse ; subiectul ridica simultan capul si un
membru pelvian (intins) apoi pe celalalt – coapsa se desprinde de palma
Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu miinile sub umeri si palmele pe sol : se ridica trunchiul prin
impingerea bratelor 9cot in extensie), genunchii si gambele raminind pe sol; prin indoirea coatelor, se
revine cu pieptul pe sol.
Exercitiul 5: alergare pe loc, piciorul ridicat la 10 cm, cu numaratoare pe piciorul sting : la
fiecare 75 de pasi dubli se fac 10 „pasi saltati”; („Pasul saltat” – di Ost se sare in sus, ducind membrul
pelvian drept si membrul superior sting in fata si pe celelalte in spate), dupa revenirea pe sol se sare
din nou schimbind orientarea membrelor. Dupa cei 10 „pasi saltati” se reia alergarea, conform
tabelului de progresie. Progresivitatea efortului prin cele 5 exercitii ale grupei I este redata in tabelul
10-II
42
Cifrele reprezinta numarul de repetitii pentru ficare exercitiu in etapa si treapta respective. La
exercitiul 5, cifra reprezinta numarul de pasi alergati. In ultimele doua coloana sunt trecute doua
modalitati ale antrenamentului la efort, realizabile zilnic in etapa respectiva. Durata fiecarui exercitiu
este fixa ; exercitiul 1 – 2 minute; exercitiile 2, 3 si 4 – cite 1 minut fiecare; exercitiul 5 – 6minute;
total – 11minute
Aceste durate se vor pastra pentru toate cele sase grupe de exercitii.
Grupa I de exercitii se incepe de la etapa D-, progresindu-se pina la A+, dupa care se va trece
la grupa II-a de exercitii – etapa D –
Trecerea de la o treapta la alta este in functie de varsta si se face astfel:
-Sub 20 de ani cel putin dupa 1 zi
-Intre 20 si de 29 ani, cel putin dupa 2 zile;
-Intre 30 si 39 de ani, cel putin dupa 4 zile
-Pest 60 de ani, cel putin dupa 10 zile
In general se va trece de la o grupa la alta numai atunci cind cele cinci exercitii ale grupei
anterioare se executa cu usurinta in cele 11 minute.
Exercitiile trebuie facute absolut zilnic, de preferat la aceeasi ora (dimineata sau seara, inainte
de masa)
Grupa II-a :
Exercitiul 1 ; acelasi ca la grupa i, ce deosebire ca in momentul aplecarii, cind degetele de la
miini ating solul, se executa o tensiune cu exagerarea flexiei.
Exercitiul 2 : idem ca la grupa I, dar se executa ridicarea trunchiului pina in sezind si apoi
revenirea 9membrele inferioare ramin pe sol).
Exercitiul 3 : idem ca la grupa I, dar se ridica ambele membre inferioare si capulExercitiul 4 :
idem ca la grupa i, dar sprijinul in pozitia ridicat sew face pr miini si virfurile picioarelor (nu pe
genunchi si gambe)
Exercitiul 5 : alergare pe lo : la fiecare 75 de pasi se fa 10 „saritur de clovn”, apoi se continua
alergarea („Saritura de clovn” – se sare in sus, in aer desfacind mult picioarele, iar bratele se duc „in
cruce”)
Progresivitatea exercitiilor din grupa a II-a este notata in tabelul 10-III
43
Grupa a III-a :
Exercitiul 1 : idem ca la celelalte grupe ; flexia trunchiului, miinile ducindu-se in afara piciorului
sting la 15 cm fara ridicare, se trec miinile printre picioare pina ating solul; se face o tensiune,se atinge
solul la 15 cm in lateral de piciorul drept, apoi de-abia se ridica trunchiul la verticala cu bratele in sus, cu
o hiperextensie.
Exercitiul 2 : idem ca la grupa II-a, dar miinile se tin pe ceafa; eventual, picioarele se fixeaza sub
un dulap sau cu ogreutate pe gambe.
Exercitiul 3 : idem ca la grupa a II-a, dar miinile sun cu palmele pe fese ; se urmareste ca pieptul si
coapsele sa fie ridicate de pe sol
Exercitiul 4 : idem ca la grupa a II-a, dar se urmareste atingerea solului cu fruntea inapoia liniei
miinilor ; se realizeaza prin ridicarea cie mai sus a bazinului; apoi se intind bratele si se revine la pozitia
initiala (fig.10-4 a, b, c)
Exercitiul 5 : alergare pe loc ; la 75 de pasi se executa „semiflexiuni de genunchi”, apoi se
continua alergare (Semiflexiunea de genunchi – picioarele apropiate, miinile in solduri, corpul drept ; se
flecteaza genunchii la 110 – 100 ; se revine in extensie de genunchi, cu ridicarea pe virfuri, si se repeta,
etc)
Progresivitatea exercitiilor este ilustrata in tabelul 10-IV
Grupa a IV-a
Exercitiul 1 ; idem ca la grupa a III-a; cind se ridica trunchiul se executa o rotatie de trunchi si
brate ( care sunt ridicate), pentru ca apoi sa se coboare cu miinile din nou la 15 cm de piciorul sting; la
jumatatea numarului de repetitii ale acestui exercitiu se va incepe cu aplecarea spre piciorul drept – deci
rotatia la ridicarea trunchiului va fi in sens invers.
Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu bratele ridicate pe linga cap : se ridica trunchiul si bratele se trec
prin verticala (ajungindu-se in sezut), dupa care se apleaca spre picioare, miinile incercind sa le atinga
Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele in lateral („in cruce”): se ridica de la sol pieptul,
bratele, coapsele, cu genunchii intinsi, intocmai ca o pozitie de „zbor”
Exercitiul 4 : din decubit ventral, cu palmeme pe sol la 25 cm de urechi, lateral :se incep flotari
Exercitiul 5 : alergare, genunchii ridicindu-se pina la nivelul ombilicului : la 75 de pasi se fac 10
sarituri in sus, ca mingea.
Progresia este ilustrata in tabelul 10-V
44
Grupa a V-a
Exercitiul 1 : idem ca la grupa a IV-a, dar rotatie este mai ampla
Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu miinile la ceafa : ridicarea trunchiului in sezut, concomitent cu
flectarea genunchilor si cu rotarea trunchiului spre dreapta, in asa fel incit cotul sting sa atinga genunchiul
drept; la fiecare ridicare se schimba directia de rotare.
Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele pe linga cap, intinse inainte: se face o extensie cit mai
ampla cu bratele, capul, pieptul si membreleinferioare
Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu palmele pe podea,sub umeri ; ridicarea ca la fletare, dar la
revenire se face in aer o bataie din palme (sa se auda), apoi se lasa corpul pe miini, pina la pozitia initiala
Exercitiul 5 ; alergare cu genunchii la nivelul ombilicului; la fiecare 75 de pasi se fac 10 „sarituri
de clovn” , dar pornindu-se de la o pozitie cu genunchii semiflectati, palmele pe coapse anterior, cu
revenire in aceeasi pozitie.
Progresivitatea efortului este ilustrata in tabelul 10-VI
Dupa cum se poate vedea, desi cele 25 de exercitii par relativ simple, ritmul in care ele se
desfasoara devine epuizant prin cresterea numarului de repetari in cadrul aceluiasi timp.
Exercitiile din grupa a V-a si jumatate din exercitiile din grupa a IV-a (etapele A si B) par sa fie
rezervate numai sportivilor antrenati. Noua ni se par usor exagerate si celelalte grupe de exercitii, prin
numarul foarte mare de repetari in acelasi interval de timp. De aceea credem ca numarul unor astfel de
repetari mai trebuie eventual revizuit de catre kinetoterapeut.
Ideea acestui program de kinetoprofilaxie bazat pe grupaje de exercitii, etape si trepte de
progresivitate ramine, prin ea insasi, deosebit de valoroasa in kinetologie
Obiectivele programului de kinetoprofilaxie

1. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al segmentelor corpului
2. Mentinerea supletei articulare
3. Mentinerea fortei si rezistentei musculare
4. Mentinerea coordonarii si abilitatii de miscare
5. Mentinerea capacitatii de effort
45
Efectele profilactice ale exercitiului fizic
Cardio-vasculare :
- creste debitul cardiac, volumul-bataie
- creste extractia de O2 la nivel muscular
- fluidifica single
Respiratorii : creste ventilatia pe minut
Os :
- stimularea remodelarii osoase
- creste densitatea minerala osoasa (contractia ritmica stimuleaza osteoblastii)
Muschi:
- cresterea fortei si rezistentei musculare
- scade deconditionarea la batrini
- imbunatateste echilibrul
Metabolism:
- glucidic – creste capacitatea de extractie a glucozei din singe
- lipidic – creste capacitatea de preluare a grasimilor din singe si de a le utiliza in obtinerea de
energie
Imunologic : stimuleaza functia de aparare
Digestiv : creste tranzitul
Sistem nervos :
- imbunatateste coordonarea
- creste viteza de reactie
- imbunatateste functia cognitiva
46
CURS 16
PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA
OBIECTIVE:
I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare urmarind mobilizarea
in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai putin utilizate:
1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai din cap
2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe umeri
3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau incrucisate la piept
4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi pana la atingerea
solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate
5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la spate
6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la zenit;se termina prin
sprijin pe taloane
7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se extinde cate un
genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru iliopsoas)
8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se departeaza
picioarele-mana stanga prinde piciorul drept
9.fandari simple
10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi (intinderea fesierilor)
11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu ajutorul membrului
superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului)
12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se ridica membrul
inferior in abductie
13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90°: se apleaca ambii genunchi alternativ pana ating solul (!
Periculos discopatie)
14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare . Fiecare exercitiu
se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii.
47
II.Mentinerea fortei musculare
-doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima
-contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare in aparat gipsat
-exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec.
TEHNICA EUSIZ
-exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic;
-60-70% din forta maxima
-intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele)
Contraindicatii:
HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular.
TEHNICA ERSIZ
-exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic;
-in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze duble, repetate de
cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii.
1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie dplasate. Tonifiem
flexorii gatului, antebratului, trapezul
2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului, tricepsul brahial
3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90° in stanga si in dreapta
4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru flexorii degetelor si ai
mainii
5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec., 3 serii cu 12 sec.
pauza intre exercitii
6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic
7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz)
8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi putin flectate
9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral
10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem abductiei
48
11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei
12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt
13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la 40-45° si
mentinem
14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem
15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul
III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii
1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera

2.Joaca cu o minge
3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis
4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate
5.Cumpana
6.Saritura cu coarda
IV. Mentinerea posturii si aliniamentului
1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul)
Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul
2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu barbia orizontala si se
mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine la aceeasi pozitie; se executa
genuflexiuni din aceasta pozitie
3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate
4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa a genunchilor la
piept
5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de 90° incercam sa
presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete incercam sa apropiem calcaiele de perete
6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza
7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un membru inferior si
membrul superior opus alternativ
49
V. Mentinerea capacitatii de efort
1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta

2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal
3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis
Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert
Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive (inainte se face
program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin 30 min/zi
Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani); intensitatea ex. ajunge
pana la 70% din cea maximala
Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate obiectivele.Durata
programului: 10-15 min.
Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare de rezistenta.Poate
aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale
Kinetologia profilactica = mentine
Kinetologia terapeutica = corecteaza
Obiectiv comun KP + KT = relaxarea
METABOLISMUL ENERGETIC SI CONTRACTIA MUSCULARA
Contractia musculara inseamna transformarea energiei electrice in energie mecanica.

Singura molecula a carei energie poate fi utilizata imediat este ATP –ul , dar rezervele sunt limitate si
nu permit decit citeva contractii , fiind necesara resinteza lui.
Muschiul dispune de reserve de energie sub forma de creatin-fosfat, glucide si lipide. Prin degradarea
lor rezulta energie necesara resintezei ATP.
Exista 3 tipuri de metabolism prin care se refac rezervele de ATP :
1.anaerob alactic
2.anaerob lactic
3.aerob
Exista 3 proprietati ale metabolismului energetic:
1.inertia= rapiditatea intrarii in functie a ciclului metabolic
50
2.puterea= debitul de energie per unitate de timp sau numarul de molecule ATP resintetizate pe
secunda
3.capacitatea= cantitatea de ATP resintetizata intr-un anumit timp
1. Metabolismul anaerob alactic
- utilizarea ATP este imediata
- resinteza se efectueaza in primele secunde ale contractiei prin transformarea fosfatului de la
CP la ADP apoi ATP si creatina
- inertia este instantanee ; puterea maxima este atinsa imediat; este necesara o singura enzima
– CPK
- puterea este foarte mare mai ales la sportivi cu masa musculara mare si multa CPK
- capacitatea este mica, putin importanta , deoarece cantitatea de CP redusa nu permite
resinteza ATP pt. exercitii intense
- nu necesita prezenta O2
- nu rezulta acid lactic
2. Metabolismul anaerob lactic

- prezenta catabolitilor activeaza catabolismul glicogenului si glucozei ; din acid piruvic
rezulta 3ATP per molecula de glucoza degradata
- din acid piruvic rezulta prin NAD acid lactic (anaerob)
- se modifica pHul muscular si sanguin
- inertia este putin mai mare decit la cel anaerob alactic, egala cu citeva secunde
- sunt necesare mai multe enzyme pentru formarea acidului lactic(fosforilare, fosfo-fructo-
kinaze)
- puterea este mai mica decit la anaerob alactic si mai mult aerob
- capacitatia este putin importanta,numarul de ATP permite activitati intense 40sec, oricum
mai mult ca anaerobul alactic
- pH-ul muscular scade la 6.5 , ceea ce blocheaza sinteza ATP si interactiunea miofilamentelor
- acidul lactic este consumat - cauza crampelor musculare,dar acestea revin si din lipsa de
antrenament . Ele sunt rezultatul unor tulburari electrolitice membranare, rezultatul unei activitati
fizice prelungite, iar acidoza lactica favorizeaza indirect aparitia acestor tulburari , cu cresterea
volumului extracelular
3. Metabolismul aerob
51
- permiterea exercitiilor de lunga durata este datorata energiei rezultate din oxidarea glucozei
si lipidelor in mitocondrii
- degradarea glucozei se continua cu intrarea acidului piruvic in ciclul Krebs. Acest process
este mult mai efficient , rezultind 38ATP
- lipidele si acizii grasi liberi se transforma active in mitocondrie in ciclul Krebs dupa
formarea de acetil CoA
- lipoliza trigliceridelor adipocitare si inttramusculare duce la acizi grasi liberi
- utilizarea lipidelor nu este importanta decit in timpul exercitiilor prelungite, premise de
metabolismul aerob
- randamentul energetic al oxidarii glucozei si lipidelor este foarte crescut
- nu exista cataboliti care sa perturbe metabolismul
- puterea este mai mica decit la celelalte doua metabolisme
- inertia este mare pentru ca sunt necesare multe enzyme , fiind de citeva secunde pina la
minute
- este necesar un echilibru intre necesarul si consumul de O2; la inceput exista un deficit de
oxygen, acoperit de metabolismele anaerobe
- dupa oprirea exercitiului exista o faza de recuperare in care oricare ar fi exercitiul, parametrii
cardio-respiratori nu revin imediat la repaus, regresind dupa o curba exponentiala la inceput rapid,
apoi lent. Sunt necesare citeva ore
- din primele momente de recuperare ATP ajunge la normal
- se produce reactia inverse ATP+creatina=ADP+CP
- energia de resinteza a ADP si CP este rezultatul metabolismului aerob
- rezervele de O2 fixate in mioglobina si hemoglobina sunt reconstituite la inceputul fazei de
recuperare
- cantitatea de O2 reconstituita=datoria alactica
- in perioada de recuperare, acidul lactic e preluat de ficat(neoglucogeneza), cord si muschi
scheletic , astfel ca energia e recuperate de organism
- sunt necesare circa 15min pentru obtinerea unei diminuari la jumatate a acidului lactic
muscular; daca exercitiul este de intensitate moderata, eliminarea acidului lactic muscular si sanguine
este mai rapida
- dupa exercitii prelungite, creste consumul de oxygen , influentind si alte procese biochimice
celulare
52
- uneori revenirea la normal necesita mai multe zile
Metabolism Inertie Putere Capacitate
Anaerob alactic + ++++ +
Anaerob lactic ++ ++ ++
Aerob +++ + ++++++++++….
Importanta procesului metabolic in practica

1.Activitatea de scurta durata – citeva secunde – dar de intensitate mare pune in functiune
metabolismul anaerob alactic : sprint de citeva sec, alergari 100m, ciclism , salt in lungime/inaltime
Dupa un astfel de exercitiu este necesar un exercitiu de intensitate moderata pentru eliminarea acidului
lactic muscular si sanguine. Cind exercitiul se repeat, perioada de recuperare dintre exercitii trebuie sa
fie suficienta pentru refacerea ATP si CP si pentru evitarea trecerii in faza de metabolism anaerob
lactic.
2.Faza metabolism anaerob lactic apare in exercitii intense si de lunga durata ( zeci de secunde) : curse
de viteza sub 400m, natatie 100m, repetarea sprintelor sub 3 minute, activitati foarte intense de scurta
durata repetate la un interval scurt de timp sub 3minute
3.Faza de metabolism aerob este pentru exercitiile de foarte lunga durata –jogging, intensitate mica :
rezistenta, marathon, ciclism.
Toate cele trei metabolisme sunt stimulate in acelasi timp, in sporturi in care fazele intense alterneaza
cu perioade mai lente : fotbal, handball, hochei.
Valoarea medie a consumului de O2 :
- neantrenati , tineri – 3l/min
- antrenati – 6l/min
CUPRINS
Delimitări terminologice şi conceptuale .................................................................................................
4
1. Organismul uman – structură şi funcţii ........................................................................................... 5
1.1. Structurile corpului ................................................................................................................. 5
1.2. Funcțiile organismului ............................................................................................................. 5
1.3. Afectările organismului ........................................................................................................... 6
1.4. Dizabilitatea ............................................................................................................................ 6
1.5. Handicapul .............................................................................................................................. 7
2. Kinetoterapia .................................................................................................................................. 8
2.1. Obiectivele kinetoterapiei clasificate după efectele induse ................................................... 8
53
2.2. Mijloacele kinetoterapiei: ....................................................................................................... 9
3. Gimnastica medicală (recuperatorie) ........................................................................................... 10
3.1. Termeni specifici din gimnastica de bază utilizați în gimnastica medicală ........................... 10
3.2. Poziţii fundamentale și segmentare utilizate în gimnastica medicală .................................. 10
3.3. Mişcările segmentare utilizate în gimnastica medicală ........................................................ 11
3.4. Mijloacele gimnasticii medicale ............................................................................................ 11
3.4.1. Exerciţii fizice statice .................................................................................................... 11
3.4.2. Exerciţii fizice dinamice ............................................................................................... 12
3.4.3. Exerciţii fizice pasive .................................................................................................... 12
3.4.4. Exerciţii fizice active .................................................................................................... 12
3.4.5. Exerciții bazate pe creșterea efortului fizic ................................................................... 13
3.4.6. Exerciții bazate pe scăderea efortului fizic ................................................................... 13
3.4.7. Exerciții fizice grupate pe aparate, sisteme și funcții organice ..................................... 13
3.4.8. Exerciții cu caracter utilitar aplicativ ............................................................................ 14
3.4.9. Exerciții fizice grupate după efectul lor asupra organismului ....................................... 14
3.5. Obiectivele gimnasticii medicale .......................................................................................... 15
3.5.1. Îmbunătăţirea şi refacerea sănătăţii ............................................................................. 15 3
54
3.5.2. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului .............................................................. 18
3.5.3. Creşterea mobilităţii articulare ..................................................................................... 22
3.5.4. Creşterea tonusului muscular ....................................................................................... 23
3.5.5. Creşterea capacităţii de adaptare a organismului la efort ........................................... 28
3.5.6. Îmbunătăţirea funcției respiratorii ............................................................................... 28
3.5.7. Formarea capacităţii de relaxare a organismului ......................................................... 33
BIBLIOGRAFIA
1. Sbenghe T. : Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed. Medicală,
Bucuresti,1987;
2. Sbenghe T. : Kinesiologie, ştiinţa mişcării, Ed. Medicală, Bucuresti, 2002;
3. Monod H. et Vandewalle: Sports et medicine, Ed. Medicales Fournier Fereres –
Pharmuka, tome 1-3, Paris , France 1982
4. ANDERSEN,B., - STRETCHING, Editura SALTO, 1989,
5. BACIU,C., - Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor (cu
aplicații la educația fizică), ediția a III-a revăzută și completată, Editura
Sport-Turism, București, 1977.
3. BARNA,C., - Metodica educației fizice și a sportului adaptat, Aspecte teoretice și
practice fundamentale, editura Universității Transilvania din Brașov, 2009.
4. BOTA, A., TEODORESCU, S., - Exercițiul fizic în afecțiunile cronice, Editura
Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007.
5. CORDUN,M., - Mijloace kinetoterapeutice în afecțiunile abdomino-ginecologice,
Editura Caritas, București, 1995.
6. DRAGNEA, A., BOTA, Aura, Kinantropologia - o alternativă la definirea științei
despre mișcarea umană, în Revista Știința Sportului nr.1/1995, pag.11-17.
7. DRĂGAN, I., coord. – Medicina Sportivă, Editura Stadion, București, 1974.
8. DRĂGAN, I., sub redacția – Medicina Sportivă Aplicată, Editura EDITIS,
București, 1994.
9. DUMITRU,GH., - Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia, Federația Română
Sportul pentru Toți, București, 1997.
10. FOZZA,C., NICOLAESCU,V., - Gimnastică corectivă și masaj, pentru uzul
studenților, I.E.F.S., București, 1980.
11. GUGU GRAMMATOPOULOS,B., BARNA,C., - Adulthood Gymnastics, Editura
TeleƟpion, Athens, 2008.
12. IFRIM,M., ILIESCU,A., - Anatomia și biomecanica educației fizice și sportului,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.
55
13. ILIESCU,A., - Biomecanica exercițiilor fizice, Editura Consiliului Național pentru
Educație Fizică și Sport, 1968.
14. ILIESCU,A.,sub îngrijirea, - Biomecanica exercițiilor fizice și sportului, Editura
Sport-Turism, București, 1975.
15. IONESCU,A.N., - Masajul cu aplicații în sport, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1963.
16. IONESCU, A.N., - Medicina culturii fizice, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1966.
17. IONESCU, A.N., - Gimnastica Medicală, Editura ALL, București, 1994.
35
56
18. IONESCU-ALBU,A., LEUȘTEAN,E., Exerciții pentru dezvoltarea mobilității,
Editura Stadion, București, 1974.
19. POPESCU,L., - Cours de Kinésithérapie, A.N.E.F.S. București, 1999.
20. SBENGHE, T., Kinesiologie - știința mișcării, Editura Medicală, București, 2002.
21. SOLOMON,M., TUDUSCIUC,I., - Dezvoltarea capacității motrice a elevilor,
editura Sport-Turism, București, 1984.
22. STOENESCU, G., RADOVICI, P., - Obezitatea și combaterea ei, Editura
Stadion, 1972.
23. ZAHARIA, C., - Elemente de patologie a aparatlui locomotor, Ortopedie,
Traumatologie, Chirurgie Reparatorie, Editura PAIDEIA, București, 1994.
24. *** - CIF, Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății,
Organizația Mondială a Sănătății, Geneva, Editura MarLink, București, 2004.
25. *** - A.N.S., I.N.C.S., - Fiziologia exercițiilor de dezvoltare a copiilor (fitness și
condiție fizică la copii și juniori), seria: Biblioteca antrenorului, uz intern, București,
2005.
26. *** - A.N.S., I.N.C.S., - Evaluarea capacității motrice, seria: Sportul de înaltă
performanță, nr.482, București, 2005.
27. *** - A.N.S., I.N.C.S., - Pliometrie – exerciții și tehnici - seria: Sportul de înaltă
performanță, nr.476, București, 2004.
28. *** - A.N.S., I.N.C.S., - Teste fizice și psihomotrice, seria: Biblioteca
antrenorului, nr.4, București, 2004.
29. *** - Ministerul Tineretului și Sportului, Semnificația sportului pentru societate,
vol. I, Impactul sportului asupra sănătății, C.C.P.S. București, 1996.
57

Kinetoterapie de Intretinere

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Kinetoterapie de Intretinere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerului Educației Naționale a României

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

KINETOTERAPIA DE INTRETINERE(YOGA, FITNESS, PILATES, Ș.A)

Funcționale 1. Creșterea capacității generale de efort

Indicele de masa corporala ( IMC/ BMI- Body Mass Index):

IMC= Gcorp(kg.)/ Talia² (m²)

P.art.pumn + P.glezna + P genunchi

-daca indicele < 43,5 = persoana cu osatura mica, gracilă

Indicele muscular al lui Pendl (% masa musculara)

P.brat +P.antebrat + Pcoapsa + P.gamba

Postura e influentata de: ereditate, patologie, obisnuinta

TEMA 3. EVALUAREA AMPLITUDINII DE MIȘCARE

Trebuie efectuată de fiziokinetoterapeut si are ca scop determinarea limitelor de mobilitate care

Modificari adaptative musculare ce apar dupa imobilizari prelungite

B. Limitarea datorata afectarii articulatiei

TEMA 4. EVALUAREA FORTEI SI REZISTENTEI MUSCULARE

2. Din asezat pe podea se incearca aducerea halucelui la nas

3. In ortostatism, mainile se ating pe spate cu fata dorsala in contact cu spatele

4. O rigla de 40-50 cm se aseaza pe palma dreapta deschisa (cotul la 90grd.) si se balanseaza

9. Saritura iepurelui din pozitia de flotari cu membrele inferioare in ghemuit si inapoi

MODALITATI PRACTICE DE REFACERE A AMPLITUDINII DE MISCARE

PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA

II.Mentinerea fortei musculare

III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii

IV. Mentinerea posturii si aliniamentului

V. Mentinerea capacitatii de efort

ADAPTARI HORMONALE LA EFORT

ADAPTAREA CARDIO -VASCULARA LA EXERCITIUL FIZIC

II. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC STATIC

Contractiile izometrice dezvolta o crestere importanta a tensiunii la nivelul muschiului fara ca

Tensiunea arteriala – creste in cursul contractiei izometrice de la inceput

=inversul starii – de activitate a unui muschi

I. Prologul respirator – 2-4 minute

II. Antrenamentul propriu-zis

METODA JAREAU- KLOTZ

- este o varianta doar pentru membrul superior a metodei Jacobsen

- face parte din curentul psihogen

Curente orientale: - Vedo (vedism)

Programul de 10 minute Hettinger

Programul de „11 minute”

Obiectivele programului de kinetoprofilaxie

Respiratorii : creste ventilatia pe minut

Imunologic : stimuleaza functia de aparare

Digestiv : creste tranzitul

PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA

III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii

1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera

IV. Mentinerea posturii si aliniamentului

1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta

METABOLISMUL ENERGETIC SI CONTRACTIA MUSCULARA

Contractia musculara inseamna transformarea energiei electrice in energie mecanica.

2. Metabolismul anaerob lactic

Importanta procesului metabolic in practica

S-ar putea să vă placă și