Sunteți pe pagina 1din 47

KINETOPROFILAXIE

Capitolul I I. 1. Introducere, terminologie, definiii


Kinetologia este un termen creat de Dally in 1957. Este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii fiintelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura activitatile motrice normale ale omului preocupandu-se si de inregistrarea, analiza si corectarea mecanismelor neuromusculare deficitare. Limitarea activitatii motorii poate fi produsa de: 1) scaderea fortei musculare; 2) limitarea de amplitudine de miscare; 3) lipsa coordonarii miscarilor; Medicina Fizica si Recuperarea Medicala specialitate terapeutica prin excelenta cu ajutorul careia se poate stabili diagnosticul functional utilizand metode de evaluare specifice, pentru ca apoi sa poata fi conturate programe adaptate de recuperare functionala; utilizeaza ca metode: miscarea si factorii fizici: caldura, curentul electric, apa, climatul, agentii mecanici (masajul). Kinetologia poate fi: profilactica, terapeutica si de recuperare. KINETOLOGIA PROFILACTICA cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologiei ce se adreseaza mentinerii si imbunatatirii starii de sanatate si prevenirii starii de boala. Poate fi: -primara (are definitia de mai sus); -secundara (aplica toate mijloacele necesare pentru prevenirea agravarii sau aparitiei complicatiilor pato-morfo- functionale ale unei boli cronice). KINETOLOGIA TERAPEUTICA se ocupa cu manipularile, imobilizarile, posturarea. Si-a redus mult campul de actiune propriuzisa lasand loc kinetologiei profilactice si de recuperare. KINETOLOGIA DE RECUPERARE principala metoda in asistenta de recuperare functionala, masajul, hidrotermoterapia si electroterapia fiind metode adjuvante. Nu exista deosebiri semnificative din punct de vedere tehnic intre cele trei tipuri de kinetologie. Le deosebeste doar metodologia de aplicare. Majoritatea timpului de lucru al fiziokinetoterapeutului trebuie sa fie dedicat kinetologiei iar celelalte metode sa fie adjuvante: termoterapia, hidroterapia, electroterapia, masajul. Unitatea terapeutica obligatorie in recupearea functionala o reprezinta: caldura sau crioterapia, exercitiul fizic terapeutic si masajul.
1

Termeni sinonimi cu cel de kinetologie sunt: Kineziologie, kineziterapie, Iar cu cel de kinetoterapeut sau fiziokinetoterapeut- kineziterapeut. Scopul kinetoprofilaxiei este mentinerea formei fizice. Avantaje: cost scazut, randament ridicat, nocivitate net inferioara altor mijloace terapeutice. Utilizeaza, ca mijloc, exercitiul fizic bazat, sub raport metodologic , pe functia normala a organismului, pe modelul atitudinii si miscarilor fiziologice. Termeni perimati, utilizati in trecut sunt: gimnastica medicala care are principii si reguli relativ rigide, avandusi originea in scoala suedeza si ca promotor pe Ling; cultura fizica medicala , termen ambiguu care a persistat multa vreme, dar la care s-a renuntat; Alti termeni utilizati si in prezent: educatie fizica- termen ce se refera la programele de kinetoprofilaxie ce se efectueaza in scoli, avand ca obiectiv, dezvoltarea armonioasa la copii si tineri; gimnastica corectoare, gimnastica de intretinere, exercitiu terapeutic.

Capitolul II
II.1. Repere istorice Chinezii au observat primii rolul miscarii ( 4700 ani IC), au descoperit si creat sistemul Kung- Fu de calmare a durerilor, apoi in India antic (3000 ani IC), apar informaii despre exerciiul efectuat n scop terapeutic n Vedele. In Grecia antic : Herodicus, profesorul lui Hypocrate, a descoperit efectele benefice ale micrii i pe cele nefaste ale imoblizrii prelungite i a descris un sistem complicat de exerciii intr-o carte intitulat : Ars Gimnastica. Hypocrate, elevul acestuia, este de fapt primul care realizeaza relatia dintre miscare si muschi, dintre imobilizare si atrofie, oferind date despre valoarea exercitiului fizic in refacerea fortei muscularea, iar in carte sa Despre articulatii, afirma ca intreg organismul functioneaza mai bine bine n prezena micrii. De altfel, in exercitiile si programele de antrenament ale vechilor greci, care aveau un adevarat cult al frumusetii corpului omenesc, recunoastem bazele kinetologiei profilactice si pe cele ale antrenarii sprotivilor de performanta. Roma antica avea sa copieze Grecia in multe domenii dar a avut retineri in ce priveste exercitiul fizic pe care l-a socotit potrivit doar antrenarii sclavilor ( gladiatorilor) pentru luptele din arena. Totui medici ai Romei precum Asclepios, Cornelius Celsus, Galen, Herodicus au ineles valoarea exerciiului fizic n meninerea sntii. A urmat obscurantismul Evului Mediu, cnd cercetarea tiinific n toate domeniile a fost blocat. Abia n secolele XV XVI apar personaliti precum Pietro Veregrio (1349-1428) i Vittorio da Feltra care n 1423, va deschide la Mantua o coal unde alturi de instruirea minii se practicau i exerciii fizice. Dup apariia tiparului, n secolul XVI, Leonard Fuchs scrie lucrarea Institutiones Medical unde apare prima data ideea de terapie ocupaional. Christobal Mendez n 1556, n Libro del Exercicio, traseaz unele principii de kinetoterapie. Abia n secolul XVII scrierile n domeniu ncep s se multiplice. Va aprea coala mecanicist a lui Fabricio Aquapendante. In secolul XVIII apar i aparate specializate pentru gimnastic- cal cu mnere, scaun vibrator, etc. n secolul XIX apar primele noiuni de kinetologie tiinific. Astfel, suedezul Pehr Ling, fost maestru de scrim, alctuiete primele programe de kinetoprofilaxie i de kinetoterapie pe afeciuni. Dup Ling, metoda suedez de gimnastic includea patru componenete: Componenta pedagogic i educativ, cu exerciii de gimnastic profilactic adresat persoanelor sntoase i bine construite,

Gimnasica militar, cu exerciii ce pot folosi i n scop de aprare, Gimnastica medical i ortopedic, adresata pacienilor cu diferite afeciuni sau deficiene i care se asociaz cu masajul, Gimnastica estetic pentru armonizarea parilor simetrice ale corpului, practicata n scopul obinerii frumuseii corporale i graiei. n secolul XIX Georges Demeny creaz metoda francez de gimnastic i apare curentul neo-suedez . n acelai secol se dezvolt mecanoterapia, tot n Suedia i tot cu ajutorul lui Ling. n zorii secolului XX apar metodele bine cunoscute de kinetoterapie i de kinetoprofilaxie ce i-au luat numele dup cei care le-au imaginat, metode i tehnici care se folosesc i astazi ( Frenkel, Klapp, Bergonie, ce dezvolta ideea de terapie ocupaional). Ctre mijlocul secolului epidemia de poliomielit face multe victime . Atunci apar primele noiuni de hidrokinetoterapie ( inginerul Hubbard n USA se ocup de bazinele de hidrokinetoterapie), Tot atunci apar si primele elemente legate suspensoterapie- Guthrie- Smith. Sunt conturate principiile metodelor: Burger, Codman, Kohlraush, tehnicile de manipulare articular i vertebral ale lui Mennell i Maigne, metoda de kinetoterapie Williams, tehnicile de cretere de for muscular dup De Lorme- Watkins, programele Hettinger i Muller. Tot atunci de contureaz i tehnicile de facilitare neuro-proprioceptiv: Kabat, Knott, Voss, Bobath, Rood, Brunstromm. Ulterior s-au dezvoltat metodele moderne de kinetoterapie i kinetoprofilaxie mpreun cu aparatura ajuttoare: bio-feedbackul EMG, diverse metode de electrostimulare, aparatura de cretere de for i rezisten muscular aparatele iso-kinetice, ca i sectorul complex al terapiei ocupaionale i ortezrii care formeaz astzi obiectul unei specializri suplimentare n statele Europei de Vest i n USA.

Capitolul III
III. 1. EVALUAREA GLOBALA A INDIVIDULUI BILANTUL ANALITIC exprim cu precizie pn la amnunt deficitul motor fr a oferi imaginea n ansamblu a rsunetului deficitului funcional asupra individului. TESTE GLOBALE = aprecieri sintetice, gestuale ale starii aparatului neuromio- artrokinetic.-ex.-evaluarea mersului, evaluarea abilitatii prin tipurile de pense, ADL(activity daily living) La individul normal urmarim: 1. cresterea si dezvoltarea (aprecierea aspectului general al corpului = rezultanta atitudiunii, a nivelului de crestere si dezvoltare globala in raport cu varsta si sexul). 2. statica, postura si aliniamentul segmentelor corpului 3. mobilitatea articulara; 4. forta si rezistenta musculara; 5. echilibrul, coordonarea si abilitatea; 6. capacitatea de efort. III. 1. 2. METODE DE EVALUARE A CRETERII I DEZVOLTRII, A POTURII I ALINIAMENTULUI SEGMENTELOR CORPULUI 1) SOMATOSCOPIE = examinarea vizuala a aliniamentului global al segmentelor corpului din fata, spate si profil, static sau dinamic. Initial se face subiectiv, fara instrumente de masur: -ortostatism; -umeri relaxati; -membrele superioare pe langa corp cu palmele supinate si degetele usor flectate; -barbia orizontala; -privirea inainte; -calcaiele apropiate; -varful picioarelor departate la 45 grade; Exista doua tipuri de somatoscopie: a. somatoscopie generala ( inspecia) prin care se urmareste: -statura( normo-, hiper-, substatural) -starea de nutritie (normala, hiper/supraponderali sau deficitara- subponderali) -proportionalitatea intre ansamblul somatic si elementele sale sau intre anumite segmente

-concordanta intre varsta biologica si cronologica prin care apreciem nivelele de crestere si dezvoltare -tegumentele si fanerele -elementele sistemului limfatic -tesutul subcutanat (grosimea si distributia stratului de tesut adipos) -muschii scheletici: forma, relief, - in functie de varsta ,sex, profesie, biotip somatic. -oasele (dimensiuni, forma). Mai urmarim: sechele de traumatisme si rahitism, lipsa unor segmente sau existenta segmentelor supranumerare, articulatiile (forma, volum, dezaxari, motilitate voluntara, motricitatea in general, atitudinea n timpul examinrii. b. somatoscopia segmentara: se apreciaza caracteristicile morfofunctionale ale unor regiuni, segmente de corp, in mod metodic supero-inferior sau invers, ex. : cap, fa, gt, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin, membre inferioare. Exista si o somatoscopie obiectiva ce se efectueaz cu ajutorul unor instrumente: -cu firul cu plumb se apreciaza raportul pe verticala dintre segmentele corpului; -cu cadrul antropometric de simetrie / oglinda (2x1m) gradata stanga- dreapta de la linia de mijloc din 10 in 10 cm. Pacientul este asezat asa incat linia de mijloc sa se suprapuna peste linia mediana a corpului. -examen radiologic. 2)SOMATOMETRIE= ansamblul de masuratori antropometrice cu calcularea unor indici specifici prin care se apreciaza nivelul cresterii si gradul dezvoltarii fizice. Utilizeaza repere antropometrice cutanate sau proiectii tegumentare ale unor elemente scheletale. Instrumente: -taliometrul - pentru inaltime; -banda metrica (centimetrul), pentru lungimi i circumferine; -compasul - pentru diametre; -caliperul pentru plicile cutanate; -rigla gradata; -echerul. Se msoar dimensiunile: -longitudinale: inaltime, inaltime bust, lungime cap, gat, membre.( cu taliometrul, banda metric, rigla gradat) -transversale: diametre - bitemporal, toracic, bicret, biacromial ( cu compasul). -sagitale: diametre- cap, torace, sacro-pubian( cu compasul). -circulare: perimetrele- cap, gat, torace. Repere antropometrice:
6

1) vertex- punctul cel mai inalt de pe craniu, in ortostatism; 2) menton- punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei; 3) trichion- la intersectia fruntii cu scalpul, pe linia mediana; 4) glabela- intre sprancene (arcadele sprancenoase) pe linia mediana; 5) opistocranion- protuberanta occipitala externa; 6) narion- intersectia nasului cu fruntea (intersectia proceselor nazale ale osului frontal cu oasele nazale); 7) punctul suprasternal- la incizura jugulara; 8) punctul mezosternal- jumatatea distantei dintre punctul suprasternal si apendicele xifoid; 9) omfalion- la ombilic; 10) xifion la apendicele xifoid; 11) punctul acromial- la acromion; 12) epicondilion humeral- se refera la proeminentele laterala si mediala ale epifizelor distale humerus; 13) punctul radial- punctul cel mai lateral al capului radial; 14) stilion- punctul cel mai distal al procesului stiloid radial sau ulnar; 15) dactilion- punctul cel mai distal medius; 16) punctul simfizar- marginea superioara a simfizei pubiene pe linia mediana; 17) punctul sacral- pe linia mediana a bazei sacrului; 18) punctul gluteal- punctul posterior cel mai proeminent din regiunea fesiera; 19) punctul iliorectal- punctul cel mai lateral al crestei iliace; 20) punctul iliospinal- spina anterosuperioara; 21) trohanterion- supero-lateral pe marele trohanter; 22) epicondilion femural; 23) punctul tibial- proeminenta supero-externa mediala si laterala in epifiza proximala tibie; -proeminenta supero-laterala a proeminentei superioare a tibiei; 24) sferion tibial- varful distal al maleolei mediale; 25) sferion fibular- varful distal al maleolei laterale; 26) pterion- punctul posterior al calcaiului cand subiectul este in ortostatism cu greutatea egal distribuita pe membrul inferior; 27) acropolion- degetele 1 si 2 in ortostatism; 28) metatarsianul tibial- punctul cel mai medial al capului metatarsianului 1; 29) metatarsianul fibular- punctul cel mai lateral al capului metatarsianului 5. Exemple de masuratori: Bustul= vertex- linia biischiatica
7

Gatul= menton- punctul suprasternal Membrul superior= punctul acromial- dactilion Anvergura= intre cele doua dactilioane cu bratele abduse la 90 de grade si coatele intinse. Determinarea plicilor: -cu caliperul prin ciupire intre index si police. Se masoara plicile de tesut adipos pentru: bicipital, tricipital, plica subscapulara, plica supraspinala, plica abdominala (5 cm lateral de ombilic), plica coapsei, plica gambei (fata mediala). Putem determina procentul de tesut adipos prin masurarea a 5 plici: plica tricipital- se msoara pe vertical, subscapular- inferior i lateral de unghiul scapulei, supraspinoas- la 7 cm deasupra SIAS, abdominal- 5 cm lateral de ombilic, a coapsei- pe verticala, pe linia median a fetei anterioare a coapsei. plici ( n cm)x 0,15 + 5,8 x S corp(m) Normal <25% Indici antropometrici importani Indicele de masa corporala ( IMC/ BMI- Body Mass Index):

IMC= Gcorp(kg.)/ Talia (m)

IMC<20 = subponderal IMC intre 20-25 = normoponderal IMC intre 25-30 = supraponderal IMC>30 = obez Indicele de osatura: P.art.pumn + P.glezna + P genunchi ------------------------------------------ x 100 talie -daca indicele < 43,5 = persoana cu osatura mica, gracil - 43,6 < indicele < 46 = persoana cu osatura normala -indicele > 46 = persoana cu osatura puternica.
8

Indicele muscular al lui Pendl (% masa musculara) P.brat +P.antebrat + Pcoapsa + P.gamba ------------------------------------------------ x 100 4

Postura e influentata de: ereditate, patologie, obisnuinta Aspectul general al corpului e rezultanta a trei elemente: - atitudinea corpului; - cresterea corporala = acumulari cantitative in inaltime, marime, greutate; - dezvoltarea globala a organismului in raport cu varsta. Evaluarea pozitiei ortostatice cu firul cu plumb: 1) repere pentru modificari de statica in plan frontal: -protuberanta occipitala externa; -procesul spinos C7 -pliul fesier -spatiul dintre condilii femurali interni -maleole mediale 2) repere pentru modificari de statica in plan antero-posterior ( sagital): -lobul urechii -umar -trohanterul mare -rotula -p. laterala maleola tibiala. Evaluarea alinierii segmentelor din fata: CAP- linia bisprancenoasa, se pot observa asimetriile faciale; TORACE - clavicule + umeri - linia bimamelonara ( la bbai) se pot observa malformaii toracice, asimetrii, deformri: torace n caren, n plnie, n butoi,evazat, etc ; PELVIS - linia bicreta linia bispinoasa linia bitrohanteriana se pot observa asimetrii de bazin, inegaliti de membre inferioare; MEMBRUL INFERIOR
9

Se apreciaz spatiul dintre condilii femurali interni, linia bimaleolara, poziia rotulei ( cu ajutorul careia se apreciaz torsiunea tibial) genu valgum ( deviaie a genunchilor in X) genu varum ( deviaie a genunchilor in O) halux valgus ( deviaie lateral a halucelui) degete in ciocan (hiperflexia interfalangian) Evaluarea alinierii segmentelor din profil: se pot observa: capul deviat anterior de la axa de simetrie proeminenta posterioar a unghiului scapulei ( scapule alate) cifoza ( accentuarea cifozei dorsale) lordoza ( accentuarea lordozei cervicale sau lombare) abdomen relaxat membrele inferioare deviate de la axa de simetrie (ex. genu recurvatum prin laxitate musculo- ligamentara, hipotonie de ischiogambieri, piciorul plat privit dinspre fata mediala) Linia Feiss = uneste maleola interna cu regiunea metatarso-falangian I se traseaza perpendiculara pe linia Feiss la nivelul navicularului: daca tuberculul navicularului e in primele 2/3 = picior plat de gradul I daca tuberculul navicularului e in ultima 1/3 = picior plat de gradul II daca tuberculul navicularului atinge solul = picior plat de gradul III Evaluarea alinierii segmentelor din spate axa de simetrie corp capul scapula cu unghiul inferior (trebuie sa fie orizontale, perpendiculare pe axa de simetrie) se pot observa: daca spatele e plat sau rotund genu valgum sau varum picioare in eversie (calcaneu in exterior), sau in inversie(calcaneu in interior) membre inferioare inegale dezechilibru de bazin. III.1.3. EVALUAREA AMPLITUDINII DE MISCARE,

10

Trebuie efectuat de fiziokinetoterapeut si are ca scop determinarea limitelor de mobilitate care interfera cu functia segmentului respectiv. Are ca obiectiv determinarea necesitatilor de recuperare functionala in vederea evitarii disfunctiilor, instalarii disconfortului si diformitatilor, determinarea necesitatilor de ortezare sau de utilizare a obiectelor ajutatoare ca si determinarea progresului sau regresului. Este importanta aprecierea unor senzatii subiective atunci cand exista limite de mobilitate si nu numai masurarea cu goniometrul. Exemple: - rezistenta: dur - osoas: - calus, fragment osos in fracturi moale- implicate tesuturile moi se rezolva prin stretching + mobilizari articulare pasive - mixta retracturi capsulare -se apreciaza si: - durerea care poate aparea la mobilizare - jocul articular, miscarile anormale in articulatie pe directii nefiziologice.

GRADELE MOBILITATII 0 = ANCHILOZA nu exista mobilitate in articulatie 1 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE MARCATA 2 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE USOARA 3 = MOBILITATE NORMALA 4 = HIPERMOBILITATE USOARA 5 = HIPERMOBILITATE IMPORTANTA 6 = INSTABILITATE ARTICULARA Limitarile amplitudinii de miscare se datoreaza tesuturilor periarticulare si articulatiilor. Mobilizarea unui segment al corpului nu implica doar participarea articulatiei ci si a structurilor adiacente (ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi, tegumente), toate participand la miscare. Limitarea miscarii = deficit de amplitudine a miscarii, se refera atat la miscarea activa cat si la cea pasiva; se datoreaza unui deficit att la nivelul articulatiei ct i al partilor moi. Imposibilitatea de a realiza complet sau partial o miscare activa, dar permiterea celei pasive are la baza un deficit de comanda neuro-musculara sau de raspuns muscular in afectari periferice neurologice, fara interes pentru aparatul articular si peri-articular. Flexibilitatea defineste mobilitatea maxima intr-o articulatie care poate fi atinsa intr-un efort de moment cu ajutorul unui asistent sau echipament.
11

Redoarea (rigiditate, stiffness) este dificultatea de a realiza o amplitudine de micare maxim aceasta miscare puntndu-se realiza totusi. Tipul cel mai caracteristic este in tixotropie = dificultatea de a realiza o miscare pe o articulatie care in mod normal o poate face. Exista trei tipuri de flexibilitate: 1. dinamica (kinetica) amplitudinea maxima de miscare ce se obtine printr-o miscare activa 2. stato-activa amplitudinea maxima de miscare realizata printr-o miscare activa si mentinuta voluntar la nivel maxim prin contractia agonistilor si sinergistilor 3. stato-pasiva amplitudinea maxima e mentinuta la extrema prin propria greutate corporala cu ajutorul unui asistent sau al unui echipament Flexibilitatea stato-pasiva pare mai mult decat cea dinamica si cea stato-activa. Marimea flexibilitatii depinde de: - factori interni: - tipul articulatiei (rotatia soldului mai mare ca glezna) modificari structurale articulare ligamente si capsula articulara elasiticitatea musculara cicatrice depuneri calcare fibrozari retracturi elasticitatea tegumentelor capacitatea muschilui de a se relaxa si contracta grasime temperatura (temperatura scazuta afecteaza flexibilitatea) - factori externi: - varsta, sex - temperatura mediului ambiant - momentul zilei (dupaamiaza = maxim de flexiblitate) - stadiul vindecarii dupa diferite leziuni - abilitatea personala Redoarea = dificultate de mobilitate ce are la baza tesuturi moi care creaza o rezistenta la alungirea fibrelor de colagen si musculare. Participare 44% capsula i ligamente 41% fascii musculare 10% tendoane 2% pielea Redoarea este determinata de lipsa de miscare pe toata amplitudinea
12

poate sa apara dupa perioade prelungite de repaus Tixotropia = tip de redoare ce se traduce printr-o senzatie de ruginire, greutate in miscare dimineata la trezire sau dupa mute ore de stat intr-o pozitie, apoi dispare prin miscare. Incontinuitatea miscarii determina unele modificari tranzitorii: - deshidratare cresterea Ca intracelular lubrefierea defectuasa a articulatiei staza circulatorie locala control motor defectuos Nu se produc modificari structurale inverse sau greu reversibile Deconditionarea batranilor tip de redoare se instaleaza lent, se organicizeaza (devine ireversibila) apar procese de scurtare adaptative a fibrelor musculare - aderente - transv. fibrelor colagenice - cresterea nivelului de fragmentare tisulara Limitarea amplitudinii de miscare propriu-zise = scaderea amplitudii unei articulatii ce se produce din motive anatomice ce apartin articulatiei (capsula, capete osoase) a tesutului moale (ligamente, tendoane, fascii) A. Limitarea datorata afectarii tesutului moale Cauze: - diferite boli generale care cer repaus prelungit la pat (insuficiente organice, insuficienta respiratorie, cardiaca) bolnavi ce nu permit miscari datorita durerilor (inflamatie, spondilartropatii) stari patologice locale traumatisme ce afecteaza tesutul moale periarticular - ischemii, contracturi, arsuri, edeme - afectiuni musculare (sindrom Volkmann) Modificari adaptative musculare ce apar dupa imobilizari prelungite Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determina 2 midificari: I. pe partea de angulare musculatura se scurteaza, se reduce nr. De sarcomere dar creste cantitatea de tesut conjunctiv care inlocuieste fibrele musculare. Cand se reia miscarea pot aparea rupturi musculare - pe partea opusa se produce o intindere plasica, iar pt o perioada mai lunga poate creste nr. Sarcomerelor. Aceste midofocari pot fi tranzitorii dar muschiului i se permite sa revina la pozitia normala. Nu dupa mult timp.
13

II. se produc si modificari ale tesutului conjunctiv periarticular ce pot limita amplitudinea de miscare se produc scurtari adaptative pe afta de angulare si la nivelul ligamentelor, tendoanelor, fasciilor, capsulelor apare o scadere a rezistentei conjunctive prin cresterea fibrelor de elastina - scaderea fibrelor de colagen Fragilitatea tesuturilor inlocuitoare este mult mai mare. Proprietatile reologice si de lubrifiere ale tesutului conjunctiv scad si cresc aderentele catre planurile de alunecare => apare scurtare adaptativa atat pentru muschi cat si pentru tesutul conjnctiv. Tipuri de contracturi: 1. miostatica = scurtarea adaptativa a structurilor musculo-ligamentare este data de cicatricile tisulare care se formeaza atunci cand tesutul conjunctiv este lasat sa se vindece in imobilizare (ex.: ruptura de tendon achilean) 2. prin aderente fibrotice rezultate in urma unui proces inflamator 3. ireversibila data de inlocuirea definitiva a tesutului conjunctiv cu tesut fibros, cu sau fara calcifieri. Tesuturile inlocuite sunt total inextensibile => chirurgie corectoare 4. Pseudomiostatica data de leziunile SNC ce limiteaza miscarea (ex.: spasticitatea) B. Limitarea datorata afectarii articulatiei 1. de cauza osoasa cele doua capete osoase sunt afectate prin procese distructive si proliferative miscarea este blocata prin fracturi parcelare cu dezaxare de oase calus de volum mare dupa fracturi articulare malformatii osoase tumori osoase osteonecroze procese infectioase artropatii din boli neurologice artrodeze chirurgicale facute intentionat (artrodeze de SPE) Kinetoterapia in aceste cazuri ramane inoperanta 2. de cauza caspulara poate aparea in poliartrita de umar poate fi abordata prin procedeul fizical kinetic MAP (mobilizari articulare pasive)

14

Capsula se insera la distanta variabila de suprafta articulatiei, permitand un joc articular mai mare sau mai mic, participa si la congruenta sua incongruenta articulara. Capsula este afectata de procesele inflamatorii ae sinovialei care o captuseste, procese urmate de fibrozari si retracturari adaptative. Pe fondul imobilizarii in diferite pozitii este blocat jocul articular, rezulta o miscare pe care noi o sesizam (ex.: periartrita scapulo-humeralacapsulita retractilaumar inghetatPSH) III. 1. 4. EVALUAREA FORTEI SI REZISTENTEI MUSCULARE Deoarece noi nu efectuam miscarile pe intreaga amplitudine sau la toata forta musculara posibila , muschiul isi pierde capacitatea , iar tesuturile moi periarticulare au tendinta sa sufere un process de scurtare-retractie ( de psoas iliac in coxartroza). Utilizarea zilnica a 25-35% din forta maxima a muschiului determina o pierdere treptata de forta musculara. Pierderile morfofunctionale ale aparatului neuro-mio-artro-kinetic se mai datoresza si virstei sau lipsei de antrenament. Necesitatea testarii : - permite kinetoterapeutului sa-si formeze grupuri de lucru omogene - se pot cuantifica progresele Sisteme de testare Sistemul Hettinger E un grup de 10 exercitii dintre care primele 5 testeaza mobilitatea articulara , flexibilitatea , echilibrul si coordonarea , iar urmatoarele forta si rezistenta musculara.
1. Se executa in ortostatism cu genunchii extinsi si se flecteaza coloana incercind sa se atinga podeaua cu palmele

Atinge podeaua cu palmele Atinge podeaua cu degetele Atinge podeaua cu virful degetelor Distanta degete-sol < 2cm Distanta degete-sol 3-5 cm Distanta degete-sol 11-15 cm Distanta degete-sol >15 cm

Nota 10 8 6 5 4 2 1

2. Din asezat pe podea se incearca aducerea halucelui la nas Se atinge nasul 5 Distanta haluce-nas < 5cm 4
15

Distanta haluce-nas 5-10cm Distanta haluce-nas 10-20cm Distanta haluce-nas >20cm

3 2 1

3. In ortostatism, mainile se ating pe spate cu fata dorsala in contact cu spatele Virfurile degetelor se depasesc 5 Virfurile degetelor se ating 4 Distanta 5 cm 3 Distanta 5-10 cm 2 Distanta > 10 cm 1 4. O rigla de 40-50 cm se aseaza pe palma dreapta deschisa (cotul la 90grd.) si se balanseaza pina cade, iar noi masuram secundele. Se fac cite 3 incercari pt. fiecare mina si se puncteaza cea mai buna. Puncte >12 sec 5 11-9 sec 4 7-9 sec 3 4-6 sec 2 <3 sec 1 5. Se aseaza un prosop pe podea si din stind intr-un picior incercam sa-l ridicam cu degetele celuilalt picior.Se fac 5 incercari pentru fiecare picior si se acorda 1 punct pt. fiecare incercare reusita. 6. Din decubit dorsal se ridica concomitant trunchiul si membrele inferioare extinse , sezutul ramanand pe sol si se cronometreaza timpul de mentinere a pozitiei. >45sec 10 pct 41-45 sec 9pct 36-40 sec 8pct 6-10 sec 2pct <5sec 1pct 7. Decubit ventral cu palmele pe sol se ridica trunchiul si membrele inferioare extinse -cosuletul- si se incearca mentinerea pozitiei.Se puncteaza ca la exercitiul 6. 8. Flotari : 1 sec flotarea membrelor superioare( abdomenul sa atinga usor podeaua ) ,1 sec intinderea bratelor. Femei Barbati Puncte >14 >21 10
16

14 12 10 8 6 4 3 2 1

21 18 15 12 9 6 4 3 2

9 8 7 6 5 4 3 2 1

9. Saritura iepurelui din pozitia de flotari cu membrele inferioare in ghemuit si inapoi Femei >24 24 21 18 15 12 9 6 4 2 Barbati >16 16 14 12 10 8 6 4 3 2 Puncte 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

10. Decubit dorsal cu palmele pe coapse se ridica trunchiul la verticala , calcaiele pe sol- 1 sec ridicarea, 1 sec coborirea Femei Barbati Puncte >18sec >27 10 18 27 9 16 24 8 14 21 7 12 18 6 10 15 5 8 12 4 6 9 3 3 4 2 1 1 1 Se insumeaza rezultatele celor 10 teste.
17

1. 2. 3.

4.

5.

Maxim 100 puncte ; peste 65 puncte =punctaj bun Se acorda bonusuri in functie de virsta : 50-60 ani : 1 punct pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul > 60 ani : 2 puncte pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul Testarea Richter (1974) Se apreciaza capacitatea motorize si de effort a subiectilor neantrenati. Se fac 5 exercitii si se noteaza in functie de virsta si sex. Decubit dorsal , se ridica ambele member inferioare apoi se reaseaza pe sol 20 sec. Se numara ridicarile. Pozitia pentru flotari : flotarea doar pina la 90 grade , in 30 sec . Se numara flotarile. Pe scaunel in ortostatism cu picioarele apropiate. Pe scaunel se monteaza o rigla de 50cm, din care 20cm sub scaun si 30cm peste. Subiectul flecteaza trunchiul si se noteaza pe rigla unde a ajuns cu virful degetelor ( + sub nivelul scaunului, - deasupra) Din ortostatism cu picioarele departate, spatele la 50cm de zid . In dreptul subiectului pe zid se noteaza un cerc cu creta. Se executa aplecari pina cind ambele maini ating solul , se ridica si se atinge semnul de pe zid, alternative stinga/dreapta , 20sec. Pacientul linga zid in lateral ridica bratul cit mai sus pe zid si se ramine in pozitie. Se noteaza nivelul la care s-a ajuns. Se face diferenta dintre cele 2 sarituri. Virsta 20-29ani 30-39ani 40-49ani peste 50ani sex Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati Test 1 12-15 15-17 11-14 15-17 10-14 14-16 8-11 11-14 Test 2 16-21 20-28 15-19 17-22 14-18 15-19 12-17 12-16 Test 3 7-12 5-12 6-12 3-9 3-9 1-7 2-4 2-4 Test 4 12-14 14-17 11-13 13-15 11-13 13-15 8-11 9-12 Test 5 29-35 46-53 27-32 42-49 24-28 38-46 18-24 30-39

18

MODALITATI PRACTICE DE REFACERE A AMPLITUDINII DE MISCARE Se apreciaza cauza de limitare pentru a putea alege metoda adecvata (tesut moale, articulatia propriu-zisa, capsula) Se poate face stretching (intindere) pentru muschi si tesutul conjunctiv, sau tehnici particulare pentru muschi = tehnici de inhibitie activa Daca limitarea se datoreaza capsulei articulare se folosesc MAP (mobilizarile articulare pasive). Daca limitarea se datoreaza distorsiilor articulare se folosesc manipulari. STRETCHING = orice manevra care alungeste tesutul moale patologic scurtat, crescand amplitudinea de miscare pentru muschi desfacerea miofibrilelor de actina si miozina prin ruperea puntilor transversale -. se ajunge la lungimea normala a muschiului TIPURI DE STRETCHING PENTRU MUSCHI BALISTIC sport- muschiul intins e folosit ca un resort ce arunca corpul sau segmentul in directie opusa; se realizeaza activ; poate determina intinderi bruste ale fusului care determina stretch- reflex cu contractie musculara consecutiva si se anihileaza obiectivul urmarit; intalnit in antrenamentul sportivilor

19

DINAMIC- miscari voluntare lente ale segmentelor incercand sa se treaca bland peste punctul maxim al amplitudinii de miscare. Se creste gradat amplitudinea sau viteza de miscare si se fac 8- 10 repetitii, oprindu-se exercitiul in momentul aparitiei oboselii musculare. Un muschi obosit are elasticitate scazuta rezultand scaderea amplitudinii de miscare. Este o metoda foarte buna pentru incalzire inainte de exercitiile aerobice. ACTIV sau STATO-ACTIV se realizeaza prin efectuarea unei miscari voluntare pana la amplitudinea maxima posibila, segmentul fiind mentinut la acest nivel timp de 10 -15 sec. prin contractia agonistilor fara ajutor extern. Este o buna metoda de ameliorare a flexibilitatii in tip yoga. STATIC (PASIV) realizat nu prin forta proprie si de o forta externa , de alte parti ale corpului, de propria greutate corporala, de un echipament sau kinetoterapeut. Ex.- flexia sold in decubit ventral -> propria greutate. Este util pentru relaxarea contracturilor musculare, scade oboseala si durerea dupa efort sau program kinetoterapeutic intens. IZOMETRIC combinare stretching pasiv cu contractie izometrica in pozitia de intindere maxima. Dupa acest exercitiu se relaxeaza si se intinde mult mai bine. Rezistenta o asigura kinetoterapeutul. Se recomanda apoi relaxare de minimum 20 sec.

..................................................................................................... PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA OBIECTIVE: I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare urmarind mobilizarea in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai putin utilizate: 1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai din cap 2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe umeri 3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau incrucisate la piept

20

4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi pana la atingerea solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate 5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la spate 6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la zenit;se termina prin sprijin pe taloane 7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se extinde cate un genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru iliopsoas) 8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se departeaza picioarele-mana stanga prinde piciorul drept 9.fandari simple 10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi (intinderea fesierilor) 11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu ajutorul membrului superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului) 12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se ridica membrul inferior in abductie 13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90: se apleaca ambii genunchi alternativ pana ating solul (! Periculos discopatie) 14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare . Fiecare exercitiu se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii. II.Mentinerea fortei musculare -doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima -contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare in aparat gipsat -exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec. TEHNICA EUSIZ -exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic; -60-70% din forta maxima -intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele) Contraindicatii: HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular. TEHNICA ERSIZ -exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic;

21

-in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze duble, repetate de cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii. 1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie dplasate. Tonifiem flexorii gatului, antebratului, trapezul 2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului, tricepsul brahial 3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90 in stanga si in dreapta 4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru flexorii degetelor si ai mainii 5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec., 3 serii cu 12 sec. pauza intre exercitii 6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic 7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz) 8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi putin flectate 9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral 10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem abductiei 11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei 12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt 13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la 40-45 si mentinem 14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem 15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii 1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera 2.Joaca cu o minge 3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis 4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate 5.Cumpana 6.Saritura cu coarda IV. Mentinerea posturii si aliniamentului 1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul) Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul
22

2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu barbia orizontala si se mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine la aceeasi pozitie; se executa genuflexiuni din aceasta pozitie 3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate 4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa a genunchilor la piept 5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de 90 incercam sa presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete incercam sa apropiem calcaiele de perete 6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza 7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un membru inferior si membrul superior opus alternativ V. Mentinerea capacitatii de efort 1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta 2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal 3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive (inainte se face program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin 30 min/zi Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani); intensitatea ex. ajunge pana la 70% din cea maximala Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate obiectivele.Durata programului: 10-15 min. Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare de rezistenta.Poate aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale Kinetologia profilactica = mentine Kinetologia terapeutica = corecteaza Obiectiv comun KP + KT = relaxarea

..................................................................................................................................... ........

23

KINETOPROFILAXIE GIMNASTICA MEDICALA CURS 5

TESTAREA CAPACITATII DE EFORT CAPACITATE DE EFORT - posibilitatea sistemului muscular de a elibera prin glicolina anaeroba sau fosforilare oxidativa energia necesara producerii unui lucru mecanic cit mai mare posibil si mentinerea acestuia timp cit mai indelungat. - DARLING- capacitatea organismului de a mentine echilibrul mediului intern in timpul unui efort cit mai aproape de valoarea de repaus si de a restabili prompt dupa terminarea efortului modificarile produse Cantitatea max.de lucru mecanic e3fectuata de un individ intr-o unitate de tip orice program de kinetoprofilaxie I trebuie sa curpinda anternamentul la efort FITNESS ( to fit= a fi pe masura ta= sa fii in forma) - Indica nivelul de functionare al sistemului cardiovascular, exprimarea se face in consumul max. de O2(VO2max) - Capacitatea de efort - Alta exprimare prin ritmul cardiac.proportional de fapt cu consumul max.de O 2 - 3 nivele de fitnes determinate de virsta, ereditate, gradul de anternament, inactivitate sau de starea de boala - un anumit nivel de fitness e dependent de cantitatea de O2 transportata la muschi in activitate si de eficienta muschiului in a utiliza acest O 2 Nivele de fitness -pentru un atlet= performanta de a alerga un anumit parcurs intr-un anumit timp adult= exercitiul fizic dupa o zi de lucru batrin= capacitatea de a face diverse chestii prin casa de a merge pe jos o anumita distanta Fitness-ul depinde de rezistenta generala a organismului= anduranta= capacitatea de a efectua un lucru mecanic pe perioade lungi de timp fara sa apara oboseala. Depinde de functiile organismului- pulmon, cardiovasc. Capacitatea singelui de a transporta O2, capacitatea tes. de a extrage O2 singe, potentialul oxidativ muscular. CONSUMUL MAX. DE O2(VO2max)= capacitatea aerobica max. VO2 max creste prin antrenamentul la efort= are consecinte cresterea capacitatii energetice a muschiului printr/un program de exercitii cu o anumita intensitate, durata, frecventa. 24 efort Scopul anternamentului la efort- sa realizeze adaptarea organismului la concretizata si prin cresterea nivelului de anduranta

KINETOPROFILAXIE GIMNASTICA MEDICALA CURS 6 TESTAREA CAPACITATII DE EFORT FIZIC Teste- majoritatea pentru testarea capacitatii aerobe - de teren (in medii speciale) - de sala (in medicina clinica) Probe de durata scurta < 10 minute - lunga (ventilatie, consum de O 2) - mers, alegare, urcat-coborit 1-2 trepte - kinetoterapie, cicloergometru, covor rulant I.TESTE DE TEREN ( persoane tinere, sanatoase, folosite in medii speciale) Obiective : - evaluarea capacitatii de efort fizic aerob - evaluare functionala a adaptarii la efort - evaluarea refacerii post efort (dupa efortul fizic propriu-zis TESTE SPECIFICE TESTUL RUFFIER - masoara valoarea frecventei cardiace in repaus=p0 - imediat dupa exercitiu efortul fizic=p1 - dupa l min.de refacere=p2 (dupa efortul fizic) p0= subiect in repaus (decubit dorsal sau sezind) - se numara in 15 secunde (se ia pulsul) - se multiplica cu 4= valoarea/min -p1= dupa 30 genuflexiuni in 45 sec.,picioarele pe sol fara sa se sprijine de de nimic, bust vertical, miscare completa Respiratie libera, naturala Echipament Dupa exercitiu subiectul reia pozitia initiala : culcat, sezind Imediat se masoara p1 - p2 = se inregistreaza dupa 1 min de la terminarea exercitiului aritmii, suflure Indicele Ruffier= I= (p0+p1+p2)-200 10 = 0-5 excelent = 5-10 bun = 10-15 mediu = 15-20 slab (persoana neantrenata) p0- este cu atit mai mic (bradicardic) cu cit sportivul e mai antrenat p1- nu prebuie sa depaseasca 2p0 p1< 2p0 Daca p1>2p0 rezulta subiect obosit, neantrenat sau supraantrenat

25

KINETOPROFILAXIE GIMNASTICA MEDICALA CURS 7 TESTAREA CAPACITATII DE EFFORT FIZIC (II) II.TESTE DE SALA - biclicleta (cicloergometru) covor rulant - scaritei- testul master -pentru peroane sanatoase - cu afectiuni locomotorii - cu afeciuni cardio-pulmonare (in special) TESTUL MASTER - se foloseste o scarita cu 3 trepte ( 23 cm./treapta) - se calculeaza valoarea efortului in wati 4 3 G- 9,81.h (cm.treapta). f (nr.urcari/min) 60

9,81= cifra de conservare a Kgm in watt Nu se mai folosezte scarita ci: bicicleta sau covorul rulant Conditiile testarii la efort dimineata dupa 2 ore de repaus digestiv - ambianta corespunzatoare

CICLOERGOMETRU Folosit foarte mult in Europa - trepte de incarcare - calibrata in wati - avantaj : poate fi folosita intregistrarea EKG in timpul testarii - dezavantaj: antreneaza mase musculare mai reduse si subestimeaza capacitatea de efort a unor bolnavi (supraponderali) COVORUL RULANT - antreneaza mase musculare mai mari - permite evaluarea optima a capacitatii de efort de bolnavului - efort ce poate fi prestat de orice bolnav indiferent de pregatirea lui anterioara Efortul se porneste de la nivele reduse 25-30w Se creste progresiv cu 25-30w pe fiecare treapta de testare Durata probei aproxitamiv 2-6 min (3min) pina se ajunge la echilibru in . 26 momentul opririi efortului la pacientii cardiovasculari

GIMNASTICA MEDICALA CURS 9 COMPLICATIILE TESTARII LA EFORT hipoTA oprirea cordului IMA IC congestiva Insuficienta circulatorie cerebrala acuta (sincopa-AVC) Traumatisme fizice accidentale Moarte subita

CONTRAINDICATIILE TESTARII LA EFORT 1. IMA in primele 6 zile de evolutie 2. angina pectorala de repaus 3. insifucienta ventrculara stg. (IVS) simptomatica, severa (dispnee, tahicardie, ortopnee) 4. disritmii cardiace potential periculoase : fibrilatii, flutter 5. periardita acuta, miocardita, endocardita 6. HTA severa 7. valvulopatii severe 8. embolii si infarcte pulmonare 9. tromboflebita profunda sau superficiala 10. bolin acute sau boli generale severe 11. afectiuni neuromusculare sau articulare care nu permit efort 12. boli metabolice decompensate : DZ, tireotoxicoza, mikdem 13. refluzul pacientului TESTE LA EFORT PENTRU MEMBRUL SIPERIOR - difera de cele pentru membrul inferior, masa musculara fiind mai redusa = consum max de O2 mai redus (cu 30%) Indicatii in urmatoarele situatii : - la bolnavii care nu pot presta effort cu membrele inferioare (paraplegii, postraumatice, hemiplegice) - la cei care lucreaza predominent cu mina EX. HANDICAP - foloseste un se dinamometru se determina contractia maximala si se incearca sa se mentina 20-30% din aceasta contractie pe o perioada de 3-5 min. - se urmareste TA, frecventa cardica in fiecare minut Contraindicatii : - in generala la fel ca si la contractia izometrica - HTA severa - AVC recent - IMA in primele 6 saptamini - anevrism ventricular (stg) CONCLUZII 1. varstnici, bolnavi testare de palieri

27

ADAPTAREA RESPIRATIEI LA EXERCITIUL FIZIC Concentratia sangvina a bioxidului de carbon creste, consumul de oxigen creste in timpul exercitiului, presiunile partiale ale bioxidului de carbon si oxigenului variaza putin pentru exercitiul submaximal (<75%(max. oxigen)). Acest fenomen este posibil datorita unor reglari simultane ale debitului sangvin si volumului respirator Cresterea ventilatiei\m: - are loc chiar de la inceputul exercitiului, in mod reflex =>creste ventilatia alveolara e reglata prin scaderea presiunii partiale (Pp) a oxigenului si cresterea Pp a dioxidului de carbon in mod reflex are loc pana la acomodarea organismului cu valoare efortului (steady state) ADAPTARILE LA EXRCITIUL AEROB sunt: - in repaus la o persoana antrenata avem: cresterea ventilatiei pulmonare cresterea ventilatiei\m cresterea ventilatiei alveolare cresterea capacitatii de difuzie alveolo-capilara a gazelor sangvine - in timpul efortului la persoane antrenate avem: - cresterea capacitatii de difuzie - cresterea capacitatii de extragere a oxigenului in periferie =>cresterea gradientului presional la nivelul membranei alveolo-capilare ADAPTARI METABOLIOCE LA EFORT La persoanele antrenate in repaus avem: - hipertrofie musculara cu cresterea densitatii capilarelor musculare => o mai buna capacitate de generare a ATP cu cresterea numarului de mitocondrii si celule musculare - scaderea consumului de glicogen muscular - creste capacitatea ozidative a carbohidratilor datorita cresterii potentialului oxidativ mitocondrial - scaderea nivelului de lactat sangvin datorita metabolismului mai bine aprovizionat cu oxigen rezultat din antrenarea metabolismului aerob - cresterea consumului maxim de oxigen Adaptarea depinde si de varsta: - cresterea volumului de oxigen maxim mai putin la tineri pentru ca scade capaciatea aeroba a musculaturii active din motive anatomice scade DC => scade fluxul sangvin muscular creste toleranta la glucoza =>scade incidenta Dz tip II
28

- creste activitatea SNV simpatic ADAPTARI HORMONALE LA EFORT - pt exerciti de intensitate submaximala, nivelul plasmatic al GH creste proportional cu intensitatea exercitiului - nivelul plasmatic al prolactinei creste in exercitii intense => probleme ginecologice ale tinerelor sportive antrenate care au amenoree, neregularitati si intarzieri menstruale - nivelul ACTH creste in timpul exercitiilor intense => creste secretia de cortizol si aldosteron => lipoliza - scade insulina - glucagonul plasmatic nu creste decat daca exercitiul este prelungit (cateva ore) - creste esnsibilitatea celulelor pancreatice la glicemie - creste testosteronul anabolism prin cresterea sintezei proteice - creste agresivitatea - creste eritropoieza - creste sinteza de glicogen - creste densitatea osoasa - in timpul efortului creste sinteza de renina Amploarea raspunsului hormonal depinde de: intensitatea exercitiului nivelul de antrenament durata exercitiului ADAPTAREA CARDIO -VASCULARA LA EXERCITIUL FIZIC I. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC DINAMIC In timpul unui exercitiu fizic intens si prelungit consumul de oxigen poate creste de 10-20 de ori fata de repaus (3,5-4 ml/kg/min pana la 35-40 ml/kg/min) prin 2 mecanisme: Creste debitul muscular (Q) O mai buna extractie a oxigenului din sange conform ecuatiei Fick: Cresterea debitului sanguin muscular se realizeaza prin: scaderea rezistentei vasculare periferice(RVP) cresterea debitului cardiac(DC) redistributia debitului sangvin local (DS). 1.scaderea RVP se datoreaza vasodilatatiei de la nivel muscular, consecinta unei vasodilatatii la nivel arteriolar cu deschiderea sfincterelor precapilare. Acest proces

1. 2. 3.

29

se realizeaza prin metabolitii rezultati in urma efortului si care au efect vasodilatator (hipoxie, acidoza, lactacidemie, cresterea PG cu rol accesor). La vasodilatatie mai participa si factori neurologici: -extrinseci-inhibarea tonusului vasoconstrictor ce poate interveni temporar, doar la inceputul exercitiului -intrinseci-celule nervoase ce joaca un rol direct in vasodilatatia din timpul exercitiului 2.DC=Dsxfrecv.card=>cresterea DC este rezultatul cresterii DS si a frecventei cardiace In repaus, la trecerea din decubit in ortostatism apare o scadere a debitului sanguin. In timpul exercitiului fizic cei doi parametri evolueaza in functie de intensitatea exercitiului si de pozitia in care se realizeaza travaliul muscular. La sedentari DS 65-85 ml90-110 ml La sportivi 150 ml -creste contractilitatea miocardului -frecventa cardiaca creste liniar in functie de nivelul exercitiului fizic pana atinge valoarea maxima(220-varsta in ani) -frecventa cardiaca si consumul de oxigen necesita cateva minute pentru a atinge un platou -tensiunea arteriala in timpul efortului variaza in functie de DS si RVP.In timpul exercitiului maxim RVP totala se prabuseste, cu toate ca DC creste.La sportivii de performanta TA nu se modifica. -sunt mai solicitante exercitiile fizice cu membrele superioare pentru ca la scaderea RVP totala vasodilatatia e mai mica si intereseaza o musculatura mai putin importanta;se produce vasoconstrictie in teritoriul inactiv; frecventa creste foarte mult -creste diferenta arterio-venoasa in Q - consumul de oxigen creste de 10 ori in timpul unui exercitiu maxim chiar daca DC nu creste decat de 4 ori; Dc creste in favoarea organelor cu consum mare de oxigen 3. cresterea DC nu este suficienta pt asigurarea nevoilor de oxigen ale muschiului =>trebuie sa existe o redistributie a sangelui in teritorului cutanat, splanhnic si al muschilor inactivi. Are loc vasodilatatie in muschii care participa la exercitiu si vasoconstrictie in zonele care nu participa. Aceste procese sunt cu atat mai accentuate cu cat intensitatea exercitiului este mai mare. Debitul: - coronarian: creste in timpul efortului - cerebral: ramane neschimbat

30

II.

ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC STATIC Contractiile izometrice dezvolta o crestere importanta a tensiunii la nivelul muschiului fara ca lungimea sa fie modificata =>se produce o scadere a debitului arterial. In timpul contractiilor izotone organismul reactioneaza in sensul unei ameliorari a perfuziei muschiului contractat si se observa o crestere a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale (sistolice+diastolice) Frecventa cardiaca -se accentueaza de la inceputul contractiei si cresterea este cu atat mai mare cu cat forta dezvoltata este mai mare scade rapid si revine la valoarea de repaus in mai putin de un minut de la oprirea exercitiului Tensiunea arteriala creste in cursul contractiei izometrice de la inceput cresc ambele valori impreuna si aceste cresteri au tendinta sa se intinda in timp si sa devina stabile, cu valori mai mari de 10-15 mmHg fata de normal. Contractiile izometrice sustinute se fac cu blocarea toracelui in inspir =>intoarcerea venoasa sa fie impiedicata si creste presiunea intracraniana. RELAXAREA =inversul starii de activitate a unui muschi de tensiune nervoasa =procesul prin care un sistem care a fost scos din starea de echilibru revine la echilibrul initial sau trece intr-o alta stare de echilibru Poate fi: - generala - intrinseca - partiala - extrinseca - este un proces de inhibitie reciproca psihic-muscular care induce o stare de liniste care sa asigure echilibrul. - exista 3 curente care realizeaza relaxarea intrinseca: - oriental - fiziologic - psihologic METODA JACOBSON - are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului identificarii kinestezice a starii de tensiune, de contractie musculara, prin antiteza cu lipsa contractiei
31

Tehnica: - se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu capul pe perna , genunchii usor flectati, membrele superioare in abductie de 30 cu palmele pe pat - are 3 secvente: - prolog respirator - antrenamentul propriu-zis - revenire I. II. Prologul respirator 2-4 minute bolnavul respira amplu si linistit, inspir pe nas, expir pe gura

Antrenamentul propriu-zis incepe cu membrul superior drept, apoi stang rugam pacientul sa ridice bratul lent, cu mana cazuta astfel incat sa realizeze o contractie F=3; apnee 15-30 secunde pacientul se con centreaza asupra ideii de efort III. Revenire brusc isi lasa membrul superior sa cada, in expir urmeaza o secunda de respir linistit si se repeta ciclul La fel si la membrul inferior. Trunchi pe pat inspir cu desprinderea trunchiului de pe pat prin lordozare, chiar si imaginativ (15-30 sec.) expir cu senzatia de prabusire Ridicarea capului dupa aceeasi schema. Se poate aplica metoda Jabobsen inversata 6-8 sec. METODA JAREAU- KLOTZ - este o varianta doar pentru membrul superior a metodei Jacobsen - se numeste relaxare pendulara - se executa cu bolnavul in sezut 15-30 sec. - se revine la un tonus normal - pacientul incepe prin a face niste grimase, strange orbicularii, pumnii apoi se intinde in timpul unui inspir - programul dureaza 15-40 min. - are importanta psihica redusa BIO-FEEDBACK - contractia musculara + relaxarea de catre pacient care incearca sa-si realizeze autocontrolul Exista derivate de Jacobsen-Wolp cu mai multe etape.

32

Exista si metode volutive: - executarea unor miscari libere, neimpuse care sa creeze o constientizare a starii de contractie sau relaxare TRAINING AUTOGEN SCHULTZ - face parte din curentul psihogen - induce autocontrol mental imaginativ de relaxare periferica dar are influenta si asupra viscerelor Principiul: - un strict control al sistemului nervos, al vietii de relatie poate influenta activ sistemul nervos autonom e apropiat de inducerea unei stari de hipnoza Prin autorelaxare se obtine: 1. reabilitarea unui echilibru psiho-fiziologic 2. autolinistire 3. autoreglarea functiilor organismului 4. cresterea randamentului 5. supresia sau diminuarea durerii 6. autocritica si stapanirea de sine Antrenarea o face fiecare individ singur. Terapeutul se afla in preajma lui provizoriu pentru a-i controla reflexele si progresul. Persoanele mai isterice se acomodeaza mai greu. Curente orientale: - Vedo (vedism) Hindus (reintoarcere permanenta) Budism (atingerea nirvanei = eliberare totala de lume) Zeu semnifica meditatie, contemplatie care duc la o treapta mai inalta a constiintei (China) - Arte martiale (Japonia) Metode recente: - Tehnica Virel derivata din Schultz, utilizata in psihoterapie, oniroterapie - Tehnica Kretzchner hipnoza activa gradata sau fractionata - Tehnicile Lapir, Cault, Cohan - Tehnica Cayndo a creat sofrologia - se ocupa de armonia spiritului - Meloterapia - Masaj - Hidroterapia

33

Programul de 10 minute Hettinger Exercitiul 1: alergare pe loc in ritm de 70-90 de pasi dubli/min timp de 30 de secunde Exercitiul 2: in Ost cu picioarele usor indepartate si bratele in cruce: se fac miscari circulare cu bratele, crescand treptat amplitudinea, apoi scazand-o timp de executare 30 de secunde, pauze 5 sec, apoi se reia in sens invers Exercitiul 3: o minge mai mare (fotbal) sau un baston rotund de 30-50 cm se tine in echilibru pe frunte timp de 10 sec Exercitiul 4: acceasi minge sau baston se tine in echilibru pe un picior ridicat de pe podea timp de 10 sec, apoi se schimba piciorul Exercitiul 5: subiectul se ridica pe varfuri cu bratele la zenit si inspira; se lasa in ghemuit, bratele cad pe langa corp cu expiratie; se repeta de 3-5 ori in 15-20 sec Exercitiul 6: se face izometria muusculaturii cefei (ant, post, lat stg, lat dr) cu opozitia mainilor; timp de executie 10 sec Exercitiul 7: subiectul in maini cu doua mingi mici: arunca una in sus cu mana dreapta si repede transfer ape cea din stanga in dreapta etc; durata 25 sec; este de preferat sa se lucreze cu trei mingi; Exercitiul 8: subiectul in Ost cu bratele in cruce, cu coatele flectate, se extend de 3-4 ori bratele, ultima extensie facandu-se apoi cu cotul extins; durata executiei 15 sec; Exercitiul 9: in Ost cu picioarele indepartate, bratele in cruce si cotul inctins: se apleaca trunchiul, mana stanga atinge piciorul drept de 5 ori, apoi mana dreapta atinge piciorul stang (de 5 ori), timp de executie 20 sec. Exercitiul 10: alergare pe loc ca la exercitiul 1. La fiecare al 10-lea-12-lea pas subiectul se opreste, isi ridica apoi coapsa, tragand-o spre piept cu ajutorul mainilor; treptat se creste ritmul alergarii sau (si) nivelul de ridicare al genunchilor; durata executiei 45-60 sec. Exercitiul 11: exercitii izometrice (vezi ex. 4-5 de la mentinerea fortei musculare) la care se adauga postura cu mainile la piept, degetele prinzandu-se ca niste carlige unele dealtele, coatele la orizontala; se trage in laturi cu forta 5 sec, durata executiei 20 sec. Exercitiul 12: se repeta ex. 5 de mai sus. Exercitiul 13: in Ost, cu mainile in solduri: se fac miscari circulare de bazin de 5 ori spre dreapta si apoi de 5 ori spre stanga, timp de executie 20 sec. Exercitiul 14: din DD se executa bicicleta timp de 20-25 de sec.

34

Exercitiul 15: din DD cu membrele inferioare lipite si ridicate drepte spre in sus, bazinul fiind ridicat si sustinut de maini (lumanarea): se executa 5 miscari circulare spre dreapta, apoi spre stanga, timp de executie 20-25 sec. Exercitiul 16: in D.D., cu miinile de-a lungul trunchiului, cu palmele pe podea: se ridica membrele inferioare lipite, trecindu-se pe deasupra capului, pina ating podeaua cu virfurile degetelor (genunchii cit mai in extensie), apoi se revine la pozitia initiala se repeta de 3-4 ori in 15-20 s. Exercitiul 17: in D.D., cu genunchii la 90 grade; repaus, cu respiratie linistita timp de 15 s. Exercitiul 18: suita de exercitii izometrice care dureaza 50-60 s. -in DD, cu bratele la orizontala, coatele pe sol, antebratele in sus; se apasa puternic in dusumea cu coatele si bratele se repeta. -in DD, cu membrele inferioare intinse: gamba dreapta se aseaza peste cea stinga si apasa in jos, in timp ce gamba stinga incearca sa se ridice, dupa care se inverseaza. -in DD, cu membrele pelviene intinse; calciiele se sprijina pe un pat scund sau pe un teanc de carti, scaunel, etc. : se apasa in jos. -idem din decubit lateral drept, apasind cu piciorul heterolatera, apoi homolateral, dupa aceea trecindu-se in decubit lateral sting (apoi se inverseaza). -idem, in decubit ventral: se apasa concomitent cu ambele picioare. -in decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade : gambele, asezate pe scaun, preseaza in jos. Exercitiul 19: saritura: ca mingea, pe ambele picioare, timp de 10 s. Apoi pe cite un picior de 5 ori (20 s) si din nou pe ambele picioare (10 s )Exercitiul 20: se repeta exercitiul 5 Exercitiul 21: in Ost: se trece pe sub picioare o coarda, capetele ei infasurindu-se in jurul miinilor: -coatele flectate linga trunchi : se trage in sus de capetele corzii -trunchiul usor aplecat in fata, cu bratele in lateral; se trage in sus de capetele corzii -idem, dar miinile se duc in lateral spre spate si de aici se trage in sus -trunchiul flectat la 90 grade (coarda se scurteaza) ; se trage in sus din aceasta pozitie ; poi trunchiul se apleaca mai mult 9coarda se scurteaza corespunzator) : se trage la fel de capetele corzii. -idem ca mai sus, dar capetele corzii sunt acum inegala 9unul mai jos, spre picior, altul mai sus, la nivelul coapsei-genunchiului); se trage puternic in sus, apoi se inverseaza lungimile celor doua capete ale corzii. Tot exercitiul 21 dureaza 45-60 s. Exercitiul 22 : se sare coarda timp de 30 s. Exercitiul 23: din nou se repeta exercitiul 5
35

Exercitiul 24: se repeta exercitiul 10 Exercitiul 25; se merge relaxat prin camera : in inspiratie se ridica bratele in sus, in expiratie se lasa in jos, cu flectarea trunchiului; din cind in cind se face cite o oprire, scuturind cite un membru inferior timp de executie 25 30 s. Acest program se va invata treptat la inceput el va dura mai mult, pinase dobindeste abilitatea necesara unei executii peo durata de 10 minute. Programul se poate prelungi apoi prin inmultirea numarului de repetari ale unora sau ale tuturor exercitiilor.

Programul de 11 minute A fost intocmit de Fortele Aeriene Canadiene, caracteristice fiindu-i progresivitatea si alcatuirea lui in functie de varsta. Programul este compus din sase grupe din cite cinci exercitii. Din punctul de vedere al incarcarii, fiecare grupa de exercitii se executa in patru etape (D -B - C - A ), fiecare avind trei trepte de dificultate. Vom descrie deci tipurile de exercitii pentru cele sase grupe, apoi vom da tabelul de progresie. Grupa I: Exercitiul 1: in Ost. Cu picioarele usor indepartate si cu bratele ridicate in sus; se apleaca miinile pina ce degetele ating solul, dupa care se ridica, cu accentuarea extensiei trunchiului se bratelor (genunchi intinsi, dar nu in hiperextensie) Exercitiul 2 : in DD, cu picioarele usor indepartate (15 cm) si bratele pe linga corp : se ridica umerii si capul pina se vad calciiele 9genunchii intinsi) Exercitiul 3: in decubit ventral, cu palmele su coapse ; subiectul ridica simultan capul si un membru pelvian (intins) apoi pe celalalt coapsa se desprinde de palma Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu miinile sub umeri si palmele pe sol : se ridica trunchiul prin impingerea bratelor 9cot in extensie), genunchii si gambele raminind pe sol; prin indoirea coatelor, se revine cu pieptul pe sol. Exercitiul 5: alergare pe loc, piciorul ridicat la 10 cm, cu numaratoare pe piciorul sting : la fiecare 75 de pasi dubli se fac 10 pasi saltati; (Pasul saltat di Ost se sare in sus, ducind membrul pelvian drept si membrul superior sting in fata si pe celelalte in spate), dupa revenirea pe sol se sare din nou schimbind orientarea membrelor. Dupa cei 10 pasi saltati se reia alergarea, conform tabelului de progresie. Progresivitatea efortului prin cele 5 exercitii ale grupei I este redata in tabelul 10-II
36

Cifrele reprezinta numarul de repetitii pentru ficare exercitiu in etapa si treapta respective. La exercitiul 5, cifra reprezinta numarul de pasi alergati. In ultimele doua coloana sunt trecute doua modalitati ale antrenamentului la efort, realizabile zilnic in etapa respectiva. Durata fiecarui exercitiu este fixa ; exercitiul 1 2 minute; exercitiile 2, 3 si 4 cite 1 minut fiecare; exercitiul 5 6minute; total 11minute Aceste durate se vor pastra pentru toate cele sase grupe de exercitii. Grupa I de exercitii se incepe de la etapa D-, progresindu-se pina la A+, dupa care se va trece la grupa II-a de exercitii etapa D Trecerea de la o treapta la alta este in functie de varsta si se face astfel: -Sub 20 de ani cel putin dupa 1 zi -Intre 20 si de 29 ani, cel putin dupa 2 zile; -Intre 30 si 39 de ani, cel putin dupa 4 zile -Intre 40 si 49 de ani, cel putin dupa 7 zile -Intre 50 si 59 de ani, cel putin dupa 8 zile -Pest 60 de ani, cel putin dupa 10 zile In general se va trece de la o grupa la alta numai atunci cind cele cinci exercitii ale grupei anterioare se executa cu usurinta in cele 11 minute. Exercitiile trebuie facute absolut zilnic, de preferat la aceeasi ora (dimineata sau seara, inainte de masa) Grupa II-a : Exercitiul 1 ; acelasi ca la grupa i, ce deosebire ca in momentul aplecarii, cind degetele de la miini ating solul, se executa o tensiune cu exagerarea flexiei. Exercitiul 2 : idem ca la grupa I, dar se executa ridicarea trunchiului pina in sezind si apoi revenirea 9membrele inferioare ramin pe sol). Exercitiul 3 : idem ca la grupa I, dar se ridica ambele membre inferioare si capulExercitiul 4 : idem ca la grupa i, dar sprijinul in pozitia ridicat sew face pr miini si virfurile picioarelor (nu pe genunchi si gambe) Exercitiul 5 : alergare pe lo : la fiecare 75 de pasi se fa 10 saritur de clovn, apoi se continua alergarea (Saritura de clovn se sare in sus, in aer desfacind mult picioarele, iar bratele se duc in cruce) Progresivitatea exercitiilor din grupa a II-a este notata in tabelul 10-III Grupa a III-a : Exercitiul 1 : idem ca la celelalte grupe ; flexia trunchiului, miinile ducindu-se in afara piciorului sting la 15 cm fara ridicare, se trec miinile printre picioare pina ating solul; se face o tensiune,se atinge solul la 15 cm in lateral de piciorul drept, apoi de-abia se ridica trunchiul la verticala cu bratele in sus, cu o hiperextensie.

37

Exercitiul 2 : idem ca la grupa II-a, dar miinile se tin pe ceafa; eventual, picioarele se fixeaza sub un dulap sau cu ogreutate pe gambe. Exercitiul 3 : idem ca la grupa a II-a, dar miinile sun cu palmele pe fese ; se urmareste ca pieptul si coapsele sa fie ridicate de pe sol Exercitiul 4 : idem ca la grupa a II-a, dar se urmareste atingerea solului cu fruntea inapoia liniei miinilor ; se realizeaza prin ridicarea cie mai sus a bazinului; apoi se intind bratele si se revine la pozitia initiala (fig.10-4 a, b, c) Exercitiul 5 : alergare pe loc ; la 75 de pasi se executa semiflexiuni de genunchi, apoi se continua alergare (Semiflexiunea de genunchi picioarele apropiate, miinile in solduri, corpul drept ; se flecteaza genunchii la 110 100 ; se revine in extensie de genunchi, cu ridicarea pe virfuri, si se repeta, etc) Progresivitatea exercitiilor este ilustrata in tabelul 10-IV Grupa a IV-a Exercitiul 1 ; idem ca la grupa a III-a; cind se ridica trunchiul se executa o rotatie de trunchi si brate ( care sunt ridicate), pentru ca apoi sa se coboare cu miinile din nou la 15 cm de piciorul sting; la jumatatea numarului de repetitii ale acestui exercitiu se va incepe cu aplecarea spre piciorul drept deci rotatia la ridicarea trunchiului va fi in sens invers. Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu bratele ridicate pe linga cap : se ridica trunchiul si bratele se trec prin verticala (ajungindu-se in sezut), dupa care se apleaca spre picioare, miinile incercind sa le atinga Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele in lateral (in cruce): se ridica de la sol pieptul, bratele, coapsele, cu genunchii intinsi, intocmai ca o pozitie de zbor Exercitiul 4 : din decubit ventral, cu palmeme pe sol la 25 cm de urechi, lateral :se incep flotari Exercitiul 5 : alergare, genunchii ridicindu-se pina la nivelul ombilicului : la 75 de pasi se fac 10 sarituri in sus, ca mingea. Progresia este ilustrata in tabelul 10-V Grupa a V-a Exercitiul 1 : idem ca la grupa a IV-a, dar rotatie este mai ampla Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu miinile la ceafa : ridicarea trunchiului in sezut, concomitent cu flectarea genunchilor si cu rotarea trunchiului spre dreapta, in asa fel incit cotul sting sa atinga genunchiul drept; la fiecare ridicare se schimba directia de rotare. Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele pe linga cap, intinse inainte: se face o extensie cit mai ampla cu bratele, capul, pieptul si membreleinferioare Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu palmele pe podea,sub umeri ; ridicarea ca la fletare, dar la revenire se face in aer o bataie din palme (sa se auda), apoi se lasa corpul pe miini, pina la pozitia initiala
38

Exercitiul 5 ; alergare cu genunchii la nivelul ombilicului; la fiecare 75 de pasi se fac 10 sarituri de clovn , dar pornindu-se de la o pozitie cu genunchii semiflectati, palmele pe coapse anterior, cu revenire in aceeasi pozitie. Progresivitatea efortului este ilustrata in tabelul 10-VI Dupa cum se poate vedea, desi cele 25 de exercitii par relativ simple, ritmul in care ele se desfasoara devine epuizant prin cresterea numarului de repetari in cadrul aceluiasi timp. Exercitiile din grupa a V-a si jumatate din exercitiile din grupa a IV-a (etapele A si B) par sa fie rezervate numai sportivilor antrenati. Noua ni se par usor exagerate si celelalte grupe de exercitii, prin numarul foarte mare de repetari in acelasi interval de timp. De aceea credem ca numarul unor astfel de repetari mai trebuie eventual revizuit de catre kinetoterapeut. Ideea acestui program de kinetoprofilaxie bazat pe grupaje de exercitii, etape si trepte de progresivitate ramine, prin ea insasi, deosebit de valoroasa in kinetologie

1. 2. 3. 4. 5.

Obiectivele programului de kinetoprofilaxie Mentinerea posturii si aliniamentului corect al segmentelor corpului Mentinerea supletei articulare Mentinerea fortei si rezistentei musculare Mentinerea coordonarii si abilitatii de miscare Mentinerea capacitatii de effort

Efectele profilactice ale exercitiului fizic Cardio-vasculare : creste debitul cardiac, volumul-bataie creste extractia de O2 la nivel muscular fluidifica single Respiratorii : creste ventilatia pe minut Os : stimularea remodelarii osoase creste densitatea minerala osoasa (contractia ritmica stimuleaza osteoblastii)

Muschi: cresterea fortei si rezistentei musculare


39

scade deconditionarea la batrini imbunatateste echilibrul

Metabolism: glucidic creste capacitatea de extractie a glucozei din singe lipidic creste capacitatea de preluare a grasimilor din singe si de a le utiliza in obtinerea de energie Imunologic : stimuleaza functia de aparare Digestiv : creste tranzitul Sistem nervos : imbunatateste coordonarea creste viteza de reactie imbunatateste functia cognitiva

CURS 16 PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA OBIECTIVE: I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare urmarind mobilizarea in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai putin utilizate: 1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai din cap 2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe umeri 3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau incrucisate la piept 4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi pana la atingerea solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate 5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la spate

40

6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la zenit;se termina prin sprijin pe taloane 7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se extinde cate un genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru iliopsoas) 8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se departeaza picioarele-mana stanga prinde piciorul drept 9.fandari simple 10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi (intinderea fesierilor) 11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu ajutorul membrului superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului) 12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se ridica membrul inferior in abductie 13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90: se apleaca ambii genunchi alternativ pana ating solul (! Periculos discopatie) 14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare . Fiecare exercitiu se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii. II.Mentinerea fortei musculare -doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima -contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare in aparat gipsat -exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec. TEHNICA EUSIZ -exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic; -60-70% din forta maxima -intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele) Contraindicatii: HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular. TEHNICA ERSIZ -exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic; -in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze duble, repetate de cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii. 1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie dplasate. Tonifiem flexorii gatului, antebratului, trapezul
41

2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului, tricepsul brahial 3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90 in stanga si in dreapta 4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru flexorii degetelor si ai mainii 5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec., 3 serii cu 12 sec. pauza intre exercitii 6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic 7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz) 8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi putin flectate 9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral 10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem abductiei 11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei 12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt 13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la 40-45 si mentinem 14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem 15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii 1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera 2.Joaca cu o minge 3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis 4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate 5.Cumpana 6.Saritura cu coarda IV. Mentinerea posturii si aliniamentului 1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul) Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul 2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu barbia orizontala si se mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine la aceeasi pozitie; se executa genuflexiuni din aceasta pozitie 3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate

42

4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa a genunchilor la piept 5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de 90 incercam sa presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete incercam sa apropiem calcaiele de perete 6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza 7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un membru inferior si membrul superior opus alternativ V. Mentinerea capacitatii de efort 1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta 2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal 3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive (inainte se face program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin 30 min/zi Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani); intensitatea ex. ajunge pana la 70% din cea maximala Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate obiectivele.Durata programului: 10-15 min. Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare de rezistenta.Poate aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale Kinetologia profilactica = mentine Kinetologia terapeutica = corecteaza Obiectiv comun KP + KT = relaxarea METABOLISMUL ENERGETIC SI CONTRACTIA MUSCULARA Contractia musculara inseamna transformarea energiei electrice in energie mecanica. Singura molecula a carei energie poate fi utilizata imediat este ATP ul , dar rezervele sunt limitate si nu permit decit citeva contractii , fiind necesara resinteza lui. Muschiul dispune de reserve de energie sub forma de creatin-fosfat, glucide si lipide. Prin degradarea lor rezulta energie necesara resintezei ATP. Exista 3 tipuri de metabolism prin care se refac rezervele de ATP : 1.anaerob alactic 2.anaerob lactic
43

1. 2. -

3.aerob Exista 3 proprietati ale metabolismului energetic: 1.inertia= rapiditatea intrarii in functie a ciclului metabolic 2.puterea= debitul de energie per unitate de timp sau numarul de molecule ATP resintetizate pe secunda 3.capacitatea= cantitatea de ATP resintetizata intr-un anumit timp Metabolismul anaerob alactic utilizarea ATP este imediata resinteza se efectueaza in primele secunde ale contractiei prin transformarea fosfatului de la CP la ADP apoi ATP si creatina inertia este instantanee ; puterea maxima este atinsa imediat; este necesara o singura enzima CPK puterea este foarte mare mai ales la sportivi cu masa musculara mare si multa CPK capacitatea este mica, putin importanta , deoarece cantitatea de CP redusa nu permite resinteza ATP pt. exercitii intense nu necesita prezenta O2 nu rezulta acid lactic Metabolismul anaerob lactic prezenta catabolitilor activeaza catabolismul glicogenului si glucozei ; din acid piruvic rezulta 3ATP per molecula de glucoza degradata din acid piruvic rezulta prin NAD acid lactic (anaerob) se modifica pHul muscular si sanguin inertia este putin mai mare decit la cel anaerob alactic, egala cu citeva secunde sunt necesare mai multe enzyme pentru formarea acidului lactic(fosforilare, fosfo-fructo-kinaze) puterea este mai mica decit la anaerob alactic si mai mult aerob capacitatia este putin importanta,numarul de ATP permite activitati intense 40sec, oricum mai mult ca anaerobul alactic pH-ul muscular scade la 6.5 , ceea ce blocheaza sinteza ATP si interactiunea miofilamentelor acidul lactic este consumat - cauza crampelor musculare,dar acestea revin si din lipsa de antrenament . Ele sunt rezultatul unor tulburari electrolitice membranare, rezultatul unei activitati fizice prelungite, iar acidoza lactica favorizeaza indirect aparitia acestor tulburari , cu cresterea volumului extracelular Metabolismul aerob permiterea exercitiilor de lunga durata este datorata energiei rezultate din oxidarea glucozei si lipidelor in mitocondrii
44

3. -

degradarea glucozei se continua cu intrarea acidului piruvic in ciclul Krebs. Acest process este mult mai efficient , rezultind 38ATP lipidele si acizii grasi liberi se transforma active in mitocondrie in ciclul Krebs dupa formarea de acetil CoA lipoliza trigliceridelor adipocitare si inttramusculare duce la acizi grasi liberi utilizarea lipidelor nu este importanta decit in timpul exercitiilor prelungite, premise de metabolismul aerob randamentul energetic al oxidarii glucozei si lipidelor este foarte crescut nu exista cataboliti care sa perturbe metabolismul puterea este mai mica decit la celelalte doua metabolisme inertia este mare pentru ca sunt necesare multe enzyme , fiind de citeva secunde pina la minute este necesar un echilibru intre necesarul si consumul de O2; la inceput exista un deficit de oxygen, acoperit de metabolismele anaerobe dupa oprirea exercitiului exista o faza de recuperare in care oricare ar fi exercitiul, parametrii cardio-respiratori nu revin imediat la repaus, regresind dupa o curba exponentiala la inceput rapid, apoi lent. Sunt necesare citeva ore din primele momente de recuperare ATP ajunge la normal se produce reactia inverse ATP+creatina=ADP+CP energia de resinteza a ADP si CP este rezultatul metabolismului aerob rezervele de O2 fixate in mioglobina si hemoglobina sunt reconstituite la inceputul fazei de recuperare cantitatea de O2 reconstituita=datoria alactica in perioada de recuperare, acidul lactic e preluat de ficat(neoglucogeneza), cord si muschi scheletic , astfel ca energia e recuperate de organism sunt necesare circa 15min pentru obtinerea unei diminuari la jumatate a acidului lactic muscular; daca exercitiul este de intensitate moderata, eliminarea acidului lactic muscular si sanguine este mai rapida dupa exercitii prelungite, creste consumul de oxygen , influentind si alte procese biochimice celulare uneori revenirea la normal necesita mai multe zile Metabolism Inertie Putere Capacitate Anaerob alactic + ++++ + Anaerob lactic ++ ++ ++ Aerob +++ + ++++++++++. Importanta procesului metabolic in practica

45

1.Activitatea de scurta durata citeva secunde dar de intensitate mare pune in functiune metabolismul anaerob alactic : sprint de citeva sec, alergari 100m, ciclism , salt in lungime/inaltime Dupa un astfel de exercitiu este necesar un exercitiu de intensitate moderata pentru eliminarea acidului lactic muscular si sanguine. Cind exercitiul se repeat, perioada de recuperare dintre exercitii trebuie sa fie suficienta pentru refacerea ATP si CP si pentru evitarea trecerii in faza de metabolism anaerob lactic. 2.Faza metabolism anaerob lactic apare in exercitii intense si de lunga durata ( zeci de secunde) : curse de viteza sub 400m, natatie 100m, repetarea sprintelor sub 3 minute, activitati foarte intense de scurta durata repetate la un interval scurt de timp sub 3minute 3.Faza de metabolism aerob este pentru exercitiile de foarte lunga durata jogging, intensitate mica : rezistenta, marathon, ciclism. Toate cele trei metabolisme sunt stimulate in acelasi timp, in sporturi in care fazele intense alterneaza cu perioade mai lente : fotbal, handball, hochei. Valoarea medie a consumului de O2 : neantrenati , tineri 3l/min antrenati 6l/min Bibliografie 1. Sbenghe T. : Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare, Ed. Medical, Bucuresti,1987; 2. Sbenghe T. : Kinesiologie, tiina micrii, Ed. Medical, Bucuresti, 2002; 3. Monod H. et Vandewalle: Sports et medicine, Ed. Medicales Fournier Fereres Pharmuka, tome 1-3, Paris , France 1982 4.

46