REFERAT

ISTORIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI

SPORTULUI

STUDENT:
ALIBEC ERMAN

2022-2023

ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI A SPORTULUI

 “Nu cunoastem complet o stiinta atat timp cat nu-i stim istoria.” 
August Comte - Filozof

OBIECTUL ŞI IZVOARELE ISTORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Oamenii au studiat istoria dintr-o curiozitate firească de cunoaştere a trecutului şi din

convingerea că evenimentele istorice, ideile şi acţiunile trecute reprezintă o experienţă colectivă
din care se pot trage învăţăminte pentru activitatea prezentă şi viitoare a societăţii. Prezentarea
obiectivă a fenomenelor a conferit istoriei caracterul de ştiinţă a dezvoltării societăţii omeneşti.
Întemeiată pe un fundament solid, istoria educaţiei fizice şi sportului este ştiinţa despre legile
apariţiei şi dezvoltării ideilor, a formelor organizatorice, a mijloacelor şi metodelor de cultură
fizică şi sport, în funcţie de condiţiile economice, politice şi culturale de viaţă ale societăţii.1 În
acest context, educaţia fizică se prezintă ca un important domeniu al culturii ce reflectă în
evoluţia lui, succesiunea şi variaţia concepţiilor despre fiinţa umană şi despre viaţă, generate de
gândirea filosofică a vremurilor. Pornind de la cunoaşterea orânduirilor social-economice şi
politice, se poate distinge, în mod clar, cum acestea s-au reflectat în conţinutul educaţiei fizice şi
sportului. Astfel, istoria educaţiei fizice a urmărit pas cu pas evenimentele politice, economice,
religioase, militare, precum şi evoluţia concepţiilor sociale, juridice, filosofice, ştiinţifice,
estetice, educative etc. Pentru a înţelege mai bine domeniul teoretic al cercetării istorice, este
necesară definirea termenilor cu care acesta operează. Primul înţeles al termenului "istorie" îl
oferă analiza etimologică a lui. Termenul provine din cuvântul grecesc "historia", care înseamnă
cercetare, chestionare, investigare a unui martor ocular, şi totodată, relatarea rezultatelor acestor
acţiuni. Alături de acest termen, în limba greacă mai există şi cuvintele "histoa" care înseamnă
martor, judecător, cineva care ştie şi "historeo"2, care se traduce prin: a căuta, a (se) întreba, a
cerceta.
Metoda istorică de cercetare aduce în prim plan dovada că educaţia fizică nu este o
disciplină nouă, rezultat al unor concepţii moderne asupra vieţii individului şi a societăţii, ci este
o preocupare constantă, care a fost prezentă (în diferite grade), la toate popoarele şi în toate
timpurile. Ea este strâns legată şi determinată ca formă, conţinut şi scop de realităţile economice,
politice şi sociale, de gradul de dezvoltare al ştiinţelor, al artelor şi al educaţiei
generale. Departe de a recomanda simpla înlănţuire de fenomene în educaţia fizică,
principiul istorismului reclamă, în mod necesar, înţelegerea esenţei fenomenelor prin eliminarea
laturilor sau elementelor nesemnificative. În acest fel se realizează o cunoaştere veridică a acestor
fenomene. Principiul istorismului mai presupune: studierea fenomenelor în legătura lor
indisolubilă cu condiţiile istorice sociale concrete care le-au generat; surprinderea legilor care
stau la baza procesului de dezvoltare necontenită a unui domeniu, de la apariţia sa şi până în
prezent; surprinderea ideii de progres. Studiul istoric în educaţie fizică se realizează în două
moduri:
 "pe orizontală" - în care se utilizează metoda comparativă de colectare a
datelor culese din teorie şi sistemele "contemporane" (ale acelei perioade);
 "pe verticală"- surprinderea evoluţiei de-a lungul timpului a unui fenomen,
proces,
sistem sau şcoală de educaţie fizică.
Istoriografia educaţiei fizice are drept obiect de studiu lucrările despre apariţia şi
evoluţia educaţiei fizice, despre sistemele de educaţie fizică şi succesiunea istorică a acestora, din
care trebuie să se desprindă următoarele: succesiunea sistemelor sau şcolilor de educaţie fizică ce
se substituie ideii de continuitate şi progres; dezvăluirea temeiurilor sociale, psihologice şi psiho-
sociale ale acestor şcoli; dezvăluirea procesului de dezvoltare a acestor
sisteme şi, mai ales, procesul contradictoriu, lupta dintre sisteme, criticile privind
sistemele respective, unificarea tipurilor de scoli, precum şi dăinuirea celor care răspundeau cel
mai bine dezvoltării fiinţei umane într-un context social care, la rândul său, era şi el într-o
continuă dezvoltare.
Metoda istorică, în concordanţă cu metodele amintite de stabilire a faptelor istorice, se
înrudeşte şi cu metoda biografică, a personalităţilor din domeniu care au contribuit la apariţia,
dezvoltarea şi transformarea progresivă a sistemelor de educaţie fizică.
Ca urmare, istoria educaţie fizice trebuie privită din mai multe puncte de vedere:
- metodologic - metodele utilizate;
- instituţional - instituţiile care au reprezentat-o;
- al personalităţilor din domeniu;
- al relaţiilor specifice domeniului şi al celor interdisciplinare;
- al impactului social în diferite epoci;
ISTORIA: este stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti in diversitatea si
complexitatea ei, precum si legile care guverneaza aceasta dezvoltare. De asemenea istoria
consemneaza personalitatile, din toate domeniile, care au influentat derularea evenimentelor, atat
in bine cat si in rau.
 EDUCATIA: este un ansamblu de masuri pedagogice, morale, igienice, stiintifice
aplicate in mod sistematic, in vederea formarii omului, a dezvoltarii sale morale, intelectuale si
fizice, cu scopul formarii personalitatii individuale, urmarind includerea sa in societatea
civilizata.
EDUCATIA FIZICA: are ca scop dezvoltarea armonioasa a corpului, mentinerea
si intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea abilitatilor, priceperilor si deprinderilor de
miscare, a calitatilor motrice de baza (viteza, forta, rezistenta si indemanare). Prin educatia fizica
se urmareste: armonia corpului, formarea de priceperi, obisnuinte si deprinderi.
SPORTUL: este o activitate cu specific de intrecere, de valorificare a practicii
exercitiilor fizice, individuale sau collective, o competitive prin care se urmareste depasirea
adversarului, a unui record sau o autodepasire.
Practicarea exercitiilor fizice in COMUNA PRIMITIVA:
• Miscari si exercitii utilitare legate de munca si procurarea hranei: mers, alergari, sarituri,
catarari, tarare, inot, transport de greutati etc.
• Miscari si exercitii utilitare legate de aparare sau atac: alergari, loviri cu diferite arme,
aruncari cu piatra, lancea, bumerangul, lupta cu pumnii si lupta corp la corp.
• Jocurile cu mingea, practicate de aproape toate popoarele in toate zonele globului
• Exercitiile fizice s-au nascut odata cu omul, viata insemnand miscare.
Practicarea exercitiilor fizice in ANTICHITATE:
• Gimnastica: cuprindea elemente analitice, statice, acrobatice, de echilibru, piramide ,
jocuri in doi sau trei.
• Lupta si boxul- exercitii extrem de raspandite
• Exercitiile atletice: cele mai raspandite erau alergarile pe distante lungi
• Sporturile acvatice: barbatii foloseau un stil asemanator cu craul ul de astazi, iar femeile
un stil asemanator procedeului bras.
• Jocurile
• Dansurile
• Vanatoarea
• Armata
Practicarea exercitiilor fizice in EVUL MEDIU: 
• Se practica “jeu de paume”, mingea batuta cu palma, joc foarte raspandit in Franta 
• Erasmus-umanist renascentist olandez afirma despre acest joc: “Nimic nu pune in functiune mai
bine toate partile corpului decat mingea batuta cu palma”. 
• La inceputul sec. al XVI-lea, se inventeaza racheta, jocul cu mingea desfasurandu se acum in
Sali. Jocul acesta a devenit in exclusivitate nobiliar. Prin introducerea unei sfori intre participant,
iar apoi a unei plase, s-a nascut TENISUL. 
• Alt joc specific Evului Mediu a fost “Gioco Della Palla”, jucat cu o minge mare (36 cm
diametru si 1 kg greutate) lovita cu bratul intr-un manson terminat cu o scandura. 
• Fotbalul European s-a nascut din vechiul “la soule”, care implica lovirea unei mingi mari (initial
cu mana, iar apoi cu piciorul) si trecerea ei printer doi pari sau doua sulite care au devenit porti. 
• Din jocul cu bastonul incovoiat “la crosse”, cunoscut de prin sec. al XI-lea, s-au nascut golful,
hocheiul pe gheata, crichetul, biliardul.
Cele sapte virtuti cavaleresti (septem probitates):
 Calaria 
 Inotul 
 Manuirea armelor 
 Lupta 
 Aruncarea
 Turnirul 
 Arta comportarii la curte
In tara noastra forme deosebit de variate si dinamice de manifestare a exercitiilor fizice
le-au constituit jocurile copiilor si dansurile. Jocurile contineau elemente din gimnastica si
atletism, putand fi impartite astfel: 
 Jocuri de alergare 
 Jocuri de sarituri 
 Jocuri de aruncare 
 Jocuri de indemanare 
 Jocuri de iarna 
 Intreceri de tranta.
INCEPUTURILE EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA
Prima atestare documentara apartine domnitorului fanariot Alexandru
Ipsilante. Acesta a emis in anul 1776, in Muntenia un hristov prin care a adus reglementari
importante privind invatamantul. Se impune ca: 
• “dupa dejun, elevii fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor, sa faca gimnastica
pentru exercitiu, timp de o ora”. 
• “duminica, in zilele de sarbatoari si in zilele saptamanii, elevii sa iasa o data pe saptamana sau
de doua ori, cu supraveghetorul lor si profesorul, in unele locuri din apropiere, pentru exercitii
corporale”.
GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) - considerat parintele educatiei fizice scolare din
tara noastra:
A fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice în scoli. Timp de mai
bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica
din sistemul scolar si militar, dar si în înfiintarea unor societati sportive si în formarea
instructorilor si profesorilor de specialitate.
SPIRU HARET (1851-1912)
Poate fi considerat principalul organizator al educatiei fizice scolare. În cei aproape zece
ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a
reorganizat tot sistemul de învatamant, acordand o mare atentie îmbunatatirii continutului
predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în scoala, cu o ora pe saptamana pentru
fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia militara.
Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru
realizarea programelor de gimnastica în scolile primare, secundare si normale.
Despre miscare :
“Pentru fiecare persoana, sportul este un prilej de imbunatatire a felului sau de a fi”.
Pierre de Coubertin (socotit “Parintele Jocurilor Olimpice moderne”)
EXERCITIUL FIZIC
Este un act motric repetat sistematic si constient care constituie mijlocul principal de
realizare a sarcinilor educatiei fizice si a sportului.
CONTINUTUL EXERCITIULUI
Este dat de totalitatea elementelor si caracteristicilor specific care-l compun si ii
determina influentele asupra organismului, orientandu-le cu precadere spre o anumita calitate
motrica, deprindere sau pricepere.
FORMA EXERCITIULUI
Este determinate de organizarea interna si externa a miscarilor care il compun si de
succesiunea si combinarea in cadrul relatiei spatiu-timp a elementelor lor component.
TRASATURILE FORMEI MISCARII
 Viteza miscarii 
 Durata 
  Traiectoria miscarii 
 Directia 
 Amplitudinea 
 Ritmul 
 Tempoul 
 Cadenta 
 Gradul de incordare 
 Corectitudinea 
 Expresivitate.
MISCAREA:
Este actiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor sale in spatiu datorate
interactiunii diferitelor forte interne si externe. 
Miscare: 
- simpla 
- compusa 
- Analitica 
- globala
PLANURILE SI AXELE IN CARE SE EXECUTA MISCARILE:
- Planul frontal- imparte corpul intr-o parte anterioara si una posterioara-paralel cu fruntea 
- Planul sagital- este perpendicular pe planul frontal si imparte corpul intr-o parte stanga si una
dreapta. Miscarile care sunt paralele cu planul sagital se numesc antero-posterioare. 
- Planul orizontal perpendicular pe cele doua planuri-frontal si sagital-imparte corpul intr-o parte
superioara si una inferioara. 
- Axul frontal-este linia imaginara care uneste cele doua puncte acromiale articulatiei scapulo-
humerale. 
- Axul longitudinal-este linia imaginara care uneste punctele de la crestet la calcaie.
BIBLIOGRAFIE:

1. Gimnastica de baza- Curs 2003,UAI,Cluj-Napoca, Prof. Fesnic Ioan si Asist. Santa

Ionel .
2. O istorie a Exercitiilor Fizice, a Educatiei Fizice si a Sportului – Curs 2003,UAI,Cluj-
Napoca, Prof. Almasan Dorin si Asist. Lupan Gabriel
3. NOTE DE CURS ISTORIA EFS 2023, Conf. univ. dr. Mangra Gabriel