UNIVERSITATEA” ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IASI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

REFERAT LA OBIECTUL DE STUDIU:

“ ISTORIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI”

Coordonator: Student:

Conf.Dr.Lucian Popescu Butnaru Cosmin-Constantin

ANUL I, SEMESTRUL I,

AN UNIVERSITAR 2023-2024

1
 UNIVERSITATEA” ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IASI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

APROFUNDAREA CUNOSTIINTELOR PRIVIND APARIȚIA ȘI

EVOLUȚIA EDUCAȚIEI FIZICE ÎN EVUL MEDIU

Coordonator: Student:

Conf.Dr.Lucian Popescu Butnaru Cosmin-Constantin

ANUL I, SEMESTRUL I,

2
 CUPRINS

I. ARGUMENT ......................................................................................................4

II. INTRODUCERE.................................................................................................5

III. ORIGINEA EDUCAȚIEI FIZICE ÎN EVU MEDIU....................................6

IV. EXERCIȚII FIZICE POPULARE..................................................................7

V. CAVALERISMUL.............................................................................................8

VI. ȘAPTE VIRTUȚI CAVALEREȘTI.................................................................9

VII. CONCLUZII...................................................................................................10

VIII. REPERE BIBLIOGRAFICE.......................................................................11

3
 I. ARGUMENT

Referatul meu cuprinde o sinteză a originii și evoluției activităților fizice, inspirat din
literatura de specialitate "istoria educației fizice și sportului" prin care mi am propus sa va prezint
apariția și evoluția educației fizice in evul mediu
Educația fizică în Evul Mediu a fost influențată de contextul social și cultural al vremii. În
această perioadă istorică, educația fizică era adesea legată de nevoile militare și de pregătirea
fizică a cavalerilor și a soldaților. Originea sa poate fi urmărită în practicile de antrenament și
antrenament militar ale cavalerilor medievali, care includeau exerciții cu arme, echitație și alte
activități fizice.
Am ales această temă pentru proiectul meu deoarece istoria și dezvoltarea educației fizice
în Evul Mediu este o temă interesantă și relevantă. În această temă, veți explora modul în care
educația fizică s-a dezvoltat de-a lungul timpului și cum a fost oferită în Evul Mediu, care a avut
un impact semnificativ asupra societății și un impact enorm asupra modului în care oamenii s-au
ocupat de sănătate și educație.
Scopul meu este să vă prezint cum se desfășurau activitățile fizice în evul mediu, cum se
se descurcau aceștia, așa cum am făcut o mică prezentare mai sus pentru a vă atrage să mi citiți
proiectul.

4
II. INTRODUCERE

Oamenii au studiat istoria dintr-o curiozitate firească de cunoaştere a trecutului şi din

convingerea că evenimentele istorice, ideile şi acţiunile trecute reprezintă o experienţă colectivă,
din care se pot trage învăţăminte pentru activitatea prezentă şi viitoare a societăţii.
Prezentarea obiectivă a fenomenelor a conferit istoriei caracterul de ştiinţă a dezvoltării societăţii
omeneşti.. Interrelaţia exerciţiu fizic – civilizaţie – cultură – sanogeneză şi echilibru ecologic, ca
dovadă a faptului că omul rămâne marele său obiectiv, în planul ameliorării acestuia în toate
componentele ce-l definesc, va impune structura cursului şi orientarea sa.

După anul 476 d.Hr., data prăbuşirii Imperiului roman de apus, generată de contradicţii
interne (corupţie, destrămare politică, modificarea relaţiilor economico-sociale, răspândirea
religiei creştine care zdruncină temelia morală şi administrativă statală) şi externe (migraţia
popoarelor aşa-zise barbare), începe o nouă epocă istorică, cea a evului mediu, denumită şi
medievală sau feudală, când aristocraţia nobiliară este înlocuită prin cea funciară, iar sclavii
devin coloni sau iobagi.
În această perioadă, care acoperă multe secole (până în cel de al XIV-lea, când apare
fenomenul complex al Renaşterii), procesul de educaţie suferă modificări radicale. Condus şi
influenţat de biserica creştină în spaţiul european, cel mai evoluat din punct de vedere cultural,
economic şi social, procesul pedagogic este subordonat unor modele cu totul deosebite de cele
ale lumii antice şi îndeosebi ale Greciei clasice. Filosofia creştină şi biserica, instituţia ei
fundamentală, vor afecta profund exerciţiile fizice care sunt excluse din arsenalul educaţiei.

III. ORIGINEA EDUCAȚIE FIZICE ÎN EVUL MEDIU.

 Dintre izvoarele istorice care aduc mărturii legate de practicarea exerciţiilor fizice în Evul
Mediu cel mai important este următorul izvorul epicii populare. Culegerea de literatură islandeză
veche (Edda) se remarcă printr-o strofă similară cu un program de învăţământ care arată că
tânărul trebuie să utilizeze (la unul din exerciţiile fizice) scutul, lancea, sabia, să călărească şi să
înoate.
În Evul Mediu exerciţiile îndrăgite de popoarele nordice erau alergarea, săritura în
lungime şi peste obstacole, aruncară pietrei, înotul chiar în zilele de iarnă, călăria (mijloc de
locomoţie, vânătoare, luptă), mersul cu patinele şi schiurile.
La anglo-saxoni exerciţiile fizice care erau practicate înainte de invazia saxonilor, dar şi
după învazia nomadă (când anglo-saxonii au fost cuceriţi de către nomanzi) sunt vânătoarea;
călăria – vânătoare şi bătălii; tragerea cu arcul – arma de război şi mijloc de întrecere; tragerea cu
praştia; lupta; înotul; canotajul – cu ambarcaţiuni împletite din nuiele şi îmbrăcate cu piele;
patinajul; aruncarea pietrei; căţărarea în copaci; dansurile – cu exerciţii de sărituri şi echilibru.
Că urmare a destrămării imperiului roman începând cu secolul al 6-lea, popoarele slave
răspândite pe o largă arie geografică între M. Baltică şi M. Neagră practicau aruncarea suliţei la
ţintă de la distanţă; tragerea cu arcul; scrima cu bastoane; aruncarea pietrelor, suliţei, lăncii; lupta
cu paloşul şi securea; trecerea râurilor; jocuri cu urşi şi tauri.
Educaţia fizică în Evul Mediu a avut o dublă orientare. Care era aceasta? O cale ce aparţine
claselor dominante şi care vă sta la originea cavalerismului şi o cale care vă rămâne pentru cei
din popor, unde caracteristice sunt jocurile tradiţionale.Religia creştină a influenţat viaţa
medievală pe 2 căi. Care sunt acestea? Sub forma unui sistem de filosofie mistică şi sub formă de
instituţie organizată – biserica.În domeniul practicării exerciţiilor fizice caracteristica Evului
Mediu o constituie Cavalerismul.

Statul şi biserica reprezentau 2 forţe majore ale orânduirii medievale. Împreună au sprijinit
noua instituţie (cavalerismul) care proteja feudalul şi averea feudei sale.Sabia cavalerului a
devenit scutul bisericii. Cruciadele au devenit idealul timpului, iar soldatul devine cavaler. Astfel
cavalerismul a devenit forma creştină a condiţiei militare.

IV. EXERCIȚII FIZICE POPULARE

 Alergarea era un exercițiu foarte prețuit, dovada stand calificativele referitoare la
capacitatea de a se mișcă cât mai rapid pe care eroii legendari le primesc: Siegfrid "cel iute"
descris că fiind capabil să ajungă ursul în fuga sau "Harald" care reușește să-l întreaca prin
alergare pe Magnus care este calare.
Săritura era și ea la fel de prețuită fiind folosita mai ales pentru a depăși obstacolele în
timpul luptei. Se practica mai ales săritură în lungime. Istoricul roman Florus, povestește despre
Teobod, un rege teuton care sarea peste patru sau chiar șase cai așezați unul lângă altul.
Aruncarea era un exercițiu de război. Obiectul de aruncare cel mai caracteristic pentru
vechii germani era piatra. Wikingii își încarcau corăbiile cu pietre pe care apoi le aruncau asupra
dușmanilor.
Înotul și scufundările sunt și ele foarte des menționate atât în legende cât și în lucrările
istoricilor. Tacit descrie germanii, bărbați și femei deopotrivă, scaldandu-se zilnic, indiferent de
anotimp în apele reci ale râurilor.
Călăria era apreciata mai ales de germanii din sud. Visigotii, vandalii, francii obișnuiau să
lupta calare, iar calul era considerat animal sfanț.
Patinajul și mersul pe schiuri erau de asemenea practici obișnuite mai ales la poparele
germanice din nord. Patinele preistorice confecționate din oase de animale descoperite în
localitățile din zona Marii Nordului, în Islanda, Olanda și chiar Elveția sunt dovezi în acest sens.
Schiul era folosit că mijloc de deplasare în timpul iernii din cele mai vechi timpuri.
Dansurile sunt mai puțîn pomenite, se pare că ele nu erau foarte iubite de vechii germani.
Tacit vorbește într-un singur loc despre un dans spectaculos executat de tineri printre săbii și
lănci - deci un dans războinic, asemănător dansurilor pyrice ale vechilor greci.

V. CAVALERISMUL
 N-a fost înfiintat că o instituție decretata de vreo autoritate politica sau spirituala, ci a apărut
că un efect natural al necesitaților politice și aspirațiilor morale ale timpului. La originea lui stau
niste vechi practici ale popoarelor germanice.
Esență cavalerismului era formata din doua calități de baza: prima de natura militara iar cea
de a doua de natura etica. Calitățile de bun militar se formau prin parcurgerea de carte aspirantul
la titlul de cavaler al unui adevărat program de educație în care exercițiile fizice erau pe primul
loc.
Cavalerismul nu a fost sinonim cu feudalitatea, desi ascendenta nobiliara a aspiranților era
obligatorie. Titlul de cavaler nu era ereditar, el se dobândea prin efortul personal al viitorilor
cavaleri. Calitățile fizice și morale care formau esență cavalerismului se formau printr-un proces
de educație care dura de la 7 ani până în jurul vârstei de 21 de ani.
Se considera că în jurul vârstei de 21 de ani tânărul era pregătit pentru a deveni cavaler.
Promovarea se făcea printr-o ceremonie solemna, numita de "învestitura". La început acest ritual
avea un caracter pur militar, orice cavaler având dreptul să acorde "învestitura". Gestul esențial
consta în predarea sabiei, însotita de obicei printr-o lovitura peste umar. Mai tărziu, pentru a-i spori
caracterul solemn, învestitura era însotita de o serie de festivități cu caracter mai ales religios. Din
secolul al XII-lea ceremonia era prezidata de un reprezentant al bisericii, pentru a întari faptul că
instituția cavalerasca se afla sub protecția bisericii.

VI. ȘAPTE VIRTUȚI CAVALEREȘTI

 Călăria era un exercițiul de baza, viață feudala nu putea fi conceputa fară aceasta deprindere.
Eleganta cu care se calarea era o nota importanta în aprecierea calităților unui cavaler. Săritură era
un exercițiu necesar la urcarea și coborârea de pe cal.
Înotul era o deprindere absolut necesar pentru condițiile din acele timpuri în care existau
destul de puține poduri peste ape.
Mânuirea armelor era o deprindere fundamentala: lupta cu sabia, cu lancea, cu bastonul erau
exercițiile favorite ale tinerilor. Armele albe erau considerate nobile, cele care acționau la distanta
erau disprețuite. Principiul luptei era egalitatea și lupta cu arme egale. Cavalerii nu luptau niciodată
mai mulți contra unui singur adversar.
Lupta se practica după regulile străvechi ale acestui exercițiu. Era utila din punct de vedere
militar atunci când cavalerul cădea sau își pierdea calul, dar era practicata și sub forma unor
întreceri cu caracter sportiv.
Aruncarea își avea și ea locul printre exercițiile cavalerești, desi nu era agreata că mijloc de
lupta, ci mai ales că un exercițiu pentru măsurarea forței.
Viață la curte sau curtenia nu era un exercițiu fizic, dar era o deprindere eminamente
cavalereasca. Scopul era să-l învete pe cavaler regulile vieții de curte, bunele maniere. Se
deprindea arta de a purta o conversație interesanta, regulile de politețe fata de femei, precum și o
serie de jocuri de societate: tablele, damele. Compunerea de versuri era și ea exersata.
Turnirul era exercițiul cavaleresc capital, un joc războinic care punea în valoare toate
calitățile cavalerilor și consta în simularea războiului. Era o scoală de pregătire a războiului
adevărat. Adversarii se atacau, se urmăreau, existau învingatori și învinsi. Rezultatul jocului
consacra valoarea cavalerilor.

VII. CONCLUZII

Educatie fizicsfifdsgffdgd fizica si spo

 10

VIII. BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE SCRISA:
Gimnastica de baza- Curs 2003,UAI,Cluj-Napoca, Prof. Fesnic Ioan si Asist. Santa Ionel
O istorie a Exercitiilor Fizice, a Educatiei Fizice si a Sportului � Curs 2003,UAI,Cluj-Napoca,
Prof. Almasan Dorin si Asist. Lupan Gabriel

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICA:
https://jurnalspiritual.eu/exercitiul-fizic-in-evul-mediu/
https://www.descopera.org/despre-cavalerism-in-evul-mediu/

11