LITERATURA MEDICALA, PEDAGOGICA SI FILOSOFICA 1LITERATURA MEDICALA - primele marturii scrise care atesta legatura dintre medicina si activitatile

corporale le gasim in China antica si Grecia antica. - cu 2700 de ani inainte de Hristos, in timpul domniei Imparatului Galben (Huang Di), un grup de medici au scris cunoscuta lucrare CANONUL DE MEDICINA INTERNA AL IMPARATULUI GALBEN (Huang Di Nei Jing) - in Grecia antica, principalii reprezentanti au fost Hipocrate, Herodikos si Galen STIINTA IGIENEI si TRASYBUL 2LITERATURA PEDAGOGICA - marii pedagogi ai timpului faceau trimitere in continutul lucrarilor lor la rolul deosebit de important pe care il detinea practicarea activitatilor corporale in formarea personalitatii umane - in acest sens, cei mai reprezentativi pedagogi au fost: 1) Ludovic Vives METODICA INVATAMANTULUI

2) Francois Rabelais GARGANTUA ET PANTAGRUEL 3) KOMENSKI DIDACTICA MAGNA (MAREA INVATATURA) si SCOALA JOCURILOR 4) Jean Jacques Rousseau EMIL SAU DESPRE EDUCATIE 5) John Locke CATEVA CUGETARI ASUPRA EDUCATIEI 6) Christian Salzman KONRAD KIEFER 3LITERATURA FILOSOFICA - in lucrarile LEGILE si REPUBLICA, filosoful idealist grec PLATON sustinea faptul ca gimnastica reprezenta o stiinta si implicit un element al educatiei integrale - celalalt mare filosof al antichitatii, ARISTOTEL, argumenta faptul ca gimnastica reprezenta o componenta indispensabila educatiei integrale a cetateanului POLITICA - filosoful german IMMANUEL KANT arata, in cadrul mai multor lucrari, rolul pe care il detineau exercitiile corporale in formarea personalitatii omului; in acest sens recomanda o serie de exercitii fizice si jocuri care sa contribuie la dezvoltarea calitatilor fizice si

morale ale omului, precum si la intarirea personalitatii sale 4LUCRARILE DE SPECIALITATE (specific educatiei fizice si sportului) - reprezinta o categorie aparte privind izvoarele istoriei educatiei fizice si sportului, in care sunt prezentate procesele aparitiei si evolutiei activitatilor corporale in contextual istoric (social, economic, politic, cultural) - principalele lucrari au fost: 1) pentru perioada antica, filosoful grec FILOSTRAT, prezinta cu multa obiectivitate pentru aceasta perioada istoricul si tehnica exercitiilor fizice, informatii ce se regasesc in lucrarea DE ARTE GYMNASTIKA 2) in perioada renasterii, pedagogul iluminist Italian MERCURIALIS prezinta in lucrarea ARS GYMNASTIKA importanta practicarii activitatilor corporale pentru o societate. Lucrarea este structurata pe 6 volume, iar autorul demonstreaza ca practicarea activitatilor corporale este adresata:

1) oamenilor sanatosi, 2) pentru diferite meserii, 3) oamenilor cu deficiente fizice. 3) in perioada moderna, filantropistul si pedagogul german GUTS MUTHS a scris lucrarea GYMNASTIK FUR DIE JUNGENDS (gimnastica pentru tineret) dupa un studiu efectuat timp de 8 ani, perioada in care a urmarit efectele benefice ale practicarii exercitiilor corporale de catre tinerii scolari 4) in Romania ies in evidenta lucrarile lui GEORGE MOCEANU (considerat parintele educatiei fizice romanesti) CARTE DE GIMNASTICA CU FIGURI, TEXTU EXPLICATORU SI UN TABLOU DE APARATE (1869); DIMITRIE IONESCU ISTORICUL GIMNASTICII SI A EDUCATIEI FIZICE LA NOI (1939); CONSTANTIN KIRITESCU PALAESTRICA (1943) si PALESTRICA (1964); ENCICLOPEDIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI din Romania (2002) scrisa de un grup de autori 5PRACTICA INSTRUCTIV-EDUCATIVA - de-a-lungul timpului teoria si-a imbogatit continuu continutul, valorificand experienta dobandita in activitatea practica. Indiferent de raportul dintre

teorie si practica, procesul instructiv-educativ se constituie ca o sursa clara si deseori bogata in informatii ce privesc continutul si formele de organizare si practicare ale activitatilor corporale la diferite populatii si perioade istorice.

V EDUCATIA CORPORALA IN PREISTORIE (COMUNA PRIMITIVA) ORIGINEA SI EVOLUTIA ACTIVITATILOR CORPORALE IN PALEOLITIC, MEZOLITIC SI NEOLITIC INFORMATII PRELIMINARE: - DEF comuna primitiva a reprezentat prima forma de organizare sociala si economica prin care au trecut toate popoarele lumii. - originea exercitiul fizic este strans legata de eforturile omului primitiv de a supravietui; de confectionarea si utilizarea uneltelor, in vederea obtinerii hranei si a detasarii de lumea animala; de incadrarea anumitor forme de organizare care l-au ajutat sa supravietuiasca

- astfel spus, exercitiul fizic a aparut din necesitatea pregatirii omului pentru o anumita activitate - in comuna primitiva, activitatile corporale au avut un pronuntat caracter utilitar, fiind vizate 2 componente: 1) lupta pentru procurarea hranei, 2) apararea impotriva dusmanilor. - pentru comuna primitiva informatiile ne sunt transmise din descoperirile arheologice reprezentate de desene rupestre, picturi murale si pictograme, acestea transmitand anumite secvente din viata oamenilor primitive: tehnica armelor intrebuintate; tehnica unor deprinderi de aruncare, forta si indemanare, deprinderi cultivate prin exercitii indelungate.

in evolutia istorica a comunei primitive intalnim urmatoarele trepte: 1) PALEOLITIC (2000000 i.Hr 10000 i.Hr) - in cadrul paleoliticului inalnim 3 perioade distinct, cu caracteristici aparte a) PALEOLITICUL INFERIOR (2000000 i.Hr 150000 i.Hr)

- dominanta acestei etape a constituit-o lupta omului pentru supravietuire, avand ca scop lupta pentru procurarea hranei si rezistenta impotriva dusmanilor si animalelor - omul din aceasta perioada era cunoscut sub denumirea de Homo PRIMIGENIUS, foarte bine dezvoltat din punct de vedere fizic. Sub aspect intelectual, nivelul lui de dezvoltare era limitat - miscarile comune omului si animalelor erau: mersul, alergarea, saritura si catararea - armele si uneltele de lucru erau rudimentare, fiind confectionate din piatra - momentul crucial al acestei etape l-a constituit trecerea omului la statiunea BIPEDA, aceasta constituind momentul cand omul s-a desprins de animalitate. Marindu-si astfel campul vizual, omul isi va forma o noua deprindere aruncarea, datorita eliberarii membrelor superioare. - in acel context, o noua frontiera s-a ridicat intre om si animal - odata cu aparitia aruncarii, o noua functiune a corpului se va dezvolta: proiectia b) PALEOLITICUL MIJLOCIU (150000 i.Hr 35000 i.Hr)

- omul primitiv din aceasta perioada, cunoscut si sub numele Homo de NEANDERTHAL, poseda limbajul si avea ca preocupari de baza cioplirea pietrei, prelucrarea lemnului si prelucrarea osului - principala ocupatie vanatoarea; conform cercetarilor etnografice, intreaga comunitate participa la aceasta activitate: copiii, femeile si batranii haituiau vanatul, in timp ce barbatii se luptau in mod direct cu prada c) PALEOLITICUL SUPERIOR (35000 i.Hr 10000 i.Hr) - omul primitiv din aceasta perioada cunoscut si sub denumirea de Homo SAPIENS era de in punct de vedere fizic foarte bine dezvoltat si detinea o buna capacitate a cutiei craniene - acesta se asociaza sa convietuiasca impreuna cu altii. Formarea unei constiinte sociale, precum si perfectionarea uneltelor, au determinat trecerea la o etapa superioara a comunei primitive 2) MEZOLITICUL sau EPIPALEOLITICUL (10000 i.Hr 6500 i.Hr) - aceasta etapa a reprezentat faza de inflorire a comunei primitive

- perfectionarea confectionarii anumitor unelte a determinat modificari care s-au reliefat si in componentele vietii sociale (au intervenit anumite caracteristici): una dintre aceste modificari s-a produs atunci cand omul a trecut de la aruncarea manuala (unde folosea doar musculatura bratelor) la aruncarea mecanica (folosirea arcului si a prastiei) - sub aspect social, s-a trecut de la HOARDA PRIMITIVA MIGRATOARE la constituirea unor asezaminte stabile in zonele fertile ale Nilului, Tigrului si Eufratului 3) NEOLITIC (6500 i.Hr 4000 i.Hr) - este etapa in care economia si cultura au cunoscut un real progres - perfectionea tehnicii (uneltele de lucru) s-a dezvoltat in paralel cu evolutia fiintei umane si cu perfectionarea activitatilor corporale - pe langa ocupatiile de baza (vanatoarea si pescuitul) vor aparea si alte ocupatii, ulterior acestea marcand comunitatea primitiva: cultivarea plantelor sau agricultura; cresterea animalelor sau pastoritul - dezvoltarea agriculturii si a pastoritului va contribui la inmultirea populatiei, la inchegarea mai profunda

a comunelor gentilice, la consolidarea legaturilor intre ele, la perfectionarea intructiei; la dezvoltarea calitatilor fizice in vederea competitivitatii intre grupurile formate. - datorita perfectionarii tehnicii de prelucrare a unor metale, armele au inceput sa se diversifice; au aparut tehnici si metode de folosire a pieilor, a oaselor, coarnelor si conservarea carnii. - in tinuturile cu zapezi, oasele lungi si coarnele slefuite serveau la confectionarea patinelor si schiurilor de forma primitiva

EDUCATIA CORPORALA IN PROTOISTORIE (800 i.Hr 650 i.Hr) - protoistoria a reprezentat faza de descompunere a comunei primitive; a fost etapa in care s-au dezvoltat primele relatii de productie, concretizate prin schimburile de produse (schimburi economice) - a fost etapa in care au avut loc cele doua mari diviziuni sociale ale muncii:

- prima a avut loc atunci cand triburile de pastori s-au desprins de triburile de agricultori - dezvoltarea agriculturii si pastoritului a determinat aparitia unei noi clase sociale producatorii de unelte, fenomen datorat in cea mai mare masura descoperirii tehnicii de topire a fierului, bronzului, aurului si argintului. Acest lucru a favorizat dezvoltarea productiei, iar schimburile de produse au cunoscut o dezvoltare, fapt ce a determinat desprinderea mestesugarilor de agricultori, moment ce a reprezentat cea de a doua mare diviziune sociala a muncii - aceste schimbari au determinat modificari esentiale si in formele de practicare ale activitatilor corporale, atat in clasele sociale care practicau cat si in scopurile care se urmareau - daca in perioada de inceput a comunei primitive (in preistorie) principalele activitati erau mersul, alergarea, saritura, catararea, aruncarea si inotul, ce aveau ca scop procurarea hranei si lupta impotriva agresorilor (oameni, animale), in PROTOISTORIE se vor dezvolta doua noi activitati: DANSUL si JOCUL

JOCUL - la oamenii primitivi nu exista nicio deosebire intre miscarile de munca si cele de joc. Executate prin mecanismul aparatului psiho-motor, actiunile de joc reflectau procedeele de munca - ambele manifestari de constituiau in acelasi timp ca momente de adunare, pe de o parte pentru activitatea de munca, pe de alta parte pentru activitatea fizica, ambele deprinderi, munca si jocul, utilizand aceleasi obiecte - treptat, tematica jocurilor a inceput sa se separeu de cea a muncii; jocurie s-au abstractizat, au fost confectionate diferite obiecte (mingi, bastoane, etc.); au fost amenajate locatii speciale pentru practicarea lor DANSUL - a reprezentat o manifestare specific umana prin care se urmarea o trebuinta naturala - raspandirea dansului in timp si spatiu este universala, dansul insotind toate artele esentiale ale vietii sociale

- dansul a prezentat forme variate: grav sau vesel; cast ori voluptos; exotic sau senzual; elegant sau vulgar; in care erau exprimate sperantele, pasiunile, dorurile sau tot ceea ce omul iubeste sau uraste - dansul primitivilor a aparut si evoluat, ca ritm si continut, in doua directii: 1) DANSUL SACRU sau HIERATIC (RELIGIOS), in care comunitatea isi exprima ingrijorarea si seriozitatea inaintea efectuarii unei expeditii (vanatoare sau razboi) 2) DANSUL VESEL sau POPULAR, in care erau exprimate bucuria si veselia comunitatii atunci cand expeditia se realiza cu succes Conform teoriei lui KIRITESCU (PALAESTRICA 1943), exercitiile corporale la primitivi s-au nascut ca o necesitate organica si s-au dezvoltat sub influenta a patru factori esentiali: 1) FACTORUL BIOLOGIC - reprezinta raporturile omului cu natura - exercitiile corporale aveau ca scop procurarea hranei, cele mai practicate fiind alergarea, saritura, catararea si inotul

2) FACTORUL SOCIAL - reprezinta raporturile dintre oameni - ca forme intalnim razboiul (ca forma generala), respectiv lupta cu si fara arme (ca forma specifica) 3) FACTORUL MISTIC - reprezinta raporturile omului cu divinitatea - se manifesta cu precadere prin jocuri si dansuri 4) FACTORUL PSIHIC - reprezinta raporturile omului cu el insusi - se manifesta prin bucuria si placerea pe care o producea miscarea

EDUCATIA CORPORALA IN ZONELE GEOGRAFICE VECHI America Africa Asia Oceania

AMERICA 1) ALERGAREA - la INCASI alergatorii reprezentau o clasa sociala cu atributii speciale, acestia purtau denumirea de

CURIERI IMPERIALI si aveau ca sarcini transmiterea intr-un timp cat mai scurt a informatiilor importante pentru conducatorii imperiului, respectiv transportul unor medicamente si alimente speciale - in acest sens au fost construite doua mari cai de comunicatii: prima construita pe platoul ce lega cele doua mari lanturi muntoase ale muntilor CORDILIERI; a doua era cea construita la poalele acestor munti, pe malurile oceanului Pacific - CURIERII IMPERIALI alergau distante foarte mari, traseul fiind impartit in STAFETE; acestea parcurgeau 1600 de km in 8 zile, insemnand distanta intre orasele QUITO (ECUADOR), oras construit pe tarmurile oceanului Pacific, si CUZCO (PERU), oras care era capitala imperiului incas, construit in munti la o altitudine de 3500 m - buni alergatori erau si bastinasii din tribul SERI, cercetarile spunand ca acestia prindeau din alergare diferite animale la actiunile de vanatoare - din acest rit a provenit primul campion al lumii la alergarea de durata (alergarea timp de o ora), acesta parcurgand in anul 1863 distanta de 18.589m

- indigenii din tribu TARAGUMARA alergau, conform descrierilor lasate de etnograful norvegian LUMHOLTZ, distante foarte mari, timp in care loveau cu piciorul mai multe mingi de dimensiuni mari