RELAII INTERPERSONALE sunt un tip de relaii sociale

caracterizate prin faptul c sunt stabilite ntre persoane (nu

grupuri, instituii, colectiviti) i sunt regizate ntr-o msur
semnificativ de logica necesitilor umane individuale. Multe
necesiti individuale sunt satisfcute n relaiile dintre
persoane: suport psihologic, dragoste, stim, reducere a
incertitudinii i anxietii, afiliere, securitate, statut, prestigiu.
Omul este o fiin social i n sensul c "are nevoie de cellalt
om". Dinamica acestor necesiti orienteaz i tegieaz relaiile
dintre persoane. Sunt relaii constituite n primul rnd pentru
satisfacerea necesitilor de sociabilitate: relaiile de prietenie,
"distracia" n comun, relaiile de dragoste. i n relaiile sociale
(relaiile de munc, politice) componenta interpersonal este
puternic.
Relaiile dintre o persoan i alte persoane sau relaiile
interpersonale se numr n zilele noastre printre cele mai
interesante i mai pasionante subiecte privitoare la viaa
social, la interaciunea dintre individ i societate. Cercetrile
teoretice i experimentale efectuate pn n prezent n acest
domeniu, deosebit de complex i dificil i totodat insuficient de
explorat, au stabilit ca relaiile interpersonale au dublu
caracter: concret senzorial i logic-raional, astfel spus ele ne
apar mai nti ca fenomene, ca forme specifice de manifestare a
realitii sociale i apoi ca imagini abstractizate ale acestor
fenomene, concretizate n concepte i teorii .
Fenomenele psihosociale interpersonale abordate de diferite
tiine, ca sociologia, psihologia, antropologia, constituie
obiectul principal al noii tiine interdisciplinare psiho -
sociologia, format la intersecia dintre sociologie, psihologie
i alte tiine umaniste, i care reprezint, alturi de
fenomenele psihosociale de mas, ale colectivitilor umane,
unul dintre cele mai importante capitole ale acestei tiine.
Problematica raporturilor interpersonale poate fi abordat pe
mai multe ci : fie prin intermediul studiului conceptului sau
categoriei de raporturi interpersonale, ca i component
important a sistemului de categorii proprii psiho - sociologiei,
fie pe calea cercetrii teoriei raporturilor interpersonale, a
sistemului unitar de idei i de concepii despre acest gen de
fenomene psihosociale.
Relaiile interpersonale se manifest ca interaciuni ntre indivizi
n urma crora se realizeaz un schimb att material,
informaional dar i sentimental. Exist mai multe tipuri de
relaii interpersonale, n funcie de durata, intensitatea i
specificul interaciunii dintre dou sau mai multe persoane.
Astfel exist interaciuni de lunga durat, i de o mare
intensitate afectiv, cum ar fi relaiile de prietenie, de iubire, in
familie, dar i relaii de scurt durat i de o intensitate afectiv
mic sau inexistent, cum ar fi relaia cumprtor- vnztor. n
oricare din aceste situaii, starea individului este afectat, n
mod pozitiv sau negativ, ducnd la o percepie mai bun sau
rea asupra propriei persoane sau asupra mediului su de via.


Tipuri de relaii interpersonale:
a) Relaiile de intercunoatere presupun extragerea unor informaii cu
privire la un alt individ, cu privire la felul su de a fi, cu privire la personalitatea
acestuia. Aceste informaii trebuie s fie consistente i foarte diverse pentru ca
un individ s-i formeze o imagine corect despre cellalt.
Relaiile de intercunoatere sunt importante pentru ca profesorul s poat
anticipa rezultatul sarcinilor pe care le atribuie clasei. Spre exemplu, n formarea
echipei, profesorul trebuie s tie n ce msur membrii pot lucra i pot
comunica. n organizarea unei manifestri, profesorul trebuie s tie ce abiliti
i ce talente dein elevii pentru a fructifica aceste caliti n mod corespunztor.
b) Relaiile de intercomunicare apar din nevoia indivizilor de a schimba
informaii, de a comunica. Tipurile principale de comunicare sunt: comunicare
nonverbal (bazat pe limbajul paraverbal) i comunicare verbal (bazat pe
limbajul verbal, pe cuvinte).
c) Relaiile socio-afective au la baz un schimb de emoii, sentimente i
structuri de tip afectiv-simpatetic, creionndu-se astfel un nou tip de relaii
interpersonale, relaii afectiv-simpatetice, care presupun relaii de simpatie i
antipatie, de preferin i de respingere reciproc ntre membrii clasei de elevi.
Relaiile afectiv-simpatetice sunt o condiie pentru dezvoltarea
personalitii elevilor.
d) Relaiile de influenare sunt determinate de poziia pe care o ocup
fiecare individ n ierarhia grupului clas. Din punct de vedere al
managementului clasei de elevi, influena educaional se poate analiza din dou
perspective: influena personal a profesorului, att ca lider, ct i ca factor
exterior, i influena de grup, determinat de factori formali sau nonformali.




Dc sunt relatiile interpersonale atat de importante?
Omul este o fiinta sociala.nu poate trai singur.
Relatiile sunt cleiul care incheaga unitatea dintre oameni.
Cu cat relatiile sunt mai solide,cu atat unitatea e mai
puternica.


Rei inter persrespectful,increderea,reciprocitatea,bucuria
reciproca,
Managementul relatiilor interpersonale

Relatiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul
optim de dezvoltare a oricarei fiinte umane. Si cnd spun
asta, ma refer la acel tip de relatie interpersonala definita
ca o relatie interpsihologica, directa, reciproca, care se
desfasoara att n plan constient ct si n plan
inconstient. Nu putem sa ne dezvoltam ca oameni n
afara relatiilor cu alti semeni de-ai nostri. Cazurile rare
de copiii crescuti de animale confirma aceasta ipoteza:
lipsa interactiunilor umane duce la nedezvoltarea acelor
abilitati specific umane, gndirea, limbajul, sociabilitatea
etc. Deasemeni, unele cazuri de copii institutionalizati, n
trecut, au aratat ca lipsa unui contact psihologic intim
ntre copil si un adult, prezent n mod constant, duce la o
slaba dezvoltare psihologica si chiar fizica. Copii
institutionalizati aveau adesea o greutate sub normal si
repere psihologice de dezvoltare sub vrsta cronologica.
Depresia anaclitica este un fenomen descris la copiii
foarte mici, privati de afectiunea si atentia materna.


"Omul nu poate trai singur, izolat, rupt de ceilalti oameni.
Dimpotriva, el se raporteaza permanent la altii, actioneaza
impreuna cu ei, stabileste relatii cu cei din jur. Aceste relatii
sunt foarte multiple, variate si actioneaza in planuri diferite.
Ele se intind de la relatia de simpatie dintre doua persoane,
pana la cea de rudenie sau de vecinatate.







-Care credeti ca este rolul relatiilor interpersonale in formarea
personalitatii?
relatiile il forteaza pe om sa perceapa , sa comunice, sa se
exteriorizeze afectiv si comportamental etc.Lumea launtrica a
persoanei umane este profound dinamizata de relatiile
interpersonale.
De aceea, RELATIILE INTERPERSONALE OCUPA UN
LOC CENTRAL IN STRUCTURA PERSONALITATII.



Relatiile interpersonale



Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere,
exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia
fata de altul (iubire, atasament afectiv), prin ura,
datorita unor sentimente de inferioritate si de
culpabilitate, dar si prin solidaritate umana si
angajament. Studiul relatiilor interpersonale poate fi
abordat din doua perspective: teoria armoniei cognitive
si teoriile intaririi. Prima teorie sustine ca oamenii
incearca sa-si mentina o oarecare armonie cu ceilalti
datorita fricii ca, in lipsa acesteia, s-ar instaura o stare
de indispozitie, inconfort, rau. De aceea indivizii incearca
sa stabileasca relatii de comunicare pozitive (echilibru,
simetrie, armonie) si sa evite pe cele negative. Aceasta
teorie a fost influentata de studiile lui Heider (1958)
asupra echilibrului, de teoria simetriei a lui Newcomb
(1961) si de teoria disonantei cognitive (Festinger,
1957). Conform acestor teorii, pentru a ne mentine
armonia interioara avem nevoie de cei cu care ne
asemanam si-i pretuim pe cei ce ne impartasesc acest
sentiment (principiul reciprocitatii). Teoriile intaririi isi
extrag substanta din studiul perceptiei reciproce a
partenerilor. Intarirea poate veni din exterior, din partea
mediului social sau a acelorlalti cu care venim in contact;
(teoriile cognitive pun accentul pe rolul individului si a
rolului sau in "armonizare".
Postulatele teoriilor intaririi sunt urmatoarele:
a) existenta umana este hedonista, ceea ce inseamna ca
scopul vietii este de a cauta si obtine placerea, binele
propriu, respingand greutatile si durerile si reducand cat
mai mult costurile;
b) existenta umana este rationala, adica capabila sa
selecteze informatiile, sa evalueze probabilitatile si sa
ajunga la decizii bune. Efortul individului este acela de a
maximiza aceasta competenta, reducand costurile.
Potrivit acestei ultime teorii relatia interpersonala este un
schimb social (Homans, 1961). Interactiunile umane ar
semana deci cu niste tranzactii economice. Pentru a
ajunge la resursele pe care le considera valoroase,
individul incearca sa obtina aprobarea celorlalti,
afectiunea lor. Daca resursele sunt rare sau dificil de
atins, el va intreprinde numeroase schimburi sociale
pentru a ajunge la sentimentul de "satietate", de
satisfactie a implinirii personale. Dupa Homans oamenii
sunt recompensati, in efortul lor, in functie de
"investitiile" sociale. Exista deci o justitie distributiva in
functie de costuri si profit.
Teoria interdependentei sociale (Thibaut si Kelley, 1959)
postuleaza interdependenta intre indivizi: fiecare
depinde de ceilalti; individul se compara continuu cu altii
pentru a obtine noi informatii privind standardele de
comportament ale grupului. In functie de aceste
informatii obtinute prin comparare isi augmenteaza
oferta si isi poate dezvolta un sentiment pozitiv.

Forme de relatii interpersonale
Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele
si pot lua diferite forme. Astfel se poate identifica
contactul zero, cand individul suporta prezenta altuia dar
nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala
presupune existenta unor centre de interes comune
(cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta.
Acestea sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii,
cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna impartasirea in
comun a unor credinte, valori sau sentimente,
atasamentul unuia fata de altul sau chiar iubirea.
Teoriile prezentate mai sus ne sugereaza si formele in
care relatiile interpersonale se manifesta.
Afilierea exprima natura sociala a existentei umane,
aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a conta pe suportul
colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru
a putea trai intre ceilalti; obtinerea resurselor existentei,
in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor
orientari atitudinale. Omul este deci dependent de altii,
iar aceasta interdependenta se manifesta prin nevoia de
afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne
pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa depasim
incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care
provoaca anxietate, sa inlaturam frica.
Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre
doua persoane. De exemplu, relatia mama-copil se
sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau
suras). Au fost identificate trei tipuri de atasament
mama-copil: a) relatia de securizare, cand mama este
atenta, disponibila, capabila sa raspunda nevoilor
copilului. Prin mama copilul exploreaza si descopera apoi
mediul inconjurator; b) relatia de evitare cand mama
respinge copilul in cautarea de contacte fizice si afective.
In acest caz copilul se detaseaza de mama, o evita; c)
relatia anxios-ambivalenta apare atunci cand mama este
lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului sau cand
raspunsul sau e imprevizibil. O mama nedispusa sau
chiar inaccesibila trezeste protestele copilului, anxietatea
sa in final.
Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una
care considera relatia de atasament ca fiind instinctuala,
alta care o defineste ca o relatie sociala invatata,
achizitionata. In ambele cazuri conduita celor doi
parteneri este interactiva, incurajand explorarea
anturajului, sustinerea prin numeroase semne exterioare
a acestui comportament.
Atasamentul comporta deci un raspuns activ la
solicitudinea celuilalt si creeaza legaturi afective: grija
fizica fata de copil si asigurarea securitatii sale afective.
Prietenia. Aterizat pe Pamant, Micul Print, ciudatul si
neprihanitul erou al lui Antoine de Saint-Exupry, il
intalneste pe Sarpe. "De ce e atat de pustiu aici? Il
intreaba. Tare sunt singur. Unde sunt oamenii?" Iar
Sarpele, cu intelepciunea sa, ii raspunde: "Singur te
simti si printre oameni". Daca nu stii sa-i descoperi, daca
nu vrei sa-i cunosti, sa comunici cu ei, ramai singur. Si
un alt personaj il indruma pe Micul Print sa-i descopere
pe oameni. E Vulpea, care-l invata "imblanzitul", adica
valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leaga si-i
transfigureaza. "Caut prieteni", zice Micul Print, care nu
stie ce inseamna "a imblanzi". Atunci Vulpea ii spune: "E
un lucru care prea mult e dat uitarii. Inseamna a-ti crea
legaturi. Tu nu esti pentru mine decat un baietas,
aidoma cu altii, iar pentru tine eu nu sunt decat o vulpe,
ca alte multe vulpi. Dar daca ma imblanzesti, tu vei fi
pentru mine fara seaman pe lume, viata mi se va
insenina. Atunci pasul tau ma va chema din vizuina ca o
melodie . Va fi minunat cand ma vei fi imblanzit". Si-l
indeamna: "Te rog, imblanzeste-ma. Daca vrei sa ai
prieteni, imblanzeste-ma. Nu cunoastem decat ceea ce
am imblanzit".
La ora despartirii de Micul Print, Vulpea ii descopera
"taina" sa: ". limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu
pot sa patrunda in miezul lucrurilor. Numai timpul
cheltuit cu un prieten face ca el sa fie atat de pretios.
Devii raspunzator pentru tot ceea ce ai imblanzit".
Legatura de prietenie, deci, il transforma pe om, il inalta,
exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre
perfectiune si implinire.
Relatia de prietenie presupune deci: a) impartasirea
reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de
personalitate; b) satisfacerea unor nevoi sociale sau
personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit); c)
inseamna adesea si o atractie fizica; d) dezvolta un
sentiment de placere, fericire, o stare de bine; e)
semnalizeaza atractia reciproca, pretuirea la celalalt a
unor calitati intelectuale, fizice, morale etc.; f) se
manifesta prin nevoia de apropiere fizica de celalalt (prin
acordarea increderii si sentimentul de siguranta ce-l
incearca in apropierea sa).
Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv,
sustinere in procesul de integrare sociala.
Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului
similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea
apare si se dezvolta in timp, prin cunoastere reciproca,
prin parcurgerea impreuna a unor evenimente
deosebite, prin probe care trebuie mereu reintarite.