UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: PEISAGISTICĂ

REPREZENTĂRI ALE ACTIVITĂȚILOR SPORTIVE

Referat

Anul universitar 2021-2022

Prof. coordonator: Referat întocmit de

Ioana TUDORA Diana Andreea-Fily BOCAN
Adina ARVANITOPOL
Anul ll

ISTORIA ARTEI ȘI A ORAȘELOR

Cuprins
INTRODUCERE-MOTIVAREA TEMEI..........................................................................................3
EVOLUȚIA SPORTULUI ÎN ARTĂ (Poziția sportivului, opere de artă, spațiile sportului)........3
1. Egiptul antic..............................................................................................................................3
2. Grecia antică.............................................................................................................................4
3. Roma antică..............................................................................................................................5
4. Evul mediu................................................................................................................................6
5. Epoca renașterii........................................................................................................................8
6. Baroc..........................................................................................................................................9
CONCLUZII.......................................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................12

2
 INTRODUCERE-MOTIVAREA TEMEI

Arta și sportul sunt două ramuri ce se desprind din ființa umană. Ele compun și
totodată descompun omul, ascunzând și eliberând puterea pe care acesta o are. Arta ne
definește pe noi, ca indivizi. Tot ce vedem în jurul nostru poate să fie interpretat. În funcție de
experiențele proprii, fiecare percepe situațiile într-un mod unic. Noi suntem opera de artă și
totodată artistul. Uneori suntem mai greu de înțeles, alteori suntem înțeleși după cum vrea
privitorul, iar alteori nici nu suntem luați în seamă. Alături de profunzimea artei, am adus și
imaginea sportului, deoarece aceasta contribuie la crearea noastră ca opere de artă.

Am ales să prezint tema legată de reprezentări ale activităților sportive, deoarece am

activat în domeniul sportului de la o vârstă fragedă. Astfel, am simțit dorința de a înțelege
evoluția noastră prin sport și prin artă, de a înțelege felul în care eram priviți de societate, în
funcție de perioada istorică în care ne aflam. În prezent este foarte ușor să vorbim despre
sport, amintind de simpla dorință de recreere, distracție, dorința de a fi sănătoși, și de a avea
un fizic perfect pentru noi, de multe ori conform standardelor societății, dar și de a atinge
anumite performanțe. Multe din aceste idei se remarcă încă din antichitate, iar întrebarea ,,Ce
reprezintă sportul pentru societate?” poate avea ca răspuns general valabil ,,Demonstrarea
calităților fizice”. Dintotdeauna a existat dorința de a susține un anumit sportiv, ca acesta să
câștige, pentru ca țara sau cel care deținea acel sportiv, să fie câștigător la rândul lui.
Totodată, sportivul arăta de ce este capabil și câștiga admirație, protecție. Fie că e vorba de
sănătate, divertisment, luptă, demonstrarea calităților fizice e prezentă intern sau extern în
intensități diferite.

Evoluția sportivului și acțiunile sale au fost valorificate de-a lungul timpului prin
diverse forme de artă, care au contribuit la eternizarea imaginii acestuia, interpretarea
acesteia devenind una colectivă, pe baza unei desfășurări istorice/cronologice.

REPREZENTAREA SPORTIVULUI ÎN ARTELE VIZUALE

1. Egiptul antic
Istoria orientului antic tratează apariţia primelor state despotice, începând cu cel
egiptean, realizat prin unificarea celor două comunităţi independente: Egiptul de jos şi Egiptul
de sus, în cea de-a doua jumătate a mileniului IV (3300-3200 î.Hr.).

3
 „Celebra pictură murală (Fig 1.1) de la cimitirul egiptean antic Beni Hasan, veritabil
manual de lupte, cuprinzând l20 de faze de atac şi de apărare folosite în luptă, reprezintă
documentul cel mai elocvent al nivelului pe care această activitate fizică, intrată în conceptul
şi realitatea educaţiei, l-a atins cu mii de ani în urmă.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru,
Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.20)

Fig.1.1-pictura murală, cimitirul egiptean Beni Hasan, 120 de faze de atac și apărare

2. Grecia antică
„În sfera medicală şi igienică, exerciţiile fizice sunt preluate de cei doi medici celebri
ai antichităţii – Hipocrate (460-377 î.Hr.) şi Galenus (l39-20l d.H.) – care le valorifică pe plan
terapeutic

În sfera militară, specifică statutului spartan creat de dorieni, exerciţiile fizice joacă un
rol central. Nici fetele nu erau excluse de la această pregătire fizică paramilitară. Alergătoarea
dorică (Fig 2.1), o capodoperă a sculpturii antice, aflată în Muzeul Vaticanului, evidenţiază
această concepţie.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi
Sportului, pg.24-25)

Atena a cultivat ființa umană urmărind perfecționarea acesteia în plan fizic și spiritual.
Modelul uman creat de educaţia ateniană se sintetizează prin formularea ,,frumos și bun” (Fig
2.2).

Fig. 2.1-Alergătoatea dorică Fig 2.2-Hercule

4
 Platon subliniază că, după muzică, omul are nevoie de gimnastică pentru a se forma
unitar în plan intelectual, moral, estetic şi fizic .

Aristotel, cel mai reprezentativ savant şi filosof al lumii antice, consideră educaţia ca
una din funcţiile cele mai importante ale statului şi familiei. ”Corpul trebuie format înaintea
spiritului, deprinderile înaintea raţiunii, afirma Aristotel.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian
Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.25)

Gimnastica reprezintă o punte de legătură cu educația. Așa apar intituțiile specializate,

numite Palestre, în care tânărul învaţă cititul, scrisul, desenul, muzica, poezia. Li se vor
alătura apoi stadioanele, alcătuind o ambianţă rafinată a unei instruiri de spiritualizare.

Celebrul discobol al lui Miron (Fig 2.3) sau grupul statuar al luptătorilor Borghese,
aflate ambele în muzee italiene (al Vaticanului şi al fundaţiei Ufizi din Florenţa), sunt mărturii
care străbat timpul, sugerându-ne tehnicile folosite, atât de apropiate de cele modeme.

Fig 2.3- Discobolul, sculptură de Miron

Aşa s-au născut, şi au marcat istoria Greciei clasice, jocurile periodice cu denumiri şi
localizări diferite, dar cele mai importante se vor dovedi Jocurile Olimpice.

După aceste concursuri, de tip atletic, se schimba locul concursului (din stadion în
hipodrom), care continua în ultimele două zile prin întrecerile de călărie (…). Campionii
olimpici antici erau consideraţi eroi naţionali.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru, Istoria
Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.25-26)

3. Roma antică
Statul roman antic va prelua pasiunea greacă pentru exerciţiile fizice şi întrecerile
sportive, adaptând-o în special pentru scopuri militare generate de politica sa expansionistă,
fără a le conferi însă caracterul sistemic pe care l-am întâlnit în vechea Eladă. „Instituţiile
greceşti suferă astfel modificări substanţiale, în special în conţinutul lor. Palestrele se vor
5
transforma în terme sau stabilimente de băi, iar întrecerile pentatlonice în lupte de gladiatori
(Fig 3.1 și 3.2).” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului,
pg.27)

Fig 3.1-Mozaic gladiatori Fig 3.2-Frescă, Pompei

„Sărbătorile şi spectacolele în circuri sau amfiteatre, care erau construcţii grandioase,

cum ne sugerează ruinele Colisseumului din centrul Romei de astăzi, erau numeroase
(construite într-un singur an, în timpul lui Traian), având în program alergările de care şi cai,
mult gustate de publicul roman.

Aveau să treacă mai multe secole de umbra şi de tăcere privind soarta, rolul şi efectele
exerciţiilor fizice practicate de omul evului mediu ” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru,
Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.27)

„Echilibrul dintre dezvoltarea fizică a tânărului prin sport şi formaţia sa morală nu era
pentru romani, ca pentru greci, un ideal de educaţie.

Luptele de gladiatori au început ca ritualuri de cinstire a morţilor. Prin aceasta, puterea

lor era transferată eroilor, care erau, în acelaşi timp, răzbunaţi. Din când în când, prizonierii
erau însă puşi să se lupte între ei.” (https://istoriiregasite.wordpress.com/2018/06/29/luptele-
de-gladiatori-i/)

Sportul în Roma antică, consta în lupte, în care erau implicați gladiatorii, cu scopul
realizării unor ritualuri de răzbunare a eroilor, însă transformându-se într-un prilej de
divertisment în care gladiatorii erau doriți pentru o moarte cât mai spectaculoasă.

4. Evul mediu
„În această perioadă, care acoperă multe secole (până în cel de al XIV-lea, când apare
fenomenul complex al Renaşterii), procesul de educaţie suferă modificări radicale. Filosofia
creştină şi biserica, instituţia ei fundamentală, vor afecta profund exerciţiile fizice care sunt
excluse din arsenalul educaţiei.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei
Fizice Şi Sportului, pg.32)

6
 Cavalerismul (Fig 4.1) nu a fost sinonim cu feudalitatea, desi ascendenta nobiliara a
aspirantilor era obligatorie. Titlul de cavaler nu era ereditar, el se dobandea prin efortul
personal al viitorilor cavaleri.

Fig 4.1- The Accolade, de Edmund Blair Leighton

La început, ritualul avea un caracter pur militar,. Gestul esențial consta în predarea
sabiei, însotita de obicei printr-o lovitura peste umar. Mai tarziu, pentru a-i spori caracterul
solemn, ceremonia era însotita de o serie de festivitati cu caracter mai ales religios.

Referitor la continutul educatiei trebuie spus ca latura intelectuala era destul de

neglijata. Au fost cavaleri remarcați care nu stiau aproape de loc carte. (…) Educatia morală
consta în învataturi religioase si povestiri eroice care formau esenta conceptiilor cavaleresti si
era în general lasata pe seama preotului care slujea la capela din incinta castelului.”
(https://www.scritub.com/timp-liber/sport/EDUCATIA-FIZICA-IN-EVUL-MEDIU-
41261.php )

Exercitiile fizice specifice cavalerilor erau grupate în asa numitele "sapte virtuti"
cavaleresti: calaria, înotul, manuirea armelor, lupta, aruncarea, curtenia si turnirul.

Turnirul (Fig 4.2) era exercitiul cavaleresc capital, un joc razboinic care punea în
valoare toate calitatile cavalerilor si consta în simularea razboiului. În Evul Mediu a fi
învingator la turnir echivala cu cinstea de a fi castigator la J.O din antichitate.”
(https://www.scritub.com/timp-liber/sport/EDUCATIA-FIZICA-IN-EVUL-MEDIU-
41261.php )

Fig. 4.4-Graham Turner, Impactul

7
 ”Paralel cu practicarea exerciţiilor fizice în sferele nobiliare, înglobate în concepţia
instruirii specifice instituţiei cavalereşti, înregistrăm jocurile populare (Fig 4.2), practicate de
ţăranii liberi, meşteşugarii (…).

Fig.4.2-Jocuri practicate de țăranii liberi, Introducerea în Evul mediu, de Umbero Eco

Jocurile cu mingea, spre deosebire de precedentele jocuri, care aveau un scop militar,
războinic, satisfăceau dorinţa şi nevoia maselor de întrecere organizată în zilele de sărbătoare
în aer liber, în pieţele satelor şi oraşelor sau în afara lor, pe câmpuri. Jocul, la nivelul maselor,
s-a bucurat de o popularitate egală cu cea a turnirurilor în lumea cavalerilor.” (Conf. univ. dr.
Adin-Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.35)

„Jonglerii” sunt artiști profesioniști ambulanți care cântă sau recită, conduși
de trubadori și menestrele în palate, în mod impunător, în locuri publice, în străzi, târguri și
piețe. Jonglerul se angajează, de asemenea, în manipulări de obiecte, acrobație și arată
animale învățate. Alături de domni și patroni, jonglerul își asumă rolul de bufon .

Fig.4.3-Jongleri, circari

5. Epoca renașterii
Renaşterea reprezintă o etapă istorică complexă şi de tranziţie între lumea evului
mediu şi cea modernă. Omul Renaşterii, aşa cum a dorit să-l condiţioneze (să-l educe, să-l
sculpteze, să-l picteze, să-l spiritualizeze) acest curent umanist, se va reîntoarce cu frenezie
către binefacerile exerciţiilor fizice. (Conf. univ. dr. Adin-Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei
Fizice Şi Sportului, pg.37)

8
 „Renasterea a însemnat o eliberare spirituala din disciplina rigida a catolicismului
medieval. Oamenii care cateva secole au trait adanciti în lumea conventionala a misticii
crestine, au început sa se regaseasca pe ei însisi, au deschis ochii asupra frumusetilor naturii si
vietii.” (https://www.scritub.com/timp-liber/sport/CONCEPTIILE-DESPRE-EDUCATIE-
FI72882.php )

„Sculpturile lui Donatello (Fig 5.1), ale lui Benvenuto Cellini (Fig.5.2) şi mai cu
seamă ale lui Michelangelo (Fig.5.3) (celebrul David sau pictura din Capela Sixtină)
reliefează un om viguros, cu tors lat, braţe vânjoase, umeri largi, coapse lungi, care nu pot
rezulta decât dintr-un proces de educaţie impregnat de exerciţii fizice. In plan pedagogic,
umaniştii italieni Pietro Paulo, Vergerio, Maffeo Vegio, Aeneas Sylvius Picolonini, Vittorino
da Feltre, Ludovic Vives, Nicolo Machiavelli şi Hieronimus Mercurialis, vor reactualiza
importanţa exerciţiilor fizice.

Fig 5.1 Fig. 5.2 Fig. 5.3

Umanistul german Erasmus din Rotterdam va susţine, în cuvântările sale, nevoia

omului de a fi sănătos, de a se apăra împotriva exceselor de toate felurile, practicând dansul şi
virtuţile cavalereşti – lupta, scrima, alergările, săriturile, înotul.” (Conf. univ. dr. Adin-Marian
Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, pg.37-38)

În timpul acestei perioade, oamenii de cultura au redescoperit valorile materiale si mai

ales spirituale ale antichitatii.

6. Baroc
Barocul e un stil în arhitectură, muzică, dans, pictură, sculptură și alte arte care au
înflorit în Europa de la începutul secolului al XVII-lea până în anii 1740.
Baletul classic (Fig 6.1) își are originea și în epoca barocă. Stilul dansului de curte a
fost adus în Franța de Maria de Medici, iar la început membrii înșiși au fost dansatorii.
Ludovic al XIV-lea a cântat în public în mai multe balete. În martie 1662, Académie Royale

9
de Danse a fost fondată de rege. A fost prima școală și o companie profesionistă de dans și a
stabilit standardele și vocabularul pentru baletul din toată Europa în perioada respectivă.

Fig. 6.1- Ludovic al XIV-lea costumat pentru Ballet Royal de la Nuit (1653)

7. Secolul XlX

Pedagogii realişti ai secolului al XVII-lea şi cei raţionalişti ai secolului al XVIII-lea

au elaborat bazele teoretice şi practice ale efectuării exerciţiilor fizice de către tineret – fie
individual, fie colectiv (Fig 7.1) , fie independent de familie (Fig 7.2), fie în instituţii
specializate, în şcoli. (…)

Fig 7.1-Cricket Fig 7.2-1760

CONCLUZII

Sportul, trecut prin filtrul artei, a suferit multe schimbări, și asta pentru că omul însuși
a fost în continua schimbare.

De la Grecia antică, unde trupul și sufletul se completau pentru a forma ființa umană
perfectă, unde se căuta frumosul și armonia în sport, trecem la Roma antică, unde se cerea
opusul. Aici nu se urmărea echilibrul dintre dezvoltarea fizică și cea morală, ci sacrificiul și
dorința de luptă. În această perioadă auzim pentru prima data de gladiatori, care inițial au fost
folosiți în scopul răzbunării marilor răboinici, dar care ulterior au ajuns instrumente de
divertisment pentru spectatori.

10
 Perioada vărsării de sânge este oprită de Evul mediu, care face trecerea către perioada
Renașterii. Aici educația se axa pe partea spirituală și apar pentru prima dată cavalerii care
trebuia să cunoască latura religioasă și să dovedească stăpânirea unor exerciții fizice specifice.
Partea intelectuală nu era în prim plan. Respectul era câștigat în momentul în care cavalerul
îndeplinea cu success, toate probele impuse. Tot în această perioadă, oamenii liberi adaptează
probele astfel încât să își creeze propriile lor jocuri. Astfel, întâlnim sportul ca joc. Alături de
cavaleri și țăranii liberi, avem și circarii, care existau pentru a înveseli atmosfera și pe cei care
erau la putere. Aceștia cântau, dansau, făceau mici acrobații, dar nu erau cei mai bine văzuți,
nefiind de încredere și practicând vrăjitorii.

În Renaștere, prin marii sculptori ai perioadei, se evidențiază ființa umană cu un fizic

puternic, valorificându-se ideea de sport ca formare a fizicului. La fel ca și în Grecia antică, se
reia ideea de echilibru între tup și suflet. După Renaștere, sportul este prezentat sub forma
petrecerii timpului liber, practicându-se în special, jocuri colective. Exercițiile fizice au
început să fie generalizate, astfel fiind preluate de fiecare în parte, așa cum simțea. Ele se
desfășurau și individual sau colectiv, și în afara familiei și în instituții.

Așadar, evoluția sportului în relație cu arta este una complexă, prin însumarea
ilustrațiilor și a ideilor, creându-și propria poveste.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.academia.edu/28148353/ISTORIA_EDUCA%C5%A2IEI_FIZICE_
%C5%9EI_SPORTULUI (accesată la data de 24.01.2022) - Conf. univ. dr. Adin-
Marian Cojocaru, Istoria Educaţiei Fizice Şi Sportului, Curs în tehnologie IFR
2. https://istoriiregasite.wordpress.com/2018/06/29/luptele-de-gladiatori-i/- (accesată la
data de 24.01.2022) Colosseum, luptele cu gladiatori
3. https://www.scritub.com/timp-liber/sport/EDUCATIA-FIZICA-IN-EVUL-MEDIU-
41261.php (accesată la data de 26.01.2022) -Evul Mediu, Cavalerismul
4. https://www.studio88.co.uk/acatalog/armour/jousting_paintings.html -Cavalerii,
picture
5. https://www.medieval-life-and-times.info/medieval-music/jongleurs.htm (accesat la
data de 05.02.2022)-Jonglerii, Circarii
6. https://www.scritub.com/timp-liber/sport/CONCEPTIILE-DESPRE-EDUCATIE-
FI72882.php (accesat la data de 05.02.2022)-Renașterea
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc (accesat la data de 06.02.2022)-Baroc

12