CULTURA SI CIVILZATIA GREACA

Pentru titanii vietii spirituale grecesti, participarea la

jocurile traditionale care se desfasurau n arenele si pe stadioanele
Greciei a fost un lucru normal. Daca pe lnga participare ei reuseau
sa obtina si un premiu, acest fapt devenea un foarte serios motiv
de mndrie. Pitagora, filozoful si matematicianul, a reusit obtinerea
unui titlu de campion la pugilat chia la jocurile organizate n
Olimpia. Platon a concurat la competitia de lupte din cadrul
jocurilor Nemeice si Istmice, Sofocle frecventa palestrele din Atena,
iar poetii Euripide si Timocreon au obtinut si ei premii sportive.
Toate acestea s-au reflectat n felul de viata al cetatenilor si n
educatia pe care o primeau tinerele generatii. Astfel n epoca
descrisa de Homer, exercitiile fizice erau practicate doar de regii si
fiii lor, n timp ce soldatii si oamenii de rnd erau simpli spectatori.
n perioada clasica a antichitatii grecesti educatia fizica a
devenit o preocupare a aristrocratilor de la care erau exclusi scavii
sau micii meseriasi. Paralel cu evolutia social-politica s-au produs n
decursul timpului si transformari ale ideilor despre valoarea fiintei
umane si a raporturilor dintre elementele sale componente, care la
rndul lor au avut o influenat directa asupra culturii si educatiei.
n domeniul educatiei fizice grecii au atins o dezvoltare greu de
egalat de alte popoare, vechea Elada poate fi considerata ca o epoca
de aur a educatiei fizice, iar exercitiile fizice ale grecilor formeaza
cel mai interesant capitol al istoriei educatiei fizice, un model ramas
pna n zilele noastre sursa de inspiratie si progres[1].
Alaturi de obiectele de arta, n special basoreliefuri datnd din
anii 2000 .Hr., pe care erau reprezentate scene de lupta (pugilat,
trnta, lupte cu taurii), cele mai importante dovezi care atesta
practicarea
exercitiilor
fizice
n
acele
timpuri se
gasesc
n documentele literare
Legenda
Argonautilor si
Poemele
Homerice[2].

Pentru perioada clasica :

Epoca de aur a civilizaiei greceti deplina maturitate a spiritului
elen pe toate planurile existenei umane. Element definitoriu al
epocii: stabilirea unui echilibru ntre idealurile artistice ale lumii
greceti i modul de transpunere a acestora n formele artistice.
Form de organizare a societii cu caracter revoluionar pentru
epoca respectiv DEMOCRAIA SCLAVAGIST.
Caracteristici: - participarea tuturor cetenilor la conducerea
comunitii - for decizional suprem = Adunarea Poporului / DEMOS

Printre reprezentantii de seama ai perioadei antice ii regasim

pe:

SOCRATE
Socrate s-a nscut la Atena n dema Alopex, n 470 .Hr., adic
la sfritul rzboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moa;
tatl su, Sophroniscos, era sculptor. Probabil c Socrate a primit
educaia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a
trebuit s nvee muzic, gimnastic i gramatic, adica studiul
limbii bazat pe comentarii de texte.
Printre maetrii a cror frecventare ar fi contribuit la formarea
gndirii lui Socrate, Maximus din Tyr citeaz doua femei: Aspasia din
Milet(en), o curtezan, i Diotima din Mantineea, o preoteas. Despre
prima, Platon vorbete n Menexenos, dar este evident ironia lui
Socrate atunci cnd face din ea un profesor de elocin;
i Xenofon vorbete de Aspasia n legtur cu Socrate, iar
dup Eschine, ea l-ar fi nvat pe Socrate doctrina dragostei care-i
face pe oameni mai buni. Ct despre Diotima, ea este cunoscut mai
ales datorit celebrului pasaj din Banchetul, unde preoteasa din
Mantineea povestete naterea lui Eros.
De la Socrate ne-a rmas principiul:"Singurul lucru pe care l
tiu este c nu tiu nimic". Socrate a fost att de dur n formularea
acestui principiu, fiindc i critica pe cei care se credeau n materie

de cunoatere alfa si omega, fr s recunoasc atunci cnd nu

tiau ce
Gndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine
- Gnothi se auton. Esenial pentru om este capacitatea sa de a
intra n relaie de dialog, Socrate punnd pe prim plan sufletul iar
nu corpul. Pentru Socrate, cunoaterea propriei noastre fiine i a
destinului acesteia se realizeaz pe dou ci:

mediat, pe cale oracular, prin metode mantice, divinatorii;

direct, prin cunoaterea de sine, care invit la contemplarea

interioar, la introspecie, aciune posibil datorat interveniei
daimonului.

Socrate a fost primul gnditor care a luat ca obiect al meditaiei

sale fiina uman. ncepnd cu Socrate, omul devine n mod exclusiv
o problem pentru el nsui. "Persoana ta este sufletul tu" spunea
Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
Perioada Elenista:
tiina: - se separ de filosofie i se distaneaz de religie - mai
practic, din cauza: - schimburilor comerciale active - dezvoltarea
meteugurilor
PLATON
Platon (Greac: ; Pltn) (n. cca. 427 .Hr. d. cca. 347
.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socratei
nvtor al lui Aristotel. mpreun cu acetia, Platon a pus bazele
filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat
dematematic, a scris dialoguri filozofice i a pus bazele Academiei
din Atena, prima instituie de nvmnt superior din lumea
occidental.
Domin matematica i astronomia:
ARHIMEDE - din Siracuza; construirea mainilor de rzboi pe
baza calculelor matematice; omort de romani n 212 .Chr.
EUCLID - tria la Alexandria; dezvolt geometria euclidian

PTOLEMEU - pmntul este plat, st nemicat iar soarele i

luna se nvrt n jurul su.
ETATOSTENE - din Alexandria; pmntul are form sferic.
Pune bazele geografiei tiinifice.
ARISTARH - din Samos; pmntul se nvrte n jurul soarelui i
n jurul axei sale.

ARISTOTEL
Aristotel (n greac: , Aristoteles) (n. 384 .Hr. d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani filozofi
aiGreciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic,
fondator al colii peripatetice. Dei bazele filozofiei au fost puse de
Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din
filozofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran afirma c
Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiin de sine
stttoare. A ntemeiat i sistematizat domenii filozofice ca
Metafizica, Logica formal, Retorica, Etica. De asemenea, forma
aristotelic a tiinelor naturale a rmas paradigmatic mai mult de
un mileniu n Europa.

Elogiul lui Platon

Elogiu ctre Alexandru

Elegia pentru Eudemos

Legenda Argonautilor, compusa de Apolonius din Rhodos prin sec.

al III-lea .Hr, descrie expeditia lui Iason cu corabia Argos pentru
aducerea "lnii de aur" din Colchida. n timpul expeditiei, argonautii
se opresc pe o insula din Marea Egee si participa la jocurile care se
organizau aici. Sunt pomenite jocurile de palestre, cursele de cai,
pugilatul, trasul cu arcu. Orfeu primeste un premiu pentru cntecele
sale. Din ntreaga descriere reiese pe de o parte caracterul sportiv
al practicarii acestor exercitii dar si asocierea lor cu religia, poezia
si muzica, asociere care va caracteriza conceptia greaca despre
educatie fizica pe tot parcursul sau istoric[3].

Poemele homerice au o importanta documentara imensa

pentru cunoasterea vietii culturale a Greciei din perioada cuprinsa
ntre secolele al XII-lea si al VIII-lea .Hr. Epopeea homerica cuprinde
doua pasaje referitoare la practicarea exercitiilor fizice de catre
vechii greci. Unul face parte din cartea a XXIII-a din Iliada fiind
episodul care descrie nmormntarea lui Patrocle, ucis de Hector.
Jocurile si ntrecerile constituie punctul cel mai important. Personaje
istorice care au luat parte la razboiul troian participa la
ntrecerile de care, la cele lupta si pugilat, la alergari, la
aruncarea sulitei si a discului, la tragerea cu arcul.
n cartea a VIII-a din Odiseea este descrisa epopeea lui Ulise.
Naufragiat pe insula feacilor (fenicieni) acesta a fost invitat de
regele Alcinous sa asiste si apoi sa participe la ntrecerile lor care
constau n aruncarea sulitei, trnta si alergare. Sunt descrise si
jocuri cu mingea, precum si dansuri executate de fiii regelui[4].
Prezenta acestor descrieri n poemele homerice atesta
vechimea si raspndirea exercitiilor fizice n rndul vechilor greci,
precum si faptul ca ele au devenit traditionale nca din perioada
Greciei preelenice.
Dupa o perioada care a durat cteva sute de ani, Grecia devine
din nou un centru al civilizatiei lumii antice, viata politica fiind
concentrata n jurul a doua mari centre, opuse din multe puncte de
vedere: Atena, ntemeiata de urmasii ionienilor si Sparta, ntemeiata
de urmasii invadatorilor dorieni.
Desi au existat adesea diferente destul de pregnante ntre
cele doua mari centre ale Greciei clasice, Atena si Sparta, trebuie
subliniat faptul ca una dintre preocuparile principale ale poporului
grec indiferent de cetate era aceea de ngrijire atenta si continua a
trupului si spiritului. n Grecia clasica se contureaza din ce n ce mai
clar o conceptie sistematica despre educatie, conceptie n care grija
pentru educatia fizica era asezata pe primul plan. n aceasta
perioada educatia a devenit una dintre functiile fundamentale ale
statului, iar marii filozofi au fost preocupati sa precizeze ct mai
clar scopurile si sa gaseasca cele mai potrivite metode si mijloace
de realizare[5].
Conceptia armonioasa (a idealului armonic) a caracterizat
statul atenian. Spre deosebire de spartani, atenienii (urmasi ai
ionienilor) erau o populatie cu fire blnda si nclinata spre
preocupari intelectuale. Ei au ramas n istorie ca oameni cu simaul

masurii, al frumosului si al armoniei. Pentru atenieni valoarea fiintei

umane era un lucru complex, care depindea de foarte multe calitati.
Din mbinarea acestor calitati trebuia sa rezulte perfectiunea
umana, ideal al vechilor atenieni. Acest ideal era concretizat n
formula "kalos kai agatos", adica "om frumos si bun". Educatia
trebuia sa vizeze n egala masura latura fizica si cea spirituala. Prin
educatie se obtinea n primul rnd sanatate, putere si agilitate.
nsumarea acestor calitati avea ca rezultat frumusetea
corpului manifestata prin proportii armonioase si tinuta. Aceste
calitati fizice stateau la baza dezvoltarii calitatilor morale: curajul,
cumpatarea, iar paralel cu acestea prin studiul filozofiei si al artelor
se desavrsea educatia spirituala. Cel care a contribuit decisiv la
fundamentarea teoretica a acestei conceptii despre educatie a fost
Platon.
n lucrarile sale "Legile" si "Republica", el a elaborat un sistem
de educatie n care educatia fizica este prezenta ca cel mai
important element al educatiei armonioase.
Platon arata origine ei n necesitatea fiziologica de miscare a
omului, fiind primul care studiaza fundamentarea fiziologica si
psihologica a miscarii, precum si efectele ei. n acest mod, el pune
bazele abordarii stiintifice a educatiei. nglobnd termenului
"gimnastica, alimentatia, baile, masajul si odihna, Platon ridica
gimnastica la rangul de "sophia", stiinta.
n secolul al V-lea, aflata n perioada cea mai nfloritoare a
istoriei sale, Atena avea trei gimnazii, asezate toate n afara
orasului. Primul era Akademia, asezat lnga Kifissia, pe aleile caruia
preda Platon filozofia sa discipolilor sai. La est de Atena, se gasea
Lykenion, gimnaziul lui Aristotel, iar ceva mai departe Kinosarges,
un gimnaziu unde aveau acces si strtinii. Mai trziu, s-au ridicat si
alte gimnazii n interiorul cetatii, toate fiind construite n apropierea
cursurilor de apa. Apa era un element absolut indispensabil pentru
alimentarea bailor, ntretinerea curatenia si mentinerea plantatiilor
de arbori.
BIBLIOGRAFIE:

Dana Dinu, Introducere n istoria si civilizatia lumii grecesti, Editura

Universitaria, Craiova, 2005, p.45-50
Horia C. Matei, op.cit., p.231-232
Mugurel Pvluc, Cunoaterea la Platon i la Sfntul Dionisie
Areopagitul, Bucureti, 2006
Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei n faa justiiei
t. Bezdechi, Gnduri i chipuri din Grecia veche