Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unitatea de învăţare 1.
PEDAGOGIA ȘI EDUCAȚIA ÎN GRECIA ANTICĂ
APLICAŢIE
Precizați idealul, valorile și conținuturile specifice educației potrivit poemelor homerice. Analizați
valoarea acestora în contextul culturii grecești.
Statul spartan s-a constituit în a doua jumătate a secolului al X-lea, în SE Peloponezului, prin
unirea a patru aşezări doriene, la care s-a adăugat încă una pe la 800 î.Hr. Constituţia spartană este
atribuită legendarului legiuitor Licurg. În secolele VIII-VI, Sparta era un mare centru de cultură și o
76
ISTORIA PEDAGOGIEI
adevărată capitală muzicală a Greciei, ceea ce Atena avea să devină abia în secolul al V-lea. Cei mai
mulţi dintre artişti erau de origine străină, ceea ce dovedeşte marea putere de atracţie a acestui centru
spiritual. Viaţa artistică se împletea cu cea sportivă, în cadrul marilor manifestări organizate de stat.
Sparta este un polis în sensul cel mai autentic al termenului; de aici idealul educaţional, al
devotamentului faţă de stat, al solidarităţii ce-i uneşte pe toţi cetăţenii aceleiaşi cetăţi (Marrou, 1997).
Dificultățile întâmpinate în războaiele messeniene au condus la o politică de militarizare și la
izolarea societăţii spartane. Sparta devine preocupată exclusiv de păstrarea superiorităţii militare.
Educaţia este subordonată noilor necesităţi ale statului. Legea se interesează de copil încă dinainte de
a se naşte; noul născut trebuia prezentat Sfatului Bătrânilor (Gerusia, format din 28 de personalităţi cu
vârste peste 60 de ani), care decidea dacă acesta este destul de sănătos şi frumos pentru a fi acceptat
ca viitor cetăţean; copiii diformi erau abandonaţi.
Educaţia se realiza în două etape:
până la 7 ani - în familie. Nu e vorba, de fapt, de o adevărată educaţie, potrivit mentalităţii spartane,
ci doar de “creşterea” copilului. Doicile laconiene erau foarte cunoscute pentru îndemânarea lor,
fiind preferate şi în societatea ateniană;
7-20 ani - etapa educaţiei propriu-zise. Aceasta se realiza în internate ale statului și avea un
caracter preponderent fizic-militar: exerciţii pentru întărirea corpului (lupte, alergări, sărituri,
aruncarea discului şi a lăncii, hrană frugală, vegetariană;,îmbrăcăminte sobră, aceeaşi pentru toate
anotimpurile. Aspectul intelectual al educaţiei este redus la minimum; scrisul, cititul şi socotitul au
caracter facultativ. Tinerii erau instruiţi în disciplina proverbială a laconismului (concizie, însoţită de
un soi de ironie), iar virtutea fundamentală era considerată supunerea faţă de stat (Bârsănescu,
1970, pp. 25-26, Marrou, 1997, pp. 43-54). Plutarch scrie că “Lycurg îi obişnuia pe cetăţeni să nu
vrea, chiar să nu ştie să trăiască singuri, să fie totdeauna asemenea albinelor, uniţi, pentru binele
public, în jurul mai marilor lor”(Marrou, 1997, p.53).
APLICAŢIE
Precizați idealul, valorile, etapele și conținutul educației spartane. Analizați valoarea acestora în
contextul istoric, politic și cultural al Spartei.
În decursul secolului al VI-lea, când Sparta se transformă într-un stat complet militarizat, Atena
trece treptat de la societatea de tip militar la una pregătită să pună în practică o concepție democratică.
Solon, legiuitorul statului atenian, considerat “primul om de stat al Europei”, a reformat statul atenian și
a creat, prin reformele sale, premisele democraţiei ateniene clasice. Tradiţia l-a inclus printre cei 7
înţelepţi ai lumii antice (Matei, H.C.,1984, p.208).
Principalele etape ale sistemului educaţional din societatea ateniană erau (Bârsănescu, 1970, pp.
27-28):
până la 7 ani, educația se realiza în familie și era centrată pe formarea primelor deprinderi morale și
intelectuale: învăţau poezii, cântece, reguli moral-comportamentale;
la 7 ani, copilul era condus de sclavul-pedagog la şcoala gramatistului (învăţământ elementar),
unde învăţa scrisul pe tăbliţe de ceară, cititul şi socotitul, cu ajutorul pietricelelor şi al boabelor;
în şcoala gramaticului realiza lecturi din Homer, Hesiod, Esop;
la 12 ani băieţii frecventau palestra (palé-luptă): exerciţii fizice, înot, călărie, mânuirea arcului cu
săgeţi, conducerea carelor la alergări etc. şi şcoala de muzică a chitaristului;
la 16 ani, cei ce nu-şi permiteau o educaţie înaltă, se pregăteau pentru o meserie, iar cei bogaţi
frecventau gimnazii, unde studiau muzica, poezia şi începeau studiul filosofiei şi al politicii;
la18 ani, tânărul atenian devenea efeb şi-şi satisfăcea serviciul militar;
77
MARIANA MOMANU
la 20 ani, era declarat cetăţean cu drepturi depline, putând ocupa funcţii în stat.
Aspectul militar este important, datorită implicării Atenei în războaie neîncetate cu vecinii, dar
educaţia tinerilor atenieni era mai degrabă artistică, muzica ocupând un loc deosebit (e vorba aici de
sensul platonician: domeniul Muzelor). Atena devenise un soi de şcoală publică de educaţie civică, mai
ales prin creaţiile sale artistice. Idealul vechii educaţii ateniene este de ordin etic: kalokagathia, un om
frumos şi bun deopotrivă (agathos-bun; kalos-frumos). Kalos este înainte de orice un sportiv; aspectul
moral al educaţiei se realizează în şi prin sport (Marrou, 1997, p.85).
APLICAŢIE
Analizați idealul, valorile și conținutul educației în contextul societății ateniene.
Primii filosofi greci (filosofii ionieni: Thales, Anaximandru, Anaximene) sunt preocupați de
cercetarea naturii umane și de descoperirea unui principiu explicativ al ordinii lumii. Thales a considerat
că acest principiu este apa,Anaximandru, apeiron-ul (infinitul, nedefinitul), Anaximene, aerul. Primele
şcoli filosofice sunt şcoala pitagoreică şi şcoala eleată, care conturează un stil instrucţional ce va servi
drept model, mai târziu, Academiei lui Platon, Lyceului lui Aristotel sau şcolii lui Epicur.
O adevărată revoluţie pedagogică (Marrou, 1997, p. 90) s-a produs în a doua jumătate a
secolului al V-lea şi se datorează sofiştilor. Aceștia au fost mai puţin filosofi şi mai mult educatori. N-au
fost gânditori în sensul cel mai adânc al cuvântului; cele mai multe dintre ideile lor au fost preluate: de la
Heraclit, de către Protagoras, de la eleaţi sau de la Empedocle de către Gorgias. Sofiştii şi-au asumat
rolul de educatori; o mărturiseşte Protagoras în dialogul platonician care-i poartă numele. Protagoras a
fost primul care a propus un învăţământ plătit. Imaginea anticilor despre sofişti era foarte variată.
CITAT
În dialogul Sofistul (1989), Platon explică:
“Mai întâi s-a întrebuinţat cuvântul sofist pentru a desemna un om care vâna tineri şi oameni bogaţi şi
care era plătit; apoi pentru un negustor care importa cunoştinţe despre suflet; în al treilea rând pentru
cineva care vindea astfel de cunoştinţe ca un negustor de mărunţişuri; în al patrulea rând pentru un om
care revindea propriile sale produse ale spiritului; în al cincilea rând se înţelegea [prin sofist] un
concurent la întreceri în arta de a vorbi, un om deci care îşi alesese drept câmp al gloriei sale arta de a
disputa; a şasea întrebuinţare este negreşit îndoielnică, dar tot cuprinde aici pe acel bărbat care îşi
purifica sufletul de opinii, opinii care sunt obstacolele adevăratei cunoaşteri”.
Scopul învăţăturii sofiştilor era acela de a dobândi acea competenţă universală care să-i permită
discipolului să argumenteze orice idee, să analizeze orice problemă oricând şi de pe orice poziţie, pro
sau contra. Antilogia profesată de sofişti se bazează pe cunoaşterea a cât mai multe domenii –
polymathia. Sofiştii erau experţi în utilizarea şi predarea unor tehnici de învăţare: Hippias preda
mnemotehnica, ajutându-l pe viitorul orator să dobândească un minimum de cunoştinţe pentru a crea
aparenţa unui bun cunoscător în orice domeniu, fără a fi luat vreodată prin surprindere. Sofiştii s-au
remarcat prin contribuţiile la analiza structurii şi legilor limbajului (Dumitriu, 1993, pp. 132-133).
APLICAŢIE
Argumentați valoarea și limitele educației profesate de sofiști.
78
ISTORIA PEDAGOGIEI
APLICAŢIE
Analizați semnificația etico-pedagogică a vocii la care face referire Socrate.
TEMĂ DE REFLECŢIE
De ce a fost acuzat Socrate de practicarea sofisticii?
APLICAŢIE
Precizați două deosebiri fundamentale dintre concepția socratică și cea a sofiștilor în problema virtuții și
a învățării acestei valori.
79
MARIANA MOMANU
APLICAŢIE
Argumentați optimismul și intelectualismul filosofiei educaționale a lui Socrate.
Analizați valoarea pedagogică a metodei socratice din perspectiva metodologiei educației
contemporane.
80
ISTORIA PEDAGOGIEI
spune că Socrate a fost cel care a transformat poetul diletant într-un filosof adevărat. Platon a călătorit
foarte mult: în Egipt, la Cirene (ia cunoştinţă de ştiinţa magilor persani și discută cu matematicianul
Theodorus probleme de matematică), în Italia,în Sicilia, la tiranul Syracuzei (Dyonisos I), pe care a
încercat să-l convingă să pună în practică idealul său politic conturat în Republica. A trezit bănuiala
tiranului că ar încerca să-i preia domnia, motiv pentru care acesta l-a vândut într-un târg de sclavi.
Amicheris, un cetăţean foarte bogat pe care Platon îl cunoscuse la Cirene, l-a răscumpărat, punându-l
în libertate. Ajuns la Atena, a încercat să-i ofere acestuia o sumă mare de bani, dar Amicheris l-a
refuzat, considerând o favoare salvarea lui Platon. Cu această sumă de bani, Platon a clădit celebra
Academie, în grădina eroului legendar grec Akademos, o şcoală care a durat aproximativ 900 de ani, un
adevărat centru al filosofiei şi culturii greceşti. Şcoala a fost închisă în 529 de Justinian, încheindu-se
astfel istoria ei oficială (Dumitriu, 1986,1993, Florian, 1992).
APLICAŢIE
Precizați specificul și finalitățile Academiei platoniciene.
Emblematică pentru concepția filosofică a lui Platon este alegoria peșterii. Heidegger îi atribuie
semnificaţii multiple: gnoseologică, etică, pedagogică, axiologică. Procesul cunoașterii implică o
ascensiune spirituală, trecerea de la lumea sensibilă la cea a ideilor. Există trepte şi momente ale
acestei ascensiuni:
doxa sau ekasia (reprezentarea, lumea umbrelor);
pistis (credinţa, încredinţarea; de exemplu, inducerea în eroare de către sofişti);
dianoia (judecata, cunoaşterea discursivă);
nous (intelectul pur, cunoaşterea ideilor, care nu e o cunoaştere discursivă).
Primele două etape aparțin lumii sensibile, următoarele două etape, lumii inteligibile. Între cele
două lumi există o punte de legătură, graţie căreia ideile trebuie să fie prezente în lucruri, iar acestea
tind să fie cuprinse în idei. Legătura ţine de năzuinţa de contemplare a idealului.
APLICAŢIE
Parcurgeți cartea a VII-a din Republica. Identificați aspectele specifice fiecărei etape și semnificația
pedagogică a efortului pe care îl implică trecerea de la lumea sensibilă la cea inteligibilă.
81
MARIANA MOMANU
Gangel şi Benson consideră alegoria peşterii drept cea mai semnificativă pentru filosofia
educaţională a lui Platon: peştera este falsa realitate, aşa cum o văd majoritatea oamenilor; ideea de
carceră şi de aducere forţată către lumină reprezintă cel mai puternic argument pentru ideea că statul
trebuie să controleze educaţia (1994, pp. 39-40). Simţurile sunt lanţurile care-l leagă pe om de realitatea
inferioară, iar raţiunea îl îndreaptă spre adevărata realitate. De aici, strădaniile sale de a depăşi prin
educaţie viziunea vizuinii.
APLICAŢIE
Explicați valoarea gnoseologică și pedagogică a alegoriei peșterii.
82
ISTORIA PEDAGOGIEI
Statul platonician este fundamentat pe ideea de dreptate absolută; dreptatea este şi o idée şi o
virtute, o virtute a virtuţilor. Termenul cetate – polis – la Platon înseamnă mai mult decât stat, un fel de
constituţie dreaptă a unui stat drept.
Statul trebuie să asigure generaţii de tineri sănătoşi şi curajoşi; de aceea, decide cum se
realizează căsătoriile și cum sunt crescuți copiii.
Sistemul educaţional cuprinde următoarele etape:
3-6 ani: jocuri educative, legende, mituri;
educaţia propriu-zisă începe la 7 ani şi cuprinde gimnastica pentru corp şi muzica (sau cultura
spirituală) pentru suflet. Gimnastica include întreg domeniul igienei, prescripţiile privind regimul de
viaţă (analizate pe larg în literatura medicală a timpului). În Legile, Platon asociază gimnasticii şi
dansul, care ţine şi de domeniul Muzelor. El subliniază adesea virtuţile educative ale dansului
(disciplinează şi contribuie la armonia fizică şi morală a copilului).
6-10 ani: exerciţii de călărie, trasul cu arcul;
10-13 ani: învăţarea cititului şi scrisului;
13-16 ani: perioada de vârstă consacrată Muzelor (matematici, dans, cânt);
16-20 ani: efectuarea stagiului militar (efeb);
20-30 ani: pregătirea filosofică a celor care urmau să-şi asume demnităţi în stat;
30-35 ani: desăvârşirea acestei pregătiri;
începând cu 35 ani, individul putea primi anumite funcţii în stat, dar numai după 50 de ani putea
deveni conducător al statului.
Platon condamnă unele libertăţi pe care şi le asumă poeţii, pentru că doreşte o cetate durabilă,
cu puternici stâlpi de susţinere. Pe Homer îl îndrăgeşte şi-l citează adesea, dar când acesta îşi ia
libertatea de a batjocori zeii, nu-l mai poate considera un stâlp de susţinere pentru cetatea sa. În cartea
a X-a din Republica le cere să-şi arate îndreptăţirea şi dreptatea, dincolo de simpla desfătare pe care o
aduc; poezia şi arata, în general, sunt la ele acasă în cetate dacă ştiu “a vorbi cu raţiune în favoarea
plăcerii”. Arta nu trebuie să fie imitaţie directă (realism simplist), ci una indirectă, a esenţei şi nu a
aparenţei, o imitaţie a Ideii.
Gangel şi Benson apreciază că sistemul lui Platon se prăbuşeşte tocmai datorită insistenţei sale
categorice ca toate lucrurile să fie subordonate statului; ei îl consideră un totalitarist care a sacrificat
individualismul lui Socrate (1994, p. 41).
APLICAŢIE
Analizați rolul statului în concepția platoniciană cu privire la educație.
83
MARIANA MOMANU
dovedeau înclinaţii şi gust pentru studiu. A pus un accent deosebit pe studiul ştiinţelor naturii. A înfiinţat
chiar o grădină zoologică, o bibliotecă bogată şi un muzeu de ştiinţe naturale (Alexandru Macedon îi
trimitea mostre de plante şi animale care nu se găseau în Grecia). Dacă în Akademia platoniciană se
studiau îndeosebi filosofia şi matematicile, în școala aristotelică lecţiile de filosofie se completau cu cele
de biologie sau alte ştiinţe ale naturii. De asemenea, Aristotel recomanda studiul gramaticii, gimnasticii
şi muzicii. După moartea lui Aristotel, la conducerea a urmat Theophrast, discipol şi prieten al
Stagiritului, apoi Eudem şi alţi peripatetici, care au orientat preocupările şcolii mai ales către domeniul
istoriei şi al ştiinţelor naturale.
Este părintele logicii formale. Scrierile lui Aristotel pot fi grupate astfel: logice (Organonul:
Categoriile, Analiticele prime, Analitica secundă, Despre interpretare, Topica); de ştiinţe ale naturii
(Fizica, Despre cer, Despre naştere şi dispariţie, Meteorologica, Despre suflet,Istoria mare a
animalelor);scrieri etice, politice, estetice (Etica Nicomachică, Magna Moralia, Politica, Etica practică,
Retorica, Poetica; filosofice (Metafizica (14 cărţi).
APLICAŢIE
Precizați specificul și analizați finalitățile și conținuturile școlii aristotelice.
84
ISTORIA PEDAGOGIEI
interacţiunii dintre materie şi formă: “După cum mâna este unealta uneltelor, tot aşa şi intelectul este
forma formelor, pe când senzaţia este forma lucrurilor percepute” (Despre suflet, 1969, p.97). Rolul
educaţiei este de a forma, de a da o formă materiei umane. Educaţia este asemenea artei sculptorului,
care ciopleşte blocul de marmură pentru a-i da o formă, o acţiune de dăltuire a fiinţei umane, de
modelare.
APLICAŢIE
Analizați devenirea personalității umane din perspectiva concepției aristotelice cu privire la relația dintre
materie și formă.
85