Definiție și condiții de apariție

Iluminism - Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii - “termenul provine din it. Illuminismo și
desemnează mișcarea ideologică și culturală - literară euro - americană din secolele XVIII și
XIX, caracterizată prin antifeudalism și antidogmatism, prin cultul vieții intelectuale, al
rațiunii, științei și umanismului, pe a căror bază se urmărea întemeierea unei noi ordini
sociale și spirituale.” (Săndulescu, 1976, p.206)
Iluminismul este un curent de gândire, cu multiple consecinţepe plan politic, istoric şi artistic,
care tinde să emancipeze omul din poziţia rigidă în care îl fixase filizofia tradiţionalistă.
Iluminismul a pretins eliberarea a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă.
"Tutela este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa
instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu
rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri fără
instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al
rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului
Acest curent, ce s-a desfășurat în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII -
XIX în țările Europei,ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea
unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase, determinată de
lupta de emancipare a clasei sociale aflate în ascensiune.
Apărut ca urmare a crizei feudalismului, iluminismul a evoluat mai întâi în țările în care s-a
dezvoltat mai rapid noua clasă dinamică, burghezia - determinată de lupta de emancipare
(Anglia și Franța) și mai târziu în sud-estul Europei. 
Punctul de plecare al iluminismului poate fi considerat Declarația drepturilor omului (1688),
primul act legislativ ce consfințea suveranitatea poporului și implicit libertatea de gândire și
acțiune a omului, contribuind decisiv la întemeierea unei noi ordini sociale și spirituale”.
(Bărboi, 2007, p.40)

Prin iluminism se prelungesc ideile renascentiste, cu accent pe importanța rațiunii în

cunoaștere și pe emanciparea oamenilor prin cultură. 

“Un număr mare de opere istorice, filologice, filosofice, economice și juridice pregătesc
treptat terenul pentru o altă înțelegerea a omului, a drepturilor și îndatoririlor sale în societate,
atacând fundamentele absolutismului și dogmatismului în știință, în viața politică și în religie,
prin introducerea unei perspective nu numai critice , ci și sistematice (chiar dacă rudimentară,
mecanică) ce tinde să articuleze într-o singură construcție , armonioasă și explicită,
cunoștințele despre lume și societate.” (Anghelescu, 1994, p.122)

Principii estetice / Principalele direcții ale iluminismului european:

 Militează pentru emanciparea prin cultură - pledează pentru încrederea în știință, în
progres și în educație
 Combate iraționalitatea gândirii și orânduirea feudală – se doreşte anularea
privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhilor şi acordarea de libertăţi sociale şi
politice întregului popor prin atitudine antidespotică şi antidogmatică.
 Militează pentru gândirea rațională și egalitatea naturală a oamenilor (oamenii sunt
egali prin naștere)
 Acționează pentru luminarea maselor prin cultură și educație
 Contribuie la dezvoltarea gândirii critice, a spiritului raţionalist, materialist şi laic –
prin afirmarea raţiunii, cultura şi ştiinţa s-au separat de religie astfel încât a fost
combatat fanatismul

1
  Luptă împotriva superstițiilor și prejudecăților. Practicile oculte nu au mai fost
condamnate juridic ci depreciate raţional.
 Susține afirmarea libertății individului

Iluminismul european
Reprezentanții de seamă ai iluminismului european au fost personalități marcante ale culturii
și literaturii , rămași pentru totdeauna în istoria valorilor spirituale universale” (Bărboi, 2007,
p.41)
„Pe plan literar – apar forme noi, ca romanul filozofic, teatru de idei, comedia satirică, drama
burgheză, elgoria, satiră directă, parabolă, fabulă. Exemplificăm prin opere ca Scrisorile
Persane (roman epistolar al lui Montesquieu), dramele şi romanele lui Voltaire (Brutus,
Zaira, Mahomet, Zading, Candid), romanele şi eseurile lui Diderot (Cugetări filozofice,
Eseuri despre pictură, Călugăriţa, Nepotul lui Rumeau, Jaques fatalistul), comediile lui
Beaumarchais (Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro). În Anglia, Daniel Defoe publică
romanul de aventuri posibile Robinson Crusoe, iar Ionathan Swift romanul de aventuri
fantastice Călătoriile lui Guliver. În Germania, Lessing scrie studii de estetică literară
(Laocoon), drame (Emilia Galotti). În Italia, Gianbattista Vico publică opera sa filozofică
Ştiinţa nouă. Carlo Golconi scrie comedii ca Bădăranii, Hangişa, Evantaiul. În Rusia
Radiscev tipăreşte un jurnal de călătorie, Călătoriile de la Petersburg la Moscova” (Andrău,
1986, p.318)

Operele cele mai însemnate ale iluminismului au un caracter preponderent științific și

filosofic, precum Marea Enciclopedie franceză, istoric și social (Contractul social a lui J.J.
Rousseau) sau didactic moralizator (Istoria lui Telemah de Fenelon, Emil- sau despre
educație de Rousseau). (Săndulescu, 1976, p.206-207)

“Rolul rațiunii în general și al științelor particulare crește, ducând la ideea supremației omului
în univers și la încrederea în capacitatea sa, practic nelimitată, de a rezolva toate problemele
existenței sale. Conform lui Kant, esența luminilor este tocmai ieșirea omului din starea
anterioară de minoritate, adică din imposibilitatea de a utiliza adecvat propriile sale facultăți.
Eliberați de prejudecăți, de cele religioase în primul rând, omul identifică rădăcinile naturale
ale structurilor sociale: religia naturală, dreptul natural, cu ideea de libertate individuală și de
proprietate  care stau la baza organizării societății prin pactul social (Contractul social a lui
Rousseau), politică naturală. Absolutizând rațiunea, subordonând-o unor comandamente
morale, etice, iluminsimul va avea un caracter precumpănirtor practic, didactic și educativ. În
filosofie, eforturile se vor îndrepta spre identificarea unui sistem ideal de guvernare, în
literatură spre găsirea căilor optime de formare a omului social și moral , dar și de
manifestare a bucuriei de trăi.” (Anghelescu, 1994, p.123)

Iluminismuil românesc. Școala Ardeleană

Ideile iluminismului vor pătrunde către sfârșitul secolului al XVIII-lea, și în țările Române
prin filieră italo- austriacă în Transilvania, unde cărturarii ce urmează studii teologice și
filosofice la Roma și Viena vin în contact cu varianta iosefinistă (preocupată de educație, de
răspândirea școlilor, surparea superstițiilor) și prin filieră greacă sau rusă, cu ideile
iluminismului francez, în
Țara Româneasca și Moldova punându-se mai mult accent pe aspectul filosofic, pe discuția
omului. I
Nucleul iluminismului românesc l-a constituit mișcarea intelectualilor transilvăneni de la
sfârșitul sec XVIII, începutul sec. XIX-lea , reprezentată de Școala Ardeleană prin istorici

2
precum Gh Șincai, Samuil Micu și Petru Maior sau prin singurul mare scriitor al epocii, Ion
Budai -Deleanu. (Bărboi, 2007, p.42)

Curentul iluminist a avut ca punct de plecare un vechi tratat austro-ungar, cunoscut sub
numele de Unio trium nationum (1437) prin care se interziceau drepturi sociale și politice
românilor transilvăneni, supuși stăpânirii Imperiului Austro-Ungar. Așadar, această mișcare
are ca prim obiectiv eliberarea națională și socială, iar expresia luptei românilor pentru
drepturi egale cu celelalte naționalități ale Imperiului Habsburgic,este sintetizată în memoriul
din 1791 de către Gh. Șincai în Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae, aducând ca
argumente, originea poporului român, vechimea și continuitatea lui pe aceste meleaguri.
Aceste revendicări sunt susținute și întărite de operele istorice ale învățaților ardeleni: Scurtă
cunoștință a istoriei românilor și Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, de Samuil
Micu, Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Șincai și Istoria pentru
începutul românilor în Dacia de Petru Maior.
Corifeii Școlii ardelene au avut un rol important în încurajarea studiului istoriei și a limbii
române, în dezvoltarea științelor naturii și a învățământului, iar principala lor contribuție la
evoluția culturală fiind elaborarea de lucrări istorice, lingvistice și literare.

Aceasta are o importanță uriașă pentru renașterea spiritului național, căci ideea dreptului
natural și a libertății individuale duce imediat la fundamentarea tuturor revendicărilor
seculare ale națiunii. (Anghelescu, 1994, p.123)

Preluând esența iluminismului european (caracterul antifeudal și antidespotic, spiritul

raționalist), reprezentanții Școlii Ardelene au așezat la temelia programului lor de luptă
principiile de egalitate și libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului
natural și al contractului social.

Prin cronicile și polemicile istorice și filologice ale primei generații, Școala Ardeleană
influențează direct formarea primei generații de scriitori moderni de peste munți.

Ideile Școlii Ardelene au fundamentat principii esențiale pentru dezvoltarea personalității

umane, precum și pentru emanciparea maselor populare, prin eliberarea de sub asuprirea
socială și națională a Imperiului Habsburgic
 Legile rațiunii impun legalitatea socială a omului, aducând ca argument dreptul
natural la viața prin legea firii
 Afirmarea conștiinței naționale românești
 Libertatea socială și națională a românilor transilvăneni

Activitatea Școlii Ardelene s-a manifestat, în principal, pe câteva direcții/ trăsături

fundamentale:
 Caracterul iluminist a avut ca principal obiectiv iluminarea maselor, emanciparea
poporului, mai ales a țărănimii, prin dezvoltarea culturii și popularizarea stiintelor în
rândul maselor populare
 Direcția erudită a mișcării a fost susținută de apariția numeroaselor lucrări de istorie,
știință, lingvistică și filologie ale carturarilor iluministi
 Dezvoltarea social- culturala s-a concretizat prin infiintarea de școli în limba română
(Gh Șincai a fost inițiatorul înființării a peste 300 de școli), prin scrierea și tipărirea de
abecedare , manuale de aritmetică, economie aplicată, științele naturii, cărți de morală
și de popularizare a științei

3
  Dimensiunea istorică se materializează prin elaborarea de lucrări cu caracter istoric,
prin care susțin și demonstrează latinitatea limbii și romanitatea poporului român,
precum și continuitatea lui pe aceste meleaguri
 Contribuția filologică la consfințirea ideii ca limba română își are originile în latină
populară, concepție din care decurg și alte principii lingvistice susținute de cărturarii
Școlii Ardelene, necesitatea normării limbii române, înlocuirea alfabetului chirilic cu
cel latin, îmbogățirea limbii cu neologisme și purificarea limbii român de de cuvinte
nelatine.
 Cele mai reprezentative opere filologice ale corifeilor români iluministi au fost
 Carte de rogaciuni pentru evlavia omului chrestin - 1799, de Samuil Micu, prima carte
scrisă în limba română și tipărită cu alfabet latin
 Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780) , prima gramatica românească
, scrisă și tipărită în limba latină de S. Micu si GH. ȘIncai
 Disertație pentru începutul limbei românești (1821) de Petru Maior.
Cel dintai nucleu iluminist- Școala Ardeleană- a fost pregatit de o suita de cărturarii cu
dragoste de neam și limbă, ce au stimulat dorinta pentru invatratură, dorind educarea și
luminarea prin cultură a tuturor românilor din Transilvania.
În formarea ideologiei și a programului Școlii Ardelene acționează același fenomen al unității
culturii românești peste granițele politice/. Spiritul luminilor pătrunde printr-o largă activitate
de sustinere a cărții românești în slujba ridicarii poporului si renasterii patriei printr-o
stralucita pleiada de carturari, printre care Chesarie de Râmnic, om de mare cultura ce a
organizat o vastă activitate de răspândire a cărții pe tot cuprinsul teritoriului ocupat de
români. În același timp, toți cărturarii și creatorii originali ai epocii participă la acțiunea de
pătrundere a primelor versuri românești din literatura occidentală modernă , semn al integrării
și sincronizării cu marile valori europene, dar și ca expresie a aspirațiilor de libertate și
renaștere națională.
Climatul este favorabil pentru fondarea literaturii prin Ion Budai-Deleanu, a cărui operă
fundamentală în versuri, Tiganiada, sintetizează ideile iluministe ale epocii si reprezinta
prima cartcreatie artistica de valoare în privința limbajului poetic , care l-a calificat pe autor
drept cel dintâi poet român de talie europeană. (Bărboi, 2007, pp.40-44)

Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate
drept pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase, a
problemelor de ordin social, politic și economic a promovat o viziune seculară asupra lumii și
o orientare generală către progres și perfecționare. Principalii promotori ai acestor concepte
au fost filosofii, care au popularizat și promulgat ideile noi pentru publicul larg. Acești
"profeți" ai Iluminismului aveau o credință în rațiune care era de nezdruncinat, ei au căutat să
descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și societatea, și să
acționeze în baza acestora. Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific,
dogmatismul, intoleranța, cenzura, precum și constrângerile economice și sociale.  
Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentarea contribuit
hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. 
Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic,
literar
. Totodată, aceștia vin în contact cu varianta preocupatã de rolul educaţiei, de rãspandirea
cãrţilor, de întemeierea școlilor publice, astfel învățământul a contribuit și el la răspândirea
ideilor iluministe. De asemenea academiile domnești din Țara Românească și din Moldova au
reprezentat și ele într-adevăr un însemnat focar de cultură al Răsăritului ortodox.O altă formă

4
de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Procentul de
carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase.Cea mai reprezentativă operă
realizată în spirit iluminist este epopeea eroi-comica -Tiganiada de I.Budai-Deleanu.
 
 
"Tiganiada"
 este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee
din literatura romana. Ea are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc
incautarea unei forme statale .
Compozitia este complexa si se desfasoara pe patru planuri: peplanul istoric avem lupta lui
Vlad Tepes si a armatei romane impotriva turcilor,peplanul comic avem falsa lupta atiganilor
cu turcii, peplanul mitic avem lupta dintre ingeri si demoni : ingerii il ajuta pe Vlad Tepes si
pe-romani, demonii ii ispitesc pe tigani ca sa nu-i ajute pe romani,planul comentariului in
care autorul se preface ca o serie de savanti au studiat textul si-l explica, dar explicatiile lor
sunt complet false si comice .Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul
se hotaraste sa-i inarmeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite
folosirea acestora ca iscoade. Tiganii se lasa greuconvinsi, mai intai avand loc un sfat care are
rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. In schimbulintrarii in lupta Vlad Tepes le
ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si
Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a
tragerii deinima din partea tiganilor.Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad
Tepes si armata lui se deghizeaza in turci faraa fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea
acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueazadovedind lipsa curajului si o
pofta de mancare nemasurata. Odata intrati in lupta tabara tiganilor estetulburata de
interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si
regasiiubita acesta porneste intr-o calatorie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca
faptul ca este apt de ase insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor.
Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece
printr-o padure vrajita si poposeste la un han care inmod miraculos se transforma dimineata
intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-lamageasca pe Parpangel.
Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor.Pe drum se intalneste cu
viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si fac schimb de haine. Astfel Parpangel intra
in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezand ca este Argineanu turcii
bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui
Parpangel.Lesinat mai mult de frica eroul calatoreste in iad si in rai. Cand revine o regaseste
pe Romica si fac nunta.La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute
in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare
statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascuteale acestora. Totul se incheie cu o
dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale. Mesajul iluminist consta in discutarea
urmatoarelor idei:lupta pentru drepturile omului  (indiscursul lui Janalau), combaterea
intolerantei religioasei de pe pozitii materialiste,critica adusainstitutiile si moravurile feudale,
(ca in defilarea tiganilor),sustinerea egalitatatii in drepturi in virtuteadreptului natural, (in
discursul lui Janalau).,negarea dreptul divin feudal, (prin discursul lui Goleman),discutarea
formelor de guvernamant iluministe: republica sau monarhia luminata (in discursul
luiSlobozan),
avem prototipul domnului luminat in figura lui Vlad Tepes, o conceptie materialistaexprimata
in descrierea raiului tiganesc, lupta pentru libertate nationala ca afirmare a conceptului
iluminist -"poporul suveran".

Bibliografie

5
Săndulescu, Alexandru, 1976 - Dicționar de termeni literari, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București
Bărboi, Constantin, 2007 - Limba și literatura română, Ediția a XI- a, Editura Meteora Press,
București
Anghelescu, Mircea, 1994 - Dicționar de termeni literari, Editura Garamond,București
Andrău, Ioan -1986 – elemente de teorie literară pentru elevi, Editura Dacia