Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unitatea de învăţare 9.
COORDONATE ÎN SINTAXA LIMBII ROMÂNE – FUNCŢII SINTACTICE
„Funcţiile sintactice (subiect, complement etc.) se disting prin modul particular de corelare cu
regentul, caracterizat prin tipul de relaţie (care asigură integrarea în enunţ), prin diferenţe semantice (şi
pragmatice) specifice, prin particularităţi de construcţie, dar şi în raport cu calitatea regentului”
(Gramatica I 2005: 24).
În condiţiile în care diferitele clase semantico-gramaticale din limba română au fost prezentate,
în unitatea anterioară, şi din perspectiva funcţionalităţii lor în planul propoziţiei, funcţiile sintactice la
nivelul propoziţiei vor fi avute în vedere aici cu trimitere la exemplele menţionate şi ca premisă pentru
ilustrarea aceloraşi elemente la nivelul frazei, unde funcţiile sintactice sunt concretizate în propoziţii
subordonate de diferite tipuri (propoziţia subiectivă, predicativă, atributivă, completivă directă/ indirectă,
circumstanţială de loc/ de timp etc.).
Funcţiile sintactice reflectă, astfel, principiul corespondenţei, fiind concretizate în unităţi diferite
la nivelul propoziţiei şi al frazei:
- subiect – propoziţie subordonată subiectivă;
- predicat; nume predicativ – propoziţie subordonată predicativă;
- atribut – propoziţie subordonată atributivă;
- complement direct – propoziţie subordonată completivă directă;
- complement indirect – propoziţie subordonată completivă indirectă;
- complement circumstanţial de loc– propoziţie subordonată circumstanţială de loc;
- complement circumstanţial de timp – propoziţie subordonată circumstanţială de timp;
- complement circumstanţial de mod– propoziţie subordonată circumstanţială de mod;
- complement circumstanţial de cauză – propoziţie subordonată circumstanţială de cauză;
- complement circumstanţial de scop – propoziţie subordonată circumstanţială de scop;
- complement circumstanţial condiţional – propoziţie subordonată circumstanţială condiţională;
- complement circumstanţial concesiv– propoziţie subordonată circumstanţială concesivă;
- complement circumstanţial consecutiv– propoziţie subordonată circumstanţială consecutivă etc.
16 Pentru funcţia sintactică privită ca o nouă identitate, în plan sintagmatic, a unităţilor lexicale, vezi Irimia 2008: 384.
410
LIMBA ROMÂNĂ
411
ANGELICA HOBJILĂ
412
LIMBA ROMÂNĂ
413
ANGELICA HOBJILĂ
414
LIMBA ROMÂNĂ
415
ANGELICA HOBJILĂ
416
LIMBA ROMÂNĂ
417
ANGELICA HOBJILĂ
APLICAŢIE
Precizaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate din textul:
„Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era
slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ,
lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi
bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună
era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată
robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei.” (Ion Creangă, Fata babei şi fata
moşneagului)
ÎNTREBĂRI
Ce propoziţii subordonate pot fi introduse prin elemente perifrastice? Exemplificaţi.
Ce propoziţii subordonate pot introduce adverbele relative? Exemplificaţi.
În ce situaţie nu se poate vorbi de corespondenţă „clasică” între partea de propoziţie şi propoziţie?
APLICAŢIE
Precizaţi felul propoziţiilor subordonate din textul de mai jos şi elementele de relaţie prin care sunt
introduse acestea:
„Iar daca văzu aşa împăratul, adună iară sfatul şi boierii şi îi întrebă ce să facă? Unul din boieri
îi zise să facă un foişor cu poarta pe dedesubt, pe unde să treacă toţi fiii de împărat şi de boieri, şi pe
care-l va alege fata, să-l lovească cu un măr de aur ce-l va ţine în mână şi după acela s-o dea
împăratul.” (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur)
418