GRECIA ANTICA

Civilizatia greaca s-a plamadit in bazinul Marii Egee,in Grecia continentala(Sudul

Peninsulei Balcanice),in Grecia insulara(insulele din Marea Egee)si Grecia
asiatica(Ionia,Eolida,Dorida).Trecerea dinspre partea nordica spre cea de mijloc se facea prin defileul
de la Termopile, iar inspre partea de sud,prin istmul Corint.

Intre anii 2000-1200 i.Hr.,pe teritoriul Eladei s-au asezat valuri succesive de triburi
elenice.

Grecia continentala prezinta trei regiuni distincte:nordul,unde se afla Olimpul,salasul

zeilor;partea centrala,formata in principal din doua provincii-Atica,dominata de cetatea Atenei,si
Beotia cu capitala la Teba; partea sudica,Peloponesul,unde se afla,in provincia Laconia,cetatea Spar-
tei.

Prima civilizatie s-a dezvoltat in Grecia insulara,in Creta,din anul 2000 pana in 1450
i.Hr..Ruinele cetatii Cnossos,capitala regatului legen- darului rege Minos,atesta o civilizatie antica
infloritoare,cultura minoi- ca.Din multimea insulelor existente in Marea Egee mai insemnate sunt:
Samos,Delos Rodos,Cipru,Tasos,Egina,Eubeea. td143y2498oddz

Grecia continentala cuprinde un relief muntos,cei mai importanti fiind Muntii

Olimpului(considerati lacasul zeilor) si Muntii Pindului. In secolul al II-lea i.Hr.triburile indo-europene
ale aheilor,dorienilor si eo- lienilor supun populatia autohtona,preelena. Aheii se stabilesc in partea
continentala si in insule.

Sub influenta culturii miceniene,Grecia cunoaste cea mai avansata civilizatie europeanadin
mileniile 3-2 i.Hr.. Numele acestei civilizatii provine din numele celei mai renumite cetati a aheilor,
Micene,din Pelopones.Prima expeditie a aheilor a fost cea impotriva Cretei,pe care au jefuit-o.Au
distrus civilizatia cretana dar au intemeiat in locul acesteia temuta cetate a Spartei.Incercand s
acucereasca noi teritorii pe coastele Asiei Mici,au asediat cetatea Troiei,ceea cea dus la Razboiul de 10
Ani,terminat prin infrangerea acesteia(razboi devenit celebru prin Poema lui Homer).

Epopeile homerice ”Iliada” si ”Odiseea” au reconstituit perioada civilizatiei miceniene.La

sfarsitul mileniului al 2-lea i.Hr. patrunde ultimul val elen, cel al dorienilor.Mai putin civilizati,cuceritori
brutali,dorienii,au supus pe basileii ahei distrugand palate,stabilindu-se in cele din urma in Pelopones.
Din amestecul acestora a rezultat poporul grec.Perioada anilor 1200-900 i.Hr.,perioada a disparitiei
regatelor aheene este numita “epoca veacurilor intunecate”.

Determinati de valurile de populatii care patrunsera in mileniul al 2-lea in sud-estul Europei, grupuri de
eleni migreaza spre insulele din Marea Egee si spre Tarmul Asiei Mici,spatiu unde se va forma Grcia
asiatica.Cel mai mare teritoriu de aici s-a numit Ionia,datorita ionienilor asezati in provincia Atica dar
si pe coasta Asiei Mici.Printre orasele intemeiate astfel s-au aflat Millet,Calofon,Pergam,Efes. Acestea
au re- prezentat in mileniul 1 i.Hr. regiunea cea mai dezvoltata din punct de ve- dere cultural.

Lupta pentru hegemonie intre Atena democratica si Sparta regimului aristocratic dezlantuie
Razboiul Peloponesian(431-404 i.Hr.) care antreneaza o mare parte a lumii grecesti si care se termina
prin infrangerea Atenei si recunoasterea temporara a autoritatii Spartei. Dupa Secolul lui Pericle,lumea
greaca intra in declin.

Folosindu-se de rivalitatea dintre cele doua cetati,regele Mace- doniei,Filip al II-lea ii va

invinge pe greci in batalia de la Cheroneea(338 i.Hr.),dupa care va uni cetatile grecesti in Liga de la
Corint.
 Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica

Etapa preclasica a filosofiei grecesti

Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si
nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult.

Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie scavagiste, ca o
reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de
mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de interpretare filosofica a
lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume.

In poemul lui Hesiod “Teogonia, muntii si zilele” gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta
trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare
este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la
filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni
pentru ca primii filosofi erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie
pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii
pentru problemele cetatii. 47917lnv15qmh9t

Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529),
cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp
a fost impartit in mai multe etape:

Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V i.h.

Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.

Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h. nm917l7415qmmh

Etapa romana sec I sec V d.h.

Etapele 3 si 4 sunt considerate eticizante.

Etapa preclasica a filosofiei Grecesti

In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi :

1. scoala milesiana de la Milet

2. scoala Pythagoriciana
3. scoala Eleata
4. scoala Heraclit din Efes

In Grecia filosofia a aparut mai tarziu in cetatile periferice (Milet, Efes), acestea se gaseau pe coastele
Mediteraneene, in regiunea numita Ionia. In aceste cetati exista populatie multa, navigatori, negustori
care calatoreau pe mare si uscat, se intrebau si incercau sa si raspunda.Parintele istoriei, Herodot, a
numit Miletul podoaba Ioniei.

1. Scoala din Milet – deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data
reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca
nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste
diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste
intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii,
etc.).

Reprezentantii scolii din Milet au fost :

 Thales din Milet,

 Anaximandru,
 Anaximene.

Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile privindu-i
pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica,
militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile ci pentru
ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el
toate se nasc din apa si se intorc la apa.

Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna a tuturor lucrulilor, de aici si
posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este inceputul, natura comuna, principiul.

Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element concret, dar
interpretat acest element concret prin prisma filosofica are rezonanta filosofica si anume este cauza
tuturor lucrurilor.

Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el
temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant.
Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul, sau chiar
infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.

Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un pas
inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de
noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul
pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.

2. Scoala Pythagoriciana intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Pythagora. Aceasta se mai

numeste si scoala italica. Pythagora s-a nascut in Insula Sames in largul Coastelor Ioniei. La varsta de
40 de ani s-a mutat in Italia in localitatea Crotona unde va fi intemeiata o scoala filosofica. La
batranete este nevoit sa se refugieze si de aici si va muri la 90 de ani in Metapont.Biografia contine
inexitati chiar din cauza acestuia pentru ca el se credea de origine divina, fiul lui Hermes. A calatorit
mult ajungand in Caldeea, Egipt, Persia.

Scoal filosofica intemeiata de Pythagora este apreciata ca un moment de seama al filosofiei, dar nu era
numai o scoala filosofica , stiintifica, ci si o secta relogioasa si grupare politica de orientare filo-
aristocratica. A avut o evolutie sinuoasa si contradictorie.

Cu aceasta scoala avem de a face cu prima forma de invatamant organizat. Era organizata dupa
principiile unei organizatii religioase. Aici se faceau practici complete de intruniri, existau interdictii
severe, disciplina mistica. O marturie antica ne spune ca tinerii ce veneau la aceasta scoala erau mai
intai cercetati la fizionomie, deducandu-le caracterul si temperamentul. Cei ce erau admisi li se fixa un
timp de tacere. In aceasta perioada se numeau auditori. In aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau
tacerea si ascultarea. Dupa aceea vorbeau punand intrebari si spunandu-si parerea si se numeau
matematici (geometrie, muzica si alte discipline superioare). Cei care i-si insuseau aceste discipline ale
stiintei treceau mai departe la cercetarea universului si principiului naturii, numindu-se fizicieni. Din
cele aratate mai sus reiese ca nui vorba numai de o initiere mistica ci de principii pedagogice in ordinea
invatarii si educatiei, apoi spunem de tacere si ascultare deci reflectie. Era si o educatie a vorbirii
pentru a se putea exprima filosofico-stiintific.
Initierea in invatatura secreta a scolii nu era numai religioasa ci stiintifica si filosofica. Pastrarea
secretului era o cerinta categorica.

In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire pentru filosofie. De altfel el a pus in
circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune
“Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia
categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat
spectacol cu imaginea lui”

In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de antologie, cosmologie care contin o serie de
elemente miabile. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au fost primii care sau ocupat de
matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor,
dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri sunt
modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor, rezulta ca numarul este
principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au
elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un numar.

Astfel:

- cifra 1 este considerata unitatea primordiala, esenta din care au iesit celelalte numere

- cifra 2 este primul numar par – esenta sufletului

- cifra 3 este primul numa nepereche dar care este perfect pentru ca are inceput, mijloc si sfarsit

- cifra 4 este substanta justitiei

- cifra 5 este substanta casatoriei

- cifra 10 este simbolul intruchiparii perfectiunii supreme. Aceasta cifra va avea adanci rezultate in
filosofia Greaca.

Pythagora cunostea 9 corpuri ceresti. El mai inventeaza un corp ceresc numit antiterra ca sa fie zece
(10) .

Din filosofia lui Pythagora se desprinde ideea valoroasa dupa care lucrurile rezulta din armonia fortelor
contrare care s-ar elibera. Universul nu este un haos de fenomene ci o armonie, un cosmos guvernat de
legi , de necesitate matematica.

Scoala are o contributie importanta in domeniul filosofiei si retinem:

are meritul de a fi sistematizat cunostintele de matematica aduse din trecut

respinge geocentrismul

3. Scoala Eleata

Numele scolii vine de la orasul Elea la nord de Napoli, si astazi se numeste Velia. Aceasta era o colonie
greceasca.

Intemeietorul scolii este considerat XENOFON din COLOPHON, dar alte surse printre care si DIOGENES
LAERTIOS care este un invatat grec ce a trait in secolul III d.h. si care a cules texte, date, despre
filosofii care au trait in perioada preclasica.
In lucrarea “Vietile si doctrinele filosofilor” arata ca un elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este
adevaratul fondator al scolii.

Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe cei contemporani lui, sui cei din zilele
noastre. Problema pe care si-o pune este cu privire la posibilitatea si modalitatea fiintei noastre de a
conceptualiza, de a exprima rolul prin ideal , abstractie. El incepe sa se intrebe de ceea ce este si
merge mai departe cu intrebarea : “Ce este ceea ce este? si Ce este?”

Raspunsul pe care i-l da este numai existentul, prin care intelege principiul, ceea ce intemeiaza. Dupa
el exista numai existentul, iar non existentrul nu exista. El pune si problema raportului dintre existenta
si gandire. Spune ca existenta este si poate fi gandita, non existenta nu este si nu poate fi gandita. Prin
raspunsurile pe care le da el adauga noi caracteristici principiale si anume: - principiul este nenascut,
nelimitat. De la el s-a pastrat un poem cu un titlu aproximativ ” Despre natura “ . In prima parte a
acestui poem vorbeste despre lucrurile absolut sigure, si anume despre adevar. In a doua parte
trateaza aspectele schimbatoare ale lumii. Aspecte ce nu pot oferi decat cunostinte probabile, adica
opinii. Dupa el aspecte de transformare , de diversitate, nu reprezinta decat produsul unor pareri
inselatoare, subiective, proprii muritorilor de rand ce sunt incapabile sa se ridice prin cunoastere
deasupra la ceia ce este sensibil. Dupa el adevarul consta in faptul ca existenta este imuabila, continua
nenascuta si perfect unitara.

Ideile sale vor fi continuate si dezvoltate de un elev al sau si anume ZENON din ELEA. Acesta a devenit
celebru prin nu mai putinele celebre aporii care se mai numesc si argumente sau chiar paradoxuri.

Aporia = inseamna dificultate – problema grea sau imposibil de rezolvat.

Paradox = enunt contradictoriu si totodata determinabil.

Zenon dei Elea a elaborat 40 de aporii.

I. Prima aporie este impotriva miscarii : “Pentru ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intai sa
ajunga la jumatatea drumului. Dar pentru aceasta trebuie sa parcurga jumatatea primei jumatati, si
asa mai departe pana la infinit” – inseamna ca mobilul sta pe loc.

Aristotel cauta care este greseala rationamentului si anume ca nu admite ca intr-un timp finit se pot
stabili puncte spatiale infinite.

II. A doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa : “Zabavnicul nu va fi ajuns nicicand in fuga de
altul mai iute de picior, deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intai in mod obligatoriu acolo
de unde a aparut cel ce fuge. Asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte” .
Aristotel arata greseala acestui rationament si anume – gasim o fractionare la infinit a spatiului si
timpului si sunt vazute numai sub raportul divizarii, discontinuitatii nu si al continuitatii.

Aceste aporii au starnit mare interes la vremea respectiva. Zenon n-a vrut sa demonstreze ca nu este
miscare ci el a vrut sa arate cat de greu este sa conceptualizezi miscarea, ca se intampina numeroase
greutati.

HERACLIT din EFES – numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat era melancolic, dar este
filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere nemarginita in ratiune.

Diogene Laertios – spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat neclara ca sa fie citite numai de cei
capabili.

Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru dedublarea viitorului. El
exprima o intreaga conceptie despre lume si anume "Aceasta lume, aceeasi pentru toti n-a fost creata
nici de vreunul dintre zei , nici de vreunul din oameni. Ea a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic
in care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge” . Prin urmare la el focul este principiul
intemeietor . Heraclit sustine ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti. Stingandu-se
focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant, dar el nu se transforma ca principii ci ramane foc
vesnic viu.

Prin urmare apa, aerul, pamantul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a
lui. El se aprinde si se stinge dupa masura. Aceasta masura poarta numele de LOGOS (TAO, DAO) – un
concept crerat de Heraclit in care el denumeste contradictia. In acest sens el spune ca din cele mai
diferite tonuri rezulta cea mai frumoasa melodie, ca razboiul este comun tuturor lucrurilor, dreptatea
este lupta, ca nu te poti scalda de doua ori in apele aceluiasi rau.

Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege ca natura nu se desfasoara haotiuc ci dupa o
anumita ordine care-I este proprie, si logosul este tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter
universal si necesar. Prin creatia s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in zilele noastre.

Etapa preclasica a filosofiei se incheie cu activitatea si creatia a doi filosofi, si anume: EMPERACLE din
AGRICENTE si ANAXAGORA din CLAZANEME, care nu aduc tenme noi in filosofie, ci le redimensioneaza
pe cele vechi, filosofia lor fiind un fel de compendiu.

Etapa clasica a filosofiei grecesti

In etapa clasica activeaza mari creatori de culturi conducand la o adevarata inflorire a culturii. Centrul
principal il reprezinta Atena.Spre Atena se indreapta spiritele elevate care vor uimi si astazi cultura. In
aceasta perioada traiesc filosofii sofisti, Eschil, Sofocle, Euripide.Traiesc si creaza arhitectii si sculptorii
Fidias si Polycleitos. Se dezvolta si medicina si matematica.

Secolul V este numit si secolul lui Pericle, care a condus Atena tomp de 15 ani, in care si-a pus in
practica conceptia s-a asupra democratiei. El a pus in practica statul democrat Atenian . Tot acum
apare si umanismul, acel atribut al conceptiei filosofice care porneste de la om, militeaza pentru
demnitatea omului si asa cum spunea Kant “Trateaza pe om ca scop si nu ca mijloc”.

Secolul V este considerat un adevarat miracol, culminand cu Platon, nascut in acest secol dar care il
face posibil pe Aristotel, nascut in secolul IV.

Etapa elenistica a filosofiei grecesti

Se intinde intre ultimele decenii ale sec. IV si ultimul deceniu al sec. I inainte de Hristos. Termenul de elenistica a
fost introdus de Dyogene si prin acest termen se intelege forta de unificare a culturii si civilizatiei grecesti. In aceasta
etapa se observa o decadere sub aspect politic a polisului grecesc. Se intra intr-un declin sub aspect politic.

Rolul de productie sclavagista intra intr-un proces de restructurare. Viata politica a societatii dobandeste noi
caracteristici. Pana atunci orasele cetatii aveau posibilitati de afirmare in viata culturala, acum se observa un declin.

Spiritul grecesc se caracterizeaza pana atunci prin optimism. Individul se considera cetatean rezultand sentimentul de
incredere. El pune pe acest plan cetatea, odata aceasta cetate incepe sa se destrame optimismul, civismul dispare,
inclusiv mentalitatile grecilor se schimba. Isi fac loc individualismul, neincrederea, pesimismul; acestea sunt semne
ale dezvoltarii atitudinilor si mentalitatii clasice. Cugetarile filosofice continua. Ea se indreapta spre domeniul eticii.
Oamenii devin interesati fata de idealurile colective. Se contureaza ideea ca fericirea mult visata s-ar obtine prin
dobandirea calmului, o seninatate imposibila. Acestea poarta numele de ataraxie, care devine un ideal. In aceasta
etapa exista trei (3) scoli filosofice, dar acestea nu se vor inalta la rangul celor anterioare:

1. scoala lui Epicur

2. scoala Sceptica
3. scoala Stoica
1. Scoala Epicuriana

Intemeiata de filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide
propria scoala filosofica: “Gradina lui Epicur”. Conceptia filosofica a lui Epicur este exprimata sub
forma de scrisori: “Scris catre Herodot”, “Scris catre Minicem”. Exista si maxime. In centrul filosofiei
sale pune problema eticii, in speta fericirea, drumul spre fericire trebuie sa treaca prin intelegerea
lumii in care traieste si prin cunostintele naturii. Epicur este al 2-lea filosof atomist grec, el continua
atomismul lui Heraclit. Existenta este formata din atomi si vid, lumea este o aglomeratie de atomi ca o
simpla miscare in spatiu. Epicur spune ca atomii se misca pentru ca se ciocnesc intre ei datorita
greutatii, va spune ca atomii au capacitatea de a devia spontan de la linia dreapta. Aceasta teza
contine o idee foarte importanta – teza automiscarii materiei, se explica combinarea atomica. Aceasta
teza are o implicare in a da raspuns problemelor arzatoare ale omului. Ideea de deviere spontana a
atomului de la linia verticala si da posibilitatea sa sustina ideea spontaneitatii omului. Omul este
format din atomi. Aceasta teza degaja incredere, optimism. Daca omul este in stare de libertate,
inseamna ca el poate sa si constituie o stare de liniste, el nu este prins intr-o mecanica absurda. Epicur
ajunge la concluzia ca omul este posibil la libertate prin conditia sa.

O alta idee este ca omul poate dobandi seninatatea sufletului, ataraxia . Dar ca sa dobandeasca
fericirea el trebuie sa inlature cauzele suferintei si sa-si procure bucurii. Ataraxia se intreaba ce il face
pe om sa sufere, oamenii sufera datorita faptului ca se tem de actiunea zeilor si frica de moarte. Aceste
temeri terorizeaza sufletul omului, ele pot fi inlaturate cu ajutorul convingerilor atomiste, pe termenul
psihic eliberat de aceste temeri va trebui sa semene bucurii. El admite un principiu al desfatarii omului
ca un ideal al vietii. El indeamna ca in utilizarea satisfactiei sa se practice sobrietatea, masura. Filosofia
lui Epicur contine accente de pesimism, ca un tribut al epocii in care traia.

2. Scoala Sceptica

Scepticismul se gaseste intre filosofia lui Epicur prin optimism si scoala stoica care va incerca sa refaca
omul si structurile sale. Este o filosofie a evaziunii totale, a unui relativism.

Scepticism – limba greaca – skeptomai – initial avea sensul de a se uita imprejur, apoi pare a fi
nehotarata.

Intemeietorul acestei scoli este Pyrrhon din Elis (365-277 i.H.). El a fost contemporan cu urmasul lui
Aristotel – Teofrast. Scepticismul formuleaza o etica pornind numai de la interpretarea subiectului si
ajunge la concluzia care o prezinta ca principiu, ca nu se poate delibera, orice judecata trebuie
suspendata. Ei aduceau pentru aceasta 10 argumente. Aceasta filosofie ia in considerare numai
constiinta individuala, fara sa tina seama ca adevarul apare la nivelul raportului dintre subiect si
obiect. Pyrrhon si contemporanii sai pun problema fericirii care nu se poate dobandi pe calea
cunoasterii pentru ca nu suntem in situatia sa dobandim vreo certitudine despre bucurii.

Modul de viata si structura sociala in GRECIA ANTICA

 

Trasatura distinctiva   a societatii Greciei antice era diviziunea dinte cei liberi si sclavi , rolul
diferit al femeilor si al barbatilor , lipsa relativa a diferentelor de statut datorate originii si importanta
religiei . Cea mai daunuitoare marturie despe grecii antici vine de la cetatile-state clasice si elenistice ,
dar se pare ca acelasi tipar era valabil si pentru civilizatia greaca mai timpurie . Atena si Sparta , care
aveau sisteme diferite , erau de departe cele mai renumite societati de tip cetati-state . Se pare ca
stilul de viata al cetatii Atena era cu mult mai tipic pentru civilizatia greaca dacat cel al Spartei .

Numai oamenii liberi puteau fi cetateni indreptatiti la totala protectie a legii in cetatile–state .
In comparatie cu Roma antica , in Grecia se intampla rar ca ierarhia sociala (care clasifica persoanele
dupa importanta) sa fie corelata cu puterea politica . In majoritatea cetatilor-state , importanta sociala
nu conferea drepturi politice sau legale speciale . De exemplu , faptul de a fi nascut dintr-o familie
nobila nu aducea privilegii speciale . Cateodata se imtampla ca o anumita familie sa controleze
functiile religioase , de exemplu adorarea unui zeu important , dar acest monopol nu conferea
detinatorilor sai puteri suplimentare din punct de vedere guvernamental .

In Atena populatia era impartita in patru clase , in functie de prosperitate cu anumite functii
rezervate pentru membrii nivelului superior , cu toate ca pozitia putea fi schimbata odata cu
acumularea de averi . In Spata toti oamenii purtatu titlul de “egal” daca isi definitivau educatia . Cu
toate acestea regii spartani , care erau conducatorii duali , militari si religiosi ai statului , proveneau
din doua familii .

Sclavii nu aveau nici putere , nici o situatie anume . Nu aveau dreptul la o familie proprie , nu
puteau detine proprietati si nu aveau nici drepturi politice si nici drepturi legale . Filozoful grec
Aristotel ii numea “unelte vii”, si nu se stie ca vreodata un grec liber sa pledeze pentru abolirea sclaviei
. In secolul 5 I.Hr. , ajunsesera sa reprezinte o treime din populatia anumitor cetati-state . Sclavii erau
oameni luati prizonieri in razboaie . Copii nascuti in sclavie deveneau ei insisi sclavi . O buna parte a
sclavilor erau luati din populatii non-grecesti , dar erau si prizonieri din razboaiele intre cetatile
grecesti . Sclavii greci din afara Spartei nu s-au revoltat aproape niciodata datorita faptului care
apartineau mai multor natii si nu erau capabili sa se organizeze .

Majoritatea familiilor aveau sclavi ca servitori domestici sau ca muncitori ; chiar si familiile
relativ sarace putea avea unul sau doi sclavi . Proprietarii puteau sa-si bata sau sa-si omoare scalvii
fara a fi pedepsiti de lege . Dar cu toate acestea nu avea nici un rost ca stapanii sa faca rau scalvilor
destoinici , deoarece nu avea nici un sens ca acestia sa deterioreze ceva ce le apartinea . Pentru a-i
incuraja pe sclavi sa munceasca din greu, cateodata stapanii la promiteau ca vor fi eliberati . Spre
deosebire de Roma, in Grecia sclavii eliberati nu deveneau cetateni . In schimb fostii sclavi se
amestecau cu populatia de metics — non cetateni , care cuprindea oameni din alte tinuturi sau state ,
carora li se permitea in mod official sa traiasca in cetatile-state .

Exista o anumita categorie de sclavi care apartinea cetatii-stat sau zeilor ( sclavii zeilor erau in
general administrati de catre reprezentatii acestora pe pamant , preotii). Acest tip de sclavi publici , se
bucurau de o oarecare independenta , ducand o viata de sine stataoare si indeplinind anumite
indatoriri . In Atena de exemplu sclavii publici erau instruiti sa depisteze monedele false . Sclavii din
temple functionau ca slujitori ai divinitatii respectivului templu .In Sparta exista o categorie speciala
de sclavi denumita helots , prizonieri greci de razboi , in proprietatea statului , dar dati in folosinta
diferitelor familii de spartani . Ei se indeletniceau cu procurarea hranei si cu treburile domestice in asa
fel incat femeile spartane sa aiba mai mult timp pentru a-si creste copiii , iar barbatii sa dedice cat mai
mult timp pentru pregatirea lor ca razboinici . Helotii aveau o viata grea si deseori s-au rasculat . In
fiecare an Sparatnii insarcinau o grupa speciala si secreta cu depistatu si asasinau pe helotii care erau
potentiali agitatori .

***Modul de viata***

Stilul de viata in cetatile–stat s-a pastrat neschimbat pentru o perioada destul de lunga de
timp . Oamenii din centrele urbane locuiau in aparatmente sau in case pentru o singura familie , in
functie de gradul de instarire . Locuintele , cladirile publice si templele erau situate in jurul agorei ,
unde oamenii se adunau pentru a face conversatie sau pentru a cumpara mancare sau bunuri pentru
traiul zilnic . Cetatenii mai locuiau in sate mici sau ferme imprastiate in jurul cetatii . In Atena , existau
mai multi locuitori in afara orasului decat in interiorul ei .

Casele erau simple , avand dormitoare , camari si bucatarie , in jurul unei curti interioare , dar
nu aveau bai . Resturile erau aruncate intr-o groapa in afara usii dupa care erau adunate si aruncate la
periferie . Marea majoritate a familiilor erau mononucleare , insemnanad cuplul de parinti inpreuna cu
copii , dar fara alte rude . Tatii erau resonsabili cu intretinerea familiei , fie muncind , fie investind in
pamant sau comert . Mamele erau responsabile cu aprovizionarea si administrarea sclavilor , care
aduceau apa de la fantanile publice , gateau , faceau curat si ingrijeau copii . Tatii aveau o camera
separata pentru musafiri , deoarece vizitatorilor de sex masculin le era interzis sa intre in incaperile in
care femeile si copii isi petreceau majoritatea timpului . Oamenii bogati aveau deseori prieteni in vizita
pentru un symposium , o cina sau o petrecere . Lumina era asigurata de lampi cu ulei de masline .
Mobila era simpla si putina , de obicei constand in scaune , mese si paturi.

Alimentatia era de asemenea simpla . Cei saraci mancau in special terci de orz aromat cu ceapa
, legume si o bucata de branza sau ulei de masline . Putini erau cei care mancau carne in mod regulat ,
exceptand situatiile in care se imparteau bucati de friptura din animalele sacrificate cu ocazia
sarbatorilor statului . Brutariile vindeau paine proaspata in fiecare zi, iar mici standuri vindeau gustari .
Bautura favorite era vinul diluat cu apa .

Tunicile erau impodobite cu desene colorate si erau prinse cu o curea . In anotimpul rece , oamenii
purtau cape si palarii , iar botinele de piele inlocuiau sandalele purtate in timpul verii .

Stilul de imbracaminte al Greciei s-a modificat doar putin de-a lungul timpului . Atat femeile
cat si barbatii purtau tunici largi , de forme diferite , pentru a corespunde formei corpului lor .

Femeile purtau bijuterii si foloseau cosmetice , in special pudra de plumb care dadea o tenta
palida tenului . Barbatii purtau barbi , pana cand Alexandru cel Mare a lansat moda barbieritului .

Cunostintele medicale erau limitate . Hippocrates, cel mai celebru medic al timpurilor antice , a
ajutat la separarea superstitiei de tratamentuul medical in secolul 5 I.Hr. Doctorii cunosteau ierburi
tamaduitoare pentru rani si pentru alinarea durerilor si puteau face operatii simple , dar nu aveau nici
un fel de tratament impotriva infectiilor .

Barbatii se mentineau in forma exersand in fiecare zi , pentru a fi oricand gata pentru serviciul
militar . Inainte ca mercenarii sa devina un fapt obisnuit in perioada eleinstica , armata greaca era
formata din militii cetatenesti compuse din cetateni obisnuiti . Fiecare cetate–stat avea cel putin o
gymnasium , o cladire in care se faceau exercitii combinate , exista o pista de alergare , bai , sala de
lectura , accesibila numai barbatilor . Barbatii care traiau in oras se duceau la antrenamente fizice ,
jocuri cu mingea , jocuri de noroc si relaxare . Femeile se recreau vizitand prietene si participand la
sarbatori publice .

Sarbatorile cetatilor state ofereau cele mai interesante divertismente . Zeii erau onorati prin
intreceri de muzica , dans , teatru si poezie . Atenieni se faleau ca aveau cate o sarbatoare aproape in
fiecare zi. Marea sarbatoare a Panhellenic , ce avea loc in Olympia, Delphi, Nemea, si Isthmia atragea
spectatori si competitori din intreaga Grecie . Atletii si muzicienii care castigau aceste competitii
deveneau bogati si faimosi . Cea mai spectaculoasa si scumpa intrecere era de care , pentru care erau
necesari cai foarte buni .

Cu toate ca numai barbatii putea participa la viata politica a cetailor state , femeile erau si ele
recunoscute ca cetateni , cu drepturi legale , sociale si religioase . Femeile cetatean puteau detine
proprietati si puteau aparea in fata curtii pentru dispute legate de proprietati .Totusi societatea Greciei
antice era una paternala , cu barbatii in rol de “tati” care randuiau vIata femeilor si le aparau
interesele(dupa cum erau ele definite de catre barbatii) . Toate femeile se presupunea sa aiba un
protector masculin care sa le apere din punct de vedere fizic si legal . Datoriile religioase ale femeilor
se refereau la cultele rezervate exclusiv lor si la servicii platite ca preotese sustinute public . Varsta de
casatorie la femei era in jur de 20 ani.

Sparta avea un mod distinct de viata al carui scop era sa produca slodati vigurosi . Fetele puteau face exercitii fizice in asa
fel incat sa devina voinice si sa dea nastere la copii sanatosi . Baietii paraseau casa parinteasca la 7 ani si traiu in baraci
publice , iar la 12 ani incepeau o riguroase pregatire fizica si morala sub stricta indrumare a unui om mai in varsta . Pentru
ai face puternici , baietii erau nevoiti sa fure mancare daca erau flamanzi , insa erau batuti daca erau prinsi . Nu aveau
niciodata voie sa raspunda inapoi , nici chiar atunci cand erau insultati . Dupa casatorie nu li se permitea sa traiasca cu sotia
lor decat dupa ce implineau 30 ani . Orice baiat care nu era capabil sa sa faca fata pregatirii, isi pierdea drepturile politice si
trebuia sa indure constant oprobiul public .
 Forme importante de organizare statala 

Grecia antica

-In epoca bronzului apar in Grecia forme importante de organizare statala. Cretanii sunt primii
care isi creeaza un stat infloritor, care e la apogeu in jurul anului 1500 i.Hr. Cretanii dominau un vast
imperiu maritim. Civilizatia lor a decazut din cauza unor catastrofe naturale si a cuceririi succesive de
catre ahei si apoi dorieni. Aheii s-au stabilit in sudul Greciei si al Asiei Mici. Ei creeaza civilizatia
miceniana. Dorienii, care apar in jurul anului 1200, aduc cu ei metalurgia fierului si ii inving pe ahei.
35545ome14gsc5d

-In secolul VIII i.Hr., apar primele orase-state, Polis. Acestea erau niste organizari statale
specifice grecilor si erau formate din orasul propriu-zis si teritoriile agricole inconjuratoare. In decursul
istoriei, polisurile grecesti au cunoscut aproape toate formele de conducere ale lumii antice, de la
monarhie la conducere aristocratica si democratie.

-In paralel cu dezvoltarea polisurilor, a avut loc marea colonizare greaca, o etapa vitala in
istoria grecilor. Acestia au plecat din metropole ca Megara, Corint, Milet si s-au raspandit in tot bazinul
mediteranean. Cauzele migratiei au fost mai ales economice, dar si politice si demografice. Emigrantii
care fondau o colonie pastrau legaturi cu metropola si se organizau dupa modelul ei. Colonia semana
foarte mult cu metropola si intretinea legaturi politice, economice si culturale cu ea, dar avea o
conducere autonoma si institutii proprii. Coloniile au avut un rol foarte important in stabilirea si
dezvoltarea relatiilor dintre lumea greaca si comunitatile celte, trace si scitice din vecinatatea Marii
Mediterane si Marii Negre. Principalele directii de colonizare au fost bazinul Marii Negre, coastele Asiei
Mici si sudul Italiei si Sicilia.

-Dintre multele polisuri ale lumii grecesti, se vor evidentia in special doua, foarte diferite intre
ele: Atena si Sparta, avand modele foarte diferite de conducere.

-Sparta a fost intemeiata in secolul IX i.Hr. Organizarea sa politica era bazata pe dominatia
absoluta a minoritatii razboinice a spartanilor, care constituia 5% din populatie. Acestia se ocupau
doar cu razboiul si cu antrenamente zilnice si traiau intr-o disciplina stricta, inca de la nastere. Numai
ei aveau dreptul de a participa la viata politica si ei erau singurii care aveau cetatenie spartana. Restul,
adica mai mult de 90% din locuitorii Spartei nu aveau nici un drept si erau supusii spartanilor. Hilotii,
70% din populatie, erau sclavi, munceau pamantul impartit in loturi si ii intretineau pe spartani. Ei nu
aveau nici un drept politic sau cetatenesc. Periecii erau straini stabiliti in Sparta. Nici ei nu aveau
drepturi politice, insa erau oameni liberi. Ei se ocupau cu negotul si mestesugurile. Licurg a impus
folosirea monedei de fier, in locul celor de aur, argint sau bronz, pentru a impiedica clasa negustorilor
sa se dezvolte, ca si in Atena sau Milet.

-Legile dupa care era organizata cetatea au fost elaborate in secolul VII i.Hr. Aceste legi
contineau elemente monarhice, aristocratice si democratice. Teoretic, Sparta era o monarhie, insa cei
doi regi apartinand familiilor Agizilor si Eurypontizilor aveau puteri limitate: ei erau lideri religiosi,
conducatorii armatei si prezidau curtea suprema. In toate celelalte activitati erau subordonati
senatului. Senatul era elementul aristocratic care domina in conducerea Spartei. Se mai
numea  Gerusia,  si era constituit din douazeci si opt de membri, toti mai in varsta de saizeci de ani.
Functia de senator era pe viata. Senatul avea functii legislative, juridice si politice. Adunarea
poporului,  Apella,  era singura concesie facuta democratiei in Sparta. Ea era formata din toti cetatenii
barbati ai Spartei. Aceasta adunare era departe de a fi reprezentativa pentru populatia Spartei, pentru
ca avea doar 8000 de membri dintr-o populatie de peste 350000.   Apella  se intrunea in fiecare zi cu
luna plina. Ii erau supuse toate problemele importante ale cetatii. Teoretic, nici o lege nu putea fi
promulgata fara aprobarea sa. Insa adunarea nu putea decat sa aprobe sau sa respinga legile, fara sa
le discute. Puterea adunarii a fost diminuata si dupa moartea lui Licurg, cand a fost adaugat un
amendament constitutiei, conform caruia, daca senatul hotara ca adunarea nu a judecat cum trebuie, ii
putea anula hotararea. Cinci efori, sau supraveghetori, aveau atributii foarte largi. In timp, acestia vor
dobandi puterea suprema in stat.

-Sparta se baza foarte mult pe armata sa care, datorita educatiei si pregatirii militare pe care o
primeau toti cetatenii era cea mai puternica din Grecia. Astfel, dupa mai multe razboaie, Sparta a
impus polisurilor din Pelopones o alianta numita Liga Peloponeziaca prin care cauta sa obtina
hegemonia in Grecia, hegemonie pe care o obtine in urma razboaielor cu Liga de la Delos condusa de
Atena. ms545o5314gssc

-Spre deosebire de Sparta, Atena a evoluat inspre un regim democratic. Initial, a fost condusa
de regi, acest regim fiind apoi inlocuit de unul aristocratic in secolul VII. Atena era condusa de 9
arhonti, alesi anual din randul eupatrizilor, arhonti care, dupa terminarea mandatului, intrau Areopag,
organ suprem de judecata si control. Mai exista si Ecclesia, adunarea poporului, dar aceasta avea, ca si
in Sparta, un rol secundar. Din punct de vedere politic, cetatenii Atenei erau impartiti in trei
categorii:hippes, care puteau fi alesi arhonti, preoti si judecatori iar in armata formau
cavaleria;  zeugitai,  care erau cetateni care detineau cel putin 2 boi si formau infanteria grea si   thetes,
care erau saracii, care formau infanteria usoara si nu aveau cetatenie ateniana. Din punct de vedere
economic, existau tot trei clase in Atena: eupatrizii, adica marii proprietari de pamanturi, carora sclavii
le lucrau pamanturile si negustorii le valorificau capitalurile, demiurgoi, care erau negustori,
mestesugari si muncitori si georgoi, care erau taranii si saracii.

-In timpul acestui regim aristocratic au inceput sa apara unele probleme economice si sociale.
Micile proprietati ale taranilor se micsorau continuu, erau vandute sau arendate si astfel, ajungeau in
posesia marilor proprietari. Acestia isi lucrau pamanturile cu sclavi, care au inlocuit muncitorii liberi. In
acest fel, munca fizica a devenit foarte ieftina, dar a inceput sa fie considerata umilitoare de catre
atenieni. In 621 i.Hr., arhontele Dracon incearca sa remedieze situatia prin primele legi scrise, legi
foarte dure, care insa doar au consolidat obiceiuri ale unui feudalism anarhic; ele nu au facut nimic
pentru a salva pe datornici de pericolul de a fi vanduti ca sclavi, nici pentru a micsora exploatarea celor
slabi de catre cei puternici. Pe la sfarsitul secolului VII, Atena era in prag de revolutie din cauza
inegalitatii imense dintre bogati si saraci.

-In 594 i.Hr., Solon este ales arhonte eponim, dar cu toate puterile dictatoriale, pentru a
preveni razboiul social care era pe punctul de a incepe. Reformele lui Solon vor fi inceputul
democratizarii in Atena. Solon sterge toate datoriile, elibereaza pamanturile ipotecate si rascumpara
pe cei facuti sclavi din cauza datoriilor. De asemenea, el limiteaza proprietatile eupatrizilor si anuleaza
multe dintre legile lui Dracon. El indreapta evolutia Atenei spre democratie prin sporirea rolului
Ecclesiei, prin crearea Consiliului celor 400, Bule, care avea rol legislativ si creeaza tribunalul
poporului, Heliaia. Solon a impartit cetatenii Atenei dupa avere, devenita criteriu de participare la
conducerea cetatii. Apoi s-a retras din viata politica.

-Dupa o serie de lupte intre partidele din Atena, Pisistrate a ajuns tiran. Sub conducerea sa si a
fiilor sai, Atena a prosperat si a ajuns sa joace un rol important in lumea greaca. Tirania a distrus
aristocratia si a pus capat regimului eupatrizilor. Democratia este instaurata sub conducerea lui
Clistene, care vine la putere in 510 i.Hr. Acesta a impartit populatia Atenei in triburi si deme. Fiecare
nou trib numea unul dintre cei zece strategi si alegea cincizeci de membri in Bule, Consiliul celor Cinci
Sute, care il inlocuia pe cel al lui Solon. A marit Ecclesia prin admiterea de noi cetateni dintre straini.
Acum, Ecclesia avea o seama de puteri judiciare, exercita functii administrative si avea in subordine
toti functionarii publici.

-Democratia ateniana va fi desavarsita in timpul guvernarii lui Pericle (443-429 i.Hr.), secolul V
fiind considerat „secolul de aur la Atenei”. Democratia ateniana este directa, toti cetatenii participa la
luarea deciziilor, pana si cei mai saraci, care sunt platiti pentru a participa la adunari. Cetatenii sunt
egali in fata legii, democratia da toate puterile: legislativa, juridica si executiva unri Adunari populare
si unui consiliu reprezentativ format din cetateni. Demaocratia ateniana are insa si limitele ei: femeile,
strainii si sclavii sunt exclusi din viata politica.
 -Atena obtine o serie de succese militare impotriva Persiei, la Maraton (490 i.Hr.), Salamina
(480 i.Hr) si Plateea (479 i.Hr), insa triumful nu dureaza, puterea Atenei fiind mult diminuata in lupta
pentru hegemonie in Grecia si in cadrul Ligii de la Delos pentru a fi apoi zdrobita de Sparta ca urmare a
razboiului peloponesiac (431-404 i.Hr.).

-Pe langa sistemul de conducere, educatia era un lucru care era foarte diferit in Atena fata de
cel din Sparta. In Sparta, copii erau crescuti ca razboinici. Pentru a le inocula deprinderi atat de
contrare inclinatiei naturale, baietii erau luati imediat dupa nastere si supusi celei mai severe
discipline. In prima etapa din formarea lor se aplica o selectie nemiloasa: copilul era examinat de o
comisie care decidea daca era sanatos sau nu. Copii handicapati sau slabi erau aruncati de pe muntele
Taiget. Spartanii isi cresteau copii cu severitate pentru a creste puternici si sanatosi. Copiii erau tinuti
afara pe vreme rea, pentru ca cei slabi sa fie eliminati. La 7 ani, copilul spartan era luat din familie si
dus intr-o unitate pe jumatate militara, pe jumatate scolara sub autoritatea unui preceptor. In fiecare
clasa, cel mai bun devenea seful colegilor sai, care trebuiau sa-i dea ascultare si sa se supuna
pedepselor pe care le dadea. Copii trebuiau sa suporte in tacere suferinta fizica, necazurile si
nefericirea. Scopul scolii era sa formeze luptatori. De la 12 ani, copii nu mai purtau decat o haina tot
anul. Nu se spalau prea des, cum faceau tinerii atenieni. Educatia intelectuala era limitata: spartanii nu
invatau decat putin citit si scris si studiau cantatul coral si poetii nationali ai Spartei. La fel, si tinerele
fete erau crescute sever si faceau exercitii fizice pentru a naste copii sanatosi.

-La Atena, copiii erau crescuti de catre tata pana la 18 ani, acest lucru constituind o indatorire
civica. Baietii incepeau scoala la 7 ani, iar fetele erau educate acasa. Pana la 14 ani, educatia baietilor
era preponderent intelectuala, ei invatand scrisul, cititul, aritmetica si muzica. Importanta era
studierea poemelor homerice  Iliada  si  Odiseea.La 16 ani, educatia era in general terminata. Cei cu
posibilitati urmau studii filosofice in Academie sau Liceu. Intre 18 si 20 de ani, tinerii faceau o scoala
militara, efebia, dupa terminarea careia deveneau cetateni ai Atenei. Tanarul ideal atenian era tacut si
timid. Tinerii nu trebuiau sa vorbeasca tare sau neintrebati si trebuiau sa fie respectuosi fata de cei
mai in varsta.

ARHITECTURA GRECIEI ANTICE

-Cultura greaca s-a raspandit pe un teritoriu alcatuit din actuala Grecie, insulele Marii Egee si
regiunile unde au fost infiintat orasele-colonii: tarmurile Asiei Mici, Italia de sud si Sicilia, litoralul
Mari Negre, etc..

-Din fuziunea popoarelor preelenice cu grupari migratoare –aheeni,dorieni, ionieni- s-a

constitut, in jurul anului 1100 i.e.n., poporul grec. Pana catre anul 700 i.e.n., grecii au adus o viata
patriarhala, bazata pe o organizare tribala. Treptat, ca si in cazul altor civilizatii, s-au conturat
trasaturi proprii societatii sclavagiste.

-In perioada patriarhala, miturile diferitelor grupari etnice au fuzionat, generand formele
complexe ale religiei grecesti. In mitologia greacilor antici, fenomenele naturale erau personificate
printr-un mare numar de zeitati carora li se atribuie nu numai o infatisare umana idealizata, ci si
actiuni, reactii si sentimente omenesti.

-In conditiile izolarii diferitelor regiuni datorita reliefului muntos al tarii, s-au format primele
orase-cetati independente uu339t3153ruur
 -Pana catre secolul al V-lea, forma de organizare politica a cetatilor grecesti a fost cea a
aristocratiei sclavagiste. Un progres insemnat l-a constituit trecerea la o forma evoluata de
conducere a comunitatii, cu o larga participare a cetatilor libere la viata politica: democratia
sclavagista. Sub conducerea abila si inteleapta a lui Pericles (450-430 i.e.n.) cetatea Atenei a
devenit un adevarat model de organizare democratica pentru toate celelalte orase grecesti.

-In epoca lui Pericles au fost create conditiile unei maxime infloriri a artei, stiintelor si
gandirii filozofice, fiind socotita, impreuna cu deceniile ce I-au urmat, epoca de aur a culturii
grecesti.

***URBANISMUL***

-In timpurile cele mai vechi, polisurile se dezvoltau relativ intamplator, cu cartierele de
locuinte grupate in jurul sanctuarului cetatii, ridicat de obicei pe o inaltime fortificata: acropola.
In unele cazuri, intregul oras era protejat cu ziduri puternice de piatra (Atena). In secolul al V-lea
i.e.n. au aparut germanii unui urbanism ratinal, bazat pe o trama rectangulara de strazi.

-Epoca elenistica si-a insusit principiile hippodamice, concretizate in centrele urbane

Alexandria, Milet, Priene; pietele comerciale-agorele- si constructiile publice inscrise in textura
ordonata a strazilor alcatuiau compozitii complexe, cu axe de simetrie.

PROGRAME

-Templul a fost cea mai importanta tema a arhitecturii Greciei antice. Construit pe o
inaltime, in cadrul incintei sacre a cetatii sau facand parte din ansamblul marilor sanctuare
panelenice, templul indeplinea rolul de locuinta a zeului caruia ii era dedicat, personificat printr-o
statuia simbolica.

-Cel mai simplu tip de templu era alcatuit dintr-un naos si un vestibul deschis, cu doua
coloane intre prelungirile zidurilor, purtand denumirea de “in antis”.

-La templele clasice, rapotul dintre numarul de coloane ale laturilor scurte si ale celor
lungi era fix, dictat de formula 2n+1 care stabilea numarul de coloane laterale fata de cele frontale
(n). In varianta circulara, templul se numeste tolos.

-Sanctuarul, ansamblul de mari dimensiuni., folosite de intregul popor grec, era ridicat
in locuri cu semnificatie religioasa sau in legatura cu existenta unor izvoare tamaduitoare: Delphi,
Olimpia, Eleusis, unde se desfasurau mistere, oracole si alte forme de cult. Sanctoarele cuprindeau
temple, altare, teatre, statui, monumente votive, in raza lor ridicandu-se diferite edificii destinate
gazduirii vizitatorilor (un fel de hanuri).

-Constructiile publice mai importante erau grupate de obicei in jurul agorei, piata in
care se desfasura viata politica si comerciala a orasului.

-Constructiile pentru spectacol, legate si de unele practici religioase, au detinut un loc

insemnat in arhitectura greaca. Teatrul, la inceput din lemn, apoi, din secolul al V-lea din piatra, era
o constructie descoperita alcatuita dintr-un teatron cu gradenele asezate pe panta naturala a
trenului, avand un plan a carui forma depasea un semicerc si imbratisa orchestra-locul corului- o
platforma circulara de dale. In perioada tarzie, ca urmare a evolutiei artei dramatice, scena s-a
dezvoltat mult devenind un organism complex (skene). Este caracteristica pentru teatrele grecesti
rezolvarea impecabila a problemelor de acustica.

-Adaptarea pentru desfasurarea spectacolelor muzicale, teatrul, in acest caz acoperit,

se numea odeon.
 -Constructiile pentru educatie fizica erau nelipsite in cadrul cetatilor sau in zona
sanctoarelor. Printre aceste se numara: stadionul pentru intreceri atletice, hipodromul pentru curse
de cai.

-Locuintele erau de obicei modeste, inchise catre exterior, cu incaperile grupate in

jurul unor curti inerioare cu coloane (peristil). Partea rezervata barbatilor (andronitis) era de obicei
separata de cea destinata femeilor (gynekonitis).

-Dupa o prima perioada in care materialul principal de constructie a fost lemnul, s-a
trecut la folosirea pe scara larga a pietrei: diferite calcare, marmura de Paros, de Pentelic etc.
Zidaria era realizata di blocuri cioplite regulat, nelegate cu mortar. Asamblarea diferitelor elemente
se facea cu ajutorul unor piese metalice (scoabe, crampoane, etc.).

-Sistemul costructiv, traspunerea in piatra a strcturii de lemn, se baza pe principiul

trilitului: doua elemente verticale care sustineau un element orizontal. Acoperirea spatiilor se facea
cu grinzi de piatra. Invelitorile in doua ape, generand in cazul templelor frontoane pe fatadele mici,
erau realizate din solzi de piatra, material ceramic etc.

***FORME ARHITECTURALE SPECIFICE***

-Capacitatea creatoare a arhitectilor greci s-a concentrat in realizarea unor volume cu

caracter scuptoral, urmarind stabilirea unor raporturi expresive intre cladirile ce alcatuiau
ansamblul. Efecte speciale erau obtinute prin compizitii bazate pe o asimetrie plina de rafinament.
Ca o reflectare a umanismului, arhitectura greaca nu s-a indepartat de scara omului, nici chiar in
edificiile reprezentative. Caracterul monumental al constructiilor acestei epoci rezida in rigoarea si
simplitatea formelor.

-Plastica arhitecturala se baza pe folosirea porticului de coloane, atat la cladirile laice,

cat si la temple.

-De-a lungul istoriei arhitecturii grecesti s-au constituit cele trei tipuri principale de
colonade apartinand ordinelor doric, ionic si corintic.

-Ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala. Formele sale sunt
simple, severe, dand impresia de soliditate si forta. Principalele caracteristici sunt:

 Lipsa bazei, coloana rezemand direct pe stilobat partea superioara a platformei deasupra
careia se ridica templul;

 Fusul coloanei are caneluri verticale cu muchii vii;

 Captelul alcatuit dintr-o echina rotunjita si o abaca prismatica;

 Friza decorativa cu metope sculptate si triglifi;

-Ordinul ionic a aparut in Asia Mica si in insulele marii egee, patrunzand apoi, cu unele
modificari, in Grecia continentala, in special in Attica. Se resimte preferinta specific orientala pentru
o decoratie mai bogata, ionica remarcandu-se prin suplete si eleganta. Ordinul iomic se
caracterizeaza prin:

 Coloana rezemata pe stilobat prin intermediul unui baze;

 Fusul coloanei zvelt, avand caneluri cu muchi tesite;

 Capitelul decorat cu volute;

 Friza in varianta attica, decorata cu basoreliefuri in camp continu.

-Ordinul corintic mai putin folosit de greci decat celelalte doua, difera de ionic prin
aceea ca are coloana usor mai inalta si capitelul imbracat in frnze de acant.

-Uneori coloana era inlocuit cu reprezentari sculpturale ale corpului uman. Pentru
accentuarea unor anumite efecte s-a folosit culoarea: straturi de pictura in tonuri vii care subliniau
antablamentul si capitelurile, sau elemente ceramice.

-Arhiectura greciei antice a parcurs o intreaga evolutie, de-a lungul careia s-au
constituit formele sale carcteristice.

PERIOADA ARHAICA (1100-450 i.e.n.)

-Arhitectura perioadei arhaice a urmat o linie evolutiva marcata de acumulari succesive,

de o continua perfectionare a formelor si proportiilor, punandu-se trptat bazele maturitatii artistice
a epocii clasice.

-In plastica arhitecturala, formele greoaie sunt caracteristice primelor monumente

dorice: coloane robuste (6-8 moduli), puternic galbate, echina capitelului foarte evazata,
antablamentul masiv. Parcurgand diferite etape inermediare, spre sfarsitul epocei arhaice s-a ajuns
la asa numitul arhaic avansat, in cadrul caruia formele ordinulu doric se apropie de cele clasice,
exemplul cel mai caracteristic fiind templul Atenei Aphaia din insula Aegina (495- 485 i.e.n.).
Coloana a devenit mai ingusta, ajungand la o inaltime de 10-11 moduli, raportul ei fata de latimea
antablamentului fiind de 2,5: 1, iar inclinarea echinei apropiata de 45 o  .

-Daca ordinul doric a fost folosit cu precadere in Grecia continentala si in coloniile din
Magna Grecia, in Asia Mica a aparut si s-a dezvoltat ordinul ionic. O imagine a primelor forme o
ofera capitelul gasit la Neandria. Monumentele ionice cele mai cunoscute din vremurile arhaice sunt
cele doua temple diptere de mari dimensiuni: Heraionul din Samos (secolul VI i.e.n.) si
Arthemisionul din Ephes (550-500 i.e.n.) care au suferit ulterior transformari.

-Patrunzand in Grecia, ordinul ionic a imbracat si unele forme particulare. La tezaurul

Siphnienilor din sanctuarul de la Delphi (535—530 i.e.n.), in locul coloanele au fost folosite ca
puncte de sprijuin,cariatide: elemente scupturale reprezentand femei.

***PERIOADA CLASICA (450-306 i.e.n.)***

-In epoca de aur si in deceniile ce i-au urmat, arhitectura greceasca a atins deplinul ei
maturitate.

-Democreatia sclavagista a favorizat edificarea constructiilor publice: agore,

gimnasioane, sali pentru reuniuni politice, teatre, monumente comemorative si funerare.

-Cel mai celebru ansamblu al perioadei clasice, acropola cetatii Atena este reprezentativa
pentru intreaga arhitectura greceasca. Dupa distrugerea sanctoarului de catre persi, in anul 447
i.e.n., Pericles a initiat refacerea tuturor constructiilor acropolei, incredintand conducerea lucrarilor
marelui sculptor Phidias.

-Primul edificiu ridicat, cel mai prestigios monument al cetatii, Partenonul, templul Atenei,
protectoarea orasului construit intre anii 447-439 i.e.n. de arhitectii Ictinos si Calictras, a ramas
pana in zilele noastre.
 -Ionicul si-a gasit insa expresia desavarsita intr-un alt edificiu construit de arhitectul
Philokles in anii imediat urmatoari, 421-405 i.e.n. Erechteionul dedicat Atenei polais si lui Poseidon
Erechteu. Templul trebuia sa cuprinda cateva locuri cu semnificatie scara: maslinul plantat de
Atena, izvorul de apa sarata si urmele tridentului lui Poseidon, semn al luptei celor doi zei pentru
suprematia orasului.

-Inintreaga perioada clasica, in Grecia continentala ca si in Magna Grecia, ordinul doric a

fost cel preferat de arhitecti, in forme apropiate de cele ale Parthenonului.

-In Asia Mica, ponderea principala a detinut-o in continuarea ordinul ionic, in edificii de
mari proportii cum ar fi Arthemisionul din Ephes refacut integral dupa anul 356 i.e.n

PERIOADA ELENISTICA (306-30 i.e.n.)

-Ultima forma de dezvoltare a culturii grecesti, cea elenistica, a fost rodul contactului direct
stabilit intre vechea Grecie si regiunile inglobate in imperiul macedonean. Cultura elenistica s-a
constituit in secolul al III-lea i.e.n., centrulau de greutate gasindu-se in marile orase orientale:
Alexandria, Pergam, Priene, Milet.

-In urbanism, principiile dipodamice, intarite de o legislatie autoritara, au capatat o larga

utilizare. Orasele elenistice –Alexandria, Priene, Milet- erau alcatuite conform unor structuri
ordonate cu parcelari dreptunghiulare, intre care se inserau constructiile publice. O gandire
rationala a stat la baza amenajarilor edilitare, a orientarii optime in raport cu punctele cardinale
etc.

-Teatrele si-au cucerit un rol din ce in ce mai insemnat in viata orasului elenistic. Forma lor
a devenit mai complexa. Deplasarea spatiului de joc de pe orchestra pe avanscena a implicat o
dezvoltare a intregii structuri scenice. Sant celebre teatrele de la Priene (secolele IV-III i.e.n.) si
Pergam (secolul III i.e.n.), care prin formele lor, fac trecerea intre teatrele grecesti si cele romane.

-In constructia cladirilor de cult elenistice, traditia clasica a fost amplificata printr-o vadita
tendinta catre forme monumentale, grandioase: refacerea templului lui Apollo Didymaeionul din
Milet (313 i.e.n.), completat cu alte spatii de cult, altarul lui Zeus din Pergam (180 i.e.n.), dominat
de plastica dinamica a altoreliefurilor ce decorau soclul etc.

 
STATUIA LUI ZEUZ

TEMPLE GRECESTI