Terminologie in Educatie Fizica Si Kinetoterapie

Universitatea de Farmacie și Medicină ”Gr. T.
Popa” din Iași
Elemente de gimnastică medicală.

Pedagogia mișcării.
2021-2022
Semestrul 1
Student: SPIRIDON ANDRA-CRISTINA
Grupa:
5
Iași
2022
Universitatea de Farmacie și Medicină ”Gr. T. Popa” din Iași
Terminologia în educație fizică și

kinetoterapie
Student: SPIRIDON ANDRA-CRISTINA
Grupa:
5
Iași
2022
Cuprins:
1.Introducere în kinetoterapie.
2.Recuperarea medicală.
3. Terminologia kinetoterapiei.
4.Terminologia educației fizice.
5.Terminologia în educație fizică vs kinetoterapie.

“Kinetologia sau kineziologia – termeni creați de Dally , în 1857 – este o știință
, și anume este știința care se ocupă cu studiul mișcării organismelor vii și al
structurilor care participă la aceste mișcări. Definiția aceasta este mult mai
teoretică , deoarece în accepțiunea ei curentă ea se limitează la unul dintre
domeniile kinetologiei , și anume la aplicarea acesteia în medicină (kinetologia
medicală).
Kinetologia medicală studiază mecanismele neuromusculare și articulare care

asigură omului activitățile motrice norm1ale , preocupîndu-se totodată de
înregistrarea , analizarea și corectarea mecanismelor neuromusculoarticulare
deficitare . Limitarea activității motrice poate fi determinată de:
a) Scăderea forței musculare (hipotonie) sau , din contră , contractura sau

spasticitatea musculară (hipertonie);
b) Redoarea articulară;
c) Lipsa coordonării mișcărilor.
Kinetologia medicală face parte din medicina fizică – specialitate terapeutică

care utilizează ca metode : mișcarea , căldura , curentul electric , climatul ,
masajul și apa. ’’1
“Denumirea de kinetoterapie vine de la cuvintele grecești: kinetos = mobil

si therapeia = tratament, reprezentând o forma de terapie (de tratament) prin
mișcare.”2
„Kinetoterapia poate ajuta în următoarele afecțiuni:
Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum hernia de disc, scolioza,

osteocondroza.
1
KINETOLOGIE PROFILACTICĂ,TERAPEUTICĂ ȘI DE RECUPERARE
Autor TUDOR SBENGHE , EDITURA MEDICALĂ , București , 1987 . Pag 15
2
https://kinetoterapii.ro/despre-kinetoterapie
4
Afecțiuni neurologice, precum reabilitarea după accident vascular, durerea de
cap. Reabilitarea după atac de cord, la hipertensiune. Fracturi osoase. Entorse și
luxații articulare. Boli degenerative ale articulațiilor precum gonartroza și
coxartroza”3
„Beneficiile kinetoterapiei:
In urma unui traumatism, gestionarea durerii in viata de zi cu zi se poate dovedi

un proces dificil si pentru ca te impiedica sa realizezi anumite activitati necesare
sau sa participi la activitati sportive care implica zona afectata, fie ca este vorba
de mana, picior sau alta parte a corpului. Dar, cu ajutorul kinetoterapiei, vei
putea tine sub control durerea si vei reveni treptat la stilul de viata anterior.
Kinetoterapia contribuie la ameliorarea durerii, indiferent de grad, fie ca este
cronica sau minora. In cadrul fiecarei sedinte, specialistul iti va recomanda
anumite exercitii, iti va arata si explica felul in care sa le efectuezi si vei avea
tema pentru acasa exersarea repetata a acelor miscari. Exista persoane care, dupa
1-2 sedinte, considera ca nu mai este necesara revenirea la kinetoterapeut, insa
aceasta abordare este gresita. Mergi in continuare la sedintele programate,
pentru ca specialistul sa observe progresele pe care le-ai facut si pentru a-ti oferi
sprijin in continuare, pana la recuperarea completa. Efectuarea unor miscari
nerecomandate de specialist iti poate agrava problema si poate determina
complicatii ulterioare. Iti prezentam o serie de avantaje ale kinetoterapiei:
 Reducerea sau eliminarea durerii. Exercitiile terapeutice si tehnicile

terapeutice manual precum mobilizarea articulatiilor sau a tesutului moale
ori tratamente precum taping-ul sau stimularea electrica pot contribui la
reducerea durerii prin refacerea functiei musculare si articulare. Aceste
tehnici pot, de asemenea, sa previna recidiva durerii.
33
https://adlermedical.md/servicii/kinetoterapie
5
 Evitarea interventiei chirurgicale. Daca terapia fizica te ajuta sa reduci
durerea si vindeca traumatismul, operatia poate sa nu mai fie necesara. Si,
chiar in conditiile in care interventia chirurgicala este recomandata, poti
beneficia de terapie pre sau post-operatorie. S-a demonstrat ca recuperarea
in astfel de cazuri este mai rapida.
 Imbunatatirea mobilitatii. Daca ai probleme sa stai in picioare, sa mergi
sau sa te misti, indiferent de varsta pe care o ai, kinetoterapia iti poate fi
de ajutor. Exercitiile de intindere si de intarire a musculaturii contribuie la
redarea capacitatii de mers.
 Recuperarea dupa AVC. Se intampla frecvent ca dupa un accident
vascular cerebral sa se reduca abilitatea de miscare. Terapia ajuta la
intarirea zonelor slabite ale organismului, imbunatatind echilibrul. Astfel,
pacientii pot merge singuri la toaleta, se pot spala, se pot imbraca singuri
si pot derula alte activitati cotidiene normale.
 Recuperarea dupa un traumatism sportiv sau prevenirea
acestuia. Kinetoterapeutii inteleg faptul ca anumite sporturi pot creste
riscul de anumite traumatisme (de exemplu, fractura de stres, care
inseamna mici fracturi in os ca urmare a efortului fizic excesiv – este des
intalnita la alergatorii de maraton). Specialistii pot crea programe de
exercitii potrivite pentru recuperare si preventie, astfel incat sa iti poti
relua in siguranta viata sportiva.
 Imbunatarirea echilibrului si prevenirea caderilor. Cand incepi terapia, vei
fi consultat in privinta riscului de cadere. Daca prezinti risc crescut,
terapeutul iti va indica o serie de exercitii care sa iti puna la incercare
echilibrul, in singuranta si cu grija, astfel incat sa mimeze situatii care se
pot produce in viata reala. De asemenea, te va ajuta cu exercitii pentru
imbunatatirea coordonarii, dar si cu dispozitive care sa iti permita mersul
in conditii sigure. Daca problema de echilibru este determinata de o
problema la nivelul sistemului vestibular (parte a urechii interne implicata
6
in echilibru), terapeutul poate efectua o serie de manevre specifice care sa
refaca functionarea vestibulara, sa reduca sau sa elimine simptome
precum ameteala.
 Gestionarea diabetului si a afectiunilor vasculare. Daca fac parte din
planul de gestionare a diabetului, exercitiile pot contribui la reglarea
glicemiei. In general, persoanele care sufera de diabet pot avea probleme
legate de senzatia din picioare, iar kinetoterapeutul poate ajuta acesti
pacienti sa isi asigure ingrijirea optima a membrelor inferioare pentru a
preveni eventualele complicatii (piciorul diabetic implica, frecvent,
amputarea).
 Gestionarea problemelor legate de varsta. Pe masura ce inaintezi in varsta,
poti dezvolta artrita, osteoporoza sau poti avea nevoie de inlocuirea unei
articulatii. Kinetoterapeutii sunt experti in recuperarea dupa inlocuirea
articulara si in remedierea afectiunilor artritice si osteporozice prin
intermediul terapiilor conservatoare.
 Gestionarea afectiunilor cardiace si hepatice. Pacientii care au suferit un
infarct de miocard sau o procedura cardiaca pot beneficia de kinetoterapie
pentru recuperare si revenire la functionarea normala cotidiana. In cazul
problemelor pulmonare, kinetoterapia poate imbunatati calitatea vietii prin
exercitii de intarire si de respiratie, acestea din urma ajutand pacientii sa
isi curete plamanii.
 Gestionarea sanatatii femeii si a altor afectiuni. Femeile au griji specifice
legate de sanatate, de obicei in sarcina si in perioada post-partum, iar
kinetoterapia poate oferi ajutor specializat in sanatatea femeii. De
asemenea, kinetoterapia se dovedeste utila si in tratarea urmatoarelor
afectiuni: incontinenta urinara, cancer mamar, constipatie, fibromialgie,
limfedem, sanatate masculina pelvina, durere pelvina.”4
44
https://www.kinetic.ro/importanta-kinetoterapiei/
7
“Reabilitarea Medicală (în trecut numită Recuperare, Medicină Fizică și
Balneologie, respectiv Balneofizioterapie) este o specialitate medicală clinică
independentă, responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea și
managementul reabilitării persoanelor cu afecțiuni dizabilitante și comorbidități
la toate vârstele, în vederea promovării capacităților și performanțelor fizice și
cognitive ale acestor persoane, precum și în vederea creșterii calității vieții
acestora.
Scopul este de a îmbunătăți și de a restabili capacitatea funcțională și calitatea

vieții pentru peroanele cu dizabilități fizice, afecțiuni dizabilitante și/sau
handicap, obiectul fiind restabilirea funcției optime în contextul prezenței unor
diverse leziuni fizice, tisulare și/sau funcționale.”5
“Avantajele recuperării medicale
Recuperarea medicală ajută la ameliorarea durerii pacienților de toate vârstele,

indiferent de varietatea de leziuni sau afecțiuni diagnosticate.
Ameliorarea durerii
Unul dintre cele mai mari beneficii ale terapiei este ameliorarea durabilă a
durerii. Durerile pot avea mai multe motive, de exemplu o vătămare cauzată de
sport, un accident, dureri de spate cronice cauzate de vârstă sau postură greșită..
Ședințele de terapie fizica pot ajuta la reducerea considerabilă a durerii și să
împiedice crearea dependenței de analgezice, care poate fi periculoasă pentru
sănătatea fizică și mentală a pacientului în viitor.
Un echilibru și o mobilitate mai bune.
Persoanele care se recuperează după o accidentare sau o intervenție chirurgicală

sunt, de obicei, imobilizate la pat pentru o lungă perioadă de timp, așa că le ia
55
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reabilitare_medical%C4%83
8
ceva timp să se întoarcă la activitatea normal. În acest caz, mobilitatea poate fi o
provocare, iar îndeplinirea sarcinilor zilnice poate părea aproape imposibilă din
cauza durerii; aici poate fi de mare ajutor fizioterapia. Cu ajutorul unui bun
fizioterapeut, corpul tău va recâștiga forța, va câștiga mobilitate și flexibilitate și
iși va îmbunătăți capacitatea de coordonare.
Prevenirea unei intervenții chirurgicale:
Uneori, intervenția chirurgicală este inevitabilă, mai ales dacă este cauzată de o
vătămare gravă. Perioada de recuperare după operație va include ca tratament și
terapie fizică deoarece ajută la îmbunătățirea flexibilitîții. Dacă există o
afecțiune care nu necesită intervenție chirurgicală și se dorește evitarea acesteia,
un specialist în recuperare medicala poate prescrie un tratament personalizat
însoțit de mai multe tipuri de terapii menite să amelioreze simptomele.
Gestionarea problemelor legate de vârsta înaintată:
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, articulațiile și mușchii lor se deteriorează.

Asta înseamnă că sunt mai predispuși la leziuni și alte complicații, cum ar fi
artrita și osteoporoza. Pentru a aborda aceste probleme, înainte ca acestea să se
înrăutățească, este de mare ajutor un kinetoterapeut. Activitățile derulate în
timpul unei sesiuni de fizioterapie vor îmbunătăți mișcarea, coordonarea și vor
ajuta la păstrarea pentru cât mai mult posibil a funcțiilor organelor afectate.”6
„Recuperarea profesională (vocațională) este o etapă a recuperării axată pe

problema orientării profesionale.
Recuperarea socială este o etapă a recuperării axată pe rezolvarea problemelor

vieții cotidiene (toaletă, alimentație, deplasare, etc.); se utilizează în acest scop
orteze, proteze, dispozitive corective etc.
66
https://www.fortiusmedical.ro/blog/recuperarea-medicala-un-ansamblu-de-
proceduri-si-tratamente-care-vindeca_138
9
Profilaxia reprezintă "ansamblu de mijloace destinate prevenirii apariției,
propagării sau agravării bolilor; poate fi directă (antisepsie, chimioterapie,
vaccinoterapie, seroterapie), sau indirectă (când urmăreşte creşterea rezistenței
individuale)" (Moțet, D., 2010).
Terapia reprezintă "o ramură a medicinii dedicată aplicării unor remedii variate
– întotdeauna medicamentoase sau chirurgicale, în scopul vindecării bolilor sau
al ameliorării simptomatologiei şi a altor tulburări produse de aceasta" (Moțet,
D., 2010).
Recuperarea reprezintă "un proces sau acțiune având ca scop revenirea la starea
de sănătate şi la o capacitate de efort satisfăcătoare" (Moțet, D., 2010).
Recuperarea funcțională este "reprezintă un domeniu de activitate complexă

medicală, educațională, socială şi profesională, prin care se urmăreşte
restabilirea pe cât posibil a capacităților funcționale pierdute de către un individ
în urma unei boli sau a unui traumatism, precum şi dezvoltarea unor mecanisme
compensatorii care să-i asigure în viitor posibilitatea de muncă sau autoservire,
respectiv o viață independentă economic şi/sau social " (Academia Ştiințelor
Medicale, 1971).
Compensarea reprezintă "mecanismul biologic de menținere a funcțiilor vitale

ale organismului în caz de leziune sau tulburare funcțională gravă a unor organe,
prin modificări secundare care restabilesc echilibrul" (Moțet, D., 2009). În cazul
în care recuperarea nu poate reda subiectului în întregime capacitatea
funcțională normală, sau dacă recuperarea nu se poate realiza din diverse
motive, se lucrează pentru formarea unor mecanisme compensatorii care să
asigure un anumit grad, variabil, de funcționalitate şi, implicit, de autonomie,
înlocuind funcțiile diminuate sau pierdute.
Corectarea este "un proces care se ocupă cu corectarea abaterilor de la normal

datorate unor cauze diverse" (Marcu, V., 1997).
10
Educarea este "un proces care se ocupă cu formarea şi dezvoltarea unor
deprinderi pe care persoana nu le-a avut niciodată" (Marcu, V., 1997); este, mai
ales, cazul copiilor cu deficiențe/afecțiuni congenitale sau dobândite foarte
timpuriu.
Reeducarea este "ansamblul mijloacelor şi îngrijirilor destinate să permită

restabilirea, totală sau parțială, a funcțiilor afectate după o boală invalidantă
(motorie sau psihomotorie); poate fi reeducare fizică, funcțională, locomotorie, a
mersului, profesională, vocală" (Moțet, D., 2010).
Readaptarea reprezintă "ansamblul de măsuri care, pe lângă reeducarea

funcțională a persoanelor handicapate, vizează dezvoltarea posibilităților
psihice, fizice şi profesionale ale acestora şi integrarea în viața publică şi
privată" (Moțet, D., 2010).
Reabilitarea reprezintă "readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciții şi

fizioterapie a unor funcții alterate sau aproape dispărute în urma unor procese
patologice" (Moțet, D., 2010).”7
“Atitudine-Poziția corectă a corpului și a segmentelor însoțită de o dezvoltare

armonioasă. Aprecierea unei atitudini corecte se face în funcție de poziția
normală a coloanei vertebrale.În procesul de educație se urmăresc abaterile de la
normal , prin raportare la atitudinea corpului , pentru a fi luate măsurile
corespunzătoare necesare corectării lor. Din punct de vedere
psihologic,atitudinea este considerată o formă de manifestare comportamentală a
unor intenții , dispoziții sau decizii față de unele evenimente , activități sau
persoane. Atitudinea exprimă direcționarea comportamentului global al
77
CURS STUDII DE LICENȚĂ ÎN: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE
SPECIALĂ TERAPIE OCUPAȚONALĂ AUTOR: Prof. Univ. Dr. Mârza-
Dănilă Doina ,Editura Alma Mater , Bacău – 2012, Pag.7-8
11
individului , pe plan intelectual , afectiv , volitiv , generată de interesele și
opțiunile care reflectă un anumit sistem de valori.”8
“Balneoterapie- formă de hidroterapie care utilizează ape cu anumite calități ce

sunt obținute din izvoare naturale. Aceste ape conțin săruri minerale , într-o
concentrație particulară , în funcție de specificul regiunii din care se extrag.
Utilizarea apei este recomandată în afecțiunile cronice osteoarticulare, în
sechelele posttraumatice,dar și în afecțiunile neuromusculare . Efectul acestor
ape este mai mare, în condițiile în care tratamentul este efectuat în localitatea din
care se obține și care obține șu care oferă condiții optime de tratament. În
condițiile țării noastre , apele minerale sunt : sărate , iodurate , sulfuroase, ape
termale și ape ușor radioactive”9
„Bobath- metodă de lucru în recuperarea neuromotoare care a devenit cunoscută

ca urmare a seriei de articole publicate în numeroase reviste medicale , în
perioada 1950-1953, de către soții Karel Bobath (specialist în neuropsihiatrie
infantilă) și Bertha Bobath (kinetoterapeut) . Ei au prezentat fundamentarea
teoretică a metodei , ca urmare a observațiilor asupra reflexelor primitive și
posturale , dar și a unei bogate experiențe practice.”1010
“Contracție musculară- Scurtarea unui mușchi sub acțiunea impulsului nervos

care ajunge la nivelul plăcii motoare, locul de joncțiune dintre fibra nervoasă și
fibrele musculare; are ca efect realizarea unui lucru mecanic ce asigură mișcarea
unui organism viu. Mușchiul are trei proprietăți: a) elasticitate – proprietatea de
98
DICȚIONAR DE KINETOTERAPIE , Autori : Constantin Albu, Alois
Gheruț, Mihai Albu , Editura POLIROM , 2007 Pag.70
9
DICȚIONAR DE KINETOTERAPIE , Autori : Constantin Albu, Alois Gheruț,
Mihai Albu , Editura POLIROM , 2007 Pag.81-82
1010
Gheruț, Mihai Albu , Editura POLIROM , 2007 Pag.85-86
12
a se scurta și întinde; b) tonicitate – starea de permanență de tensiune care
asigură verticalitatea și menținerea oaselor în articulații ; c) contractilitate –
proprietatea de a se scurta voluntar.
Există trei mari tipuri de contracții musculare în organism : 1) contracția

izometrică, prin care tensiunea internă crește fără a se modifica lungimea fibrei
musculare și fără mișcare articulară ; 2) contracția izotonică, realizată contra
unei rezistențe, cu modificarea lungimii fibrei musculare și creșterea forței
musculare, ceea ce determină deplasarea segmentelor articulare. Modificara
lungimii mușchiului se poate face în două sensuri : prin apropierea capetelor sale
, deci prin scurtare (contracție dinamică concentrică), și prin îndepărtarea
capetelor de inserție, deci prin alungire, datorată unei forțe externe (contracție
musculară excentrică) ; 3) contracția auxotonică (mixtă) , reprezentată de
combinații ale contracțiilor izotonice și izometrice , este cea mai frecventă în
activittatea de mișcare voluntară ( cu precădere în activitatea sportivă).
Rezultatul contracției musculare este reprezentat de mișcare, iar deliberarea
conștientă a unei mișcări voluntare presupune parcurgerea următoarelor etape :
a) elaborarea la nivel cortical a actului și planului mișcării ; b) culegerea de
informații prin receptori ( în special vizuali) asupra distanței, naturii efortului ce
trebuie depus și asupra secvențelor mișcării ; c) intrarea în funcțiune a
sistemuluii motor executive (reprezentat prin căile piramidale și
extrapiramidale), pentru a transmite impulsurile motoare spre motoneuronii alfa
din coarnele anterioare medulare ; d) culegerea informațiilor senzitivo-
senzoriale asupra poziției receptorilor articulari ( sensibilitatea proprioceptivă )
și a lungimii fusurilor musculare, urmată de transmiterea lor spre cerebel ; e)
intrarea în acțiune a sistemului de control ( situat la nivelul cerebelului), care
acționează asupra motoneuronului alfa și a celui gama în conjugare cu alte
structuri ( spre exemplu, formațiunea reticulată) (Moțet, 2001)”1111
1111
13
“Culcat - "Poziţie fundamentală orizontală în care corpul se găseşte aproape în
întregime în contact cu suprafaţa de reazem: ~ dorsal . pe spate; ~ facial . pe
faţă; ~ costal . pe o latură" (Alexe, N, 2002). "În medicină şi în kinetoterapie
poziţia poartă numele de decubit (decubit dorsal, ventral, lateral sau
laterocubit)" (Moţet, D., 2009)”1212
“Cap aplecat – Bărbie ridicată – Manevră prin intermediul căreia se asigură

condiții corespunzătoare pentru a executa respirația gură la gură. În acest mod
se pot elibera căile aeriene ale unei persoane inconștiente. Subiectul este plasat
în decubit dorsal, având gâtul extins, bărbia este trasă în sus odată cu
deschiderea gurii, pentru a permite tragerea limbii.
Capacitate motrică - Calitatea de a avea îndemânare , abilitate , amplitudine,

forță de a face ceva într-un anumit domeniu. Randamentul motric al subiectului
, performanța sa, nu este decât parțial determinată de aptitudine, acesteia
adăugându-i-se și alți factori de natură psihică : atitudinea, motivația, starea
afectivă, exercițiul anterior,educația, fatigabilitatea etc. ( Claparede, 1975).
Capacitatea motrică a individului este , după Epuran (1976) , o reacție
complexă la stimulii ambianței. Ea cuprinde într-o unitate caracteristică mai
multe elemente, cum ar fi: aptitudinile psihomotrice (ca înzestrare naturală
psihofizică), aptitudinile motrice-atletice ( ca expresie concretă și specifică a
celor de mai sus), toate influențate, structurate divers și potențate la niveluri
diferite de maturizarea firească a funcțiilor de exersare și de factorii interni
motivaționali.
Carr și Sherpherd (nume proprii) – Metodă de reeducare motoare dezvoltată de

două specialiste de kinetoterapie din Australia, Janet Carr și Roberta
Sherpherd. Autoarele (citate de Robănescu, 2001) consideră că tratamentul
1212
CURS STUDII DE LICENȚĂ ÎN: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE
Dănilă Doina ,Editura Alma Mater , Bacău – 2012, Pag 10
14
trebuie să ajute pacientul să-și controleze activitățile pentru anumite funcții. Se
vor avea în vedere în special mișcările și activitățile pe care pacientul le
cunoștea înaintea accidentului.”1313
“Cifolordoză – Este o accentuare compensaorie a curburilor vertebrale.

Curbura primară este, de mai multe ori, mai evidentă ; în cazul în care curburile
prezintă același grad de deformare, se consideră că s-au constituit concomitent.
Corectarea cifolordozei se realizează prin fixarea unei curburi într-o poziție
corectă și prelucrarea metodică a celeilalte , folosind procedee motrice
adecvate. Acțiunea de corectare începe cu curbura dorsală, întrucât
repercusiunile asupra funcțiilor organismului sunt mai grave.”1414
Fig. nr. 1. Cifolordoză fig.1515
“Cifoscolioză – Curbarea anormală a coloanei vertebrale în două planui

(frontal și sagital) (fig.2) . În planul sagittal este cifoză, iar în plan frontal este
1313
1414
1515
16
15
scolioza. Această deviere a coloanei vertebrale se poate instala în perioada
copilăriei, fără un motiv apparent, fiind de fapt cifoscolioză ideopatică, sau
poate apărea ca urmare a afectării vertebrelor sau a mușchilor . Se recomandă
ca în această situație copilul să folosească un corset special , pentru a limita
amploarea deformării, în cazul în care aceasta este moderată.”16
Fig. nr. 2. Cifoscolioză esențială ireductibilă de gradul III fig.1717
“Cifoză – Accentuarea curburii coloanei vertebrale în plan sagital. Tulburarea

este asociată și cu înclinarea capului și a gâtului spre înainte , cât și prin
accentuarea curburii lombare (fig.3). Cifozele pot fi: a) spontan reductibile –
atitudini cifotice ce pot fi corectate și hipercorectate prin contracți musculare
voluntare; b) spontan ireductibile (rigide) – unele pot fi asociate , altele nu, cu
leziuni structurale. Corectarea formelor spontan reductibile sunt mai ușor de
realizat , dacă pacientul conștientizează deficiența pe care o are. Corectarea
atitudinilor cifotice au ca punct de pornire menținerea poziției corijate de
extensie axială, fără exagerare. Acțiunea este efectuată având la bază contracții
izometrice sau izotonice, dar și relaxarea, contractiile izometrice ale
musculaturii abdominale, paravertebrale și a centurilor. Contracțiile izotonnice
vor fi orientate spre tonifierea musculaturii trunchiului, dar și a celei
abdominale și spinale. Tratarea cifozelor ireductibile (rigide) se face în funcție
1717
16
de gravitatea manifestărilor sub care se pot prezenta diversele forme clinice:
tratament exclusiv de reeducare, tratament ortopedic prin mulaje și reeducare
asociată, tratament chirurgical (Șdic, 1982). La persoanele în vârstă cu
osteoporoză se poate instala o cifoză localizată, la bărbați – cervico-dorsală, iar
la femei – dorso-lombară. După Robănescu (2001) , kinetoterapia are o largă
aplicare , urmărind: a)corectarea atitudinii sau diminuarea diformității ( dacă
este posibil). Acesta cuprinde: conștientizarea defectului, deprinderea unei
atitudini corecte, plecându-se de la poziționări simple ( decubit ventral, așezat,
pentru a ajunge în ortostatism). În același context este vizată și reeducarea
posturală, ceea ce presupune și ameliorarea reacțiilor de redresare; b)
asuplizarea coloanei vertebrale dorsale; c) creșterea amplitudinii articulațiilor;
d) creșterea forței musculare de la nivelul coloanei vertebrale și spateluo
trebuie să înceapă după ce se asigură o postură corespunzătoare.”1818
Fig. nr. 3. Cifoză fig.1919
„Comunicare motrică – Are la bază gestul care se produce în relațiile și

interacțiunile cu cei din jur. Comunicarea presupune un schimb de informații
1818
1919
20
17
între două sau mai multe persoane, se realizează prin cuvânt (comunicare
verbală) sau prin gesturi, mimică, mișcări ale corpului (comunicare
nonverbală) Comunicarea verbală este utilizată cu precădere pentru
transmiterea informațiilor, în timp ce canalul nonverbal este folosit pentru
exprimarea atitudinii interpersonale, iar în anumite cazuri pentru a înlocui
mesajele verbale. Comunicarea nonverbală cuprinde ansamblul gesturilor și
expresiilor corporale, dar și maniera de a le exprima. La maturitate,
comunicarea nonverbală capătă o semnificație deosebită, dobândind eticheta de
limbaj al trupului. Comunicarea motrică ne oferă posibilitatea de a aprecia
modul în care copilul reușește să interacționeze cu cei din jur. Maria Montesori
(apud Debesse, 1970) afirmă că mișcarea este puntea de legătură dintre gândire
și acțiune; astfel, motricitatea devine suportul de exprimare a unor gânduri, idei
sau sentimente. Păunescu și Mușu (1990) împart activitatea motoare legată de
comunicare în trei elemente: activitatea motoare și limbajul (comunicare
verbală) ; activitatea motoare de manipulare (comunicare nonverbală);
activitate motoare și afectivitatea (comunicare nonverbală)”2020
“Constituție fizică – Structura fizică a unui corp sau a unui organism; în acest
context ne interesează două aspecte: constituția fizică și constituția psihică.
Constituția fizică se referă, în principal , la structura corporală, la formele și
funcțiile ei, mai mult sau mai puțin evoluate, înnăscute sau dobândite.
Constituția psihică pune în evidență trăsăturile personalității individului. În
procesul de educare sau reeducare prin kinetoterapie, terapeutul o excitație
dureroasă, ce poate să apară și ca o tulburare dinamică sau ca o dereglare a
mecanismului de contracție. Fiind o stare patologică a organismului,
contractura prezintă următoarele disfunții: frânează buna funcționare a
segmentului afectat, menține un sistem de fenomene care împiedică
ameliorarea sau vindecarea afecțiunii, determină instalarea unor diformități,
frânează procesul corect de recuperare. Robănescu (2001) este de părere că
20
18
înlăturarea contracturii se face prin vindecarea bolii care a determinat
afecțiunea. Privitor la contractura de etiologie neurologică, se poate acționa
prin diminuarea informației aferențiale, prin scăderea eferentației gamma
asupra plăcilor motoare, prin infiltrații cu alcool, prin activarea rolului inhibitor
al cortexului, prin neurotrofice, prin activarea aferențelor intramedulare
excitante, prin inhibarea neuronilor intercalari sau a mecanismelor sinaptice ,
prin inhibarea mecanismelor reflexe, prin kinetoterapie.
Contracție izometrică – Reprezintă o formă de contracție în care lungimea

fibrei musculare rămâne constantă, în timp ce tensiunea de la nivelul
mușchiului atinge valori maxime, prin activarea tuturor unităților motoare ale
respectivului grup de mușchi. În timpul efecutării contracției izometrice
segmentele nu se deplasează, dar trebuie să învingă o rezistență egală cu forța
maximă a mușchiului. Contracția izometrică necesită un înalt grad de
concentrare volițională, o dirijare coordonată, în vederea realizării unei
mibilizări și sincronizări maxime a respectivei unități motoare.”2121
“Deget în butonieră – Se întâlnește la nivelul policeului și este caracterizat prin

flexia metacarpofalanginei și hiperextensia interfalanginei și relaxarea scurtului
extensor și a alunecării cubitale a lungului extensor atras de adductorul
policeului. (fig.4).”22
2121
22
23
24
19
Fig. nr. 4. , Deget în butonieră , fig23
“Deget în Ciocan – Deformare a degetului la care articulația interfalangiană

distală este în flexie, iar vârful degetului este îndoit palmar, cu imposibilitatea de
a executa extensia. Este consecința unei leziuni tendinoase; se corectează prin
intermediul unei atele (fig.5).”24
Fig. nr. 5. , Deget în Ciocan , fig.2525
“Deget în Coup De Vent – Deviație cubitală a degetelor, caracteristică și

frecventă în mână reumatoidă, fiind invalidantă și îndeajuns de dificil de
corectat. Reprezintă într-o mare măsură efectul unei leziuni
metacarpofalangiene, la care se adaugă și rolul dezechilibrului musculaturii
intrinseci a mâinii (fig.6 a, b).”26
2525
26
27
28
20
a) b)
Fig. nr. 6. ,Deget în Coup De Vent , fig.27
“Deget în gât de lebădă – Constă de obicei în flexiunea metacarpofalangienei și

extensia în exces a interfalangienei proximale, datorată diminuării forței de
acțiune a extensorului și contracturii predominante a mușchilor interosoși
(fig.7).”28
Fig. nr. 7. , Deget în gât de lebădă , fig.2929
Deget în resort – Dificultate de extensie a unui deget ca urmare a îngroșării și

apariției de noduli la nivelul tendonului flexorului sau îngustarea tecii
tendonului flexorului. Se pune în evidență prin strângerea pumnului: degetul
afectat rămâne flectat, pentru ca apoi să se extindă rapid ca un arc.”3030
2929
3030
31
21
“Dezvoltare motrică – Procesul de elaborare, diferențiere și consolidare a
diferitelor tipuri de conduite motoare. Motricitatea reprezintă pentru ființa
umană ansamblul posibilităților de a acționa, cu o dezvoltare intense în
ontogeneză și organizată în două mari direcții : locomoție și activități complexe
din poziție vertical; activități manual care în copilărie, prin joc, capătă suplețe
și precizie. Rolul motricității este atât de mare, încât unii specialiști au vorbit
de primatul ei asupra dezvoltării celorlalte tipuri de conduit ale copilului,
dezvoltarea motoare contribuind nu numai la extinderea realității
înconjurătoare, ci și la modul de acces la aceasta, la exploatarea și controlul
ei.”31
“Entorsă – Leziune a sistemului capsuloligamentar, consecința unor mișcări

greșite sau prin forțări interne; se manifestă prin durere, edem, hematom și
incapacitate funcțională. Entorsele pot fi: a) entorse ușoare, condiție în care nu
constată leziuni anatomice evidente. Tratamentul constă în infiltrații cu
novocaină, aplicarea de ultrasunete, current diadinamc; b) entorse grave, la
care leziunile sunt evidente. În aceste condiții, articulația este imobilizată în
apparat gipsat, cu scopul de a facilita cicatrizarea sistemului ligamentar.”3232
“Exercițiu fizic – Mișcările voluntare sunt determinate de necesități obiective,

fiind de fapt mișcări obișnuite, învățate sub influența diferitelor condiții de
3232
33
34
35
22
viață și educație. Datorită musculaturii scheletice, corpul omenesc este capabil
să execute mai multe mișcări decât efectuează în mod obișnuit.”33
“Hallux flexus – Devierea halucelui în plan sagital, acsta fiind în permanență

într-o stare de flexie (fig. 8).”34
Fig. nr. 8. ,Hallux flexus , fig.35
“Hallux valgus – Deviația în abducție însoțită de rotirea degetului mare de

lapicior în așa fel încât fața lui dorsală privește supero-intern. Ca factori
favorizanți pot fi: primul metatarsian mai scurt și deviat în varus (anomalie
congenitală) ; halomegalie ; contracture abductorilor halucelui sau hiperlaxitate
ligamentară și hipotonie musculară ; încălțăminte nefiziologică. Echilibrul
sistemului Musculo-tendinos, care asigură stabilitatea halucelui, treptat este
compromise, în sensul că sesamoidele se deplasează în lateral, către primul
spațiu intermetatarsian, capul primului metatarsian se subluxează, iar la nivelul
feței sale interne prezintă o pseudoexostoză, dublată de o higromă, care se poate
infecta și fistuliza (Stroescu, 1979). (fig. 9)”3636
3636
37
38
23
Fig. nr. 9. , Hallux valgus , fig.37
Hallux varus – Diformitate digital ce constă în deschiderea mai mult sau mai
puțin accentuate a unghiului extern format între axul longitudinal al halucelui și
axul longitudinal al primului metatarsian ( fig. 10)”38
Fig. nr. 10. ,Hallux varus, fig.39
“Memorie motrică – Capacitatea individului de amintire și reproducere a

mișcării învățate; este important în însușirea și reproducere a mișcării mai
complicate, care implică o anumită intensitate, amplitudine, finețe, precizie,
coordonare etc.
Mers – Mod de deplasare a omului pe suprafețe orizontale sau înclinate, prin

mișcarea succesivă a membrelor inferioare. Mersul apare ca rezultat al unui
proces de maturizare postural deosebit de lent, caracterizat printr-o succesiune
de etape care jonglează accesul la poziția vertical.”4040
4039
40
24
“Poziții fundamentale – Kinetoterapia active presupune, cu prima etapă, înaintea
executării mișcărilor dirijate, adoptarea unor anumite poziții, pregătite printr-o
serie de actele mentale. Acest process conștient și voluntar necesită o pregătire
special, care vizează transformarea unei atitudini individuale obișnuite într-o
poziție fundamental controlată. În aceste condiții, diferitele verigi osoase sunt
imobilizate într-o anumită poziție prin contracția permanentă a mușchilor.
Elementele determinante pentru o poziție fundamental sunt: baza de susținere;
poziția segmentelor unele în raport cu celelalte; acțiuunea mușchilor care se
opun acțiunii gravitației, precum și acțiunea mușchilor care confer stabilitate
diferitelor segmente. Scopul urmărit constă în stabilirea unei poziții inițiale
pentru un exercițiu functional sau professional. Avantajele pe care le prezintă: a)
pentru terapeut, servește drept cod între terapeuți și între terapeut și pacient,
referință și test; b) pentru subiect, servește drept referință spațială, exercițiu în
sine și poziție inițială pentru exerciții (Plas Hagron, 2001). Există cinci poziții
fundamentale: ortostatică (stand în picioare) ; așezat ,pe un scaun care să asigure
flexia șoldului și a genunchiului la 90 grade ; în genunchi (corpul este pe
vertical, iar sprijinul pe sol de face pe un genunchi și vârful picioarelor) ;
decubit (culcat), ce poate fi dorsal lateral sau ventral (facial) ; atârnat (corpul
este menținut de către brațe, fără a atinge solul) . ”4141
“Scolioză – Deviație patologică lateral a coloanei vertebrale , în special din

regiunea dorsală, caracterizată prin curbură lateral în plan frontal și rotație
vertebrală. Denumirea direcției scoliozei este conferită de convexitatea ,
respective de gibozitatea deviației de coloană. Scolioza poate prezenta o singură
curbură pe toată lungimea coloanei sau este localizată la nivel regional: cervical,
toracal , lombar, fiind scolioza de tip C. Sunt situații când prezintă două curburi,
4141
42
25
cea de-a doua având un rol compensator pentru prima curbură; în acest caz,
avem o scolioză în S. Sunt și cazuri în care scolioza prezintă mai multe curburi.
”42
Fig. nr. 11. ,Scolioză tip C , fig43
Fig. nr. 12. , Scolioză tip S , fig.4444
“Supinație – Mișcare de rotație externă a antebrațului , direcționat la orizontală

și înainte, iar fața palmară este orientate în sus. Supinația piciorului se realizează
prin mișcarea de ridicare a marginii medicale a piciorului, planta fiind orientate
spre medical.”45
4443
44
45
26
“Terapia cu scripeți – Este considerate o tehnică mecanoterapeutică în care
segmentele sun mobilizate cu ajutorul unor scripeți, cabluri și contragreutăți
(Plas, Hagron, 2001). Pentru a dezvolta forța musculară și amplitudinea
articulară, în cadrul terapiei cu scripeți, exercițiile au ca scop suscitarea unei
anumite mișcări. Montaje autopasive și ajutătoare sunt posibile indiferentt de
cota funcțională a mușchilor solicitați. Montajele rezistente sunt recomandate
pentru mușchii care ating cotația 3 a testingului international. Exercițiile se pot
executa la amplitudinea articulară maximă ceea ce permite punerea în aplicare
a schemelor terapeutice definite de H.Kabat. Terapia cu scripeți asigură
repetarea în bune condiții a exercițiilor și permite pacientului să execute
mișcările în ritmul droit. Kinetoterapeutul are datoria de a expluca pacientului
scopul exercițiului , principiile esențiale de montaj, direcția , intensitatea,
amplitudinea , ritmul și durata exercițiului. Odată ce sistemul a fost instalat,
Kinetoterapeutul are datoria să supravegheze executarea corectă a exercițiului,
să țină sub control atât pacientul , cât și circuitul la care lucrează. Pacientul
trebuie să realizeze mișcările pe care le înțelege și le controlează, ca urmare a
unei excelente coordonări mortice.”4646
Terminologie în educație fizică
“Gimnastica este un sistem de exerciţii, aplicate analitic sau global, care

influenţează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării
şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării unei ţinute corecte. În
funcţie de scopul urmărit şi de multitudinea de mijloace de care dispune,
gimnastica a fost împărţită în mai multe ramuri: a) gimnastica cu caracter
formativ: gimnastica de bază, gimnastica igienică; b) gimnastica de
performanţă: gimnastica la aparate (gimnastica artistică), gimnastica ritmică,
gimnastica acrobatică, gimnastica aerobică; c) gimnastica cu caracter ajutător:
4646
27
gimnastica pe ramură de sport (gimnastica înotătorului, atletului, schiorului
etc.); gimnastica terapeutică (medicală) şi gimnastica în producţie.
Mişcarea este acţiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor sale în spaţiu,

faţă de un punct de referinţă. Sinonime: act motric, element (tehnic), exerciţiu
(fizic). Mişcările au o serie de caracteristici cum ar fi: - Traiectoria mişcării,
este caracteristica spaţială a mişcării şi constă din drumul parcurs de corp sau
segmentele sale, între poziţia iniţială şi cea finală. Se exprimă prin formă
(rectilinie sau curbilinie), amplitudine şi direcţie. - Amplitudinea mişcării.
Mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale (a traiectoriei) între anumite
repere, alese arbitrar, exprimate în grade şi unităţi de măsură liniare. -
Direcţiile principale. Prin intermediul acestora se precizează către unde se
deplasează corpul sau segmentele sale. Acestea sunt: înainte, înapoi, lateral
(stînga, dreapta), sus, jos. Poziţiile intermediare se referă la braţe: lateral-sus,
lateral-jos, înainte-sus, înaintejos, diagonal. Poziţiile oblice (se referă tot la
braţe), reprezintă poziţia braţelor luată între două poziţii intermediare ale
acestora: oblic-sus, oblic-jos etc. Prezentarea completă a tuturor poziţiilor
corpului şi a segmentelor acestuia, va fi făcută pe larg în conţinutul acestui
capitol. - Planurile în care se desfăşoară mişcările segmentelor corpului
corespund planurilor anatomice: frontal dispus vertical paralel cu fruntea,
sagital dispus vertical (împarte corpul în partea stângă şi partea dreaptă) şi
transversal dispus orizontal (împarte corpul în două: partea de sus şi partea de
jos). - Axele. În jurul axelor corpul efectuează mişcări de rotaţie. Aceste axe
sunt: longitudinale şi transversale. - Tehnica mişcării. Reprezintă structura
raţională a actului motric, corespunzătoare scopului urmărit. - Tempoul
mişcării - este caracteristica temporală a actului motric care indică cantitatea de
elemente structurale ale acestuia, raportate la unitatea de timp. - Ritmul
mişcării – este tot o caracteristică temporală a actului motric şi constă din
accentuarea periodică, după anumite reguli, ale unora dintre elementele sale
28
constitutive. - Cadenţă. Succesiunea ritmică şi uniformă a paşilor în mers şi
alergare, imprimată prin diferite modalităţi de semnalizare sonoră: prin fluier,
numărătoare, bătăi din palme etc. Deplasarea în cadenţă se foloseşte în lecţia de
educaţie fizică sau în dirijarea colectivelor cu ocazia demonstraţiilor sau a
festivităţilor.
Mişcările segmentelor corpului - La nivelul fiecăruia din cele patru segmente

ale corpului: cap, braţe, trunchi şi picioare, se pot efectua o serie de mişcări
specifice. În derularea prezentării mişcărilor ce pot fi executate la nivelul
segmentelor corpului, vom constata similitudini cu poziţiile segmentelor
corpului. Trebuie însă să fim atenţi şi să facem o diferenţiere între poziţia unui
segment şi între mişcarea pe care o efectuează. Termenii se diferenţiază prin
terminaţia cuvântului în: -ire, -are. De exemplu: poziţia cap răsucit, la mişcare
se spune şi se scrie răsucire; poziţia cap aplecat, mişcarea este aplecare.
Această regulă este valabilă pentru toate celelalte segmente ale corpului.
Mişcările capului Capul poate executa mişcările prezentate în schema de mai
jos. Mişcarea de aplecare înapoi se mai numeşte extensie, termen care este
frecvent folosit, de exemplu: extensia capului (mişcarea se execută spre înapoi
dar nu se precizează acest lucru). Deci, se spune şi se scrie extensia capului.
Nu de puţine ori se face confuzia între mişcările capului şi cele pe care le poate
efectua trunchiul. De aceea, întâlnim destul de des formularea îndoirea capului,
ca mişcare. Este greşit deoarece la nivelulu capului nu avem o asemena grupă
de mişcări. La nivelul acestui segment al corpului avem rotarea. Aceasta este o
mişcare circulară a capului, fiind alcătuită dintr-o succesiune de aplecări şi
răsuciri.
Mișcările brațelor - Cu braţele putem executa cele mai complexe mişcări:

îndoire, întindere, ducere, balans, rotare şi răsucire (vezi schema de mai sus).
Braţele se îndoaie când ducem mâinile pe umeri, la ceafă, pe şolduri etc.
Braţele îndoite se pot întinde pe toate direcţiile principale, intermediare şi
29
oblice. Ducerea este o deplasare a braţelor fără elan pe diferite direcţii şi
planuri. De foarte multe ori se spune şi se scrie greşit ridicarea braţelor, în loc
de ducerea braţelor. Este adevărat, braţele execută o mişcare de ridicare, dar
corect se spune şi se scrie: ducerea braţelor... De exemplu: ducerea braţelor (de
jos) lateral, ducerea braţelor (din înainte) lateral, ducerea braţelor prin lateral
sus etc. Balansul este o mişcare de pendulare a braţelor sub formă de arc de
cerc executată în plan frontal sau sagital.
Mișcările trunchiului - Trunchiul execută mişcări complexe, am putea spune

chiar cele mai complexe mişcări dintre cele efectuate de celelalte segmente ale
corpului, cum ar fi: aplecare, îndoire, întindere, răsucire şi rotare. Ca şi la
poziţia de trunchi aplecat, aplecarea trunchiului se execută numai spre înainte
şi doar până la 900 . Mişcarea de aplecare nu se mai execută în alte direcţii.
Dacă această mişcare spre înainte a trunchiului depăşeşte 900 ea se numeşte
îndoire. Efectuarea acestei mişcări spre înapoi şi mişcări ale braţelor îndoire
întindere braţele îndoite pot fi întinse pe toate direcţiile principale, intermediare
şi oblice: lateral, sus, jos ducere balans rotare răsucire pe umeri la ceafă cu
mâinile pe şolduri deplasarea fără elan a braţelor pe diferite direcţii şi planuri
prin lateral sus prin înainte jos din înainte lateral pendularea braţelor în arc de
cerc executată în plan sagital sau frontal din Stând: balans cu braţele înainte şi
înapoi mişcare circulară executată cu braţele din articulaţiile scapulo-humerale
în plan frontal în plan sagital mişcare de rotaţie executată în jurul axelor
longitudinale ale braţelor înăuntru (pronaţie) în afară (supinaţie) lateral, chiar
dacă nu se depăşesc 900 , se numeşte tot îndoire. Mişcării de îndoire înapoi a
trunchiului i se mai spune şi extensie, termen frecvent folosit: extensia
trunchiului. De multe ori, se face confuzie între mişcarea de aplecare a
trunchiului şi cea de îndoire. Dacă vom reţine explicaţiile făcute mai sus, nu ar
trebui să se mai facă astfel de confuzii. Întinderea este o mişcare opusă îndoirii
şi se execută la revenirea trunchiului după îndoire. Răsucirea este o mişcare
30
executată de trunchi în jurul axei longitudinale a corpului, din mai multe
articulaţii. Răsucirea trunchiului se poate executa spre stânga şi spre dreapta.
Rotarea trunchiului este o mişcare circulară a acestuia alcătuită dintr-o
succesiune de îndoiri şi răsuciri ale acestuia. O particularitate la nivelul
mişcărilor trunchiului este aceea că mişcarea de îndoire spre înainte, dar chiar
şi cea de îndoire laterală, se poate efectua în acelaşi timp cu răsucirea, cum ar fi
de exemplu: îndoirea trunchiului înainte cu răsucire... Şi aplecarea trunchiului
(numai spre înainte, aşa cum am precizat) se poate efectua în acelaşi timp şi cu
răsucirea acestuia.
Mișcările picioarelor - Picioarele execută mai multe tipuri de mişcări: îndoire,

întindere, ridicare, rotare, balansare şi răsucire. Mişcarea de îndoire a
picioarelor se poate efectua din stând, din aşezat, din culcat, din atârnat. Pe
lângă aceste poziţii fundamentale, îndoirea picioarelor se poate realiza şi din
mai multe derivate ale poziţiilor fundamentale amintite. Mişcarea de întindere
a picioarelor se execută din picioare îndoite, fiind o mişcare inversă îndoirii.
Mişcarea de ridicare se execută numai prin ridicarea pe vârful picioarelor.
Rotarea este o mişcare circulară executată cu un picior sau cu ambele picioare.
Balansarea este o mişcare circulară executată cu unul sau cu ambele picioare în
plan frontal şi sagital. Mişcarea de răsucire a picioarelor se execută în axul lung
al acestora, spre interior sau spre exterior.
Descrierea unui exerciţiu la aparate - Sprijin: balans peste cu dreptul în sprijin

călare; roata călare înainte; balans peste înapoi cu dreptul în sprijin; roată
înapoi; coborâre prin subbalansare. Se observă că şi în descrierea mişcărilor
dintr-un exerciţiu la aparate se respectă aceleaşi reguli. Descrierea exerciţiului
este făcută pe orizontală, mişcările sunt despărţite prin semnul.
Ordinea exerciţiilor într-un complex de exerciţii de dezvoltare fizică

armonioasă
1. Exerciţii cu caracter de coordonare

31
2. Exerciţii pentru braţe
3. Exerciţii pentru picioare
4. Exerciţii pentru trunchi
5. Exerciţii cu caracter complex
6. Exerciţii pentru tonificarea grupelor mari musculare
7. Sărituri (ca mingea)
8. Exerciţii de respiraţie şi relaxare”4747
Terminologia în educație fizică vs kinetoterapie
Tabelul nr. 1. Poziții fundamentale 48
Terminologia educației fizice Terminologia kinetoterapiei

Stând Ortostatism
Pe genunchi Pe genunchi
Așezat Așezat cu genunchii extinși
Culcat Decubit
Atârnat Atârnat
Sprijinit Sprijinit
4747
https://www.academia.edu/40983086/I_Terminologia_educa
%C5%A3iei_fizice
48
https://ro.scribd.com/doc/256815472/Terminologia-in-Educatie-Fizica-Si-
Sport-Kinetoterapie
49
Sport-Kinetoterapie
32
Tabelul nr. 2. Poziții derivate din poziția fundamental stand/ortostatism prin
modificarea poziției trunchiului/capului/membrelor superioare/membrelor
inferioare. 49

Capul aplecat înainte/înapoi Capul flectat/extins
Trunchiul aplecat la 45/90 grade Trunchiul flectat la 45/90 grade
Trunchiul îndoit înainte/lateral/înapoi Trunchiul flectat/flectat lateral/
extins
Trunchiul răsucit Trunchiul rotat
Membrele superioare Brațele flectate la 90 grade/abduse la
înainte/lateral/sus/înapoi 90 grade/ flectate la 180 de grade/
extinse
MS încrucișate MS adduse
MS răsucite spre interior/exterior MS rotate intern/extern
Coatele îndoite Coatele flectate
Depărtat în plan frontal Membrele inferioare abduse
Depărtat în plan antero-posterior Un membru inferior flectat, celălalt
extins
33
Membrele inferioare încurcișate Membrele inferioare adduse
Genunchii îndoiți/semiîndoiți Genunchi flectați la 90/45 grade
Fandat lateral Un MI Abdus , genunchiul flectat și
celălalt MI Abdus
Pe vârfuri Sprijin pe antepicior
Pe călcâi Sprijin pe calcaneu
Tabelul nr.3 Poziții derivate din poziția fundamental pe genunchi, prin

modificarea bazei de susținere.5050

Genunchii depărtați Membrele inferioare abduse
Călcâiele depărtate MI în rotație internă
Așezat pe călcâie MI flectate la 90 grade din articulația
coxofemurală, genunchii flectați
Pe genunchi , celălalt MI înainte, Pe un genunchi , celălalt MI cu
sprijinit și îndoit genunchiul flectat la 90 grade ,
priciorul sprijinit pe sol
Pe genunchi, celălalt MI lateral, Pe un genunchi, celălalt MI Abdus,
sprijinit și îndoit genunchiul flectat la 90 grade,
piciorul sprijinit pe sol
5050
Sport-Kinetoterapie
34
Pe genunchi, celălalt MI înapoi Pe un genunchi, celălalt MI extins,
fața dorsală a piciorului sprijinită pe
sol
Tabelul nr. 4. Poziții derivate din poziția fundamental sprijinit, prin


Ghemuit Cu membrele inferioare și coloana
vertebrală flectate
Stând În ortostatism
Pe genunchi și pe palme Patrupedie
Pe un genunchi, celălalt MI Pe un genunchi, celălalt MI
înainte/înapoi/lateral, sprijinit flectat/extins/Abdus, sprijinit pe sol
Tabelul nr. 5. Poziții derivate din poziția fundamentală așezat/așezat cu

genunchii extinși , prin modificarea suprafeței de sprijin.52

MI depărtate/îndoite MI abduse/cu genunchi flectați
5151
Sport-Kinetoterapie
52
Sport-Kinetoterapie
35
Un MI cu un genunchi îndoit,coapsa Un MI intern și abdus din articulația
și gamba în lateral coxofemurală, genunchiul flectat
Un MI cu genunchiul îndoit, gamba Un MI rotat extern și abdus din
înspre interior articulația coxofemurală, genunchiul
flectat
Genunchii îndoiți, gambele Genunchii flectați, gambele
încrucișate încrucișate
Tabel nr.6. Poziții derivate din poziția fundamentală culcat/decubit, prin


Facial Ventral
Costal Lateral
Dorsal Dorsal
Facial cu sprijin pe palme/coate, cu „Poziția păpușii înalte/joase.”
capul aplecat înapoi , trunchiul îndoit
înapoi
Pozițiile și mișcările segmentelor corpului
Tabel nr. 7. Membrele inferioare 54
5353
Sport-Kinetoterapie
54
Sport-Kinetoterapie
36
Poziții
Înapoi Extinse din articulația coxofemurală
Înainte sus Flectate din articulația coxofemurală
Depărtate în plan frontal Abduse din articulația coxofemurală
Încrucișate Adduse din articulația coxofemurală
Răsucite spre interior Rotate intern articulația coxofemurală
Răsucite spre exterior Rotate extern din articulația
coxofemurală
Genunchii îndoiți/întinși Genunchii flectați/extinși
Piciorul întins/îndoit Flexie plantară/dorsală
Piciorul înspre interior Piciorul addus
Piciorul înspre exterior Piciorul abdus
Planta înspre interior Supinat
Planta înspre exterior Pronat
Mișcări
Ridicare înapoi/înainte Extensie/flexie
Depărtate/apropiere Abducție/Adducție
Răsucire spre interior/exterior Rotație internă/externă
Rotare Circumducție
- Inversie(adducție+supinație+extensie
)
- Eversie (abducție+pronație+flexie)
Tabel nr.8. Trunchiul 5555
5555
Sport-Kinetoterapie
37
Poziții
Aplecat înainte/înapoi Flectat/extins
Îndoit înainte/înapoi/lateral Flectat/flectat lateral/extins
Răsucit Rotat
Mișcări
Aplexare 45/90 grade Flexie 45/90 grade
Îndoire înainte/în lateral/înapoi Flexie/flexie în lateral/extensie
Răsucire Rotație
Tabelul nr.9. Membrele superioare5656

Poziții
Umărul adus înainte Antedus, proiectat/translat înainte
Umărul dus înapoi Retrodus, proiectat/translat înapoi
Brațele încrucișate Brațele adduse
Brațele răsucite spre interior Brațele rotate intern
Brațele răsucite spre exterior Brațele rotate extern
Cotul îndoit/întins Cotul flectat/extins
Antebrațul cu palma în jos/sus Antebrațul pronat/supinat
Pumnul înclinat lateral Pumnul abdus (înclinat radial)
Pumnul înclinat medial Pumnul addus (înclinat cubital)
Palma în căuș Metacarpienele I,II,III,IV adduse și
ușor flectate
Degetele răsfirate, depărtate Degetele abduse
Mișcări
5656
Sport-Kinetoterapie
38
Ducerea umărului înainte Anteducție, antepulsie
Ducerea umărului înapoi Retroducție, retropulsie
Ridicare prin înainte sus Flexie
Ridicare prin lateral sus Abducție
Ridicare înapoi Extensie
Ducerea brațului înapoi Abducție orizontală
Ducerea brațului înainte Adducție orizontală
Răsucirea brațului spre Rotație internă/externă
interior/exterior
Tabelul nr. 10. Membrele inferioare5757

Poziții
Înapoi Extensie din articulația coxofemurală
Înainte sus Flectate din articulația coxofemurală
Depărtate în plan frontal Abduse din articulația coxofemurală
Încrucișate Adduse din articulația coxofemurală
Răsucite spre interior Rotate intern din articulația
coxofemurală
Răsucite spre exterior Rotate extern din articulația
coxofemurală
Genunchii îndoiți/întinși Genunchii flectați/extinși
Piciorul întins/îndoit Flexie plantară/dorsală
Piciorul înspre interior Piciorul addus
Piciorul înspre exterior Piciorul abdus
Planta înspre interior Supinat
5757
Sport-Kinetoterapie
39
Planta înspre exterior Pronat
Mișcări
Ridicare înapoi/înainte Extensie/flexie
Depărtare/apropiere Abducție/adducție
Răsucire spre interior/exterior Rotație internă/externă
- Inversie
( adducție+supinație+extensie)
- Eversie (abducție+pronație+flexie)
Fig. nr.13, Stând/ortostatism, fig.5858
Fig. nr.14, Pe genunchi, fig.59
5858
Sport-Kinetoterapie
59
Sport-Kinetoterapie
40
Fig. nr.15, Așezat,fig.6060
Fig. nr.16, Culcat/Decubit,fig.61
Fig. nr.17, Atârnat,fig.62
6060
Sport-Kinetoterapie
61
Sport-Kinetoterapie
62
Sport-Kinetoterapie
41
Fig. nr.18, Sprijinit,fig.63
Fig. nr.19, Trunchi aplecat/flectat înainte, fig.6464
Fig. nr.20, Trunchi îndoit înainte,lateral, fig.65
6463
Sport-Kinetoterapie
64
Sport-Kinetoterapie
65
Sport-Kinetoterapie
42
Fig. nr. 21, Trunchi răsucit/rotat, fig.66
Fig. nr.22, MS Înainte, Sus, Lateral,Stând, fig.6767
Fig. nr.23, MS răsucite/rotate spre interior,exterior, fig.68
6766
Sport-Kinetoterapie
67
Sport-Kinetoterapie
68
Sport-Kinetoterapie
43
Fig. nr.24, MI apropiate, depărtate, încucișate, îndoite, fig.69
Fig. nr.25, Fandare înainte, înapoi, lateral, fig.7070
Fig. nr.26, Flexia mâinii pe antebraț; extensia mâinii pe antebraț,fig.71
7069
Sport-Kinetoterapie
70
Sport-Kinetoterapie
71
Sport-Kinetoterapie
72
Sport-Kinetoterapie
44
Fig. nr.27, Flexia degetelor ; Extensia degetelor, fig.72
Fig. nr.28 , Abducția mâinii ; Adducția mâinii, fig.73
Fig. nr.29 , Picior flectat/îndoit (flexie dorsală), fig.7474
Fig.nr.30 , Picior extins/întins (flexie plantară), fig.75
7473
Sport-Kinetoterapie
74
Sport-Kinetoterapie
76
Sport-Kinetoterapie
77
Sport-Kinetoterapie
45
Fig. nr. 31, Supinat ; Pronat, fig.76
Fig. nr.32 , Abdus; Addus, fig.77
Fig. nr.33, Picior în inversie ; în eversie, fig.7878
7878
Sport-Kinetoterapie
79
Sport-Kinetoterapie
80
Sport-Kinetoterapie
46
Fig. nr.34, Rotare MI, fig.79
Fig. nr.35, Răsucire ; Rotare , fig.80
BIBLIOGRAFIE:
Cărți:
1.DICȚIONAR DE KINETOTERAPIE , Autori : Constantin Albu, Alois

Gheruț, Mihai Albu , Editura POLIROM , 2007
2.KINETOLOGIE PROFILACTICĂ,TERAPEUTICĂ ȘI DE RECUPERARE

Autor TUDOR SBENGHE , EDITURA MEDICALĂ , București , 1987
47
https://ro.scribd.com/doc/177402721/Tudor-Sbenghe-Kinetologie-Profilactica-
Terapeutica-Si-de-Recuperare
3.CURS STUDII DE LICENȚĂ ÎN: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE

Dănilă Doina ,Editura Alma Mater , Bacău – 2012
https://www.academia.edu/36259780/
Bazele_generale_ale_kinetoterapiei_Bazele_generale_ale_kinetoterapiei_CURS
_STUDII_DE_LICEN%C5%A2%C4%82_%C3%8EN_KINETOTERAPIE_
%C5%9EI_MOTRICITATE_SPECIAL%C4%82_TERAPIE_OCUPA
%C5%A2IONAL%C4%82
4.https://ro.scribd.com/doc/256815472/Terminologia-in-Educatie-Fizica-Si-
Sport-Kinetoterapie
5.https://www.academia.edu/40983086/I_Terminologia_educa
%C5%A3iei_fizice
Reviste:
1.https://kinetoterapii.ro/despre-kinetoterapie
2.https://adlermedical.md/servicii/kinetoterapie
3.https://www.fortiusmedical.ro/blog/recuperarea-medicala-un-ansamblu-de-
proceduri-si-tratamente-care-vindeca_138
4.https://www.kinetic.ro/importanta-kinetoterapiei/
Internet:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Reabilitare_medical%C4%83
48
49

Terminologie in Educatie Fizica Si Kinetoterapie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terminologie in Educatie Fizica Si Kinetoterapie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Farmacie și Medicină ”Gr. T.

Popa” din Iași

Elemente de gimnastică medicală.

Student: SPIRIDON ANDRA-CRISTINA

Terminologia în educație fizică și

Student: SPIRIDON ANDRA-CRISTINA

4.Terminologia educației fizice.

5.Terminologia în educație fizică vs kinetoterapie.

Kinetologia medicală studiază mecanismele neuromusculare și articulare care

a) Scăderea forței musculare (hipotonie) sau , din contră , contractura sau

Kinetologia medicală face parte din medicina fizică – specialitate terapeutică

“Denumirea de kinetoterapie vine de la cuvintele grecești: kinetos = mobil

Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum hernia de disc, scolioza,

In urma unui traumatism, gestionarea durerii in viata de zi cu zi se poate dovedi

 Reducerea sau eliminarea durerii. Exercitiile terapeutice si tehnicile

Scopul este de a îmbunătăți și de a restabili capacitatea funcțională și calitatea

“Avantajele recuperării medicale

Recuperarea medicală ajută la ameliorarea durerii pacienților de toate vârstele,

Un echilibru și o mobilitate mai bune.

Persoanele care se recuperează după o accidentare sau o intervenție chirurgicală

Prevenirea unei intervenții chirurgicale:

Gestionarea problemelor legate de vârsta înaintată:

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, articulațiile și mușchii lor se deteriorează.

„Recuperarea profesională (vocațională) este o etapă a recuperării axată pe

Recuperarea socială este o etapă a recuperării axată pe rezolvarea problemelor

Recuperarea funcțională este "reprezintă un domeniu de activitate complexă

Compensarea reprezintă "mecanismul biologic de menținere a funcțiilor vitale

Corectarea este "un proces care se ocupă cu corectarea abaterilor de la normal

Reeducarea este "ansamblul mijloacelor şi îngrijirilor destinate să permită

Readaptarea reprezintă "ansamblul de măsuri care, pe lângă reeducarea

Reabilitarea reprezintă "readucerea în stare activă, prin reeducare, exerciții şi

“Atitudine-Poziția corectă a corpului și a segmentelor însoțită de o dezvoltare

“Balneoterapie- formă de hidroterapie care utilizează ape cu anumite calități ce

„Bobath- metodă de lucru în recuperarea neuromotoare care a devenit cunoscută

“Contracție musculară- Scurtarea unui mușchi sub acțiunea impulsului nervos

Există trei mari tipuri de contracții musculare în organism : 1) contracția

“Cap aplecat – Bărbie ridicată – Manevră prin intermediul căreia se asigură

Capacitate motrică - Calitatea de a avea îndemânare , abilitate , amplitudine,

Carr și Sherpherd (nume proprii) – Metodă de reeducare motoare dezvoltată de

“Cifolordoză – Este o accentuare compensaorie a curburilor vertebrale.

Fig. nr. 1. Cifolordoză fig.1515

“Cifoscolioză – Curbarea anormală a coloanei vertebrale în două planui

Fig. nr. 2. Cifoscolioză esențială ireductibilă de gradul III fig.1717

“Cifoză – Accentuarea curburii coloanei vertebrale în plan sagital. Tulburarea

Fig. nr. 3. Cifoză fig.1919

„Comunicare motrică – Are la bază gestul care se produce în relațiile și

Contracție izometrică – Reprezintă o formă de contracție în care lungimea

“Deget în butonieră – Se întâlnește la nivelul policeului și este caracterizat prin

“Deget în Ciocan – Deformare a degetului la care articulația interfalangiană

Fig. nr. 5. , Deget în Ciocan , fig.2525

“Deget în Coup De Vent – Deviație cubitală a degetelor, caracteristică și

Fig. nr. 6. ,Deget în Coup De Vent , fig.27

“Deget în gât de lebădă – Constă de obicei în flexiunea metacarpofalangienei și

Fig. nr. 7. , Deget în gât de lebădă , fig.2929

Deget în resort – Dificultate de extensie a unui deget ca urmare a îngroșării și

“Entorsă – Leziune a sistemului capsuloligamentar, consecința unor mișcări

“Exercițiu fizic – Mișcările voluntare sunt determinate de necesități obiective,

“Hallux flexus – Devierea halucelui în plan sagital, acsta fiind în permanență

Fig. nr. 8. ,Hallux flexus , fig.35

“Hallux valgus – Deviația în abducție însoțită de rotirea degetului mare de

Fig. nr. 10. ,Hallux varus, fig.39

“Memorie motrică – Capacitatea individului de amintire și reproducere a

Mers – Mod de deplasare a omului pe suprafețe orizontale sau înclinate, prin