KINETOTERAPIA

Kinetoterapia: încă din antichitate (China antică, India antică, Grecia antică, Egiptul
antic etc), exerciţiile fizice erau practicate pentru menţinerea unei bune forme fizice, dar şi în
tratarea unor afecţiuni cum ar fi dureri musculare, guta, obezitate etc. Sistemele antice de
gimnastica cuprindeau exercitii de tinuta, lupta cu sabia, aruncarea sulitei si discului,
alergare, box, aruncarea cu piatra, sarituri si inot.
Kinetoterapie (sau Kinetologie medicala) este stiinta care studiaza mecanismele
articulare si neuromusculare care asigura omului activitatile motrice normale.
Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe speciale de
recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului
functional in diverse afectiuni.
Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamnă terapie prin mişcare şi provine
din limba greacă unde rădăcina acestuia – “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mişcare”.

Kinetoterapia se foloseşte pentru recuperarea medicală somato-funcţională şi constă

într-un ansamblu de tehnici şi metode având în centru exerciţiul fizic.In cadrul programelor
de kinetoterapie - gimnastica medicala de recuperare - fiecare pacient beneficiaza individual
de supraveghere de specialitate din partea unui kinetoterapeut.

În prezent, există două tipuri de kinetoterapie – de recuperare și profilactică. Pe lângă

acestea, există o ramură special dezvoltată de kinetoterapie pentru copii și bebeluși,
cunoscută și drept kinetoterapie pediatrică.

Kinetoterapia de recuperare este axată pe refacerea funcțiilor diminuate ale

organismului, cu ajutorul unui set de exerciții specifice, numită gimnastică de
recuperare. Kinetoterapia profilactică, în schimb, urmărește fie menținerea condiției de
sănătate a pacientului, fie oprirea cronicizării unei anumite afecțiuni severe, și se folosește
atât de exerciții fizice, cât și de masaj medical sau de tehnici de relaxare.

Adesea, cele două forme se întrepătrund, rezultând un al treilea tip de kinetoterapie,

numit kinetoterapie curativă, unde se lucrează atât pe refacerea funcțiilor, cât și pe
menținerea stării de sănătate a pacientului sau stoparea cronicizării unei anumite boli.
În cadrul Kinetoterapiei sunt cuprinse trei forme de kinetoprofilxie: primară,
secundară şi terţiară.
Kinetoprofilaxia primară este atunci când utilizam exerciţiul fizic, tehnicile şi
metodele pentru a preveni îmbolnăvirile, în limitele vârstelor biologice şi cronologice.
Gimnastica de înviorare, activităţile în aer liber, plimbările, activităţile de timp liber
competiţionale şi necompetiţionale etc., sunt mijloace foarte utile în kinetoprofilaxie.
Kinetoprofilaxia secundară are rolul de a preveni complicaţiile îmbolnăvirilor,
iar kinetoprofilaxia terţiară previne apariţia sechelelor în urma îmbolnăvirilor care ar putea
determina dizabilităţi motorii şi/sau psihice.

Kinetoterapia pentru copii este destinata atat bebelusilor, copiilor de varsta prescolara
cat si copiilor de varsta scolara. Programele de kinetoterapie pentru copii se efectueaza numai
in urma unui diagnostic pus de medicul specialist neurolog, pediatru sau ortoped.
Desfasurarea acestor programe individualizate este monitorizata indeaproape si permanent de
specialistii kinetoterapeuti.

Principalele obiective ale kinetoterapiei sunt:

 Menținerea condiției de sănătate la niveluri optime și a unei stări generale de

bine;

 Îmbunătățirea mobilității și a amplitudinii articulare;

 Scăderea riscului de accidentare, datorită unei mobilități și

flexibilități ameliorate;
  Permiterea recuperării rapide în urma posibilelor accidente sau evenimente
traumatice;

 Creșterea randamentului în raport cu efortul fizic și îmbunătățirea tonusului

muscular;

 Creșterea forței musculare;

 Corectarea deviațiilor aparatului locomotor;

 Ameliorarea sau tratarea tulburărilor de echilibru și/sau coordonare;

 Redobândirea, totală sau parțială, a dexterității și a funcționalității musculare,

osoase și articulare;

 Recuperarea funcțiilor esențiale, deteriorate în urma unui accident vascular

cerebral;

 Recuperarea reumatică în caz de osteoporoză sau artrită, precum și menținerea

unei condiții de sănătate optime.

Kinetoterapia este necesară ori de cate ori se constată dezaliniamente posturale în

perioada de creştere şi dezvoltare a copilului şi adolescentului. Alterarea posturii este foarte
frecventă la copii şi adolescenţi din cauza menţinerii prelungite a poziţiei aşezat. Intervenţia
precoce rezolvă aceste probleme prevenind astfel şi apariţia altor afecţiuni sau complicaţii la
vârsta adultă.

În situaţii posttraumatice şi postoperatorii kinetoterapia este un mijloc de bază pentru

recuperarea funcţiilor afectate.De asemenea, în cazul afecţiunilor neurologice doar prin
adăugarea kinetoterapiei la celelalte tratamente instituite se pot viza ameliorări.

Kinetoterapia este de asemenea necesară pentru femeile care doresc să rămână

însărcinate, pregătirea unui tonus general bun şi echilibrat pentru sarcina fiind un obiectiv
foarte important. În timpul sarcinii kinetoterapia are obiectivul de a facilita naşterea, iar după
naştere aceasta permite o revenire rapidă la valorile normale de tonus general echilibrat.

Patologia specifică sportivă şi accidentările sportive beneficiază de aportul

kinetoterapiei pentru o cât mai rapidă reinserare în activitate a sportivilor.
Patologia coloanei vertebrale reprezintă un procentaj foarte important din cazuistica
kinetoterapiei. Progresul tehnologic în kinetoterapia coloanei vertebrale aduce beneficii foarte
importante pentru recuperarea funcţionalităţii acesteia, în centrul atenţiei aflându-se echilibrul
functional musculo-articular.

Bibliografie
https://www.cdt-babes.ro/servicii/kinetoterapie_gimnastica_recuperare.php
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ce-este-kinetoterapia-15973857/
https://doc.ro/sanatate/ce-este-kinetoterapia-si-cand-este-necesara