Gimnastica medicală sau kinetoterapia şi

rolul ei recuperarea medicală

Scris de Dr.Tache Georgiana-Ozana 306 afisari
19:56:39, Luni 14 Noiembrie 2011
Dr.Tache Georgiana-Ozana

Medic primar recuperare medicala

Doctor în Ştiinţe medicale

Medic coordonator
Centrul de Recuperare
Medicală “Medical Care”
www.medicalcare.ro
contact@medicalcare.ro
021-233 9727
0723.626.289

     Gimnastica medicală sau kinetoterapia (terapia prin mişcare) reprezintă unul dintre
mijloacele fundamentale pe care se bazează recuperarea deficitelor motorii.

     Reabilitarea, la rândul său, defineşte un context mai larg, care cuprinde mai multe mijloace
sau modalităţi prin care o persoană devine capabilă psihosomatic de a se adapta la condiţiile
mediului înconjurător, de a fi utilă societăţii din care face parte şi de a obţine un minim
necesar de confort şi satisfacţii, aşa-numita calitate aşteptată a vieţii. Putem enumera, astfel,
modalităţile terapeutice amintite mai sus, precum recuperarea medicală (care cuprinde la
modul general gimnastica medicală sau kinetoterapia, fizioterapia şi masajul), readaptarea
psihică (psihoterapie), educarea şi reeducarea profesională, readaptarea sociofamilială.

     Un program de recuperare medicală constă în prescrierea unor măsuri de profilaxie a 

afecţiunilor legate de statica aparatului locomotor (cifoze, scolioze, picior plat, hallux valgus,
genu valgum etc.) sau de decondiţionarea fizică la efort, prevenirea îmbolnăvirilor legate de
anumite activităţi sau profesii (discopatia vertebrală, nevralgiile, sindroamele algice
musculoligamentare etc.), precum şi recuperarea deficitelor funcţionale instalate în contextul
unor accidente (fracturi osoase, traumatisme craniene sau de coloană vertebrală, hernie de
disc, entorse şi rupturi musculare sau ligamentare etc.).

    Tot în programul de recuperare se includ: menţinerea nivelului funcţional obţinut

postoperator, cu îmbunătăţirea pe parcurs a nivelului şi tipului de efort fizic permis, cu
însuşirea unor reguli de îngrijire a segmentelor sau articulaţiilor suferinde, prescrierea
tratamentelor medicamentoase potrivite fiecărei afecţiuni, antialgice, miorelaxante sau
suplimente osteoarticulare, recomandarea de a purta unele orteze (precum susţinătoare ale
bolţii plantare, talonete, distanţatoare ale degetelor, genunchiere, cotiere, corset etc.) sau de a
utiliza unele aparate ajutătoare la mers (baston, cârjă, cadru) şi instruirea pacientului de a le
întrebuinţa corect, precum şi prescrierea metodelor de fizioterapie necesare simptomatologiei
algice şi disfuncţionale prezentate de pacient, prescrierea tipului de masaj terapeutic
corespunzător fiecărei afecţiuni, alcătuirea unui program de kinetoterapie personalizat în
scopul tratării suferinţei prezente cât şi prevenirea apariţiei altor disfuncţionalităţi.
     Prin urmare, gimnastica medicală sau kinetoterapia reprezintă profilaxie şi terapie cu
ajutorul mişcării, mobilizării articulare, creşterii forţei musculare, asigurând totodată şi
rezistenţa la efortul depus, coordonarea mişcărilor şi abilitatea de a desfăşura activităţi de
precizie sau care fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, dar şi a capacitatea noastră de a ne
mobiliza sau deplasa în mediul înconjurător sociofamilial şi profesional, conform aşteptărilor.

     Kinetoterapia se adresează pacienţilor, indiferent de  categoria de vârstă sau de afecţiunea
prezentată, este utilă inclusiv femeii gravide, utilizând programe diferenţiate pe cele trei
trimestre de sarcină, dar şi după naştere, de revenire la nivelul anterior al calităţii vieţii. De
virtuţile profilactice ale terapiei prin mişcare beneficiază şi adulţii sănătoşi care vor să-şi
menţină sau să-şi îmbunătăţească starea de sănătate fizică prin gimnastică de întreţinere, la
care se poate adăuga şi masajul de întreţinere şi/sau troficizare a ţesuturilor implicate în
mişcare.

     Vom enumera doar câteva dintre afecţiunile care beneficiază cu succes de programele
terapeutice de gimnastică medicală sau kinetoterapie: discopatia, spondiloza cervicală, sechele
disfuncţionale posttraumatice şi postoperatorii, afecţiuni ale coloanei vertebrale precum
spondilita ankilozantă, scolioze, cifoze, suferinţe reumatismale ale articulaţiilor membrelor,
cum ar fi coxartroze, gonartroza sau suferinţe periarticulare (bursite, tendinite, periartrite ale
umărului şi şoldului), afecţiuni neurologice soldate cu deficite motorii (hemipareze după
accidente vasculare cerebrale, pareze ale nervilor periferici de diferite cauze, la nivelul
nervului sciatic, nervi ale membrelor superioare, pareze ale nervului facial), profilaxia şi
terapia osteoporozei, program de gimnastică pentru copii cu afecţiuni congenitale sau
dobândite.