Ce este medicina sportivă și ce beneficii îți

oferă
Medicina sportivă are toate atributele unei specializări medicale multidisciplinare și implică aspecte
teoretice și practice specifice. Ca oricare altă ramură a medicinei este interconectată cu celelalte
specializări și are ca scop principal binele pacientului, indiferent dacă este vorba despre un sportiv de
performanță sau oricare altă persoană care face o activitate fizică pentru beneficiile mișcării aduse
sănătății, ameliorarea unor afecțiuni sau recuperare.

Medicina sportivă, ca specializare

Medicina sportivă analizează toate modificările fiziologice pe care le presupune efortul fizic
și poate gestiona efectele activității fizice, cu un scop dublu: prevenția situațiilor limită și
recuperarea organismului. Totodată se concentrează pe modul în care organismul uman se
pregătește și răspunde la efort fizic. Medicul specialist în medicină sportivă are cunoștințele
care pot oferi suportul necesar pentru atingerea unui potențial maxim în timpul efortului fizic,
în cazul sportivilor, sau pentru a determina mobilizarea eficientă, fără riscuri, a persoanelor
care practică un sport ca soluție pentru menținerea sănătății, prevenirea agravării unor boli și
recuperarea după accidentări, traumatisme sau intervenții chirurgicale ale aparatului musculo-
scheletic.

Rezumând se poate afirma că medicina sportivă se concentrează pe diagnosticarea și

tratamentul leziunilor legate de sport și a altor afecțiuni specifice sportivilor. Mai mult, oferă
cele mai bune soluții de tratament și reabilitare, astfel încât sportivii să se poată prezenta la
antrenamente și competiții în forma lor fizică cea mai bună. Medicul de medicină sportivă
este cel care intervine în stabilirea planului terapeutic adaptat pentru sportiv sau pentru
persoana care face efort fizic constant sau care suferă de o boală cronică (diabet, astm),
pentru că pot înțelege ce efecte au maladiile cronice. Specialiștii în medicină sportivă pot, de
asemenea, ajuta la prevenirea accidentării sportivilor.

Medicul de medicină sportivă poate face o evaluare completă a organismului pentru orice
persoană, altele decât cei care practică un sport de performanță, cu scopul combaterii
sedentarismului, includerea activităților fizice în rutina zilnică, în condițiile stabilirii unui
plan de mișcare fizică care să aducă doar beneficii sănătății. Tot specialistul în medicină
sportivă este cel care intervine în procesul de recuperare a funcțiilor locomotorii după fracturi
sau leziuni ale mușchilor și oaselor.

Este de neconceput ca în echipa de suport a unui sportiv de performanță, indiferent de sportul

practicat, să nu existe și medicul cu specializare în medicina sportivă. Este cunoscut faptul că
medicii de medicină sportivă colaborează cu sportivi profesioniști și/sau cluburi sportive.
Rolul lor este determinant în obținerea performanțelor sportive și este una dintre principalele
domenii de interes, dar nu singura.
Terapia prin mișcare

În ultimii ani medicina sportivă s-a adresat din ce în ce mai mult și direct celor care au înțeles
utilitatea activității fizice și celor care fac sport necompetițional, în mod constant, doar pentru
plăcerea mișcării și binele propriu. Plecând de la beneficiile mișcării, care nu mai au nevoie
de argumente în plus, medicul de medicină sportivă vine în întâmpinarea tuturor celor care
fac sport, fie că este de performanță sau doar din plăcere, dar și a celor care decid să renunțe
la sedentarism și să îmbrățișeze o viață activă, precum și celor pentru care activitatea fizică,
cu recomandare și supraveghere medicală, are scop terapeutic preventiv sau de restabilire a
sănătății și mobilității.

Activitatea fizică este utilizată în tratamentul unor afecțiuni complexe și are un rol important
benefic în combaterea efectelor negative sau chiar în vindecarea unor tulburări organice
funcționale sau ale aparatului locomotor. Lista afecțiunilor medicale unde mișcarea fizică este
parte importantă din terapie este lungă. În aceste cazuri mișcarea trebuie dozată individual,
astfel că medicul de medicină sportivă se orientează către individ cu evaluare și recomandări,
monitorizarea evoluției și susținere, pentru obținerea unui efect benefic pentru pacient, în
funcție de nevoile acestuia și scopul urmărit.

Rețeta sportivă. Ce este și ce cuprinde

Medicina sportivă oferă suport pentru terapia prin mișcare în cazul unor afectiuni medicale,
prin promovarea unui stil de viață activ, cu ajutorul prescripției pentru activități fizice. Rețeta
sportivă are un caracter personalizat, ca oricare altă prescripție medicală și indică pacientului
tipul și intensitatea activității, frecvența și volumul acesteia într-o unitate de timp, contribuind
în acest mod la restabilirea sănătății și poate ajuta pacientul la abordarea și orientarea către un
stil de viață sănătos și activ.

Pe lângă această componentă, rețeta medico-sportivă are ca scop minimizarea efectelor

negative ale diverselor afecțiuni. Spre exemplu, persoanele care au diabet pot ameliora
nivelul glicemiei prin mișcare, care are ca efect creșterea receptivității celulare pentru
glucoză. Este important de spus că toate indicațiile medicale sunt raportate la starea de
sănătate și capacitățile funcționale individuale ale fiecărui pacient, iar recomandările legate
de activitatea fizică țin cont de fiecare aspect al stării generale a acestuia, în colaborare cu
medicul curant.

Rețeta medico-sportivă poate cuprinde și indicații despre alimentație, suplimente alimentare,

metode de refacere după efort, la care se adaugă contraindicații specifice exercițiilor sau în
funcție de patologia pacientului.

Medicul de medicină sportivă urmărește ca planul de activitate fizică prescrisă să fie în deplin
acord cu necesitățile pacientului și adaptate la capacitatea de efort a acestuia, individualizate
și orientate către pacient, urmărind să încurajeze și să mobilizeze îndeplinirea prescripției.
Rețeta urmărește reducerea riscurilor de îmbolnăvire, îmbunătățirea statusului cardiovascular,
gestionarea greutății și menținerea sănătății mentale.

Scopul unei prescripții de activitate fizică este de a evita progresia bolilor cronice ale
pacientului, prin susținerea ghidată a schimbării comportamentului pacientului, de la sedentar
la activ, pentru o viață de calitate.

Cui îi este indicată prescripția sportivă

Medicina sportivă este singura specialitate medicală care studiază aspectele specifice
adaptărilor fiziologice la efortul fizic și patologia specifică activităților sportive. Pe cale de
consecință cei care au nevoie de consultațiile și consilierea medico-sportivă,
recomandările și strategia terapeutică din partea unui medic de medicină sportivă pot fi
încadrați în următoarele categorii:

 practică o activitate sportivă de performanță și participă la competiții sportive sau practică

sport necompetițional sau diverse alte forme de mișcare, în mod constant;

 doresc să înceapă să facă mișcare în mod organizat;

 au primit recomandarea de a face mișcare de la alte specialități medicale sau în urma unui
consult interdisciplinar;

 doresc să-și evalueze starea de sănătate generală și să-și îmbunătățească stilul de viață;

 au nevoie de recomandare și indicații pentru utilizarea unor suplimente și preparate care

susțin efortul și în urma activităților sportive;

 persoane care au suferit accidentări în timpul activităților sportive și necesită investigații și

tratamente medicale sau de recuperare;

 celor care sunt în etape de recuperare după traumatisme, fracturi, intervenții chirurgicale de
protezare și altele asemenea;

 copii care practică activități sportive și au nevoie de evaluare a potențialului, îndrumare

pentru dezvoltare, dar și celor care fac sport în scop terapeutic pentru compensarea sau
vindecarea unor afecțiuni musculo-scheletale.
Ce roluri are medicul de medicină sportivă

Atribuțiile medicului de medicină sportivă răspund și se adaptează necesităților pacienților și

cuprind acordarea de asistență sportivilor de performanță sau celor care au nevoie de
coordonarea activității fizice.

Roluri de suport pentru sportivi de performanță:

 diagnostichează și tratează afecțiunile sistemului musculo-scheletic;

 stabilește testele de laborator sau procedurile de diagnosticare imagistică de care are nevoie
sportivul și analizează rezultatele lor;

 stabilește planul terapeutic în cazul sportivilor accidentați;

 stabilește planul de pregătire fizică în vederea unor competiții;

 stabilește etapele recuperării după efort sau după accidentări și pentru ameliorarea durerii
pentru leziuni legate de sport;

 prescrie medicamentele necesare tratamentului leziunilor musculo-scheletale;

 intervine în coordonarea planului de antrenament, recuperare și/sau pregătire fizică, alături de

antrenori și chirurgi ortopedici;

 face procedurile medicale de tipul infiltrațiilor, ecografiilor și altele;

 stabilește planul de nutriție, hidratare, regimuri de exerciții și odihnă pentru sportivi.

Consiliere și suport pentru persoane care au nevoie de coordonarea activității fizice:
 realizează examinări fizice și face anamneza pacientului;

 evaluează starea de sănătate din punct de vedere morfologic și funcțional;

 analizează structura corporală și stilul de viață;

 prescrie activitățile sportive și modificările necesare stilului de viață;

 realizează consult de specialitate pentru traumatisme sau suprasolicitare în urma activităților

sportive;

 realizează prevenția accidentărilor, stabilește contraindicații și evaluează riscurile activității

fizice de intensitate medie sau mare, inclusiv în cazul anumitori afecțiuni medicale
preexistente;

 solicită investigații medicale de laborator sau imagistice în vederea diagnosticării;

 recomandă suplimente alimentare

Prevenirea și limitarea riscurilor asociate cu activitatea fizică. Limitări și
contraindicații

Chiar dacă, în general, activitatea fizică este indicată tuturor persoanelor, există câteva
particularități de care medicul de medicină sportivă ține cont pentru ca activitatea fizică să fie
desfășurată în siguranță, adecvat cu starea generală a sportivului, respectiv a pacientului, în
mod responsabil și corect, astfel încât rezultatele să fie optime.

Riscul major este moartea subită. Moartea subită poate apărea în condiții de sănătate reală sau
aparent normală. Este o situație excepțională, rară, care survine în ciuda investigațiilor,
analizelor și supravegherii medicale, ale cărei cauze nu pot fi anticipate și prevenite.

Alte riscuri sunt:

 starea de rău post-efort;

 accidentare sau uzură osteo-articulară și musculară (miozita și leziuni musculare);

 hipoglicemie în urma efortului fizic - nivelul glucozei sanguine scade în timpul efortului fizic
și continuă să scadă și după oprirea efortului fizic, glucoza fiind utilizată pentru refacerea
rezervelor de glicogen;

 rabdomioliza - rezultatul distrugerii fibrelor musculare și eliberării în sânge a conținutului

acestora, o proteină numită mioglobină - este o deteriorare periculoasă a mușchilor și poate
rezulta în urma unui efort excesiv, a unei traume, a unor substanțe toxice sau a unei boli,

 acidoză metabolică - dereglarea echilibrului acidobazic ca urmare a proceselor metabolice

asociate efortului fizic intens și susținut;

 agravarea unor afecțiuni preexistente (tensiune arterială, durerea de spate, sindrom metabolic,
stres, anxietate etc)

 stres psihologic determinat de competiție, rezultate nesatisfăcătoare, incapacitatea

performanței sau a îndeplinirii obiectivelor urmate de renunțarea la activitatea fizică.
Prevenția presupune evitarea sau diminuarea:

 riscului cardiovascular sau pulmonar, care uneori poate avea consecințe periculoase;

 suprasolicitării aparatului osteoarticular, pentru a evita leziunile musculare sau uzura unei
articulații;

 riscului de a înrăutăți o anumită afecțiune prin deshidratare sau tulburări electrolitice;

 utilizării de medicamente, altele decât cele prescrise de medicul curant sau de medicul de
medicină sportivă.

Există situații când activitatea fizică nu este recomandată sau este contraindicată ca urmare a
unor afecțiuni, a stării generale sau în cazul în care nu există un diagnostic de certitudine
pentru o anumită suferință care ar putea fi agravată de efortul fizic moderat sau intens. Cu
excepția situațiilor în care este imposibilă mobilizarea fizică (în fracturi, entorse, leziuni
musculare care impun imobilizare sau altele din aceleași categorii) activitatea fizică ușoară
care nu implică un efort fizic major este recomandată oricui.

Sunt contraindicații absolute pentru activitatea fizică moderată și intensă și anume bolile din
sfera cardiologică care produc schimbări semnificative la electrocardiogramă, pentru
persoanele diagnosticate cu angină instabilă, aritmii cardiace necontrolate, stenoza
aortică severă, insuficiență cardiacă necontrolată, miocardită și pericardită acută, anevrism
disecant suspectat sau cunoscut.

Sunt contraindicații temporare sau parțiale, indicate de medici din alte specializări medicale,
după cum urmează:

 diabetul zaharat decompensat;

 leziuni sau dureri la nivelul articulațiilor, oaselor și mușchilor, neinvestigate și

nediagnosticate;

 afecțiuni ale coloanei vertebrale și dureri lombare neinvestigate și nediagnosticate;

 osteoporoza fără o evaluare medicală inițială.

 afecțiuni neurologice precum neuropatiile și cefaleea, fără evaluare neurologică.

Reabilitare și tratamentul patologiilor

Medicina sportivă se adresează tuturor și are ca obiective reabilitarea fizică și tratamentul

diferitelor patologii prin mișcare. Totodată este o cale prin care ne putem descoperi și depăși
limitele fizice, susține tonusul psihic și sănătatea mintală.

Medicul de medicină sportivă poate elabora programe personalizate de exerciții fizice, care să
îmbunătățească memoria, autonomia personală, propria imagine corporală și sănătatea în
general. Medicul de medicină sportivă ține cont de toate caracteristicile înainte de întocmirea
unui plan de activitate fizică, începând de la vârstă, sex, afecțiuni cronice și scopul urmărit
prin activitate fizică.

Un plan personalizat de mișcare, adaptat cu nevoile și scopul urmărit aduce pacientului cât
mai multe dintre beneficiile următoare:
  metabolism îmbunătățit și echilibrat;

 scade nivelul grăsimilor sanguine;

 crește capacitatea de utilizare a oxigenului la nivel celular, ceea ce duce la îmbunătățirea

statusului organismului;

 crește forța cardiacă și reduce efortul inimii;

 crește toleranța la glucoză, echilibrează diabetul, previne apariția acestuia;

 susține pierderea sănătoasă în greutate;

 întărește oasele; tonifică musculatura;

 previne și ameliorează afecțiunile articulare;

 crește vascularizarea musculară; scade tensiunea arterială;

 îmbunătățește viața sexuală;

 crește stima de sine;

 reduce stresul;

 scade anxietatea, ameliorează depresia.

Medicina sportivă nu este doar o ramură de sine stătătoare a medicinei, în strânsă colaborare
și conexiune cu ortopedia și traumatologia, aria de competență incluzând o mare varietate de
afecțiuni. Medicul de medicină sportivă se ocupă și de problemele de sănătate și de
diagnosticarea accidentelor și suferințelor sportivilor amatori sau ale acelor persoane care
desfășoară activități fizice și sportive în mod constant.

Consilierea și supravegherea unui medic sportiv cresc eficiența și beneficiile activității fizice,
indiferent că este vorba despre sportivi profesioniști sau amatori și inclusiv pentru cei care
aleg să renunțe la sedentarism în favoarea unei vieți active.
Medicina sportivă, o nouă specialitate medicală în Rețeaua Regina Maria
Sedentarismul este un factor determinant și agravant pentru numeroase suferințe, începând de
la cele metabolice, asociate sau nu cu excesul ponderal, până la cele cardiovasculare și
continuând cu suferințe articulare și osoase. Inclusiv unele boli canceroase au printre cauze
lipsa activității fizice. O categorie importantă de afecțiuni neurodegenerative este agravată de
lipsa de activitate fizică (boala Alzheimer, de exemplu). În replică, mișcarea efectuată
coordonat, adaptat nevoilor și luând în calcul scopul, poate preveni și ameliora toate aceste
maladii.
Pentru că aduce beneficii și este importantă în viața omului modern, pe lista specialităților
medicale ale rețelei se adaugă, în premieră, și medicina sportivă, reprezentată de doctor Senol
Omer, medic primar medicină sportivă, care va funcționa în cadrul policlinicii The Light,
București.
Specializarea se adresează sportivilor de performanță, celor amatori și celor care practică
mișcarea fizică, dar și pentru celor care consideră că este timpul pentru a schimba
sedentarismul cu un stil de viață care să includă și activitatea fizică și au nevoie de
consiliere, investigații, evaluare și îndrumare.
Dr. Senol Omer are competențe de ecografie a aparatului locomotor și managementul
serviciilor de sănătate sportivă și nutriție.

Consultant: dr. Senol Omer, medic primar medicină sportivă

Surse de informație
 Prof. univ. dr. Anca Ionescu - Medicină Sportivă, Performanță și Sănătate, Editura Medicală,
București 2013

 Physical Activity in the prevention and treatment of disease – Swedish National Institute of
Public Health

 American college of sports medicine - Acsm's Exercise Management for Persons with
Chronic Diseases and Disabilities,

 Medicina cardiovasculară – compendiu de ghiduri ESC 2021

 EFSMA - European Federation of Sports Medicine Associations - Exercise prescription for

health

 Cardiovascular pre-participation screening of young competitive athletes for prevention of

sudden death: European protocol

Mersul pe jos este benefic pentru sanatatea ta

Activitatea fizica nu trebuie sa fie complicata. Ceva la fel de simplu cum este mersul pe jos timp de
30 de minute, in ritm alert, in fiecare zi sau in cele mai multe zile din saptamana, te va ajuta sa traiesti
o viata mai sanatoasa.

Mersul pe jos este o activitate fizica cu impact redus, care poate fi introdusa cu usurinta in
rutina de zi cu zi, poate fi facuta in orice moment al zilei si in ritmul ales de tine. Este gratuit,
nu necesita echipament sofisticat sau antrenament special. Nu ai nevoie decat de o pereche
buna de pantofi de sport. Incepe de azi!
Beneficiile mersului pe jos

Mersul pe jos regulat are o serie de beneficii importante pentru corpul si mintea ta:

 Arde caloriile si te ajuta sa slabesti sau sa-ti mentii o greutate sanatoasa

 Creste conditia fizica a inimii si plamanilor

 Reduce riscul de aparitie sau controleaza diverse afectiuni, cum ar fi boala coronariana,
hipertensiunea arteriala, accidentul vascular cerebral si diabetul de tip 2

 Imbunatateste nivelul de colesterol „bun” - HDL- colesterol

 Scade riscul aparitiei unor cancere (ca de exemplu, cancerul de colon)

 Imbunatateste functia sistemului imunitar

 Intareste oasele si tonifica musculatura

 Imbunatateste echilibrul si coordonarea

 Imbunatateste calitatea somnului si te energizeaza

 Reduce stresul, imbunatateste starea de spirit si creste stima de sine

 Stimuleaza creativitatea

Cu cat mergi in ritm mai alert, mai mult si mai frecvent, cu atat beneficiile sunt mai mari.

Mergi pe jos 30 de minute in fiecare zi

Recomandarea societatilor medicale este sa mergi pe jos cel putin 30 de minute, in ritm alert,
in cele mai multe zile din saptamana. „Alert” inseamna ca poti vorbi in timp ce mergi, dar nu
poti canta. Daca programul nu-ti permite acest timp, poti merge in mai multe sesiuni mai
scurte (de exemplu, 3 sesiuni de cate 10 minute fiecare), de-a lungul zilei, insa nu renunta!
Orice activitate fizica practicata cat de putin este mai buna decat sedentarismul.

Daca inainte nu ai facut exercitii fizice in mod regulat, este recomandat sa incepi treptat. Poti
porni sa mergi cinci minute pe zi in prima saptamana si apoi poti mari timpul cu inca cinci
minute la fiecare alta saptamana pana cand vei ajunge la cel putin 30 de minute de mers pe
jos. Pentru a obtine beneficii si mai mari pentru sanatate, tinteste 60 de minute de mers pe jos
in majoritatea zilelor saptamanii. Cand esti pregatit, fixeaza-ti ca obiectiv sa faci 10.000 de
pasi pe zi.

Mergi la medic pentru un control medical inainte de a incepe un nou program de fitness, mai
ales daca ai peste 40 de ani, esti supraponderal sau nu ai facut miscare de mult timp.
Invata tehnica de mers corecta

Transformarea mersului obisnuit intr-o activitate fizica necesita o postura buna si miscari
facute intr-un anumit mod. Cum trebuie sa arati cand mergi:

 Capul este ridicat. Priverea este catre inainte, nu catre pamant. Barbia este paralela cu solul.

 Gatul, umerii si spatele sunt relaxate

 Bratele se balanseaza usor, cu cotul putin indoit. Este recomandata o usoara miscare
intentionata inainte si inapoi a bratelor. Umerii se misca natural.

 Muschii abdomenului sunt usor incordati si spatele este drept, nu arcuit spre inainte sau
inapoi.

 Mergi uniform, calcand pe picior mai intai cu calcaiul si apoi ruland spre varful picioarelor.

Echipeaza-te adecvat

Alege pantofi de sport care sa-ti sustina bolta piciorului, sa-ti prinda ferm calcaiul si sa aiba o
talpa flexibila care sa amortizeze socurile la contactul cu suprafata de mers. Poarta haine
confortabile si adecvate tipului de vreme. Daca obisnuiesti sa mergi seara sau dimineata
devreme, cand este intuneric, poarta culori vii sau imbracaminte cu banda reflectorizanta
pentru vizibilitate.

Alege traseul

Alege un traseu pe langa locuinta ta sau pe langa serviciu, astfel incat sa-ti fie la indemana sa
faci aceasta activitate. Sau daca este posibil, alege un loc pitoresc, cum ar fi sa mergi prin
parc, prin padure sau pe o plaja. Ori de cate ori este cu putinta, mergi pe iarba mai degraba
decat pe asfalt. Evita trotuarele cu gropi sau denivelari, aleile cu copaci cu crengi joase sau
gazonul neuniform.

Incalzeste-te si relaxeaza-te inainte si dupa mers ca sa eviti traumatismele

Cel mai bun mod de a te incalzi este sa mergi intr-un ritm incet. Incepe fiecare plimbare intr-
un ritm linistit pentru 5-10 minute pentru a incalzi muschii si a-ti pregati corpul pentru
activitatea fizica. Apoi creste viteza de mers. La sfarsit, mergi din nou incet pentru 5-10
minute si fa cateva exercitii usoare de intindere a muschilor gambelor si coapselor, mentinand
pozitia muschiului 20 de secunde. Daca simti durere, relaxeaza-te.

Fa din mersul pe jos parte din rutina de zi cu zi

Incearca sa mergi pe jos la aceeasi ora in fiecare zi, astfel incat mersul sa devina o obisnuinta.
Pentru unele persoane, a merge impreuna cu altcineva sau a face parte dintr-un club, le poate
ajuta ca aceasta activitate sa devina una constanta. Pentru alte persoane, tinerea unui jurnal de
activitate va face ca mersul sa fie mai usor de continuat.
Poti introduce mersul pe jos in cadrul activitatilor de zi cu zi:

 Daca faci naveta, coboara din autobuz cu 1-2 statii mai devreme si mergi pe jos pana la
serviciu

 Parcheaza mai departe de birou si mergi pe jos acea distanta

 Urca scarile in loc sa iei liftul

 Mergi pe jos la magazinele locale

 Scoate afara cainele (si ofera-te sa faci asta si pentru cainele vecinului tau)

Urmareste progresul

Inregistreaza cu ajutorul unui pedometru numarul de pasi pe care ii faci in fiecare zi, distanta
pe care o parcurgi si in cat timp. Asta te poate ajuta sa urmaresti progresul si poate fi o sursa
de motivare pentru a continua acest obicei. Gandeste-te cat de bine te vei simti cand vei
vedea cati kilometri ai parcurs in fiecare saptamana, luna sau an.

Pastreaza-ti motivatia pentru a continua

Iti trebuie initiativa pentru a incepe o activitate fizica si angajament pentru a o continua:

 Planifica reusita - incepe cu un obiectiv simplu, cum ar fi „Voi face o plimbare de 10 minute
in timpul pauzei de pranz”. Cand asta devine o obisnuinta, stabileste un nou obiectiv, cum ar
fi „Voi merge pe jos 20 de minute dupa ce termin munca”.

 Variaza rutina - foloseste trasee diferite pentru varietate.

 Mergi impreuna cu altcineva - astfel, activitatea fizica va deveni mai placuta si o ocazie de
interactiune sociala agreabila.

 Nu renunta - chiar daca sunt zile in care nu poti sa te tii de program, aminteste-ti cat de bine
te simti cand activitatea fizica este parte din rutina ta zilnica si reia mersul pe jos.