KINETOPROFILAXIA

KINETOPROFILAXIA
CURS 1
 KINETOTERAPIA
• Aplica mijloacele specifice cu
scopul recuperarii somato-
functionale motrice si psihice, in
cazul afectiunilor partial
reversibile sau ireversibile.
 KINETOPROFILAXIA
• Cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor
de realizare a tratamentului prin care se
urmăreşte:
– menţinerea/cresterea unui nivel funcţional
satisfăcător (menținerea starii de sanatate,
prevenierea imbolnavirii),
– prevenirea agravării unei boli sau a apariţiei
complicaţiilor morfo-funcţionale în unele boli
(cronice) sau a sechelelor.
 KINEPROFILAXIA

PRIMARĂ SECUNDARĂ TERŢIARĂ

 Afecţiuni
Starea de
asimptoma Afecţiuni Boli cronice,
sănătate
tice simptomati dizabilitate
subclinice ce clinice deces

PROFILAXIA PROFILAXIA PROFILAXIA

PRIMARĂ SECUNDARĂ TERŢIARĂ
menţine starea Intervine in necesită în mod
de sănătate şi prevenirea frecvent tratament
previne progresiei spre scump şi
stadiile clinice ale specializat în
dezvoltarea bolii care pot sau nu
stadiilor iniţiale încercarea de a
să fie tratate. ameliora sau
ale bolii. limita efectele
bolii cronice.
 KINETOPROFILAXIA SE
APLICA:
 Omului sănătos pentru a-l feri de boli sau de
aparitia sindromului de deconditionare fizică
(profilaxie de gradul I);
 Omului vârstnic la care deconditionarea a
apărut pentru a-l feri de agravarea si
organicizarea ei (profilaxie de gradele I si II);
 Omului aflat in conditii biologice speciale
 Omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri
de apariţia unor agravări sau complicaţii ale
acestor boli (profilaxie de gradul II /III).
 Kinetoprofilaxia primară
•
Evită îmbolnăvirea individului sănătos.
•
Intervine înainte de debutul bolii şi se
adresează direct cauzelor ce mediază
boala.
•
Se adresează: oamenilor sănătoşi şi celor
aflaţi în situaţii biologice speciale care din
cauza unor particularităţi fiziologice nu pot
folosi ex fizic după metodele comune educaţiei
fizice. (copii de la 0 - 3 ani, femeia în sarcină,
lăuzie, alăptare, persoanele care datorita
condiţiilor grele de muncă sunt predispuse
anumitor boli sau deficienţe specifice.
 Kinetoprofilaxia primară

Utilizeaza ex fizic ca mijloc de

întreținere a stării de sănătate, a
integrității şi funcționalității normale a
organismului.
 indicată indiferent de vârstă, sex sau
nivel de pregătire fizică anterioară.
 OBIECTIVELE GENERALE

MENŢINEREA SAU ÎMBUNĂTĂŢIREA:

Mobilității articulare,
FM si RM musculare

Posturii corecte

Capacității de efort

Coordonării şi abilității mişcărilor

 OBIECTIVELE SPECIFICE
• Sunt legate de predispoziţia unor persoane
pentru afectarea patologică a coloanei
vertebrale în general (obezi, femei gravide,
persoane cu muncă fizică grea, insuficienţe
musculo-ligamentare, deficienţe fizice la nivelul
CV sau membrelor inferioare etc.).

tratamentul kinetoprofilactic

• Scăderea greutăţii
• Tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere,
abdominale
• Corectarea unor moficări ale CV prin însuşirea
de posturi corecte şi aliniament al corpului
 Alte mijloace asociate
profilaxie primare:

•
Modificarea stilului de viață prin
promovarea unei alimentaţii raţionale,
ştiinţifice, cu combaterea exceselor
alimentare, sau a subnutriţiei,
•
Renunțarea la fumat;
•
Introducerea activității fizice în
viața cotidiană;
•
Programele de educare a pacienților.
 Kineprofilaxia secundară
• Urmăreste prevenirea agravării unor boli cu
potenţial evolutiv.

• Aplica exercitiul fizic fie pt prevenirea

agravării deficitelor functionale sau
structurale apărute, fie pt oprirea apariţiei
altor deficite cu caracter invalidant.
 Kineprofilaxia secundară
OBIECTIVE:
Depistarea afecțiunilor în stadii
incipiente, timpurii, înainte ca semnele
şi simptomele clinice să se manifeste

Prevenirea agravării şi complicațiilor

bolii, scurtarea duratei îmbolnăvirilor;

Evitarea evoluției disfuncționale.

 Kineprofilaxia terţiară

• Kinetoprofilaxia terțiară constă în

programe ce previn sau limitează
dizabilitățile şi ajută la recuperarea
persoanelor cu deficiențe motorii sau
psihice, asigurându-le un nivel optim de
funcționare.
 Caracteristicile kineprofilaxiei
terţiare
Intervine în primele stadii ale perioadei de recuperare
(refacere în urma unei boli) şi include activităţi cum ar
fi:
 mobilizarea unui pacient imobil pentru a preveni
complicaţiile respiratorii sau apariţia escarelor,
 încurajarea efectuării ex. musculare pentru a
preveni instalarea atrofiilor musc ale membrelor
inferioare;
 Reduce complicaţiile unei boli deja existente (un
pacient care a suferit un infarct miocardic urmează un
program de exerciţii de recuperare);
 Include suportul pacienţilor, educaţia, monitorizarea şi
recuperarea în efortul de a preveni instalarea
complicaţiilor aferente şi declinul funcţional în cazul
pacienţilor ce au fost deja diagnosticaţi cu o boală
cronică.
 Grupe de afectiuni care beneficiaza de
programe kinetoprofilactice
• Afectiuni ale aparatului locomotor
– Tulburari de postura si aliniament al corpului (KTP primara si
secundara)
– Afectiunile reumatismale cronice (reumatism degenerativ), in
special suferintele mecanice lombare, si ale articulatiilor
portante.
• Afectiuni cardiovasculare- ateroscleroza (KTP primara
si secundara), hipertensiune
• Boli de nutritie si metabolism – diabetul (KTP
secundara), obezitatea (primara si secundara)
osteoporoza
• Afectiuni respiratorii- astm bronsic, bronsita cronica –
beneficiaza de KTP secundara= gimnastica
respiratorie
• Boli nervoase functionale
 BOALA CRONICA
• Bolile cronice sunt cauza majoră de mortalitate
şi invaliditate din lume, amenințând viața a
milioane de oameni.
Creşterea morbidității prin boli cronice
Îndreptarea atenței spre prevenirea sau
încetinirea evoluţiei acestora înainte de a trece
la tratarea lor.
Ponderea asistenţei profilactice s-a
îndreptat spre boala cronică.
 Există dovezi stiintifice,
care atestă că activitatea
fizică regulată contribuie la profilaxia primară si secundară
a numeroase maladii cronice
(bolile CV, diabetul,
cancerul, hipertensiunea, obezitatea,
depresia si osteoporoza) si
este asociată cu un risc scăzut de moarte prematură.
 BOALA CRONICĂ

SE INSTALEAZĂ LENT

PERSISTĂ PE O PERIOADĂ
DE TIMP NEDEFINITĂ

NU POATE FI PREVENITĂ
PRIN VACCINARE

NU POATE FI VINDECATĂ
CU AJUTORUL MEDICAMENTELOR

Conduce la durere continuă

suferință, dizabilitate şi
diminuarea calității vieții
 Activitatea fizica
• In societatea moderna este o componenta
importanta a stilului de viata sanatos
Este definita ca:
• orice mişcare a corpului uman produsă prin
contracţia muşchilor scheletici ce
determină creşterea considerabilă a
consumului energetic, peste nivelul bazal,
efectuată în mod regulat.
 ACTIVITATEA FIZICĂ
Desfăşurată individual sau în grup, este
frecvent clasificată în contextul în care
se realizează.

ACTIVITATEA
FIZICĂ

ACTIVITĂŢI
MUNCA
MUNCA CASNICĂ FIZICE DE
PROFESIONALĂ
TIMP LIBER
 Activitatea fizică de timp liber se
bazează pe interesul personal şi pe
nevoile personale.

ACTIVITĂŢI
DE TIMP LIBER

•Sportul competiţional •Programele de exerciţii

fizice destinate ameliorării
•Activităţi recreaţionale capacităţii fizice
(ciclism, drumeţii, etc)
şi a stării de sănătăţii
FITNESSUL FIZIC (CONDIŢIA
FIZICĂ)

• Fitnessul fizic este un concept

multidimensional care a fost definit
ca un set de calități pe care oamenii
le posedă sau le dobândesc în
legătură cu abilitatea de a executa
activitatăți fizice.
 • Fitnessul fizic
raportat la sănătate

Fitnessul fizic
• Fitnessul fizic
raportat la
performanţă
• Fitnessul fizic raportat la sănătate este
asociat cu abilitatea de a executa
activități zilnice cu vitalitate fără
instalarea oboselii şi cuprinde:
»cardiovasculară);
fitnessul cardiovascular (condiţia

»rezistenţa
fitnessul neuromuscular (forţa şi
musculară);
» flexibilitatea/mobilitatea articulara;
» masa corporală.
• Fitnessul fizic raportat la performanţă
cuprinde:
• agilitate,
• echilibru,
• coordonare,
• timp de reacţie,
• viteză.
• Este expresia nivelului capacităţii individuale
de performanţă atins în competiţiile sportive.
• Depinde în principal de abilităţile motorii,
cardiorespiratorii, musculare, viteză, înălţime,
motivaţie şi status nutriţional.
 1. Fitnessul cardiovascular
• Abilitatea corpului uman de a executa activităţi dinamice
prelungite,
• implică grupe musc mari, cu o intensitate moderată sau
crescută,
• depinde de capacitatea cordului şi plămânilor de a
furniza O necesar grupelor musculare implicate.
 Activităţile aerobe sunt activitățile realizate într-o
perioadă de timp suficientă (peste 5 min) stimulării sist
energetic aerobic, dar nu sunt realizate cu o intensitate
mai mare de 85% din capacitatea max.
 Exemple: alergarea, mersul, gimnastică aerobică, dansul,
urcatul şi coborâtul scărilor şi altele.
 Fitnessul aerob este în mod curent definit în termeni de
putere aerobă sau de vol max de O (VO2max.).
 VO2max este cantitatea maximă de O pe care un individ
poate să o utilizeze şi este în general exprimată în mililitri
de O2 pe kilogram corp pe minut(ml/Kg/min).
 2. Fitnessul muscular
Forţa musculară este capacitatea
individului de a învinge sau de a opune R
pe baza contracțiilor musculare.
FM se evaluează în fc de capacitatea
unui muşchi de a lucra în timpul unui
efort.
Îmbunătăţirea FM se traduce prin
creşterea volumului muşchilor solicitaţi
şi printr-o capacitate mai mare de
mobilizare a acestora, în timpul unui ef.
• Importanța forței musculare
o Realizarea activităților cotidiene cum ar fi:
transportul alimentelor, grădinăritul, urcatul
scărilor.
o Menținerea unui aliniament corect al
corpului, prevenind durerile musc lombare şi
oferă suport pentru menținerea unei posturi
optime.
Rezistenţa musculară se referă la capacitatea
muşchilor de a menține o F în timpul unei
activități sau a unei mişcări efectuată cu un nr
mare de repetări cum ar fi (ridicarea unei
greutăți).
 3. Flexibilitatea articulară

• este rezultatul însumării celor 2 componente

care o definesc: mobilitatea articulară şi
flexibilitatea/elasticitatea/suplețea.
• Suplețea se referă la 2 componente ale ap
locomotor: articulațiile (suplețea sau
mobilitatea artic) şi formațiunile musculo-
ligam si tendinoase (dpd vedere al capacității
de întindere al acestora).
• Flexibilitatea artic condiționează eficiența şi
forța execuției mişcărilor zilnice, cotidiene şi
ajută la asigurarea unei posturi cât mai
naturale şi la menținerea unui aliniament
corect al corpului.
 4. Compoziţia corporală
• Masa grasă (“fat mass”) este alcătuită din
– grăsimile esenţiale (din măduva oaselor, inimă, plamâni,
ficat, splină, rinichi, sistemul nervos central)
– grăsimile de depozit (acumulate în ţesutul adipos, localizat
în jurul organelor şi subcutanat).
• Masa slabă (“fat free mass”) reprezintă greutatea
muşchilor, oaselor, ligamentelor, tendoanelor, organelor
interne, dinţilor.
• Din această masă slabă (masa activă), componenta care
înregistrează cele mai mari variaţii este ţesutul muscular
(masa musculară).
• Masa activă este cea care realizează efortul, iar ţesutul
adipos în exces are efecte negative asupra sănătăţii.
 Testarea fitnessului cardiovascular
(evaluarea capacităţii de efort aerob)

• Permite aprecierea capacității de

adaptare cardiovasculară, respiratorie şi
metabolică la solicitări suplimentare.
• Este parte componentă a procesului de
evaluare a pacientului, mai ales a celui
care prezintă afecțiuni cronice, cu
limitarea suplimentară a capacității de
efort.
• În timpul efortului fizic, parametri
funcționali sunt monitorizați în
dinamică: la începutul ef, în timpul şi
după terminarea probei. Parametri sunt
reprezentați de:
– tensiunea arterială;
– frecvenţa cardiacă;
– consumul maxim de oxigen;
– parametri ventilatori.
 Măsurarea consumului maxim de oxigen
• Cel mai eficient parametru ce exprimă capacitatea de efort aerob, este
cantitatea max de O2 consumată (capacitatea aerobă max).
• Cantitatea maximă de O2 - Vol maxim de O2 pe care sist muscular
poate să-l extragă din sânge şi să-l utilizeze.

• Factori fiziologici de care depinde valoarea lui VO2 maxim:

– forţa muşchiului cardiac;
– cantitatea de O2 pe care sângele o poate transporta;
– cantitatea de O2 pe care musculatura o poate extrage din sânge.
• Factori secundari care pot influenţa VO2:
- particularităţile genetice
- vârsta
- sexul
- gradul de antrenament,
- masa musculară implicată în efortul respectiv.
Metode de măsurare a VO2 maxim
• Metode directe (ce
utilizează sisteme de
respiraţie în circuit
închis). Este greu
accesibilă şi necesită
condiţii de laborator.
• În practică, se folosesc
metodele indirecte ce se
bazează pe relaţia ce se
stabileşte între FC şi
consumul de O, în timpul
efortului aerob.
• Parametri măsurați în cadrul evaluărilor de
laborator:
- monitorizarea ventilaţiei pe minut,
- consumul de O2, cantitatea de CO2
- FC, TA,
- saturaţia de O2 în timpul execuţiei unui efort
prestabilit ca durată şi intensitate.
• Costul măsurătorilor directe ale VO2 este
considerabil (restrânsă la programe de
cercetare şi la diagnosticarea pacienţilor
suspectaţi de boli CV şi pulmonare.
• Efectuarea testului implică personal calificat
capabil să asigure desfăşurarea testelor în
condiţii de siguranţă.
 Metodelor indirecte

• Cuprind testele la efort submax pt indivizii care

prezintă un risc scăzut sau mediu, atâta timp cât se
porneşte de la un prag al efortului, moderat (40-
60% din VO2 max.).

• Testele de efort submax ofera o estimare

rezonabilă a nivelului de fitness CV, fiind mai puţin
costisitoare, mai puţin riscante iar realizarea lor
necesită un timp mai scurt.
• Metode indirecte de testare a capacității
de efort aerob
1. Teste cu ajutorul cicloergometrului
2. Teste cu ajutorul covorului rulant
3. Testul Ruffier
4.Testele de „teren”
 Testul Cooper sau testul de alergare/mers de 12
minute
 Testul de alergare/mers de 1,5 mile
 Testul de mers Rockport
 Testul de alergare de 1 milă
 Verificațivă cunoştințele
1. Definiți şi clasificați kinetoprofilaxia.
2. Enumerați obiectivele kinetoprofilaxiei
primare şi secundare.
3. Specificați ce categorie de indivizi
beneficiază de kinetoprofilaxia III.
4. Precizați care sunt caracteristicile bolii
cronice şi enumerați bolile cronice cu
cea mai mare incidență.
5. Ce este fitnessul fizic?
6. Specificați categoriile finessului fizic.
7. Enumerați componentele fitnessului fizic.
8. Definiți fitnessul cardiovascular.
9. Identificați activitățile aerobe.
10. Specificați importanța pe care o are
forța musculară pentru individ.
11. Care este componenta masei slabe care
înregistrează cea mai mare variație?
12. Din ce este alcătuită în principal masa
slabă?
13. Din ce etapă a programului kinetic face
parte testarea fitnessului CV şi ce
informații furnizează?
14. Ce este cantitatea maximă de O2?
15. Care sunt metodele indirecte de
măsurare a VO2 max?