Scurta prezentare pentru notiunea de recuperare

medicala, fizioterapie, masaj si kinetoterapie (gimnastica

medicala)

Eficiena procesului de recuperare medicala depinde de corectitudinea

diagnosticului, de buna intelegere din punct de vedere biomecanic a
producerii traumatismului, de starea generala sau locala pe care pacientul
o are in perioada respectiv.
Diagnosticul este pus de catre medicul specialist si nu punem la indoiala
corectitudinea acestuia, ci ne referim doar la evaluarea modului de
producere a traumatismului care ofera multe informaii despre structurile
osoase si tesuturile moi implicate n traumatism. De exemplu, daca luxatia
unei articulatii s-a produs fara cadere sau faraun soc mecanic
evident,diagnosticul trebuie extins si asupra cauzelor metabolice si
endocrine sau trebuie avute in vedere unele aspecte de anamneza
sportiva, prin care se pot identifica eventualele microtraumatisme tratate
necorespunztor,prezenta unor carene minerale etc.
Evaluarea gradului de recuperare medicala post traumatica nu este
numai un rezumat al procesului de vindecare pentru un caz clasic de
ortopedie, ci este un demers de mare interes pentru managementul
sportului de performanta si pentru societatile de asigurari care incep sa
schimbe politica asigurarilor, de la recuperare medicala la prevenire.
Procesul de recuperare medicala in sportul de performanta nu vizeaza
numai restaurarea starii de sanatate, ci sportivului i se cere sa practice cat
mai repede sportul la nivelul de performanta de dinaintea accidentului si
chiar sa faca progrese, depasind performanele anterioare in pofida
sechelelor ulterioare traumatismului. Acesta este motivul pentru care
obiectivele kinetoterapiei vor viza nivelul de pregatire sportiva, varsta,
etiologia bolii, precum si sportul practicat.
De aceea, este extrem de important sa se respecte principiile
generale n
aplicarea tratamentului. Cand elaboram un program de recuperare
medicala ( kinetoterapie, fizioterapie si masaj) kinetoterapeutul trebuie sa
colaboreze in permanenta cu medicul din specialitatea afectiunii de care
sufera pacientul, precum si cu un psiholog. Numai o abordare
interdisciplinara, in echipa, a unei probleme atat de complexe, poate oferi
rezultate bune intr-un timp cat mai scurt. De aceea, stabilirea precoce si
corecta a diagnosticului este de competena medicului specialist si la
recomandarea lui se efectuieaza un program de recuperare medical
fizioterapie si masaj. In ceea ce priveste programul de kinetoterapie, insa,
interventia medicului se va limita la precizarea obiectivelor recuperarii
medicale, urmand ca programul propriu-zis sa fie intocmit de
kinetoterapeut. Evaluarea periodica a eficienei tratamentului kinetic
trebuie realizata n echipa. Kinetoterapia trebuie inceputa imediat ce se
stabileste un diagnostic. In caz contrar prelungindu-se durata imbolnavirii
i diminuandu-se eficiena tratamentului kinetic prin apariia unor reactii
sau atitudini compensatorii.
 Procesul de recuperare medicala (gimnastica medicala, masaj si
fizioterapie-ultrasunet, electroterapie, laserterapie) trebuie abordat
progresiv, deoarece gradarea efortului este obligatorie i de o importanta
hotaratoare in actul recuperator. Se va tine cont de toleranta la efort a
pacientului si de capacitatea sa motrica n momentul inceperii
tratamentului kinetic. Solicitarea va creste rational in privinta numarului
de repetari, a amplitudinii, a vitezei de miscare si a incarcarii a efortului.
Fiecare pacient are o reactie diferita fata de traumatism si de aceea el
trebuie abordat individual, n functie de natura si faza bolii, de
reactivitatea organismului si de prezenta eventualelor complicaii. La unii
pacienti s-a constatat o recuperare medicala mai rapida a mobilitaii
articulare, iar la altii a fortei musculare. O parte dintre pacienti cu afectiuni
ce necesita tratament prelungit,datorita efectelor recuperatorii induse mai
incet, au o stare psihica nefavorabila. Acestea sunt cazurile cele mai
delicate, in care prezenta psihologului este obligatorie. In celelalte cazuri
prezenta lui nu este intotdeauna imperios necesara , deoarece medicul
specialist i/ sau kinetoterapeutul, prin incurajari, sugestii si exemple
pozitive pot crea stari de buna dispozitie si de incredere in fortele proprii.

Scurta descriere a profesiei de kinetoterapeut

Profesia de kinetoterapeut are o lunga istorie intrucat modalitati diferite de

practicare a ei au existat inca inainte de aparitia sa ca si notiune.
Dezvoltarea ei s-a desfasurat pe fundalul practic si a vizat largirea sferei
de tratament. Ea apartine insa unui domeniu mai cuprinzator si anume
kinetologiei medicale definita ca fiind o tiin biologic interdisciplinar
care se ocup exclusiv cu studiul micrii corpului omenesc, a elementelor
anatomo-funcionale care concur la realizarea acesteia i a modalitilor
de corectare i / sau compensare a perturbrilor reversibile, parial
reversibile sau ireversibile. (M. Cordun, 1999). Interdisciplinaritatea ei
este asigurata de elemente de anatomie, fiziologie, biochimie,
biomecanica, psihologie etc., pe baza carora se elaboreaza o metodologie
specifica pentru cercetarea stiintifica.
Kinetoterapia utilizeaza in scop profilactic sau terapeutic mijloace specifice
(miscarea sub diversele ei forme), nespecifice (reprezentate de agenti
fizici naturali si artificiali, mijloace psihice, imobilizare, dieta etc) si
asociatii ale acestora, utilizate frecvent in practica.
Kinetoterapia (Kinesiterapia), reprezinta un termen creat de francezi
pentru a defini o tiin care se ocup cu studiul mecanismelor complexe
(nervoase, musculare, osteo-articulare, ale organelor, aparatelor i
sistemelor ) ale activitii motrice normale a omului, n vederea stabilirii
msurilor terapeutice cu scopul corectrii prin folosirea exerciiului fizic
ca mijloc de baz tulburrilor, deficienelor i sechelelor generate de
boal sau traumatism. (Motet Dr. Morzas, 1995). n rile anglofone,
noiunea este cunoscut ca physical therapy i, la noi, este de multe ori
tradus greit ca fizioterapie, n loc de terapie prin micare.
Kinetoterapia este procesul educativ terapeutic recuperator prin
care
se urmrete optimizarea strii de sntate fizic i psihic n vederea
integrrii sau reintegrrii sociale i profesionale a persoanelor care nu
au avut sau i-au pierdut capacitile psihomotrice n urma unor
traumatisme. Kinetoterapia nglobeaz prin obiective kinetoprofilaxia
secundar i teriar, n timp ce kinetoprofilaxia primar este lipsit de
obiective terapeutice Invatamantul superior de kinetoterapie are
misiunea de a asigura ansamblul de conditii de continut, administrative,
organizatorice si de baza materiala al intregii activitati, astfel incat,
elementul uman selectionat in urma concursului de admitere, sa poata fi
pregatit pentru a deveni un bun specialist al domeniului, pregatire care sa
acopere real si eficient calificarea de licentiat in kinetoterapie.

Implicatiile sociale ale kinetoterapiei

Kinetoterapia si cursuri de masaj are valoare curativa i formativa, prin

contribuia adusa in
directia compensarii, conservarii i imbunatatirii capacitatii de munca.
Un procent crescut de morbiditate i mortalitate pe plan mondial este dat
de bolile cardio-vasculare, kinetoterapia avand si din acest punct de
vedere o importanta deosebita in diminuarea unor astfel de consecine
negative ale sedentarismului. Rolul i importana kinetoterapiei in
corectarea deficienelor fizice, in educarea, reeducarea si recuperarea
sechelelor si tulbursrilor datorate
multiplelor cauze, consts in finalitatea integrarii persoanelor cu probleme
speciale in activitatile socio-economice, in profesii, reducandu-se in acelasi
timp costurile protectiei sociale si asistentei medicale.
Obiectivele kinetoterapiei constau in restabilirea aliniamentului normal al
corpului, redobandirea amplitudinii de miscare, a fortei i rezistentei
musculare,
recuperarea coordonarii, controlului si echilibrului, reeducarea
sensibilitatii, corectarea deficitului respirator, redobandirea capacitatii de
efort, la care se adauga formarea capacitatii de relaxare. Kinetoterapia
este naturala, deoarece foloseste ca mijloc principal de tratament si
prevenire a complicatiilor bolii de baza sau asociate, exercitiul fizic, adica
functia fundamentala a materiei vii, care este miscarea.
Kinetoterapia este activa, pentru ca pacientul trebuie sa participe
activ,
fizic si psihic la propria recuperare. Kinetoterapia dispune de mijloace
proprii de tratament, care nu se regasesc in alte forme de terapie. De
asemenea, unele dintre rezultatele ei nu se pot obine pe alte cai. Din
aceste considerente, kinetoterapia reprezinta o forma specifica de
tratament.
Un program de recuperare medicala ( gimnastica medicala,
fizioterapie si masaj) trebuie sa se ghideze dupa urmatoarele principia:
-Stabilirea precoce a diagnosticului tine de competena medicului
specialist.
- Precocitatea instituirii tratamentului este un principiu care deriv din
promptitudinea stabilirii diagnosticului. Temporizarea terapiei are drept
efect prelungirea duratei mbolnvirii i scderea eficienei tratamentului
-Progresivitatea sau dozarea i gradarea efortului sunt obligatorii i de o
importan hotrtoare n actul recuperator. Se realizeaz n concordan
cu tolerana la efort a pacientului. Solicitarea va crete raional, n privina
numrului de repetri, a amplitudinii, a vitezei micrii i a ncrcturii
efortului. Gradarea efortului are la baz reguli cunoscute: de la uor la
greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut.
- Individualizarea tratamentului are o deosebit importan, deoarece ca i
n medicin, tratm bolnavi i nu boli. Principiile psihopedagogice sunt
obligatorii. Cominicarea kinetoterapeutului cu pacientul are rolul
informrii acestuia n legtur cu durata, scopul i modul de aciune a
mijloacelor folosite. Astfel, pacientul nu se va supune tratamentului pasiv
i resemnat, ci va participa activ i cu ncredere. O parte dintre pacienti, cu
afeciuni care necesit un tratament prelungit, din cauza efectelor care se
induc lent, au o stare psihic depresiv. Acestea sunt cazurile cele mai
delicate, n care prezena psihologului este obligatorie. Asocierea cu alte
mijloace terapeutice optimizeaz eficiena celor deja folosite, confirmnd
tendina modern de aplicare a unei terapii complexe.
-Continuarea tratamentului pn la recuperarea integral este un principiu
greu de neles pentru muli pacieni, care se consider recuperai n
momentul constatrii vindecrii somatice. Aceasta ns, trebuie continuat
pn la obinerea unei recuperri complete, care include i vindecarea
funcional.
-Psihopedagogia contemporan vede n optimizarea procesului
instructiv-educativ i principii care s determine subiectul s acioneze
individual in cadrul propriului proces de recuperare.
Principiul contientizrii presupune nelegerea de ctre pacient a
efectelor induse de mijloacele utilizate i a raiunii pentru care se
aplic ntr-o anumit succesiune.
-Principiul activitii independente este obligatoriu; pacientul trebuie s
repete i n afara edinelor din sala de recuperare, procedee metodice sau
tehnici de psihoreglare (antrenament mental) recomandate de catre
kinetoterapeut
-Principiul motivaiei presupune gsirea modalitilor de a-l determina pe
pacient s vin cu ncredere la tratament, s-i doreasc efortul fizic, s nu
se sperie de acesta sau de celelalte mijloace folosite.
Exercitiul fizic este un mijloc de intarire a sanatatii. Intarirea sanatatii prin
exercitii fizice este o preocupare din cele mai vechi timpuri. A inceput
spontan si apoi s-a stabilit o conceptie si preocupari asupra acestei
probleme.
Medicul Kung-Fu, Yo-Fei a creat un sistem de gimnastica Yoga, Hipocrate la
greci antici este numit si ,,parintele medicinei, la romani Galen etc.
Exercitiile de gimnastica medicala (kinetoterapie) trebuie alcatuite in
functie de varsta, nivel de pregatire,sexul, ocupatie, profilul calitatilor
fizice ce trebuie dezvoltate si selectionate special si de particularitatile
individuale, de prevenirea sau corectarea unor deficiente fizice.
La baza gimnasticii medicale sta exercitiul fizic. Se poate aplica individual
ca sedinta de tratament dar si asociata cu hidroterapie, impachetari calde
sau reci, electroterapia si chiar reflexoterapia.
La principiile enumerate mai sus putem adauga urmatoarele:
- participarea constienta a pacientului
- continuitatea tratamentului pana la recuperare medicala,
- asigurarea conditiilor de igiena a pacientului, conditiilor de igiena a salii
de kinetoterapie (gimnastica medicala) .
Exercitiile de gimnastica medicala se clasifica asfel:
1. Exercitii dupa influenta lor asupra organismului
2. Exercitii dupa scopul si actiunea principala
3. Exercitii dupa caracterul contractiei musculare, capacitatea de
contractie si relaxare a muschilor
Inainte de inceperea unei sedinte de Kinetoterapie (gimnastica
medicala), kinetoterapeutul trebuie sa se asigure despre urmatoarele:
- recomandarilor medicului de specialitate
- pacientul sa nu prezinte stari febrile, stari acute ale bolilor, viroze
respiratorii
- igiena salii de tratament
- igiena sa personala si igiena pacientului
- pacientul sa aibe o costumatie lejera, adecvata activitatii de gimnastica
medical
- kinetoterapeutul trebuie sa fie bine pregatit profesional, echilibrat psihic,
sa aiba o tinuta curata si ingrijita
- kinetoterapeutul sa doreasca sa se implice in problemele de sanatate a
celor din jurul sau, sa fie optimist
- inainte de sedinta de gimnastica medicala, kinetoterapeutul trebuie sa
faca o testare a articulatiilor, grupelor de muschi interesate, sa masoare
constant tensiunea arteriala, sa verifice pulsul pacientului
- sa elaboreze un program de recuperare medicala cu exercitii fizice
specifice pentru boala pacientului

In cabinetele noastre beneficiati de toate tipuri de masaj:

-masaj anticelulitic

-masaj de relaxare

-masaj terapeutic

-masaj complementar (cap,gat, maini, picioare)

-reflexoterapie

-presopunctura

-masajul transversal-metoda CYRIAX

Noi elaboram programe de gimnastica medicala (exercitii specifice pentru

diferite afectiuni). De asemenea in cazul in care aveti recomandare de la
medicul specialist puteti efectua o gama larga de proceduri de fizioterapie.
Aparatura de fizioterapie cu care lucram este setata pe afectiuni, iar o
sedinta de fizioterapie poate cuprinde mai multe proceduri de fizioterapie:

-laser

-ultrasunet
-elctroterapie

-magnetoterapie

Gimnastica medicala

Pentru a putea clarifica acest aspect este necesara o scurta analiza a

semnificatiilor atribuite, prin definitie, diverselor concepte aflate in
legatura cu domeniul miacarii umane ai al omului in miscare.

Activitaile corporale
Activitaile corporale sunt definite ca fiind activitati cu finalitate
proprie, raspunzand dorintei omului de a le practica pentru propria
dezvoltare fizica, recreere si divertisment, compensare sau ameliorare
(Epuran M., 2000) si clasificate n activiti corporale ludice, agonistice,
gimnice, recreative si compensatorii (Epuran, M., 1992).

Educaia fizic
Este definita ca fiind activitatea care valorifica sistematic ansamblul
formelor de practicare a exercitiilor fizice, n scopul cresterii potenialului
biologic al omului, n concordanta cu cerinele sociale. Ea este fiziologica,
prin efectele sale i sociala, prin organizarea i activitatea n centrul creia
st omul (Terminologia educaiei fizice i sportului, 1973). Propunerea ca
stiina care studiaza omul n miscare s poarte denumirea de stiina
educaiei fizice este analizat critic de catre unii autori, artndu-se c
denumirea de educaie fizic desemneaz activitatea i nu tiina, iar
sintagma tiina educaiei fizice i sportului se dovedete incorect,
ntruct tiina educaiei este pedagogia (M. Epuran, 1992).

Gimnastica medicala sau kinetoterapia

1. Terapie = totalitatea metodelor, mijloacelor i procedeelor prin care se
actioneaza pentru tratarea bolilor.
2. Recuperare = vindecare totala sau pariala, din punct de vedere psiho-
somatic. Recuperare funcionala = terapie complexa prin care se
urmrete rectigarea funciei unui organ sau a unuia sau mai multor
segmente de membru neutilizate o perioad de timp.
3. Compensare = aciunea de a compensa i rezultatul ei; a completa ceva
insuficient cu altceva, a echilibra. In cazul n care recuperarea nu poate
reda subiectului n ntregime capacitatea funcional normal, sau dac
recuperarea nu se poate realiza din diverse motive, se lucreaz pentru
formarea unor mecanisme compensatorii care s asigure un anumit grad,
variabil, de funcionalitate i, implicit, de autonomie, nlocuind funciile
diminuate sau pierdute.
4. Corectare - proces care se ocup cu corectarea abaterilor de la normal
datorate unor cauze diverse.
5. Educare = proces care se ocupa cu formarea i dezvoltarea unor
deprinderi pe care persoana nu le-a avut niciodat; este, mai ales, cazul
copiilor cu deficiente/afeciuni, congenitale sau dobndite foarte timpuriu.
6. Reeducare = proces care se ocup cu recuperarea fizica, psihica,
profesional a bolnavilor n faza acut a bolilor, n perioada de
convalescen sau dup formarea de sechele; este vorba despre a reda
pacientului anumite deprinderi pe care le-a avut i pe care le-a pierdut n
urma mbolnvirii sau accidentarii.
7. Readaptare - refacerea capacitii de munc a bolnavilor, a celor cu
leziuni organice i a invalizilor i reintroducerea lor n viaa social, prin
msuri medicale, tehnice i psihologice, cu recalificare profesional i
adaptare la noile condiii de lucru, aplicnd totodat o protecie a muncii
n vederea obinerii unor rezultate de durat.
8. Reabilitare - readucerea n stare activ, prin reeducare, exerciii i
fizioterapie a unor funcii alterate sau aproape disprute n urma unor
procese patologice.

Kinetologia
Este definit de ctre Daily (citat de Moet, D. i Mrza, D., 1995) n
1857, ca fiind tiina care se ocupa cu studiul micrii organismelor vii si al
structurilor care particip la aceste micri. n momentul de fa se mai
fac nc confuzii, termenul fiind folosit i n sensul de kinetoterapie, fiindu-i
atribuite obiectul de studiu, obiectivele, metodele i mijloacele acesteia
din urm.

Sportul
Sportul este definit ca i complex de exerciii fizice i de jocuri practicate
n mod organizat, cu scopul de a dezvolta i ntri corpul, de a educa
voina, curajul, iniiativa i stpnirea de sine.

Gimnastica medicala reprezinta o terapie prin miscare si foloseste ca

mijloc de baza exercitiul fizic care, prin caracteristicile sale, creeaza
multiple posibilitati de asamblare si structurare in metode si procedee, ale
caror diversitate de aplicare acopera o paleta larga de afectiuni. Arsenalul
mijloacelor folosite de kinetoterapeut, isi manifesta si subliniaza eficienta
prin relatiile interdisciplinare care fundamenteaza pregatirea specialistilor.
Sistemul de mijloace ale kinetoterapiei, prin diversitatea posibilitatilor
de structurare si combinare a exercitiilor fizice, se adreseaza persoanelor
cu : afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni de origine neurologica,
ortopedico- traumatica si reumatologica; afectiuni cardio-vasculare si
circulatorii; afectiuni digestive; afectiuni uro-genitale si obstetricale;
afectiuni pediatrice; afectiuni geriatrice; afectiuni ca urmare a activitatii
sportive de performanta (in principal, traumatisme).
Gimnastica medicala, ca i activitate corporala terapeutica (Epuran,
M., 2000) este inclus n cadrul acestui sistem prin definiie (gr. kinesis =
micare+ gr. therapeia = terapie) i prin faptul c, din componentele
domeniului, i ia mijloacele de baz, dar are un statut aparte. Astfel,
gimnastica medicala poate fi considerat o disciplin tiinific cu
caracter interdistiplinar ntre tiinele medicale si tiinele umaniste
(Epuran, M., 2000), ea realiznd conexiuni intra-, inter-, pluri-, dar i
transdisciplinare. Prin ramurile sale asigur conexiuni strnse ntre mai
multe sisteme i subsisteme i este un factor de unificare fr de care, cel
puin dou dintre sistemele luate n considerare (Sistemul tiinei
activitilor corporale i Sistemul tiinelor medicale), nu-i pot ndeplini
finalitatea. Aceasta, lund n considerare faptul c obiectul de studiu al
celor dou sisteme este omul n general, cu toate problemele sale i nu
doar omul n perioada de cretere i dezvoltare, omul sub influena
factorilor educaionali,etc.
n Romania, kinetoterapia (gimnastica medicala) ca profesie a parcurs
o cale sinuoas. Dup un prim nceput, cu circa 35-40 de ani n urm, care
se anuna promitor (au aprut profesorii de cultura fizica medicala) a
urmat o lunga perioada n care practicarea kinetoterapiei a fost fcut de
absolveni ai unor faculti de Educaie Fizica i Sport care nu aveau nici
un fel de pregtire n domeniu. Lipsii de cunotinele necesare,
practicarea activitatiii n aceste condiii nu avea nici un fel de suport
tiinific. Din fericire, n ultimii 10 ani, odat cu apariia facultailor de
kinetoterapie s-a putut reveni la profesia reala, cu baze tiinifice solide.
Prin componenta ei practic, numit generic kinetoterapie, kinetologia
face parte din marele capitol al medicinii fizice, specialitate terapeutic
care insoteste alte ramuri ale medicinii: farmacologie, chirurgie,
homeopatie, psihoterapie etc. Dup cum se tie, medicina fizica utilizeaz
n afar de exercitiul fizic terapeutic (terapia prin miscare, kinetoterapia-
gimnastica medicala) i ali factori precum: termoterapia, hidroterapia,
electroterapia, masoterapia, climatoterapia sau presoterapia.
Ca si profesie, kinetoterapia (gimnastica medicala) este una liberala ai
crei specialisti beneficiaz de dreptul de cabinet privat n condiiile legii
i statutului lor.
Kinetologia medicala utilizeaz n scop sanogenetic sau terapeutic
mijloace specifice i nespecifice. Acestea, la rndul lor se pot sistematiza,
dup tipul participrii subiectului, n active i pasive:
Mijloacele specifice sunt reprezentate de exerciii fizice active i
pasive, posturari sau pozitionari, ergoterapie i masaj. Exercitiul fizic
consta n repetarea sistematic a unor cicluri de micri cu scopul
influenrii dezvoltrii fizice i a capacitii de micare, a individului, far
producerea unor modificri morfologice vizibile. n schimb, prin exerciiu
cresc capacitile coordinative: echilibrul, orientarea spaial, precizia etc.
(M. Cordun)
Obiectivele realizabile prin practicarea exerciiilor fizice sunt
clasificate dup efectele induse asupra structurilor astfel: morfologice,
funcionale (cardio-vasculare, respiratorii etc), neuropsihice (relaxare,
coordonare, echilibru etc.) i social-educaionale.
A) Morfologice
1. Favorizarea proceselor de crestere i dezvoltare fizica;
2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului;
3. Corectarea atitudinilor i deficientelor corpului.
B) Funcionale
1.Creterea capacitatii generale de efort;
2. Creterea capacitii funcionale a aparatului cardiovascular
(minut/volum, debit sistolic, VO2 max. etc);
3.Creterea capacitii funcionale a aparatului respirator (volume i
capaciti pulmonare etc.);
4.Creterea capacitii funcionale a aparatului locomotor (amplitudini
articulare, proprieti musculare);
5.Creterea capacitii funcionale a celorlalte aparate i sisteme ale
organismului uman.
C) Neuropsihice
1. Dezvoltarea capacitii de relaxare fizica (musculara, funcionala) i
psihica;
2. Dezvoltarea capacitilor coordinative;
3. Dezvoltarea capacitilor de nvare motric, a expresivitii i
cursivitii micrilor.
D) Social- educaionale
1.Favorizarea integrrii sau reintegrrii: n grupurile sociale (familie,
colectiv de munc, echip etc.);
2.Formarea obinuinei de a practica sistematic exerciiile fizice n scop
profilactic i terapeutic;
3. Formarea reflexului de atitudine corect a corpului.
Posturarea, postura sau poziionarea reprezint poziii ale ntregului corp
sau ale unor pri ale acestuia, impuse sau meninute voluntar, pentru un
anumit timp, n scop profilactic sau terapeutic. Efectele posturarilor se
rsfrng asupra tegumentului, aparatului locomotor i organelor interne;
ele sunt profilactice i curative.
Masajul reprezint prelucrarea mecanica metodica a prilor moi ale
corpului printr-un ansamblu de procedee manuale i/sau instrumentale n
scop profilactic, terapeutic sau igienic, de intretinere. La sportivi se adaug
i valenele stimulatoare ale masajului de incalzire, efectuat anterior
efortului, precum i cele relaxante sau stimulante ale masajului de
refacere post- sau intra-efort. Microscopic masajul poate fi considerat ca o
micare la nivel celular (Dolto). Efectele masajului se induc, pe cale
mecanic i reflex, asupra tuturor aparatelor i sistemelor.
La nivelul sistemului circulator masajul acioneaz asupra:
-circulaiei venoase;
-circulaiei limfatice;
-circulaiei capilare;
-circulaiei arteriolare i arteriale;
La nivelul sistemului neuropsihic masajul induce efecte:
-segmentare - se explic prin interrelaiile dintre diferite
regiuni metamerice;
 -generale - sunt consecina implicrii centrilor suprasegmentari i
ai sistemului nervos central;
-psihologice se introduc tot prin activarea terminaiilor
senzitive cutanate.
La nivelul sistemului muscular:
- efectele stimulante;
-efectele relaxante;
-efectele decongestive;
Mijloacele nespecifice includ ageni fizici naturali i artificiali,mijloace
psihice, imobilizare, dieta etc si au rol de optimizare a efectelor
momentane sau de durat ale mijloacelor specifice.
A) Agenii fizici naturali sunt reprezentai de ap, ape minerale, namoluri,
gaze terapeutice, climat. Prin utilizarea lor se obin urmtoarele forme de
terapie:
-hidroterapie terapia in ap;
-climatoterapie terapia cu nmol;
-crenoterapie reprezint cura externa de ape minerale sau naturale
(ingestia lor);
-hidrotermoterapia reprezint terapia prin schimbul de cldur ntre corp
sau segmente ale acestuia i ap.
Se descriu:
1. Bi reci cu temperatura ntre 0 grade C-26 grade C
2. Bi neutre - cu temperatura ntre 26 grade C-35grade C
3. Bi calde - cu temperatura peste 35grade C.
B) Ageni fizici artificiali sunt reprezentai de curent electric n diferitele
lui forme i parafinoterapie : ultrasunet, laserterapie, electroterapie,curenti
de joasa,medie si inalta frecventa etc.
C) Mijloace psihice.
Exista , de asemenea similitudini si uneori confuzii care se creeaza
intre obiectivele educatiei fizice, sportului si kinetoterapiei. De aceea
consideram ca este necesar sa alcatuim o scurta delimitare a acestora,
pentru a evita confuziile ulterioare. Aceste obiective se imapart in :
1.Obiective generale (de rangul I):
a. Aspecte comune:
- Mentinerea unei stari optime de sanatate;
- Favorizarea proceselor de crestere si realizarea unei dezvoltari fizice
armonioase;
- Formarea capacitatii (si mai ales a obisnuintei) de practicare
sistematica a exercitiilor fizice;
- Dezvoltarea calitatilor motrice de baza si acelor specifice;
- Formarea corecta a unui sistem de deprinderi si priceperi motrice;
- Contributii la dezvoltarea unor calitati intelectuale, morale si de vointa,
a simtului estetic, a responsabilitatilor sociale.
b. Aspecte care le diferentiaza:
Pentru ultimile trei obiective, intervin si aspecte specifice kinetoterapiei
astfel:
- Educarea/ reeducarea/ recuperarea/ dezvoltarea si mentinerea lor, fiind
vorba despre cele reduse, abolite sau incorect realizate, ca urmare a unor
tulburari sau sechele existente care impiedica sau ingreuiaza procesul de
adaptare/ readaptare si integrare socio-profesionala.
2.Obiective specifice (de rangul II)
a. Educatie Fizica si Sport:
- Obiective specifice fiecarui subsistem al Educatiei Fizice: al tinerei
generatii, profesional,militar
- Obiective specifice fiecarui subsistem al Sportului: de performanta, de
inalta performanta.
b. Gimnastica medicala - kinetoterapie:
- Obiective specifice fiecarui subsistem al kinetoterapiei: recuperarea
functionala, tratarea diferitelor boli si afectiuni ale organismului uman, cu
mijloace specifice.
3.Obiective specifice (de rangul III)
a. Educatie Fizica si Sport:
- Obiective specifice fiecarei teme dintr-o lectie de educatie fizica sau de
antrenament, purtand si numele de sarcini.
b. Gimnastica medicala - kinetoterapie:
Obiective care se refera la sedintele curente de gimnastica medicala sau la
o anumita etapa:
- Relaxarea;
- Corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- Recuperarea si cresterea mobilitatii articulare;
- Recuperarea si cresterea fortei musculare;
- Recuperarea si cresterea rezistentei musculare;
- Recuperarea si cresterea coordonarii, controlului si echilibrului;
- Reantrenarea si antrenarea la efort;
- Reeducarea respiratorie;
- Reeducarea sensibilitatii;
- Reeducarea aparatului cardio-vascular;
- Reeducarea abilitatii manuale;
- Reeducarea neuromotorie;
- Reeducarea psihomotricitatii.

Miscarea, in general, are ca forme particulare: miscarea fizica cu

diversele ei modalitati de manifestare(mecanica cuantica si subcuantica,
unde sunt implicate campuri, particule elementare, transformari nucleare
etc.); miscarea chimica (asocierea si disocierea atomilor), care se complica
prin interactiunea intre molecule formand elemente macromoleculare
pana la componentele ce dau nastere vietii; miscarea bilogica specifica
materiei vii, care se bazeaza pe miscarea fizica si pe cea chimica fara a e
reduce la acestea; miscarea constiintei caracteristica spiritului superior
dezvoltat, care implica fenomene si procese psihice proprii numai omului;
miscarea sociala, cea mai complexa forma de miscare, conditionata de
toate celelalte forme de miscare; miscarea cibernetica, care se refera la
miscarea informatiei si miscarea cosmica legata direct de elementele
componente ale universului cosmic (Dragnea, A. si Bota, A., 1999).
Miscarea, nu reprezinta deci, decat un alt aspect al conduitei, care nu
poate fi disociat de celelalte aspecte, fapt care poate fi mai bine inteles
prin prisma modului in care este analizat organismul uman ca sistem,
luand in considerare trei aspecte: aspectul structural, aspectul functional,
aspectul evolutiv.
Anatomia functionala ne permite sa intelegem modul in care sunt
organizate diferitele sisteme de organe, ce joaca un rol specific in
structura organismului asigurang functiile de nutritie, relatie si
reproducere. Activitatea sistemului nervos central, careia ii sunt
subordonate sistemul imunitar si sistemul endocrin, are ca finalitate
asigurarea unitatii functionale a intregului organism in relatiile sale cu
mediul.
Subsistemul nutritiv, raspunator de homeostazie, asigura schimburile
nutritive cu mediul, conditie indispensabila a supravietuirii. Celelalte
interactiuni individ- mediu, care permit adaptarea sunt asigurate de
organele de relatie: musculatura striata- sistemul nervos, sistemul
endocrin si organele de simt.
Sistemul operativ orientat spre exterior este reprezentat de sistemul
de conducere senzoriala si de sistemul motor cortico- spinal. Centrii de
decizie sunt interpusi intre informatiile care urca si cele care coboara.
Integrarea informatiilor se poate face la trei nivele de decizie: reflex;
automat, care necesita invatare anterioara; voluntar, care presupune o
participare mai mare a functiilor cognitive.
Aspectul evolutiv
Organismul uman este alcatuit dintr-un ansamblu de structuri si
functii, a caror ierarhizare se realizeaza treptat, incepand din stadiul de ou
fecundat sau zigot. Primul timp al dezvoltarii embrionare consta in
formarea structurilor diferentiate, care vor determina aparitia diferitelor
organizari functionale. Unele dintre aceste structuri au un timp de
dezvolatre relativ scurt, altele au nevoie de un timp mult mai lung, pentru
a ajunge la maturitate (sistemul nervos central, de exemplu).
Organismul ca si sistem autonom nu se poate dezvolta decat in
interactiune activa cu mediul inconjurator si in contact cu o anumita
educatie. Conditiile de dezvolatare sunt reprezentate de actiunile
desfasurate in mediul inconjurator si de adaptarea la realitatea
ambientala, precedate de gandire.
Miscarea voluntara nu se reduce doar la o succesiune de reflexe
elementare. Pana nu demult, incercarile de explicare a motricitatii umane
se bazau pe experientele de laborator facute pe animale, dar s-a ajuns la
concluzia ca acest mod de a proceda exclude aspectele cognitive,
lingvistice si de constientizare care caracterizeaza raspunsul motric la om.
Conceptul de homeostazie exprima pe plan biologic aceasta mentinere a
starii de echilibru a organismului. Piaget, in enuntul legii echilibrului,
descrie acelasi mecanism stabilizator, in termeni psihologici. Adaptarea, in
acest caz, implica activitatea functionala a modului vietii de relatie,
reprezentat de organele de simt, sistemul nervos central si musculatura
striata.
Organismul este alcatuit din sisteme si aparate al caror ansamblu
coordonat asigura homeostazia necesara mentinerii vietii. Fiecare dintre
aceste sisteme corespunde unui modul functional, a carui activitate se
raporteaza la organismul ca intreg. Muschii si sistemul nervos central
reprezinta o unitate functionala nedisociabila. Activitatea sistemului
muscular nu poate constitui o realitate in afara relatiei sale cu sistemul
nervos. Spre aceste doua structuri converg mai multe tipuri de informatii
provenind de la organele de simt (camp exteroceptiv); sistemul muscular
si articular, labirintul (camp proprioceptiv); viscere (camp interoceptiv); alti
centrii nervosi.
Exercitiul fizic ca si element fundamental al kinetoterapiei (gimnastica
medicala) reprezinta o actiune, preponderent corporala, efectuata
sistematic si constient in scopul perfectionarii dezvolatrii fizice si a
capacitatii motrice a oamenilor. Fara indoiala, indicii superiori ai dezvoltarii
morfologice si functionale a organismului, precum si cei ai priceperilor,
deprinderilor si calitatilor motrice nu pot fi obtinute fara repetarea
indelungata a unor exercitii fizice repetate anume si in acest scop.
(Siclovan, I.,)
Inca din vremurile indepartate, s-au intuit valentele miscarii folosite
in scopul potentarii omului cu capacitati necesar activitatii productive.
Lupta pentru existenta, dificultatile ivite in procurarea hranei, au
determinat ca, in procesul de pregatire al tinerilor pentru viata, accentul
sa cada in mare masura pe activitatile care dezvolta forta, iscusinta,
rezistenta, curajul etc. si pe formarea deprinderilor corespunzatoare
manifestarii plenare a acestora: alergarea, aruncarea, catararea, saritura
etc.
Treptat, apar exercitii fizice fara legatura cu munca, dar care vizeaza
pregatirea, dezvoltarea capacitatilor fizice ale oamenilor si asigurarea
recreerii, destinderii. Acestea, fie ca au fost incluse sau nu in diferite
sisteme educationale, au contribuit si ele la perfectionarea si dezvolatrea
exercitiilor fizice.
Exercitiul fizic a fost folosit in scopuri medicale prin gimnastica
medicala, inca din perioada antica. Exercitiul fizic folosit in scopuri
terapeutice evolueaza trepta, dirijandu-se dupa principii din ce in ce mai
bine conturate, fiind folosit astazi sub forma miscarilor pasive, active,
active cu rezistenta, cu obiecte si aparate portative sau la aparate special
construite.
Desigur, dezvoltarea organismului omenesc este, mai intai de toate,
un fenomen biologic, care se desfasoara dupa legi obiective naturale.
Totusi, societatea- ca expresie inalta, organizata a capacitatii dse
cunoastere si autocunoastere a membrilor sai- a urmarit intotdeauna si
urmareste in continuare sa stapaneasca natura fiintei lor, sa foloseasca
legile ei, sa le dea un sens util si chiar sa o modifice.
In cabinetele noastre din Bucuresti elaboram programe de recuperare
medicala individualizate in functie de varsta pacientului si tipul de
afectiune pe care o prezinta. Toate programele de gimnastica sunt
alcatuite de catre specialistii nostri kinetoterapeuti sau fiziokinetoterapeti.
Efectuam urmatoarele tipuri de tratamente:
- Gimnastica medicala pentru hernie de disc, lombosciatica sau
discopatie (lombara, toracala sau cervicala)
- Gimnastica medicala pentru spondiloza cervicala, toracala sau lombara
- Gimnastica medicala pentru scolioza, lordoza, cifoza, cifo-scolioza sau
alte afectiuni ale coloanei vertebrale
- Gimnastica medicala (kinetoterapie) pentru talus valgus, varum,
platfus, picior equin, genu varum, genu valgum, torticolis la copii si adulti,
menisc,etc.
- Kinetoterapie pentru pacienti care sunt diagnosticati cu hemipareza
(hemiplegie), monopareza (monoplegie), tetrapareza spastica sau flasca
(tetraplegie), paraplegie (parapareza), accident vascular cerebral (AVC),
scleroza multipla/ scleroza in placi si alte tipuri de paralizii.
- Gimnastica medicala pentru displazie de sold, hidrocefalie, copii cu
Sindromul Down, poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoetica,
gonartroza, coxartroza, osteoporoza, artroza
- Recuperare medicala pentru entorsa, luxatie, fractura, periartrita
scapulohumerala (PSH), umar dureros, tendinita, intindere muscular,
ruptura musculara,
In centrele noastre puteti sa beneficiati si de programe individualizate
pentru slabit (copii si adulti obezi-obezitate de gradul I, II, III) si programe
de electrostimulare (se actioneaza impotriva coajei de portocala -
celulita ). Efectuam si masaj anticelulitic, masaj de relaxare (somatic),
masaj terapeutic (medical), drenaj limfatic, reflexoterapie, presopunctura
etc

Ghid de afacere fitness, gimnastica, kinetoterapie

(achizitia aparatelor de gimnastica destinate inceperii unei afaceri)

Ghidul este destinat colegilor care s-au decis sa inceapa o afacere bazata pe gimnastica fitness
gimnastica medicala kinetoterapie si, legat de aceasta, incearca sa lamureasca problemele ridicate
de achizitia aparatelor necesare.

Lasand la o parte competenta (documentata prin diplome) a celor care vor practica in aceasta (sa
zicem) unitate iata care sunt, in opinia mea, problemele principale:

1.Tipul de servicii oferite publicului:

A. sala de fitness;
B. sala de kinetoterapie / gimnastica medicala.
2.Cine plateste serviciul clientul sau Casa de asigurari;
3.Localizarea spatiului;
4.Marimea spatiului disponibil efectiv adica zona de lucru (pentru achizitionarea aparatelor este
interesanta -indirect- si suprafata spatiilor auxiliare);
5.Publicul tinta...
6.Servicii asociate...
7.Disponibil financiar si durata de amortizare a aparatelor;
8.Personalul

1/2. Tipul de servicii si Cine plateste?

A. sala de fitness relativ usor de realizat (legislativ) iar clientul plateste!
Cu cat localizarea spatiului este mai buna sunt sanse excelente de reusita! (punctul 3.)
Marimea spatiului dicteaza numarul / tipul aparatelor care trebuie sa fie de cea mai buna calitate si
aspect.
Alegerea aparatelor se va face astfel incat sa se acopere lucrul cu toate regiunile corpului + spatiu
pentru cateva saltele + spatiu intre aparate.
B. cabinet de gimnastica medicala - kinetoterapie
- cu contract cu C.A.S. - dificil de realizat dar viabil! Veti gasi suficienti medici sa va trimita pacientii
(care nu vor plati la ei!!!) - deci cu bilete de trimitere CAS. La inceput veti primi doar sumele de la Casa
de Asigurari - apoi daca dovediti pricepere - veti primi si pacienti cu plata directa.
Am scris dificil - datorita normelor legale!
A se vedea dotarea minima necesara prevazuta de Ordinul nr. 153 din 26/02/2003 - pentru
aprobarea Normelor metodologice privind nfiinarea, organizarea i funcionarea cabinetelor medicale
(Anexa Nr. 2 contine dotarea minima obligatorie - pentru sala de kinetoterapie - in continuare)
Alegerea aparatelor se va face astfel incat sa se respecte legea - dotarea minima necesara plus,
posibil, ceva suplimentar (functie de fonduri si marimea spatiului).
Aspectul aparatelor are mai putina importanta (in aceasta situatie) devine mai importanta calitatea si
fiabilitatea aparatelor (si...cat timp sunt garantate).

- fara contract cu C.A.S. - dificil de realizat si mai greu viabil - depinde de punctul 3. Greu de crezut ca
veti avea trimiteri pentru pacienti cu plata - la inceput - poate doar daca sunteti in "zona buna".
Alegerea aparatelor se va face respectand normele si cautand cel mai bun raport pret-calitate; eu as
alege pe cele mai trainice, simple si ieftine!

3/4.Spatiul disponibil localizare si suprafata:

- spatiul personal in zona buna si foarte buna - excelent!

- spatiul personal in zona proasta - subzistenta;
- spatiul inchiriat in zona buna - poate functiona la limita - dar munciti mai mult pentru chirie si mai
putin pentru Dvs.
- spatiu inchiriat in zona proasta - foarte probabil "sinucidere" financiara!
Localizarea si marimea spatiului este esentiala pentru tipul si numarul aparatelor care vor
trebui achizitinate!
Localizare mai buna = aparate mai scumpe!
Spatiu mare = aparate mai multe si variate!
(limita este data de disponibilul de investitii si de planul de afaceri - 7)

Dotare:

Condiii de spaiu:
- suprafaa util a slii va asigura cel puin 4,5-5 m2 pentru fiecare pacient;
- sala va avea aerisire natural direct, ct mai eficient;
- pardoseal cald (parchet sau scndur) sau mochet pe beton cu strat amortizor;
- cabin de du (cu ap cald permanent) i WC;
- spaiu separat pentru dezbrcat-mbrcat.

Dotri specifice:
- 1 spalier;
- 2 saltele;
- 1 oglind de perete;
- 1 mas kineto simpl;
- 1 banc;
- 2 instalaii-montaje scripete cu contragreuti;
- greuti de diverse mrimi, bastoane, arcuri, cordoane elastice;
- minimum 3-4 dispozitive pentru recuperare funcional din grupa "dispozitive ajuttoare"
(de exemplu: Pedalier, planet basculant,
giroplan, levier pentru cvadriceps, roat i scri pentru umr, plac canadian, plac pentru
abilitile minii etc.);
- cntar pentru persoane.

Dotri pentru urgen:

- aparat de msurat tensiunea arterial;
- trus de urgen:
- 2-3 tipuri de mrimi de atele;
- fei simple i fei elastice;
- pansamente sterile;
- dezinfectante (alcool, iod, unguent cu antibiotic);
- 2-3 tipuri de medicaie antialgic administrabil oral sau rectal (algocalmin, piafen,
paracetamol etc., cte 10 buci);
- 1 spray cu bronhodilatator (salbutamol, berotec);
- nitroglicerin, 10 tablete;
- nifedipin (simplu nu retard), 10 tablete, pentru administrarea sublingual;
- furosemid, 10 tablete;
- atenolol sau metoprolol, 10 tablete.

Alegerea aparatelor se va face astfel incat sa se respecte legea - dotarea minima necesara
plus, posibil, ceva suplimentar (functie de fonduri si marimea spatiului).
Aspectul aparatelor are mai putina importanta (in aceasta situatie) devine mai importanta
calitatea si fiabilitatea aparatelor (si...cat timp sunt garantate).

5.Publicul tinta este foarte important si este legat si de punctul 3.- localizarea spatiului/serviciului!

6.Existenta unor servicii asociate reduce riscul financiar si se pot achizitiona aparate mai
scumpe.

7.Disponibilul financiar si planul de afaceri sunt in corelatie cu toate celelalte elemente; in

opinia mea ar trebui procedat astfel:

a.stabilirea unei sume maxime rezonabile;

b.achizitionarea unui minim necesar de aparate pentru inceput, si care sa respecte normele legale
dotarea minima necesara (chiar daca este vorba de sala de fitness); acestea ar trebui sa fie cat mai
fiabile.
c.achizitionarea restului aparatelor in etape de la simplu la complex si in functie de evolutia
afacerii.

8.Personalul deosebit de important practic kinetoterapeutul care va lucra ar trebui sa-si aleaga
aparatele si sa-si organizeze locul de munca cu conditia sa stie ce face... competenta sa
profesionala (de data asta - nu cea documentate prin diplome ci prin cunostinte) este importanta.
- personalul tanar nu este prin definitie un handicap! Dar se poate transforma in handicap in anumite
situatii!
- daca nu aveti parteneri de nadejdie - este dificil si trebuie sa dispuneti de sume (initiale) semnificativ
mai mari;

Practic pentru succes - este nevoie:

1.sa detineti spatiul!

2.si/sau 1-maxim-2 parteneri de incredere hotarati si muncitori - dispusi la sacrificii impreuna cu
Dvs.
3.banii de inceput sunt mai putin importanti in "lumina" celor doua "puncte" precedente!
4.Important este si personalul auxiliar - va trebuie oameni de calitate - si trebuie sa ma credeti ca sunt
extrem de greu de gasit, dar se poate suplini cu efort si avand spatiul si/sau parteneri.

In loc de concluzie achizitionarea in scop de afacere a aparatelor destinate gimnasticii desi

deosebit de importanta, este subordonata rezolvarii unor probleme organizatorice...mai presante!

Pentru cei care pot si doresc, am aflat ca exista si posibilitatea achizitionarii unei francize in domeniul
fitness-ului fapt care va scuteste de problema achizitiei aparatelor...

Kinetoterapia - cu mentiuni despre coxartroza si gonartroza

Un program kinetoterapeutic trebuie ntotdeauna inclus n orice schem terapeutic a artrozei;

orientarea programului se face n funcie de stadiul clinico-anatomo-funcional al bolii.

Micarea, dozat i controlat oportun, este indispensabil pentru meninerea lubrefierii articulare,
ncetinind limitarea progresiv a amplorii micrilor articulare i conservarea troficitii musculare.

Obiectivele programului de kinetologie recuperatorie:

scderea durerilor;
creterea stabilitii;
creterea mobilitii;
creterea gradului de coordonare i echilibru la mers.

Programul de kinetologie recuperatorie cuprinde:

Posturrile completeaz programul de lupt mpotriva redorii articulare. Se pornete de la poziia

de amplitudine maxim permis de redoare i cu ajutorul unor fore exterioare cu aciune prelungit n
timp se ncearc creterea amplitudinii unghiurilor de micare. Se pot utiliza cu folos unele tehnici de
facilitare neuro-muscular proprioceptiv, cum ar fi: alternana contracie izometric izotonic,
stabilizarea ritmic, tehnica hold - relax. n coxartroz se evit n special flexum-ul i rotaia extern,
ca cele mai frecvente devieri, adducia fiind mai rar. n gonartroz evitarea flexum-ului; pentru
deviaiile n plan frontal (varus, valgus) posturrile directe sunt inoperante, doar posturarea corectoare
pentru mers a piciorului prin talonete la pantof are valoare.

Mobilizrile articulare pentru a menine sau ameliora amplitudinile de micare. n coxartroz se va

pune accentul pe extensie, rotaia intern i abducie iar n gonartroz pe rectigarea extensiei
complete i rotaia intern apoi pentru mrirea flexiei. Se pot utiliza toate tehnicile cunoscute:
posturri, mobilizri pasive, active, scripetoterapie etc.
Traciunile au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea i refac alinierea, pot fi: - manuale
executate n axul membrului inferior la sfritul edinelor de masaj; se execut succesiv traciuni
(moderate) i compresiuni corelate cu ritmul respirator (favorizeaz circulaia i troficitatea); i -
mecanice - prin traciuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greuti de cca. 3 Kg pe membru,
perioade lungi de timp, cu efect de reducere a presiunii intraarticulare i decontracturant.

Refacerea stabilitii att prin exerciii analitice de tonifiere muscular ct i prin exerciii n lan
kinetic nchis;

Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate) astfel nct
s fie evitat mersul chioptat.

Relaxarea decontracturarea muscular.

Meninerea unei bune funcionaliti mioartrokinetice la nivelul articulaiilor adiacente, ct i la

membrul opus; pentru coxartroza este important i corectarea poziiei bazinului cu meninerea unei
funcionaliti ct mai bune a coloanei lombare.

Respectarea regulilor de profilaxie i terapia ocupaional.

Exerciiile indicate trebuie s in cont de tipul micrii care trebuie conservat sau eventual
recuperat, de eventualele limitri ireversibile, de grupele musculare care trebuiesc lucrate preferenial
pentru obinerea unui rezultat funcional optim.

Tonifierea musculaturii: n coxartroz vizeaz tonifierea muchilor fesier mare i mijlociu,

ischiogambieri i cvadriceps; n gonartroz se va urmri tonifierea musculaturii care nzvorte
genunchiul n mers cvadricepsul n principal dar i ischiogambierii, se va urmri refacerea forei
extensoare pentru ultimele 200.

Refacerea stabilitii att prin exerciii analitice de tonifiere muscular ct i prin exerciii n lan
kinetic nchis; exerciiile la bicicleta ergonomic se indic cu condiia individualizrii pentru fiecare
bolnav a parametrilor de lucru: nlimea eii, ncrcarea adecvat (i progresiv) a solicitrii la efort.

Kinetoterapia poate fi pasiv sau activ, ajutat sau ncrcat.

Contraciile musculare pot fi izotonice sau izometrice.

Ca regul general, sensul micrii va fi n sens opus tendinei naturale a bolii de limitare a micrilor.

KINETOTERAPIA PASIV

Se recomand ca programul kinetic s debuteze prin mobilizarea pasiv a articulaiei . n acest fel,
kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaia bolnav, intr n comunicare cu pacientul, ncercnd s-
i ctige ncrederea i s-i asigure o bun colaborare pe durata programului complex de recuperare.

a. Kinetoterapia pasiv n coxartroz

n coxartroz mobilizarea pasiv va insista pe micrile de extensie, abducie i rotaie intern .

Exemplude mobilizare pasiv pentru micarea de extensie

Regula general: n timpul forrii extensiei articulaiei coxofemurale genunchiul rmne extins.
Pacientul n decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul cu coapsa
pe piept); bascularea puternic a bazinului extinde ea nsi articulaia afectat i eventual asistentul
accentueaz extensia.
n mobilizarea autopasiv, pacientul menine cu minile genunchiul membrului opus la piept, membrul
afectat fiind ntins pe un plan nclinat.

Exemplu de mobilizare pasiv pentru micarea de abducie

 Pacientul n decubit dorsal: asistentul fixeaz bazinul cu o mn iar cu cealalt execut abducia
cu priz la nivelul condilului intern al femurului.
n mobilizarea autopasiv, pacientul n decubit lateral pe partea sntoas, cu membrul inferior
suspendat printr-un scripete i tracionat n sus prin priz manual.

Exemplu de mobilizare pasiv pentru micarea de rotaie intern

Pacientul n decubit dorsal: asistentul prinde treimea inferioar a coapsei, rulnd-o nuntru sau n
afar (genunchiul ntins).

b. Kinetoterapia pasiv n gonartroz

Kinetoterapia pasiv n gonartroz ncepe cu mobilizarea rotulei (n sens longitudinal i transversal),

dup care se trece la mobilizarea articulaiei femuro-tibiale, avnd ca obiectiv principal asigurarea
libertii de micare n extensie i rotaie, n special rotaia intern care este aproape ntotdeauna
limitat.

Exemplu de mobilizare pasiv pentru micarea de rotaie intern

Pacientul n decubit dorsal, coapsa n abducie i genunchiul flectat la 900. Kinetoterapeutul
fixeaz glezna bolnavului i susine extremitatea superioar a gambei cu ambele mini sub linia
articular, imprimnd o micare de translaie orizontal extern a ntregii gambe. Aceast micare se
repet, reducnd progresiv unghiul de flexie a gambei pe coaps.

Exemplu de mobilizare pasiv pentru micarea de extensie

Pacientul n eznd, cu trunchiul aplecat n fa; kinetoterapeutul execut extensia, fcnd dou
prize una pe faa anterioar a coapsei, fixnd-o la scaun i cealalt pe gamb, distal.

KINETOTERAPIA ACTIV

Refacerea forei musculare i a echilibrului dintre muchii agoniti i antagoniti, n special a

muchilor stabilizatori ai ai articulaiei trebuie nceput ct mai precoce i continuat mereu printr-un
program de meninere a tonusului i forei musculare. Se realizeaz prin exerciii izometrice i
izodinamice contra unor rezistene, fiind recunoscut necesitatea de a se lucra cu rezisten manual
dirijat n sectorul de mobilitate indolor .

Exerciiile pentru refacerea forei depind de gradul deficitului muscular: pentru forele 0-1-2, tehnicile
de facilitare reprezint singurele modaliti logice de lucru (contracii repetate, inversarea lent,
inversarea lent cu opunere, relaxarea contracie, izometria alternant); reeducarea forei musculare
de la o valoare peste 3 se realizeaz prin tehnicile obinuite de izometrie (exerciiile scurte izometrice
zilnice), tehnicile izokinetice, dei de o valoare deosebit, nu sunt uzuale.

n coxartroz se insist asupra tonifierii muchilor fesier mare i mijlociu, ischiogambieri i cvadriceps.

n gonartroz sunt preferate contraciile musculare izometrice i pedalarea pe bicicleta ergonomic

fr rezisten i se insist asupra tonifierii muchilor cvadriceps, ischiogambieri i triceps sural .

ntruct musculatura supus tonifierii n coxartroz i gonartroz este solicitat n ortostatism

(musculatura antigravitaional) prezentm n continuare cteva exerciii pentru exemplificare.

Exemplu de exerciiu global pentru tonifierea musculaturii extensoare a articulaiei coxofemurale

(fesierul mare i fibrele posterioare ale fesierului mijlociu, ischiogambierii): Pacientul n decubit dorsal
la marginea mesei, cu articulaia coxofemural flectat, genunchiul extins, piciorul flectat ;
kinetoterapeutul face priz pe faa dorsal a treimii distale a coapsei i pe faa plantar; membrul
inferior opus este flectat, cu piciorul pe mas sau gamba atrn la marginea mesei; pacientul execut
flexia degetelor, extensia piciorului apoi flexia genunchiului i n sfrit extensia articulaiei
coxofemurale n timp ce kinetoterapeutul opune rezisten acestor micri (micarea de extensie
contrat se continu sub planul orizontalei).
Exemplu de exerciiu selectiv pentru tonifierea muchiului fesier mare. Pacientul n decubit dorsal la
marginea mesei; membrul inferior opus se sprijin cu talpa pe mas, membrul afectat are coapsa
flectat la 600 (adductorii sunt scoi din activitate), genunchiul este flectat (ischiogambierii sunt scoi
din activitate), gamba relaxat; se execut extensia articulaiei coxofemurale, kinetoterapeutul
contrnd pe faa posterioar a coapsei .

Exemplu de exerciiu selectiv pentru tonifierea ischiogambierilor. Pacientul n decubit dorsal, cu

articulaia coxofemural flectat, genunchiul aproape extins (poziia genunchiului este important nu
trebuie extins complet, ci att ct intr n aciune ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei,
kinetoterapeutul contrnd la nivelul talonului.

Exemplu de exerciiu selectiv pentru tonifierea muchiului fesier mijlociu. Pacientul n decubit
contralateral, cu membrul inferior opus flectat i membrul afectat cu genunchiul flectat; pacientul
execut abducie n timp ce kinetoterapeutul opune rezistan pe faa lateral a genunchiului.

Exemplu de exerciiu pentru tonifierea muchiului cvadriceps. Pacientul n decubit dorsal, cu coapsa
ntins i gamba n afara mesei; membrul inferior opus, flectat, se sprijin cu piciorul pe mas;
kinetoterapeutul face priz pe faa dorsal a piciorului i pe faa anterioar distal pe gamb; pacientul
execut extensia gambei fiind contrat de kinetoterapeut . Grupul de exerciii selective pentru
antrenarea celor 3 capete monoarticulare ale cvadricepsului au ca principiu general meninerea
articulaiei coxofemurale flectate la 900,din aceast poziie executndu-se extensia genunchiului.

Exemplu de exerciiu selectiv pentru tonifierea muchiului triceps sural. Pacientul n decubit dorsal, cu
membrul inferior ntins i glezna n flexie dorsal; kinetoterapeutul prinde n mn clciul pe faa lui
posterioar i se opune ncercrilor pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu exist rezistena pe
degete sau antepicior, nu va intra n activitate dect tricepsul sural .

Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecand de la programe de exercitii statice si
dinamice se poate folosi in programe terapeutice, profilactice (de prevenire), curative si de recuperare.

Tipuri de kinetoterapie

1. Kinetoterapia profilactica
Cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste:
- mentinerea unui nivel functional satisfacator;
- cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de intretinere, plimbari, jogging, gimnastica
aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate);
- aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor n unele boli cronice (profilaxie
secundara);

2. Kinetoterapia curativa
Se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare.

3. Kinetoterapia de recuperare
Reprezinta sectiunea cea mai importanta in programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor
programe de exercitii fizice:

- refacerea functiilor diminuate;

- cresterea nivelului functional;
- realizarea unor mecanisme compensatorii in situatii de readaptare functionala (in cazul in care, de exemplu, un
anumit muschi este afectat ireversibil, se incearca tonifierea altor muschi care ii preiau partial functiile, in scopul
realizarii miscarii in limite acceptabile).

Obiectivele kinetoterapiei sunt:

- corectarea posturii vicioase;
- cresterea mobilitatii articulare;
- cresterea fortei si a rezistentei musculare;
- antrenarea la efort;
- reeducarea coordonarii si echilibrului;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensiblitatii.

Lista afectiunilor in care este recomandata kinetoterapia

Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si
absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor boli:

- afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice);

- afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului
moale);
- afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si
inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice);
- afectiunile aparatului cardio-vascular;
- afectiunile aparatului respirator;
- afectiunile neuropsihice;
- afectiunile metabolice (obezitatea);
- maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Kinetoterapia red mobilitatea

Aceast form de terapie este foarte important ndeosebi n recuperarea bolnavilor cu

poliartrit reumatoid. Programul de tratament kinetoterapic se stabiliete ntotdeauna de
ctre un specialist, n funcie de forma de reumatism i de gradul de deteriorare a
articulaiilor.

Micrile recomandate de kinetoterapeut au rolul de a tonifia muchii ce nconjoar

articulaia bolnav, lucru care va reduce presiunea aplicat pe aceasta i va crete
mobilitatea. Pot fi utilizate diferite aparate, precum bicicleta ergometric, scripeii, talpa
cu arc i altele. O variant de kinetoterapie indicat reumaticilor este cea efectuat n
ap (hidrokinetoterapie), care implic mai puin presiune exercitat la nivelul
articulaiilor.

(H
HIDROKINETOTERAPIA
-
Reactia organismului la factorul termic
Hidrotermoterapia este domeniul medicinei fizice in care se realizeaza schimburi de
energie calorica intre organism si diverse medii, acestea declansand reactiide adaptare si
efecte asupra aparatelor si sistemelor organismului uman.Aceste schimburi calorice utilizeaza
ca vetor apa, la care se pot adauga gaze, co2,sulf etc., saruri minerale, substante vegetale
s.a.F a c t o r i i a c t i v i c a r e a c t i o n e a z a i n c a d r u l a c e s t o r p r o c e d u r i s u n t t r e i :
f a c t o r u l termic, mecanic si chimic.I n f u n c t i e d e t e m p e r a t u r a f a c t o r u l u i
terapeutic folosit, procedurile pot fi de crioterapie temperatura in jur
de 0
0
C, hidroterapia propriuzisa intre 5
0
si 40
0
C sitermotarapia peste 40
0
C, a treia categorie utilizeaza vapori de apa, nisip, namol, parafina.E x c i t a n t u l m e c a n i c
c a r e a c t i o n e a z a l a n i v e l u l c o r p u l u i e s t e e x p r i m a t p r i n presiunea apei
asupra corpului, inaltimea coloanei de lichid, masa totala de apa care intrain contact cu
organismul.Apa a fost utilizata ca vector principal de transport a energiei termice
datorita proprietatilor fizice si fiziologice caracteristice:1 . c a p a c i t a t e t e r m i c a m a r e
cantitate mica de apa transporta cantitati mari
d e caldura2.termoconductibilitate mare de 25 ori mai mare decat a
aerului3 . t e m p e r a t u r a d e i n d i f e r e n t a m a r e 3 3 3 4 C Temperatura de
indiferenta este temperatura la care schimburile calori ce suntminimeIn relatia cu
mediul exterior, orgismul intervine prin temperatura periferica.Temperatura periferica medie a
organismului uman este determinata de starea denutritie (grosimea stratului adipos) irigatia
tegumentului.Functiile tegumentului in cadrul hidrotermoterapiei:T e g u m e n t u l a r e o
b o g a t a r e t e a v a s c u l a r a c u o d i n a m i c a v a s c u l a r a f o a r t e accentuata.
Reactiile vasculare de vasodilatatie si vasoconstrictie sunt foarte prompte.Tegumentul are o
retea de receptori mai ales senzitivi foarte bogata pentru toate tipurile de sensibilitat

idrokinetoterapia)

Termenul de inot este preferat astzi pentru a defini utilizarea micrii uneori ca mijloc
terapeutic, corespunztor aspectului practic, aplicaiei n terapie al unui domeniu
tiinific bine conturat i fundamentat acela al hidrokinetoterapiei, ca tiin a
micrii fizice.

Metodologia hidrokinetoterapiei reprezint baza recuperrii medicale, una din

principalele forme de refacere a funciilor diminuate n urma unor boli sau
traumatisme. n acelai timp, metodele terapiei prin inot au indicaii largi n
majoritatea capitolelor de patologie (aspect terapeutic) i mai modern n profilaxia
primar a unor grupe largi de afeciuni ale sistemului locomotor, ale aparatului
cardio-vascular, aparatului respirator, etc. (aspect profilactic). Kinetologia cuprinde
trei mari capitole ce se suprapun celor trei tipuri de asistena medical: profilactic,
terapeutic i de recuperare.
Kinetologia a devenit o tiina cu legi proprii, cu metode proprii de studiu i de

cunotine
exprimare. Este o tiina interdisciplinar bazndu-se pe

din domeniile biomedicale, socio-

psiho-pedagogice i metodice, din
care i-a extras i adaptat propriile
baze teoretice.

Obiectul propriu de studiu al acestei

tiine este:

Clasificarea tehnicilor kinetoterapiei pleaca de la recunoasterea celor trei proprietati

fundamentale ale aparatului locomotor: activitatea motrica, capacitatea de a putea fi miscat
pasiv si starea de repaus. Astfel, tehnicile kinetoterapiei se impart in tehnici anakinetice si
kinetice.

Tehnicile anakinetice cuprind imobilizarea si posturile. Imobilizarea se caracterizeaza prin

mentinerea mai mult sau mai putin prelungita a corpului in intregime sau a unui segment, in
pozitie nemiscata, simplu sau cu ajutorul unor aparate.
Din punctul de vedere al scopului pentru care se recurge la imobilizare, se disting:
- imobilizarea de punere in repaus;
- imobilizarea de contentie;
- imobilizarea de corectie.

Posturile reprezinta pozitii ale corpului sau ale unor segmente impuse, cu scop terapeutic sau
preventiv, pentru a corela sau evita instalarea unor devieri de statica, pozitii vicioase sau
pentru a facilita un alt proces fiziolgic.

Astfel se gasesc:
- posturi corective, libera, libera-ajutata sau fixata - se adreseaza numai partilor moi al caror
tesut conjunctiv poate fi influentat.
- posturi de facilitare, intre care cele mai utilizate sunt: posturile de drenaj bronsic, de drenaj
biliar si posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei ).

Tehnicile kinetice, cuprind tehnici kinetice dinamice si tehnici kinetice statice:

Tehnicile kinetice dinamice folosesc:

A. Mobilizarea pasiva: foloseste tractiunile (continue, discontinue, tractiunile-fixatiile

alternante), mobilizarea fortata sub anestezie (tehnica ortopedica), mobilizarea pasiva pur-
asistata, mobilizarea autopasiva, mobilizarea pasiva mecanica, mobilizarea pasivo-activa,
manipularea.

B. Mobilizaea activa (cu implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se

mobilizeaza).
- mobilizarea activa reflexa ce se realizeaza prin: stimularea reflexului de intindere, stimularea
reactiilor de echilibrare, stimularea reflexelor posturale
- mobilizarea activa voluntara - reprezinta baza oricarui program de kinetoterapie. Efectele
mobilizarii active voluntare sunt:

a. cresterea sau mentinerea amplitudinii miscarii unei articulatii

b. cresterea sau mentinerea fortei musculare
c. recapatarea sau castigarea coordonarii musculare;
d. mentinerea unei circulatii normale
e. mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare
f. ameliorarea conditiilor psihice
g. mentinerea echilibrului endocrin.

Tehnicile kinetice statice, folosesc:

- contractia izometrica ce consta din cresterea tensiunii musculare, fara modificarea lungimii
muschiului. Muschiul lucreaza impotriva unei rezistente care depaseste forta sa.
- relaxarea musculara, la fel de necesara de multe ori ca si cresterea fortei in cursul unui
tratament kinetic judicios, se realizeaza prin imbinarea tehnicilor specifice relaxarii generale
cu acelea ale relaxarii locale.

Exista mai multe metode:

a. constientizarea starii de relaxare musculara
b. scuturarea ritmica a membrului repectiv
c. masaj bland al corpului muscular contractat sau prin vibrarea segmentului
d. baie generala calda.

meninerea, restabilirea sau stimularea funciei. n cadrul metodologiei de hidrokinetoterapie

tiinific includem astzi forme largi de utilizare a energiei mecanice, independent de
mijloacele utilizate: activitate motorie voluntar, a subiectului nsui, fora mecanic
imprimat de hidrokinetoterapeut, fora gravitational, fora hidrostatic a apei, forele
mecanice ajutatoare sau rezistive, realizate cu ajutorul unor contragreuti.
Domeniul metodologiei de fundamentare a unor incercri de sistematizare de
hidrokinetoterapie face obiectul unor continue cercetri.

Terapia prin micare intr n aciune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, n cadrul
planului terapeutic general, fr a exclude alte terapii. Importana ei rezult din nsi
folosirea ei att timp ct afeciunea evolueaz, acionnd n vederea reeducrii funciei
diminuate sau pierdute, urmrindu-se atingerea unui nivel de dezvoltare a acestora, care s-i
asigure pacientului integrarea socio-profesional. n unele leziuni ale aparatului locomotor,
este necesar continuarea terapiei prin micare n scop profilactic, pentru a preveni apariia
recidivelor, ct i pentru consolidarea i meninerea rezultatelor obinute
(hidrokinetoprofilaxia de gradul III).

Obiectivele hidrokinetoterapiei n cadrul recuperrii funcionale sunt realizate prin mijlocul

sau de baza, exerciiul fizic in apa. Exercitiul fizic este reprezentat de o aciune voluntar,
deliberat conceput i repetat sistematic n cadrul unui proces educaional organizat, n
scopul realizarii unor obiective concrete. El este elementul de baz, care, prin asamblare i
structurare, constituie baza unor metode i procedee care se folosesc n hidrokinetoterapia
profilactic, terapeutica sau recuperatorie i prin interrelaiile sale psiho-motrice contTerapie
prin miscare (Hidrokinetoterapia)
Termenul de inot este preferat astzi pentru a defini utilizarea micrii uneori ca mijloc
terapeutic, corespunztor aspectului practic, aplicaiei n terapie al unui domeniu tiinific bine
conturat i fundamentat acela al hidrokinetoterapiei, ca tiin a micrii fizice.

Metodologia hidrokinetoterapiei reprezint baza recuperrii medicale, una din principalele

forme de refacere a funciilor diminuate n urma unor boli sau traumatisme. n acelai timp,
metodele terapiei prin inot au indicaii largi n majoritatea capitolelor de patologie (aspect
terapeutic) i mai modern n profilaxia primar a unor grupe largi de afeciuni ale sistemului
locomotor, ale aparatului cardio-vascular, aparatului respirator, etc. (aspect profilactic).
Kinetologia cuprinde trei mari capitole ce se suprapun celor trei tipuri de asistena medical:
profilactic, terapeutic i de recuperare.
Kinetologia a devenit o tiina cu legi proprii, cu metode proprii de studiu i de exprimare.
Este o tiina interdisciplinar bazndu-se pe cunotine din domeniile biomedicale, socio-
psiho-pedagogice i metodice, din care i-a extras i adaptat propriile baze teoretice.

Obiectul propriu de studiu al acestei tiine este: meninerea, restabilirea sau stimularea
funciei. n cadrul metodologiei de hidrokinetoterapie tiinific includem astzi forme largi
de utilizare a energiei mecanice, independent de mijloacele utilizate: activitate motorie
voluntar, a subiectului nsui, fora mecanic imprimat de hidrokinetoterapeut, fora
gravitational, fora hidrostatic a apei, forele mecanice ajutatoare sau rezistive, realizate cu
ajutorul unor contragreuti.
Domeniul metodologiei de fundamentare a unor incercri de sistematizare de
hidrokinetoterapie face obiectul unor continue cercetri.
Terapia prin micare intr n aciune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, n cadrul
planului terapeutic general, fr a exclude alte terapii. Importana ei rezult din nsi
folosirea ei att timp ct afeciunea evolueaz, acionnd n vederea reeducrii funciei
diminuate sau pierdute, urmrindu-se atingerea unui nivel de dezvoltare a acestora, care s-i
asigure pacientului integrarea socio-profesional. n unele leziuni ale aparatului locomotor,
este necesar continuarea terapiei prin micare n scop profilactic, pentru a preveni apariia
recidivelor, ct i pentru consolidarea i meninerea rezultatelor obinute
(hidrokinetoprofilaxia de gradul III).

Obiectivele hidrokinetoterapiei n cadrul recuperrii funcionale sunt realizate prin mijlocul

sau de baza, exerciiul fizic in apa. Exercitiul fizic este reprezentat de o aciune voluntar,
deliberat conceput i repetat sistematic n cadrul unui proces educaional organizat, n
scopul realizarii unor obiective concrete. El este elementul de baz, care, prin asamblare i
structurare, constituie baza unor metode i procedee care se folosesc n hidrokinetoterapia
profilactic, terapeutica sau recuperatorie i prin interrelaiile sale psiho-motrice contribuie la
readaptarea individului n viaa social.

riKinetoterapieinafectiuni buie la readaptarea

indiv
iKinetoterapia are vaste indicatii, putand fi folosita aproape in toata
medicina interna, cu toate specialitatile sale (reumatologie, cardiologie,
nutritie etc.). De asemenea, ea poate fi folosita in chirurgie, ortopedie,
traumatologie, nerologie, psihiatrie, pediatrie, obstetrica si ginecologie.
Stabilirea structurii programului de kinetoterapie tine cont de
diagnostic si de particularitatile individuale cu privire la starea
generala, stadiul afectiunii, pragul de durere si capacitatea de efort a
fiecarui pacient care va beneficia astfel de un program de exercitii
special, efectuat sub supraveghere medicala. Un astfel de program
cuprinde atat miscari de gimnastica individuala, cat si exercitii pe
aparate speciale.

1. In afectiunile locomotorii: kinetoterapia folosind exercitiul fizic ca

principal mijloc terapeutic, urmareste ca obiectiv refacerea si
readaptarea functionala a organismului de locomotie lezat. Afectiunile
ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru
kinetoterapie.

2. In cadrul afectiunilor respiratorii, kinetoterapia este recomandata

indeosebi in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem pulmonar, astm
bronsic, etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Bolile
cronice bronhopulmonare (nespecifice) care instaleaza deficite
functionale importante, caracterizate prin dispnee cu pierderea
capacitatii de efort in grade variate reprezinta o categorie numeroasa
de pacienti carora un program individualizat kinetoterapeutic le
determina semnificative ameliorari . Se urmaresc refacerea elasticitatii
pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza
o cat mai buna oxigenare a sangelui. Programul de tratament prin
kinetoterapie trebuie realizat in cazul bolnavilor bronhopulmonari, cu
 mijloace putin stresante, cu exercitii cu care pacientii sunt obisnuiti:
mersul in mod deosebit, urcatul scarilor, etc.

3. In afectiunile digestive si de nutritie, kinetoterapia abdominala isi

propune refacerea si tonifierea centurii abdominale. Kinetoterapia este
indicata in obezitate, periviscerite si visceroptoze etc.

4. In afectiunile aparatului cardio-vascular, kinetoterapia intretine un

bun tonus vascular si prin acesta, o circulatie sanguina cat mai
normala. Valoarea kinetoterapiei in afectiunile cardio-vasculare reiese
cu usurinta din efectele imediate si cele adaptative ale exercitiilor
fizice. Aplicarea programelor de kinetoterapie in boala coronariana
inainate sau dupa infarctul miocardic, dupa interventii operatorii
(exemplu bypass) si in arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare
a insemnat una dintre cele mai importante schimbari conceptuale in
abordarea asistentei medicale in aceste boli. Asadar, kinetoterapia este
indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in
insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice),
etc.

5. In afectiunile neuropsihice, tratamentul prin kinetoterapie este

extrem de util. Grupul bolilor psihice, mai ales al nevrozelor, este un
grup important de boli beneficiare sub toate aspectele kinetoterapiei.
Sa ne gandim numai cate sperante nutresc fata de rezultatele obtinute
prin kinetoterapie, bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si
sa nu uitam si de efectul pozitiv al miscarii, al exercitiului fizic asupra
psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza:
rezistenta, forta, indemanare, etc. Pentru ca in general, se poate vorbi
despre o ,, stare de bine" pe care o instaleaza un program de
kinetoterapie. dului n viaa social.

Tratareaspondilozeicervicaleprinkinetoterapie
Spondiloza cervicala, este o afectiune degenerativa a coloanei vertebrale cu localizare la
nivelul corpurilor vertebrale cervicale si a discurilor intervertebrale. Reprezinta rezultatul
starii de uzura, degenerare a discurilor intervertebrale sau articulatiilor intervertebrale,
fiind totodata favorizata de suprasolicitarile prin incarcare mecanica. Frecvent, la nivelul
corpilor vertebrali, se identifica prezenta osteofitelor, care ofera posibilitatea cresterii
presiunii exercitate asupra nervilor spinali, ca urmare a unor reactii de reparare.

In mod normal, spondiloza cervicala se intalneste in randul persoanelor adulte, la ambele

sexe cu varsta de peste 45 de ani, cu precizarea ca la persoanele de sex masculin survine
mult mai repede decat la sexul feminin si evolueaza in timp.

Odata instaurata, afectiunea se caracterizeaza prin dureri ale zonei cervicale cat si a
centurii scapulare, vertij (ameteli), si redoare articulara, indeosebi matinala. Persoanele
adulte sunt predispuse reumatismului degenerativ, prin diminuarea tonusului muscular
cu aparitia atrofiilor musculare, prin tulburari de nutritie articulara si modificari la
nivelul cartilajelor articulare, datorita instalarii sedentarismului si in general a
diminuarii activitatii aparatului locomotor, aspecte facilitate si de cresterea in greutate.

Kinetoterapia, in cadrul tratamentului complex al spondilozei cervicale este foarte

importanta. In spondiloza cervicala, obiectivele se subordoneaza stadiilor de evolutie.
Pacientul trebuie constientizat de efectele bolii in stadiile avansate, de insusirea igienei
zilnice si a necesitatii efectuarii unui program de exercitii active si active cu rezistenta,
program elaborat numai de catre un kinetoterapeut. De asemeni, sedintele de
kinetoterapie, daca se desfasoara la domiciliul pacientului, trebuie sa fie efectuate sub
stricta supraveghere a unui kinetoterapeut.

Obiectivele generale ale kinetoterapiei vizeaza diminuarea durerii la miscare,

decontracturarea musculara si daca este posibil, se vizeaza obtinerea unei restaurari a
functiei articulare. Aceasta terapie prin miscare va pune un accent deosebit si pe
pastrarea mobilitatii articulare, pe cresterea elasticitatii musculare si a tonusului
muscular. Un rol important il are asupra eliminarii efectelor negative ale osteofitelor, si
in general asupra imbunatatirii starii generale a organismului, din punct de vedere psiho-
motric.

In recuperarea acestei afectiuni, kinetoterapia poate interveni prin intermediul

mijloacelor sale fiind completata cu masajul terapeutic, si nu cel de relaxare, si sedintele
de fizioterapie.

Tratareascoliozeiprinkinetoterapie
Scolioza, este definita ca fiind o deviatie a coloanei vertebrale in plan frontal, care poate fi
situata in una sau mai multe regiuni ale acesteia. Afectiunea este evolutiva, si se
caracterizeaza printr-una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale, cu
tendinta de compensare superioara sau inferioara a curburilor, si fara tendinta de
reducere completa a acestora, cu rasunet asupra morfologiei trunchiului.

Spre deosebire de atitudinea scoliotica, o scolioza, chiar la debutul ei, duce la modificari
ale diametrelor toracelui, ale arcurilor costale, sternului cat si a musculaturii
lomboabdominale. De regula, consolidarea unei scolioze, survine ca urmare a netratarii
timpurii, sau a unei tratari necorespunzatoare a atitudinii scoliotice, atat de frecvent
intalnita in cazul copiilor (cu precadere in cazul fetitelor), in perioada de crestere.
In cazul unei scolioze adevarate, corpurile vertebrale sunt deviate lateral din axul normal,
in acelasi timp si rasucite, prin urmare, apofiza spinoasa, gasindu-se orientata spre
concavitatea scoliozei. Rasucirea vertebrelor, antreneaza si cutia toracica, asfel incat
coastele din partea scoliozei, determina posterior aparitia unei gibozitati, iar anterior,
aplatizarea lor. Aceste modificari asupra cutiei toracice, au repercursiuni asupra functiei
sistemului respirator si a celui circulator, fapt pentru care, rezistenta la efort a bolnavului
scade, acesta fiind si mai expus la afectiuni pulmonare.

Dintre scoliozele adevarate, denumite scolioze structurale si care ridica probleme

complexe de tratament, cea mai frecvent intalnita este scolioza idiopatica, de cauza
necunoscuta si de mare gravitate cand apare inaintea varstei de 10 ani, la fete in special,
si la un nivel superior al coloanei. Scolioza idiopatica presupune un control periodic pana
la terminarea cresterii, datorita riscului agravarii rapide a devierii coloanei.

In scopul elaborarii planului terapeutic, se iau in vedere stadiul bolii, tipul scoliozei,
caracteristicile psiho-somatice ale bolnavului.

Obiectivele kinetoterapiei in scolioza, urmaresc:

- ameliorarea pozitiei coloanei vertebrale prin posturi fixe, corectoare, sau
hipercorectoare si exercitii de corectare posturala.
- cresterea flexibilitatii coloanei, coloana scoliotica fiind o coloana rigida, cu mobilitate
redusa, tesuturile moi, contribuind la aceasta limitare a mobilitatii, la retractura.
- cresterea fortei musculaturii paravertebrale si abdominale, acesta fiind totodata si
obiectivul principal.
- ameliorarea respiratiei.

Exista diverse metode de lucru pentru corectarea scoliozei, fiecare avand o particularitate
si aducand ceva in plus, fara a se putea spune a fi una dintre metode, singura completa si
perfecta. Metoda de corectare in flexie si extensie, foloseste pozitia de flexie a trunchiului,
in scopul tonifierii spatelui si corectarii scoliozei, insa are dezavantajul ca cifozeaza.
Metoda dr. Klapp foloseste exercitii din pozitia patrupedica, ajutand la redresarea
coloanei si degajarea muschiului diafragm, asadar, obtinandu-se o usurare a respiratiei.

Oricare ar fi metoda aleasa, procedeele terapeutice trebuie sa fie nedureroase, usor

acceptate de bolnav pentru o buna colaborare kinetoterapeut-pacient. Kinetoterapia
pasiva, activa sau combinata are aplicabilitate in toate fazele scoliozei, incepand din etapa
profilactica si pana la recuperarea bolnavului. La nivelul muschilor trunchiului, muschi
de ,,sustinere", se utilizeaza contractii statice, puternice si lente, cu rol in dezvoltarea
fortei, a tonusului si a rezistentei. Muschii membrelor, muschi de ,,miscare" vor efectua
contractii rapide, de mica intensitate, pentru a le creste contractilitatea si elasticitatea.

In scolioze, in primul rand se va viza redresarea curburilor prin intindere progresiva,

pasiva si completa a musculaturii concavitatii; pe musculatura convexitatii, se indica
exercitii de contractie completa si intindere cat mai mica. Nu se mai recomanda
dezvoltarea musculaturii de ,,corectie", ci mai degraba redresarea pasiva a curburilor .

Tratamentul scoliozelor este axat pe cateva principii:

- depistarea precoce a afectiunii constituie cel mai eficient tratament
- este de preferat ca, kinetoterapiei sa i se alature si alte terapii
- cele mai benefice tratamente consta in corset + kinetoterapie, in cazul scoliozelor sub
50 de grade sau operatie + kinetoterapie, in scoliozele peste 50 de grade.

Tratareahernieidediscprinkinetoterapie
Hernia de disc reprezinta conditia patologica, in care o portiune din masa gelatinoasa,
care alcatuieste interiorul discului intervertebral, se deplaseaza in lateral ,,bomband"
discul si patrunzand posterior in canalul rahidian, (acest lucru fiind o simpla protruzie de
disc) sau penetreaza si chiar rupe invelisul exterior, inelar al discului, acest lucru
constituind hernia de disc adevarata.

Privind nivelul de localizare, cea mai frecventa este hernia lombara, urmata de cea
cervicala si mai rar toracala. Sexul cel mai afectat este cel masculin, desi observatiile
clinice din ultima perioada privind susceptibilitatea declansarii unei hernii de disc, nu
consemneaza diferente mult prea mari intre cele doua sexe. Se considera ca implicarea
mai frecventa a persoanelor de sex masculin in eforturile fizice profesionale, are un rol
mai mare in afectarea acestora, printr-o hernie de disc lombara. Desigur, starea de
antrenament la eforturi fizice este la fel de importanta. O explicatie a cresterii numarului
imbolnavirilor ce se remarca in ultima vreme, este deconditionarea omului modern.

Factorii predispozanti ai acestei afectiuni sunt urmatorii: malformatiile congenitale ale

vertebrelor(spina bifida, sacralizare, lombalizare), precum si o serie de alti factori care
favorizeaza, cum ar fi: munca intr-o postura defectuoasa (cu trunchiul aplecat in fata),
modificarile structurii discului intervertebral, traumatismele, iar la femei, sarcina.

In marea majoritate a cazurilor, hernia unui disc intervertebral comprima o singura

radacina nervoasa, rareori fiind comprimate doua radacini.
In faza acuta a afectiunii, tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare si analgezice
este insotit de repausul la pat, in pozitia ghemuit in ,,cocos de pusca", sau pe spate, cu un
sul sub genunchi. Pentru a relaxa musculatura contractata, se foloseste asocierea cu
caldura prin diverse forme, electroterapia, infrarosii si ultrasunete precum si diatermia.

Kinetoterapia indica corectarea pozitiei antalgice prin exercitii de autocontrol si de

mentinere a corectiei. Se folosesc exercitii care sa antreneze grupele musculare, acestea
fiind executate cu amplitudine moderata, in special din pozitii care descarca coloana.
Inaintea efectuarii mobilizarilor si dupa finalizarea lor, se aplica masajul si vibromasajul.

In cazul herniei de disc lombare, kinetoterapia urmareste prin exercitii adecvate,

inlocuirea flexiei din trunchi prin flexia din articulatia coxo-femurala, coloana vertebrala
ramanand dreapta, fara a permite cifozarea sau lordozarea.

Kinetoterapia are aplicabilitate individuala, (spre exemplu la patul bolnavului), cu

efectuarea exercitiilor programului Williams pentru mobilizarea coloanei vertebrale
lombare si tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale si a membrelor inferioare,
cu accent pe intinderea musculaturii cu tendinta de scurtare-retractie; a exercitiilor
destinate obtinerii unui grad maxim posibil de mobilitate si a exercitiilor pentru
ameliorarea fortei si rezistentei muschilor abdominali si ai membrelor inferioare.

Aceasta terapie prin miscare se poate aplica colectiv, la sala de kinetoterapie, unde se
efectueaza exercitii de mobilizare a coloanei vertebrale cat si exercitii de realizare a
echilibrului muscular lombar, in scopul maririi stabilitatii coloanei lombare. De mare
importanta este si folosirea hidrokinetoterapiei la bazin, in conformitate cu protocolul
specific.

Recomandari:
-evitarea cauzelor declansatoare
-protejarea de frig si umezeala
-evitarea sporturilor violente, sau a celor care incarca coloana vertebrala (sarituri,
alergari, volei, tenis, calarie) si a traumatismelor in general
-odihna pe un pat tare, un plan dur, nedeformabil
-controlul coloanei vertebrale in mers si in sezand
Tratarea coxartrozei prin kinetoterapie
Denumirea de coxartroza, sau artroza soldului, reprezinta localizarea reumatismului
degenerativ la nivelul articulatiei soldului. Afectiunea este considerata a fi cea mai
invalidanta dintre artroze cu o incidenta crescuta, afectand populatia adulta intre 40 si
70 de ani. Aparitia coxartrozei este pusa pe de-o parte pe seama cresterii tensiunilor
articulare din cauze mecanice (incarcarea excesiva), iar pe de alta parte, se datoreaza
alterarii tesutului cartilaginos ce duce la dezvoltarea artrozei.

Durerea si redoarea articulara, aceste simptome clinice principale , genereaza relativ

rapid impotenta functionala.

La inceput, limitarea mobilitatii articulare este o reactie de aparare impotriva durerii iar
punearea in repaus a articulatiei si postura antalgica, permit o relaxare a musculaturii
peritrohanteriene, sursa de generare a durerii, la mobilizarea articulatiei.
Din nefericire, acest lucru, duce in timp la anchiloza soldului, prin blocarea miscarii in
articulatie, cu un rasunet extrem de nefavorabil din punct de vedere functional asupra
articulatiilor vecine: articulatia genunchiului care incearca sa compenseze aceasta
perturbare biomecanica, atat cat este posibl, si articulatia coloanei vertebrale
lombosacrate.

Calea terapeutica ce este in mod general utilizata, este cea conservatoare, tratamentul
chirurgical fiind folosit doar in anumite cazuri. Tratamentul kinetic se situeaza pe primul
plan, datorita posibilitatii reale de a permite conservarea de durata a unor amplitudini
articulare functionale, pe fondul durerii minime, usor de suportat de catre bolnav.
Kinetoterapia este arma terapeutica de baza, care permite recastigarea unor amplitudini
functionale, importiva redorii articulare, cel de-al doilea element important al deficitului
functional.

Obiectivele programului kinetic in coxartroze:

1. combaterea durerii sau scaderea durerii, acolo unde ea este deja instalata
2.asigurarea unei bune stabilitati a soldului
3.asigurarea unor unghiuri de mobilitate functioanala si evitarea instalarii atitudinilor
vicioase
4.cresterea gradului de coordonare si echilibru la mers

Mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie (indepartare) si rotatie

interna, in diferite planuri si axe, analitic sau global. Posturarile, realizate manual prin
anumite tehnici de facilitare neuro-musculara proprioceptiva, sau cu ajutorul unor
scripeti, completeaza programul de mobilizare pasiva.

De mare folos sunt exercitiile efectuate pe bicicleta ergometrica, tinandu-se cont de

parametrii de lucru ce tin de individualitatea fiecarui pacient in parte.

Kinetoterapia are si rolul de-a asigura educatia bolnavului privind igiena

soldului, astfel:
-este obligatorie in timpul mersului, folosirea unui baston purtat in mana opusa soldului
afectat, si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare a soldului
bolnav;
-se evita puratarea greutatilor;
-se evita purtarea incaltamintei cu toc;
-se evita pastrarea unor pozitii antalgice prelungite, precum si statul prelungit in fotoliu
sau scaune joase.

10 afectiuni pentru care kinetoterapia face minuni

Paleta de afectiuni n care kinetoterapia face minuni, este foarte larga. Kinetoterapia este
indispensabila in tratarea afectiunilor neurologice, afectiunilor neurochirurgicale, afectiunilor
cardiovasculare, afectiunilor endocrine si metabolice, afectiunilor osteoarticulare, afectiunilor
respiratorii, o lista care se poate mult prelungi. De asemeni nu trebuie uitata utilitatea
kinetoterapiei in afectiunile din zona ortopedie (cifoze, scolioze, lordoze, stern infundat, sau
alte deficiente ale cutiei toracice, sechele postrahitism, dar si deficiente ale membrelor
superioare sau inferioare- picior plat, picior scobit, genu valgum, genu varum, etc).

Dintre toate afectiunile, pentru care kinetoterapia aduce efecte favorabile, se enumera
urmatoarele, considerate a fi cele mai importante:
1. Dintre afectiunile neurologice, accidentul vascular cerebral (AVC), este suferinta pentru
care kinetoterapia constituie principala componenta a programului de recuperare.
Kinetoterapia imbunatateste tonusul muscular, creste forta musculara, imbunatateste
amplitudinea de miscare articulara, echilibrul si coordonarea, intervine in procesul de
reeducare al mersului, in procesul de recuperare al segmentelor afectate, are rol in stimularea
neuromusculara, in reintegrarea sociala si profesionala.

2. Dintre afectiunile neuro-chirurgicale, hernia de disc este considerata afectiunea care

beneficiaza cel mai mult de pe urma efectelor kinetoterapiei. Kinetoterapia privind aceasta
suferinta poate fi adresata ante- si postoperator, avand reale beneficii in recuperarea
functionala.

3. Dintre afectiunile cardiovasculare, kinetoterapia se gaseste a fi extrem de utila in

recuperarea postinfarct miocardic.

4. Dintre afectiunile endocrine si metabolice, diabetul zaharat este cel care este ,,tinut in frau"
prin intermediul kinetoterapiei, pentru ca glicemia scade in timpul efortului.

5. Obezitatea este un exces de greutate prin cresterea tesutului adipos. Odata cu varsta,
contributia grasimii la compozitia corpului depinde de marimea celulei adipoase si nu de
numarul acestor celule.

6. Sindromul Down, tulburare cromozomiala, este reprezentat prin retard mintal si intarzierea
aparitiei mersului. Kinetoterapia are multiple beneficii in recuperarea celor care prezinta acest
sindrom, printre care crearea unui model de mers, ce se gaseste a fi extrem de necesar.

7. Displazia congenitala de sold (luxatia congenitala de sold) este una dintre malformatiile
grave ale membrelor, relativ frecvent intalnita, pentru care tratamentul kinetic constituie o
componenta foarte importanta a procesului de recuperare.

8. Bronsita cronica obstructiva (BPOC) este afectiunea resipratorie care beneficiaza cel mai
frecvent de tratament kinetic. Acesta urmareste mentinerea functiilor pulmonare pe termen
indelungat si imbunatatirea calitatii vietii.

9. Dintre afectiunile reumatismale degenerative, in care kinetoterapia faciliteaza procesul de

recuperare, este aminita coxartroza. Tratamentul kinetic se situeaza pe primul plan in
recuperarea acestei afectiuni, datorita posibilitatii reale de a permite conservarea de durata a
unor amplitudini articulare functionale.

10. Poliartrita reumatoida (PR) este o alta afectiune reumatismala inflamatorie in care
kinetoterapia este foarte recunoscuta prin efectele sale benefice.

Kinetoterapiapentruadulti
Kinetoterapia, este componenta cea mai de pret a Kinetologiei, stiinta care se ocupa cu studiul
miscarii, reprezentand partea practica a acesteia din urma. Kinetoterapia este asadar terapia
prin intermediul miscarii, in scopul corectarii mecanismelor deficitare ale acesteia. Ea are
multiple directii de actionare asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic, cu toate valentele sale:
profilactica (kinetoprofilaxia), terapeutica (kinetoterapia) si de recuperare medicala
(kinetoterapia de recuperare). In cazul adultilor, kinetoterapia abordeaza aceasta categorie de
varsta sub valenta terapeutica, de recuperare medicala si mai putin sub valenta profilactica.

De programele de kinetoterapie beneficiaza cel mai mult adultii cu patologie reumatismala,

mai ales cei cu afectiuni reumatismale inflamatorii. Mai mult, activitatile care sunt desfasurate
in conditiile de munca grele, care necesita depunerea unor eforturi intense, a unor
suprasolicitari a aparatului locomotor, a activitatilor defasurate in medii racoroase, cu un
climat umed, pot pune in evidenta anumite afectiuni in special ale coloanei vertebrale, in care
simptomul principal este durerea si disconfortul in general.

La fel si suprasolicitarea psihica, stresul, depresia, anxietatea, constituie alte motive pentru
care kinetoterapia isi gaseste importanta. Cele mai frecvente cazuri de supraponderabilitate cat
si de obezitate, sunt cele intalnite in randul adultilor. O mare parte a persoanelor din aceasta
categorie de varsta, se confrunta cu o astfel de situatie.

Anumite profesii ale adultului, cum sunt cele efectuate intr-un mediu toxic, unde plamanii sunt
atat de afectati, constituie cauza de producere a celor mai neplacute suferinte respiratorii. Aici
kinetoterapia are rolul de a influenta in mod favorabil functia respiratorie. De mare utilitate,
kinetoterapia este si in cazul afectiunilor cardiovasculare si lista poate continua aproape pentru
toata patologia generala.

Insa, nu numai adultul care se afla in suferinta poate beneficia de efectele atat de eficiente ale
kinetoterapiei. Un program kinetic poate sa se adreseze si adultului sanatos, si in general
oricarui om sanatos, indiferent de varsta sa. Bineinteles, indiferent de afectiunea pe care o
prezinta cel suferind sau afectiunea pe care nu o prezinta, cum este in cazul omului sanatos,
programul kinetic trebuie adaptat si stabilit pe principiul individualitatii.

Kinetoterapia poate fi folosita in scopul energizarii generale a organismului, in scopul cresterii

rezistentei la efort, in scopul mentinerii tonusului muscular, al fortificarii sistemului respirator,
in scopul detoxifierii prin stimularea metabolismului si a eliminarii toxinelor din organism, si
in imbunatatirea imunitatii organismului uman.

Aceasta terapie poate fi folosita si pentru a corecta diferite deformari ale coloanei vertebrale,
pentru a trata diverse procese lezionale ale aparatului locomotor, survenite in urma unor
traumatisme si pentru a ameliora sau chiar pentru a reduce complet durerile. In tratamentul
obezitatii, intervine prin eliminarea tesutului adipos in exces.

Kinetoterapiapentrutineri
Kinetoterapia, este componenta cea mai de pret a Kinetologiei, stiinta care se ocupa cu
studiul miscarii, reprezentand partea practica a acesteia din urma. Kinetoterapia este
asadar terapia prin intermediul miscarii, in scopul corectarii mecanismelor deficitare ale
acesteia. Ea are multiple directii de actionare asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic,
cu toate valentele sale: profilactica (kinetoprofilaxia), terapeutica (kinetoterapia) si de
recuperare medicala (kinetoterapia de recuperare).

Trecerea de la perioada de pubertate inspre cea a adolescentei, este considerata a fi

perioada in care sunt intalnite cele mai multe deficiente fizice. Adolescenta, este
caracterizata de elemente importante de dezvoltare specifica procesului de maturizare.

Cresterea si dezvoltarea in conditii normale se desfasoara in mod normal, continuu pana

in perioada de maturizare a organismului, urmand ca dupa aceasta perioada, intensitatea
proceselor si fenomenelor modificarilor sa fie diferite ca intensitate si durata.
Este todata, perioada consolidarii deficientelor fizice, daca atitudinile vicioase din
perioadele anterioare de crestere nu sunt atent examinate si eficient corectate.
Atitudinea deficienta sau vicioasa poate fi corectata si chiar hipercorectata, ceea ce
inseamna ca nu ridica probleme deosebite in corectare daca este identificata din timp si
se urmeaza un program profilactic adecvat.

Scheletul devine complet osificat, si mult mai rezistent, prin urmare, combaterea unor
deformari cum sunt cele ale coloanei vertebrale, (scolioza, cifoza, lordoza) sunt mult mai
greu de abordat din punct de vedere terapeutic la acesta varsta.

Adolescenta, nu este ocolita nici de patologia reumatismala. Cand vorbim de reumatism,

gandul ne duce de cele mai multe ori spre bolnavi trecuti de tinerete, spre bolnavi care au
trecut chiar pragul varstei a treia. Reumatismul poate insa sa ii afecteze si pe tineri, ba
chiar si pe copii. Este vorba despre reumatismul articular acut, o boala inflamatorie
provocata de actiunea toxinelor unui streptococ ce determina o inflamatie a articulatiilor
mari si a inimii.

Dintre reumatismele inflamatorii, care afecateaza frecvent si tinerii, este poliartita

reumatismala acuta. In cazul tinerilor, frecvent sunt intalnite si procesele degenerative
ale coloanei vertebrale.

La aceasta varsta, tanarul este intens orientat inspre activitatile sportive organizate.
Fotbalul, baschetul, voleiul, handbalul sunt sporturi in care traumatismele pot fi
intalnite, astfel kinetoterapia se gaseste a fi de mare ajutor in tratarea entorselor,
luxatiilor, si a tuturor leziunilor, uneori putand fi chiar de mare utilitate in cazul unei
simple contracturi musculare.

Kinetoterapia are rol in antrenarea intregului corp in miscare, in pregatirea organismului

pentru efort si in energizarea generala a organismului. Prin tratamentul de kinetoterapie
se poate realiza stimualarea metabolismului si a eliminarii toxinelor din organism si
imbunatatirea considerabila a imunitatii acestuia.

Pentru cine se adreseaza kinetoterapia

Kinetoterapia este disciplina care foloseste in scop terapeutic miscarea, sub forma
exercitiului fizic. Aceasta terapie prin miscare constituie o terapie naturala, activa si
functionala - organica si psihica. Kinetoterapia se adreseaza tuturor categoriilor de
varsta, astfel intalnim: kinetoterapia in pediatrie, kinetoterapia copilului scolar,
kinetoterapia la gravide, kinetoterapia la climax, kinetoterapia la varstnici, etc. Privind
patologia, kinetoterapia are indicatii vaste, putand fi folosita aproape in toata medicina
interna, cu toate specialitatile sale.

Din punctul de vedere al implicarii terapiei prin miscare in afectiunile aparatelor si

sistemelor precum si modul in care aceste sisteme isi exercita influenta asupra aparatului
neuro-mio-artro-kinetic putem considera urmatoarea clasificare a ariei kinetoterapiei:
- kinetoterapia in bolile reumatice,
- kinetoterapia in bolile neurologice,
- kinetoterapia in bolile respiratorii,
- kinetoterapia in bolile cardiovasculare,
- kinetoterapia in bolile psihice,
- kinetoterapia in bolile posttraumatice etc.

1. In afectiunile aparatului cardiovascular - kinetoterapia intretine un bun tonus

vascular si prin acesta o circulatie sanguina cat mai normala. Kinetoterapia se gaseste a fi
extrem de necesara in infarctul miocardic, in hipertensiunea arteriala si arteritele
periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice).

2. In cadrul bolilor respiratorii - kinetoterapia este recomandata indeosebi in cele

pulmonare cronice (astm bronsic, bronhoemfizem) insotite sau nu si de o insuficienta
ventilatorie. Prin adoptarea unui program kinetic se urmareste refacerea elasticitatii
pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna
oxigenare a sangelui.

3. In afectiunile locomotorii - kinetoterapia urmareste ca obiectiv refacereaa si

readaptarea functionala a organismului de locomotie lezat. Afectiunile ortopedice
posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kinetoterapie.

4. In afectiunile reumatismale inflamatorii, degenerative si abarticulare -

kinetoterapia are ca si principale obiective reducerea durerilor si a redorilor articulare,
cresterea amplitudinii de miscare, decontracturarea musculaturii contractate, etc.

5. In afectiunile digestive si de nutritie - kinetoterapia abdominala isi propune refacerea

si tonifierea centurii abdominale. Este indicata in obezitate, in periviscerite si
visceroptoze etc.

6. In afectiunile neuropsihice - kinetoterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai

cate sperante nutresc fata de rezultatele obtinute prin kinetoterapia, bolnavii care au un
segment anatomic paralizat. Nu trebuie uitat efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului
bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanare.
Ceea este foarte important, este faptul ca kinetoterapia trebuie selectata si dozata in
functie de fiecare pacient in parte. Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror
miscari pe care pacientul terbuie sa le execute.

Kinetoterapiapentruvarstnici
Persoanele ajunse la o varsta inaintata, sunt supuse unor modificari importante, din
punct de vedere structural si functional, asociate procesului de imbatranire. Aceste
modificari le limiteaza capacitatea de efort, fiind situatii in care le creeaza un oarecare
grad de dependenta fata de persoanele din jur. Pe langa imbatranirea pielii si a parului,
markerii cei mai clasici care de obicei reflecta ritmul imbatranirii, scaderea acuitatii
vizuale genereaza un handicap important, fiind de multe ori cauza unor caderi urmate de
fracturi. Ea poate aparea prin disparitia lucrului corneei, depigmentarea irisului,
presbiopie lent progresiva, cataracta (opacifierea cristalinului), glaucom, etc. Auzul, prin
diminuarea sa odata cu inaintarea in varsta, poate crea dificultati socio-profesionale,
chiar din decada a III-a. Primul simptom este scaderea capacitatii de perceptie a vocii
vorbite - reprezinta deteriorarea receptorului.

Testulul celular subcutanat prezinta un turgor scazut. Aparatul osteoarticular al

batranilor, genereaza durerea spontana sau provocata, cracmentul, redoarea, anchiloza,
din cauza fenomenului de imbatranire accelerata a cartilajelor si a sinovialei. Apar
tablouri specifice de artroza si osteoporoza. Aparatul respirator al varstnicilor prezinta
modificari de tip emfizem pulmonar. Modificarile respiratorii clinic decelabile cu varsta
cuprind: modificari toracice ( largirea globala, largirea unghiului epigastric, cifoze,
scolioze); reducerea diferentei de diametru toracic dintre inspiratie si expiratie; cresterea
frecventei respiratorii in repaus la 18-19 respiratii pe minut; prelungirea expiratiei;
scaderea evidenta a volumului expirator maxim/ secunda.

Aparatul cardiovascular numai in conditii de imbatranire accelerata prezinta o induratie

a arterelor cu pulsatie episternala a aortei si uneori o crestere a tensiunii arteriale
sistolice. EKG poate evidentia semne ale cardiopatiei ischemice. Sistemul nervos prezinta
odata cu inaintarea in varsta anumite elemente semiologice, ce pot fi considerati markeri
normali ai imbatranirii: abolirea reflexelor cutanate abdominale, alterarea simtului
vibrator la membrele inferioare, amiotrofii la nivelul mainilor, tulburari de mers,
hipertonie a memberelor inferioare etc. Sistemul psihic, prezinta in imbatarinrea
normala o scadere a atentiei si a memoriei, tendinta la depresie, instabilitate emotionala.
Se constata o scadere a capacitatii de munca fizica, in special a celei ce necesita eforturi
(ortostatism prelungit, eforturi fizice, munca in subteran, munca de noapte, in mediu
neadecvat sau stresant).

Aparatul digestiv imbatranit se manifesta prin edentatie si atrofie alveolara. Mai apar
deficiente de motilitate digestiva si enzimatice.

Activitatea fizica, practicarea exercitiului fizic dupa anumite reguli adaptate varstei si
bolilor cronice ce pot aparea la persoanele de varsta a III-a, constituie o alternativa
pentru pastrarea starii de sanatate, pentru petrecerea timpului liber, dar si un factor de
compensare a stresului rezultat din viata cotidiana.

Kinetoterapia folosind exercitiul fizic devine extrem de utila in cazul acestei categorii de
varsta. Beneficiile kinetoterapiei sunt nenumarate:
- efecte benefice asupra capacitatii cardiovasculare: imbunatateste circulatia miocardului
si a metabolismului; imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului, produce
schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala cu efecte
bune asupra efortului depus de miocard, atat in repaus cat si in activitate. Are efecte
importante asupa scaderii vascozitatii sangelui, si asupra cresterii volumului sanguin
circulant. Tesuturile devin mai bine vascularizate si astfel se produce un schimb mai bun
la nivelul inimii.
- practicarea exercitiilor respiratorii au urmatoarele efecte: cresterea capacitatii vitale si a
difuziunii pulmonare (un schimb mai bun de gaze), scaderea volumului rezidual si a
frecventei respiratorii.
- se obtin efecte favorabile asupra masei active a corpului, cu incetinirea pierderii fortei
musculare. Kinetoterapia se poate adresa si recapatarii fortei musculare pierdute din
cauza unor perioada de inactivitate.
- efecte importante se obtin si asupra mobilitatii articulare mai ales asupra mobilitatii
coxofemurale, a umarului, a gleznei, etc.
- activitatea fizica este capabila sa scada pierderile de masa osoasa care apar odata cu
varsta.
- kinetoterapia isi gaseste importanta si prin controlul compozitie corporale la batrani.

Kinetoterapia pentru copii

Kinetoterapia, este componenta cea mai de pret a Kinetologiei, stiinta care se ocupa cu
studiul miscarii, reprezentand partea practica a acesteia din urma. Kinetoterapia este
deci terapia prin miscare, in scopul corectarii mecanismelor deficitare ale miscarii. Ea are
multiple directii de actionare asupra aparatului neuro-mio-artro-kinetic, cu toate
valentele sale: profilactica (kinetoprofilaxia), terapeutica (kinetoterapia) si de recuperare
medicala (kinetoterapia de recuperare).

In scop terapeutic, si mai mult profilactic, kinetoterapia se adreseaza copiilor de toate

varstele, incepand de la cateva luni si pana inspre pubertate, aceasta fiind considerata a
patra si ultima copilarie, (11-14 ani).

Astfel, la varsta prescolara (3-7 ani), aspectul somatic se schimba de la an la an. Scheletul
este incomplet osificat, in parte cartilaginos. Toracele este elastic si delicat, prezinta o
mare mobilitate, cedand usor la presiunile exercitate din pozitii gresite pe scaunelele de
la gradinita, la masuta, cu pieptul apasat pe acestea, sau chiar la presiunea hainelor
necorespunzatoare. Musculatura este slab dezvoltata, tonusul muscular este scazut,
respiratia este superficiala, aparatul respirator nefiind complet dezvoltat, iar motricitatea
se caracterizeaza prin lipsa unei coordonari in miscari. Sarcinile kinetoterapiei la aceasta
varsta sunt de a crea conditii pentru dezvoltarea corecta a scheletului si in primul rand a
coloanei vetebrale.

Varsta de 7-11 ani, varsta scolara mica, in comparatie cu perioadele de varsta ce vor urma,
dezvoltarea copilului este mai lenta si mai uniforma in ceea ce priveste cresterea in
inaltime. Scheletul devine mai rezistent, desi osificarea nu este inca terminata, oasele
putandu-se usor deforma. Sistemul muscular este slab dezvoltat, in special grupele mari
musculare ale centurii scapulo-humerale, ale spatelui, ale abdomenului, ale trunchiului.
Din cauza acestei slabe dezvoltari a musculaturii si sub influenta negativa a unor pozitii
necorespunzatoare in banca, coloana vertebrala este expusa diferitelor deformari.

Pubertatea, sau preadolescenta, este etapa in care organsimul copilului sufera insemnate
prefaceri, care marcheaza trecerea de la copilarie la adolescenta. Fenomenul cel mai
remarcabil este accelerarea cresterii in inaltime, fara marirea corespunzatoare a masei
musculare. Primele consecinte ale cresterii accelerate in inaltime se constata la nivelul
stabilitatii si a miscarii corpului. Oasele lungi si subtiri, musculatura insuficient
dezvoltata, articulatiile prea mobile, si mai putin stabile, favorizeaza instalarea
atitudinilor deficiente ale corpului si oboseala preamatura in conditii de efort fizic.

In scopul prevenirii deficientelor si al combaterii acestora, kinetoterapia devine extrem

de utila. Are rolul de-a favoriza dezvoltarea fizica armonioasa, de-a preveni si corecta
deficientele fizice si de postura, de-a forma si mentine o atitudine corporala corecta, de-a
creste si de a mentine un tonus muscular optim si de a fortifica functia respiratorie. La fel
de utila, kinetoterapia devine si in afectiunile neurologice, in encefalopatii sechelare
infantile, boli neuromusculare, in malformatii congenitale, in paralizii periferice si in
sechele post-traumatice

Kinetoterapiapoatefiominadeaurpentrucopilultau
Pentru ca este o terapie naturala, ce are la baza miscarea, exercitiul fizic, kinetoterapia
devine extrem de utila in cazul copiilor. Folositoare copiilor de toate varstele,
kinetoterapia poate fi indicata celor care sufera de diferite afectiuni ortopedice,
neuromotorii, cat si celor sanatosi, acestia pe langa oportunitatea de-a se juca, invata si
cum sa creasca frumos.
Printr-un program constant de kinetoterapie, micutii sunt influentati pe plan cognitiv si
senzorial si sunt invatati sa aiba relatii cu ceilalti copii.

Kinetoterapia constituie o metoda din ce in ce mai populara de dezvoltare a motricitatii

bebelusilor. Terapia prin miscare poate fi folosita in scopul grabirii procesului de
dezvoltare al bebelusilor precum si in diversele situatii in care, copiii prezinta probleme
de miscare. Pentru bebelusi, kinetoterapia ajuta la echilibrarea tensiunii corpului,
imbunatatirea digestiei si a respiratiei si stimularea sistemului cardio-respirator. Orice
exercitiu care implica miscarea mainilor si a picioarelor, rostogoliri, apucari
functioneaza. In perioada colicilor, astfel de miscari sunt recomandate pentru
diminuarea durerilor o data cu stimularea digestiei.

Kinetoterapia are beneficii curative in afectiuni musculare, de natura neurologica, sau ce

tin de schelet.

Kinetoterapia este folosita si ca metoda terapeutica pentru afectiunile copiilor cu

atitudini vicioase (scolioza, cifoza, lordoza) si trebuie luata in calcul, deoarece
necorectarea acestor atitudini deficitare va duce in timp la modificari ireversibile in
statica si dinamica organismului.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficientelor fizice sunt tulburarile tonusului
muscular. Corectarea acestora se bazeaza pe efectele exercitiului fizic asupra muschiului.
Din punct de vedere al rolului educativ, exercitiul fizic are efect benefic la orice varsta,
dar mai ales in perioada de crestere, cand miscarile nu sunt inca bine definite, cand
cresterea oaselor nu este incheiata, iar prin repetarea corecta a unor miscari se ajunge la
eliminarea miscarilor incoerente si la stapanirea celor necoordonate. Sarcinile
kinetoterapiei la aceasta varsta, sunt de a crea conditii pentru dezvoltarea corecta a
scheletului si in primul rand a coloanei vertebrale, atat de predispusa suferintelor
vertebrale.

Scheletul este incomplet osificat, in parte cartilaginos. Toracele este elastic si delicat,
prezinta o mare mobilitate, cedand usor la presiunile exercitate din pozitii gresite sau
chiar la presiunea hainelor necorespunzatoare. Musculatura este slab dezvoltata, tonusul
muscular este scazut, respiratia este superficiala, aparatul respirator nefiind complet
dezvoltat, iar motricitatea se caracterizeaza prin lipsa unei coordonari in miscari.

Kinetoterapia are rolul de-a armoniza cresterea si de a favoriza dezvoltarea fizica a

copiilor, de-a preveni si corecta deficientele fizice si de postura, de-a forma si de a
mentine o atitudine corporala corecta, de-a creste si de a mentine un tonus muscular
optim si de a fortifica functia respiratorie.
Copiiiadorakinetoterapia!
Kinetoterapia este naturala, pentru ca foloseste exercitiul fizic, adica functia
fundamentala a materiei vii, care este miscarea si este totodata nedureroasa, lucru pentru
care este foarte indragita de copii. Indiferent daca aceasta terapie este aplicata copiilor
suferinzi, in mod special celor cu afectiuni neuro-motorii sau copiilor sanatosi,
kinetoterapia constituie o oportunitate de joaca.

Jocul este foarte important ca metoda de invatare a abilitatilor motrice. Abordarea de

tratament recuperator trebuie sa fie in orice fel posibil distractiva. Abordarea prin joaca
promoveaza atat dezvoltarea fizica cat si dezvoltarea cognitiva.

Sala de tratament amenajata pentru kinetoterapia copiilor, reprezinta prin crearea unui
cadru adecvat varstei, un principiu motivant pentru ca acestia sa nu se plictiseasca, sa
poata percepe terapia ca pe o joaca.

Abilitatea kinetoterapeutului, in procesul de tratament, reprezinta un factor esential.

Kinetoterapeutul trebuie sa stie sa se poarte cu copilul, sa aiba rabdare, sa interactioneze
prin joaca, sa-i atraga atentia prin joaca si sa participe totodata la joc, inca de la primele
sedinte, care sunt de acomodare. Este firesc ca la inceput, copiii sa simta o reticenta,
deoarece kinetoterapeutul nu reprezinta altceva, decat este o persoana straina, pe care nu
au mai vazut-o si atunci au reactii negative: plans, refuz, insa acomodarea se realizeaza
foarte usor prin joc, atat de indragit de copii.

Inventivitatea, creativitatea si buna dispozitie a kinetoterapeutului, pot transforma

exercitiile de kinetoterapie in adevarate momente de joaca, iar copiii devin motivati
pentru a reveni la tratament.

Modul de-a face copilul sa se simta independent, de a-l lasa sa exploreze, sa se plimbe
singur prin sala de kinetoterapie avand totusi in pemaneneta controlul si indrumand
efectuarea terapiei necesare, constiuie desfasurarea ideala a unui program de
kinetoterapie pentru copii.

Un lucru esential in tratamentul de recuperare il constituie motivarea copiilor prin lauda.

Cu cat rezultatele lor sunt mai apreciate, cu atat mai mult, copiii sunt direct interesati de-
a lua parte la tratamentul de kinetoterapie. Incurajarea si aprecierea constituie elemente
importante in procesul de recuperare.

De multe ori, sala de kinetoterapie constituie un prilej in care copii cu afectiuni similare
se cunosc si interactionaza. Kinetoterapia desfasurata in grup, constuituie o alta
modalitate de motivare a copiilor pentru a lua parte la procesul de recuperare. Este
recunoscut faptrul ca, copiii sunt mult mai stimulati pentru a lua parte la tratamentul
kinetic daca sunt in grupuri mici decat daca ar lucra individual.

Adesea, la programul de kinetoterapie al copiilor, asista si parintii, iar uneori sunt lasati
sa ia parte ca si coterapeuti. Acest lucru ofera copiilor siguranta, incredere, acestia
acceptand mult mai usor procedeele de kinetoterapie in primele sedinte, astfel
acomodarea este mult usurata. In acelasi timp, kinetoterapia devine foarte indragita de
copii.
Beneficiilekinetoterapieipentrugravide
Exercitiul fizic, element de baza al kinetoterapiei, reprezinta pentru viitoarele mamici un
important beneficiu pentru a face fata sarcinii, nasterii si refacerii mai rapide. Antrenarea
din timp a organismului pentru momentul nasterii, trebuie sa devina prioritara, fapt
pentru care kinetoterapia destinata gravidelor se gaseste a fi extrem de necesara. S-a
demonstrat ca aplicarea kinetoterapiei, implicit a exercitiului fizic, viitoarelor mamici
usureaza nasterea.

Kinetoterapia adresata gravidelor este adaptata in functie de trimestrul de sarcina si

urmareste obtinerea anumitor obiective prin utilizarea unor metode si exercitii
terapeutice, specifice. Modificarile fiziologice de sarcina impun totusi limitarea efortului
fizic, astfel, gravidelor le sunt recomandate indeosebi exercitiile posturale, de respiratie,
de relaxare si de tip Kegel, exercitii destul de usor de executat.

Exercitiile fizice recomandate in perioada pre- si postnatala, pot contribui la evitarea

unor probleme frecvente atat in timpul sarcinii cat si dupa sarcina: probleme
cardiovasculare - varice, edeme ale membrelor inferioare, insuficienta respiratorie,
anxietate, depresie, constipatie, dureri lombare, datorate modificarilor posturale.

Beneficiile kinetoterapiei in timpul sarcinii sunt multiple, aceasta terapie avand rolul de a
preveni si de a combate efectele atat de neplacute ale transformarilor specifice starii de
graviditate.

Durerile de spate sunt prevenite prin controlul si corectarea posturii corpului (pozitia
corecta a spatelui). Exercitiile cu ajutorul mingilor de gimnastica Bobath favorizeaza
cresterea mobilitatii articulare, in special mobilitatea articulatiilor coxo-femurale si cele
ale bazinului, in vederea pregatirii dilatarii soldului pentru a usura expulzia.

Aparitia edemelor (umflarea mainilor si a picioarelor) este ameliorata prin exercitii

speciale. Greutatea corporala este mentinuta la valorile adecvate lunilor de sarcina. Prin
intermediul kinetoterapiei, se realizeaza autocontrolul pelvi-perineal folosind exercitiile
Kegel.

Cresterea oxigenarii fatului ajuta la o mai buna dezvoltare a acestuia si la cresterea

gradului de inteligenta. Kinetoterapia aduce reale beneficii gravidei, prin mentinerea si
cresterea tonusului muscular, iar prin sustinerea psihologica oferita, se mentine un tonus
psihic ridicat. Obtinerea de beneficii la nivel mental, contribuie totodata la cresterea
increderii in sine. Kinetoterapia ajuta la imbunatatirea circulatiei sanguine si la
prevenirea afectiunilor cardiovasculare. Pentru ca este facilitata circulatia sangelui,
copilasul primeste mai multe substante nutritive si mai mult oxigen, iar toxinele sunt mai
bine eliminate. Scade riscul de ruptura la nivel perineal si de aparitie a hemoroizilor atat
inaintea nasterii cat si dupa nastere. Prin kinetoterapie, se efectueaza reeducarea
miscarilor respiratorii toracice si diafragmatice, astfel sunt exersate respiratiile pentru
travaliu.

Mentinerea starii de sanatate in timpul sarcinii este benefica atat pentru mama, cat si
pentru fat. Cu ajutorul kinetoterapiei prenatale, sarcina va decurge normal, nasterea va fi
mai usoara, iar urmarile negative vor fi combatute. De asemenea, recuperarea postnatala
este mult mai rapida.

Kinetoterapie postoperatorie
Kinetoterapia, terapia prin miscare, constituie un mijloc terapeutic de baza al recuperarii
medicale postoperatorii. Kinetoterapia postoperatorie, se practica in mod obligatoriu
dupa toate interventiile chirurgicale asupra aparatului locomotor, urmata sau nu de
asistenta ortopedica sau protezare. Dupa operatii este nevoie de kinetoterapie, fie ca
tratamentul kinetic este pe un timp scurt ca si durata, pana la vindecarea completa, fie ca
se poate prelungi, iar uneori fiind necesar sa se aplice pe toata durata vietii, sau pe toata
durata deficitului motor.

Tratamentul cu ajutorul kinetoterapiei, reprezinta problema principala de abordat si de

obicei incepe imediat dupa tratamenul chirurgical. Desigur, programele de kinetoterapie
postoperator, se stabilesc in functie de particularitatile pacientului, de diagnostic precum
si de severitatea acestuia.

Kinetoterapia postoperatorie isi propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului

functional, pentru a permite pacientului recastigarea maximei independente. Tratamenul
prin kinetoterapie este necesar pentru a preveni instalarea sau permanentizarea
deficitului functional, precum si pentru a minimaliza consecintele acestuia asupra
independentei functionale si calitatii vietii. Pentru optimizarea rezultatelor reeducarii
functionale este necesara implicarea activa a pacientului si a apartinatorilor acestuia in
desfasurarea activitatii de recuperare postoperatorie.

Terapia prin miscare trebuie sa inceapa imediat dupa interventia chirurgicala, in scopul
prevenirii complicatiilor ce pot incetini ritmul de vindecare. Kinetoterapia
postoperatorie nu va interesa doar segmentul operat ci se va adresa intregului aparat
locomotor.

Aproape dupa orice operatie este nevoie de repaus articular, fie ca este vorba de o
perioada mai scurta sau mai lunga de timp. In aceasta etapa interesul pentru mobilizarea
precoce este foarte mare. Miscarea activa precoce este necesara pentru conservarea si
recuperarea functionala musculara, nervoasa, si circulatorie, prin urmare, imobilitatea
trebuie redusa la minumum. Spre exemplu, dupa o operatie a soldului, in perioada de
imobilizare la pat, mobilizarea precoce previne aparitia escarelor de decubit, a redorii
articulare si a hipotoniei si hipotrofiei musculare. Se efectueaza contractii musculare
izometrice, contractii izodinamice, contractii izometrice si izodinamice rezistive in
grupele musculare distale ale segmentului operat.

Tonifierea musculara se continua prin exercitii izometrice, izodinamice rezistive, analitic

si global, pana cand forta de contractie a muschilor ajunge la valori normale.
Concomitent, se lucreaza pentru cresterea amplitudinii miscarilor articulare, deoarece
imobilizarea prelungita, in unele situatii, face inevitabila instalarea redorii sau chiar a
unor pozitii vicioase.

Kinetoterapia postoperatorie, are si rolul de-a educa pacientul in sensul instruirii

acestuia cu privire la actiunile sale permise cat si cele nepermise. Dintre studiile
efectuate utilizand tratamentul kinetic postoperator, reiese ca reeducarea imediata
postoperatorie, aduce numai efecte favorabile:
- se evita formarea aderentelor si se asigura mai ales tendoanelor o revascularizare
intrinseca prin circulatia intratendinoasa si lichidul sinovial, evitandu-se interventiile
chirurgicale secundare;
- se evidentiaza o crestere a rezistentei calusului;
- controlul edemului devine mai usor;
- se mentin amplitudinile articulare prevenind astfel redoarea articulara.
Recuperareadupaoperatiicuajutorulkinetoterapiei
De cele mai multe ori, dupa o operatie, oamenilor le este teama sa se ridice din pat, sa se
miste si in general, au tendinta de a se ,,menaja" prin orice mod. Insa in realitate,
miscarea, daca bineinteles este permisa, este recomandata chiar dupa operatie. In acest
scop kinetoterapia, terapia prin miscare, devine extrem de necesara, iar de cele mai multe
ori, este foarte eficienta. Dupa operatie, rolul kinetoterapeutului este esential.
Kinetoterapia este o componenta de rutina a recuperarii pacientului, fiind necesara in
redobandirea fortei musculare, si in imbunatatirea calitatii vietii.

Kinetoterapia reprezinta un mijloc terapeutic de baza in recuperarea postoperatorie.

Durata tratamentului kinetic poate fi uneori relativ scurta sau se poate prelungi, in
functie de necesitate, de complexitatea interventiei chirurgicale si desigur in functie de
particularitatile fiecarui pacient in parte. Varsta poate fi fara indoiala, un factor care
influenteaza durata recuperarii postoperatorii, asadar durata vindecarii la copii si la cei
tineri este mult mai rapida decat la cei in varsta. Este absolut esentiala instituirea unui
program de kinetoterapie cat mai rapid posibil, insa acest lucru va tine cont de
particularitatea si de complexitatea operatiei.

Scopul major al programului de kinetoterapie postoperator il constituie reintegrarea

socio-profesionala cat mai timpurie in conditii anatomo-functionale optime, si
posibilitatea ca pacientul sa se poata autoingriji cat mai precoce posibil.

Principalele obiective ale kinetoterapiei postoperatorii sunt urmatoarele:

1. combaterea durerii
2. prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei
3. prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase
4. restabilirea amplitudinilor articulare in toate unghiurile de miscare posibile
5. ameliorarea tonusului muscular
6. recuperarea fortei si a stabilitatii articulare
7. imbunatatirea intr-o masura cat mai mare a rezistentei
8. relaxarea

In ceea ce privesc mijloacele recuperarii postoperatorii, acestea trebuiesc utilizate inca

din perioada de imobilizare si consta in posturari pentru a evita instalarea atitudinilor
vicioase si pentru a facilita circulatia de intoarcere, pentru a asigura drenajul bronsic si
pentru a evita aparitia escarelor.

Kinetoterapia foloseste in mod deosebit in aceasta etapa, contractiile izometrice, in

scopul mentinerii troficitatii si a fortei musculare, prin acest lucru realizandu-se
prevenirea instalarii hipotrofiilor musculare. Dupa perioada de imobilizare se recurge la
mobilizari pasive, mobilizari activo-pasive, active libere pe toate directiile de miscare,
exercitii de facilitare iar treptat introducandu-se exercitiile cu ingreuiere. Incarcarea
progresiva a segmentului operat este permisa in functie de metodologia de tratament si
de modul de evolutie a vindecarii. Mobilizarea se adreseaza si articulatiilor distale, fapt
care asigura un ,,pompaj" muscular eficient. Mobilizarile constituie principala masura a
procesului de nutrire a cartilajului.

Prin toate aceste lucruri, kinetoterapia este de necontestat cea mai eficienta terapie in
recuperarea postoperatorie.
Kinetoterapieposttraumatica
Traumatismul este o leziune determinata de factori agresivi externi si care determina
deficiente de diferite grade, in functie de gravitatea traumatismului. Astfel, in etiologia
traumatismelor se intalnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici
(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici
(traumatisme biologice).

In scopul recapatarii capacitatilor motrice fiziologice, in urma traumatismelor, forma

principala o constituie miscarea, bine structurata, in functie de obiectivele urmarite, si de
particularitatile fiecarui pacient, de varsta, de starea de sanatatea a acestuia, etc.

Principalele tipuri lezionale care beneficiaza de kinetoterapie posttraumatica sunt:

umarul posttraumatic, cotul posttraumatic, mana posttraumatica, soldul posttraumatic,
genunchiul posttraumatic, piciorul posttraumatic, etc. In traumatologie, tratamentul cu
ajutorul kinetoterapiei - terapia prin miscare, reprezinta problema principala de abordat
si incepe imediat dupa tratamentul ortopedic sau chirurgical.

Kinetoterapia posttraumatica, isi propune urmatoarele obiective:

1. combaterea durerii si a procesului inflamator
2. prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei
3. prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase, realinierea articulara
4. recastigarea amplitudinii de miscare
4. ameliorarea tonusului muscular
5. recuperarea fortei musculaturii afectate cu mentinerea fortei musculaturii neafectate
6. asuplizarea tesuturilor moi.

In primul rand, programele de kinetoterapie in traumatisme se stabilesc in functie de

diagnostic si de severitatea acestuia. Tratamentul functional incepe cu o scurta perioada
de protectie articulara si astfel si ligamentara, tendinoasa, musculara. Imobilizarea in
diferite aparate de contentie realizeaza o securitate a pacientului, prin stabilizarea
articulatiei traumatice si scaderea solicitarii mecanice, avand prin acesta valente
antialgice, antiinflamatorii.

Kinetoterapia, in functie de particularitatea fiecarui pacient in parte, se aplica cat mai

repede posibil, pentru ca, in lipsa de miscare, de solicitare neuromusculara, favorizeaza
formarea aderentelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei
musculare. Treptat se folosesc tehnici si metode pentru cresterea fortei si amplitudinii de
miscare specific grupelor si lanturilor musculare afectate si o remobilizare articulara prin
tehnicile F.N.P. , manipularile, iar in final exercitii de incarcare progresiva activa si
contra rezistenta mainii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate.

In traumatologia sportiva, kinetoterapia posttraumatica se realizeaza identic cu cea din

traumatologia omului de rand, doar ca se tine cont de capacitatea crescuta de efort a
organismului acestuia si de necesitatea revenirii in activitatea competitionala. Ca atare,
kinetoterapia posttraumatica implica volum, intensitate, complexitate mai mare a
mijloacelor utilizate si bineinteles personalizarea programelor kinetice. Personalizarea
programelor de kinetoterapie va tine cont de particularitatile traaumatismului, a
efortului in diferite ramuri de sport.

Recuperarearea dupa un traumatism cu ajutorul kinetoterapiei

Recuperarea posttraumatica depinde in mare parte de rapiditatea instituirii unui
program kinetic, de marimea leziunii, de tipul si gravitatea leziuni precum si de
particularitatile fiecarui pacient in parte. Varsta poate fi fara indoiala, un factor care
influenteaza durata de vindecare a leziunii, asadar durata vindecarii la copii si la cei tineri
este mult mai rapida decat la cei in varsta. Instituirea unui program kinetic cat mai rapid
este absolut esentiala, dar va tine cont de particulatitatea leziunii.

Lupta contra edemului constiuie obiectivul terapeutic principal al kinetoterapiei in

recuperarea leziunilor posttraumatice cat si al sechelelor posttraumatice. Masurile de
prevenire si combatere ale edemului incep odata cu primul gest terapeutic.

Imobilizarea segmentului este necesara pentru a realiza ,,linistea" plagii in curs de

cicatrizare sau pentru priza grefelor, insa pe de alta parte afecteaza si hrana cartilajului,
fapt pentru care, aceasta va avea anumite limite in functie de particularitatile
traumatismului. Imobilizarea cuprinde de fapt si posturarea segmentului, care trebuie sa
tina seama de doua imperative: antideclivitatea, pentru a se evita edemul si postura
functionala, pentru a se evita, pe cat posibil sechelele ulterioare.

In perioada de imobilizare a segmentului lezat, se aplica urmatoarele metode antiedem:

- posturi antideclive pentru a facilita intoarcerea venolimfatica;
- mobilizarea tuturor articulatiilor ce pot fi mobilizate si in mod special a celor distale,
fapt care asigura un ,,pompaj" muscular eficient.

In traumatologie exista un anumit principiu ce se bazeaza pe ideea ca ,,articulatia a carei

imobilizare nu este necesara, va fi mobilizata, chiar de a doua zi dupa traumatism".
Nerespectarea acestui principiu sta la baza determinarii sechelei posttraumatice.

Principalele obiective ale kinetoterapiei posttraumatice sunt urmatoarele:

1. combaterea durerii si a inflamatiilor
2. prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei
3. prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase
4. restabilirea amplitudinilor de miscare in unghiuri functionale
5. ameliorarea tonusului muscular
5. recuperarea fortei si a stabilitatii articulare

Kinetoterapia urmareste si mentinerea unei bune functionalitati si troficitati a intregului

segment. Acest obiectiv este important nu numai pentru recuperarea functiei
segmentului lezat, ci si pentru asigurarea unui potential crescut de vindecare a leziunii
insasi. Mobilizarea pasivo-activa cat si mobilizarea activa, constituie principala masura in
realizarea acestui obiectiv, prin procesul de nutrire al cartilajului.

De asemenea, mobilizarile vor evita redorile articulare si vor asigura o mai buna
circulatie a segmentului. In marea majoritate a cazurilor, redoarea articulara se dezvolta
datorita imobilizarii articulare prelungite si imposibilitatea sau teama de a mobiliza cat
mai precoce.

Kinetoterapia, folosind contractiile statice, izometrice, executate ordonat in toate grupele

musculare, vor preveni instalarea hipotrofiilor musculare.

Prin toate aceste lucruri, kinetoterapia este de necontestat cea mai eficienta terapie in
recuperarea dupa un traumatism.
Kinetoterapieprofilactica
Kinetoterapia, pe langa rolul curativ si cel corectiv, are si un rol prevenitiv. Acest rol
prevenitiv, consta in principal in prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in
asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase, in stimularea functiei musculare, in
dezvoltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura, reconfortarea
psihica, calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbolnavirilor).

Kinetologiei, ii revine un rol important atat in cadrul profilaxiei primare (de gradul I), cat
si in cadrul celei secundare (de gradul II). Kinetoprofilaxia primara are indicatii generale
pentru toti subiectii, indiferent de varsta. Programele de exercitii sunt insa diferite, in
functie de varsta, de starea sanatatii subiectilor cat si de obiectivele urmarite.

Ca si obiective generale se enumera:

a) mentinerea supletei articulare
b) mentinerea fortei si rezistentei musculare
c) mentinerea unei bune coordonari si abilitati a miscarilor
d) mentinerea unei posturi si alinieri corecte
e) mentinerea capacitatii de efort.

Kinetoprofilaxia secundara incepe odata cu aparitia deficitului, urmarind blocarea

evolutiei, spre incapacitatea pe termen lung. Dar rolul principal al kinetoprofilaxiei
secundare este sa ,,invete" pacientii cu boli cronice cum sa se comporte permanent, din
punctul de vedere al posturilor si al miscarilor, atat in timpul activitatilor lucrative, cat si
in afara lor, pentru a bloca sau incetini evolutia bolii.

Principalele grupe de afectiuni care beneficiaza de programe profilactice,

sunt:
1. Unele boli ale aparatului locomotor:
- afectiunile reumatismale cronice, mai ales suferintele mecanice lombare, cele ale
articulatiilor portante, suferintele abarticulare;
- tulburarile de postura si aliniament al corpului
- unele deficite congenitale, cu sau fara abordare chirurgicala
- sechelele definitive organofunctionale ale aparatului mioartrokinetic
2. Unele boli ale aparatului cardiovascular, mai ales ateroscleroza.
3. Unele boli de nutritie si metabolism precum diabetul (destinat profilaxiei secundare),
obezitatea (indicatie a profilaxiei primare si secundare), profilaxia dislipidemiilor
facandu-se in cadrul aterosclerozei.
4. Unele boli ale aparatului respirator beneficiaza de kinetoprofilaxie secundara.
5. Bolile functionale ale sistemului nervos.

Lista grupajelor patologice care beneficiaza de kinetoprofilaxie este desigur foarte lunga,
insa in incheierea ei, se afla starea de sanatate, ca notiune generala si complexa, care nu
se poate mentine printre altele, numai oferind organismului un program de miscare
ordonat si permanent, care astazi este alcatuit pe baze stiintifice - kinetoprofilaxia.

In fond, kinetoprofilaxia, nu este decat aplicarea exercitiilor aerobice pe principiile ,,

Stiintei antrenamentului medical". Se aplica:
- omului sanatos pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de deconditionare
fizica;
- omului varstnic, la care deconditionarea a aparut, pentru a-l feri de agravarea si
organicizarea ei;
- omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri de aparitia unor agravari sau complicatii
ale acestor boli.

Mereutanarcuajutorulkinetoterapiei
Exercitiul fizic poate adauga cativa ani la durata vietii tale! Exercitiul fizic, element de
baza al kinetoterapiei, practicat in mod regulat, constituie o alternativa pentru pastrarea
starii de sanatate, pentru petrecerea timpului liber, dar si un factor de compensare a
stresului rezultat din viata cotidiana. S-a demonstrat ca activitatea fizica bine coordonata,
prelungeste durata vietii dar si calitatea vietii.

Pana astazi nu s-a descoperit nici un fel de medicament in masura sa franeze procesul
imbatranirii. Toate eforturile se indreapta spre o conservare, pana la o varsta consacrata,
a unei capacitati suficiente de resurse mentale si fizice, care sa permita omului sa traiasca
in conditii cat mai apropiate de ideal.

Exercitiul fizic, ales si practicat in mod corect, constituie unica metoda stiintifica care ne
permite, pana acum sa ne conservam mai tineri din punct de vedere biologic, fata de
corespondentul cronologic dat de data nasterii. O data cu inaintarea in varsta, oamenii
realizeaza o activitate fizica din ce in ce mai redusa. Se considera ca perioada adolescentei
este cea care marcheaza inceputul perioadei de descrestere a implicarii intr-o forma de
practicare a exercitiului fizic.

Daca stilul de viata activa este mentinut la un nivel de functionare relativ ridicat,
activitatile care reclama o implicare fizica si psihica mai serioasa pot fi efectuate cu mai
multa siguranta si succes in comparatie cu persoanele care se retrag mai de timpuriu din
viata activa.

Diferitele modificari, legate de varsta, ale fiecarui organ si sistem sunt responsabile
pentru reducerea capacitatii de performanta.

O data cu inaintarea in varsta, capacitatea maxima a functiilor fiziologice scade. Acest

declin este caracterizat prin scaderea consumului maxim de oxigen, a frecventei cardiace
maxime, a fortei musculare, a functiei neuronale, flexibilitatii si compozitiei corporale.

S-a demonstrat prin numeroase studii ca practicarea exercitiilor fizice pot permite
individului sa-si metina capacitatile si performantele la un nivel mai inalt, ajutandu-l
prin ameliorarea starii de sanatate, sa imbatraneasca mai frumos.

Kinetoterapia previne imbatranirea prematura a oaselor. Kinetoterapia actioneaza direct

asupra degenerarii oaselor ajutand la rehidratarea acestora. Ea conduce la redobandirea
mobilitatii articulare,cresterea elasticitatii si tonusului muscular,actioneaza benefic
asupra efectelor negative ale osteofitelor si imbunateste starea generala a organismului
din punct de vedere psiho-motric.

Numeroase studii au demonstrat ca persoanele care desfasoara cu regularitate exercitii

fizice prezinta o densitate osoasa mai mare comparativ cu sedentarii. De aceea, exercitiul
fizic a fost propus ca mijloc preventiv si curativ al osteoporozei, mai ales la femeile dupa
menopauza. Activitatea fizica este capabila sa scada pierderile de masa care apar odata
cu varsta. Totodata, studiile efectuate, demonstreaza ca masa osoasa poate fi
imbunatatita prin exercitiu fizic pana la varsta de 80 de ani.
Principalelemetodealekinetoterapiei
Un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic,
formeaza o metoda kinetologica. Multitudina si variabilitatea metodelor kinetoterapiei,
fac imposibila descrierea tuturor. Pentru exemplificare, se pot enumera doar cateva
dintre cele mai practicate metode, acestea fiind si cele principale.

Metoda Bobath - se bazeaza pe miscarea normala a individului si deviatiile de la

normal. Scopul este de a permite pacientului sa experimenteze un input normal aferent
si modele de miscare normala in timp ce este inhibat inputul aferent anormal si miscarile
anormale. Are ca obiectiv diminuarea excesului de activitate tonica reflexa ce perturba
schema normala a motilitatii active.

Metoda Kabat - are la baza tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva

(FNP), ce pot fi definite ca ,,metode de incurajare sau grabire a raspunsului
mecanismului neuromuscular, gratie stimularii propriceptive".

Metoda Frenkel - este folosita pentru recastigarea coordonarii in tulburarile

cerebeloase. Se considera ca tulburarile de coordonare ale miscarilor pot fi facilitate cu
ajutorul vederii. Aceasta metoda urmareste doar calitatea executiei si nu intensitatea
acesteia.

Metoda De Lorme-Watkins - urmareste cresterea fortei musculare prin exercitii cu

rezistenta progresiva.

Metoda Phelps - se refera la reeducarea fiecarui muschi in parte pornind de la miscarea

pasiva pana la cea activa, asociind la nevoie ajutorul chirurgiei ortopedice si a celei
plastice si reparatorii.

Metoda Brunnstrom - incurajeaza recuperarea miscarilor voluntare la pacientii cu

hemiplegie utilizand activitatea reflexa spinala (reeducarea functionala si in absenta
posibilitatilor de participare activa a pacientului) si stimularea - senzoriala.

Metoda Margaret Rood - urmareste obtinerea unui raspuns motor cat mai normal si
unde este posibil automat. Stimulii senzoriali sunt utilizati pentru a activa sau inhiba
reactii posturale sau miscari ce urmeaza o anumita secventa de dezvoltare.

Metoda Vogler - este folosit pentru realinierea corpului si pentru asuplizarea

articulara.

Metoda Knott si Voss - maximizand inputul periferic se urmareste promovarea

miscarii si a sinergiilor functionale de miscare. Tehnicile FNP permit invatarea motorie
prin stimuli senzoriali variati si realizarea activitatilor intr-o anumita ordine de
dezvoltare. Ca input periferic se foloseste stretching-ul si miscarile cu rezistenta pentru a
intari raspunsul motor existent. Nu sunt permise miscarile anormale, activitatile nedorite
sunt inhibate si nu se adreseaza tonusului anormal.

Metoda Von Niederhoffer-Egidy - este utilizata pentru corectarea scoliozelor.

Metoda Klapp - este utilizata pentru redresarea scoliozelor.

Metoda Johnstone - se refera la controlul spasticitatii si la facilitarea miscarii in timp

ce tonusul a fost controlat. Tratamentul se concentreaza asupra trunchiului, cu miscari
totale ale corpului de la rostogolire pana la tarare. Se incurajeaza implicarea familiei. Nu
se folosesc miscarile anormale.

10beneficiiimportantealekinetoterapiei
Kinetoterapia aduce reale beneficii intregului organism, tuturor aparatelor si sistemelor.
Kinetoterapia face parte din recuperarea medicala, psihica, profesionala si sociala. Noi
folosim kinetoterapia in recuperarea afectiunilor nechirurgicale, dar la fel de mult si in
situatiile preoperatorii sau postoperatorii, acolo unde medicul de specialitate o
recomanda.

1. Kinetoterapia, avand la baza miscarea, exercitiul fizic, are efecte benfice asupra
capacitatii cardio-vasculare. Intervenind in cresterea volumului sanguin circulant,
tesuturile devin mult mai vascularizate, astfel producandu-se un schimb mult mai bun la
nivelul inimii. Proprietatile mecanice ale miocardului sunt mult imbunatatite, obtinandu-
se schimbari favorabile ale efortului depus de acesta, atat in perioada de repaus cat si in
timpul activitatii.

2. Kinetoterapia intervine asupra cresterii capacitatii respiratorii. Prin cresterea

capacitatii vitale precum si a difuziunii pulmonare, se obtine un schimb mai bun de gaze.

3. Kinetoterapia intervine asupra cresterii si adaptarii capacitatii de efort. Adaptarea este

un proces indelungat care se produce in urma antrenamentului si se reflecta in sistemul
cardiovascular, respirator, metabolic si muscular prin performanta crescuta la un travaliu
si o crestere a rezistentei la oboseala.

4. Prin kinetoterapie se obtin efecte benefice asupra masei active a corpului cu refacerea
fortei musculare si cresterea rezistentei musculare. Miscarea dinamica izotonica cu
rezistenta, contractiile dinamice concentrice, contractiile izometrice, sunt cele mai
utilizate pentru cresterea fortei musculare.

5. Kinetoterapia intervine in cresterea mobilitatii articulare. Miscarea are un important

efect trofic asupra articulatiilor. Prin miscare, capsulele articulare sunt nutrite, iar
articulatiile devin mai sanatoase.

6. Kinetoterapia intervine in corectarea posturilor, si aliniamentului corpului, precum si

corecteaza anumite deficiente fizice. Aceasta terapie prin miscare poate preveni totodata
cat si corecta atitudinile incorecte ale corpului, si deficientele fizice (ale coloanei
vertebrale, membrelor, etc).

7. Kinetoterapia amelioreaza functia de coordonare, control si echilibru a corpului. Cu

ajutorul kinetoterapiei pot si combatute tulburarile echilibrului corpului, tulburarile de
coordonare si de control al corpului, datorate unor anumite afectiuni neurologice, prin
exercitii specifice,cu adresabilitate directa musculaturii interesate.

8. Kinetoterapia intervine in reeducarea sensibilitatii. Este incontestabil faptul ca

tulburarile senzitive pot aduce prejudicii functionale de multe ori, mult mai severe decat
cele motorii sau le pot agrava pe acestea din urma, insa kinetoterapia este baza si
sprijinul in reinervarea senzitiva si in cea motorie dealtfel.
9. Kinetoterapia ajuta la formarea capacitatii de relaxare. Relaxarea in contextul
kinetoterapiei devine un proces psihosomatic cu valoare terapeutica deosebita, pentru ca
se adreseaza concomitent atat starii de tensiune musculara crescuta cat si starii psihice
tensionate.

10. Kinetoterapia, terapia prin miscare este si o modalitate eficienta in prevenirea

aparitiei unor diverse afectiuni cardiovasculare (ateroscleroza), de nutritie si metabolice
(diabetul, obezitatea), unele boli ale aparatului locomotor, ale aparatului respirator sau
unele boli functionale ale sistemului nervos.

De ce miscarea este atat de importanta pentru barbati

Copiii, in general dupa nastere, isi conserva energia pentru a creste. De la varsta de
aproximativ 7-9 ani, se diferentiaza sistemul de miscare al copilului in functie de gen, de
sex. Fetele devin mai calme si incep sa-si dezvolte aptitudinile casnice, prin diverse jocuri
si anumite preocupari, mai putine consumatoare de energie. Baietii incearca sa-si
dezvolte musculatura prin practicarea mai multor sporturi, cautand un mijloc de-a
consuma energia acumulata, prin placerea gustului.

Odata cu aparitia primelor forme de interactiune dintre baieti si fete, baietii vor sa arate
cat mai bine, si incearca pe orice cale sa-si dezvolte musculatura in diferite moduri. Ca sa
poata sa-si dezvolte musculatura majoritatea baietilor, fac un sport care ii preocupa
foarte mult si incearca sa atinga idealul. Acest fapt ii face sa isi atinga totodata obiectivele
si sa devina bineinteles mai sanatosi , organismul eliminand foarte usor toxinele
acumulate. Odata cu trecerea pubertatii, baiatul devenit acum barbat, incepe sa-si
ingrijeasca corpul in functie de timpul liber- munca, dandu-si seama ca nu mai are atat
de mult timp pentru el, impartind timpul liber cu familia. In acest fel, incepe sa-si
,,rotunjeasca burta" si creste in greutate nemaiavand foarte multa grija de sanatatea lui,
si totodata renuntand la sportul care l-a practicat din placere, din dragoste pentru
miscare. La varsta a treia, barbatii care nu fac eforturi fizice, isi pierd capacitatea de
rezistenta la boli.

Barbatii care reusesc sa aiba grija sa-si consume energia acumulata in corp intr-un mod
echilibrat, nu sunt predispusi la boli cardiovasculare si au capacitatea de efort prelungit,
si de durata in timp si varsta. Longevitatea este echilibrul intre energia ingerata
(mancare) si cea consumata, lipsindu-se de viciile precum fumatul, alcoolul, si orice
exces.

Miscarea este in general, benefica pentru ambele sexe, neexistand diferentiere in efectele
obtinute. Singura diferenta este faptul ca femeia ia in greutate, in special, pe perioada
graviditatii si apoi treptat prin lipsa de miscare, in schimb, barbatii sunt mult mai
predispusi de a lua in greutate, chiar constant, pe parcursul vietii, tot prin lipsa de
miscare. Barbatii care in timpul vietii fac sporturi prin alergare, reusesc sa obtina o
importanta stare de bine. Alergarea produce cresteri considerabile de endorfina -
,,hormonul fericirii".

Beneficiile miscarii asupra sanatatii organismului, sunt arhicunoscute din cele mai vechi
timpuri. Miscarea intareste sistemul cardio-vascular prin stimularea organismului de-a
produce mai mult sange care sa suplineasca nevoile corpului pe timp de efort si totodata
prin antrenarea inimii pe tot parcursul actului motric. In timpul efortului, se deschid
multe capilare, iar oxigenarea si nutritia tesuturilor pe care acestea le iriga, creste
considerabil, asadar se mentine sanatatea acestor tesuturi si in general a intregului
organism. Prin miscare se regleaza in mod stralucit metabolismul organismului uman.
Metabolismul grasimilor: creste capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange si
de a le utiliza pentru a produce energie. Metabolismul glucidelor: creste capacitatea
muschiului de a extrage (prelua) glucoza din sange (rol benefic in obezitate.

Se reduc considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si creste concentrarea

psihica prin imbunatatirea vitezei de reactie si promptitudinea raspunsurilor la diversi
stimuli. Miscarea are rol si in mentinerea performantelor sexuale fiind deasemnea un
bun ,,revigorator" al activitatii sexuale.

Profitasitudebeneficiilekinetoterapiei
Kinetoterapia, definita si ,,terapia prin miscare'', gaseste largi indicatii de aplicare in
toate compartimentele reabilitarii, fiind iindispensabila recuperarii medicale readaptarii
psihice, reeducarii profesionale si readaptarii sociale. Indiferent de scopul urmarit,
profilactic, terapeutic, sau recuperator, aplicarea kinetoterapiei aduce reale si importante
beneficii. Prin folosirea exercitiul fizic, kinetoterapia influenteaza in mod benefic toate
aparatele si sistemele organismului uman.

Beneficiile kinetoteraiei:
1. Efecte benefice asupra capacitatii cardiovasculare: creste volumul sanguin circulant,
tesuturile devin mult mai vascularizate iar astfel se produce un schimb mai bun la nivelul
inimii; imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului si produce schimbari
favorabile ale efortului depus de miocard, atat in repaus cat si in timpul activitatii.
2. Kinetoterapia intervine in reeducarea respiratorie; prin cresterea capacitatii vitale si a
difuziunii pulmonare se obtine un schimb mai bun de gaze.
3. Kinetoterapia ajuta la cresterea si adaptarea capacitatii de efort.
4. Se obtin efecte benefice asupra masei active a corpului cu refacerea fortei musculare si
cresterea rezistentei musculare.
5. Kinetoterapia intervine in cresterea mobilitatii articulare.
6. Prin folosirea kinetoterapiei, postura si aliniamentul corpului se pot corecta.
7. Kinetoterapia amelioreaza functia de coordonare, control si echilibru a corpului.
8. Kinetoterapia intervine in reeducarea sensibilitatii.
9. Kinetoterapia ajuta la formarea capacitatii de relaxare.

Kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor afectiuni:

-afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), tulburari de statica
vertebrala (scolioze, cifoze), dureri la nivelul coloanei vertebrale (cervicale, toracale,
lombare), cauzate de o activitate sedentara;
-afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme
degenerative, reumatismul tesutului moale);
-afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei
vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame
neurologice);
-afectiunile aparatului cardio-vascular;
-afectiunile aparatului respirator;
-afectiunile metabolice (obezitatea);
-maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatie congenitala de sold,
tetraplegie) etc.

Toate aceste beneficii asupra organismului uman pot fi obtinute prin intermediul
kinetoterapiei, numai daca aceasta terapie este desfasurata intr-un cadru autorizat de
personal calificat. Pentru ca nu exista o limita de varsta in aplicarea kinetoterapiei, orcine
se poate bucura de

KinetikMed, la solicitarea dumneavoastra, va pune la dispozitie informatii utile despre

cum puteti benefia cat mai mult de toate aceste nenumarate efecte favorabile ale
kinetoterapiei. Oricine se poate bucura de beneficiile kinetoterapiei , pentru ca nu exista
o limita de varsta pentru care kinetoterapia poate fi aplicata. Nu ezitati sa ne contactati!

De ce kinetoterapia este o stiinta complexa si nu ,,doar miscare''

Kinetoterapia este o componenta a domeniului miscarii umane si al omului n miscare
(Kinetologia umana), care la rndul sau contine mai multe subcomponente, fapt pentru
care aceasta terapie devine o stiinta complexa. Kinetoterapia nu reprezinta doar miscare,
ci mai degraba aceasta studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura
omului miscarile (activitatile motrice) normale, n acelasi timp, studiind si elabornd
principiile de structurare a unor programe care se adreseaza organismului uman, att din
punct de vedere profilactic, ct si din punct de vedere terapeutic si recuperator.

Este o disciplina stiintifica complexa cu caracter aplicativ bine definit, avnd un obiect
propriu de studiu: mentinerea si dezvoltarea
unor indici morfologici si functionali normali, prin mijloace specifice (exercitiul fizic ca
element de baza), la persoane n situatii biologice speciale.

Avnd n vedere ca toti oamenii beneficiaza, sub o forma sau alta de miracolul si
binefacerile curativo-profilactice si terapeutice ale miscarii, se poate afirma ca ntr-un
moment sau altul al vietii, fiecare om (sanatos, n situatii biologice speciale, bolnav,
deficient, convalescent) intra n sfera
de aplicatii ale kinetoterapiei, aceste aplicatii fiind profilactice, terapeutic-recuperatorii si
compensatorii.

Kinetoterapia este procesul educativ terapeutic recuperator prin care se urmareste

optimizarea starii de sanatate fizica si psihica n vederea integrarii sau reintegrarii sociale
si profesionale a persoanelor care nu au avut sau si-au pierdut capacitatile psihomotrice
n urma unor traumatisme.

Interdisciplinaritatea ei este asigurata de elemente de anatomie, fiziologie, biochimie,

biomecanica, psihologie etc., pe baza carora se elaboreaza o metodologie specifica pentru
cercetarea stiintifica.

Kinetoterapia este stiintifica, pentru ca aplica in cadrul tratamentului complex,

cunostinte teoretice si practico-metodice temeinice. Denumita si ,,terapie prin miscare",
kinetoterapia are baze stiintifice solide, cu o vechime impresionanta, care se pierde in
trecutul indepartat al omului.

Kinetoterapia dispune de forme proprii de tratament, care nu se mai regasesc in alte

forme de terapie, reprezentand astfel o forma specifica de tratament.

Kinetoterapia este patogenica, pentru ca se opune mecanismelor de producere a

imbolnavirilor si simptomatica, deoarece trateaza manifestarile clinice reprezentate de:
durere, contractura, edem, etc.

Kinetoterapia este o terapie psihica, deoarece produce nu numai vindecarea fizica, ci

contribuie la normalizarea vietii psihice, inlaturand complexele de inferioritate generate
de boala sau infirmitate. Astfel contribuie la integrarea pacientului in viata de familie si
in societate, ceea ce ii confera particularitatea de terapie sociala.

Kinetoterapia constituie o ramura a invatamantului, ea devenind disciplina inca din

secolul al XVII-lea. Se poate spune cu precizie ca dezvoltarea teoretica si practica a
kinetoterapiei, este datorata contextului acesteia, ca disciplina de invatamant.

Celemaiimportantetehnicialekinetoterapiei
Clasificarea tehnicilor kinetoterapiei pleaca de la recunoasterea celor trei proprietati
fundamentale ale aparatului locomotor: activitatea motrica, capacitatea de a putea fi
miscat pasiv si starea de repaus. Astfel, tehnicile kinetoterapiei se impart in tehnici
anakinetice si kinetice.

Tehnicile anakinetice cuprind imobilizarea si posturile. Imobilizarea se caracterizeaza

prin mentinerea mai mult sau mai putin prelungita a corpului in intregime sau a unui
segment, in pozitie nemiscata, simplu sau cu ajutorul unor aparate.

Din punctul de vedere al scopului pentru care se recurge la imobilizare, se disting:

- imobilizarea de punere in repaus;
- imobilizarea de contentie;
- imobilizarea de corectie.

Posturile reprezinta pozitii ale corpului sau ale unor segmente impuse, cu scop terapeutic
sau preventiv, pentru a corela sau evita instalarea unor devieri de statica, pozitii vicioase
sau pentru a facilita un alt proces fiziolgic.

Astfel se gasesc:
- posturi corective, libera, libera-ajutata sau fixata - se adreseaza numai partilor moi al
caror tesut conjunctiv poate fi influentat.
- posturi de facilitare, intre care cele mai utilizate sunt: posturile de drenaj bronsic, de
drenaj biliar si posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea
circulatiei ).

Tehnicile kinetice, cuprind tehnici kinetice dinamice si tehnici kinetice statice:

Tehnicile kinetice dinamice folosesc:

A. Mobilizarea pasiva: foloseste tractiunile (continue, discontinue, tractiunile-fixatiile

alternante), mobilizarea fortata sub anestezie (tehnica ortopedica), mobilizarea pasiva
pur-asistata, mobilizarea autopasiva, mobilizarea pasiva mecanica, mobilizarea pasivo-
activa, manipularea.

B. Mobilizaea activa (cu implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se

mobilizeaza).
- mobilizarea activa reflexa ce se realizeaza prin: stimularea reflexului de intindere,
stimularea reactiilor de echilibrare, stimularea reflexelor posturale
- mobilizarea activa voluntara - reprezinta baza oricarui program de kinetoterapie.
Efectele mobilizarii active voluntare sunt:

a. cresterea sau mentinerea amplitudinii miscarii unei articulatii

b. cresterea sau mentinerea fortei musculare
c. recapatarea sau castigarea coordonarii musculare;
d. mentinerea unei circulatii normale
e. mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare
f. ameliorarea conditiilor psihice
g. mentinerea echilibrului endocrin.

Tehnicile kinetice statice, folosesc:

- contractia izometrica ce consta din cresterea tensiunii musculare, fara modificarea
lungimii muschiului. Muschiul lucreaza impotriva unei rezistente care depaseste forta sa.
- relaxarea musculara, la fel de necesara de multe ori ca si cresterea fortei in cursul unui
tratament kinetic judicios, se realizeaza prin imbinarea tehnicilor specifice relaxarii
generale cu acelea ale relaxarii locale.

Exista mai multe metode:

a. constientizarea starii de relaxare musculara
b. scuturarea ritmica a membrului repectiv
c. masaj bland al corpului muscular contractat sau prin vibrarea segmentului
d. baie generala calda.
Bazelefizicealekinetoterapiei
Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii corpului. Miscarea corpului
poate consta in schimbarea pozitiei acestuia fata de alte corpuri sau puncte de reper
exterioare cat si in schimbarea pozitiei unor segmente corporale fata de corpul insusi. O
alta tehnica a kinetologiei este akinezia, adica repausul sau imobilizarea.

Repausul este considerat in fizica un caz particular al miscarii, in care un corp isi
pastreaza aceleasi coodronate fata de corpurile exterioare. Atata timp cat asupra unui
corp nu actioneaza nici o forta, acesta se afla in repaus. Pentru ca acest corp sa fie scos
din starea de repaus este necesara interventia unei forte. In functie de unele caracteristici
ale acestor forte, miscarea corpului asupra caruia acestea actioneaza, va fi diferita.

Asupra corpului:
- Poate actiona o singura forta, caz in care corpul se va misca in aceeasi directie cu
directia fortei.
- Pot actiona doua forte in doua directii diferite. In Aceasta situatie se aplica legea
paralelogramului, efectuand suma vectoriala a celor doua forte. Rezultanta, care va fi tot
un vector, va decide directia miscarii.
- Pot actiona doua forte in aceeasi directie si in acelasi sens. In acest caz, valoarea fortei
rezultante este suma celor doua forte, iar directia este cea a fortelor care actioneaza
asupra corpului.
- Pot actiona doua forte in sensuri opuse. In acest caz, fortele se scad iar rezultanta va
avea sensul fortei mai mari si valoarea diferentei dintre ele.
{phocagallery view=category|categoryid=1| limitstart=3|limitcount=6|detail=0|
overlib=1| displayname=1|displaydetail=1|imageshadow=shadow1} Asupra segmentelor
corpului in miscare actioneaza mereu doua forte: forta antigravitationala si forta
musculara. Cand asupra unui segment al corpului actioneaza o forta, acesta fie se va
misca pe vectorul rezultanta a fortelor care actioneaza asupra segmentului, fie va produce
o presiune asupra structurilor anatomice care se opun fortei, iar daca forta depaseste
rezistenta acestor structuri, apar diverse traumatisme.

Miscarile descrise de catre segmentele corpului sunt variate. Acestea pot fi rectilinii sau
curbilinii. Miscarile curbilinii pot fi realizate in acelasi plan sau in spatiu.

Pentru a scoate un segment din starea de repaus, avem devoie de forte suplimentare,
pentru a invinge inertia segmentului. Odata inertia invinsa, fortele necesare pentru a tine
segmentul in miscare sunt mai mici (principiul 1 al dinamicii).
Principiul 1 al dinamicii se enunta in felul urmator: orice corp isi pastreaza starea de
repaus relativ sau de miscare rectilinie uniforma atit timp cat influenta altor corpuri nu il
obliga sa-si schimbe aceasta stare. Acest principiu nu poate fi verificat pe calea
experientelor directe, intrucat nu putem izola un corp corp de actiunea altor corpuri
pentru a ne da sema de valabilitatea acestui principiu. Newton, cand a formulat acest
principiu, a considerat miscarea desfasurandu-se intr-un spatiu absolut, nematerial.
Ideea de a rupe spatiul de materie e o conceptie metafizica, care nu corespunde cu
realitatea. Spatiul exista in mod obiectiv, iar proprietatile sale sunt determinate de
materie.

In practicarea tratamentelor kinetoterapeutice intalnim frecvent situatii in care forta

musculara nu este suficienta pentru a pune in miscare un segment al corpului, insa odata
miscarea initiata cu ajutorul unui impuls exterior (kinetoterapeut, instrumente
ajutatoare, etc.), miscarea poate fi continuata fara ajutor. Cand se doreste trecerea de la
mobilizarea pasiva a unui segment sau membru cu o forta scazuta la miscarea activa a
acestuia, kinetoterapeutul trebuie sa-si adapteze in permamenta forta cu care ajuta sau se
opune miscarii segmentului respectiv. Pentru a maximiza randamentul refacerii fortei
musculare, in miscarile izotonice active, forta de rezistenta care se opune miscarii trebuie
adaptata pe fiecare unghi al miscarii. De aceea in multe afectiuni neurologice sau ale
aparatului locomotor, miscarea trebuie asistata de catre un kinetoterapeut cu experienta;
iar acesta nu poate fi inlocuit de un aparat sau sistem de scripeti.

Alte forte care actioneaza asupra unui segment este forta de frecare (cu aerul, cu apa, cu
suprafata cu care intra in contact), forta de gravitatie. Sunt situatii in care se doreste
diminuarea acestor forte pentru ca miscarea sa se poata realiza. In aceste situatii se
apeleaza la suprafete bine lustruite pe care segmentul corporal care se doreste mobilizat
sa poata aluneca usor, se folosesc suspendarile anumitor segmente, pozitionari care sa
faciliteze miscarea).

Marimea vectorului forta este proportional cu produsul dintre masa si acceleratie.

F = m x a = 1 kg x 1 m / s^2 = 1 N

Un newton este egal cu forta aplicata unui corp cu masa de 1 kg, ii imprima acestuia o
acceleratie de 1 m / s^2.

O forta care actioneaza asupra unui corp pe care il deplaseaza realizeaza un lucru
mecanic, care se exprima in jouli si care este egal cu produsul dintre unitatea de forta si
distanta pe care acesta s-a deplasat. Energia consumata de om in timpul kinetoterapiei
este in functie de lucrul mecanic realizat. Se poate spune deci ca un om care dispune de
"energie" este un om care are capacitatea de a realiza lucru mecanic.
Pe langa lucrul mecanic realizat mai intra in ecuatie si factorul timp. Marimea se
numeste putere si caracterizeaza viteza cu care se efectueaza un lucru mecanic sau timpul
in care o forta efectueaza un anumit lucru mecanic. Unitatea pentru putere este wattul. In
kinetologie, efortul este calculat in wati (sau kgm/s).

Bazeleanatomicealekinetoterapieiarticulatia
Articulatia este ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase
vecine. Clasificarea articulatiilor se face dupa mai multe criterii. Astfel, avem: articulatii
fibroase, articulatii cartilaginoase, articulatii sinoviale. Articulatiile se mai pot clasifica si
dupa gradele de libertate, a numarului de directii de miscare.

Dupa modul in care oasele componente se unesc intre ele, articulatiile se clasifica in:

1) Articulatii fibroase
- unirea se face prin intermediul tesutului conjunctiv
- suprafetele articulare congrueaza perfect intre ele
- sunt putin mobile
- exemple: articulatiile craniului, articulatiile interapofizare vertebrale

2) Articulatii cartilaginoase
- unirea se face prin fibrocartilaj
- articulatia permite o anumita miscare
- exemple: simfiza pubiana, articulatia intervertebrala

3) Articulatii sinoviale (diartroze)

- unirea se face prin capsula
- intre suprafetele articulare exista o cavitate, ceea ce permite miscari ample
- aceste articulatii se mai numesc si diartroze

Forma capetelor osoase articulare determina tipul de miscare posibila in

articulatie:
- articulatii plane (miscarea e mai mult de alunecare, de exemplu articulatiile oaselor
carpului sau tarsului)
- articulatii sferoide (formate dintr-o suprafata articulara sferoida si alta concava, de
exemplu articulatia coxofemurala, scapulohumerala)
- articulatii cilindroide (se mai numesc si articulatii balamale, de exemplu articulatia
cotului)
- articulatii elipsoide
- articulatii selare
Articulatiile se clasifica si in functie de numarul gradelor de libertate:
- cu grad 1 de libertate (articulatiile plane, cilindroide, elipsoide)
- cu grad 2 de libertate (articulatii selare)
- cu grad 3 de libertate (articulatii sferoide)

Articulatiile sinoviale au o structura constanta, fiind alcatuite din aceleasi elemente

principale: cartilajul hialin, , bureletul fibrocartilaginos, capsula articulara, sinoviala,
lichidul sinovial si ligamentele pararaticulare.

1. Cartilajul hialin
Cartilajul hialin acopera capetele osoase ce fac parte din articulatie. Cartilajul hialin este
mai gros in zonele cu presiune crescuta, cum ar fi centrul capetelor articulare sferice.
Fiind nevascularizat si neinervat, cartilajul hialin suporta mai bine agresiunile insa nu se
poate regenera sau cicatriza.

Cartilajul hialin se hraneste prin difuziune, hrana venind prin vasele osului subcondral
sau prin intermediul lichidului sinovial. Cu structura sa in straturi si cu fibrele arcuate de
colagen, acesta capata o elasticitate si o rezistenta la compresabilitate crescuta,
indeplinandu-si astfel cu un maxim de randament rolul sau fiziologic. Datorita
neexistentei unur fibre nervoase in alcatuirea sa, cartilajul hialin nu doare, indiferent de
presiunea care se exercita asupra lui.

2. Bureletul fibrocartilaginos
Bureletul cartilaginos este gasit in special la enartroze datorita inegalitatii suprafetelor
articulare, cum ar fi articulatia coxofemurala. Cavitatile articulare isi maresc suprafetele
prin intermediul acestui burelet circular, pentru a congrua bine pe suprafata celeilalte
componente osoase articulare.

3. Capsula articulara
Capsula articulara este formata dintr-un strat extern, fibros si un trat intern, sinovial.
Capsula adera la periost, prinzandu-se ca un manson de epifize, de bureletul
fibrocartilaginos, pana la nivelul cartilajului.

La articulatiile cu o libertate mai mare de miscare, capsula inveleste si cativa centimetri

din metafiza. Capsula articulara este intarita si de niste fascicule fibroase, denumite
ligamente capsulare. Acestea au rolul de a proteja capsula articulara si de a frana
miscarile prea ample, miscari care ar putea provoca leziuni articulare.

Capsula delimiteaza o cavitate virtuala articulara, denumita si cavitate sinoviala. In

interiorul acestei cavitati, unele articulatii dispun si de niste ligamente interosoase
puternice, menite sa tina suprafetele articulare apropiate si sa franeze miscarile.
Capsula dispune de numeroase terminatii nervoase senzitive, inclusiv fibre dureroase.
Ambele straturi contin astfel de terminatii. Pe langa acestea, se mai gasesc si
proprioceptori specializati: baroreceptori si mecanoreceptori.

4. Sinoviala
Sinoviala este un tesut care tapeteaza interiorul articulatiilor mai specific fata profunda a
capsulei articulare. Ea este compusa de obicei din fibre elastice si din grasime. Ea contine
si produce un lichid lubrifiant denumit sinovie, care faciliteaza alunecarea suprafetelor
articulare.

Cel mai frecvent, in caz de agresiune mecanica, infectioasa sau inflamatorie, membrana
se ingroasa si secreta lichid sinovial in exces: este vorba despre hidartroza. Exista boli
specifice
ale acestui tesut, cele mai multe benigne, numite sinovite.

5. Lichidul sinovial
Lichidul sinovial se afla in interiorul cavitatii articulare si este generat de sinovie,
transsudatul plasmatic si de procesele de descuamatie sinoviale si cartilaginoase ce apar
in timpul miscarii.

Principalele roluri ale lichidului sinovial sunt:

- de hranire (imbiba cartilajul hialin)
- de a curata suprafata articulara
- de lubrufiere

6. Ligamentele paraarticulare
- sunt exterioare articulatiilor
- realizeaza rezistenta si stabilitatea articulatiei
- participa la ghidarea miscarii
- blocheaza excesul de miscare, regularizand forta muculara aplicata
- contin multe terminatii nervoase

Gravitatia,sprijinulsiechilibrulinkinetoterapie
Orice corp are o anumita greutate. Aceasta greutate influentiaza miscarea acestuia.
Greutatea unui corp este forta cu care acesta apasa pe o suprafata orizontala sau altfel
spus, este forta cu care corpul este atras spre pamant. Greutatea este deci produsul dintre
masa corpului si acceleratia gravitationala.
In kinetolologie, invingerea fortei gravitationale constituie de multe ori obiectivul
principal al primei parti din procesul de recuperare. In foarte multe situatii forta cu care
un segment corporal este atras spre pamant depaseste cu mult forta musculara care ar
trebui sa departeze segmentul respectiv de sol. Insa cu ajutorul fortei gravitationale cat si
cu ajutorurul unui kinetoterapeut care va asista si ajuta miscarile, repetarea unor
contractii izotone concentrice si excentrice vor duce la o crestere progresiva a fortei
musculare. Forta gravitationala va fi folosita deci in kinetologie pentru cresterea fortei
musculare.

Forta gravitationala poate fi si anihilata daca situatia terapeutica o cere. Suspendand

segmentul corporal cu ajutorul unor chingi sau suspendand intreg corpul, forta
gravitationala nu mai "incarca" musculatura antigravitationala.

De asemenea, forta gravitationala poate fi folosita pentru a facilita miscarea. Folosind

niste pozitionari adecvate, forta gravitationala poate ajuta la miscarea unor segmente
corporale pe directiile dorite.

In pozitia stand in picioare (ortostatism), la nivelul articulatiilor coxo-femurale echilibrul

se asigura de grupele musculare antagoniste ventrale si dorsale. Genunchii sunt blocati in
extensie de grupele musculare antagoniste extensoare si flexoare, cu participarea
tractului ileo-tibial si ligamentelor incrucisate ale articulatiei. Tendinta de a cadea inainte
este oprita de actiunea muschilor ischio-gambici care treg de tuberozitatea ischionului si
impiedica astfel inclinarea corpului in fata. La articulatia talo-crurala echilibrarea se face
de catre muschii flexori plantari si dorsali ai labei piciorului. Grupa muschilor flexori
plantari se opune caderii inainte si este mai dezvoltata decat grupa muschilor flexori
dorsali.

Asupra acestei articulatii se mai exercita si forte care tind sa dezechilibreze corpul in sens
lateral; mentinerea echilibrului se asigura prin contributia celor doua grupuri musculare
antagoniste care executa pronatia si supinatia in articulatiile infra-talare. Astfel,
mentinerea echilibrului in cazul cand corpul se inclina spre dreapta se face de catre
muschii pronatori ai labei piciorului stang si supinatorii labei piciorului drept, si invers.

Asigurarea statiunii constituie una din principalele activitati depuse de membrele

inferioare. Ea se efectueaza printr-o contractie statica a musculaturii, unde rolul principal
revine lantului triplei extensii. Fixarea corpului pe sol se asigura prin contributia lantului
muscular al muschilor adductori ai coapsei, care actioneaza asupra lantului cinematic
inchis, reprezentat prin cele doua membre inferioare si bazin.

Centrul de greutate al corpului isi schimba in permanenta pozitia, in functie de

circumstantele si necesitatile noastre de miscare sau echilibru static. Spre exemplu
oscilatiile laterale ale centrului de greutate se impun si sunt indispensabile pentru
realizarea mersului, cand greutatea corpului trebuie transferata alternativ asupra
membrelor inferioare.

Pentru corpul omenesc, centrul de greutate se gaseste in apropierea corupui celei de-a
doua vertebre sacrate. Stabilitatea corpului este data de baza de sustinere a acestuia.
Echilibrul corpului uman este cu atat mai stabil cu cat centrul de greutate este mai
aproape de baza de sustinere si se proiecteaza cat mai aproape de centrul poligonului de
sustinere.

Cauzele care pot influenta modul in care se distribuie greutatea la nivelul membrelor
inferioare, respectiv situarea dominanta a centrului de greutate, sunt diverse, unele chiar
extrem de complexe. Aceasta deoarece mentinerea echilibrului corpului uman in campul
gravitational implica actiunea a diverse sisteme si structuri ale fiintei (sistem nervos,
aparat locomotor).

Dintre cele mai frecvente cauze putem mentiona:

- anomalii functionale sau/si de pozitie ale oaselor coxale (dislocarea coxala, leziuni ale
articulatiilor bazinului, etc.)
- leziuni ale articulatiilor sau/si scheletului membrelor inferioare (fracturi, luxatii,
entorse, artroze, artrite, etc.)
- leziuni ale tesuturilor de sustinere si mobilizare ale bazinului si ale membrelor
inferioare (tendinite, leziuni musculare, atonii, contracturi, paralizii musculare, etc.)
- afectiuni neurologice (hemiplegie, sciatica, etc.)

In kinetologie intalnim frecvent situatiile in care un pacient necesita imbunatatirea

echilibrului. Fie ca aceasta deficienta are o baza neurologica sau ca este determinata de o
hipotonie musculara posttraumatica, metodele prin care se actioneaza in directia
recapatarii sau imbunatatirii echilibrului corporal sunt urmatoarele:
- redobandirea amplitudinilor fiziologice ale articulatiilor interesate atat prin stretching
muscular cat si prin mecanisme reflexe
- tonizarea musculaturii antigravitationale si cresterea fortei acesteia prin contractii
izotone concentrice, excentrice si izometrice la diferite amplitudini articulare
- balansari cu un grad progresiv; se incearca scoaterea proiectiei centrului de greutate al
corpului in afara poligonului de sustinere si revenirea la pozitia initiala doar prin forta
musculara proprie si fara un ajutor sau un sprijin extern

Pargii,scripetisiplaninclinatinkinetoterapie
In fizica se foloseste notiunea de "masina simpla" prin care se intelege un dispozitiv
utilizat de om si care este conceput in asa fel incat sa amplifice efectul unei forte sau de a
face in asa fel incat forta respectiva sa se poata aplica intr-un mod mai facil, mai comod si
cu un randament crescut.
1. Parghiile
O bara asupra careia actioneazao forta F activa si o forta R reactiva ce tind sa te roteasca
in jurul unui punct de sprijin S, reprezinta o parghie. Forta activa este reprezentata de
muschi. Forta de rezistenta este reprezentata de greutatea segmentului care se
deplaseaza. Punctul de sprijin este reprezentat de axul biomecanic al miscarii (trece prin
osul articulatiei).

Linia principala de actiune leaga cele doua puncte de insertie musculara. Bratele parghiei
(segmentul 1 si 2) se inatind intre aceste doua puncte si pornesc de la nivelul punctului de
sprijin (axul biomecanic al articulatiei). In functie de locul unde se afla punctul de sprijin
fata de forta, parghiile se clasifica in:

a. parghii de gradul I - segmentul 1 < segmentul 2 - aici forta este mai mare depusa de
muschi si viteza de deplasare mai mica (ex. art atlanto occipitala art soldului)

b. parghii de gradul II segmentul 1 = segmentul 2 - cu aspect intermediar al fortei si

viteza de deplasare (ex. art talocrurala in pozitia stand pe varful piciorului)

c. parghii de gradul III segmentul 1 > segmentul 2 - aici forta muschilor este mai mica
si viteza de deplasare este mai mare (ex. art cotului, art genunchiului Muschii sunt
grupati in jurul unei articulatii)

Muschii agonisti si antagonisti au un rol important in efectuarea miscarilor, ei actionand

intotdeauna similar, moduland gradul de deplasare al segmentelor in functie de
necesarul dorit. Antagonistii reprezinta o frana musculara elastica (pana la oprirea
miscarii), care actioneaza inaintea celei ligamentare sau osoase si se afla sub control
nervos adaptativ la diferite situatii (de exemplu gravitatia, deplasarea). Astfel antagonistii
regleaza viteza, amplitudinea si directia miscarilor. Lantul kinematic se regleaza cand
mai multi muschi se asociaza prin grupare in sens longitudinal de-a lungul unui lant
articular. Trecand peste mai multe articulatii, muschii solidarizeaza intr-o actiune
comuna mai multe segmente corporale. Parghiile sunt utilizate pentru amplificarea
fortei.

2. Scripetii
Un scripete este un mecanism simplu format dintr-o roata canelata de-a lungul periferiei,
care serveste la schimbarea directiei unei forte si transmiterea ei prin intermediul unui
cablu sau a unui lant care ruleaza pe periferia ei.

Scripetele fix are punctul de sprijin in axa rotii, care este fixa. Asupra scripetelui
actioneaza trei forte: forta activa (F), forta rezistenta (R) si forta de sprijin (S). Aceste
forte se compun vectorial, fortele activa si cea rezistenta fiind egale ca marime, iar forta
de sprijin fiind in acest caz egala cu diagonala paralelogramului. Daca cele trei forte sunt
paralele, de exemplu la ridicarea unei greutati, forta activa este egala cu greutatea
ridicata, iar forta de sprijin este egala cu dublul greutatii ridicate.

Scripetele mobil are punctul de sprijin la unul din capetele cablului. Asupra scripetelui
actioneaza de asemenea cele trei forte: activa (F), rezistenta (R) si de sprijin (S). Aceste
forte se compun tot vectorial, de data asta fortele activa si cea de sprijin fiind egale ca
marime, iar forta rezistenta fiind in acest caz egala cu diagonala paralelogramului.

Daca cele trei forte sunt paralele, de exemplu la ridicarea unei greutati, forta activa este
egala cu cea de sprijin, ambele fiind doar jumatate din greutatea ridicata.

In kinetologie, cei mai utilizati sunt scripetii ficsi, rareori fiind utilizati scripetii mobili.

3. Planul inclinat
In kinetologie, planul inclinat se foloseste fie pentru o pozitionare care sa permita
efectuarea unor miscari sau care sa solicite o anumita activitate musculara statica, fie
pentru a creste rezistenta opusa miscarii sau pentru a o facilita.

Daca dorim de exemplu sa crestem forta musculaturii antigravitationale, ii putem cere

pacientului sa urce pe un plan inclinat. Musculatura antigravitationala va fi mult mai
solicitata in acest fel decat in cazul unei deplasari pe o suprafata perfect orizontala.

De asemenea, miscarea bratului unui pacient ce a suferit un accident vascular cerebral va

fi posibila daca va aluneca pe o suprafata usor inclinata. In aceasta situatie, forta
gravitationala va ajuta deplasarea mainii.

Sistemedescripetiinkinetoterapie
Scripetoterapia constituie un mijloc complex de recuperare medicala si are un loc bine
determinat in tratamentul kinetoterapeutic. Pentru aplicarea scripetoterapiei se foloseste
Cusca Rocher, scripeti, cordeline statice si saculeti cu nisip de diferite greutati. Cusca
Rocher este folosita in special pentru recuperarea in afectiuni neurologice si
posttraumatice. Cusca de scripetoterapie ofera posibilitatea unei terapii prin mobilizarea
articulatiilor si a coloanei vertebrale. Prin acest mijloc terapeutic se pot efectua miscari in
toate cele trei planuri cu rezistente diferite aplicate din directii diferite. Sistemele de
scripeti permit anihilarea fortei gravitationale prin suspendari sau tractiuni
antigravitationale. Rezistenta este usor de dozat si se adapteaza in functie de cerintele de
moment ale procesului de recuperare. Practic prin acest mijloc se pot acoperi toate
indicatiile terapiei prin miscare in diverse afectiuni ale sistemului osteoarticular,
muscular, nervos.

Cateva dintre avantajele folosirii scripetoterapiei in recuperarea unor

afectiuni:
- se poate diminua sau elimina efectul fortei gravitationale asupra aparatului locomotor
- se poate regla cu precizie directia, sensul si valoarea fortei care actioneaza asupra
segmentului corporal care se doreste mobilizat
- rezistenta este constanta pe toata amplitudinea miscarii
- rezistenta creste treptat prin adaugarea unor greutati suplimentare, ceea ce are un efect
psihologic benefic asupra pacientului deoarece acesta isi constientizeaza progresul
- procesul terapeutic este mai usor de administrat de catre kinetoterapeut, acesta avand
mai multa libertate de miscare datorita neimplicarii fizice active in efectuarea miscarilor
- efectul vizual ce rezulta din activitatea motrica a pacientului; acesta vede ca miscarile
sale provoaca un raspuns mecanic al sistemului pe care acesta il angreneaza, iar acet
lucru il motiveaza sa persevereze
- o reziztenta constanta poate mari amplitudinea articulara in cazul redorilor (de
exemplu in cazul accidentelor vasculare, unde mobilizarea umarului este dureroasa si
cere mult timp)
- prin intermediul scripetilor, sexmentul care se doreste mobilizat va fi integrat intr-un
sistem mecanic, lucru care va creste coordonarea, datorita feedback-ului extern
permanent
- prin miscari succesive impotriva unor rezistente progresive, se va imbunatati atat
rezistenta cat si coordonarea
- prin fortarea treptata a limitei amplitudinii articulare se va imbunatati mobilitatea
articulara
- reducerea durerii si a contracturilor prin extensii specifice

Cateva afectiuni in tratarea carora scripetoterapia este indispensabila:

- accidentul vascular cerebral
- periartrita scapulohumerala
- redori articulare
- gonartroza
- traumatisme ale membrelor

Procedurifizioterapie
Curenti galvanici

Impactul biologic al curentilor galvanici:

Dilatarea vaselor periferice
 Circulatia ionilor in tesut

Aplicatiile terapeutice ale curentilor galvanici:

Administrarea medicamentelor (ionoforeza)
Tulburari de circulatie
Diagnosticarea nucleelor inflamatoare interne (galvano-palpare)

Impulsuritriunghiulare
Impactul biologic al curentilor cu impulsuri triunghiulare:
Stimularea musculara si nervoasa

Aplicatiile terapeutice ale curentilor cu impulsuri triunghiulare:

Electrostimularea fibrei musculare netede (de exemplu electrostimularea in cazul
atoniei postchirurgicale a vezicii urinare sau a intestinelor, tratamentul
constipatiilor spastice si atonice)
Electrostimularea muschilor denervati

Impulsuridreptunghiulare
mpactul biologic al curentilor cu impulsuri dreptunghiulare:
Stimularea musculara si nervoasa

Aplicatiile terapeutice ale curentilor cu impulsuri dreptunghiulare:

Electrostimularea nervilor
Electrostimularea muschilor sanatosi sau usor denervati

Curent Ultra Reiz

Impactul biologic al curentilor Ultra Reiz:

Scaderea tonusului muscular
Ameliorarea durerii
Imbunatatirea circulatiei periferice

Aplicatiile terapeutice ale curentilor Ultra Reiz:

Boli degenerative articulare
Nevralgii
Tulburari ale circulatiei periferice
Dureri in zona maduvei spinarii
Dureri radiculare (nevralgie sciatica)
Curentidiadinamici
Impactul biologic al curentilor diadinamici:
Ameliorarea durerilor
Imbunatatirea circulatiei periferice
Normalizarea functiilor sistemului vegetativ
Relaxarea muschilor
Acceleratia resorbtiei

Aplicatiile terapeutice ale curentilor diadinamici:

Dureri in spondilita anchilozanta
Discopatie
Boli degenerative comune
Nevralgie si sindroame de compresie
Inflamatii periartritice
Sindroame vasculare
Conditii post-traumatice
Sindroame de tonus muscular crescut
Tulburari vegetative
Eritem pernio
Edeme, extravazare subcutanata si intramusculara
Emfizem

CurentTENS
Impactul biologic al curentilor TENS:
Stimularea nervoase cu efecte diferite
Inhibitia conducerii durerii
Stimularea sintezei de endorfine
Facilitarea transmiterii impulsului de-a lungul fibrelor aferente
Stimularea in electroacupunctura
Stimularea de unitati neuromotrice
Efect analgezic puternic

Aplicatiile terapeutice ale curentilor TENS:

Dicopatie
Boli degenerative ale articulatiilor
Artralgia si sindroame dureroase in poliartrita reumatoida si spondilita
Nevralgii si sindroame de compresie
Inflamatii periartritice
Zoster
 Dureri post-chirurgicale
Alte sindroame dureroase cu exceptia durerilor cauzate de tumori
Distrugerea partiala a fibrelor nervoase aferente
Atrofia de imobilizare sau denervare partiala

CurentiKotz
Impactul biologic al curentilor Kotz:
Stimuleaza contractia muschilor scheletici

Aplicatiile terapeutice ale curentilor Kotz:

Atrofie musculara de imobilizare
Reeducare musculara
Modelarea siluetei
Lipoliza
Celulita

Curenti interferentiali

Impactul biologic al curentilor interferentiali:

Afecteaza in principal tesuturile din profunzime
Stimuleaza muschii
Imbunatateste circulatia locala
Accelereaza resorbtia
Reduce durerea
Relaxeaza muschii
Normalizeaza functiile sistemului vegetativ

Aplicatiile terapeutice ale curentilor interferentiali:

Dureri in spondiloza anchilozanta
Discopatie
Boli degenerative ale articulatiilor
Dureri in poliartrita reumatoida si spondilita
Nevralgii in sindroame de compresie
Inflamatii periartrice
Sindroame vasculare
Conditii post-traumatice dupa leziuni ale piciorului
Sindroame cu tonus muscular crescut
Tulburari vegetative
Edeme
Extravazare subcutanata si intramusculara
Laser terapeutic

Procedurikinetoterapie:
Kinetoterapieprofilactica
Kinetoterapia profilactica este cea mai naturala si eficienta forma de mentinere a
sanatatii deoarece are la baza exercitiul fizic. Prevenirea afectiunilor este cu mult mai
usor de realizat decat tratarea acestora. Trei sau chiar si doua sedinte de kinetoterapie
profilactica pe saptamana va ofera o buna dispozitie si o forma fizica de invidiat. S-a
demonstrat de asemenea ca exercitiile fizice bine structurate si individualizate in functie
de particularitatile fiecarei persoane in parte determina secretia de endorfine (hormonul
fericirii). Astfel, pe langa sanatatea fizica pe care o confera kinetoterapia profilactica,
miscarea organizata aduce si beneficii in ceea ce priveste starea psihica, memoria si
capacitatea de munca.

Kinetoterapia, pe langa rolul curativ si cel corectiv, are si un rol prevenitiv. Acest rol
prevenitiv, consta in principal in prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in
asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase, in stimularea functiei musculare, in
dezvoltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura, reconfortarea
psihica, calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbolnavirilor).

Kinetologiei, ii revine un rol important atat in cadrul profilaxiei primare (de gradul I), cat
si in cadrul celei secundare (de gradul II). Kinetoprofilaxia primara are indicatii generale
pentru toti subiectii, indiferent de varsta. Programele de exercitii sunt insa diferite, in
functie de varsta, de starea sanatatii subiectilor cat si de obiectivele urmarite.

Kinetoprofilaxia secundara incepe odata cu aparitia deficitului, urmarind blocarea

evolutiei, spre incapacitatea pe termen lung. Dar rolul principal al kinetoprofilaxiei
secundare este sa ,,invete" pacientii cu boli cronice cum sa se comporte permanent, din
punctul de vedere al posturilor si al miscarilor, atat in timpul activitatilor lucrative, cat si
in afara lor, pentru a bloca sau incetini evolutia bolii.

Cand este recomandata kinetoterapia profilactica

Kinetoterapia profilactica se recomanda in urmatoarele afectiuni:
- afectiunile reumatismale cronice, mai ales suferintele mecanice lombare, cele ale
articulatiilor portante, suferintele abarticulare
- tulburarile de postura si aliniament al corpului
- unele deficite congenitale, cu sau fara abordare chirurgicala
- sechelele definitive organofunctionale ale aparatului mioartrokinetic
- unele boli ale aparatului cardiovascular, mai ales ateroscleroza
- unele boli de nutritie si metabolism precum diabetul (destinat profilaxiei secundare),
obezitatea (indicatie a profilaxiei primare si secundare), profilaxia dislipidemiilor
facandu-se in cadrul aterosclerozei
- unele boli ale aparatului respirator beneficiaza de kinetoprofilaxie secundara
- bolile functionale ale sistemului nervos

Lista grupajelor patologice care beneficiaza de kinetoprofilaxie este desigur foarte lunga,
insa in incheierea ei, se afla starea de sanatate, ca notiune generala si complexa, care nu
se poate mentine printre altele, numai oferind organismului un program de miscare
ordonat si permanent, care astazi este alcatuit pe baze stiintifice - kinetoprofilaxia. In
fond, kinetoprofilaxia, nu este decat aplicarea exercitiilor aerobice pe principiile ,, Stiintei
antrenamentului medical".

Kinetoterapia profilactica se aplica:

- omului sanatos pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de deconditionare
fizica
- omului varstnic, la care deconditionarea a aparut, pentru a-l feri de agravarea si
organicizarea ei
- omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri de aparitia unor agravari sau complicatii
ale acestor boli

Beneficiile kinetoterapiei profilactice

- dobandirea si pastrarea unui tonus muscular optim
- scaderea in greutate si mentinerea greutatii ideale
- prevenirea afectiunilor cardiovasculare
- prevenirea afectiunilor respiratorii
- prevenirea afectiunilor reumatice
- prevenirea afectiunilor neurologice
- prevenirea afectiunilor locomotorii
- imbunatatirea reflexelor posturale
- imbunatatirea atitudinii corporale
- antrenamentul la efort
- imbunatatirea sensibilitatii
- relaxarea
- cresterea capacitatii intelectuale
- imbunatatirea memoriei
- stimularea secretiei de endorfine
- imbunatatirea digestiei
- cresterea capacitatii de munca
- mentinerea supletei articulare
- mentinerea fortei si rezistentei musculare
- mentinerea unei bune coordonari si abilitati a miscarilor
- mentinerea unei posturi si alinieri corecte

Kinetoterapieposttraumatica
raumatismul este o leziune determinata de factori agresivi externi si care determina
deficiente de diferite grade, in functie de gravitatea traumatismului. Astfel, in etiologia
traumatismelor se intalnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici
(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici
(traumatisme biologice). In scopul recapatarii capacitatilor motrice fiziologice, in urma
traumatismelor, forma principala o constituie miscarea, bine structurata, in functie de
obiectivele urmarite, si de particularitatile fiecarui pacient, de varsta, de starea de
sanatatea a acestuia, etc.

Principalele tipuri lezionale care beneficiaza de kinetoterapie posttraumatica sunt:

umarul posttraumatic, cotul posttraumatic, mana posttraumatica, soldul posttraumatic,
genunchiul posttraumatic, piciorul posttraumatic, etc. In traumatologie, tratamentul cu
ajutorul kinetoterapiei - terapia prin miscare, reprezinta problema principala de abordat
si incepe imediat dupa tratamentul ortopedic sau chirurgical.

In primul rand, programele de kinetoterapie in traumatisme se stabilesc in functie de

diagnostic si de severitatea acestuia. Tratamentul functional incepe cu o scurta perioada
de protectie articulara si astfel si ligamentara, tendinoasa, musculara. Imobilizarea in
diferite aparate de contentie realizeaza o securitate a pacientului, prin stabilizarea
articulatiei traumatice si scaderea solicitarii mecanice, avand prin acesta valente
antialgice, antiinflamatorii.

Kinetoterapia, in functie de particularitatea fiecarui pacient in parte, se aplica cat mai

repede posibil, pentru ca, in lipsa de miscare, de solicitare neuromusculara, favorizeaza
formarea aderentelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei
musculare. Treptat se folosesc tehnici si metode pentru cresterea fortei si amplitudinii de
miscare specific grupelor si lanturilor musculare afectate si o remobilizare articulara prin
tehnicile F.N.P. , manipularile, iar in final exercitii de incarcare progresiva activa si
contra rezistenta mainii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate.

In traumatologia sportiva, kinetoterapia posttraumatica se realizeaza identic cu cea din

traumatologia omului de rand, doar ca se tine cont de capacitatea crescuta de efort a
organismului acestuia si de necesitatea revenirii in activitatea competitionala. Ca atare,
kinetoterapia posttraumatica implica volum, intensitate, complexitate mai mare a
mijloacelor utilizate si bineinteles personalizarea programelor kinetice. Personalizarea
programelor de kinetoterapie va tine cont de particularitatile traaumatismului, a
efortului in diferite ramuri de sport.
Traumatismul este o leziune determinata de factori agresivi externi si care determina
deficiente de diferite grade, in functie de gravitatea traumatismului. Kinetoterapia
posttraumatica consta in aplicarea diferitor metode kinetice prin intermediul unor
programe de exercitii bine structurate si cu un scop precis. Traumatismele pot fi extrem
de variate: traumatisme in urma accidentelor rutiere, fracturi, luxatii sau rupturi suferite
in urma unei caderi sau accident de munca si multe altele. In urma traumatismelor pot fi
afectate diferite structuri anatomice: ligamente, muschi, fascii, structuri nervoase,
articulatii. Principala forma de redobandire a capacitatilor motrice fiziologice in urma
traumatismelor o constituie miscarea bine structurata in functie de obiective si
particularitatile fiecarui pacient in parte.

Beneficiile kinetoterapiei posttraumatice:

- recastigarea amplitudinilor articulare pe toate unghiurile de miscare
- redobandirea fortei musculare necesare
- imbunatatirea intr-o masura cat mai mare a rezistentei
- cresterea masei musculare
- tonomierea musculara
- reabilitarea neuromusculara
- recastigarea echilibrului
- recastigarea reflexelor posturale
- recastigarea dexteritatii
- antrenamentul la efort
- reeducarea sensibilitatii
- relaxarea
- corectarea posturii si aliniamentului corpului
- combaterea durerii si a procesului inflamator
- prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei
- prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase, realinierea articulara
- recastigarea amplitudinii de miscare
- ameliorarea tonusului muscular
- recuperarea fortei musculaturii afectate cu mentinerea fortei musculaturii neafectate
- asuplizarea tesuturilor moi.

Kinetoterapiepostoperatorie
inetoterapia, terapia prin miscare, constituie un mijloc terapeutic de baza al recuperarii
medicale postoperatorii. Kinetoterapia postoperatorie, se practica in mod obligatoriu
dupa toate interventiile chirurgicale asupra aparatului locomotor, urmata sau nu de
asistenta ortopedica sau protezare. Dupa operatii este nevoie de kinetoterapie, fie ca
tratamentul kinetic este pe un timp scurt ca si durata, pana la vindecarea completa, fie ca
se poate prelungi, iar uneori fiind necesar sa se aplice pe toata durata vietii, sau pe toata
durata deficitului motor.
Tratamentul cu ajutorul kinetoterapiei, reprezinta problema principala de abordat si de
obicei incepe imediat dupa tratamenul chirurgical. Desigur, programele de kinetoterapie
postoperator, se stabilesc in functie de particularitatile pacientului, de diagnostic precum
si de severitatea acestuia.

Kinetoterapia postoperatorie isi propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului

functional, pentru a permite pacientului recastigarea maximei independente. Tratamenul
prin kinetoterapie este necesar pentru a preveni instalarea sau permanentizarea
deficitului functional, precum si pentru a minimaliza consecintele acestuia asupra
independentei functionale si calitatii vietii. Pentru optimizarea rezultatelor reeducarii
functionale este necesara implicarea activa a pacientului si a apartinatorilor acestuia in
desfasurarea activitatii de recuperare postoperatorie.

Terapia prin miscare trebuie sa inceapa imediat dupa interventia chirurgicala, in scopul
prevenirii complicatiilor ce pot incetini ritmul de vindecare. Kinetoterapia
postoperatorie nu va interesa doar segmentul operat ci se va adresa intregului aparat
locomotor.

Aproape dupa orice operatie este nevoie de repaus articular, fie ca este vorba de o
perioada mai scurta sau mai lunga de timp. In aceasta etapa interesul pentru mobilizarea
precoce este foarte mare. Miscarea activa precoce este necesara pentru conservarea si
recuperarea functionala musculara, nervoasa, si circulatorie, prin urmare, imobilitatea
trebuie redusa la minumum. Spre exemplu, dupa o operatie a soldului, in perioada de
imobilizare la pat, mobilizarea precoce previne aparitia escarelor de decubit, a redorii
articulare si a hipotoniei si hipotrofiei musculare. Se efectueaza contractii musculare
izometrice, contractii izodinamice, contractii izometrice si izodinamice rezistive in
grupele musculare distale ale segmentului operat.

Tonifierea musculara se continua prin exercitii izometrice, izodinamice rezistive, analitic

si global, pana cand forta de contractie a muschilor ajunge la valori normale.
Concomitent, se lucreaza pentru cresterea amplitudinii miscarilor articulare, deoarece
imobilizarea prelungita, in unele situatii, face inevitabila instalarea redorii sau chiar a
unor pozitii vicioase. Kinetoterapia postoperatorie, are si rolul de-a educa pacientul in
sensul instruirii acestuia cu privire la actiunile sale permise cat si cele nepermise.

Dintre studiile efectuate utilizand tratamentul kinetic postoperator, reiese ca reeducarea

imediata postoperatorie, aduce numai efecte favorabile:
- se evita formarea aderentelor si se asigura mai ales tendoanelor o revascularizare
intrinseca prin circulatia intratendinoasa si lichidul sinovial, evitandu-se interventiile
chirurgicale secundare;
- se evidentiaza o crestere a rezistentei calusului;
- controlul edemului devine mai usor;
- se mentin amplitudinile articulare prevenind astfel redoarea articulara.

Dupa orice interventie chirurgicala care a fost efectuata datorita unei afectiuni la nivelul
aparatului locomotor, este necesara o perioada mai lunga sau mai scurta de recuperare,
in functie de complexitatea interventiei chirurgicale si in functie de particularitatile
fiecarui pacient in parte. Kinetoterapia postoperatorie are rolul de a readuce organismul
slabit la parametrii normali din punct de veredere motric si fiziologic.

Beneficiile kinetoterapiei postoperatorii:

- recastigarea amplitudinilor articulare pe toate unghiurile de miscare
- redobandirea fortei musculare necesare
- imbunatatirea intr-o masura cat mai mare a rezistentei
- cresterea masei musculare
- tonomierea musculara
- reabilitarea neuromusculara
- recastigarea echilibrului
- recastigarea reflexelor posturale
- recastigarea dexteritatii
- antrenamentul la efort
- reeducarea sensibilitatii
- relaxarea
- corectarea posturii si aliniamentului corpului

Kinetoterapieinafectiuni
Kinetoterapia are vaste indicatii, putand fi folosita aproape in toata medicina interna, cu
toate specialitatile sale (reumatologie, cardiologie, nutritie etc.). De asemenea, ea poate fi
folosita in chirurgie, ortopedie, traumatologie, nerologie, psihiatrie, pediatrie, obstetrica
si ginecologie. Programul de tratament kinetoterapeutic se alcatuieste in functie de
afectiunea si particularitatile fiecarui pacient in parte. Pacientul este supreveghiat si
indrumat in permanenta de catre kinetoterapeut. Durata sedintelor acopera necesitatile
unui tratament kinetoterapeutic eficient. Pacientul primeste in permanenta informatiile
necesare in ceea ceea ce priveste afectiunea sa si i se explica etapele tratamentului
kinetoterapeutic pe care il parcurge.

O gama larga de afectiuni se pot trata prin kinetoterapie chiar la domiciliul pacientului,
motiv pentru care, la cerere, ne putem deplasa la acesta. Pentru a maximiza randamentul
tratamentului de recuperare medicala in majoritatea afectiunilor, recomandam
imbinarea procedurii de kinetoterapie cu procedurile de masaj terapeutic si fizioterapie
(acest lucru este posibil atat la cabinet cat si la domiciliul pacientului).

Oferim suport si programe speciale de exercitii care se pot efectua la domiciliu inafara
sedintelor supraveghiate si indrumate de catre kinetoterapeutii nostri deoarece unele
afectiuni necesita o implicare de cateva ore pe zi timp de luni intregi din partea
pacientului (de exemplu in recuperarea accidentului vascular cerebral). Oferim suport
telefonic gratuit pentru pacientii nostri, la orice ora.

Kinetoterapia in afectiunile locomotorii

Kinetoterapia folosind exercitiul fizic ca principal mijloc terapeutic, urmareste ca obiectiv
refacerea si readaptarea functionala a organismului de locomotie lezat. Afectiunile
ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kinetoterapie.

Kinetoterapia in afectiunile respiratorii

Kinetoterapia este recomandata indeosebi in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem
pulmonar, astm bronsic, etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Bolile
cronice bronhopulmonare (nespecifice) care instaleaza deficite functionale importante,
caracterizate prin dispnee cu pierderea capacitatii de efort in grade variate reprezinta o
categorie numeroasa de pacienti carora un program individualizat kinetoterapeutic le
determina semnificative ameliorari . Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si
combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a
sangelui. Programul de tratament prin kinetoterapie trebuie realizat in cazul bolnavilor
bronhopulmonari, cu mijloace putin stresante, cu exercitii cu care pacientii sunt
obisnuiti: mersul in mod deosebit, urcatul scarilor, etc.

Kinetoterapia in afectiunile digestive si de nutritie

Kinetoterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale.
Kinetoterapia este indicata in obezitate, periviscerite si visceroptoze etc.

Kinetoterapia in afectiunile aparatului cardio-vascular

Kinetoterapia intretine un bun tonus vascular si prin acesta, o circulatie sanguina cat mai
normala. Valoarea kinetoterapiei in afectiunile cardio-vasculare reiese cu usurinta din
efectele imediate si cele adaptative ale exercitiilor fizice. Aplicarea programelor de
kinetoterapie in boala coronariana inainate sau dupa infarctul miocardic, dupa
interventii operatorii (exemplu bypass) si in arteriopatia obliteranta a membrelor
inferioare a insemnat una dintre cele mai importante schimbari conceptuale in abordarea
asistentei medicale in aceste boli. Asadar, kinetoterapia este indicata in hipertensiunea
arteriala si arteritele periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele
venoase (varice), etc.

Kinetoterapia in afectiunile neuropsihice

Tratamentul prin kinetoterapie este extrem de util. Grupul bolilor psihice, mai ales al
nevrozelor, este un grup important de boli beneficiare sub toate aspectele kinetoterapiei.
Sa ne gandim numai cate sperante nutresc fata de rezultatele obtinute prin kinetoterapie,
bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam si de efectul pozitiv al
miscarii, al exercitiului fizic asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice
de baza: rezistenta, forta, indemanare, etc. Pentru ca in general, se poate vorbi despre o ,,
stare de bine" pe care o instaleaza un program de kinetoterapie.

Beneficiile kinetoterapiei in tratatrea afectiunilor

- relaxarea
- corectarea posturii si aliniamentului corpului
- cresterea mobilitatii articulare
- cresterea fortei musculare
- cresterea rezistentei musculare
- cresterea coordonarii
- cresterea controlului
- cresterea echilibrului
- corectarea deficitului respirator
- antrenamentul la efort
- reeducarea sensibilitatii

Kinetoterapiespeciala
Oferim tratamente kinetoterapeutice special adaptate pentru anumite necesitati sau
obiective.

Beneficiile kinetoterapiei speciale:

- kinetoterapie pentru gravide
- kinetoterapie pentru cresterea mobilitatii
- kinetoterapie pentru cresterea rezistentei la efort
- kinetoterapie pentru intarirea articulatiilor
- kinetoterapie pentru slabit
- kinetoterapie pentru cresterea masei musculare
- kinetoterapie respiratorie

Procedurimasajterapeutic:
Masajterapeutic
Masajul terapeutic este una dintre cele mai eficiente si apreciate forme de tratament in
cazul multor afectiuni locomotorii. Masajul terapeutic, sau masajul medical, consta in
prelucrarea manuala a tesuturilor moi cu scopul de a stimula vindecarea unor afectiuni.
Pentru efectuarea masajului se folosesc uleiuri sau creme de masaj speciale care
lubrifiaza bine zona masata.

In masajul terapeutic se folosesc diferite tehnici, in functie de obiectivele fiecarui

tratament si in functie de afectiunea care trebuie sa fie tratata. Este important de stiut
faptul ca masajul terapeutic face parte din procedurile de recuperare medicala si
practicarea acestuia necesita cunostinte solide de anatomie, fiziologie si fiziopatologie.

1. Care sunt efectele masajului terapeutic

Masajul terapeutic actioneaza direct asupra organismului, iar efectele sale sunt multiple.
Cateva dintre cele mai importante efecte ale masajului terapeutic sunt:
- Stimuleaza secretia de lichid sinovial intraarticular
- Stimuleaza circulatia sangelui
- Imbunatateste considerabil nutritia si oxigenarea structurilor anatomice masate
- Intervine direct asupra durerii, avand un considerabil efect antialgic
- Imbunatateste amplitudinea articulara si elasticitatea structurilor moi periarticulare
- Imbunatateste metabolismul local

2. Cum actioneaza masajul terapeutic

Corpul omenesc este un organism complex care are capacitatea de a se adapta la
conditiile in care traieste. Stimulii externi stimuleaza sau indiba unele functii ale
organismului. De exemplu, daca este supus la efort fizic, corpul omenesc sufera
numeroase modificari: apare transpiratia, vasele sanguine se dilata, creste tensiunea
arteriala, creste cantitatea de oxigen la nivel cerebral, etc. Cu alte cuvinte, corpul "se pune
pe treaba" pentru a face fata noilor conditii. Daca noii stimuli persista mai mult timp,
capacitatea organismului de a se adapta creste si ea.

Masajul stimuleaza multe functii ale organismului contribuind astfel la cresterea

randamentului acestora.

3. Cui se adreseaza masajul terapeutic

Masajul terapeutic se adreseaza atat persoanelor care sufera de o afectiune cat si celor
care doresc sa-si pastreze starea de sanatate. Vom enumera in continuare cateva dintre
situatiile cele mai frecvente in care masajul terapeutic poate aduce beneficii
considerabile:
- Hernie de disc, discopatie si lombosciatica
- Coxartroza si gonartroza
- Spondiloza cervicala
- Contracturi, intinderi si rupturi musculare
- Dureri articulare si musculare
- Circulatie periferica deficitara
- Dureri de spate, solduri, picioare, ceafa sau maini
- Redoare articulara

4. Contraindicatiile masajului terapeutic

Masajul terapeutic este o forma sigura si naturala de tratament, motiv pentru care nu are
prea multe contraindicatii. Este bine insa sa se evite masajul terapeutic in urmatoarele
situatii:
- Afectiuni la nivelul pielii (afectiuni dermatologice, tumefieri, iritatii, rani, etc.)
- Tromboze (exista riscul de a pune in circulatie cheaguri de sange)
- Boli ale vaselor sanguine
- Boli infectioase
- Ulcere
- Hemoragii
- Tumori maligne
- Sifilis
- Inflamatii respiratorii acute

5. Cate sedinte de masaj terapeutic sunt recomandate

Pentru majoritatea afectiunilor sunt necesare minim 12 sedinte de masaj terapeutic. Se
recomanda minim 3 sedinte pe saptamana in cazurile mai usoare si minim 5 sedinte pe
saptamana daca gradul de evolutie a afectiunii este mai ridicat.

6. Cine poate practica masajul terapeutic

Spre deosebire de masajul de relaxare, masajul terapeutic necesita cunostiinte teoretice si
practice suplimentare. Un astfel de masaj poate fi practicat doar de catre un maseur
profesionist, absolvent al unui curs de masaj acreditat de Ministerul Muncii. Ideal ar fi
insa ca masajul terapeutic sa fie efectuat de catre un kinetoterapeut experimentat. Acesta
este absolvent al Facultatii de Kinetoterapie si este cel mai pregatit din punct de vedere
teoretic si practic pentru efectuarea masajului medical sau terapeutic.

7. Detalii cu privire la masajul terapeutic

- Masajul terapeutic combinat cu electroterapia sau laserterapia da rezultate foarte bune
in durerile de spate (lobosciatica, hernie de disc, discopatie) sau ceafa (spondiloza
cervicala)
- Masajul terapeutic este o forma de tratament absolut naturala
- Efecele masajului terapeutic se pastreaza de la cateva zile pentru o singura sedinta si
pana la cateva luni pentru un pachet de 10 sedinte

8. Cu ce proceduri se combina masajul terapeutic

In functie de afectiunile care trebuie tratate, masajul terapeutic se poate combina cu
electroterapia, laserterapia, kinetoterapia sau terapia cu ultrasunete. In majoritatea
afectiunilor, combinarea mai multor proceduri de tratament cresc considerabil
randamentul terapeutic.

9. Unde pot beneficia de masajul terapeutic

Masajul terapeutic se poate practica la cabinet, la domiciliu sau la sediul firmei
dumneavoastra.

10. Cum ma programez pentru un tratament

Programarea pentru o sedinta de masaj terapeutic se face printr-o programare online sau
telefonic.

Masaj pentru nou nascuti

In momentul nasterii, muschii copilului nu sunt inca bine definiti, acesta dezvoltandu-si
calitatile si functiile specifice pe masura ce creste si devine mai activ, si mai ales, o data
cu aparitia mersului. Masajul are rolul de a stimula si fortifica musculatura copilului,
sustinuta de un sistem osos adaptat sa asigure o crestere armonioasa, pregatindu-l
pentru efectuarea in conditii optime a elementelor de hidroterapie si kinetoterapie.

Avand in vedere faptul ca nou-nascutul nu dispune inca de capacitatea de autoreglare,

avand un sistem labil din punct de vedere termic, el este dependent de temperatura
mediului ambiant. De aceea, o temperatura ideala in camera unde se efectueaza masajul,
indiferent de anotimp, este de 20-22 grade Celsius.

Masajul, in general se adreseaza strict sistemului muscular, iar tehnicile se reduc la

efleuraj (netezire) care se executa pe lungimea muschiului de-a lungul celor doua insertii.
Efectuarea masajului care se adreseaza tuturor grupelor de muschi, nu trebuie sa dureze
mai mult de 15-20 minute. Masajul noului nascut are si anumite ,,atentionari" in sensul
evitarii atingerii zonelor ganglionare (gat, axila, inghinal), si a zonelor erogene (ombilic,
mameloane, genital).

De-a lungul membrelor inferioare si membrelor superioare, se executa neteziri usoare si

ritmice si se urmareste tonifierea acestei musculaturi. In cazul pozitiilor defectuoase, care
tin de dezvoltarea copilului in faza intrauterina si sunt diagnosticate ca pozitii de
atitudine, masajul membrelor va fi modificat in functie de necesitatile constatate.
Masajul piciorului este important, mai ales atunci cand copilul prezinta modificari de
forma, de pozitie si de functionalitate motorie ale acestuia. Pentru combaterea pozitiei de
usoara flexiune a membrelor se indica manevre relaxatoare de netezire si frictiune,
executate pe fata anterioara a membrului superior si pe deltoid, iar la membrul inferior
pe fata mediala si posterioara a coapsei.

Masajul abdomenului, urmareste rezolvarea meteorismului gastric, responsabil de

disconfortul produs de colicile abdominale ale nou-nascutului si stimularea
peristaltismului, prin fortificarea musculaturii abdominale. Masajul toracelui, prin
tapotarea acestuia cu miscari simultane ale degetelor, cu intensitate medie, isi propune
stimularea alveolelor pulmonare, pentru un aport sporit de oxigen si drenarea secretiilor
care sa evite suprainfectarea.
Masajul spatelui urmareste tonifierea musculaturii prin efleuraj, care se efectueaza strict
de o parte si de alta a coloanei vertebrale, cu miscari ascendente si descendente, pentru
muschii paravertebrali. Tapotarea toracelui se executa cu miscari de presiune medie,
avand ca rol stimularea alveolelor pulmonare, drenarea secretiilor si cresterea aportului
de oxigen.

Masajul cutiei craniene, urmareste modelarea si corectarea unor asimetrii craniene,

cauzate de pozitii defectuoase intrauterine. Masajul facial, ajuta la drenarea secretiilor
din canalul lacrimal, care de multe ori este infundat si la eliminarea secretiilor din
cavitatile nazale. La nivelul gatului, se executa manevre de rulare cu dosul palmelor
evitand zona ganglionara.

Masajpentrugravide
In mod normal, in timpul sarcinii, masajul constituie una dintre contraindicatiile generale, din
cauza tulburarilor pe care le-ar produce acesta in organismul gravidei. Insa, in sarcina
organismul matern sufera unele transformari care sunt insotite de cele mai multe ori de senzatii
neplacute si disconfort general. De aceea, masajul este foarte bine venit, avand multiple efecte
benefice.

Obiectivele masajului in cazul femeii insarcinate sunt:

- Mentinerea tonusului fizic si psihic general;
- Mentinerea sau imbunatatirea proprietatilor pielii, mai ales a troficitatii si a elasticitatii
acesteia, pentru prevenirea aparitiei vergeturilor;
- Mentinerea greutatii corporale in limite fiziologice, prin aplicarea masajului asupra tesutului
adipos;
- Prevenirea sau inlaturarea tulburarilor circulatorii de intoarcere venoasa si limfatica la nivelul
membrelor inferioare;
- Intretinerea sau tonifierea musculaturii suprasolicitate si combaterea durerilor care apar din
cauza posturii specifice gravidei.

Masajul general, este permis numai in primele luni de sarcina, cu scop de relaxare si linistire a
femeii. Sunt indicate manevrele lente si lungi de netezire, frictiune, framantarile usoare si
vibratiile. Sunt evitate manevrele exitante, lovirile, presiunile, scuturarile, etc.

Masajul partial se poate recomanda mai des decat masajul general. In ultimele luni ale sarcinii
se poate indica masajul cefei si al partilor superioare ale spatelui. Masajul umerilor si al
membrelor inferioare poate fi indicat pe tot parcursul sarcinii. Masajul membrelor inferioare
poate fi folosit pentru prevenirea sau combaterea tulburarilor circulatorii, a stazei venoase si/
sau limfatice, a contracturilor musculare. Masajul toracelui, trebuie evitat din cauza glandelor
mamare. Masajul abdomenului este contraindicat pe toata perioada sarcinii.

Masajul este un bun remediu al durerilor in sarcina. Chiar daca sarcina este un prilej de
bucurie pentru o femeie, ea poate fi insotita de stari de disconfort si dureri uneori. Cele mai
frecvente simptome pe perioada sarcinii sunt durerile de spate, durerile de cap, picioarele
umflate, schimbarile hormonale majore, etc. Masajul prenatal se concentreaza asupra nevoilor
viitoarelor mame.
Masajul prenatal poate face minuni in toate tipurile de dureri resimtite pe parcursul sarcinii si,
de asemeni, poate ajuta viitoarea mama sa se simta mult mai relaxata. De la dureri de cap
pana la tensiuni ale gatului, dureri ale umerilor, spatelui, orice tip de dureri vor disparea sau
macar vor fi miraculos ameliorate prin masaj. De asemenea, masajul elimina toxinele,
stimuleaza circulatia de intoarcere care in timpul graviditatii este deficitara, reduce oboseala,
stresul si anxietatea, sporind starea de relaxare psihica si emotionala. Mai mult chiar, masajul
ajuta la mentinerea unui tonus mental ridicat, relaxeaza si confera elasiticitate muschilor
folositi in timpul sarcinii.

Efectuarea unui masaj o data la doua saptamani in cel de-al doilea trimestru si saptamanal in
cel de-al treilea trimestru de sarcina, pregateste corpul pentru nastere, dar si pentru nevoile si
cerintele unui nou-nascut. Specialistii sunt de parere ca masajul este recomandat si in primul
trimestru de sarcina, dar numai cu acordul medicului curant.

Masajdeslabire
Masajul constituie o metoda de slabire sanatoasa, naturala si totodata un important aliat
al procesului de slabire. Pentru ca este foarte eficient in remodelarea tesutului adipos,
masajul ofera rezultate rapide si vizibile. Abandonand total corpul unor maini pricepute
si grijulii, coapsele, zona fesiera, abdomenul, talia, zone predispuse cresterii tesutului
adipos, incep sa se tonifice si sa se subtieze. Masajul, aplicat in mod regulat, ajuta
tesuturile sa redevina ferme, elimina apa si grasimile din organism si fac pielea mult mai
fina si mai neteda.

Masajul are trei virtutii de necontestat: elibereaza tensiunea, elimina toxinele si

redefineste silueta. Este un mod placut de a-ti regasi locul, de a incepe sa te iubesti si sa
te accepti in intregime, corp si spirit deopotriva.

Excesul ponderal, dat de un surplus de strat adipos care nu se limiteaza la depunerea in

tesutul subcutanat ci si pe unele organe si vase de sange si afecteaza orice persoana
indiferent de sex sau de varsta, poate fi combatut cu ajutorul masajului. Masajul de
slabire are in vedere in acest caz efectuarea si combinarea unor manevre ale masajului
suedez avand efect general de slabire. Telul este influentarea metabolismului celular si
influentarea sistemului glandular, intr-un consum accelerat de calorii in scopul scaderii
in greutate.

De aceea, manevrele de masaj alterneaza, de la manevre profunde la cele superficiale, de

la cele rapide la cele cu efect relaxant, viteza este sustinuta, iar marirea consumului de
calorii se realizeaza si prin asocierea cu miscari active, pasive si active cu rezistenta.

Masajul de slabit isi propune o imbunatatire a circulatiei sangelui pentru o mai buna
hranire a organismului, o activarea a sistemului venos in scopul eliminarii mai rapide a
reziduurilor de ardere de la nivelul fiecarei celule, o imbunatatire a circulatiei limfatice
pentru a produce o drenare limfatica sustinuta. Efectele acestui tip de masaj, pot fi
imbunatatite de anumite creme sau de anumite uleiuri folosite, de dieta si de un regim
alimentar adecvat. Frecventa si numarul de sedinte de masaj, se stabilesc in functie de
excesul ponderal al persoanei careia i se adreseaza.

Se stie faptul ca, chiar daca slabim, exista o memorie si o protectie a imaginii corporale la
nivelul creierului (segmentul temporal) unde ajung impulsurile vizuale, auditive si tactile
responsabile de perceptia propriei persoane, cu o perioada de latenta de 3 luni.

Prin existenta memoriei schemei corporale, chiar daca noi slabim, perceperea aceastei
modificari este realizata abia dupa 3 luni, creierul nostru considerand greutatea avuta
inainte ca fiind de referinta. Asadar, persoanele care slabesc au nevoie de 3 luni de zile de
mentinere constanta a noii greutati, pentru ca aceasta sa poata deveni reper pentru noua
imagine corporala. Insa, prin intermediul masajului de slabire si in general a masajului,
persoana masata, reuseste sa-si formeze mult mai usor o imagine asupra formei corpului
sau, asupra consistentei sale, cu ajutorul informatiilor tactile.

Masajdedrenajlimfatic
Drenajul este o grupare de tehnici manuale folosite pentru a facilita eliminarea lichidelor
in exces din tesuturi prin circuitul limfatic; limfa le purifica pe parcursul trecerii sale prin
ganglionii limfatici, inainte de a intra in sange. Masajul favorizeaza trecerea inauntrul
capilarelor limfatice a tuturor reziduurilor prezente in tesuturi, combate staza circulatiei
limfatice, stimuleaza iesirea din ganglionii limfatici a celulelor imunitare, care, trecand in
sange cresc capacitatea de aparare a intregului organism contra infectiilor de orice tip.

Prizele se orienteaza de-a lungul vaselor limfatice, in directia de evacuare a acestora.

Regiunile corpului, se abordeaza in urmatoarea succesiune: initial cele apropiate de
canalele limfatice drept si stang si apoi cele mai indepartate. Stimularea evacuarii
limfatice este sustinuta de cresterea tonusului vagal, datorata manevrelor blande,
linistitoare.

Efectul anti-edem al drenajului limfatic

Este actiunea cea mai semnificativa, pe care alte tipuri de interventii manipulatorii nu
sunt capabile sa o obtina. Daca luam in considerare trecerea in capilarele limfatice a
reziduurilor prezente in spatiile interstitiale ale tesuturilor apare evident faptul ca limfa
are capacitatea de a interveni in eliminarea / diminuarea edemelor, in difuzarea serului
pe care sangele nu reuseste sa-l elimine in totalitate si pe care nici chiar limfa, in conditii
normale, nu poate sa-l absoarba complet. Folosirea masajului limfatic in
tratamentul edemelor care se manifesta la persoane in timpul perioadei premenstruale,
al graviditatii, sau la persoanele care stau timp indelungat in pozitie ortostatica, nu
necesita prescriptie medicala.

Efectul cicatrizant al drenajului limfatic

Masajul limfatic accelereaza curentul fluxului limfatic. Cand intr-o parte a corpului sunt
prezente rani sau diferite ulceratii, fluxul limfei proaspete, bogata in celule
reconstructive, favorizeaza procesul de cicatrizare. Acelasi masaj limfatic este capabil sa
elimine din zona afectata substantele iritante care impiedica reconstructia tesutului
conjunctiv. Masajul limfatic se arata extraordinar de util in ulcere varicoase, escare,
arsuri sau dupa interventii chirurgicale.

Efectul imunizant al drenajului limfatic

Imbunatatirea sistemului imunitar este unul din cele mai importante procese datorate
limfei. Masajul nu poate decat sa contribuie la accentuarea acestui fenomen. Tratamentul
zonelor specifice va ajuta la rezolvarea mai rapida a problemelor determinate de exemplu
de acnee, plagi
posttraumatice, interventii chirurgicale, amigdalite, sinuzite, faringite. Interventia
manipulatorie va fi facuta pentru aceste afectiuni doar preventiv si nu concomitent cu
afectiuni acute.

Efectul regenerant al drenajului limfatic

Drenajul contribuie la o mai buna hranire a tesuturilor si poate duce la restabilirea
echilibrului hidric in zonele deshidratate. Pielea ridata, terna, semn tipic de imbatranire
isi revine, isi recapata incetul cu incetul culoarea sanatoasa, roz si luminoasa, pielea
uscata capata prospetime in urma masajului limfatic. In cazul fracturilor, tesutul osos se
regenereaza mult mai rapid. Mameloanele sanilor isi reiau aspectul normal dupa
alaptare. Efectul regenerant este fundamental in campul estetic.

Masajneuromuscular
In incercarea de a usura durerea, masajul neuromuscular devine extrem de eficient.
Atunci cand masajul este mai profund, prin presarea fiecarui muschi obtinandu-se efecte
usor dureroase se obtine un control al durerilor iar masajul se numeste masaj
neuromuscular. Masajul neuromuscular este o forma intensa de ,,prelucrare" care consta
in masaj concentrat pe o anumita zona a corpului.

Cel mai eficient tip de terapie pentru micile dureri de spate, este acest tip de masaj,
masajul neuromuscular. Academia Americana de Management a Durerii, recunoaste
aceasta forma de masaj, ca fiind un tratament eficace pentru durerile de spate cauzate de
leziuni ale tesuturilor moi. Tehnica aplicarii masajului neuromuscular, consta din
alternarea nivelurilor de concentrare a presiunilor, asupra zonelor musculare
contractate. Masajul neuromuscular este aplicat de obicei cu ajutorul degetelor, sau
coatelor.
Muschii care sunt contractati, sunt durerosi la atingere. Durerea este cauzata de ischemia
tesutului muscular. Prin ischemie se intelege ca muschiul este lipsit de fluxul de sange
corespunzator, de obicei din cauza spasmelor musculare. Acest lucru la randul sau,
creaza reactii adverse. Atunci cand fluxul de sange este diminuat, oxigenul necesar
pentru muschi pentru a functiona corespunzator, este de asemenea scazut, provocand o
acumulare de acid lactic. Acest lucru provoaca o senzatie similara cu cea simtita dupa un
antrenament lung, adica dureri musculare.

Un terapeut instruit in masajul neuromuscular, poate localiza punctul de declansare

asociat cu durere musculara, iar apoi poate atenua aceasta durere cu ajutorul presiunilor
intense, concentrate pe zona respectiva. Unii pacienti pot sa scape de durere intr-o
singura sedinta de masaj neuromuscular, in timp ce altii necesita mai multe sedinte.

Dupa ce musculatura este relaxata prin masajul neuromuscular, acidul lactic va fi eliberat
din muschi, iar acestia ar trebui sa primeasca suficient sange si oxigen. Asadar, durerea
este eliberata atunci cand spasmul muscular este neutralizat de presiune, iar fluxul de
sange este din nou restabilit in acea zona. Alte beneficii ale masajului neuromuscular pot
include o mai buna flexibilitate, o gama mai larga de miscare, o postura mai echilibrata si
o energie crescuta. Acest tip de masaj este utilizat in principal pentru a trata partea
inferioara a spatelui, zona gatului, musculatura bratelor, durerile de cap, amorteala si
furnicaturile frecvent prezente la nivelul membrelor inferioare.

Masajul neuromuscular se simte dureros la inceput, dar insa presiunile de masaj,

atenueaza spasmele musculare. In masajul neuromuscular este foarte importanta
intensitatea presiunilor. Cel masat trebuie sa comunice maseurului daca presiunea este
prea mare, prea scazuta, daca durerea diminueaza sau devine si mai accentuata. In
consecinta, terapeutul trebuie sa asculte si sa raspunda cerintelor si nevoilor celui masat.
Masajul neuromuscular nu trebuie sa fie foarte dureros. Majoritatea oamenilor descriu
presiunea ca o durere suportabila. In mod normal, in urma unui masaj neuromuscular,
orice durere ar trebui sa se estompeze dupa 24 pana la 36 de ore.

Masajsportiv
Masajul sportiv consta in aplicarea in mod creativ si intuitiv a tehnicilor de masaj pentru
imbunatatirea performantelor sportive. Masajul sportiv cuprinde totalitatea manevrelor
si procedeelor de masaj, care contribuie la perfectionarea fizica a sportivului, la
inlaturarea oboselii si la tratamentul diferitelor leziuni dobandite in urma accidentelor
sportive. Masajul sportiv are scopul de a sustine, de a stimula si de a integra sportivul in
activitatea sportiva.

Masajul sportiv poate fi aplicat in urmatoarele situatii:

- in perioada pregatitoare (de obicei dupa antrenament);
- in perioada competitionala, inainte de probe, sau dupa probele sportive;
- in perioada de refacere si recuperare medicala
- in cazul accidentelor si imbolnavirilor specifice, dupa cum urmeaza:
a) in cazul leziunii tesuturilor moi periferice;
b) in cazul leziuniilor musculare si tendinoase;
c) in accidentele articulare;
d) in accidentele osoase;
e) in leziunile nervilor periferici;
f) in cazul unor tulburari functionale;
g) in cazul aparitiei supraantrenamentului;
h) in cazul epuizarii fizice.

In perioadele pregatitoare, masajul este strans legat de procesul de antrenament sportiv,

se aplica dupa efort si urmareste cateva principii generale:
- se poate aplica sub forma de masaj general sau partial, de obicei recomadandu-se 4
sedinte de masaj pe saptamana, doua de masaj general, si doua de masaj partial, in mod
alternativ si strict individualizat.
- se maseaza mai intai grupele musculare care nu au luat parte directa la efort si apoi cele
direct implicate in efort, pentru ca in cele din urma, circulatia sanguina si cea limfatica
sunt deja imbunatatite.

In masajul de antrenament, se poate folosi atat de mijloacele masajului profilactic si

terapeutic cat si de mijloacele kinetoterapiei, pentru a se evita ca microtraumatismele
produse in efort sa determine aparitia accidentelor.

In perioadele competitionale, masajul impulsioneaza starea de start si se aplica inainte de

concurs prin procedee corespunzatoare si individualizate pentru depasirea crizei de
adaptare, in care sportivul poate manifesta apatie, situatie in care se aplica procedee de
masaj excitante; febra de start, situatie in care masajul trebuie sa fie calmant si linistitor
pentru nervi si relaxator si decontracturant pentru muschi. Masajul poate fi aplicat usor
excitant pentru mentinerea conditiei psihomotrice optime.

Dupa concurs, in perioada de refacere, scopul masajului este inlaturarea obosellii si

refacerea rapida si eficienta a organismmului, in vederea pregatirii pentru concursurile ce
urmeaza.

In activitatea sportiva, ca urmare a eliberarii energiei necesare desfasurarii unui efort

fizic, apare oboseala musculara. Din cauza proceselor biochimice desfasurate la nivelul
fibrei musculare, procese ce produc incapacitati contractile si metabolice, scade
randamentul sportivului. Tehnicile de relaxare specifice masajului sportiv, produc
hiperemie, ceea ce permite fibrelor musculare sa-si recapete rezervele energetice. Orice
metoda de masaj contribuie la cresterea cantitatii de sange si oxigen in muschi. Acest
fapt, imbunatateste elasticitatea, contractilitatea si posibilitatile functionale musculare si
intarzie momentul anoxiei si acumularii de toxine, ce provoaca glicoza.

Masajul sportiv, se poate aplica sub forma masajului sau a automasajului, direct pe
terenul de sport, pentru efecte imediate, sau in cabinete de masaj, pentru refacerea,
pentru compensarea si supracompensarea energiilor cheltuite in efort si pentru
recuperare.

Masajanticelulitic
Masajul anticelulitic, raspunde la doua cerinte specific feminine. Pe de o parte se
adreseaza scaderii in greutate si micsorarii volumului corporal, iar pe de alta parte,
intineririi si ameliorarii calitatii aspectului cutanat. Masajul anticelulitic vine deci in
intampinarea ambelor cerinte si este insotit de indeplinirea a doua deziderate actuale, in
ceea ce priveste stilul de viata: o viata activa/ sportiva si supravegherea regimului
alimentar. Informatiile tactile ale masajului, ajuta persoana masata sa-si formeze o
imagine asupra formei corpului sau, asupra consistentei sale. In esenta, masajul
anticelulitic trebuie sa creeze o senzatie de multumire si confort.

In masajul anticelulitic sunt aplicate doua tehnici:

Drenajul limfatic manual (DLM) estetic, o adaptare a DLM-ului clasic insa cu o

abordare mai mult globala decat segmentara si se aplica pe intreg corpul inclusiv asupra
fetei si gatului. Abordarea este: fata, abdomenul, membrele superioare apoi membrele
inferioare - din decubit dorsal si spate - din decubit ventral. Se pastreaza aceasta
abordare datorita infiltratelor plasmatice in tesutul conjunctiv, acest fenomen fiind mai
accentuat la femeile de forma ginoida decat la femeile de forma androida.

Obiectivul este de a reduce formele tipice ale acestei siluete, caracterizate printr-o
disproportie a trenului superior, normal ca dimensiuni, fata de trenul inferior,
supradimensionat. Se urmareste deci, reducerea fenomenului de ,,coaja de portocala" si
armonizarea siluetei. Rolul masajului este de a spori activitatea catabolica la nivelul
membrelor inferioare, ajutand in special la evacuarea deseurilor celulare. DLM-ul
faciliteaza circulatia limfei colectate si reciclate in circulatia sanguina. Ca urmare
diminueaza retentia lichidelor interstitiale in tesuturile cutanate si stimuleaza circulatia
capilara.

Masajul defibrozant este utilizat in cazurile de masa adipoasa cu densitate foarte

mare, mai mult la femeile de tip android. Se poate aplica pe corp, mai putin la nivelul
fetei, unde nu se fac acest tip de manevre, ci mai degraba efleuraj (neteziri) si mangaieri.
Aceste manevre se pot combina cu drenajul. Obiectivul este de a asupliza zonele
rezistente. Rolul masajului este de a elibera aderentele printr-o manevrare fina si de a
restabili schimburile celulare in zonele grasoase relativ inerte si incrustate. Manevrele se
realizeaza printr-o abordare milimetrica: manevrele Watterwald, ciupiri, framantat
superficial si profund, manevrele Jacquet-Leroz, pe loc si in deplasare pe zona indurata.

Intensitatea este mai puternica decat la tehnicile limfatice pentru ca este vorba de a
regasi o libertate tisulara inglodata intr-un infiltrat care trebuie dezorganizat. Dificultatea
consta in a nu fi agresiv fata de structurile vasculare si asa prost intretinute de fibrozarea
tisulara in care ele sunt ,,prizoniere". Acest tip de masaj se inscrie cateodata intr-un
context psihologic delicat, de aceea este important sa se dea masajului un aspect placut si
confortabil.

Masajul trebuie asociat cu antrenamentul sistematic al muschilor subjacenti si cu

hidroterapia.

Masajreflexoterapeutic
Reflexoterapia se poate defini ca fiind tratamentul prin masaj al punctelor reflexe
diagnosticate a fi sensibile. Acest tip de masaj este util in tratarea a unei largi varietati de
afectiuni. Inca din cele mai vechi timpuri, practicata de catre vindecatorii din Egiptul si
China Antica, reflexoterpia se foloseste pentru tratarea si prevenirea diverselor boli.
Aceasta metoda se bazeaza pe detectarea si corectarea unor dezechilibre ale
organismului.

Potrivit Institutului International de Reflexologie creat de Eunice Ingham in 1973,

energia circula in permanenta de-a lungul canalelor din corp, care se termina in punctele
reflexe ale mainilor si picioarelor. Cand acest flux de energie nu intalneste nici un
obstacol, persoana respectiva se afla intr-o stare de sanatate buna, dar daca fluxul este
blocat de o tensiune sau congestie, persoana devine bolnava.

Tratand ,,reflexele" se distrug blocajele, iar sistemele isi regasesc armonia. Teoria de baza
a reflexoterapiei este aceea ca organismul nostru este impartit in 10 multe zone egale si
ca talpa piciorului este o harta a organelor noastre. Prin masarea talpilor se trateaza
anumite afectiuni. Reflexoterapia nu pune diagnostice, ea constata zonele cu dezechilibru
energetic care au determinat tulburari functionale si organice si ajuta la refacerea
armoniei energetice. Actioneaza asemanator cu acupunctura, numai ca in locul acelor se
foloseste apasarea unor puncte reflexogene specifice, apasare care stimuleaza zone
specifice din organism.

Organele si sistemele corpului uman sunt interconectate intre ele si au in acelasi timp
legaturi vasculare nervoase si energetice directe cu zonele corespunzatoare reflexogene.
Astfel, se cunosc zone de proiectie la nivelul picioarelor, mainilor, coloanei vertebrale,
limbii, urechii, intestinului gros. Exista si o ipoteza duala potrivit careia intregul
organism se proiecteaza pe fiecare organ, care la randul lui se gaseste proiectat in orice
punct al organismului, identificarea stiintifica neputandu-se inca efectua cu tehnicile
actuale.

Profilactic, pot beneficia de masaj reflexoterapeutic, toti oamenii care adera la protectia
impotriva imbolnavirilor, dorind sa-si mentina o circulatie sanguina si implicit energetica
buna.

Masajul reflexoterapeutic este util in tratarea unor afectiuni precum:

- migrene, stres, ameteli, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emotionala, depresii,
anxietate;
- afectiuni ale coloanei vertebrale: sciatica, lombosciatica, spondiloze, cifoze, reumatism,
artroze, artrite, gonartroza, coxartroza;
- tulburari endocrine: tiroida, suprarenale, deficiente de crestere la copii, reglarea
menstruatiei, tulburari de menopauza, disfunctii sexuale, tulburari de metabolism,
obezitate, diabet;
- afectiuni digestive: gastrite, enterocolite, ulcer, colite, esofagite de reflux, constipatie,
hemoroizi, balonari;
- afectiuni circulatorii: hipo si hipertensiune arteriala, arterioscleroza, guta;
- afectiuni renale, etc

Efectele masajului reflexoterapeutic:

Prin reflexoterapie se deblocheaza si se elimina acumularile de toxine din organism.
Principalul si cel mai important efect este relaxarea musculara si nervoasa. Un alt efect
este restabilirea armoniei si homeostaziei tuturor functiilor organismului: ameliorarea
circulatiei sanguine si limfatice; imbunatatirea functionarii sistemului nervos (cel masat
va dormi mult mai bine dupa prima sedinta), reglarea diurezei; activarea peristaltismului
intestinal, etc.

Masajul reflexoterapeutic este contraindicat in:

- starile febrile;
- bolile infecto-contagioase si dermatologice;
- tulburarile venoase si limfatice acute;
- afectiunile care necesita interventii chirurgicale;
- tulburarile de sarcina (in sarcina se evita masarea zonei bazinului);
- depresiile grave.

MasajShiatsu
Masajul Shiatsu este un stil de masaj fondat in Japonia, prin combinarea de tehnici de
masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie si fiziologie din medicina moderna. Se
poate spune ca este acupunctura fara ace. Shiatsu se recomanda atat omului sanatos, dar
care este preocupat de prevenirea aparitiei unor boli, cat si celui bolnav. Numarul
tratamentelor se stabileste in functie de fiecare individ in parte. Eficienta tratamentului
este direct proportionala cu atitudinea, conceptiile si stilul de viata, regimul alimentar,
etc.

Tehnicile utilizate de Shiatsu nu sunt cu mult diferite de cele utilizate de masajul

occidental, dar se utilizeaza de fapt doar doua tehnici principale: presiunea si tractiunile.
Cu toate acestea, Shiatsu este o forma foarte dinamica de masaj, varietatea lui constand
in utilizarea diferitelor segmente (maini, coate, genunchi si picioare), in durata si
profunzimea presiunii si in pozitia membrelor primitorului.

In Shiatsu presiunea vine din Hara (centrul energiei din abdomenul inferior),
indiferent care ar fi segmentul utilizat. Aceasta presiune este puternica, dar controlata,
pentru ca energia executantului este sensibila la cea a celui masat. Se utilizeaza doar
greutatea corpului, nefacandu-se nici un efort.

In Shiatsu se intervine prin apasari ale degetului mare (policele) sau ale intregii maini,
de-a lungul anumitor ,,trasee" specifice, numite meridiane. Dintre nenumaratele canale
de transmitere si circulatie a anumitor energii in corp, in Shiatsu sunt abordate
douasprezece meridiane principale. Acestea se disting prin proprietatile lor energetice, ce
guverneaza functionarea organismului. Cele douasprezece meridiane sunt situate perfect
simetric, in partea dreapta si in cea stanga a corpului. Cum in Shiatsu presiunile
exercitate asupra unui meridian influenteaza o anumita functie organica, ele solicita, in
aceeasi masura, si tesuturile traversate de acest meridian, precum si alte organe. Fiecare
meridian are un traiect superficial si unul profund, Shiatsu practicandu-se pe traiectul de
suprafata.

Principalul meridian este cel al vezicii. Meridianul vezicii stimuleaza nervii rahidieni,
care sunt legati de activitatea tuturor organelor interne. Practic fiecare punct (tsubo) al
meridianului vezicii are influenta directa asupra alimentarii cu energie vitala a altor
meridiane. Punctele situate in partea dorsala inferioara a spatelui actioneaza asupra
meridianelor digestiei, partea stanga fiind legata in principal de stomac, iar partea
dreapta de ficat si vezica biliara. Regiunea lombara este legata de rinichi, intestinul gros
si intestinul subtire, in timp ce sacrul este legat de vezica.

Shiatsu are rol analgezic, relaxant, tonifiant, de echilibrare. Poate ameliora cu succes
afectiuni ca tendinitele, intinderile musculare, migrenele, durerile de gat si de umeri,
sciatica, durerile de spate, durerile artitice (articulare), tensiunile musculare, nevralgiile,
insomnia, nervozitatea, problemele menstruale, problemele circulatorii, problemele
legate de stress, constipatia, anxietatea, oboseala cronica, stresul.

Tratamenteafectiunicapsigat:
Tratament accident vascular cerebral
Kinetoterapia reprezinta terapia prin miscare, utila in numeroase afectiuni prntre care si in
recuperarea post-accident vascular cerebral. Procedurile recomandate de catre kinetoterapeut
difera in functie de etapele recuperarii. Cateva dintre obiectivele kinetoterapiei in ceea ce
priveste recuperarea accidentului vascular cerebral, sunt: pastrarea amplitudinilor articulare,
imbunatatirea tonusului muscular, cresterea fortei musculare, refacerea schemelor motrice,
imbunatatirea echilibrului, reeducarea mersului, recuperarea bratului afectat, stimularea
neuromusculara, reintegrarea sociala, reintegrarea profesionala.

1. Recuperararea in faza acuta

Presupune proceduri pasive (miscarile sunt efectuate de catre kinetoterapeut) de pozitionare,
de mentinere a gradului de miscare, elongatii. Acestea sunt utile pentru prevenirea
contracturilor. Se urmareste tratarea disfagiei (dificultatea la inghitire) daca aceasta este
prezenta precum si tratarea tulburarilor sfincteriene. Tot in aceasta faza se pozitioneaza si se
asista pacientul la miscarile de intoarcere si asezare la marginea patului. Se urmareste
pozitionarea cat mai rapida in sezut pentru a se evita formarea trombilor si a embolilor si a
leziunilor de decubit.

2. Recuperarea in faza postacuta

Odata cu redobandirea tonusului muscular pacientul este capabil sa efectueze proceduri active.
Astfel, in aceasta faza se urmareste: controlul satisfacator al tulburarilor sfincteriene, de
deglutitie, capacitatea de realizare si mentinere a pozitiei asezat, mentinererea echilibrului in
timpul efectuarii unor activitati (alimentatie, prehensiune), realizarea unor activitati cotidiene
(participarea la imbracat, transferul pe scaunul cu rotile), cresterea fortei musculare si
pozitionarea corecta a articulatiilor.

Kinetoterapeutul recomanada pacientului in aceasta faza exercitii de contractie excentrica daca

forta musculara nu este suficienta pentru contractii concentrice, exercitii pentru echilibru in
pozitia asezat: miscari ale capului si trunchiului, miscari de intindere pentru luarea unui obiect
situat la distanta, luarea unor obiecte de pe sol.

3. Recuperarea in faza cronica precoce

Cuprinde cele mai multe momente decisive ale tratamentului: redobandirea capacitatii de a sta
in picioare, a mersului,a miscarilor precise ale membrului superior, rezolvarea tulburarilor de
comunicare.Ridicarea in picioare se incepe cu partea superioara a trunchiului verticala si
picioarle plasate putin posterior. Pacientul inclina anterior partea superioara a corpului, din
solduri, si se ridica. Aproximativ 60-70% dintre pacientii cu AVC redobandesc capacitatea de
mers.

Tratament contracturi musculare

Contractura musculara reprezinta scurtarea dureroasa a fibrelor tesutului moale (a muschiului),

fara asociere cu depolarizarea membranei musculare. Contractura musculara este considerata
un exces al tonusului muscular, prin mentinerea unei tensiuni intramusculare, peste limitele
sale fiziologice.

Tensiunea intramusculara permanenta preseaza pe vasele si capilarele intramusculare

determinand o deficienta circulatorie intramusculara, ceea ce provoaca hipoxie musculara (o
slaba oxigenare a muschiului). Acumularea de dioxid de carbon in muschi provoaca durere.
Muschii in stare de contractura sunt fermi la palpare, tendonul este intins, iar imobilizarea le
reduce semnificativ amplitudinea de miscare. Forma mai accentuata a contracturii musculare
este spasticitatea.

Kinetoterapia este de mare folos in reducerea contracturilor musculare. Stretchingul si

activitatea fizica moderata, sunt utile pentru diminuarea contracturilor musculare. Este
recunoscut faptul ca strectchingul scade durerile si tensiunea musculara. Stretchingul, sau
intinderea, reprezinta denumirea manevrelor care alungesc tesutul moale scurtat patologic.
Rezultatul este cresterea amplitudinii de miscare.

Stretchingul muscular pe muschiul scurtat, realizeaza desfacerea actinei de miozina prin

ruperea puntilor transversale. Intinderea pasiva este o tehnica frecvent utilizata pentru a trata
contractura musculara. Stretchingul pasiv este o metoda buna pentru relaxarea contracturii
musculare si pentru reducerea oboselii si a durerilor. Inhibitia activa, care se aplica numai
tesutului contractil, are la baza inducerea reflexa a relaxarii musculare prin intermediul unor
tehnici care fac parte din tehnicile de facilitare neuro-proprioceptiva. Inhibitia activa se
utilizeaza inaintea stretchingului. Se pregateste astfel muschiul pe care il relaxeaza inainte de a
fi intins. Se poate efectua si un program de kinetoterapie specific in vederea combaterii
contracturilor musculare, prin executarea miscarilor in apa. Miscarile efectuate in apa calda,
determina calmarea durerilor si relaxarea contracturilor musculare.

Tratamentul fizioterapic are drept scop combaterea contracturii musculare si ameliorarea

durerii. Pentru reducerea durerii, se aplica comprese, electroterapie antalgica cu curenti de
joasa frecventa (TENS, CDD, C.Traebert etc.), laser, unde scurte cu impulsuri in dozaj
atermic, diapulse etc. Electroterapia locala se adreseaza atat durerii ca simptom (electroterapie
antalgica simptomatica), cat si contracturii musculare si ea sursa generatoare de durere
(electroterapie antalgica patogenica). Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la
solicitarile pasive, de intindere, mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii. Caldura locala
produce un efect calmant si analgezic. Prin urmare, este folositoare pentru a diminua
contractia musculara. Aplicatiile cu parafina sunt utile si in reducerea durerilor.

Masajul terapeutic are ca obiective: cedarea durerilor, micsorarea hipertoniei sau contracturii
musculare, imbunatatirea circulatiei sanguine locale si activarea indepartarii factorilor
metabolici din grupul muscular afectat. Masajul determina cresterea fluxului de sange, nutrirea
tesuturilor si relaxarea muschilor. Efectuat profund, reduce contractura musculara si
amelioreaza totodata tonusul muscular. Masajul trebuie sa fie acordat numai de personal
calificat.

Tratament laxitate articulara

Leziunile articulare traumatice, in special subluxatiile si uneori entorsele, determina elongari

sau rupturi ale capsulei si (sau) ligamentelor articulare, ceea ce va determina ca sechela, o
laxitate articulara. Laxitatea articulara determina o instabilitate articulara, ce se evidentiaza in
momente de solicitare mai importanta a articulatiei. In functie de gravitatea laxitatii, se poate
ajunge pana la instabilitatea grava articulara, care compromite statica si functia articulara,
necesitand interventia operatorie, mai ales cand este vorba despre articulatia genunchiului.
Ligamentele lezate, mai lungi decat in mod normal, si mai slabe , determina o scadere mai
mult sau mai putin marcata a stabilitatii articulare.

Vorbind de instabilitate articulara, ne referim la sechela leziunilor capsulo-ligamentare care

prezinta ruptura totala, elongatie importanta cu flacciditate ligamentara sau dezinsertie, fapt
pentru care este necesara interventia chirurgicala. Dupa interventia chirurgicala este necesara o
anumita perioada de imobilizare.

A asigura stabilitatea unei articulatii, inseamna:

- o articulatie indolora;
- o articulatie fixata de o musculatura puternica (de exemplu cvadricepsul pentru genunchi,
fesierul mijlociu pentru articulatia coxofemurala);
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsula si ligamente integre.

Toate acestea se obtin cu ajutorul tratamentului kinetic, al fizioterapiei si al masajului

terapeutic. Indoloritatea se obtine prin repaus articular, uneori asociat cu administrarea unei
medicatii antiinflamatorii si antialgice generale, crioterapie sau termoterapie, si electroterapie
antialgica si antiinflamatorie (curentii Trabert, curentii interferentiali, diapulse, curenti
diadinamici, TENS, laser, unde scurte etc.

Stabilitatea articulara are doua aspecte: stabilitatea pasiva, ortostatica si stabilitatea activa,
stabilitatea in mers. Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul articulatiilor membrelor inferioare
operate fara succes, poate fi obtinuta cel putin partial prin: tonifierea musculaturii
stabilizatoare, prin cresterea rezistentei ligamentare. Stabilitatea activa se realizeaza prin
tonifierea muschilor interesati: spre exemplu intr-o instabilitate articulara la nivelul
genunchiului, se urmareste tonifierea muschiului cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar
dupa o imobilizare de 48 de ore.

Masajul teraputic este indicat in instabilitatea articulara, in special pentru efectul de tonifiere,
pe care il are asupra muschilor care stabilizeaza articulatia. Masajul articular constituie o
forma de masaj local deosebit de utila si eficace. Masajul este indicat in combaterea durerilor,
prin efectele sale sedative si relaxante si in reducerea instabilitatii articulare, determinate de
luxatii, entorse, etc. Masajul are rolul, totodata de-a pregati articulatia pentru programul de
kinetoterapie. Numarul si durata sedintelor de masaj se stabilesc in functie de nevoile fiecarui
pacient, in functie de particularitatea afectiunii determinante a instabilitatii articulare.

Tratament leziuni neuromusculare

Leziunile neuromusculare grupeaza afectiuni ce implica muschii si sistemul nervos periferic,

format din neuronii senzitivi bipolari din ganglionii rahidieni, prelungirile lor aferente,
motoneuronii situati in coarnele anterioare ale maduvei care constituie nervii motori, etc.
Exista o varietate larga de cauze determinante ale leziunilor neuromusculare. Cele mai
frecvente cauze determinante sunt demielinizarile nervilor, socurile mecanice, cauze de natura
infectioasa, metabolica, cauze de natura toxica, intoxicatiile cu metale grele, intoxicatiile cu
ciuperci, muscaturile de sarpe, neoplasmul, etc. Leziunile neuromusculare afecteaza celulele
cornului anterior, nervii periferici, jonctiuneamioneuronala si prin urmare afecteaza fibrele
musculare.

Recuperarea unor leziuni neuromusculare presupune realizarea si urmarea cu strictete a unui

plan terapeutic bine structurat, realizat de catre un terapeut cu experienta. Cele mai eficiente
proceduri terapeutice sunt kinetoterapia, laserterapia, electroterapia si masajul terapeutic.

Kinetologia medicala sau kinetoterapia, studiaza mecanismele neuromusculare precum si

articulare care asigura omului activitatile motrice normale. In acest sens, kinetoterapia este de
un real folos in tratamentul leziunilor neuromusculare.
Tratamentul leziunilor neuromusculare tine cont de diagnosticul si de cauza care a determinat
aparitia leziunii neuromusculare. De asemeneatratamentul leziunilor neuromusculare tine cont
si de celelalte particularitati alepacientului. In cele mai multe din cazuri, chiar din faza acuta,
instituirea unui tratament de recuperare este absolut necesara.

Kinetoterapia se poate efectua incepand din stadiul in care pacientul se afla inca la pat, si se
poate continua atata timp cat aceasta are nevoie. Kinetoterapia, prin tipologia exercitiilor fizice
ajuta la formarea capacitatilor de invatare prin dezvoltarea si formarea miscarilor elementare,
prin formarea echilibrului static si dinamic, prin cunoasterea organizarii schemei corporale,
prin exersarea si formarea dominantei laterale, prin dezvoltarea capacitatii de orientare spatio-
temporala. De asemenea, contribuie si prin dezvoltarea perceptiei auditive, vizuale si tactile,
dezvoltarea memoriei auditive, vizuale si a serialitatii, precum si prin dezvoltarea coordonarii
miscarilor fine ale mainilor. Pentru intarirea perceptiilor senzoriale corecte, a unei engrame
corecte, sunt utilizate toate mijloacele posibile: explicatiile verbale, inregistrarile cinematice,
etc.

Fizioterapia poate fi utilizata cu bune rezultate in tratamentul leziunilor neuromusculare

datorita efectelor sale beneficice: efect analgezic, efect trofic, efect stimulant, efect relaxant,
etc. In cadrul tratamentului complex, se foloseste laserterapia, electroterapia: curenti
diadinamici, curentii interferentiali, curentii de joasa frecventa, curentii de medie frecventa,
diapulse, termoterapia, crioterapia etc.

Masajul este deasemenea recomandat avand numeroase efecte benefice in tratamentul

leziunilor neuromusculare.
Tratament migrena

Migrena este definita ca o durere intensa de cap (cefalee), cu o durata variabila, de la cateva
ore la cateva zile si care are caracter recidivant (se repeta). Simptomele clasice de migrena
sunt: aura vizuala (sau alta forma de aura) urmata dupa aproximativ 10-60 de minute de o
cefalee unilaterala, pulsatila. Mai sunt posibile alte doua tipuri de manifestari: aura fara cefalee
si cefalee severa episodica (frecvent pre-menstruala), de obicei unilaterala, asociata cu greata,
varsaturi si uneori fotofobie. Cel mai adesea victimele migrenei sunt persoanele cu varste
cuprinse intre 18 si 33 de ani.

O persoana care are migrene, nu-si poate desfasura normal activitatile cotidiene (de rutina).
Migrenele pot avea un impact major asupra calitatii vietii oamenilor. Cu toate ca migrenele
sunt neplacute si interfera cu desfasurarea normala a vietii, nu produc leziuni pe termen lung.
Migrenele pot fi considerate o afectiune, care trebuie tratata ca atare.

Pe langa tratamentul medicamentos, sau in anumite situatii cand sunt preferate doar terapiile
nemedicamentoase, se poate apela la tratamentul prin kinetoterapie, tratamentul fizioterapic
precum si la masajul terapeutic, acupunctura etc.

Kinetoterapia, folosind ca mijloc de baza exercitiul fizic este indicata in tratarea migrenelor.
Exercitiile fizice imbunatatesc starea emotionala si mentala, au un important efect relaxant si
imbunatatesc in general starea fizica. Exercitiile fizice, practicate in mod regulat, pot ajuta de
asemenea in prevenirea migrenelor. Facand exercitii fizice, atunci cand durerea datorata
migrenei este minora, se pot elimina mult mai usor aceste dureri. Anumite tehnici ale terapiei
prin miscare, sunt in masura sa contribuie la eliminarea migrenelor. Se considera ca o migrena
clasica este adesea insotita de tensiune la nivelul gatului. Insa medicii sunt de parere ca
tensiunea este rezultatul migrenei si nu cauza acesteia. Reducand tensiunea de la nivelul
gatului prin exercitii de stretching, se poate reduce durerea cat si disconfortul adus de migrena.

Tratamentul fizioterapic, este recunoscut pentru procedurile sale impotriva migrenelor.

Combaterea migrenelor cu ajutorul fizioterapiei nu este un lucru nou, fizioterapia este
practicata in acest scop de mii de ani in culturile antice si a fost la fel de eficace atunci asa cum
este si acum. Compresele reci aplicate pe frunte precum si alte proceduri fizioterapeutice se
dovedesc a fi extrem de eficiente in diminuarea pana la eliminarea completa a migrenelor.

Eliminarea migrenelor se bazeaza mult pe terapia prin masaj. Cu ajutorul masajului se pot
elimina tensiunile care se acumuleaza in partea superioara a spatelui si a gatului, care cauzeaza
aparitia migrenelor, a durerilor de cap. Masajul, avand efecte relaxante, este un mijloc eficient
in combaterea migrenelor. Tehnicile de relaxare, reduc stresul si tensiunea. Reflexoterapia, o
tehnica caracterizata prin presiuni asupra unor ,,puncte reflexe" de la nivelul picioarelor si
mainilor, a fost propusa ca un tratament pentru migrene.

Tratament recuperare postoperatorie

In tratamentul de recuperare postoperatorie, tratamentul kinetoterapic urmareste precoce,

controlul inflamatiei postoperatorii, controlul si favorizarea procesului de cicatrizare a partilor
moi, precum si recuperarea functiei articulare (mobilitatea, rezistenta, forta), etc. Controlul
inflamatiei postoperatorii se realizeaza prin repaus articular total, asigurat de o orteza. Pozitia
inalta, antidecliva, mobilizarea activa in flexie-extenie, a segmentelor ce nu au fost supuse
interventiei chirurgicale, asigura reducerea semnificativa a edemului, a reactiilor inflamatorii,
si implicit a durerii.

In primele stadii postoperator, desi se dovedesc a fi foarte utile, aplicarea unor proceduri de
electroterapie antiinflamatorie si antalgica, sunt destul de greu de realizat, din punct de vedere
tehnic. Stimularea electrica a muschilor din regiunea in care s-a efectuat interventia
chirurgicala, in special cu ajutorul curentilor de joasa frecventa si a celor de medie frecventa
sub forma interferentiala, poate grabi procesul de cicatrizare a partilor moi. Se pot folosi foarte
bine, crioterapia locala, ultrasonoterapia, si laserul cu conditia respectarii parametrilor adecvati
stadiului inflamator local. O mentiune aparte merita sa fie facuta pentru hidrokinetoterapie.
Aceasta procedura este indispensabila si aduce un beneficiu imens recuperarii, in special a
amplitudinii articulare.

Kinetoterapia postoperatorie isi propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului

functional, pentru a permite pacientului recastigarea maximei independente. Tratamenul prin
kinetoterapie este necesar pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului
functional, precum si pentru a minimaliza consecintele acestuia asupra independentei
functionale si calitatii vietii. Pentru optimizarea rezultatelor reeducarii functionale este
necesara implicarea activa a pacientului si a apartinatorilor acestuia in desfasurarea activitatii
de recuperare postoperatorie.

Terapia prin miscare trebuie sa inceapa imediat dupa interventia chirurgicala, in scopul
prevenirii complicatiilor ce pot incetini ritmul de vindecare. Kinetoterapia postoperatorie nu
va interesa doar segmentul operat ci se va adresa intregului aparat locomotor.

Aproape dupa orice operatie este nevoie de repaus articular, fie ca este vorba de o perioada
mai scurta sau mai lunga de timp. In aceasta etapa interesul pentru mobilizarea precoce este
foarte mare. Miscarea activa precoce este necesara pentru conservarea si recuperarea
functionala musculara, nervoasa, si circulatorie, prin urmare, imobilitatea trebuie redusa la
minumum. Spre exemplu, dupa o operatie a soldului, in perioada de imobilizare la pat,
mobilizarea precoce previne aparitia escarelor de decubit, a redorii articulare si a hipotoniei si
hipotrofiei musculare. Se efectueaza contractii musculare izometrice, contractii izodinamice,
contractii izometrice si izodinamice rezistive in grupele musculare distale ale segmentului
operat.

Tratament recuperare posttraumatica

Traumatismul este o leziune determinata de factori agresivi externi si care determina deficiente
de diferite grade, in functie de gravitatea traumatismului. Astfel, in etiologia traumatismelor
se intalnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici (traumatisme fizice),
factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme biologice). In scopul
recapatarii capacitatilor motrice fiziologice, in urma traumatismelor, forma principala o
constituie miscarea, bine structurata, in functie de obiectivele urmarite, si de particularitatile
fiecarui pacient, de varsta, de starea de sanatatea a acestuia, etc.

Principalele tipuri lezionale care beneficiaza de kinetoterapie posttraumatica sunt: umarul

posttraumatic, cotul posttraumatic, mana posttraumatica, soldul posttraumatic, genunchiul
posttraumatic, piciorul posttraumatic, etc. In traumatologie, tratamentul cu ajutorul
kinetoterapiei - terapia prin miscare, reprezinta problema principala de abordat si incepe
imediat dupa tratamentul ortopedic sau chirurgical.

In primul rand, programele de kinetoterapie in traumatisme se stabilesc in functie de

diagnostic si de severitatea acestuia. Tratamentul functional incepe cu o scurta perioada de
protectie articulara si astfel si ligamentara, tendinoasa, musculara. Imobilizarea in diferite
aparate de contentie realizeaza o securitate a pacientului, prin stabilizarea articulatiei
traumatice si scaderea solicitarii mecanice, avand prin acesta valente antialgice,
antiinflamatorii.

Concomitent cu programul de kinetoterapie, se incepe tratamentul fizioterapic, al carui

obiectiv este combaterea durerii si a inflamatiei locale. Mijloacele cele mai des utilizate sunt
crioterapia locala (masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei), ultrasonoforeza cu
hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri pentru a elimina efectul caloric), laser,
curentii interferentiali de medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa (diadinamici,
curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca intensitatea curentului sa fie
limitata sau chiar sub prag si durata aplicatiei cat mai lunga.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament redoare articulara

Redoarea articulara reprezinta dificultatea de a realiza miscarea unui segment, dar aceasta
miscare se poate realiza. Redoarea articulara este caracterizata prin limitarea miscarilor
normale ale uneia sau mai multor articulatii. Este cauzata de modificari la nivelul tesuturilor
moi periarticulare care duc la cresterea rezistentei, la alungirea fibrelor de colagen si a celor
musculare. La instalarea unei redori articulare, participa capsula articulara si ligamentele
(47%), fascia musculara (41%), tendonul (10%), pielea (2%). Factorul determinant al redorii
articulare este lipsa de miscare pe intreaga amplitudine, sau/ si perioade prelungite de repaus,
perioade de imobilizare, ca urmare a fracturilor si luxatiilor. Redoarea articulara netratata, sau
tratata incorect, poate duce la o anchiloza, iar anchiloza este ireversibila.

Tratamentul redorii articulare are urmatoarele principale obiective:

- tratarea durerii
- tratarea inflamatiei
- tratarea imobilitatii
- tratarea gesticii uzuale.

Kinetoterapia, terapia prin miscare, folosind mobilizarile articulare, este foarte eficienta in
redorile relativ recente, pentru ca in redorile vechi, este necesara artroliza. Redorile au mai
intai o indicatie de tratament conservator, (mobilizare nesangeranda sub narcoza, vizand
indepartarea aderentelor), dar la nereusita, indicatia devine chirurgicala (artroliza).
Mobilizarile sunt miscari pasive executate foarte lent, aplicate progresiv, in pasi mici, evitand
fortarea excesiva a mobilitatii la o rezistenta mai mare. Scopul mobilizarilor articulare este in
primul rand de-a creste amplitudinea de miscare si de-a reduce durerea.

Posturarile, reprezinta pozitii ale intregului corp sau ale unor parti ale acestuia, impuse sau
mentinute voluntar, pentru un anumit timp in scop terapeutic. La nivelul articulatiilor,
posturarile scad redorile, prin mentinerea segmentelor articulare in pozitii relaxante, de
combatere a durerii produsa de intinderea partilor moi ale articulatiei, pozitii functionale, de
maxima utilitate articulatiilor etc.

Fizioterapia este recunoscuta pentru diminuarea redorilor articulare si pentru atenuarea

durerilor. Procedeele de fizioterapie, electroterapia antalgica, laser, unde scurte, diapulse,
permit atenuarea durerilor, diminuarea redorilor articulare si restaurarea fortei musculare in
jurul articulatiilor. Impachetarile sunt extrem de benefice in redori, avand o actiune puternic
vasodilatatoare, cu un bun efect antiinflamator, antalgic si relaxant. Compresele calde aplicate
asupra articulatiilor, sunt la fel de benefice in scopul reducerii redorilor articulare.

Masajul terapeutic reda supletea tesuturilor, reduce aderentele si combate redorile articulare.
Masajul ofera importante efecte analgetice, circulatorii si trofice, fapt pentru care se determina
cresterea mobilitatii articulare. Datorita efectelor benefice ale masajului, redorile articulare
sunt combatute, articulatia isi redobandeste intreaga amplitudine de miscare astfel, obtinandu-
se unghiurile functionale de miscare.

Tratament spondiloza cervicala

Spondiloza cervicala este o boala degenerativa a coloanei cervicale, caracterizata prin aparitia
osteofitlor (mici excrescente osoase) la nivelul vertebrelor cervicale. Osteofitele se pot
diagnostica prin radiografie. Spondiloza cervicala apare in special la persoanele cu varsta de
peste 40 de ani. Cauza afectiunii o reprezinta atat inaintarea in varsta cat si uzura discurilor si a
articulatiilor intervertebrale din cauza pozitiilor vicioase ale coloanei cervicale (de exemplu:
statul incorect la birou). Osteofitele care se formeaza la acest nivel sunt o forma de reactie de
reparara a organismului. Insa, uneori ele pot stanjeni, determinand dureri sau reducerea
mobilitatii coloanei cervicale. Totusi, de cele mai multe ori durerea este data de leziunile
dicurilor intervertebrale. Alte cauze ale spondilozei cervicale, pe langa cele amintite, sunt:
traumatisme mici sau mai mari ale coloanei cervicale, scaderea tonusului muscular al
muschilor de la nivelul cefei din cauza sedentarismului, al lipsei de exercitii fizice sau
spondiloza poate aparea din cauza unor anomalii congenitale (rar).

Simptomele spondilozei cervicale

Simptomele spondilozei cervicale sunt reprezentate de: durere cervicala, redoare matinala. In
cazul in care se ingusteaza canalul vertebral sau gaura intervertebrala din cauza osteofitelor,
apar: ameteli, amorteli la nivelul mainilor, scaderea fortei musculare la nivelul membrelor
superioare (slabiciune). La nivelul vertebrelor cervicale (numai la acest nivel) se gasesc
gaurile transversare. Prin ele trec arterele vertebrale care iriga trunchiul cerebral si cerebelul
(creierul mic). Daca aceste vase sunt comprimate, o cantitate mai mica de sange ajunge la
creier si apar urmatoarele simptome: dureri de cap in regiunea occipitala, tulburari de mers
(din cauaza privarii de oxigen a cerebelului), ameteli.

Tratamentul spondilozei cervicale

Spondiloza cervicala, ca si celelalte tipuri de spondiloza, este o boala degenerativa, cronica, ce
nu se vindeca, insa simptomele pot fi ameliorate prin alegerea unui tratament adecvat.
Tratamentul medicamentos care poate fi utilizat este reprezentat de: antialgice, infiltratii cu
Xilina, Procaina, medicatie decontracturanta (Clorzoxazin), tranchilizante in caz de ameteli
(Diazepam). Medicatia va fi stabilita si prescrisa de medic.

Tratamentul non-medicamentos este reprezentat de: kinetoterapie, fizioterapie si masaj. Acest

tip de tratament are rezultate foarte bune si de durata mai lunga, mai ales balneofizioterapia
din statiunile balneare precum Felix, Herculane, Govora, etc.

Rar se ajunge la tratament chirurgical in cazul spondilozei cervicale. Acesta se aplica atunci
cand canalul vertebral este foarte ingustat.

Diagnosticul de spondiloza cervicala trebuie pus atent si corect. Multe persoane cu varsta sub
40 de ani sufera de dureri cervicale, dar asta nu inseamna neaparat ca ele au spondiloza
cervicala, deoarece aceasta afectiune este rar intalnita la o varsta tanara. Durerile cervicale pot
aparea si din cauza unei nevralgii de nerv occipital (daca pacientii au umblat cu capul ud pe
vreme rece) sau din cauza pozitiei incorecte a coloanei (mai ales persoanele care petrec mult
timp la birou, in fata calculatorului).

Tratament torticolis

Torticolisul consta dintr-o inclinare a capului si a gatului pe partea afectata si rasucirea pe

partea sanatoasa. Aceasta afectiune se datoreaza scurtarii si contracturii unuia din cei doi
muschi sternocleidomastoidieni. Santul median al cefei este inclinat in raport cu verticala.
Cauzele torticolisului sunt multiple. Poate aparea prin diformitati congenitale osoase, prin
retractii musculare a sternocledeidomastoidianului (torticolis congenital). Torticolismul mai
poate fi cauzat de: inflamatii, spasme, cicatrici, discopatii cervicale, traumatisme, afectiuni
neurologice (paralitice sau spastice), afectiuni reumatice, afectiuni psihice (isteria), etc. Mai
poate aparea din cauza unei surzenii inelgale, sub denumirea de torticolis auditiv sau datorita
unui deficit unilateral vizual, sub denumirea de torticolis vizual.

Urmarind cauzele producatoare ale torticolisului, cele mai intalnite tipuri sunt: torticolisul
congenital, torticolisul ocular si auditiv, torticolisul prin luxatie atloido-axoidiana unilaterala,
torticolisul paralitic.
Tratamentul torticolisului trebuie instituit precoce. In tratamentul kinetic, miscarea indicata
este cea corectiva: aplecarea spre partea sanatoasa si rasucirea spre partea bolnava. Miscarea
contraindicata este aplecarea spre partea bolnava si rasucirea spre partea sanatoasa si flexia. Se
urmareste tonifierea in regim de alungire a muschiului sternocleidomastoidian scurtat si
contractat de partea bolnava si tonifierea in regim de scurtare a muschiului
sternocleidomastoidian de partea opusa deficientei. Kinetoterapia urmareste si corectarea
asimetriei centurii scapulare.

Tratamentul torticolisului copilului trebuie aplicat cat mai devreme, deoarece acesta se
accentueaza treptat si se fixeaza la adolescenta. In torticolisul recent, produs prin luxatie, pana
nu se instaleaza reactia inflamatorie, este suficienta o extensie continua in colier Sayre. In
torticolisul congenital, se poate incerca un tratament de postura, asezand copilul cu partea
afectata spre lumina sau de unde vin parintii in camera, obligandu-l astfel sa-si intoarca capul
spre partea corectoare. Tratamentul la un copil mai mare, foloseste exercitii cu autocontrol in
oglinda si transport de greutati asezate pe cap, care obliga la o pozitie pe verticala a capului,
pentru a mentine in echilibru aceasta greutate. Se pot folosi si elongatii la capastru Glisson.

La fel de important precum este tratamenul prin kinetoterapie, este si tratamentul fizioterapic,
folosindu-se cu succes in torticolis. Fizioterapia foloseste curentul electric (curentii
diadinamici, de joasa si de medie frecventa), termoterapia, laserterapia avand importante
efecte analgezice, si relaxante.

Masajul este foarte eficient, in mod special daca este aplicat inaintea tratamentului kinetic.
Este o completare eficienta si a tratamentului de fizioterapie. Masajul terapeutic, folosind
procedee principale efectuate cu prudenta, in ritm lent, cu efect calmant si miorelaxant,
urmareste diminuarea durerilor si relaxarea musculaturii interesate.
Tratament tulburari de coordonare

Pentru ca miscarea sa se produca in bune conditii si sa fie folositoare, ea trebuie sa fie

coordonata. Prin coordonare se intelege ,,combinarea activitatii unui numar de muschi in
cadrul unei scheme de miscare continua, lina, executata in conditii normale". Coordonarea
miscarilor se realizeaza printr-o conlucrare armonioasa dintre mai multe grupe musculare care
iau parte la efectuarea miscarii. O miscare coordonata presupune ipso facto, control si
echilibru. O activitate coordonata este automata, neperceputa constient desi ea poate fi
indeplinita si constient. Controlul activitatii coordonate, este ,,monitorizat" prin mecanismul
de feed-back al proprioceptiei si centrilor subcorticali.

Daca proprioceptia senzitiva sau centrii subcorticali sunt afectati, apar tulburari in coordonarea
miscarilor. Tulburarile de coordonare duc la ataxie. Pierderea prin boala sau stergerea prin
nerepetare, a deprinderilor obliga pentru dobandirea unei functii motorii normale, ca in cadrul
controlului motor sa se acorde o atentie deosebita refacerii deprinderilor motorii, adica
controlului coordonarii.

In tratamentul tulburarilor de coordonare, kinetoterapia este extrem de necesara. Cu ajutorul

exercitiilor de coordonare se poate obtine coordonarea miscarilor. Exercitiile de coordonare
trebuiesc executate de cateva ori pe zi fara intrerupere. Orice contractie a musculaturii care nu
este necesara unei activitati date, trebuie evitata. Daca se repeta aceste contractii pentru o
astfel de musculatura, rezulta introducerea unei engrame in activitatea respectiva - inhibitia
iradierii nu se mai produce, iar coordonarea este compromisa. Concluzionand acest lucru,
tratamentul tulburarilor de coordonare se efectueaza numai intr-un cadru specializat de
recuperare, cu ajutorul unui personal calificat. Pentru intarirea perceptiilor senzoriale corecte,
a unei engrame corecte, sunt utilizate toate mijloacele posibile: explicatiile verbale,
inregistrarile cinematice, etc.

Un alt lucru important este ca, cu cat rezistenta opusa miscarii este mai slaba, cu atat iradierea
excitatiei in sistemul nervos central (SNC) este mai redusa, deci coordonarea mai buna. O
tehnica de mare valoare a kinetoterapiei, o reprezinta utilizarea pentru coordonare a
dezechilibrarii corpului, prin anumite posturi, care declanseaza reactii cunoscute de
reechilibrare si restabilizare. Dintre tehnicile neuroproprioceptive de facilitare, tehnica Kabat,
ce a fost construita tocmai pe principul gesticii umane uzuale, se dovedeste a fi foarte
importanta in tratarea tulburarilor de coordonare. In tratamentul tulburarilor de coordonare,
alaturi de kinetoterapie, de mare utilitate sunt si fizioterapia si masajul terapeutic.
Hidrokinetoterapia, este o alta modalitate de terapie care ajuta in tratamentul tulburarilor de
coordonare. Terapia ocupationala, prin tipologia exercitiilor folosite, este o metoda eficienta
in tratamentul tulburarilor de coordonare. Terapia ocupationala, orienteaza coordonarea pe o
suita de gesturi binecunoscute, uzuale.

Tratament tulburari de echilibru

Exista un echilibru static (statiunea verticala) si un echilibru dinamic (legat de mers). Diferite
afectiuni produc tulburari atat ale echilibrului static cat si ale echilibrului dinamic. Pierderea
echilibrului mai ales in ortostatism, si mers apare ca o regula in bolile neurologice centrale si
periferice, dar si in diverse afectiuni ale aparatului locomotor, care prejudiciaza mobilitatea
sau forta membrelor inferioare. Toate aceste suferinte interfereaza sistemul senzitiv periferic
proprioceptiv sau/ si exteroceptiv declansand pierderea controlului echilibrului.

Statiunea verticala (echilibrul static) se realizeaza prin actiunea antigravitationala a unor grupe
musculare ale trunchiului, in raport cu pozitia capului in spatiu. Aceasta rezulta dintr-o
activitate coordonata a sistemului nervos central dintre diferite sisteme si aparate: sistemul
vestibular, sensibilitatea profunda constienta si inconstienta, sistemul extrapiramidal,
analizatorul vizual. Tulburarile echilibrului static se intalnesc in leziunile celor trei elemente
importante: sistemul vestibular, cerebelos si sensibilitatea profunda constienta. Astfel,
tulburarile de echilibru se intalnesc de exemplu, in polinevrite si poliradiculonevrite
pseudotabetice, boala Friedrich, scleroze combinate, boala Parkinson etc.

Tulburarile de echilibru influenteaza negativ calitatea vietii. Pentru a combate acest lucru, un
program complex de recuperare a echilibrului este absolut necesar. Instituirea precoce a unor
tratamente prin miscare, fizioterapie, pot imbunatati echilibrul.

Tratamentul, in general, este corespunzator bolii in care apare tulburarea de echilibru. Practica
medicala a dovedit ca pierderea de echilibru poate fi recuperata cel putin partial (daca nu total)
in cele mai multe situatii printr-un antrenament adecvat. Antrenamentele se fac atat pe
suprafete stabile cat si pe suprafete instabile. Exercitiile sunt adaptate, facandu-se variind
inaltimea centrului de gravitate ( cu cat este mai aproape de suprafata de sprijin, cu atat va
determina un echilibru mai bun).

Refacerea echilibrului corpului si miscarilor ramane un obiectiv necesar in tratamentul prin

kinetoterapie. Kinetoterapia este recunoscuta prin tipologia exercitiilor de refacere a
echilibrului. Folosind tehnici si procedee proprii, tratamentul kinetoterapic reuseste
imbunatatirea echilibrului static cat si a echilibrului dinamic. Introducerea exercitiilor fizice
speciale, in programul de recuperare se face in functie de tipul afectiunii care a determinat
tulburarile de echilibru.

O tehnica de valoare, in afectiunile in care tulburarile de echilibru sunt minore, o reprezinta

insasi utilizarea dezechilibrarii corpului, din anumite posturi, care vor declansa reactii
cunoscute de reechilibrare si restabilizare. Reflexele de echilibrare sunt reflexe foarte
importante in realizarea posturii si locomotiei, adica in mentinerea centrului de greutate al
corpului, inauntrul suprafetei de sprijin. Dezechilibrarea nu trebuie facuta rapid, ci treptat
pentru a permite aparitia reactiilor dorite. In completarea tratamentul prin kinetoterapie, vine
in ajutorul si fizioterapia prin multitudinea procedurilor sale alaturi de masajul medical.

Programul complex de recuperare a echilibrului, se compune din diverse subprograme de

antrenare a diverselor componente somatosenzitivosenzoriale care asigura echilibrul postural.
Tratament tulburari de orientare

Orientarea temporo-spatiala a unui individ, este o sarcina cognitiva complexa care include o
"invatare topografica" (orientare in spatiu), perceptia caracteristicilor mediului inconjurator, si
capacitatea de a reprezenta relatiile spatiale dintre obiecte si el ca individ. Toate aceste
componente pot fi afectate in boala Alzheimer, rezultand dificultati severe in descoperirea
traictoriei din cadrul mediului locomotor. Defapt, exista o paleta larga de afectiuni care pot
avea ca si consecinta tulburari de orientare temporo-spatiala.

Starile febrile, starile de oboseala exagerata, sunt alte cauze ale aparitiei tulburarilor de
orientare. Tulburarile de orientare in spatiu si timp sunt simptome majore ale confuziei
mintale. Se mai intalnesc in toate starile de slabire a constientei (dementa, accidente vasculare
cerebrale etc). Tulburarile de orientare sunt cel mai frecvent intalnite in cazul persoanelor in
varsta ca urmare a procesului de imbatranire. Tulburarile de orientare temporo-spatiala, ca si
consecinta a imbatranirii sistemului nervos sunt binecunoscute.

Mai mult, alterarea functiei auditive produce aceste tulburari de orientare. La majoritatea
copiilor predispusi spre dislexie sau copii dislexici se poate observa o ramanere in urma in
coordonarea miscarilor, in dezvoltarea echilibrului, tulburari in schema corporala si in
orientarea in spatiu.

Tulburarile de orientare influenteaza negativ calitatea vietii. Pentru a combate acest lucru, un
program complex de recuperare privind orientarea temporo-spatiala, este absolut necesar.
Tratamentul, in general, este corespunzator bolii in care apare tulburarea de orientare.
Recuperarea tulburarilor de orientare presupune realizarea precum si urmarea cu strictete a
unui plan terapeutic bine structurat, intocmit de catre un terapeut cu experienta. Tratamentul
tulburarilor de orientare se efectueaza numai intr-un cadru specializat de recuperare, cu
ajutorul unui personal calificat. Tratamentul tulburarilor de orientare, are in vedere
diagnosticul si cauzele care au determinat aparitia tulburarilor de orientare.

Instituirea unui program kinetic este absolut esential. Kinetoterapia, prin tipologia exercitiilor
fizice ajuta la formarea capacitatilor de invatare prin dezvoltarea si formarea miscarilor
elementare, prin formarea echilibrului static si dinamic, prin cunoasterea organizarii schemei
corporale, prin exersarea si formarea dominantei laterale, prin dezvoltarea capacitatii de
orientare spatio-temporala. De asemenea, contribuie si prin dezvoltarea perceptiei auditive,
vizuale si tactile, dezvoltarea memoriei auditive, vizuale si a serialitatii, precum si prin
dezvoltarea coordonarii miscarilor fine ale mainilor.

Pentru intarirea perceptiilor senzoriale corecte, a unei engrame corecte, sunt utilizate toate
mijloacele posibile: explicatiile verbale, inregistrarile cinematice, etc.

Pe langa tratamentul de kinetoterapie se pot utiliza tratamentul de fizioterapie, prin procedurile

sale si masajul medical.

Tratamenteafectiunimembrusuperior:
Tratament artroza

Artroza este boala degenerativa a unei articulatii. Face parte din categoria bolilor reumatismale
degenerative, fiind o afectiune articulara cronica. Este mai frecventa in randul persoanelor in
varsta, insa poate aparea si la persoanele mai tinere datorita modului de viata, a dietei
necorespunzatoare, a eforturilor repetitive ce suprasolicita o anumita articulatie. Artroza este
cea mai frecventa suferinta articulara intalnita la om.

Artrozele sunt determinate de mai multi factori, de aceea ele sunt considerate afectiuni
pluripatogenice si polietiologice. Mecanismul de producere este atat mecanic (prin forte mari
de presiune exercitate asupra cartilajului articular) cat si biochimic (prin alterarea structurii
cartilajului si implicit cu scaderea rezistentei). In cazul artrozei membrului superior exista
anumite activitati ce favorizeaza aparitia acestei afectiuni: anumite profesii (mineritul,
folosirea uneltelor pneumatice), unele sporturi de performanta (tenis de camp, ridicarea
halterelor, aruncarea sulitei).

Tratamentul artrozei membrului superior

Terapia fizica si de recuperare este cea mai importanta si cea mai eficienta forma de terapie in
tratarea artrozei, implicit a artrozei membrului superior! Cabinetul nostru ofera posibilitatea
tratarii artrozei membrului superior prin kinetoterapie, forme moderne de fizioterapie si masaj
terapeutic. Programul de recuperare in aceasta afectiune este dominat de kinetoterapie,
specialistii nostri alcatuind programe individualizate, adaptate fiecarui pacient in parte. Inainte
de inceperea tratamentului recuperator se face evaluarea articulatiilor membrului superior,
pentru a determina gradul de mobilitate articulara. Unghiurile se masoara cu ajutorul unui
dispozitiv numit goniometru. Redobandirea mobilitatii cotului se face prin adoptarea unor
posturi specifice, mobilizari autopasive si miscari active. Alte tipuri de exercitii sunt folosite
pentru redobandirea fortei musculare a musculaturii flexoare, extensoare, supinatoare si
pronatoare.

Exista anumite particularitati in recuperarea cotului: cotul inflamat nu trebuie mobilizat pana
la disparitia inflamatiei, iar mobilizarile pasive nu sunt recomandate in recuperarea cotului, din
cauza pericolului de aparitie a miozitelor calcare.

Fizioterapia este reprezentata de elctroterapie si hidrotermoterapie, cu rol extrem de favorabil

in tratarea artrozei membrului superior. Hidrotermoterapia cuprinde urmatoarele proceduri:
impachetari cu parafina, cu namol, bai calde simple sau bai combinate cu masaj sau
kinetoterapie. Cabinetul nostru este specializat in electroterapie, fiind dotat cu aparatura de
ultima generatie, ce poate fi deplasata si la domiciliul pacientului! Electroterapia, constituita
din: curenti interferentiali, curent galvanic, ultrasunete, radiatii infrarosii, are urmatoarele
efecte benefice in tratarea artrozei membrului superior: calmeaza durerea, reduce inflamatia,
stimuleaza musculatura din jurul articulatiei afectate, creste mobilitatea articulara.
Tratament contracturi musculare

Contractura musculara este considerata un exces al tonusului muscular, o scurtare dureroasa a

fibrelor tesutului moale, prin mentinerea unei tensiuni intramusculare, peste limitele sale
fiziologice. De asemenea este considerata un exces al tonusului muscular, care intereseaza o
articulatie (muschi, structuri conjunctive), determinanand o limitare a amplitudinii de miscare
a articulatiei respective. In functie de situatia tesutului scurtat, contractura poate fi de
flexiune, de extensiune, de abductie, de adductie.

Contractura musculara precum si a tesutului conjunctiv la nivelul membrului superior poate

avea mai multe aspecte:
- contractura miostatica ce poate aparea ca o stare de incordare musculara (stare nepatologica)
si ca o scurtare adaptativa a structurii musculo-tendinoase (stare patologica);
- contractura prin aderente fibrotice ce apare in caz de proces inflamator, insotit de edem;
- contractura pseudo-miostatica sau spasticitatea, este o hipertonie musculara cauzata de
leziuni ale sistemului nervos central;
- contractura congenitala (are la baza mecanisme centrale si periferice).

Muschii in stare de contractura sunt fermi la palpare, tendonul este intins, iar imobilizarea le
reduce semnificativ amplitudinea de miscare. Contracturile musculare la nivelul membrelor
superioare pot fi datorate si ca urmare a unor solicitari fizice intense, sau a purtarii unor
greutati mult prea mari in segmentul respectiv.

Kinetoterapia joaca rolul principal in tratamentul contracturilor musculare, si este de mare

folos. Inhibitia activa, ce se aplica numai tesutului contractil, prin intermediul unor tehnici de
facilitare neuro-proprioceptiva, are la baza inducerea reflexa a relaxarii musculare. Inhibitia
activa se utilizeaza inaintea stretchingului muscular (intinderea), cu scopul de a pregati
muschiul, relaxandu-l inainte ca acesta sa fie intins. Stretchingul, sau intinderea, reprezinta
denumirea manevrelor care alungesc tesutul moale scurtat patologic. Rezultatul este cresterea
amplitudinii de miscare.

Stretchingul muscular pe muschiul scurtat, realizeaza desfacerea actinei de miozina prin

ruperea puntilor transversale. Intinderea pasiva este o tehnica frecvent utilizata pentru a trata
contractura musculara. Stretchingul pasiv este o metoda buna pentru relaxarea contracturii
musculare si pentru reducerea oboselii si a durerilor.

Fizioterapia, prin diversitatea procedurilor sale este folosita cu succes in combaterea

contracturilor musculare cat si in ameliorarea durerilor. Se folosesc comprese, electroterapie
antalgica cu curenti de joasa frecventa, unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, diapulse,
etc. Electroterapia locala se adreseaza atat durerii ca simptom (electroterapie antalgica
simptomatica), cat si contracturii musculare si ea sursa generatoare de durere (electroterapie
antalgica patogenica). La fel de utile sunt si aplicatiile cu parafina.

Pentru decontracturarea musculaturii membrelor superioare se foloseste masaj manual si

vibromasaj. Masajul se incepe cu efleuraj, pentru a obtine o vasodilatatie pregatitoare pentru
framantatul profund care va contribui la calmarea locala a durerilor, iar la urma vibromasaj cu
efect in profunzimea zonei masate si cu actiune antalgica.
Tratament deficit motor

Diagnosticul de deficit motor reda un termen ,,ce acopera" o varietate de simptome de origine
neurologica, in mod special. Gravitatea unui deficit motor este data atat de topografia cat si de
extinderea leziunii. Traumatismele, pot produce la nivelul coloanei vertebrale o entorsa sau
luxatii in cel mai fericit caz, sau fracturi cu interesarea maduvei spinarii, care pot provoca
tetraplegii (si cu afectarea membrelor superioare cat si a celor inferioare), iar mai des numai
paraplegii. Fractura apofizei transversale C7 poate da o paralizie de plex brahial, deci cu
afectarea membrului superior, ceea ce pune probleme de reeducare functionala.

In situatia unei hernii de disc cervicale, cu compresiune radiculara poate aparea un deficit
motor sub forma de pareza, prezent la nivelul umarului si bratului insotit de atrofie la mana.
In caz de compresiune medulara, se ajunge la hemi si terapareza sau chiar la hemi si
tetraplegie.

Un deficit motor la nivelul membrului superior, poate fi cauzat de o compresiune medulara in

cervico-brahialgie. In sindromul umar-mana al lui Steinbrocker, sindrom dureros intins pe
toata mana, pe tot membrul superior, cu tulburari vaso-motorii si trofice, apare un deficit
motor ce se accentueaza cu atrofie musculara a antebratului si mainii.

Mana are capacitatea de a executa cele mai complexe acte motorii ale omului, nu numai de
manipulare perfectionata ci si de sensibilitate deosebita. Astfel, un deficit motor la nivelul
mainii poate afecta foarte mult desfasurarea activitatilor zilnice (spalat, imbracat, mancat, etc)
si in general afecteaza calitatea vietii acestui pacient.

Privind membrul superior, tratamentul prin kinetoterapie a deficitului motor al mainii, mai ales
la nivelul degetelor, urmareste stabilirea bilantului functional al acestui segment si in special
reeducarea prehensiunii. Scopul kinetoterapiei mai este si cel de a redobandi mobilitatea
articulara in membrul superior si tonicitatea musculara, ceea ce se va putea obtine prin
intermediul miscarilor pasive, pasivo-active, active si a miscarilor cu rezistenta. Se folosesc
multe exercitii de coordonare, ergoterapie si terapie ocupationala.

Tratamentul prin agenti fizici cuprinde un grup larg de agenti terapeutici, care modifica
reactivitatea organismului, restabilind unele functii deficitare si combatand durerea. In functie
de gradul denervarii, programul de recuperare va fi axat pe electrostimulare selectiva cu
curenti exponentiali, cu panta variabila. Electrostimularea este o terapie substitutiva a
comenzii nervoase care a fost afectata partial sau total , ce permite evitarea hipotrofiei
unitatilor motorii active sau declanseaza contractia in unitatile motorii denervate mentinand
astfel proprietatile contractile ale fibrelor musculare aferente.

Masajul se utilizeaza dupa metodologia clasica, folosind procedeele principale. Se efectueaza

intr-un ritm mai intens cu efect de stimulare. Masajul are ca obiective stimularea tonusului
muscular, imbunatatirea excitabilitatii, a contractilitatii si a elasticitatii fibrelor musculare,
imbunatatirea conditiilor de nutritie, prin activarea circulatiei sanguine la nivelul musculaturii
membrelor superioare.
Tratament epicondilita

Epicondilita se manifesta prin durere si sensibilitate la nivelul tendoanelor din vecinatatea

epicondilului lateral sau medial al humerusului. In functie de localizarea afectiunii epicondilita
poate fi laterala sau mediala. Epicondilita laterala mai poarta denumirea de "cotul
tenismenului", fiind mai frecventa la jucatorii de tenis, care isi misca incorect cotul,
suprasolicitand tendonul extensor. Epicondilita mediala este mai putin frecventa decat cea
laterala si mai este numita si "cotul jucatorului de golf", deoarece se intalneste mai ales la
persoanele care practica acest sport, dar si la inotatori. Durerea in epicondilita mediala este
mai accentuata la miscarile de apucare, iar simptomatologia include durere pe grupul muscular
de flexie, pronatie si astenie musculara.

Cauzele epicondilitei
Afectarea tendoanelor din vecinatatea epicondililor humerali apare din cauza unor
microtraumatisme sau suprasolicitari repetate ale cotului, asa cum am amintit mai sus.
Organismul reactioneaza la aceste mecanisme prin adaptarea zonei de insertie a tendoanelor la
stres, prin schimbarea structurii fibrelor de colagen din componenta tendoanelor. Daca dispare
capacitatea de regenerare si adaptare la stres, se instaleaza procesele degenerative. In
epicondilita durerea apare din cauza modificarilor structurii chimice a matricei extracelulare, a
prezentei tesutului fibros sau din cauza iritatiei terminatiilor nervoase libere.

Simptomatologia in epicondilita
Simptomul principal in epicondilita este durerea, localizata in partea laterala sau mediala a
cotului, in functie de localizarea leziunii. Durerea poate iradia la nivelul antebratului si foarte
rar la nivelul bratului. Activitatile care presupun miscari de apucare sau strangere sunt afectate,
bolnavul prezentand dificultati la efectuarea unor miscari banale: deschiderea unor dopuri,
strangerea de mana, etc.
In cazurile severe de epicondilita intalnim: durere in repaus, cu accentuarea ei la aplicarea unei
minime rezistente la nivelul pumnului, inflamatie locala, reducerea semnificativa a mobilitatii
articulare la nivelul pumnului, scaderea fortei de prehensiune cu peste 50%.

Tratamentul epicondilitei
In functie de gravitatea simptomatologiei si a leziunilor se utilizeaza diverse forme de
tratament: tratament medicamentos, tratament fizio-kinetoterapeutic si masaj medical,
tratament chirurgical.

Programul terapeutic al epicondilitei se realizeaza progresiv, in 3 etape:

- in faza acuta - principalele obiective sunt reducerea inflamatiei si calmarea durerii,
stimularea regenerarii tisulare, combaterea hipotrofiei musculare. Ca si tratament
medicamentos se pot utiliza antiinflamatoarele nesteroidiene pentru a reduce inflamatia si a
calma durerea. In aceasta faza se face pregatirea fizica pentru programul de kinetoterapie, prin:
crioterapie (racirea zonei afectate), electroterapie, laserterapie, masaj terapeutic. Durerea este
factor limitativ pentru miscari, astfel ca nu se vor efectua miscari dureroase, precum cele de
prehensiune sau de ridicare de greutati. Se pot face exercitii usoare de kinetoterapie: miscari
pentru cresterea mobilitatii si flexibilitatii la nivelul pumnului si cotului (miscari de flexie si
extensie), exercitii pentru intretinerea tonusului si a fortei musculare prin contractii izometrice
vizand flexia, extensia de cot si pumn, precum si exercitii de pronatie si supinatie.

- in faza subacuta - obiectivele tratamentului sunt: intretinerea flexibilitatii, cresterea fortei si a

rezistentei musculare, refacerea activitatilor functionale si revenirea in activitate. In aceasta
faza se introduc programele de crestere a fortei musculare, prin exercitii concentrice si
excentrice. Gradul de dificulate al exercitiilor si nivelul de solicitare cresc progresiv, in paralel
cu diminuarea durerii. Ca mijloace pregatitoare pentru kinetoterapie se vor utiliza: crioterapia,
electroterapia, laserterapia, ultrasonoterapie, masajul sedativ, termoterapia (incalzirea zonei
afectate). Exercitiile de kinetoterapie cuprind miscari specifice pentru intretinerea mobilitatii
articulare, cresterea fortei musculare prin exercitii concentrice si excentrice. Se poate utiliza
orteza de cot pentru diminuarea tensiunii tendo-musculare.

- in faza cronica - obiectivele sunt aceleasi ca si in faza subacuta, insa exercitiile sunt de
intensitate mai crescuta, introducandu-se si activitati mai solicitante si activitati sportive.
Tratament fractura

La nivelul membrului superior, cele mai frecvente fracturi sunt cele ale humerusului, in mod
special fracturile extremitatii proximale humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile
colului humeral, precum si fracturile colului chirurgical. La nivelul antebratului este des
intalnita fractura cubitusului (considerata si fractura de aparare). O fractura agresiva care pune
probleme in recuperare este fractura metacarpiana.

Tratamentul fracturii in general, este ortopedic si consta din reducerea fracturii si imobilizare
cu bratul lipit de corp. Tratamentul recuperator trebuie sa fie instituit cat mai precoce posibil si
urmeaza schema generala cu unele precautii suplimentare ce trebuiesc luate inainte de
consolidarea completa sau in cazul unei osteosinteze nu foarte stabile. In functie de sediul
fracturii, se remarca unele aspecte particulare de care trebuie sa se tina seama in mod deosebit,
in timpul kinetoterapiei active.

Fractura colului humeral (colul anatomic), permite inceperea tratamentului kinetic cat si a
celui fizioterapic, direct cu perioada a treia deoarece aceasta fractura nu interfereaza insertiile
muschilor planului profund. Acesta este si motivul pentru care toate miscarile active sunt
permise. Marimea amplitudinii miscarilor si a rezistentei opuse sunt dicatate de intensitatea
durererii provocata de miscarea respectiva.

In fractura capului humeral, tratamentul fizical-kinetic, privind reducerea intensitatii durerii se

obtine prin departarea suprafetelor articulare folosind exercitiul Codman si asociind la
diferitele miscari executate, tractiunea in ax a bratului.

Fractura colului chirurgical este extraarticulara, motiv pentru care influenteaza mai putin
functionalitatea umarului. Recuperarea se incepe foarte devreme, mai ales in fracturile fara
deplasare, care nu necesita reducere si imobilizarea nu este intotdeauna obligatorie. In acest tip
de fractura, nu se permit miscari contrarezistenta sau prize care transforma humerusul in brat
de parghie. Prin urmare, tehnicile de rearmonizare, gleno-humerala, tractiunile precum si
miscarile pasive sunt cel putin contraindicate.

Obiectivele fizioterapiei sunt combaterea durerii si a inflamatiei locale. Mijloacele cele mai
des utilizate sunt crioterapia locala (masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei),
ultrasonoforeza cu hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri pentru a elimina efectul
caloric), laser, curentii interferentiali de medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa
(diadinamici, curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca intensitatea
curentului sa fie limitata sau chiar sub pragul si durata aplicatiei cat mai lunga.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament laxitate articulara
Leziunile articulare traumatice, in special subluxatiile (luxatiile incomplete), luxatiile si uneori
entorsele, determina elongari sau rupturi ale capsulei si/ sau ligamentelor articulare, ceea ce va
determina ca sechela o laxitate articulara. In functie de gravitatea acestei laxitati, se poate
ajunge pana la instabilitate grava articulara, care compromite functia articulara in cazul
membrului superior, necesitand interventia operatorie. Laxitatea ligamentara predispune la
dislocari, la uzura cartilajului articular cu artroza consecutiva, la algoneurodistrofie.

Semnele clinice ale unei laxitati articulare sunt dominate de posibilitatea de a se executa activ
sau pasiv o anumita miscare, intr-un anumit plan, cu o amplitudine crescuta fata de normal.
Uneori apar miscari imposibile in mod fiziologic, cum ar fi hiperextensia cotului.

La nivelul membrului superior, articulatiile ce pot fi cuprinse de laxitate articulara sunt asadar
articulatia cotului, umarului si articulatia mainii. Pot fi interesate de asemenea si articulatiile
mici ale degetelor mainii.

Combaterea durerii reprezinta un obiectiv principal al kinetoterapiei si in general al planului

de recuperare, deoarece durerea poate crea impotenta functionala sau poate impiedica
aplicarea kinetoterapiei. Pentru membrul superior se folosesc exercitii de tonifiere a
musculaturii, de crestere a fortei musculare, urmarindu-se obtinerea unei musculaturi
puternice. Durata unei vindecari ligamentare normale este in functie de marimea ligamentului,
de fortele la care el este supus in mod fiziologic. Astfel pentru ligamentele degetelor poate fi
suficienta o durata de 3 saptamani, in timp ce pentru ligamentele umarului, sa nu ajunga nici 3
luni. Varsta poate fi, fara indoiala un factor care influenteaza durata de vindecare a
ligamentelor rupte (in copilarie mai repede decat la batranete) dar acest factor este mult mai
putin evident ca la vindecarea osului fracturat.

Tratamentul fizioterapic este la fel de eficient precum este si cel kinetic. Fizioterapia foloseste
electroterapia atalgica si antiinflamatorie, (curentii Trabert, curentii interferentiali, diapulse,
curenti diadinamici, TENS, laser, unde scurte etc.O mentiune aparte merita sa fie facuta pentru
hidrokinetoterapie. Aceasta procedura este indispensabila si aduce un beneficiu imens
recuperarii.

Masajul terapeutic este indicat in laxitate articulara, in special pentru efectul de tonifiere, pe
care il are asupra muschilor care stabilizeaza articulatia. Masajul articular constituie o forma
de masaj local deosebit de utila si eficace.

Masajul este indicat in combaterea durerilor, prin efectele sale sedative si relaxante si in
reducerea instabilitatii articulare, determinate de luxatii, entorse, etc. Masajul are rolul,
totodata de-a pregati articulatia pentru programul de kinetoterapie. Numarul si durata
sedintelor de masaj se stabilesc in functie de nevoile fiecarui pacient, in functie de
particularitatea afectiunii determinante a laxitatii articulare.
Tratament leziuni neuromusculare

La nivelul membrelor superioare se intalneste leziunea nervului median, a nervului cubital si a

nervului radial. Leziunea nervului median, determina incapacitatea de-a realiza flexia in
articulatia interfalangiana a indexului, de a flecta falanga terminala a policelui, de a pierde
sensibilitatea de partea radiala a palmei, si a afecta la nivelul pumnului muschiul abductor.
Leziunea nervului cubital, determina abductia degetului mic cu deformarea lui ,,in gat de
lebada " a mainii, cu pierderea sensibilitatii deasupra degetului mic si pe arie variabila la
nivelul degetului inelar. Leziunea nevului radial (nervul care deschide palma), determina
scaderea sensibilitatii prin mentinerea pumnului strans, poate cuprinde partea dorsala a
radacinii policelui.

O leziune la nivelul membrului superior poate fi data de sindromul de tunel carpian, care
reprezinta compresiunea nervului median, la nivelul ligamentului articulatiei pumnului,
determinand furnicaturi si durere in palma, muschii implicati fiind abductor policis brevis, cu
atrofia muschilor palmei.

O alta leziune neuromusculara la nivelul membrului superior, poate fi data de spondiloza

cervicala, cu afectarea radacinilor nervoase, si anume: durere in brate si degete, reflexe
diminuate, pierderea sensibilitatii periferice, pareze de neuron motor periferic. Muschii
interesati sunt bicepsul brahial, asociat cu lezarea nervului cubital (flexor carpi ulnaris) -
pacientul opune rezistenta la extensia pumnului.

Recuperarea unor leziuni neuromusculare presupune realizarea si urmarea cu strictete a unui

plan terapeutic bine structurat, realizat de catre un terapeut cu experienta. Tratamentul
recuperator trebuie instituit cat mai precoce posibil. Cele mai eficiente proceduri terapeutice
sunt kinetoterapia, fizioterapia, cuprinzand laserterapia si electroterapia si masajul terapeutic.

Tratamentul kinetic constituie un mijloc deosebit de recuperare a leziunilor neuromusculare.

Kinetoterapia, terapia prin miscare are rol in tonifierea musculaturii afectate, reeducarea
prehensiunii, cresterea coordonarii miscarilor, si desigur calmarea durerilor, etc. Kinetoterapia
intervine si in reeducarea sensibilitatii. Aceasta terapie foloseste tehnici particulare ce uzeaza
din plin de facilitarea periferica si centrala a activitatii neuromusculare. O asociere eficienta a
tratamentului kinetic in recuperarea leziunilor neuromusculare o reprezinta asocierea cu
terapia ocupationala, ergoterapia.

Fizioterapia poate fi utilizata cu bune rezultate in tratamentul leziunilor neuromusculare

datorita efectelor sale beneficice: efect analgezic, efect trofic, efect stimulant, efect relaxant,
etc. In cadrul tratamentului complex, se foloseste laserterapia, electroterapia: curenti
diadinamici, curentii interferentiali, curentii de joasa frecventa, curentii de medie frecventa,
diapulse, termoterapia, crioterapia etc.

Masajul este deasemenea recomandat avand numeroase efecte benefice in tratamentul

leziunilor neuromusculare. Are efect analgezic, trofic, stimulant, et
Tratament luxatie

Luxatia se produce prin indepartarea permanenta a suprafetelor articulare, acompaniate de

ruptura capsulei, hemartroze si alte leziuni articulare si juxtarticulare. Simptomul principal
este durerea care se mareste odata cu tentativa de miscare; se mai intalneste o impotenta
functionala, edem, scurtarea eventuala a segmentului unde s-a produs leziunea, iar uneori apar
parestezii, paralizii, si o usoara cianoza datorata unei compresiuni nervoase si vasculare, etc.
Cand cele doua suprafete articulare nu mai au nici un contact intre ele, este vorba despre o
luxaatie completa. Daca mai exista un oarecare contact, leziunea se numeste luxatie
incompleta sau subluxatie.

Luxatia habituala apare fara un traumatism major, la o miscare normala. Este mai frecventa la
umar cand poate sa se produca in urma unei aruncari a unui obiect. La o inspectie, o luxatie de
umar se prezinta cu ,,umar in epolet". Luxatiile intalnite la nivelul articulatiei umarului sunt:
luxatia capului humeral si luxatia acromioclaviculara. La nivelul membrului superior, des
intalnita este si luxatia cotului. Luxatiile sunt frecvente si la nivelul degetelor si mainii, la
sportivi (la jocurile cu mingea - volei, handbal, baschet, tenis); la luptatori de cele mai multe
ori se produce deplasare. Luxatia metacarpofalangiana a policelui (degetul mare al mainii) este
una dintre cele mai frecvente luxatii la nivelul mainii.

Tratamentul luxatiei este ortopedic si se completeaza cu recuperare medicala: kinetoterapie,

fizioterapie si masaj terapeutic. Recuperarea luxatiei necomplicate, trebuie sa inceapa cat mai
precoce pentru a se evita instalarea redorii, in special in situatia umarului, acolo unde
imobilizarea este de tip Dujarrier. Aceasta perioada de imobilizare are rolul de-a asigura
cicatrizarea capsulo-ligamentara si musculara. In aceasta etapa mobilizarile pasive au anumite
restrictii la nivelul unor articulatii, cum ar fi cea a umarului. La baza inceperii mobilizarilor,
sta miscarea activa-pasiva. Kinetoterapeutul va invata totodata in aceasta etapa bolnavul, care
miscari ii sunt permise si care ii sunt contraindicate. Kinetoterapia recomanda si foloseste inca
de la inceput exercitiile statice izometrice. In tratamentul kinetic poate fi recomandata si
scripetoterapia pentru recastigarea amplitudinilor mari ale miscarilor. Obiectivul general al
kinetoterapiei este mentinerea unei bune mobilitati a celorlalte articulattii precum si asigurarea
,,pompajului" venolimfatic, atat prin miscari, cat mai ales prin exercitiile de flexie-extensie a
articulatiilor invecinate, articulatiei ce prezinta luxatie.

Fizioterapia are multiple indicatii in tratamentul luxatiilor. Se folosesc curentii diadinamici,

ultrasunetul, termoterapia. Pentru grabirea procesului de vindecare locala, se indica aplicatia la
2-3 zile interval, a cate unei sedinte de diapulse. De mare folos este aplicarea dusului subacval.
Acesta este un mijloc eficace in reducerea proceselor aderentiale si in ameliorarea mobilitatii
articulare.

Masajul terapeutic se adreseaza sechelelor luxatiei si are urmatoarele obiective:

- ameliorarea circulatiei sanguine si a troficitatii locale
- reducerea tulburarilor vasculotrofice
- tonifierea formatiunilor capsulo-ligamentare
- imbunatatirea tonusului musculaturii invecinate.

Pentru masajul articular se utilizeaza netezirea (efleurajul) cu palma, urmata de frictiuni cu

varfurile degetelor. Pe segmentele invecinate articulatiei afectate se executa framantari, rulat si
tapotament ,,in ventuza", tocat sau batatorit, manevre care combat hipotonia sau hipotrofia
musculara.
Tratament recuperare postoperatorie

Unele traumatisme (fracturile, luxatiile, entorsele), la nivelul membrului superior, survenite

prin lovire sau prin cadere, precum si situatiile care presupun eliberarea unor nervi afectati de
compresiuni, necesita abordarea interventiei chirurgicale. In acest sens, dupa orice interventie
chirurgicala este necesara instituirea unui program recuperator.

Pentru ca, oricat de eficient ar fi tratamentul chirurgical in redarea unei functii normale a
membrului superior, dupa o leziune traumatica, tehnicile de microchirurgie trebuie completate
in mod obligatoriu cu programe de recuperare prin mijloace terapeutice precum:
kinetoterapia, fizioterapia si masajul terapeutic.

In tratamentul de recuperare postoperatorie, tratamentul kinetoterapic urmareste precoce,

controlul inflamatiei postoperatorii, controlul si favorizarea procesului de cicatrizare a partilor
moi, precum si recuperarea functiei articulare (mobilitatea, rezistenta, forta), etc.

Controlul inflamatiei postoperatorii se realizeaza prin repaus articular total, asigurat de o

orteza. Pozitia inalta, antidecliva, mobilizarea activa in flexie-extenie, a segmentelor ce nu au
fost supuse interventiei chirurgicale, asigura reducerea semnificativa a edemului, a reactiilor
inflamatorii, si implicit a durerii. Favorizarea cicatrizarii partilor moi incepe imediat dupa faza
acuta (considerata in medie de 10 zile), prin exercitii active ale grupelor musculare din zonele
invecinate locului unde a fost efectuata operatia.

Un program de kinetoterapie pasiva sustinuta pentru mentinerea unei bune mobilitati articulare
se dovedeste a fi necesar si foarte eficient prin urmare. Recuperarea fortei musculare incepe
dupa aproximativ 45 de zile de la operatie prin exercitii active izodinamice cu incarcare
progresiva. De preferat sunt exercitiile rezistive concentrice efectuate din diferite pozitii si in
diferite sectoare de mobilitate.

In primele stadii postoperator, desi se dovedesc a fi foarte utile, aplicarea unor proceduri de
electroterapie antiinflamatorie si antalgica, sunt destul de greu de realizat, din punct de vedere
tehnic. Stimularea electrica a muschilor din regiunea in care s-a efectuat interventia
chirurgicala, in special cu ajutorul curentilor de joasa frecventa si a celor de medie frecventa
sub forma interferentiala, poate grabi procesul de cicatrizare a partilor moi. Se pot folosi foarte
bine, crioterapia locala, ultrasonoterapia, si laserul cu conditia respectarii parametrilor adecvati
stadiului inflamator local. O mentiune aparte merita sa fie facuta pentru hidrokinetoterapie.
Aceasta procedura este indispensabila si aduce un beneficiu imens recuperarii, in special a
amplitudinii articulare.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii postoperatorie, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament recuperare posttraumatica

Cele mai frecvente traumatisme la nivelul membrelor superioare sunt fracturile, in mod
special: fracturile extremitatii proximale humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile
paletei humerale, fracturile olecranului, fracturile capului colului radial, etc. La nivelul
antebratului este des intalnita fractura cubitusului (considerata fractura de aparare). O fractura
agresiva care pune probleme in recuperare este fractura metacarpiana. Alte traumatisme ale
membrelor superioare care necesita tratament recuperator sunt luxatiile si entorsele mai rar.

Problema principala a tratamentului posttraumatic a membrului superior o constituie

prevenirea instalarii redorii articulare si corectarea ei cat mai precoce, atunci cand a apucat sa
se instaleze deja. Stabilitatea articulara si forta musculara sunt obiective imediat urmatoare.
Cum durerea si inflamatia locala sunt elemente prezente constant in toate fazele de evolutie a
traumatismelor membrului superior, (mai ales in cazul articulatiei umarului), reducerea pana la
disparitia acestora este o preocupare constanta a kinetoterapiei, fizioterapiei si masajului
medical.

Tratamentul kinetic in recuperarea posttraumatica a membrului superior reprezinta cel mai

rational mod de abordare terapeutica, deoarece dispune de mijloacele specifice cele mai
eficiente, si cu cele mai reduse contraindicatii sau efecte secundare.
Pe perioada de imobilizare, obiectivul terapeutic al kinetoterapiei este de a prezerva functia
normala a articulatiilor supra- si/ sau subiacente. Spre exemplu, in situatia unui traumatism la
nivelul articulatiei cotului, redoarea pumnului si a degetelor se previne prin mobilizari repetate
in mai multe sedinte in cursul zilei, din pozitie antidecliva a mainii, astfel favorizand circulatia
de intoarcere si profilaxia edemului de imobilizare. Umarul se mobilizeaza atat din articulatia
gleno-humerala cat si din articulatia scapulo-toracica, care este mai frecvent neglijata. Dupa
inlaturarea imobilizarii se practica un program de kinetoterapie globala a membrului superior
in lant kinetic deschis. Treptat se introduc exercitii rezistive concentrice, foarte atent gradate,
incepand cu o rezistenta foarte mica, aceste exercitii fiind efectuate din diferite pozitii in
diferite sectoare de mobilitate.

Concomitent cu programul de kinetoterapie, se incepe tratamentul fizioterapic, al carui

obiectiv este combaterea durerii si a inflamatiei locale. Mijloacele cele mai des utilizate sunt
crioterapia locala (masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei), ultrasonoforeza cu
hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri pentru a elimina efectul caloric), laser,
curentii interferentiali de medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa (diadinamici,
curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca intensitatea curentului sa fie
limitata sau chiar sub prag si durata aplicatiei cat mai lunga.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament redoare articulara

Prin redoare articulara se intelege limitarea mai mult sau mai putin importanta a miscarilor
articulare la nivelul membrelor sau coloanei vertebrale. Redorile articulare la nivelul
membrului superior pot avea multiple cauze. La nivelul umarului redoarea articulara poate fi
determinata de aparitia unei hernii de disc cervicale. Redoarea articulara la nivelul membrului
superior poate fi intalnita in stadiul de debut al unei poliartrite reumatoide. In artrita
psoriazica, cele mai afectate articulatii sunt articulatiile interfalangiene. Aceasta afectiune se
manifesta printr-o tumefactie articulara cu redoare articulara matinala. Artrita cu poliartralgie
migratorie a articulatiilor mici ale mainii, incheieturii mainii, cotului, prezinta de asemenea
redoare si tumefiere articulara. Redoarea articulara la nivelul membrului superior este intalnita
si in sindromul Hunter.

Sindromul algoneurodistrofic apare ca o complicatie tardiva a fracturilor membrului superior

si se manifesta prin durere ce depaseste limitele focarului de fractura, tulburari circulatorii,
tulburari trofice ale fanerelor, redori articulare. La nivelul membrului superior, este intalnita
pseudoartroza (falsa articulatie), ce reprezinta neconsolidarea fracturii. In aceasta situatie,
redoarea articulatiilor vecine focarului de fractura se poate instala datorita unei imobilizari
prelungite.

Miscarea, dozata si controlata oportun, este indispensabila pentru mentinerea lubrefierii

articulare, incetinind limitarea progresiva a amplorii miscarilor articulare si conservarea
troficitatii musculare. Un program kinetoterapeutic trebuie inclus intotdeauna in orice schema
de tratament a redorilor articulare, orientarea programului facandu-se in functie de stadiul
clinico-anamoto-functional al afectiunii care a determinat redoarea articulara. Se recomanda
ca programul kinetic sa debuteze prin mobilizarea pasiva a articulatiei. In acest fel,
kinetoterapeutul ia contact direct cu articulatia afectata, intra in comunicare cu pacientul,
asigurand totodata o buna colaborare pe durata programului complex de recuperare.
Mobilizarile articulare sunt recunoscute pentru mentinerea sau ameliorarea amplitudinilor de
miscare. Posturarile completeaza programul de lupta impotriva redorii articulare. Se
porneste de la pozitia de amplitudine maxima permisa de redoare si cu ajutorul unor forte
exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca cresterea amplitudinii unghiurilor de
miscare. Se pot utiliza cu folos unele tehnici de facilitare neuro-musculara proprioceptiva, cum
ar fi: alternanta contractie izometrica izotonica, stabilizarea ritmica, tehnica hold - relax.

Fizioterapia, la fel ca si kinetoterapia se adapteaza in functie de forma clinica si de stadiul de

evolutie a afectiunii care a determinat redoarea articulara. Se foloseste termoterapia, caldura cu
efecte pozitive asupra redorilor articulare, bai partiale, cataplasme, comprese, bai cu ape
minerale, bai de namol etc. Acestora le se asociaza proceduri de electroterapie (curenti
interferentiali, curenti de joasa frecventa, curenti diadinamici, etc.).

Masajul, are o actiune de sedare (calmare) asupra algiilor si redorilor articulare cat si
musculare.
Tratament sindrom canal carpian

Compresiunea nervului median din interiorul tunelului carpian este patologia care rezulta in
urma semnelor si simptomelor sindromului de canal carpian. Partile inferioare si laterale ale
tunelului carpian sunt alcatuite din oasele carpiene, iar partea superioara a canalului carpian
este alcatuita din ligamentul carpian transversal. Pe langa nervul median, tunelul contine
deasemenea, si tendoanele flexoare ale degetelor.

Jumatate din toate cazurile de sindrom de canal carpian, apar la pacientii cu varsta cuprinsa
intre 40 si 60 de ani, predominant la femei, acestea fiind afectate intr-o proportie de
aproximativ 70%.

Manifestarile clinice in sindromul de canal carpian:

- sindromul de canal carpian este cel mai frecvent obturator al nervilor din organism;
- compresiunea nervilor poate duce la ischemie, determinand cianoza si furnicaturi la nivelul
falangelor cuprinzand (policele, indexul, mediusul);
- compresiunea nervului intr-un timp indelungat poate duce la atrofia eminentei tenare;

Factorii de risc in sindromul de canal carpian:

- activitatile manuale repetitive (flexia sau extensia prelungita, prinderi sau stoarceri
frecvente);
- dezechilibrul endocrin (in special diabet sau boli ale tiroidei);
- neuropatia;
- artrita reumatoida;
- graviditatea;

Tratamentul in sindromul de canal carpian trebuie instituit cat mai precoce posibil.
Tratamentul in general urmareste imbunatatirea calitatii vietii acestor pacienti. Kinetoterapia
alaturi de terapia ocupationala trebuie consultata pentru a invata modificarea activitatilor, in
special activitatile corelate cu munca de zi cu zi. Exercitiile terapeutice destinate acestui
sindrom sunt in principal exercitii de stimulare a nervilor ce ofera posibilitatea ameliorarii
simptomele de compresiune a nervilor.

In situatiile dificile, in care metodele nonoperative dau gres, pentru pacientii cu cianoza
constanta sau pacientii cu slabiciuni motorii, se recurge la eliberarea chirurgicala a
ligamentului carpian transversal. Scopul interventiei chirurgicale este de a preveni agravarea
afectiunii si de a ajuta la regenerarea si recuperarea nervului. Eliberarea tunelului carpian
poate fi realizata printr-o operatie deschisa sau cu ajutorul unei interventii endoscopice.

O recuperare post-operatorie poate fi scurta ca si durata, in unele situatii, iar in altele poate sa
dureze chiar si pana la un an. Oamenii in varsta cu dureri, parestezie si cianoza pot sa nu
raspunda bine la tratamentul chirurgical datorita riscului crescut de fibroza sau pierderi
axonale, fapt pentru care kinetoterapia este indispensabila si constituie tratamentul de baza.

In tratamentul sindromului de canal carpian, este indicat si tratamentul fizioterapic.

Fizioterapia, prin diversitatea procedurilor sale, in special prin folosirea a celor de
electroterapie, are efecte benefice: analgezice, trofice, etc.

Masajul terapeutic, prin folosirea procedeelor principale, activeaza circulatia locala, circulatia
in teaca nervilor, decongestioneaza teaca nervilor si tesuturile inconjuratoare, precum
favorizeaza nutritia si refacerea functionala a acestora.

Tratamenteafectiunispatesiabdomen:
Tratament cifoza

Cifoza se refera la conturul normal al coloanei vertebrale toracice (dorsale) sau sacrate.
Reprezinta curbura fiziologica in plan sagital (in planul vertical de simetrie al corpului.
Curbura fiind orientata spre posterior), la aceste 2 nivele. Ca o entitate patologica, cifoza se
refera la accentuarea acestor curburi fiziologice. Cifoza poate fi congenitala sau dabandita in
cursul vietii. Forma cel mai des intalnita este cea dobandita si cea mai frecventa cauza este
postura incorecta, inca din primii ani ai copilariei. Forma posturala a cifozei poate fi corectata
complet, fara sechele, prin mentinerea unei posturi corecte la masa, in banca sau la birou, prin
practicarea regulata a sportului si nu in ultimul rand printr-un program de kinetoterapie sub
indrumarea unui terapeut licentiat. O alta forma des intalnita insa la persoanele in varsta de
aceasta data, este cifoza secundara osteoporozei.

Indiferent de cauza, cifoza poate determina durere, osoasa sau datorata contracturii
musculaturii paravertebrale si chiar poate evolua cu complicatii neurologice prin ingustarea
canalului vertebral si compresiune pe maduva spinala sau pe radacinile nervilor spinali. De
asemenea cifoza, daca este accentuata determina compresiune asupra organelor toracice si
astfel functia cardio-vasculara si respiratorie pot fi profund alterate. Avand aceste idei in minte,
cifoza poate parea initial o banalitate, insa nu trebuie neglijata.

Principala forma de fizioterapie cu aplicabilitate in cifoza este reprezentata de gimnastica

medicala subacvatica. Aceasta forma de fizioterapie are ca scop tonifierea in conditii de
scurtare (concentric) a musculaturii spatelui, educarea unei posturi corecte si corectarea si
prevenirea curburilor compensatorii care apar in cifoza hiperlordoza lombara si cea
cervicala. In cifoza mai pot fi folosite metode fizioterapie care sa stimuleze musculatura
slabita a spatelui, in mod special musculatura extensoare. Aceasta stimulare se poate obtine
prin aplicarea transcutanata a unui curent electric stimulator. Metoda trebuie dublata de un
program de kinetoterapie si nu este indicata la femeile insarcinate, bolnavii cu malignitati si
care au stimulator electric cardiac sau la persoanele cu osteoporoza.

Recuperarea medicala in general si kinetoterapia in mod special, reprezinta cea mai importanta
parte a tratamentului in cifoza, cu putine exceptii. Desigur, nu poate inlocui o interventie
chirurgicala sau ortopedica atunci cand acestea sunt necesare si nici terapia medicamentoasa in
acele cazuri selectionate care raspund mai bine.

Masajul poate fi de mare ajutor in tratamentul cifozei sau cifoscoliozei. Tehnicile de masaj
sunt eficiente numai daca sunt efectuate de un kinetoterapeut cu experienta in aceste afectiuni.
Masajul insa, reprezinta o forma de terapie auxiliara. Cel mai importanta in corectarea cifozei
ramane gimnastica medicala.
Tratament contracturi musculare

Coloana vertebrala reprezinta segmentul central al aparatului locomotor sau scheletul axial,
care indeplineste o serie de functii in pastrarea verticalitatii specific umane. Ea trebuie sa
sustina capul si corpul in spatiu, sa reziste fortelor gravitationale, fortelor de inertie ca si
tuturor solicitarilor din mediul exterior.

Contracturile musculaturii spatelui pot fi determinate de atitudini vicioase ale coloanei

vertebrale, sau a unor atitudini antalgice in scolioza, cifoza, spate plan, lordoza, etc. Tinuta
incorecta, pozitiile defectuoase adoptate in cursul unor activitati, exercitiile fizice intense, mai
ales daca sunt executate din pozitii vicioase, sarcina, constituie imprejurari in care apar
frecventele contracturi la nivelul spatelui. Adesea sunt intalnite contracturi musculare la
nivelul spatelui, si ca urmare a unei hernii de disc lombare. Contractura musculaturii lombare
este explicata tocmai prin limitarea miscarilor care accentueaza durerea caracteristica acestei
afectiuni, prin adoptarea unei pozitii antalgice. O cervicalgie, poate fi cauza determinanta a
durerilor la nivelul coloanei cervicale cu contractura musculara.

Spondilita anchilozanta este o alta afectiune care se reprezinta prin contracturi ale musculaturii
paravertebrale. In torticolisul a frigore, afectiune ce intereseaza musculatura cefei, mai ales
muschiul trapez, si care se datoreaza ca urmare a unei expuneri la frig sau curent, este des
intalnita contractura musculara asociata cu durere, limitand dealtfel miscarile capului. La fel si
in osteoporoza, muschii paravertebrali sunt contractati, dand coloanei vertebrale o rigiditate
greu de invins.

Kinetoterapia este de mare folos in reducerea contracturilor musculare. In ceea ce priveste

mobilizarea coloanei cervicale, aceasta mobilizare se face in intindere si numai dupa un masaj
care a obtinut o analgezie si o decontracturare musculara. Inhibitia activa ce are la baza
inducerea reflexa a relaxarii musculare prin intermediul unor tehnici ce apartin de facilitarea
neuro-proprioceptiva, se utilizeaza inainatea stretchingului, pregatind astfel muschiul pe care il
relaxeaza inainte de a fi intins. Stretchingul muscular pe muschiul scurtat, realizeaza
desfacerea actinei de miozina prin ruperea puntilor transversale. Intinderea pasiva este o
tehnica frecvent utilizata pentru a trata contractura musculara. Tratamentul kinetic foloseste si
elongatiile, mai ales atarnari in brate.

Efectele benefice ale fizioterapiei sunt recunoscute in tratamentul contracturilor. Aplicarea

curentilor electrici au efect benefic in combaterea contracturilor cat si a durerilor de spate, prin
obtinerea de efecte analgetice, decontracturante, trofice. Undele scurte au un efect terapeutic
deviat din actiunea caldurii: decontracturant, miorelaxant, analgetic si intervin in scaderea
tonusului muscular pe musculatura hipertona. Contracturile musculare, mai ales cele dureroase
la solicitarile pasive, de intindere, mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii. Caldura locala
produce un efect calmant si analgezic. Prin urmare, este folositoare pentru a diminua
contractia musculara. Aplicatiile cu parafina sunt utile si in reducerea durerilor.
Pentru relaxarea musculaturii paravertebrale, se foloseste alaturi de tratamentul kinetic si cel
fizioterapic masaj manual cat si vibromasaj. Masajul terapeutic are rol principal antialgic si
decontracturant. Abordarea bolnavului este facuta cu blandete prin manevre usoare cu efleuraj
prelungit.
Tratament discopatie

Discopatia sau boala degenerativa a discurilor intervertebrale reprezinta o etapa care face parte
din procesul natural de imbatranire. In timp, fiecare persoana va prezenta modificari
radiologice la nivelul discurilor intervertebrale care semnifica un grad mai mic sau mai mare
de degenerare. Totusi, nu toate persoanele afectate prezinta simptome ale degenerarii discului.
De fapt, discopatia este foarte variabila ca manifestari si severitate. Modificarile specifice
acestei afectiuni se datoreaza pierderii de apa si de proteine de la nivelul discului
intervertebral. Aceste modificari pot fi evidentiate pe radiografia simpla, insa o examinare mai
precisa este RMN-ul.

Discopatia degenerativa lombara mai este cunoscuta si ca lumbago. Lumbago este o cauza
frecventa de durere cronica de spate in regiunea lombara sau lombalgie cronica, mai ales la
persoanele active. Din acest motiv reprezinta o importanta problema de sanatate publica.

Marea majoritate a persoanelor cu discopatie sufera de dureri de spate care prezinta exacerbari
periodice dar care nu devin mai severe cu trecerea timpului. Pentru aceste persoane terapia are
3 scopuri. Acestea sunt: ameliorarea durerii suficient cat sa permita efectuarea exercitiilor
pentru spate si inceperea programului de recuperare, prevenirea suprasolicitarilor asupra
discului intervertebral (prin educarea posturii) si pastrarea nivelului normal de activitate atat la
locul de munca cat si in activitatile casnice. Durerea din discopatia degenerative este
determinata de instabilitatea articulatiilor intervertebrale si de inflamatia produsa de discul
degenerate. Pentru ca tratamentul durerilor cronice de spate sa fie eficient, trebuie abordate
ambele mecanisme.

Kinetoterapia in discopatie poate fi pasiva (efectuata pe bolnav) sau activa (efectuata de

bolnav). In mod obisnuit este folosita o combinatie de tratamente pasive si active. Metodele
pasive sunt foarte rar eficiente daca sunt folosite singure si de multe ori sunt necesare si
componentele active, de tipul exercitiilor fizice.

In discopatie, fie ea degenerativa sau post-traumatica (in orice caz si aceasta forma poate trece
in forma degenerativa), metodele fizioterapice sunt de un real beneficiu. Acest beneficiu este
mai evident in ceea ce priveste controlul durerii.

Terapia prin masaj presupune executarea unor manevre sedative (de relaxare) la nivelul
musculaturii paravertebrale si apoi un masaj zonal asupra articulatiilor si discurilor
intervertebrale. Aceste manevre au rolul de a combate contractura musculaturii paravertebrale
(care reprezinta o sursa de durere) si de a intensifica circulatia si metabolismul la nivelul
discurilor si articulatiilor intervertebrale.
Tratament hernie de disc

Coloana vertebrala este formata din oase numite vertebre legate intre ele prin discuri
intervertebrale. Discurile au rolul de a mentine mobilitatea coloanei si functioneaza ca un
amortizor, preluand socurile. Discul intervertebral este format dintr-un inel fibros situat la
exterior si nucleul pulpos (gelatinos) situat in interior. Cand inelul exterior se deterioreaza din
cauza imbatranirii sau a traumatismelor, nucleul pulpos iasa din disc, fenomen numit hernie de
disc. Afectiunea poate sa apara la orice nivel al coloanei vertebrale, dar apare cu precadere la
nivelul discurilor intervertebrale din regiunea lombara. Uneori apare si la nivel cervical si mai
rar, la nivel toracic. Nucleul pulpos herniat poate comprima nervii sau maduva spinarii, dand
simptomatologia caracteristica.

Simptomele herniei de disc depind de localizarea si de marimea herniei. Daca nucleul pulpos
herniat nu comprima un nerv sau maduva spinarii, durerea poate fi absenta sau poate exista o
durere surda. Daca in schimb apasa aspura unui nerv sau asupra maduvei, va aparea durerea
insotita de amorteala, slabiciune, furnicaturi la nivelul traiectului nervos afectat. Daca hernia
de disc apare la nivel lombar, comprima nervul sciatic, aparand sciatica. Aceasta durere se
localizeaza la nivel lombar si iradiaza pe traiectul nervului sciatic: in fese si la nivelul
membrelor inferioare pana la gamba si picior.

Tratamentul kinetoterapeutic reprezinta tratamentul bazat pe exercitii fizice. In cazul herniei

de disc, aceasta forma de terapie este recomandata in toate stadiile evolutive, dar trebuie
individualizata in functie de stadiu si de particularitatile bolnavului. Stadiul acut al bolii se
caracterizeaza prin dureri intense ale coloanei vertebrale afectate, cu sau fara iradieri. Durerile
nu cedeaza la repaus in decubit dorsal (culcat pe spate) si este prezenta contractura musculara
a muschilor spatelui care poate sa blocheze miscarile coloanei. In aceasta faza programul
kinetoterapeutic presupune aplicarea unor metode de relaxare a musculatorii contractate.

Programul de kinetoterapie trebuie adaptat in functie de localizarea afectiunii (la nivel

cervical, toracal sau lombar) si de profesia pe care o are pacientul. Astfel, pentru bolnavii care
isi desfasoara activitatea in pozitie ortostatica (in picioare), exercitiile vor fi adaptate pentru
intretinerea si dezvoltarea musculaturii de sustinere pe verticala a coloanei vertebrale.

Tratamentul fizioterapeutic are rolul de a calma durerea si de a imbunatatii calitatea vietii

bolnavului. Odata durerea calmata, pacientul poate sa-si reia activitatile zilnice, dar trebuie sa
fie atent sa nu suprasolicite coloana. In cadrul tratamentului fizioterapeutic se pot face:
electroterapie, hidrotermoterapie, balneoterapie.

Masajului terapeutic are actiuni atat locale, cat si generale. Efectele locale sunt reprezentate
de: actiune antialgica (calmeaza durerea), actiune hiperemianta locala (apare o incalzire a
pielii prin stimularea circulatiei sangvine locale), actiune de rezorbtie a lichidelor interstitiale
de staza in regiunea masata. Efectele generale sunt: stimularea functiei aparatului respirator si
circulator, cresterea metabolismului bazal, imbunatatirea somnului, indepartarea oboselii si o
stare de relaxare generala.
Tratament leziuni neuromusculare

Coloana vertebrala este elementul esential de sustinere. Fiind sediul axului nervos, toate
afectiunile rahisului, risca sa prezinte semne nervoase. Prin lezarea nervului sciatic, sunt
afectati toti muschii situati sub genunchi iar totodata este afectata si sensibilitatea, la nivelul
fetei laterale a gambei si a piciorului. Ca si cauza, aceasta leziune poate fi data de compresiuni
medulare, prin hernie de disc, traumatism de coloana lombara, lombosciatica acuta
hiperalgica, aceasta din urma fiind o urgenta neurochirurgicala.

Leziunile neuromusculare la nivelul spatelui mai pot fi determinate de fracturi, absece

epidurale, tumori, tuberculoza spinala. Ca si manifestare clinica, leziunile neuromusculare la
nivelul spatelui, sunt reprezentate prin scaderea sensibilitatii la periferie, a activitatii motorii
distale, cu refelexe diminuate, cu durere si sensibiliatate in musculatura afectata. Combinatia
intre leziunea neuronului motor periferic si musculatura, duce la scaderea fortei musculare,
pana la atrofie. Sunt afectati intai muschii distali, apoi cei proximali. Simptomul principal este
durerea, de intensiatate crescuta, permanenta, cu limitarea miscarilor de ante-flexie a
trunchiului. Este limitata schimbarea pozitiilor din decubit in sezut, din decubit in ortostatism,
din decubit dorsal in decubit lateral.

Recuperarea unor leziuni neuromusculare presupune realizarea si urmarea cu strictete a unui

plan terapeutic bine structurat, realizat de catre un terapeut cu experienta. Cele mai eficiente
proceduri terapeutice sunt kinetoterapia, fizioterapia prin laserterapie si electroterapie si
masajul terapeutic.

Kinetoterapia poate fi pusa in aplicare, inca din stadiul in care pacientul se afla imobilizat la
pat, si se poate prelungi atat timp cat acesta are nevoie. Primul gest terapeutic intereseaza
calmarea durerilor existente la nivelul spatelui. In mare parte se folosesc pozitii antalgice, cea
mai folosita fiind pozitia ,,in cocos de pusca". Se introduc treptat exercitii de tonifiere a
musculaturii afectate in urma leziunilor musculare, de crestere a fortei musculare, exercitii de
reeducare a sensibilitatii. Pentru ca pot aparea frecvent tulburari ale echilibrului cat si a
coordonarii miscarilor, kinetoterapia urmareste prin exercitii specifice refacerea acestora. In
general, kinetoterapia foloseste tehnici particulare ce uzeaza din plin de facilitarea periferica si
centrala a activitatii neuromusculare.

Fizioterapia poate fi utilizata cu bune rezultate in tratamentul leziunilor neuromusculare

datorita efectelor sale beneficice: efect analgezic, efect trofic, efect stimulant, efect relaxant,
etc. In cadrul tratamentului complex, se foloseste laserterapia, electroterapia: curenti
diadinamici, curentii interferentiali, curentii de joasa frecventa, curentii de medie frecventa,
diapulse, termoterapia, crioterapia etc.

Masajul este deasemenea recomandat avand numeroase efecte benefice in tratamentul

leziunilor neuromusculare. Se obtin importante efecte analgetice, trofice, etc.
Tratament lombosciatica

Nervul sciatic (ischiadic) este cel mai voluminos si lung nerv din organismul uman. El isi are
originea in radacinile spinale lombosacrate L4, L5, S1, S2 si S3 si are un traiect posterior la
nivelul membrului inferior. Sciatica reprezinta un sindrom frecvent intalnit, caracterizat in
primul rand de durere foarte intensa, lancinanta, pe traiectul nervului sciatic: in regiunile
lombara joasa (lombalgie), fesiera, posterioara a coapsei si gambei si pe partea externa a
piciorului. Uneori persoanele cu sciatica mai pot prezenta furnicaturi, amorteala la nivelul
membrului inferior, slabiciune musculara si dificultati la mers sau chiar imposibilitatea de
deplasare.

Cea mai frecventa cauza de sciatica este hernia de disc lombara. Cand aceasta se produce,
amortizorul fiziologic dintre vertebrele coloanei vertebrale se rupe si discul intervertebral
herniaza in spatiul prin care trec radacinile spinale ale sciaticului. Fibrele nervoase sunt astfel
comprimate si atunci apar durerea, slabiciunea si senzatia de amorteala.

Nevralgia sciatica este un punct de referinta foarte des intalnit care determina incapacitate de
munca, cu consecinte economice importante. Sciatica se manifesta in partea inferioara a
spatelui, la radacinile intervertebrale. Aceste radacini sunt conectate prin nervi la membrele
inferioare care transmit durerea in fese, gambe si incheietura exterioara a labei piciorului.
Aceasta inflamatie este foarte des cauzata de hernie discala, datorita traumatismelor si
suprasolicitarilor pe care coloana vertebrala le sufera.

Mergand la un centru de recuperare, bolnavul beneficiaza de sprijin in efectuarea exercitiilor

care sunt necesare pentru a reda activitatea partilor afectate de inflamarea nervului sciatic. De
asemenea, kinetoterapeutul va alcatui tratamentul pe termen lung al acestei afectiuni, tratament
ce va fi continuat la domiciliu timp de mai multe luni. Scopul acestor exercitii este de a intari
musculatura abdominala si lombara extensoare, urmand ca trunchiul inferior sa reia pozitia
normala, fiziologica a pelvisului. Este important ca bolnavul sa ia o pozitie cat mai corecta.

Principalul scop al fizioterapiei in sciatica este de a restabilii independenta functionala a

bolnavilor. Metodele de terapie se stabilesc individualizat in functie de particularitatile fiecarui
bolnav in parte si pot fi reprezentate de: curenti electrici, caldura, temperaturi joase,
ultrasunete, miscari pasive sau masaj. Cea mai frecventa intrebare pusa de bolnavi este cat
timp va dura fizioterapia. In sine intrebarea este una foarte simpla, insa raspunsul este mult
mai greu de dat. Nu exista un timp standard pana la aparitia rezultatelor.

Efectele favorabile ale masajului sunt sporite daca aceasta metoda este combinata cu
exercitiile fizice, cu educarea persoanei afectate de sciatica si cand masajul este executat de un
terapeut licentiat.
Tratament lordoza

Regiunea lombara are o curbura fiziologica in plan sagital, care are concavitatea orientata spre
posterior. Aceasta curbura fiziologica poarta numele de lordoza in literatura. Lordoza
fiziologica este intalnita si la nivelul coloanei cervicale. O accentuare a acestor curburi sagitale
poarta numele de hiperlordoza sau simplu, lordoza. In aceasta situatie din urma, termenul
este folosit cu semnificatia de lordoza patologica insa in practica nu se foloseste decat cu
aceasta semnificatie si astfel nu se produce nici o confuzie.

Unghiul limita dintre normal si patologic este destul de greu de precizat in cazul lordozei.
Lordoza patologica sau hiperlordoza este cel mai adesea intalnita in regiunea lombara. Aceasta
modificare a curburii lombare o intalnim mai des la femeile care poarta de obicei tocuri inalte.
Exista si alte imprejurari care favorizeaza lordoza insa vor fi discutate mai pe larg intr-un alt
articol. Afectiunea poate aparea la orice varsta. Totusi, la copiii mici exista o aparenta
hiperlordoza lombara (comparativ cu gradul normal de la adult) datorita imaturitatii sistemului
musculo-scheletal. Aceasta nu inseamna ca sugarul nu poate suferi de hiperlordoza.

Programul de kinetoterapie trebuie sa fie elaborat de un specialist in domeniu deoarece

necesita o evaluare cat mai clara a posibilitatilor fizice (musculare si articulare) ale fiecarei
persoane in parte. Tratamentul este astfel individualizat si nici o persoana nu va reactiona la fel
ca cealalta. Programul de kinetoterapie trebuie supravegheat in intregime de catre specialist.
Este foarte important ca exercitiile sa fie efectuate corect pentru a nu suprasolicita coloana
vertebrala si pentru evitarea accidentelor. In functie de evolutia fiecarui caz in parte,
tratamentul poate suferi modificari adaptate starii bolnavului din momentul respectiv. Aceasta
flexibilitate a programului este necesara pentru o recuperare cat mai rapida, in functie de
raspunsul fiecarui bolnav. Este de preferat ca aceasta forma de terapie sa se realizeze intr-o
sala de recuperare dotata corespunzator. Astfel, se maresc considerabil sansele de recuperare
prin mijloacele specifice pe care le pune la dispozitie.
Recuperarea medicala a unei deficiente fizice se face in general cu ajutorul mijloacelor de
fizioterapie. Cele mai importante metode folosite sunt: galvanizarile, ioniterapia electrica,
faradizarea, curentii diadinamici, razele ultraviolete si ultrasunetele. Razele ultraviolete si
ultrasunetele sunt introduse la electroterapie deoarece aceste forme de energie, acesti agenti
fizici se obtin cu ajutorul unor aparate, prin conversia energiei electrice. Aceste metode sunt
folosite in deformarile coloanei vertebrale pentru ca au mai multe efecte favorabile.

Masajul este recomandat in orice afectiune si cu atat mai mult in situatiile de surmenaj
deoarece are anumite efecte generale benefice: stimuleaza functia aparatului cardio-respirator,
stimuleaza metabolismul bazal si are efecte favorabile asupra starii generale imbunatateste
somnul si inlatura oboseala musculara. In prezent, se discuta chiar de un efect de stimulare a
eliberarii de endorfine. Endorfinele sunt substante sintetizate in interiorul organismului, care
sunt asemanatoare cu morfina si care actioneaza prin intermediul acelorasi receptori.
Tratament recuperare postoperatorie

Unele traumatisme (fracturile, luxatiile, entorsele), la nivelul membrului superior, survenite

prin lovire sau prin cadere, precum si situatiile care presupun eliberarea unor nervi afectati de
compresiuni, necesita abordarea interventiei chirurgicale. In acest sens, dupa orice interventie
chirurgicala este necesara instituirea unui program recuperator.

Pentru ca, oricat de eficient ar fi tratamentul chirurgical in redarea unei functii normale a
membrului superior, dupa o leziune traumatica, tehnicile de microchirurgie trebuie completate
in mod obligatoriu cu programe de recuperare prin mijloace terapeutice precum:
kinetoterapia, fizioterapia si masajul terapeutic.

In tratamentul de recuperare postoperatorie, tratamentul kinetoterapic urmareste precoce,

controlul inflamatiei postoperatorii, controlul si favorizarea procesului de cicatrizare a partilor
moi, precum si recuperarea functiei articulare (mobilitatea, rezistenta, forta), etc.

Controlul inflamatiei postoperatorii se realizeaza prin repaus articular total, asigurat de o

orteza. Pozitia inalta, antidecliva, mobilizarea activa in flexie-extenie, a segmentelor ce nu au
fost supuse interventiei chirurgicale, asigura reducerea semnificativa a edemului, a reactiilor
inflamatorii, si implicit a durerii.

Favorizarea cicatrizarii partilor moi incepe imediat dupa faza acuta (considerata in medie de
10 zile), prin exercitii active ale grupelor musculare din zonele invecinate locului unde a fost
efectuata operatia.

Un program de kinetoterapie pasiva sustinuta pentru mentinerea unei bune mobilitati articulare
se dovedeste a fi necesar si foarte eficient prin urmare. Recuperarea fortei musculare incepe
dupa aproximativ 45 de zile de la operatie prin exercitii active izodinamice cu incarcare
progresiva. De preferat sunt exercitiile rezistive concentrice efectuate din diferite pozitii si in
diferite sectoare de mobilitate.

In primele stadii postoperator, desi se dovedesc a fi foarte utile, aplicarea unor proceduri de
electroterapie antiinflamatorie si antalgica, sunt destul de greu de realizat, din punct de vedere
tehnic. Stimularea electrica a muschilor din regiunea in care s-a efectuat interventia
chirurgicala, in special cu ajutorul curentilor de joasa frecventa si a celor de medie frecventa
sub forma interferentiala, poate grabi procesul de cicatrizare a partilor moi. Se pot folosi foarte
bine, crioterapia locala, ultrasonoterapia, si laserul cu conditia respectarii parametrilor adecvati
stadiului inflamator local. O mentiune aparte merita sa fie facuta pentru hidrokinetoterapie.
Aceasta procedura este indispensabila si aduce un beneficiu imens recuperarii, in special a
amplitudinii articulare.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii postoperatorie, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament recuperare posttraumatica

Cele mai frecvente traumatisme la nivelul membrelor superioare sunt fracturile, in mod
special: fracturile extremitatii proximale humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile
paletei humerale, fracturile olecranului, fracturile capului colului radial, etc. La nivelul
antebratului este des intalnita fractura cubitusului (considerata fractura de aparare). O fractura
agresiva care pune probleme in recuperare este fractura metacarpiana. Alte traumatisme ale
membrelor superioare care necesita tratament recuperator sunt luxatiile si entorsele mai rar.

Problema principala a tratamentului posttraumatic a membrului superior o constituie

prevenirea instalarii redorii articulare si corectarea ei cat mai precoce, atunci cand a apucat sa
se instaleze deja. Stabilitatea articulara si forta musculara sunt obiective imediat urmatoare.
Cum durerea si inflamatia locala sunt elemente prezente constant in toate fazele de evolutie a
traumatismelor membrului superior, (mai ales in cazul articulatiei umarului), reducerea pana la
disparitia acestora este o preocupare constanta a kinetoterapiei, fizioterapiei si masajului
medical.

Tratamentul kinetic in recuperarea posttraumatica a membrului superior reprezinta cel mai

rational mod de abordare terapeutica, deoarece dispune de mijloacele specifice cele mai
eficiente, si cu cele mai reduse contraindicatii sau efecte secundare.

Pe perioada de imobilizare, obiectivul terapeutic al kinetoterapiei este de a prezerva functia

normala a articulatiilor supra- si/ sau subiacente. Spre exemplu, in situatia unui traumatism la
nivelul articulatiei cotului, redoarea pumnului si a degetelor se previne prin mobilizari repetate
in mai multe sedinte in cursul zilei, din pozitie antidecliva a mainii, astfel favorizand circulatia
de intoarcere si profilaxia edemului de imobilizare. Umarul se mobilizeaza atat din articulatia
gleno-humerala cat si din articulatia scapulo-toracica, care este mai frecvent neglijata. Dupa
inlaturarea imobilizarii se practica un program de kinetoterapie globala a membrului superior
in lant kinetic deschis. Treptat se introduc exercitii rezistive concentrice, foarte atent gradate,
incepand cu o rezistenta foarte mica, aceste exercitii fiind efectuate din diferite pozitii in
diferite sectoare de mobilitate.

Concomitent cu programul de kinetoterapie, se incepe tratamentul fizioterapic, al carui

obiectiv este combaterea durerii si a inflamatiei locale. Mijloacele cele mai des utilizate sunt
crioterapia locala (masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei), ultrasonoforeza cu
hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri pentru a elimina efectul caloric), laser,
curentii interferentiali de medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa (diadinamici,
curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca intensitatea curentului sa fie
limitata sau chiar sub prag si durata aplicatiei cat mai lunga.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament scolioza

Corpul uman este intr-o continua miscare, motiv pentru care factorii care actioneaza asupra
sistemului sau osos, inclusiv asupra coloanei vertebrale, sunt multipli. Coloana vertebrala
trebuie sa reziste socurilor datorate inclinarilor, sariturilor, transportarea unor obiecte,
loviturilor si agresarilor din exterior. Pentru a putea face fata tuturor acestor solicitari, coloana
vertebrala s-a adaptat, devenind un mecanism care l-ar fascina pe orice inginer. O astfel de
adaptare consta in curburile fiziologice ale coloanei vertebrale. O coloana vertebrala dreapta si
rigida nu ar putea suporta socurile foarte mari la care este supusa, insa o coloana usor curbata,
pe mai multe planuri, consolidata de un sistem ligamentar si beneficiind de un sistem complex
de amortizare datorat proprietatii contractile ale muschilor paravertebrali, poate suporta socuri
de cateva sute de kilograme.

Se intampla ca aceste curburi fiziologice sa fie prea accentuate sau prea putin accentuate. Pot
de asemenea sa apara curburi nefiziologice, curburi care determina dezechilibre la nivelul
intregii coloane vertebrale, avand un efect nociv asupra proprietatilor sale biomecanice.
Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale in plan frontal. Coloana vertebrala nu are curburi
frontale fiziologice, doar curburile in plan sagital sunt fiziologice.

Evolutia scoliozei este strans legata de varsta pacientului in momentul descoperirii curburii
patologice in planul frontal. Astfel, daca pacientul este la inceputul perioadei de crestere,
evolutia scoliozei va fi mult mai accentuata decat daca pacientul s-ar afla la sfarsitul perioadei
de crestere. De asemenea, riscul de agravare a scoliozei este cu atat mai mare cu cat gradul
curburii in momentul diagnosticului este mai crescut.

Kinetoterapia face parte din toate programele terapeutice ale scoliozei, fie ca se utilizeaza
singura, fie ca e integrata intr-un plan de tratament multidisciplinar. Cateva dintre obiectivele
kinetoterapiei in tratarea scoliozei sunt: relaxarea musculaturii contracturate de pe partea
concavitatii curburii din planul frontal, tonizarea musculaturii de pe partea convexitatii,
intarirea musculaturii in atitudinea corijata a scoliozei, dezvoltarea sistemului de echilibru.
Daca tratamentul scoliozei cuprinde si purtarea de corsete gipsate sau ortopedice, kinetoterapia
are rolul de a intari musculatura, de a reeduca respiratia si de a interveni activ prin intermediul
exercitiilor speciale in redresarea coloanei vertebrale.

Tratamenteafectiunimembruinferior:
Tratament contracturi musculare

Contractura musculara este considerata un exces al tonusului muscular, o scurtare dureroasa a

fibrelor tesutului moale, prin mentinerea unei tensiuni intramusculare, peste limitele sale
fiziologice. De asemenea este considerata un exces al tonusului muscular, care intereseaza o
articulatie (muschi, structuri conjunctive), determinanand o limitare a amplitudinii de miscare
a articulatiei respective. In functie de situatia tesutului scurtat, contractura poate fi de
flexiune, de extensiune, de abductie, de adductie.

Contractura musculara precum si a tesutului conjunctiv la nivelul membrului superior poate

avea mai multe aspecte:
- contractura miostatica ce poate aparea ca o stare de incordare musculara (stare nepatologica)
si ca o scurtare adaptativa a structurii musculo-tendinoase (stare patologica);
- contractura prin aderente fibrotice ce apare in caz de proces inflamator, insotit de edem;
- contractura pseudo-miostatica sau spasticitatea, este o hipertonie musculara cauzata de
leziuni ale sistemului nervos central;
- contractura congenitala (are la baza mecanisme centrale si periferice).

Muschii in stare de contractura sunt fermi la palpare, tendonul este intins, iar imobilizarea le
reduce semnificativ amplitudinea de miscare. Contracturile musculare la nivelul membrelor
inferioare pot fi datorate si ca urmare a unor solicitari fizice intense, sau a purtarii unor
greutati mult prea mari in segmentul respectiv.

Kinetoterapia joaca rolul principal in tratamentul contracturilor musculare, si este de mare

folos. Inhibitia activa, ce se aplica numai tesutului contractil, prin intermediul unor tehnici de
facilitare neuro-proprioceptiva, are la baza inducerea reflexa a relaxarii musculare. Inhibitia
activa se utilizeaza inaintea stretchingului muscular (intinderea), cu scopul de a pregati
muschiul, relaxandu-l inainte ca acesta sa fie intins. Stretchingul, sau intinderea, reprezinta
denumirea manevrelor care alungesc tesutul moale scurtat patologic. Rezultatul este cresterea
amplitudinii de miscare.

Stretchingul muscular pe muschiul scurtat, realizeaza desfacerea actinei de miozina prin

ruperea puntilor transversale. Intinderea pasiva este o tehnica frecvent utilizata pentru a trata
contractura musculara. Stretchingul pasiv este o metoda buna pentru relaxarea contracturii
musculare si pentru reducerea oboselii si a durerilor.

Fizioterapia, prin diversitatea procedurilor sale este folosita cu succes in combaterea

contracturilor musculare cat si in ameliorarea durerilor. Se folosesc comprese, electroterapie
antalgica cu curenti de joasa frecventa, unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, diapulse,
etc. Electroterapia locala se adreseaza atat durerii ca simptom (electroterapie antalgica
simptomatica), cat si contracturii musculare si ea sursa generatoare de durere (electroterapie
antalgica patogenica). La fel de utile sunt si aplicatiile cu parafina.

Pentru decontracturarea musculaturii membrelor inferioare se foloseste masaj manual si

vibromasaj. Masajul se incepe cu efleuraj, pentru a obtine o vasodilatatie pregatitoare pentru
framantatul profund care va contribui la calmarea locala a durerilor, iar la urma vibromasaj cu
efect in profunzimea zonei masate si cu actiune antalgica.
Tratament coxartroza

Osteoartroza este o boala degenerativa care afecteaza articulatiile corpului. Se mai numeste si
artroza sau boala degenerativa articulara. Afecteaza preferential articulatiile mari, portante
care sustin greutatea organismului: genunchiul, soldul si articulatiile intervertebrale. Cand
apare artroza, la nivelul articulatiei afectate degenereaza cartilajul articular. Astfel, suprafetele
articulare nu mai aluneca una fata de cealalta in felul in care ar trebui. Cartilajul articular se
subtiaza progresiv si astfel apar forte de frecare care actioneaza direct asupra suprafetelor
osoase articulare. Acestea rectioneaza initiala ingrosandu-se, insa in cele din urma se erodeaza
treptat. Articualtia devine instabila si ca mecanism de compensare, se formeaza osteofite
excrescente osoase laterale, menite sa stabilizeze articulatia. Osteofitele pot agrava
semnificativ situatia deoarece pot fi foarte dureroase si pot limita mult capacitatea de miscare
in articulatia afectata.

Exercitiile pentru artroza soldului reprezinta o parte foarte importanta in managementul durerii
pentru oricine sufera de aceasta afectiune. Este probabil si cea mai buna cale de a limita
evolutia nefavorabila a artrozei soldului, dar si de la nivelul altor articulatii. Multe dintre
exercitiile pentru coxartroza vor intari de asemenea genunchiului si asta este foarte important
deoarece artroza genunchiului este adesea prezenta, cele 2 afectiuni fiind in relatie directa. O
persoana cu un sold dureros sau cu mobilitate redusa va ave tendinta de a suprasolicita
genunchiul in timpul mersului pentru a se reduce un pic durerea. Acest stres mecanic in plus
asupra genunchiului va produce in sine probleme la acest nivel. Inclusiv poate creste riscul de
artroza a genunchiului. Reversul este valabil si in aceasta situatie, atunci cand cineva cu
gonartroza adopta posturi si miscari vicioase si in timp acestea suprasolicita soldul si poate
determina coxartroza.

Un adjuvant pretios in tratamentul complex al coxartrozei este terapia prin agenti fizici.
Eletroterapia in acest context are uneori efecte salutare, desi rezultatele in general sunt partiale
si tranzitorii. Razele ultrascurte (inalta frecventa) au dupa Vignon, eficacitate datorita
hiperemiei dezvoltate in tesuturile mai rotunde si consecutiv, actiunii antalgice. Rezultatele
sunt insa pasagere, aceste radiatii ca si altele de altfel, neinfluentand evolutia propriu-zisa a
coxartozei. Se recomanda 12 sedinte a cate 20 de minute, in ritm de2-3 saptamani, prin
poliplantati, unul anterior altul posterior fata de soldul bolnav si reglat astfel incat bolnavul sa
simta o senzatie de caldura.

Masajul reprezinta o forma de terapie foarte importanta in artroze in general si in coxartroza in

special, deoarece tonifica musculatura si stimuleaza circulatia sanguina in tesuturile moi din
jurul articulatiei. Masajul la nivelul soldului are si scopul de a ameliora durerea, de relaxare
musculara si de stimulare a drenajului limfatic. Pentru ameliorarea durerii se folosesc pentru
masaj si anumite unguente sau geluri pe baza de antiinflamatoare nesteroidiene (indometacin)
sau cu extracte de piper (capsaicina). De asemenea nu poate fi neglijat efectul psihologic
favorabil al masajului. Efectele generale ale masajului sunt reprezentate de ameliorarea
somnului, a odihnei si imbunatatirea metabolismului. Toate aceste efecte au fost observate in
cursul a sute de ani de practica insa intr-o mai mica masura au putut fi probate prin studii
stiintifice riguroase.
Tratament deficit motor

Diagnosticul de deficit motor reda un termen ,,ce acopera" o varietate de simptome de origine
neurologica, in mod special. Gravitatea unui deficit motor este data atat de topografia cat si de
extinderea leziunii.

Un deficitul motor pasager la nivelul membrului inferior poate aparea ca o complicatie sau o
sechela postoperatorie a herniei de disc lombare. Deficitele motorii se constata cel mai
frecvent in teritoriul nervului sciatic popliteu extern si se manifesta prin pareze de diferite
intensitati sau chiar paralizii. Mai rar este afectat sciaticul popliteu intern. O buna parte din
sciaticile hiperalgice (aproximativ 20%) ajung in stadiul de sciatici paralizante, determinand
astfel un deficit motor la nivelul membrului inferior. Printre cauzele producatoare ale
paraliziei de sciatic se mai pot enumera: spondilolistezis, traumatisme ale coloanei si
bazinului, si neoplasm al vertebrei. In boala Paget se remarca frecvent aparitia unui deficit
motor sub forma de paraplegie spastica in urma compresiunilor medulare. In caz de
compresiune medulara, intr-o hernie de disc cervicala, se poate ajunge la hemi si terapareza
sau chiar la hemi si tetraplegie. Spondilolistezis poate provoca in mod exceptional o paraplegie
completa. Spina bifida, in formele sale grave, mai ales in copilarie poate da tulburari
neurologice ca paraplegie flasca si tulburari de sensibilitate, tulburari vaso-motorii, tulburari
sfincteriene, etc. Traumatismele, pot produce la nivelul coloanei vertebrale o entorsa sau
luxatii in cel mai fericit caz, sau fracturi cu interesarea maduvei spinarii, care pot provoca
paraplegii sau tetraplegii.

Deficitul motor beneficiaza net de tratamentul fizical-kinetic, iar in unele cazuri, reprezinta
singurul tratament rational de urmat. In cazul oricarui deficit motor, rolul kinetoterapiei
precum si al fizioterapiei este extrem de important. Kinetoterapeutului ii revine sarcina de a
stabili gradul de denervare si in functie de aceasta sa croiasca programul adecvat de
recuperare. Kinetoterapia foloseste tehnici particulare ce uzeaza din plin de facilitarea
periferica si centrala a activitatii neuromusculare. In reeducarea functionala se urmareste
prevenirea retractiilor si atitudinilor vicioase, prin pastrarea unor pozitii corecte a membrelor
inferioare: coapsele si genunchii intinsi, piciorul in unghi drept cu gamba, varful piciorului in
sus. Desigur, tratamentul postural, mobilizarile pasive sunt de un real folos in tratamentul
deficitului motor. Dupa ce schema motorie primitiva a fost creata, se urmareste cresterea
amplitudinii, rapiditatii, preciziei, fortei gestului analitic, treptat urmarindu-se cresterea
coordonarii neuro-musculare, echilibrului etc.

De un real folos este si fizioterapia. In functie de gradul denervarii, programul de recuperare

va fi axat pe electrostimulare selectiva cu curenti exponentiali, cu panta variabila. Se utilizeaza
in acest tratament si alte proceduri de termoterapie si electroterapie. Se foloseste electroterapie
cu curenti diversi, galvanizari asociate daca este nevoie de ionizari, fie curent diadinamic. Se
foloseste termoterapie cu infrarosii si aer cald, ultra scurte, etc.

Masajul se utilizeaza dupa metodologia clasica, folosind procedeele principale.

Tratament fractura

Tocmai prin rolul important pe care il au membrele inferioare in sprijin si in locomotie,

deasemenea si datorita actiunii unor forte foarte mari asupra lor, in diverse situatii, de natura
traumatica, acestea sunt expuse deseori la accidentari, cum ar fi fracturile.

Cele mai frecvente fracturi la nivelul membrelor inferioare sunt cele ale femurului, in mod
deosebit fracturile extremitatii proximale femurale, fracturile intertrohanteriene, fracturile
subtrohanteriene, fracturile diafizei femurale, fracturile condililor femurali (fractura
supracondiliana este cea mai simpla, iar fractura intercondiliana a femurului este cea mai
grava). Des intalnite sunt si fracturile rotulei, a platoului tibial, a diafizei tibiale. Fracturile de
glezna sunt relativ frecvente interesand ambele sexe prin producere de cadere la acelasi nivel.
Fractura de calcaneu este la fel de des intalnita.

Tratamentul recuperator trebuie sa fie instituit cat mai precoce posibil si tine cont de sediul
fracturii precum si de unele aspecte particulare, pentru care la fel, trebuie sa se tina seama in
mod deosebit. In mod normal, unele dintre aceste fracturi, se opereaza practicandu-se
osteosinteza sau artroplastia. Dupa osteosinteza, programul fizical-kinetic trebuie sa parcurga
mai multe etape progresive: perioada de imobilizare la pat, perioada de deplasare fara sprijin
pe membrul inferior operat, perioada de incarcare progresiva a membrului inferior operat,
perioada de recuperare functionala.

In perioada de imobilizare, interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare, prevenindu-
se in acest fel aparitia escarelor de decubit, a redorilor articulare si a hipotoniei si hipotrofiei
musculare. Se efectueaza contractii musculare izometrice ale muschiului cvadriceps si fesier
mare, contractii izodinamice ajutate, contractii musculare izometrice si izodinamice rezistive
in grupele musculare distale ale membrului inferior operat, toate grupele musculare ale
membrului inferior controlateral si ale centurilor scapulo-humerale si ale membrelor
superioare (pentru pregatirea mersului cu carje).

Urmatoarea etapa a programului de recuperare are rolul de-a reda celui suferind cat mai multa
libertate de deplasare (cu cadru de mers, carje axilare, caraje canadiene, cele mai
recomandate). Programul de recuperare a mersului, debuteaza prin recuperarea mentinerii
echilibrului in ortostatism. Se folosesc barele paralele. Dupa recuperarea echilibrului se trece
la recuperarea mersului cu doua carje canadiene.

Momentul in care se incepe incarcarea progresiva a membrului inferior operat este dictata de
datele radiologice, in ceea ce priveste consolidarea focarului de fractura. Tehnica cea mai
corecta de incarcare progresiva este cea care foloseste planul inclinat, mai intai facandu-se cu
sprijin bipodal, iar mai apoi unipodal.

Perioada de recuperare functionala urmareste corectarea deficitelor de mobilitate,

dezechilibrelor musculare, deteriorarea imaginii motorii. Tratamentul kinetic are totodata
scopul de a combate redorile articulare dureroase si contracturile musculare.

Obiectivele fizioterapiei sunt combaterea durerii si a inflamatiei locale, astfel aceasta terapie
prin agenti fizici, foloseste electroterapia antalgica si antiinflamatorie, laser, crioterapie, etc.

Masajul este permis numai la distanta de focarul de fractura, si vizeaza favorizarea intoarcerii
veno-limfatice, prevenirea contracturilor musculare reactionale si calmarea durerii. Initial,
masajul este cu viza circulatorie, dupa care se completeaza progresiv cu manevre
decontracturante.
Tratament gonartroza

Artrozele sunt afectiuni degenerative, de imbatranire a articulatiilor. Ele au evolutie cronica,

indelungata si se caracterizeaza prin grade progresive de invaliditate. Aceasta afectiune este
caracteristica varstelor inaintate insa pot fi intalnite si la varste mai tinere. Uneori, cand
artrozele apar la persoane tinere se poate identifica si o oarecare predispozitie genetica pentru
aceasta boala, pe langa alti factori favorizanti.

Artroza este o boala care afecteaza initial cartilajul articular. Acesta degenereaza, se
deshidrateaza, isi pierde elasticitatea si isi pierde functia de amortizare in timpul miscarilor
articulare. Lichidul sinovial, lubrifiantul natural produs de membrana sinoviala care tapeteaza
articulatia la interior, este de asemenea modificat, calitativ si cantitativ. In urma acestor
modificari, capetele osoase care formeaza articulatia vin in contact direct unul cu celalalt in
timpul fiecarei miscari. Aceasta frecare, acest stres mecanic continuu duce la erodarea
capetelor osoase.

Aceste modificari artrozice intalnite la nivelul genunchiului definesc gonartroza. Genunchiul

este mai predispus la modificari degenerative deoarece este o articulatie mare, portanta. Este
supusa suprasolicitarii, mai ales in activitati sportive si suporta si o mare parte din greutatea
corpului.

Principalul scop in kinetoterapia gonartrozei este acela de a intari musculatura care

mobilizeaza articulatia genunchiului. Tonifierea musculaturii coapsei (a cvadricepsului
femural) ajuta la stabilizarea articulatiei, o protejeaza si in plus reduce si durerea din
gonartroza. Cel mai simplu exercitiu pentru acest scop se desfasoara stand pe un scaun.
Asezati-va pe un scaun, cu spatele lipit de spatar si cu postura corecta spatele drept si un
scaun suficient de inalt incat sa asigure o flexie a genunchiului de aproximativ 90 de grade.
Indreptati piciorul stang ridicand gamba pana realizati extensia completa a genunchiului
(unghiul dintre coapsa si gamba sa tinda spre 180 de grade) si mentineti aceasta pozitie pana
numarati la 10, dar fara sa va grabiti, si apoi lasati usor piciorul jos.

Kinetoterapeutul va va sfatui ce exercitii sa faceti si in ce mod sa le faceti insa dumneavoastra

aveti responsabilitatea de a le introduce in rutina fiecarei zile pentru ca ele sa fie eficiente.

Terapia cu ajutorul metodelor fizice este o parte foarte utila a tratamentului multidisciplinar al
gonartrozei. In plus, poate chiar ajuta la preventia gonartrozei daca se aplica in timp util dupa
diferitele traumatisme ale genunchiului, mai ales la sportivi. Fizioterpia se incepe doar la
indicatia medicului deoarece nu are efecte benefice la orice persoana. De exemplu, daca
suferiti de o afectiune maligna, boli cardiace care nu sunt bine controlate de tratament sau daca
aveti diferite tije sau implanturi la nivelul membrului inferior afectat, procedurile de
fizioterapie sunt contraindicate deoarece va pot face mai mult rau. Daca nu exista
contraindicatii, aceasta forma de terapie va fi de mare ajutor si in plus, este un tratament care
nu provoaca durere, nu este invaziv si poate avea si un efect relaxant atat pentru corp cat si
pentru psihic.

Masajul este indicat in gonartroza in special pentru efectul de tonifiere pe care il are asupra
muschilor care stabilizeaza articulatia. Caracteristica definitorie a acestei afectiuni este
instabilitatea articulatiei. Alt efect pentru care masajul este benefic in artroza genunchiului este
reprezentat de ameliorarea durerii.

Tratament hipotrofie musculara

Hipotrofia musculara este caracterizata printr-o dezvoltare insuficienta a volumului unui

muschi, datorita unei nutritii defectuoase. Hipotrofia musculara de inactivitate se manifesta
prin scaderea diametrului miofibrilelor si prezinta tulburari trofice reversibile. Hipotrofia
insoteste de regula afectiunile aparatului locomotor.

Reducerea activitatii unui grup muscular sau suprimarea aproape totala a activitatii unui grup
muscular, in timpul unei imobilizari in aparat gipsat pentru o fractura, produce initial o scadere
a tonusului muscular - hipotonie - urmata de o scadere a volumului grupului muscular -
hipotrofie musculara. Dupa tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat la nivelul
mmbrului inferior, raman o serie de sechele care intereseaza articulatiile si musculatura
invecinata leziunii osoase. Sechelele sunt reprezentate de dureri, tumefieri, redoare articulara,
hipotrofie musculara, tulburari vasculotrofice, edeme, fibrozare si induratie a tesuturilor
subcutanate.

Fenomenele de hipotrofie musculara apar frecvent in traumatismele aparatului locomotor, ce

se produc in sportul de performanta, in special la cazurile unde persista sechele. Entorsele
genunchiului, de gradul II sau III, dupa tratamentul ortopedic pot lasa ca sechele dureri,
tulburari vasculo-trofice , hipotrofie musculara, redoare articulara, etc. La nivelul membrului
inferior, cel mai des afecteaza muschii mari, cum ar fi muschiul cvadriceps. Dupa tratamentul
ortopedic al luxatiilor membrului inferior pot ramne sechele cum sunt: dureri, limitarea
miscarilor, hipotrofie musculara, tulburari vasculotrofice.
Dintre afectiunile inflamataorii cronice, poliartrita reumatoida este cea mai des intalnita
afectiune care se manifesta prin hipotrofie musculara, asociata cu durere articulara, redori
articulare, tumefieri articulare, etc. Artroza genunchiului, (gonartroza) afectiune care apare la
persoanele peste 50 de ani , se manifesta prin hipotrofie musculara mai ales la nivelul
musculaturii coapsei.

In faze mai avansate ale artrozei coxofemurale (coxartroza) apare hipotrofia musculara,
limitarea miscarilor articuare si impotenta functionala relativa a membrului inferior de partea
afectata.

In polineuropatii, simptomele motorii sunt reprezentate de hipotrofie musculara, slabiciune

musculara, si pierderea dexteritatii.

Kinetoterapia utilizeaza exercitii fizice specifice cresterii tonusului si volumului muscular.

Cresterea tonusului si a volumului musculaturii hipotrofice membrelor inferioare sunt
obiective deosebit de importante.

Se utilizeaza gimnastica electrostimulatoare care foloseste pentru tratament producerea

contractiilor musculare prin electrostimulare. Electroterapia excito-motorie este o terapie
substitutiva a comenzii nervoase care a fost afectata si permite combaterea hipotrofiei
unitatilor motorii prin cresterea recrutarii lor, mentinand astfel proprietatile contractile ale
fibrelor musculare aferente. Muschiul hipotrofic, care isi pastreaza inervatia normala raspunde
la forma rectangulara a curentului de joasa frecventa si in functie de intensitatea si frecventa
curentului, contractia sa va fi mai puternica sau mai slaba, izolata sau tetanica.

Asadar, pentru electrostimularea musculaturii membrului inferior, aflata in situatia de a nu

putea dezvolta o contractie voluntara, se foloseste curentul de joasa frecventa de forma
rectangulara, frecventa redusa la cativa stimuli pe secunda, intensitatea curentului pana la
contractie maximala nedureroasa, numar de repetari - pana la scaderea intensitatii raspunsului
muscular in conditiile mentinerii aceleiasi intensitati a curentului.

Tratament laxitate articulara

Leziunile articulare traumatice, in special subluxatiile (luxatiile incomplete), luxatiile si uneori

entorsele, determina elongari sau rupturi ale capsulei si/ sau ligamentelor articulare, ceea ce va
determina ca sechela o laxitate articulara. In functie de gravitatea acestei laxitati, se poate
ajunge pana la instabilitate grava articulara, care compromite statica si functia articulara,
necesitand interventia operatorie (mai ales cand este vorba de genunchi).

Semnele clinice ale unei laxitati articulare sunt dominate de posibilitatea de a se executa activ
sau pasiv o anumita miscare, intr-un anumit plan, cu o amplitudine crescuta fata de normal.
Uneori apar miscari imposibile in mod fiziologic, cum ar fi miscarile se lateralitate sau antero-
posterioare ale genunchiului. Articulatiile cele mai interesate de laxitate, privind membrul
inferior, sunt articulatia gleznei, genunchiului si mai rar a soldului. Genunchii sunt considerati
cea mai importanta articulatie cu rol deosebit in sprijin. Astfel, prezenta laxitatii articulare la
nivelul genunchiului, poate influenta negativ sprijinul, echilibrul corpului precum si mersul.
Pot fi interesate de asemenea si articulatiile mici ale piciorului.

Combaterea durerii reprezinta un obiectiv principal al kinetoterapiei si in general al planului

de recuperare, deoarece durerea poate crea impotenta functionala sau poate impiedica
aplicarea kinetoterapiei. Kinetoterapia are ca si scop asigurarea stabilitatii articulare in care
este prezenta laxitatea. Pentru membrul inferior se folosesc exercitii de tonifiere a
musculaturii, de crestere a fortei musculare, urmarindu-se obtinerea unei musculaturi
puternice. Spre exemplu, existenta laxitatii articulare la nivelul genunchiului, presupune
tonifierea cvadricepsului, iar pentru articulatia coxofemurala, tonifierea muschiului fesier
mijlociu.

Fizioterapia foloseste electroterapia atalgica si antiinflamatorie, (curentii Trabert, curentii

interferentiali, diapulse, curenti diadinamici, TENS, laser, unde scurte etc. O mentiune aparte
merita sa fie facuta pentru hidrokinetoterapie. Aceasta procedura fiind indispensabila, si
aducand un beneficiu imens recuperarii.

Masajul terapeutic este indicat in laxitate articulara, in special pentru efectul de tonifiere, pe
care il are asupra muschilor care stabilizeaza articulatia. Masajul terapeutic este indicat in
instabilitatea articulara, in special pentru efectul de tonifiere, pe care il are asupra muschilor
care stabilizeaza articulatia. Masajul articular constituie o forma de masaj local deosebit de
utila si eficace. Masajul este indicat in combaterea durerilor, prin efectele sale sedative si
relaxante si in reducerea instabilitatii articulare, determinate de luxatii, entorse, etc. Masajul
are rolul, totodata de-a pregati articulatia pentru programul de kinetoterapie. Numarul si durata
sedintelor de masaj se stabilesc in functie de nevoile fiecarui pacient, in functie de
particularitatea afectiunii determinante a laxitatii articulare.

Tratament leziuni neuromusculare

Etilolgia leziunilor neuromusculare, are ca punct de plecare, mononeuropatiile si

polineuropatiile, care sunt leziuni localizate la nivelul anumitor ramuri nervoase si afectiuni
generalizate ale nervilor periferici care in general incep distal si progreseaza proximal pe
traiectul nervos, cu scaderea activitatii motorii distale si cu diminuarea reflexelor.

Leziunile neuromusculare pe memebrele inferioare, in mare parte sunt date de compresiunea

medulara care, reprezinta dealtfel o urgenta neurochirurgicala, fiind considerata ca o pareza
progresiva a membrelor inferioare. Ca si cauze se exemplifica: pareza spastica acuta, care
reprezinta o compresiune pe maduva, prolaps de disc la nivelul vertebrei lombare 1si 2,
tumori, fracturi, abcese epidurale, TBC spinala, boala Hodgkin, mielom, boala Paget, etc.

O alta leziune neuromusculara este pareza flasca acuta cu compresiunea cozii de cal,
determinata de tumori, prolaps de disc, stenoza de canal, infarct medular acut, mielita, leziuni
ale nervilor lombosacrati, hipokalemie.

Parapareza spastica cronica, leziune neuromusculara, are urmatoarele cauze: scleroza multipla,
afectiuni de neuron motor, degenerescenta subacuta combinata a maduvei , deficit de vitamina
B12. Parapareza flasca cronica, leziune neuromusculara cu urmatoarele cauze: tabes dorsali,
neuropatii periferice, miopatii, traumatisme nervoase. Absenta reflexului rotulian si achilian,
are cauze ataxia Friedrich, pareza tabetica (sifilis), afectiuni de neuron motor. Pareza
unilaterala datorata de diabetul zaharat, AVC, disc prolabat, scleroza multipla, paralizia
nervului peroneal comun.

Tratamentul recuperator trebuie instituit cat mai precoce posibil. Cele mai eficiente proceduri
terapeutice sunt kinetoterapia, laserterapia, electroterapia si masajul terapeutic.
Kinetoterapia se poate efectua incepand din stadiul in care pacientul se afla inca la pat, si se
poate continua atat timp cat acesta are nevoie. Orice leziune neuromusculara a membrelor
inferioare, influenteaza negativ celelalte segmente ale corpului, in special coloana vertebrala.
In acest sens, kinetoterapia se va adresa cat si acestui segment central al aparatului locomotor.
Kinetoterapia foloseste tehnici particulare ce uzeaza din plin de facilitarea periferica si
centrala a activitatii neuromusculare. Aceasta terapieurmareste calmarea durerilor, care
cauzeaza si impotenta functionala, tonifierea musculaturii afectate in urma leziunilor
neuromusculare, cresterea echilibrului, acolo unde sunt prezente tulburari de echilibru,
imbunatatirea coordonarii miscarilor, si reeducarea sensibilitatii.

Fizioterapia poate fi utilizata cu bune rezultate in tratamentul leziunilor neuromusculare

datorita efectelor sale beneficice: efect analgezic, efect trofic, efect stimulant, efect relaxant,
etc. In cadrul tratamentului complex, se foloseste laserterapia, electroterapia: curenti
diadinamici, curentii interferentiali, curentii de joasa frecventa, curentii de medie frecventa,
diapulse, termoterapia, crioterapia etc.

Masajul este deasemenea recomandat avand numeroase efecte benefice in tratamentul

leziunilor neuromusculare. Are efect analgezic, trofic, stimulant, decontracturant, etc.

Tratament luxatie

Luxatia, alaturi de fractura reprezinta unul dintre frecventele traumatisme cu localizare la

nivelul membrului inferior. Luxatia reprezinta indepartarea permanenta a suprafetelor
articulare, acompaniata cu ruptura capsulei, hemartroza si rupturi ligamentare precum si
periarticulare. Hemartroza este o hemoragie intraarticulara cauzata de rupturi capsulo-
sinoviale si de obicei se ia prin punctie. Prin leziunile capsulo-ligamentare - luxatiie, sunt
acoperite de rupturi ale stratului articular, care devin laxe si instabile.

Cand cele doua suprafete articulare nu mai au nici un contact intre ele, este vorba despre o
luxatie completa. Daca mai exista un oarecare contact, leziunea se numeste luxatie incompleta
sau subluxatie. Simptomul principal este durerea care se mareste odata cu tentativa de miscare;
se mai intalneste o impotenta functionala, edem, scurtarea eventuala a segmentului unde s-a
produs leziunea , iar uneori apar parestezii, paralizii, cat si o usoara cianoza datorata unei
compresiuni nervoase si vasculare, etc.

Luxatiile habituale apar la miscarile obisnuite, fara un traumatism evident. La nivelul

membrului inferior, articulatiile care pot prezenta luxatie sunt cea a soldului, cea a
genunchiului si articulatia gleznei. Frecvent sunt intalnite luxatii si la nivelul piciorului, la
nivelul articulatiilor degetelor.

Tratamentul luxatiei este ortopedic si se completeaza cu recuperarea medicala prin

kinetoterapie, fizioterapie si masaj terapeutic.

Kinetoterapia urmareste recuperarea mobilitatii articulare si retonifierea musculaturii prin

mijloace proprii, specifice. La inceput se evita incarcarea membrului inferior afectat
utilizandu-se scripetoterapia si exercitile in apa.Treptat miscarile active se pot face cu
rezistenta, dupa care se reia mersul cu incarcare partiala. Persistenta hidartrozei, este o
contrindicatie pentru miscarile cu rezistenta si un semn de ponderare chiar petru miscarile
active libere.
Fizioterapia are multiple indicatii in tratamentul luxatiilor. Inca din perioada de gipsarese
aplica curentii pulsati de inalta frecventa (diapulse), in sedinte zilnice de 20-30 de minute.
Dupa degipsare se aduga ultrasunet, curenti diadinamici, curenti de medie frecventa
(interferentiali) cu scop antalgic, antiedem si pentrru combaterea hematomului. De mare folos
este aplicarea dusului subacval. Acesta este un mijloc eficace in reducerea proceselor
aderentiale si in ameliorarea mobilitatii articulare.

Masajul terapeutic se adreseaza sechelelor luxatiei si are urmatoarele obiective:

- ameliorarea circulatiei sanguine si a troficitatii locale
- reducerea tulburarilor vasculotrofice
- tonifierea formatiunilor capsulo-ligamentare
- imbunatatirea tonusului musculaturii invecinate.

Pentru masajul articular se utilizeaza netezirea (efleurajul) cu palma, urmata de frictiuni cu

varfurile degetelor. Pe segmentele invecinate articulatiei afectate se executa framantari, rulat si
tapotament ,,in ventuza", tocat sau batatorit, manevre care combat hipotonia sau hipotrofia
musculara.
Tratament menisc

Recuperarea bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program recuperator bine condus.

Recuperarea mobilitatii, fortei musculare, stabilitatii si coordonarii sunt doar cateva dintre
obiectivele terapeutice. Desi invilidanta in prima faza, aceasta afectiune se recupereaza bine.

Detalii despre tratamentul meniscului

Articulatia genunchiului este cea mai mare a corpului. Comparativ cu alte articulatii mari
(sold, umar), este mai putin acoperita si protejata de parti moi, ceea ce explica frecventele
expuneri la actiunea factorilor nocivi externi. Meniscurile intraarticulare sunt doua
fibrocartilaje care creeaza o congruenta perfecta intre condilii femurali si platoul tibial.
Confera o stabilitate mai mare articulatiei genunchiului, permit o mai buna alunecare a
capetelor osoase articulare si realizeaza absorbtia socurilor la acest nivel. Meniscul lateral are
forma unui cerc aproape complet, iar meniscul medial are forma unei semilune. Meniscul
lateral este mai rezistent si mai mobil. De aceea, deplasarile lui sunt mai intinse.

Proceduri de tratament necesare

Tratamentul meniscului consta in aplicarea urmatoarelor proceduri de tratament:
kinetoterapie, electroterapie, laserterapie si masaj terapeutic.

Numarul de sedinte necesare

Pentru recuperarea meniscului se recomanda minim 12 sedinte de tratament care sa cuprinda
procedurile necesare si care sa fie efectuate cu o frecventa de minim 3 sedinte pe saptamana.

Articole despre menisc si recuperarea acestuia

Articol 1
Articol 2
Articol 3
Daca ai o intrebare sau doresti mai multe informatii, nu ezita sa ne contactezi. Poti face de
asemenea o programare online. Daca ai beneficiat deja de serviciile noastre, te rugam sa
adaugi un comentariu cu parerile, impresiile sau sugestiile tale. Acestea ne vor ajuta atat
pe noi pentru a imbunatati calitatea serviciilor cat si pe cei care cauta o solutie la problemele
lor. Multumim!

Tratament pinten calcanean

Pintenul calcanean reprezinta o excrescenta osoasa (osteofit) pe suprafata inferioara (plantara)

a osului calcaneu (a calcaiului), care produce dureri la mers. Acesti pinteni apar din cauza
tractiunilor exercitate asupra periostului (membrana fibroasa ce acopera osul calcaneu) de
catre aponevroza plantara (structura fibroasa prin care se insera muschiul pe os). In consecinta
apare o inflamatie a fasciei plantare (fasciita plantara). Astfel, apar dureri la nivelul calcaiului
numite talalgii. Pintenii calcaneeni pot sa apara si din cauza cresterii tensiunii aponevrozei
plantare, in cazul piciorului plat (platfus). Aceasta afectiune este mai frecvent intalnita in
randul sportivilor: atleti, dansatori, precum si la persoanele supraponderale sau obeze sau la
cei care poarta incaltaminte nepotrivita (de exemplu la femeile care poarta multi ani la rand
pantofi cu toc inalt).

Tratamentul pintenilor calcaneeni se instituie in momentul aparitiei durerilor. Se recomanda

bolnavului sa inlature, pe cat posibil, factorii cauzatori. De exemplu, sa inlature factorii ce
determina un stres crescut la nivelul calcaiului: statul prelungit in picioare, efortul fizic ce
solicita mult calcaiul, incaltamintea necorespunzatoare. Este indicata si scaderea in greutate in
cazul persoanelor supraponderale sau obeze. In fazele dureroase acute se recomanda repausul
prelungit si aplicarea unei pungi de gheata la nivelul calcaiului dureros.

Ca si tratament medicamentos se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene (AINS:

ibuprofen, fenilbutazona) cu scopul de a reduce inflamatia si a calma durerile. Tratamentul
medicamentos trebuie instituit doar la recomandarea si sub supravegherea medicului si se
recomanda administrarea pe o perioada definita de timp.

Tratamentul modern al pintenilor calcaneeni presupune distrugerea excrescentei osoase care s-

a format in timp. Astfel este tratata sursa durerii si se previne aparitia complicatiilor.
Fizioterapia, prin ultrasonoterapie ajuta la distrugerea pintenilor calcaneeni. Undele de soc cu
frecventa inalta se aplica la nivelul calcaiului, in zona unde este situat pintenul. Prin
microvibratiile emise excrescenta osoasa este fragmentata in parti foarte mici care vor fi apoi
indepartate prin circulatia limfatica. Pentru a distruge complet un pinten sunt necesare mai
multe sedinte de terapie cu ultrasunete. Laserterapia este de asemenea utilizata cu efect
favorabil in tratarea pintenilor.

Asociat tratamentului cu ultrasunete sau laser este recomandata efectuarea unor exercitii de
kinetoterapie, de stretching (exercitii de elongare ale gambei). In cazul in care osteofitul are
dimensiuni mari, nu poate fi distrus prin ultrasonoterapie, determina simptomatologie
accentuata cu talalgii intense, se recomanda tratamentul chirurgical.
Tratament recuperare postoperatorie

Unele traumatisme (fracturile, luxatiile, entorsele), la nivelul membrului inferior, survenite

prin lovire sau prin cadere, precum si situatiile care presupun eliberarea unor nervi afectati de
compresiuni, necesita abordarea interventiei chirurgicale. In acest sens, dupa orice interventie
chirurgicala este necesara instituirea unui program recuperator.

Pentru ca, oricat de eficient ar fi tratamentul chirurgical in redarea unei functii normale a
membrului inferior, dupa o leziune traumatica, tehnicile de microchirurgie trebuie completate
in mod obligatoriu cu programe de recuperare prin mijloace terapeutice precum:
kinetoterapia, fizioterapia si masajul terapeutic.

In tratamentul de recuperare postoperatorie, tratamentul kinetoterapic urmareste precoce,

controlul inflamatiei postoperatorii, controlul si favorizarea procesului de cicatrizare a partilor
moi, precum si recuperarea functiei articulare (mobilitatea, rezistenta, forta), etc.

Controlul inflamatiei postoperatorii se realizeaza prin repaus articular total, asigurat de o

orteza. Pozitia inalta, antidecliva, mobilizarea activa in flexie-extenie, a segmentelor ce nu au
fost supuse interventiei chirurgicale, asigura reducerea semnificativa a edemului, a reactiilor
inflamatorii, si implicit a durerii.

Favorizarea cicatrizarii partilor moi incepe imediat dupa faza acuta (considerata in medie de
10 zile), prin exercitii active ale grupelor musculare din zonele invecinate locului unde a fost
efectuata operatia.

Un program de kinetoterapie pasiva sustinuta pentru mentinerea unei bune mobilitati articulare
se dovedeste a fi necesar si foarte eficient prin urmare. Recuperarea fortei musculare incepe
dupa aproximativ 45 de zile de la operatie prin exercitii active izodinamice cu incarcare
progresiva. De preferat sunt exercitiile rezistive concentrice efectuate din diferite pozitii si in
diferite sectoare de mobilitate.

In primele stadii postoperator, desi se dovedesc a fi foarte utile, aplicarea unor proceduri de
electroterapie antiinflamatorie si antalgica, sunt destul de greu de realizat, din punct de vedere
tehnic. Stimularea electrica a muschilor din regiunea in care s-a efectuat interventia
chirurgicala, in special cu ajutorul curentilor de joasa frecventa si a celor de medie frecventa
sub forma interferentiala, poate grabi procesul de cicatrizare a partilor moi. Se pot folosi foarte
bine, crioterapia locala, ultrasonoterapia, si laserul cu conditia respectarii parametrilor adecvati
stadiului inflamator local. O mentiune aparte merita sa fie facuta pentru hidrokinetoterapie.
Aceasta procedura este indispensabila si aduce un beneficiu imens recuperarii, in special a
amplitudinii articulare.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale,

avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in
tratamentul recuperarii postoperatorie, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii,
trofice, circulatorii, etc.
Tratament ruptura ligamentara
Banca gimnastica

spalier
 placa echilibru

placa echilibru cerc diametru 60cm

placa echilibru dreptunghiulara

placa echilibru semicerc

 placa echilibru simpla

platforma pt echilibru

roata marinareasca pentru

antrenarea umerilor
 banda elastica

boxa elongatie si tractiune.terapie cu scripeti

coarda elastica

spalier elongatie si tractiune.grilaj metalic

 flexor palmar albastru.rezistenta mica.

gantera

greutati brat si glezna o,5 kg

greutati brat glezna 1kg

greutati brat glezna 2 kg