Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODE KINETOLOGICE
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
ŞI
ERGOTERAPIA
Motto: “Să recunoşti deficienţa unui individ este bine,
să-i ameliorezi starea sau să-l vindeci este mult mai bine,
să-l redai vieţii sociale este totul”
Pearl Buck
2
CUPRINS
respirator ...................................................................................................... 62
Epilog .......................................................................................................... 84
Bibliografie .................................................................................................. 88
3
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
Noţiuni introductive
spre realizarea unui anumit scop. "Punând în mişcare organele corpului său şi
mijloacele de muncă, omul acţionează asupra naturii ... îşi cheltuieşte forţa fizică
sănătăţii populaţiei.
bolile, conflictele armate prezente în unele zone ale lumii, determină creşterea,
4
din ce în ce mai mare a numărului de persoane cu handicapuri de diferite feluri
locului în societate, prin participare activă, chiar productivă acolo unde este
posibil.
celor care din anumite motive devin invalizi (deficienţe congenitale, deficienţe
1
1
Ergoterapia - organizare, finanţare, desfăşurare. Alex. Al. Popescu, Editura Medicală, 1986, pag. 14
2
Copenhag 1963 - al IX-lea Congres Internaţional al "Societăţii de Recuperarea a Deficienţelor"
5
Complexul de acţiuni şi practici adoptate în direcţia recuperării deficienţelor,
americani, iar cei de readaptare şi reeducare sunt folosiţi în ţările francofone. Dar,
preferinţă remunerată.
cunoscute de mult timp şi care se bazează pe conceptul că cel mai bun doctor pe
care n-il oferă natura este activitatea, munca. Caracterul terapeutic al muncii este
recunoscut de foarte mult timp, iar în acest domeniu munca este considerată
metodă de tratament.
6
Ergoterapia are la bază semnificaţia intrinsecă a muncii remunerate,
asistenţă socială, scopul medical fiind cel iniţial, iar efectul activităţii de muncă
reluarea muncii să fie posibilă fără dificultăţi importante de ordin fizic şi psihic.
În această idee, încă din perioada spitalizării, bolnavii trebuie să fie pregătiţi
lucru nu este posibil, trebuie să fie reorientaţi şi iniţiaţi în alte profesii accesibile
este primordială, dar nu trebuie neglijat scopul economic care de asemenea are o
7
- reducerea perioadei de readaptare la procesul muncii;
muncii prestate).
handicapaţi motori, dar pot fi extinse ca metode terapeutice şi la alte profile ca:
cunoscută de către toţi cei implicaţi în recuperarea capacităţii de muncă, atât sub
determină.
8
În realizarea obiectivelor terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei sunt
acestora.
9
Scurt istoric
În acel tratat, Pinel critică practica epocii de punere în lanţuri sau a maltratării
10
mecanică: lege fundamentală a oricărui spital de alienaţi”. Metodele recomandate
aceste idei au fost puse mai activ în practică. În acest sens se remarcă Adolphe
Mayer, la cercetările căruia a contribuit semnificativ soţia sa, Pary Petter Brooks,
societate.
Clifford Beers, care el însuşi a suferit mai multe episoade psihotice şi a fost
lucrarea “Raţiuni care te descoperă pe tine însuţi”. Beers a promovat ideea creării
11
În perioada ce a urmat primului război mondial, în Europa s-a dezvoltat
război. În 1935, în Anglia şi Danemarca, s-au pus bazele unor şcoli pentru
medicinii.
mari suprafeţe agricole pentru activităţile terapeutice prin muncă. Cele mai
renumite sunt: spitalele din Iaşi, Sibiu, Târnăveni, Sighet, Oradea, Lugoj,
alte profile în care spitalizarea este de lungă durată, iar recuperarea nu este
12
Termenul de “ocupational therapy”, introdus de E. Barton (New York,
1915), este adoptat de ţările de limbă engleză, iar cel de “ergoterapie”, propus de
E.C. Reil în 1914, în ţările francofone (provine din limba greacă - ergon=muncă).
bunuri materiale.
Dintre cei mai renumiţi specialişti în ţara noastră, amintim: Cl. Baciu,
urmărit.
13
pregătirii pentru muncă, activitate finanţată de la bugetul de stat, prin intermediul
acoperi cheltuielile în totalitate sau parţial, prin venituri proprii, realizate din
socio-profesionale a bolnavului.
14
OBIECTIVELE ŞI EFECTELE TERAPIEI
OCUPAŢIONALE ŞI ERGOTERAPIEI
comportament);
15
Acţiunile bolnavilor intreprinse în cadrul terapiei ocupaţionale şi
ergoterapiei au valoare pentru aceştia “... numai dacă semnificaţia actului este
acceptabile.
situaţii care să dezvolte iniţiative noi pentru pacienţi. Relaţiile lor cu pacienţii
voinţă şi din propriul său interes încearcă să se adapteze unor noi situaţii sau unei
16
Pe primul loc în activitatea de ergoterapie se află recuperarea deficitului,
orientat spre:
- progresul profesional;
17
Helander: viaţa familială (cămin, copii), locuinţa, alimentaţia, instrucţia -
munca fiind un proces complex care implică în proporţii diferite toate cele trei
tipuri de solicitare.
1. Factori fiziologici
- starea sănătăţii;
- consumul energetic;
- exerciţiul şi antrenamentul;
- vârsta;
- sexul.
2. Factori psihologici
- personalitatea;
- aptitudinile de muncă;
18
- interesul (motivaţia);
- temperamentul;
- emotivitatea;
- relaţiile interpersonale.
- iluminatul;
- cromatica;
- zgomotul;
- vibraţiile;
- muzica;
- microclimatul;
- noxele.
4. Condiţiile sociale
- regimul de muncă;
- organizarea activităţii;
- condiţiile igienico-sanitare.
19
Terapia ocupaţională şi ergoterapia se opun inacţiunii, pasivităţii,
activitatea de recuperare.
practice şi recreative.
20
- din punct de vedere economic - se descoperă vocaţii personale, se crează
21
pacientului posibilitatea de autoservire sau de muncă. Uneori acestea impun
recuperatorii folosite, sub forma unor dispozitive şi aparate auxiliare, fac parte
dispozitive ingenioase.
autonomia.
22
- dispozitive şi mijloace profesionale (instrumente de lucru adaptate ca
faţă de individ şi prin scopul final urmărit, se realizează prin munca în echipă a
integrală a unei funcţii deficitare, mişcarea fiind elementul principal care vizează
următoarele aspecte:
- amplitudinea;
- rezistenţa la efort;
- coordonarea mişcărilor.
23
Recuperarea aspectului psihic
24
Recuperarea aspectului social
servirea mesei).
socială.
confecţionate din diverse materiale (piele, material plastic, lemn, metal) şi sunt
25
Terapeutul ocupaţional trebuie să găsească forme de activitate care solicită
individualizat sau în grup, după caz. Este de dorit ca terapeutul din acest domeniu
26
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA ÎN
BOLILE PSIHICE
mai apropiată de viaţa normală şi cu un grad cât mai redus de dependenţă socială.
lumea din afară, în prezent statutul bolnavului psihic este cu totul altul. Psihiatria
27
- un cadru protejat (setting) în care pacientul se manifestă, se
psihoterapeutului;
reuşite.
28
comporta favorizează atingerea unui nivel superior de integrare a structurii sale
stare pe care o percepe el însuşi, cât şi cei din jur, fac ca persoana în cauză să se
agravează simptomele. Sunt multe persoane care având unele din aceste
simptomului pe care acesta îl prezintă. Pentru acest fapt este mai importantă
29
limpezirea trăirilor sale tulburate şi favorizarea unor experienţe reuşite. Prin
încredere în sine.
30
reprimată, deschiderea faţă de ceilalţi conduce la redobândirea încrederii în sine
şi la reintegrare socială.
de măsuri care constituie tratamentul unui bolnav, aplicat într-un spital, utilizând
are o eficienţă mult mai mare, mai ales atunci când se apropie de relaţiile sociale
31
productive. În această etapă este necesară protejarea pacientului de către mediul
psihoterapeutice.
a fiecărui salon.
terapeutic.
32
Ergoterapia. Pornind de la premiza că munca este o datorie a omului, dar
activitatea.
33
relaţiile medic-bolnav, bolnav-medicament, bolnav-mediu social şi cultural,
34
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
LA COPILUL CU INFIRMITATE
copiii sunt internaţi, dar şi ambulator acolo unde există posibilitatea, în cabinete
35
Gama largă a tulburărilor de sănătate prezentă la copii necesită intervenţia
pregătirea sa de mai târziu, pentru rolul de adult prin intermediul unor activităţi
Principalul mijloc prin care se poate interveni la vârsta copilului mic este
înconjurător.
intelectual şi fizic. Dacă aceste caracteristici nu sunt respectate, ele nu-şi vor
vor deveni frustrante, iar cele prea simple sau uşoare nu vor stimula interesul
înţelege orice joc sau activitate atrăgătoare care poate contribui la ameliorarea sa
36
În acest context jocul poate constitui o muncă, munca nefiind neapărat o
cele motorii.
Aceste tulburări grave trebuiesc acceptate mai ales de proprii părinţi care
trebuiesc ajutaţi, consiliaţi, determinaţi să-şi accepte copilul aşa cum este. Într-o
sociale, cadrele didactice, părinţii, toţi membrii societăţii se găsesc frecvent puşi
în faţa unor persoane cu handicap. Fiecare atunci când este într-o astfel de
37
situaţie, din punctul lui de vedere, trebuie să rezolve problemele dificile legate de
acestea. Societatea trebuie să intervină activ, atât din umanitarism, dar şi din
considerente economice.
remunerată, fie la domiciliu, în atelier protejat sau într-un loc de muncă amenajat
proprii.
anevoioasă, de aceea impune din partea tuturor celor din jur, familie şi echipa
38
copilul handicapat trebuie să înveţe să se comporte, să fie util lui şi celorlalţi,
Aplicarea terapiei de grup (5-6 copii într-o grupă) de preferinţă cât mai
este modalitatea prin care se obţin rezultate bune atât în recuperarea funcţională
cadrul acestora activităţile trebuie sa fie cât mai variate, execuţia să fie
de minute iar cele de ergoterapie pentru copiii mai mari pot ajunge la câteva ore
“hobby” (filatelie, radiofonie, desen, muzică, etc.) pot deveni surse de plăcere şi
“Nu există copil nerecuperabil, să-i acordăm aşadar o şansă” (Corneliu Bârsan).
39
În acest centru prin numeroase forme de terapie ca: kinetoterapia,
playterapie, sunt trataţi o parte din copiii cu diferite afecţiuni într-o aşa zisă formă
de “medicină a eroismului”.
bolnav este foarte important. Acesta trebuie să fie “ca o mamă”, să-i ofere căldură
recuperării.
Alături de acesta, rolul familiei, al şcolii, al grupului social din care face
parte este foarte important pentru echilibrul legăturilor afective de care copilul
are nevoie.
de parte componentă a unui context social cu care are raporturi sano sau
patogenetice permanente.
recuperarea.
grădiniţelor de copii.
40
În spitalele mari, unde se întâlnesc mai mulţi copii de aceeaşi vârstă, cu
41
- sala de joacă (spaţiul) trebuie să fie izolat de alte activităţi pentru ca
specifice copilului;
practice;
prin kinetoterapie;
- relaţia familie-cadru didactic sau terapeut (în cazul în care copilul este
42
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
ÎN AFECŢIUNILE MOTORII
ergoterapii specifice.
ajutat, iar familia lui să fie informată permanent cu privire la starea în care acesta
se află.
caracter fizic tonic, travaliul muscular dinamic având în acest sens rolul
determinant.
psihică a bolnavului.
43
Persoanele cu afecţiuni cronice, cu deficienţe motorii marcante, prin terapie
ocupaţională şi ergoterapie sunt ajutaţi să-şi dezvolte noi forţe, noi îndeletniciri.
Bolnavii motori care devin inactivi pe o perioadă lungă de timp, îşi pierd
astfel:
în urma unei boli cu acest specific, la o performanţă fizică şi psihică cât mai
44
întreruperea căilor medulare, cu ajutorul mişcărilor şi gesturilor reeducative.
bolnavi este primul scop al terapiei de orice tip, inclusiv al terapiei ocupaţionale
şi ergoterapiei, uneori atins cu eforturi imense, atât din partea pacientului cât şi a
Orice câştig pe plan motor, spaţial, corporal, sunt fructificate, devenind gesturi ce
45
Terapia ocupaţională şi ergoterapia în recuperarea bolnavilor
muncă, de circulaţie, etc.) interesează atât capacitatea fizică cât şi psihică a celor
destul de importante atât prin gravitatea lor cât şi prin durata invalidităţii pe care
o antrenează.
traumatism pot avea tulburări ale stării psihice, urmare a izolării ce rezultă din
invaliditatea respectivă.
46
Scopul urmărit este reîntoarcerea bolnavului cât mai repede posibil la viaţa
ghida şi susţine mişcarea, dar numai acolo unde sunt cu adevărat necesare.
47
pacientului, pe care ergoterapeutul le poate utiliza în cazul în care observă
posibilităţilor restante.
suferite.
48
Ele respectă anumite scheme de tratament şi sunt aplicate de specialişti,
pentru o anumită mişcare, iar instrumentele sunt reglate sau modificate după
nevoie.
încă din faza în care bolnavul este “la pat”, când nu se poate deplasa în atelierul
a întregului organism.
- modelaj în plastilină;
- decupaje;
- desen, pictură;
- dactilografie recreativă;
49
Orientarea şi reorientarea profesională a pacienţilor cu traumatisme ale
aparatului locomotor
persoanelor în cauză.
respectivă;
50
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA ÎN
AFECŢIUNILE OSTEOARTICULARE,
REUMATISMALE ŞI TRAUMATICE
funcţională.
deformaţiilor articulare.
aspect fizic şi psihic, uneori până la scoaterea din activitate. Durata bolii sau a
ocupaţiei avute anterior îmbolnăvirii, duc la pierderea forţei fizice, iar sub aspect
51
Pierderea capacităţii de muncă înseamnă o pierdere a respectivului capital
de muncă pe care îl reprezintă fiecare persoană, în urma căreia este afectată atât
a mişcărilor, a gesturilor.
respective sunt:
necesare bolnavului de la primele ore ale zilei (ridicarea din pat, igiena,
52
gimnastica, îmbrăcarea, manevrarea unor obiecte de toaletă, de comunicare, etc,
bolnav.
dificilă.
sale de a contribui activ la recâştigarea utilităţii pentru el şi pentru cei din jur.
ca:
anchilozelor şi a contracturilor;
libere;
53
- efecte educative - bolnavul este informat asupra stării sale, scopului
autonomiei maxime pentru activităţile zilnice, prin efort propriu sau prin
automatizate).
54
- diferite jocuri cu mingea de tenis, pe care bolnavul o prinde în mână
jucării);
55
- strângerea repetată a unor obiecte elastice în mână (mingi, jucării
gonflabile);
fluier, etc.).
- mânuirea fierăstrăului;
- jocul de cărţi;
- cusutul pe gherghef;
- călcatul rufelor;
- bicicleta ergometrică;
56
- exerciţiul de apucare a unui prosop cu degetele piciorului;
acestora;
57
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
LA BOLNAVII CARDIO-VASCULARI
unele situaţii.
suferinţe.
respectarea unor reguli care se impun prin specificul afecţiunii, dar efortul depus
este efectuat în mod liber. Acesta constă în gesturi utile care îmbină activitatea
58
Terapeutul ocupaţional trebuie să cunoască foarte bine aspectul recuperării
intoleranţă.
în aer liber, în grădină, spaţii care oferă climat sedativ, optimist (îngrijirea
florilor, lucrul de mână pentru femei, artizanatul, pictura, care pun în evidenţă
intercondiţionate.
59
Pentru recuperare, serviciul respectiv necesită amenajarea şi dotarea unui
funcţională.
sunt remedii ce se pot obţine prin activitatea acceptată, supravegheată, dar şi prin
contribuţia pacientului, prin voinţa lui de a-şi adapta corect modul de viaţă;
60
privinţa cunoaşterii situaţiei sale, atât în ce priveşte organizarea, sarcinile de
profesionale.
se vor alege iniţial ocupaţii simple, bine motivate în privinţa valorii lor utilitare,
Ocupaţia la bolnavii cardiaci este mai mult decât necesară pentru obţinerea
adecvată persoanei cardiace, gravităţii bolii şi fazei de boală în care se află. Spre
61
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
APARATULUI RESPIRATOR
cauză cât şi celor din anturajul lor, constituie o problemă de sănătate publică,
aerului.
importantul impact asupra modului de viaţă al bolnavului şi a celor din jurul său.
62
Aceste afecţiuni nu sunt generate de o cauză unică ci pot fi generate de un
viitoare meserii.
profesională sau, în cazuri mai grave, nu va mai putea presta nici o muncă.
În aceste situaţii de boală (în care repausul este necesar) ergoterapia îşi are
63
- programele de recuperare a rezistenţei la efort să se aplice numai în faza
stabilă a bolii;
unor incidente şi pentru a regla permanent efortul, pentru a-l aprecia sub
nici cei cu alte boli asociate care nu permit solicitarea fizică (diabet,
64
Bolnavii de tuberculoză cronică şi cei cu diferite grade de insuficienţă
respiratorie vor fi supuşi unui efort dozat, diferenţiat, în aşa fel încât să nu
- reeducarea funcţională;
- psihoterapia;
- preorientarea profesională.
de efort.
consideraţie, ştiut fiind impactul pe care îl are boala asupra psihicului uman.
65
La copilul cu afecţiuni ale aparatului respirator urmările bolii pot fi mult
poate duce chiar la regres prin apariţia unui blocaj afectiv determinat de lipsa
66
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA
ÎN RECUPERAREA VÂRSTNICILOR
primordială.
67
Aceste caracteristici sunt variabile depinzând de personalitatea fiecărui
de care beneficiază.
De cele mai multe ori după anumite îmbolnăviri care necesită îngrijiri
medicale în unităţi specializate, vârstnicul îşi reia locul în familie, viaţa lui
continuând în mod firesc. Alteori însă, în lipsa acesteia, este inclus într-un cămin
68
de bătrâni sau cămin-spital unde beneficiază de îngrijire păstrându-şi totuşi o
suficientă independenţă.
socială.
acestor metode.
de următoarele principii:
69
- activităţile de terapie ocupaţională şi ergoterapie trebuie să fie
favorabil;
70
- aparatele, sculele, utilajele vor fi adaptate posibilităţilor de mânuire ale
cooperant;
socială (C. Taneborne). Orientarea lui către lumea exterioară este necesară.
primul rând la bătrâneţea în sine. Din acest punct de vedere, organsimul uman
Pe acest fond, uneori pot apărea accidente sau îmbolnăviri mai grave de
ordin fizic sau psihic. În acest context, persoana în vârstă poate fi de la caz la caz
71
supraprotejată sau persecutată în funcţie de mediul familial şi social în care
trăieşte.
considerate:
72
- stimularea activităţii pe măsura posibilităţilor personale, în vederea
reduse la aceată vârstă, la care sunt recomandate activităţi uşoare dar susţinute,
antrenante şi recreative.
73
- indicatorii generali cei mai utili sunt măsurarea stării funcţionale care
locul şi momentul aplicării lor astfel: activităţi zilnice, munca în atelier, adaptări
ocupaţii utilitare.
acestor metode fiind bine cunoscute. Acest aspect este particular terapiei
activ, dinamic are o importanţă deosebită în special pentru creier. Din experienţă
74
se spune că persoanele care practică exerciţiile fizice pot “întineri” cu 40 de ani,
de 30 de ani.
valizi cât şi celor recuperaţi şi instituţionalizaţi din motive sociale în cămine sau
artizanat;
bolnavi este dificilă departajarea acestora. Pentru unii o activitate poate urmări
75
memorie, senzoriale) reduc adesea posibilităţile de recuperare prin metodele de
adopte o atitudine potrivită fiecărui caz în parte. Se pot întâlni diferite situaţii faţă
faţă de bătrân, în aşa fel încât să nu-i lezeze personalitatea dar nici să nu
76
INSTRUIREA PERSONALULUI DE SPECIALITATE
realiza prin:
77
- competenţă în ergoterapie, durata cursului 6 luni, pentru persoane care
vin din alte sectoare de activitate decât cel sanitar sau de asistenţă
socială;
domeniu.
ocupaţionale şi ergoterapiei:
ocupaţională şi ergoterapie”;
78
Conţinutul pregătirii adaptat la condiţiile ţării noastre, trebuie să se axeze
pe următoarele aspecte:
activităţi;
aceste metode;
79
ORGANIZAREA ATELIERELOR DE TERAPIE
OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIE
80
Pentru buna desfăşurare a activităţii în atelierele de ergoterapie trebuie
avute în vedere măsuri ce au drept scop folosirea raţională din punct de vedere al
sau maşină.
81
Sub acest aspect trebuie să se ţină seama de asigurarea factorilor de
Odată plasat conform acestor criterii obiective (fişa personală cu aceste date),
munca sa.
82
Condiţiile ergonomice pentru persoanele cu handicap au în vedere
său de muncă. În acest sens, mediul include nu numai mediul înconjurător în care
activităţii sale, fie ca individ, fie ca membru al unui colectiv de muncă. Toate
83
EPILOG
84
societăţii”. Acelaşi autor afirmă că “în terapia ocupaţională, ocuparea timpului
iar “terapia ocupaţională este metoda care face indisolubilă legătura dintre
nu diferă, că finalitatea este aceeaşi, aria largă de tehnici folosite fiind greu de
păpuşilor);
85
- tehnici recreative (jocuri distractive adaptate posibilităţilor persoanelor
executarea anumitor mişcări în cadrul unor activităţi de muncă sau ocupaţie cum
ar fi:
subcategorii:
profesională a copiilor;
profesionale).
86
4. Ergoterapia retribuită - care poate completa din toate punctele de vedere
87
BIBLIOGRAFIE
Bucureşti, 1981.
Bucureşti, 1980.
Bucureşti, 1982.
Bucureşti, 1993.
1981.
88