Terapia

ocupațională în
Sindromul Down

Galațanu Adelaida
Anul 3, Grupa 2, Subgrupa 3
Facultatea de Educație Fizică și Sport
Specializare: Kinetoterapie și
Motricitate Specială
 “Persoanele cu sindrom Down au
aceleaşi sentimente,emoţii, senzaţii şi nevoi ca
oricare altă  persoană. Nevoia de a fi iubit
poate fi împlinită în cadrul unor activităţi pe
măsură sau prin joc,muncă şi în relaţiile sale
cu cei din jur.”
Michael Proux, psiholog
 Ce este Sindromul
Down?

Sindromul Down este o afecțiune

congenitală în care materialul genetic
determină anomalii de dezvoltare a copiilor
și adesea retardare mentală. Are o incidență
de la 1 la 800 nou-născuți. Simptomele
sindromului Down variază larg de la copil la
copil. În timp ce unii copii au nevoie de o
atenție medical deosebită, alții sunt sănătoși
și duc o viață aproape independentă.
Cauze:
Sindromul Down este cauzat de diviziunea
celulara anormala, cel mai frecvent la nivelul
ovocitului, inainte sau in momentul conceptiei.
Mai putin frecvent, diviziunea celulara anormala
poate afecta spermatozoidul in momentul
conceptiei. Nu se cunosc factorii care determina
celulele sa se divida anormal. Au fost emise mai
multe teorii in legatura cu etiologia acestei boli,
dar cauza exacta nu este inca cunoscuta. Probabil
intervin mai multi factori ca: tulburari hormonale,
radiatii, infectii virale, probleme imunologice, dar
factorul cel mai implicat este varsta mamei.
Răspândire:
Probabilitatea ca un copil sa se nasca cu sindrom
Down creste direct proportional cu varsta mamei.
La 20 ani riscul este 1 la 1600, la 35 ani 1 la 365,
la 40 ani 1 la 100. Riscul ca si al doilea copil sa se
nasca cu sindrom Down este 1 la 100.
Sindromul Down apare la toată lumea indiferent
de rasă, cultură, religie, nivel social sau
economic. Trisomia 21 este cea mai frecventă
anomalie cromozomială întâlnită în patologia
umană. Boala este mai frecventă la copii de sex
masculine, raportul sexelor fiind de 3 băieți la 2
fete.
Caracteristici:
 Statura mica
 Craniul copiilor cu Sindrom Down este mic şi brahicefalic,
protuberanţa occipitală puţin conturată, oasele fontanele
se închid cu întârziere
 Tonus muscular scăzut
 Gât scurt, gros cu ţesut adipos şi piele în exces: de obicei,
această trăsătură devine mai puţin evidentă pe măsură ce
copilul creşte,
 Membrele superioare şi cele inferioare sunt scurte şi
contribuie la aspectul hipertrofic al staturii. Mâna are
degete scurte, cel mare aşezat mult mai jos decât în mod
obişnuit, iar cel mic mult curbat spre interior – clinodactilie.
Destul de des se întâlnesc şi cazuri de sindactilie
(fuzionare cutanată sau cutanată şi osoasă a unor degete).
Palma are şi ea un aspect caracteristic, în sensul că
fuzionarea plicii mijlocii şi a celei inferioare formează o
plică palmară transversală unică – pliul lui Crookshank,
66-89% dintre copiii cu sindrom Down prezintă
o pierdere de auz mai mare de 15-20 dB într-un an,
datorită unei dezvoltări diferite a componentelor
urechii.
Pot apărea şi deficienţe vizuale, mai ales în primii ani
de viaţă, spre exemplu strabismul, miopia,
hipermetropia, cataracta care este prezentă la 3%
dincazuri, putând fi rezolvată chirurgical,
Stări sub formă de spasme infantile, care implică
întregul corp, urmate apoi de obicei. Există dificultăţi
legate de circulaţia şi compoziţia sangvină.
 În 5-10% din cazuri pot apărea crize de epilepsie.
Dezvoltarea sexuală este în general întârziată şi cu
probleme; în cele mai multe cazuri bărbaţii sunt
infertili.
Dezvoltarea cognitiva
     Asadar in munca noastra cu acesti copii
trebuie sa obtinem urmatoarele performante:
 sa-si comunice necesitatile;
 sa invete sa fie cat mai independenti;
 sa ajute la treburile casnice in masura posibilitatilor;
 sa frecventeze institutia prescolara in functie de
nivelul de adaptare la o colectivitate;
 sa dezvolte aptitudini de integrare sociala atasandu-
se de un grup de joc format din copii de aceeasi
varsta;
 sa indeplineasca sarcini utile in masura abilitatilor si
posibilitatilor.
Dezvoltarea socio-
emoțională:
Dezvoltarea sociala include abilitati sociale
interactive, intelegere si empatie
sociala, independenta personala si sociala si un
comportament social adecvat (Salkind,2002).
Intelegerea relatiilor sociale, empatia si abilitatile
sociale interactive sunt in general considerate
puncte forte ale copiilor cu sindrom Down.
Comportamentul lor social poate fi consolidat pe tot
parcursul vietii lor pentru a facilita incluziunea
sociala si a garanta calitatea vietii. Cei mai multi
copii si adolescenti cu sindromul Down au  un
comportament social corespunzator varstei. Doar
unii copii dezvolta  comportamente dificile, care
cauzeaza stres in familie si afecteaza incluziunea
sociala si educationala.
Dezvoltarea motorie:
 Bolnavi cu trisomia 21 pot dezvolta calitati deosebite si
sunt cunoscute persoane care au scris carti in diferite
domenii, au castigat premii la concursuri de dans sau au
jucat chiar si in filme.
 Urmarind dezvoltarea acestor copii putem observa ca ei
realizeaza lucruri marunte cu intarziere fata de ceilalti
copii. Astfel, in primul an de viata, acesti copilasi vor
invata sa se ridice in sezut si chiar in picioare, sa bea apa
chiar daca varsa putin, sa apuce obiecte mici. Se vor juca
cu obiecte care fac zgomote, vor ganguri si vor incepe sa
recunoasca voci familiare.
 Majoritatea copiilor cu trisomia 21 se incadreaza in
deficient mintala usoara (40-45%). In jur de 20-25%
prezinta deficient mintala medie, 15-20% deficient mintala
severa, iar 5 % deficient mintala profunda.
 Toti copii cu Sindrom Down vor continua sa se dezvolte pe
parcursul adolescentei si chiar si la varste adulte
acumuland tot mai multe cunostiinte.
Pentru dezvoltarea motorie, un adevarat ajutor il
reprezinta kinetoterapia.
Gimnastica medicala la copii cu sindromul Down
trebuie aplicata inca din primele luni de viata.
Datorita hipotoniei muscular prezinta adevarate
problem la mersul ºin patru labeª si la statul in
picioare mai tarziu.
Kinetoterapia consta in masaj care apropie
pacientul de kinetoterapeut si intr'o serie de
exercitii care contribuie la dezvoltarea fortei
musculare,a echilibrului, a mobilitatii articulare
si a orientarii in spatiu.
 Cei 4 factori perturbatori caracteristici ai sindromului
sunt:
 HIPOTONIA care afectează copii cu S.D. în grade
diferite. Cu toate ca în unele cazuri efectele se
ameliorează, hipotonia persista întreaga viată,
determinând dificultăţi în deprindere anumitor abilităţi
motorii.De exemplu, hipotonia musculaturii abdominale
va face dificilă păstrarea echilibrului în pozitie verticală.
Pentru compensarea acestui lucru copilul are tendinţa
de a se apleca înainte in cautarea unui sprijin. 
 LAXITATEA LIGAMENTARĂ
Laxitatea ligamentară, în mod particular, este mai
pronunţată la articulaţia şoldului. În momentul în care
sunt întinşi pe spate, picioarele acestor copii au tendinţa
de a se poziţiona cu şoldurile flectate şi cu genunchii
depărtaţi şi în acelaş timp flectaţi, iar în ortostatism se
observă picior plat valg bilateral.Această hiperlaxitate
face ca articulaţiile să fie mai putin stabile şi din acest
motiveste mai dificil
SCĂDEREA FORŢEI
Copilul cu S.D. are o forţă musculară scăzută, dar
aceasta poate fi îmbunătăţită foartemult. Creşterea
forţei musculare este foarte importantă, pentru că
în absenţa ei copilul are tendinţa de a dezvolta
modele de mişcari compensatorii anormale, care
pe termen lung vor afecta întreaga sa dezvoltare
motorie. În momentul în care doreşte să stea în
ortostatism nu reuşeste decât cu genunchii
înţepeniţi din cauza slăbiciunii aparatului său
locomotor, în special al membrelor inferioare. 

MEMBRELE INFERIOARE ŞI SUPERIOARE AU O

LUNGIME MAI MICĂ
Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai
multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si
ergoterapia.
Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un
mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze
in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat.
Activitatile ergoterapeutice implica gandire,
planificare, presupunere si alegere, pentru ca la
finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra
ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un
obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant
si le confera un simt al realizarii si increderii in sine,
contribuind la structurarea statutului si rolului
persoanei, recunoscute din punct de vedere social. 
Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:
• dezvoltarea deprinderilor manuale 
• dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii
lor 
• consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit,
indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi
deprinderi- impletitul, imbinarea 
• consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul
inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine 
• educarea rabdarii, respectarii regulilor,
cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii
unor lucrari de grup 
• familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu
diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in
timp ce le folosesc: forma, marime, culoare,
consistenta
Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu
educarea si, in special, cu reeducarea (terapia corectiva)
limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de
manifestare ale defectelor, tulburarilor de limbaj si de
vorbire, propunand metode si procedee de corectare
adecvate. 

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri

senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze
impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea
mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai
importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului. 

“Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la

limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale
tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub
aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la
dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la
imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa” (M.
Gutu, 1975) . 
Meloterapia, a devenit azi un captivant
subiect aplicabil în domeniul sănătăţii minţii şi
a corpului, fiind investigată cu mijloace
tehnologice performante, în speranţa
desluşirii felului misterios în care muzica
acţionează asupra noastră.
 Meloterapia este utilizată sub două forme:
activă şi receptivă. Meloterapia activǎ
presupune existenţa anumitor abilitǎţi şi
tehnici pe care subiectul trebuie sǎ le posede
în mânuirea instrumentelor muzicale, sau
chiar în compoziţie. Interpretarea vocală, spre
exemplu, a unor piese muzicale preferate, pe
lângă buna dispoziţie pe care o creează, este
şi un excelent exerciţiu de respiraţie. 
Art-terapia
Pentru copiii cu Sindrom Down care au dificultăţi în
exprimarea prin intermediul limbajului şi vorbirii,
modalităţile de exprimare artistică le pot fi de un
mare ajutor.
Pictura, dansul, teatrul şi alte forme de artă le conferă
acestora posibilitatea de a îşi exprima emoţiile şi
sentimentele, de a împărtăşi experienţele lor cu
ceilalţi, şi îi hrănesc in punct de vedere spiritual,
dezvoltându-le capacitatea creatoare.
Activităţile artistice pot fi un instrument valoros
pentru integrarea copiilor cu Sindrom Down în şcoală şi
societate. Teatrul, dansul, muzica, pictura şi alte
forme de artă permit copiilor să lucreze împreună cu
ceilalţi, în pofida limitărilor. Copiii cu Sindrom Down
învaţă să socializeze mai bine, să proceseze
informaţiile mai repede, îmbunătăţindu-li-se
coordonarea atunci când participă la activităţi artistice.
 Nutrienţii alimentari 

Unii medici recomandă folosirea unor suplimenţi

alimentari care conţin: vitamine,minerale,
aminoacizi, enzime, hormoni, şi medicamentul
Piraetam, în cantităţi diferite.Acestea însă sunt
controversate.
Cu toate că vitaminele şi mineralele au fost
indicatemedical copiilor cu Sindrom Down
începând din anii 1940, nu s-a făcut încă o
cercetare ştiinţifică riguroasă asupra efectelor
acestor suplimenţi alimentari. Cercetări privind
efectele generale ale vitaminelor şi mineralelor
în corpul uman, în special cele pe termen lung,
se fac în continuare.
Terapia cu delfini
Efectele acestei terapii sunt: creşterea atenţiei
şi motivaţiei şi grăbirea rezolvării unor
probleme decomportament.
Această terapie este un supliment al terapiilor
de bază, neputându-le înlocui.Scopul principal
al terapiei este stimularea activităţii senzoriale.
Programul are loc într-un bazin cu delfini
captivi sau semicaptivi şi terapeuţi care asistă
copiii. Copiii sunt invitaţi să înoate, să atingă,
să hrănească sau să mângâie animalele.
Terapia prin delfini nu reprezintă o vindecare,
dar ajută la ameliorarea simptomelor, prin
accelerarea procesului de vindecare.
Hipoterapia
Hipoterapia sau călăritul terapeutic reprezintă
folosirea mişcărilor calului ca un instrument terapeutic,
sub coordonarea unui terapeut specializat
(kinetoterapeut,ergoterapeut sau logoped), adresat
limitărilor funcţionale sau dizabilităţilor copiilor şi
adulţilor. Calul devine astfel o parte a programului de
recuperare, care doreşte să îmbunătăţească anumite
deficienţe funcţionale ale copilului.
Hipoterapia aduce beneficii copilului cu Sindrom Down
pe plan emoţional, al socializării, al posturii corpului,
îmbunătăţind calitatea vieţii.
Hipoterapia aduce copilului cu Sindrom Down mari
beneficii datorită mişcărilor calului, legăturii om-
animal, şi nu reprezintă doar un mijloc de relaxare sau
de distracţie.
In general, copii cu Sindrom Down reusesc sa parcurga
treptele normale de dezvoltare dar cu o oarecare intarziere
fata de ceilalti copii. Interventia terapeutica inceputa cat
mai curand posibil, confera copiilor cu Sindrom Down cele
mai bune sanse de succes in aceasta directie. Chiar daca
va fi nevoie de mai mult timp pentru copilul cu sindromul
Down pentru deprinderea anumitor abilitati, in final veti fi
surprinsi de cat de multle va fi capabil sa faca.
Prognosticul pentru persoanele cu Sindrom Down s-a
imbunatatit simtitor in ultimii ani. Multi adulti cu Sindrom
Down sunt mai sanatosi au roluri mai active in societate si
au o expectanta de viata crescuta. Totusi, asteptarea
medie de viata este mai scazuta decat la restul populatiei.

Bolile congenitale de inima sunt cauzele principale ale

decesului persoanelor cu Sindrom Down. Multi oameni
suferind de Sindrom Down incep sa dezvolte progresiv o
pierdere a functiei mentale si degenerare in boala
Alzheimer, in jurul varstei de 40 de ani,
Bibliografie:
 http://www.imparte.ro/Ajutor/Protectia-copilu
lui/Caracteristicile-sindromului-Down-271.ht
ml
 http://www.logopedics.info/sindromul-down.p
hp
 http://www.sindrom.ro/kinetoterapie.html
 http://www.eva.ro/sanatate/sarcina/depistare
a-sindromului-down-articol-14026.html?pagin
a=1
 http://www.scribd.com/doc/49029181/Sindro
mul-Down
 http://flybest.ro/ro/parinti-meniu/20-
comportamentul-articol.html
 http://www.sindrom.ro/particularitati.html
 http://www.scribd.com/doc/46656168/Proiect-
Beneficii-Sindrom-Down
 http://www.parinti.com/MetodeterapeuticeAB
APECSlogopedieterapieocupationalaartterapi
e-articol-1478.html