Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Programul de recuperare al bolnavilor paraplegici si tetraplegici, este unul foarte complex, fiind nevoie
de cooperare interdisciplinara (medic neurolog, urolog, R.M.F.B, psihoterapeut, logoped, kinetoterapeut si
ergoterapeut).
Programul de recuperare neuro-motorie, trebuie sa se desfasoare pe o durata de 15-20 minute zilnic,
crescandu-se treptat durata exercitiului in functie de adaptarea pacientului la efort.
Inainte de inceperea programului kinetic se face o evaluare functionala completa, de catre medicul
R.M.F.B impreuna cu kinetoterapeut, ergoterapeut.
Obiectivele programului kinetic in traumatismele vertebro-medulare la pacientii cu afectari
neurologice sunt:
reeducarea mersului;
pentru decubit ventral, pacientul este asezat pe un suport cu plan inclinat de 15 grade-20 grade,
partea inferioara sa permita atingerea solului cu degetele de la picoare, iar cea superioara sa fie cat
lungimea bratului si jumatate a antebratului, pe laterale sunt fixate curele la nivelul axilelor si a bazinului,
la nivelul umerilor si pubisului sunt plasate sprijinitoare pentru a evita alunecarea, ceea ce permite
mentinerea aliniamentului corporal. Acest suport este captusit pentru a preveni starile de disconfort ale
pacientilor.
pentru decubit lateral pacientul este asezat pe un pat cu placa laterala (formand cu patul un unghi
de 90 grade) cu o inaltime de 40-50 cm care asigura o pozitionare corecta a corpului, cu sprijin pe perna
a membrelor supeioare si inferioare.
pentru pozitia asezat cu picioarele intinse (postura papusi joase, inalte) se realizeaza cu ajutorul
patului articulat.
Aceste diagonale pot fi executate atat pasiv cat si activ cu rezistenta. Exista variante pentru miscarile
genunchiului, cotului capului si trunchiului.
Se utilizeaza tehnica de facilitare "segventialitatea pentru intarire" dar pot fi utilizate si altele (contractii
repetate, inversare lenta cu opunere, inversarea agonistica, M.A.R.O). O atentie deosebita se acorda
marelui dorsal, singurul muschi care face legatura intre membrele superioare si bazin, adductor si
extensor al bratului care intra in actiune la sprijinul in carje sau la barele paralele; ridicator al
hemibazinului homolateral, antreneaza si membrul inferior respectiv, permitand mersul in "patru timpi"
antrenarea lui se face din decubit lateral, radicand bazinul contra rezistentei de catre kinetoterapeut. Se
antreneaza in schema D1E in zona scurta impreuna cu patratul lombar sau opunandu-se rezistenta la
extensia-flexia laterala-rotatia trunchiului.
Flexia capului si a gatului cu rotatie ajuta trecerea din decubit dorsal in decubit ventral a
pacientului.
Extensia capului si a gatului cu rotatie ajuta trecerea din decubit ventral in decubit dorsal a
pacientului.
Incrucisarea bilaterala a membrelor superioare produce o miscare pendulara atunci cand trece
din decubit dorsal in decubit ventral.
Pentru a preveni tulburarile vasomotorii progresia in asezat se face gradat de la 30 grade pana ce
pacientul poate sa stea la 90 grade fara sa ameteasca.
le va plasa pe sprijinitoarele de jos ale scaunului. Fotoliul rulant este plasat paralel cu patul cu rotile
blocate.
Transferul pasiv din fotoliul rulant pe pat se realizeaza astfel: kinetoterapeutul aseaza picioarele
pacientului pe pat apoi se duce in spatele acestuia, pacientul incruciseaza bratele la nivelul abdomenului,
iar kinetoterapeutul pe sub axile il prinde de antebrate, la comanda il ridica in pat.
Din asezat cu gambele atarnate la marginea patului, pacientul executa balansari antero-posterioare
ale trunchiului, kinetoterapeutul opune rezistenta. Cu gambele atarnate la marginea patului, pacientul
arunca cu mingea pe un perete sau este aruncata catre kinetoterapeut.
Pe un scaun cu fata la spalier, pacientul executa ridicari si asezari pe scaun cu ajutorul mainilor care
prind o sipca. Pe un scaun intre barele paralele, pacientul se ridica si se aseaza pe scaun cu sprijin pe
barele paralele. Pe un scaun in fata oglinzi, pacientul executa la comanda kinetoterapeutului miscari ale
membrelor superioare la inceput cu ochii deschisi, apoi cu ochii inchisi.
Cu spatele sprijinit de spatarul scaunului cu doua gantere in maini cu antebratele lipite de torace,
pacientul executa flexii si extensii ale coatelor. Cu spatele sprijinit pe spatarul scaunului cu doua gantere
in maini executa flexii ale bratelor.
Din asezat pe pat, cu antebratul sprijinit pe masa plana cu degetele rasfirate, executa presarea fiecarui
deget pe masa. Acest exercitiu este indicat pentru pacientii cu tetraplegie.
Din asezat pe scaun, pacientul muta pe masa obiecte de diferite marimi si grosimi. Din asezat cu
genunchii extinsi pacientul executa flexia trunchiului incercand sa ajunga cu degetele mainilor la degetele
picoarelor, pentru tetraplegici mana partial afectata prinde mana afectata.
Din patrupedie, pacientul ridica alternativ cate un membru superior, transferand greutatea pe cealalta
jumatate a corpului.
Kinetoterapeutul sta in spatele pacientului cu prize pe soldurile pacientului, pacientul incearca sa-si treaca
greutatea pe hemicorpul opus iar kinetoterapeutul opune rezistenta.
Din patrupedie, pacientul executa miscari de balansare inainte-inapoi in lateral si in diagonala,
amplitudinea va creste progresiv. Kinetoterapeutul in spatele pacientului imprima miscari de
dezechilibrare in sens anteroposterior si lateral.
Din patrupedie pacientul executa mersul inainte, inapoi, in lateral.
Din pozitia pe genunchi cu fata la spalier cu sezuta pe calcaie, iar cu mainile prinde o sipca, executa
ridicare in pozitia pe genunchi urcand cu mainile pe spalier. Kinetoterapeutul sta pe calcaie in fata
pacientului, acesta cu mainile pe umarii kinetoterapeutului care ghideaza manual pelvisul pacientului.
Din ortostatism cu fata la spalier, sprijin de o sipca pacientul la spalier executa genuflexiuni. Intre
barele paralele, pacientul cu sprijin pe maini ridica alternativ cate o mana de pe bara. Intre barele
paralele, pacientul executa miscari de flexii laterale de torsiuni ale trunchiului, sprijinul in maini incepe sa
se faca din ce in ce mai slab. Pacientul poate executa exercitii la scripete, la helcometru, la cadru
suspendat, pe plansete balansoare,la stending, la multitrainer, la power-stepper etc. La inceputul
activitatii la unele din aceste aparete mainile afectate sunt prinse cu mansete reglabile in cazul pacientilor
tetraplegici. Exercitiile la scripete, helcometru, la power-stepper, etc, se pot executa si din fotoliul rulant.
Exercitiile de ambulatie pentru para sau tetraplegici au urmatoarele efecte:
cu sprijin bilateral pe cele doua bare fixe ale paralelelor sau cu sprijin unilateral
exercitii de mers intre barele paralele cu sau fara ajutorul kinetoterapeutului, pas cu genunchiul la
piept, pas cu calcaiul la sezut, mers pe varfuri, mers pe calcaie, pas adaugat, pas incrucisat, pas fandat
pasul piticului, la inceput cu sprijin unilateral sau bilateral pe o bara sau pe barele mici ale
paralelelor
exercitii de mers fara sprijinul mainilor intre paralele, cu mainile deasupra barelor paralele, in
cazul dezechilibrarilor fiind permisa atingerea usoara a barelor.
Exercitii de mers cu orteze pentru membrele inferioare:
cu orteza lunga;
cu o orteza scurta.
Exercitii de mers cu sprijin bilateral pe cele doua bare paralele dupa cum urmeaza:
cu sprijin bilateral pe cadru de mers tip tetrapod, cu role in partea anterioara (pentru tetraplegici
mai inalt la inceput, membrele superioare fiind sprijinite pe antebrate, iar dupa o perioada de recuperare
cu progress vizibil, cu sprijinul mainilor pe cadrul de mers clasic);
cu sprijin bilateral in doua carje canadiene, la inceput intre paralele iar apoi in afara lor;
cu sprijin bilateral la o bara fixa si intr-un baston (simplu, tripod sau tetrapod);
exercitii de mers, in timpul carora kinetoterapeutul, care sta in pozitie laterala fata de pacient,
incearca sa-l dezechilibreze in diverse directii;
intre paralele, cu mainile deasupra barelor paralele, in cazul dezechilibrarilor fiind permisa
atingerea usoara a bratelor;
deplasare: rulare inainte, inapoi, intoarceri, urcare si coborare a planurilor inclinate (rampe,
pante);
exercitii de transfer din fotoliu rulant in autoturism si invers (cu sau fara placa de transfer, cu sau
fara ajutorul kinetoterapeutului).
Handmaster (NESS) care asigura controlul mainii fara a fi necesare interventii chirurgicale;
Sistemul Parastep cu 4-6 canale de stimulare cutanata pentru realizarea ortostatiunii si a unui
grad limitat de deplasare;
Sistemele implantate sunt eficiente in paraliziile incomplete, dar dificultatile sunt mai mari in cazul
paraplegicului;
Sistemul Freehand este o neuroproteza complet implantabila care ofera tetraplegicilor un grad de
utilitate a mainii;
Sistemul FES pentru stimularea membrelor inferioare pentru obtinerea ortostatiunii si mersului la
paraplegici, stimularea membrului superior pentru realizarea extensiei-flexiei cotului, bratului si pumnului,
reducerea spasticitatii.
La pacientii cu leziuni medulare sunt utile si dispozitivele pentru control vezical si anal cum ar fi:
Dispozitivul Medtronics Interstim duce la ameliorari in cazul mictiunilor imperioase (la 45% din
cazuri se realizeaza o eliminare comleta, la 34% o reducere cu 50% a episoadelor de incontinent, iar 70%
nu mai prezinta episoade cu eliminare abundenta);
Dispozitivul Medtronic este aprobat in Europa si in curs de evaluare in Statele Unite, stimuleaza
direct nervul rusinos care inerveaza sfincterul anal si muschii planseului pelvin.
La pacientii cu sfincter anal sever denervat s-a incercat crearea unui neosfincter folosind pediculi din
muschii glutei sau gracilis infasurati in jurul canalului anal. Antrenarea electrica a muschiului si
combinarea cu un stimulator implantat au dus la rezultate pozitive in multe cazuri.
In unele centre stimularea electrica este recomandata pacientilor tetraplegici pentru ameliorarea
statusului cardiovascular.
Recuperarea mersului pentru subiectii paraplegici reprezinta inca o provocare, diverse colective de
cercetare de pe tot mapamondul fiind angrenate in aceasta activitate de cercetare.
Rezultatele sunt incurajatoare si lasa deschisa cale spre noi idei de control a miscarii, noi propuneri
pentru miniaturizarea sistemului senzorial si a celui de electrostimulare. Cercetarile raman inca in stadiu
de laborator, dar prin prisma noilor electrozi miniaturizati, care pot fi relativ usor implantati, oferind o mai
buna selctivitate a muschilor activati, pot in scurt timp sa depaseasca bariera utilizarii clinice sau in
ambulatoriu.
hiperemia activa dezvoltata de manevrele masajului classic au capacitatea de a induce un puternic efect
analgetic. Important pentru masaj, este procedura de pregatire pentru programului kinetic de recuperare.
Manevrele masajului clasic au importanta actiune mecanica combatand aderentele, retracturile si previne
aparitia escarelor.
Reinvatarea abilitatilor, cand reluarea muncii este posibila, prin folosirea de tehnici de baza
(pornind de la ocupatii de baza bazate pe utilizarea de lut, lemn, fier, fibre), sau complementare (folosirea
tastaturii la un informatician, a clapelor la un pianist)
Adaptarea mediului sau locului de munca, la restantul functional al individului, prin tehnici de
readaptare
Reorientarea vocationala cand practicarea vechii meserii nu mai este posibila, prin tehnici de
exprimare
Tehnicile recreative adaptate sau sportive completeaza paleta metodologica aleasa, permitand
structurarea unui program adaptat fiecarui pacient. In cazul traumatismelor vertebro-medulare implicarea
ergoterapeutului se face adaptat in functie de gradul deficitului motor.
La paraplegic programul de terapie ocupationala cuprinde:
Discutti privind reintegrarea socio-profesionala, pacientul putand efectua din pozitia sezand o
gama larga de activitati;
Se stabileste daca pacientul are sau nu nevoie de orteze si se alege modelul potrivit (orteza va fi
confectionata de catre ergoterapeut in functie de deficitul functional al pacientului);
Se urmareste zilnic starea mainii pentru aprecierea evolutiei functionale, inclusiv a evaluarii
eficientei modului de abordare ergoterapic;
Se stabileste modul de lucru la sala de ergoterapie unde obiectivul principal este performarea
prehensiunii (daca este cazul, cand nivelul neurologic este inalt, se va incepe cu exercitii pentru ridicarea
bratelor.
Programul de terapie ocupationala va include:
Prinderea de obiecte cu brat suspendat daca avem functioanre distala si slaba functionare
proximala;
Ridicarea membrelor superioare din poala la inaltimi crescute progresiv, intai pe manerul
scaunului, apoi pe bancul de lucru, din ce in ce mai sus; se vizeaza lucrul pe verticala si in plan oblic;
Lucrul in planul mesei: stergerea mesei in diferite directii impreuna cu ergoterapeutul acesta
ghidand mana pacientului;
Mutarea de obiecte si aici existand o varietate, in functie de situatie; pentru prehensiunea propriuzisa se va incepe cu manevrarea de obiecte mari, confectionate din materiale usoare si cu suprafata
ruguroasa; treptat acestea vor fi inlocuite cu obiecte mici si netede;
Exercitii pentru mancat, baut, scris, barbierit, cum sa faca acest lucru, cum sa poata sa tina o
cana, o lingura, o periuta de dinti, o sticla, orice obiect necesar vietii de zi cu zi a pacientului.
Ergoterapeutul este responsabil inclusiv de pregatirea prealabila a bolnavului printr-o buna comunicare,
pentru ca acesta sa accepte folosirea adptarilor in caz de necesitate fie temporar sau permanent. Se fac
exercitii pentru imbracarea trenului superior si inferior la tetraplegici aici fiind necesare adaptari ajutatoare
aplicate daca este nevoie chiar pe haine cum ar fi; inele de fermoare, bride de prindere, etc.
Ergoterapeutul discuta cu pacientul si cu familia despre locuinta acestuia, oferindu-i solutii pentru
amenjarea ei (se infatiseaza pacientului inclusiv modalitati de transfer la baie, in autoturism).