TESTE DE EVALUARE IN KINETOTERAPIE

Testul Lasegue se efectueaza pentru a evidentia existenta unei

hernii de disc.

Se considera ca testul Lasegue are o sensibilitate de aproximativ

90%.
Se executa cu pacientul in decubit dorsal, cu capul pe planului
patului. Examinatorul fixeaza bazinul pacientului pentru a preveni
rotatia acestuia iar celalalta mana prinde calcaiul pacientului si ridica
membrul inferior progresiv cu genunchiul extins.

Daca apare durere lombara intre 30 si 70 de grade de flexie a

coapsei pe bazin, semnul este considerat pozitiv.

Un test negativ exclude cu o probabilitate crescuta o hernie de

disc la tineri. Dupa varsta de 30 de ani, un test negativ poate sa apara
chiar si in prezenta unei hernii de disc.

Testul Lasegue contralateral este pozitiv atunci cand ridicarea

membrului pelvin determina durere in partea opusa. De asemenea,
acest test are importanta pentru hernia de disc si are o sensibilitate mai
mare decat testul clasic. De obicei daca este pozitiv testul Lasegue
contralateral prognosticul este prost pentru tratamentul conservator,
adica este necesara interventie chirurgicala.
 Evaluarea echilibrului

Exista multe teste pentru aprecierea tulburarilor de echilibru explicabile de altfel

datorita proceselor complexe care concura la mentinerea stabilitatii. In general, testul se
repeta de 3 ori luandu-se cea mai buna performanta.

Ortostatism static

a)     Testul Romberg clasic, cu inchiderea

ochilor 20-30 sec, picioarele lipite. Se apreciaza
gradul de leganare. Variante: cu asezarea picioarelor

unul inaintea altuia;

          

b) Testul „branciului' se executa in doua moduri:

-     din ortostatism ca la Romberg aplicam scurte impingeri neanuntate pacien tului la
nivelul sternului, in spate, pe bazin, din lateral si apreciem stabilitatea;

-     la fel, dar cerem pacientului sa se opuna, sa nu se lase impins.

c)     Testul unipodal, intr-un

picior cu bratele incrucisate pe
piept, se cronometreaza cat isi
poate tine echilibrul (30-150 sec). Se poate creste gradul de complexitate flectand
genunchiul.

d)     Testul stresului postural - o chinga legata de talie si avand in spate un inel
de care este prinsa o coarda care trece peste un scripete. La capatul coardei se atarna
niste greutati care reprezinta 1,5%; 3%; 4,25% din greutatea corpului. La nivelul
calcaielor este trasa o linie. Se cronometreaza cat rezista si nu balanseaza inainte bratele,
nu apleaca trunchiul, nu face pasul sau pasi inapoi sau daca este gata sa cada.

Ortostatism activ

Testul intinderii membrului superior foarte utilizat mai ales la varstnici, in

ortostatism lipit cu umarul de un zid, picioarele paralele. Bratul anteflectat la 90° (cot
intins) lipit de zid. Se incepe aplecarea inainte cu avansarea membrului superior maxim
posibil, fara pierdere de echilibru. Se noteaza pe zid nivelul atins de varful degetelor. Se
masoara distanta de la nivelul initial al varfului degetelor pana la cel final.

Bilanturi functionale

Sunt frecvent utilizate in serviciile de specialitate aducand informatii complexe caci

pacientul este pus sa indeplineasca o serie de actiuni care cer oarecare abilitati. Dupa modul
de executie, se pot aprecia deficitele functionale:

a)    Scala echilibrului Berg reprezinta o lista de 14 actiuni pe care pacientul

trebuie sa le execute .Dupa modul cum sunt execu tate fiecare se codifica cu 0-1-2-3-4 (0
= incapabil sa execute, iar 4 = executa fara nici o dificultate). Aceste actiuni sunt:
sezand nesprijinit, stand cu ochii inchisi, stand cu picioarele lipite, , stand cu un picior in
fata celuilalt, stand in unipodal, rotatia trunchiului din stand, culege un obiect de pe sol,
intoarcere la 360 o , picior pe scaunel, intinderea inainte din stand.

b)    Scala abilitatilor de miscare are 10 teste de mobilizare: sezand nesprijinit,

ridicare din sezand, transferuri, stand in ortostatism nesprijinit, culege un obiect de pe
sol, intinderea inainte din stand, mers, mers si apoi intoarcere, pas peste obstacole,
urcat scari. Utilizeaza ca scor cuantificarile 0-1-2 (0 = incapabil; 1 = performeaza cu
dificultate; 2 = performeaza fara dificultate).

c)    Testul „ridica-te si mergi' este foarte frecvent utilizat la batrani, hemiplegiei
etc. Si acest test se poate cuantifica pe scala 0- -1-2-3. Practic, el se desfasoara astfel:
pacientul sta pe scaun, i se comanda sa se ridice in picioare (fara sprijin), sa mearga 6-
10 m; sa se intoarca si sa se reaseze pe scaun. Durata acestor actiuni se poate
cronometra.

d)       Testul de echilibru Tinetti cu 2 sau 3 grade de apreciere (0-1 sau 0-1-2) .
Apreciaza urmatoarele actiuni: sezand nesprijinit, ridicare din sezut, asezat din
ortostatism, stand in ortostatism nesprijinit, stand cu ochi inchisi, intoarcere la 360 o,
imbrancire strenala.

e)   Testul de mers Tinetti este o analiza a catorva componente ale mersului care se
poate face la viteza obisnuita a pacientului sau/si viteza crescuta. Si la acest test,
gradele de apreciere pot fi 0-1 sau 0-1-2. Se analizeaza: initierea mersului, lungimea
pasului, continuitatea pasului, devierea traseului mersului, miscarea trunchiului, distanta
dintre calcaie in mers.

Deseori ambele teste Tinetti sunt asociate dand o mai buna apreciere.

f)     Scala evaluarii mersului este ceva mai complexa decat testul de mers Tinetti,
caci se introduc o serie de miscari automate din mers ale articulatiilor membrelor
inferioare si ale membrelor superioare. Scala de grade de apreciere este 0-1-2-3 in care
insa 0 este normalitatea si 3 aspectul cel mai grav.
Evaluarea se realizeaza la varstnici mai ales pentru aprecierea peri colului de
caderi.
Physical performance tests. A Chair stands test. B Walk test. C Functional reach. D Modified Romberg test.

Evaluarea amplitudinii de miscare

Bilantul articular al coloanei vertebrale

Testul separarii degetelor se executa astfel: se plaseaza policele si indexul sau policele
si rnediusul pe doua apofize spinoase vecine.

Se masoara distanta dintre aceste repere, inainte si dupa flexia tr 444b15e unchiului.

In mod normal, departarea este de 3-4cm.

Testul Schober se efectueaza astfel:

-se determina apofiza spinoasa a vertebrei sacrale S1 (reper 1);

-se masoara proximal l0 cm (reper 2).

-se executa apoi flexia trunchiului, prin care in mod normal distanta dintre cele doua
 repere creste cu 5cm. Se va nota Schober = 10 / 15cm.

Testul Ott se efectueaza astfel:

-se determina apofiza spinoasa a vertebrei cervicale C7 (reper 1);

-se masoara distal 30 cm (reper 2).

-se executa apoi flexia trunchiului, prin care in mod normal distanta dintre cele doua

repere creste cu 8cm. Se va nota Ott = 30 / 38cm.

Testul Stibor se efectueaza astfel:

-se determina apofiza spinoasa a vertebrei sacrale S1 (reper 1)si a vertebrei cervicale C7 (reper 2);

-se masoara distanta dintre cele doua repere

-se executa apoi flexia trunchiului, prin care in mod normal distanta dintre cele doua

repere creste cu 10 cm.

Distanta degete - sol se apreciaza prin masurarea distantei dintre sol si varful
mediusului, dupa executarea flexiei coloanei.

Pentru coloana cervico-dorsala se masoara distanta menton-stern inainte si dupa executarea

miscarilor de flexie-extensie.

Miscari in plan frontal si ax sagital -reprezentate de inclinarile laterale

•  pentru coloana cervico-dorsala se masoara distanta lobul urechii - acromion;

•  pentru coloana dorso-lombara se ma soara distanta dactilion - capul fibulei.

Miscari in plan transversal (orizontal) si ax vertical - reprezentate de rotatii

•  pentru coloana cervico-dorsala se masoara distanta menton-acromion;
•  pentru coloana dorso-lombara (in cazul unui subiect asezat calare pe un scaun) se
masoara gradul deplasarii planului frontal al umerilor in raport cu planul bazinului.

Bilantul articular al toracelui

Morfologia toracelui conditioneaza pe cele ale trunchiului si centurii scapulare.

Dimensiunile si mobilitatea lui influenteaza atat mobilitatea membrului superior cat si
dinamica ventilatorie.

Bilantul toracelui se aplica mai ales in malformatii: torace in carena sau in palnie,
precum si in deformatiile secundare deviatiilor vertebrale in plan sagital (mai ales cifoze), frontal
sau tridimensionale, respectiv scolioze cu gibozitati costale.

Bilantul articular al toracelui se apreciaza in mod indirect, prin masurarea perimetrului

toracelui, completata daca este cazul, de masuratori spirografice si studiu radiologie al
dinamicii costale.

Bilantul articular al membrului inferior

Articulatia coxofemurala este o enartroza cu trei grade de libertate. Pentru masurarea

amplitudinii articulare in cele trei planuri, se aleg: pozitia zero (0) sau pozitii preferentiale.
Reamintim ca goniometrul se plaseaza in planul miscarii.

Miscari in plan sagital si ax frontal - reprezentate de flexie si extensie, axul miscarii

trece prin varful trohanterului
Aceste masuratori sunt insotite, si eventual compensate, prin participarea coloanei
lombare, care trebuie mentinuta in lordoza fiziologica.
Flexia si extensia se masoara cu genunchiul extins sau flectat. In caz de retractura a
muschilor ischiogambieri sau a dreptului anterior, pozitia in flexie sau extensie a
genunchiului influenteaza rezultatele masuratorilor.

Miscari in plan frontal si ax sagital -reprezentate de abductie si adductie; axul trece

prin centrul capului femural.
 Pentru a putea fi corect masurate, se va pozitiona in primul rand bazinul: linia care
uneste cele doua spine iliace antero-superioare trebuie sa fie perpendiculara pe linia mediana a
fetei anterioare a coapsei de testat si sa se mentina astfel in timpul examinarii.

-bratul fix - situat orizontal, paralel cu linia care uneste spinele iliace antero-
superioare;

-bratul mobil - pe linia mediana a fetei anterioare a coapsei.

Miscari in plan transversal si ax vertical reprezentate de rotatie interna – externa. Pozitia

zero (0): asezat sau decubit dorsal cu genunchii la marginea mesei de testat, deci flectati la
90° sau decubit dorsal cu coapsa la verticala si genunchiul flectat, astfel incat gamba sa
realizeze cu coapsa un unghi de 90°. Important este ca spina iliaca antero- superioara,
linia mediana a rotulei si fetei dorsale a gleznei, precum si spatiul dintre degetele II-III sa
fie aliniate.
Miscarea este limitata de fasciculul iliopretrohanterian al ligamentului iliofemural, de
ligamentele rotund si pubofemural.

Articulatia genunchiului este o trohleartroza cu un singur grad de libertate pentru:

Miscari in plan sagital si ax frontal - reprezentate de flexie si extensie, axul trece

prin condilii femurali.

Articulatiile degetelor. In practica, numai miscarile in articulatia metatarso-

falangiana a halucelui pot fi exprimate cifric pentru flexie-extensie. Celelalte articulatii ale
degetelor, fara a fi neglijate, sunt evaluate cu precizie mica.

Bilantul articular al membrului superior

Bilantul articular al membrului superior trebuie totdeauna completat cu bilantul

functional, care sugereaza importanta mainii in actul prehensiunii.

Umarul. Are cea mai imperfecta coaptare articulara, datorata celor cinci articulatii care
il compun.
 Articulatiile sterno-claviculara, acromio-claviculara si scapulo-toracica formeaza centura
scapulara prin care umarul dobandeste particularitate biomecanica, executand in raport cu
toracele miscari specifice: proiectie anterioara - posterioara si ridicare - coborare, a caror
valoare se apreciaza in centimetri.

Miscarile de proiectie anterioara (antepulsie) si posterioara (retropulsie) realizeaza

deplasari de 10-12 cm. Axul este vertical si trece prin extremitatea sternala a claviculei.

Miscarile de ridicare si coborare sumeaza 12-13 cm, 3 cm pentru coborare si 9-10 cm

pentru ridicare. Se produc in jurul unui ax transversal si sagital, care trece prin extremitatea
sternala a claviculei.