Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

este examenul detectarii activitatii musculare. presiunea sangelui. emotiilor sau comportamentului. de unde ele sunt culese. Adesea. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni. raportat la leziunea identificata. Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. Examenul dureaza 20-30 minute.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul. pe calea controlului voluntar. Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. mai intai in repaus. temperatura corpului sau tensiunea musculara. conduita terapeutica adecvata. apoi in cursul unei miscari voluntare. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. Pacientul invata sa relaxeze musculatura. cel mai des in forma de ac. de exemplu. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si. contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. sa stapaneasca sindromul dureros. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi.Primul. atat fizic cat si mental. sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor. terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. Astfel. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. cefaleea tensionala prin contractura musculara.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. succesiune a unor unde. durerea cronica si incontinenta urinara. prin deprinderea . pe calea incercarii si erorii. difteria. sa se studieze conducerea neuromusculara. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. Ulterior. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular). Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. Astfel. tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata.electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului. De exemplu. nedureros. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea. frecventa cardiaca. cefaleea migrenoasa.In timpul sedintei. persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. pentru ca ulterior. sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. ne referim la multinevrita. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. Se poate astfel. sa-si creasca temperatura corpului.metabolica). pe de alta parte. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. lepra sau lupusul eritematos diseminat. precum frecventa cardiaca. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. cum ar fi undele cerebrale. cu ajutorul unui electrod. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. precum hipertensiunea arteriala. cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). Astfel.

afectiuni cardiace. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor.Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. asistente medicale. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. efectele secundare ale chimioterapiei. O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. fizio si kinetoterapeuti. epilepsia. anxietatea. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos. urechilor). emotiilor sau comportamentului. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. sindromul de colon iritabil. neurologie. hipertensiune arteriala. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. precum: anorexia nervoasa. Scopul final este ca. disfunctionalitati de natura sexuala. In ceea ce priveste cefaleea. autismul. torticolis sau alte spasme musculare. constipatia. Nu exista efecte adverse comunicate. cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. durerile de spate. incontinente sfincteriene. Aceasta. fiind necesare in medie 8-12 sedinte. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. kinetoza sau rau de miscare. prin exercitiu. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. astmul bronsic. psihologi. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. Din acest motiv. depresia. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate. stresul. Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului. Prin urmare. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. nivelul performantei fizice. incontinenta sfincteriana. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. nasului. sindromul algic cronic. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. diabetul zaharat. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial . cefaleea si sindromul migrenos. pe calea controlului voluntar. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. recuperare medicala.modului de a realiza schimbari fizice pozitive.

5. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular.mental. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional.1. respirator.Particularitati de evaluare clinico-functionala. deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala . Clasificarea Internationala a Functionarii. semnificatia deficitului functional. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea. apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul. precum CIH. functiei pulmonare. dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul. . s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder). sindromul disfunctional. Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii.2. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. 2. International Classification of Impairments. Tehnica de EEG neurofeedback. pot fi utile ca metoda terapeutica. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv.4.3. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. CIF. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor. de la maini si de la picioare. etc. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului. Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG). mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva. cu referire. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. Refacerea performantelor functionale individuale. prehensiunea si gestica cotidiana. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice. dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. in special la copii. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. Prezentarea contextului si abordarile actuale.

vizuale. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. nu doar la nivelul aparatului NMAK. . nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). sindromul de deconditionare fizica la efort. nu se poate instrui (handicap educational) etc. scaderea acuitatii auditive. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare. De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. scaderea abilitatii la nivelul minii. chiar si a unei falage a unui deget. Daca nu este definitiva. O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. scaderea fortei musculare. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. deficientele sau tulburarile de limbaj etc. pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii. Ramane insa la nivel de individ. Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). mult mai putin si la nivelul intregului organism. pot fi doar cateva exemple. la fel si in engleza. nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare).publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. asupra individului. pierderea unui segment de membru. Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza. de sot (handicap interrelational familial). pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. deficienta functionala. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. sex. scaderea sensibilitatii segmentare. disability in engleza. Reducerea mobilitatii articulare. stare civila. nu-si poate exercita abilitatile de tata. orice incapacitate are la baza o infirmitate. de orientare). nivel de pregatire. defect anatomic. reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta. alterare. inclusiv intern. handicap de socializare). Handicapul. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata. Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. Infirmitatea. socio-profesionale si culturale). In schimb. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. vocatii. interfateaza.

Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului. prin metode adecvate. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite.Clasificarea Internationala a Functionarii. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala). de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate. tulburarile. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. pana la mediul general. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. CIF si CIB sunt complementare. http://whqlibdoc. Conform clasificarii internationale OMS. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. Astfel. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia. . tulburarii sau altor stari de sanatate. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF. Pentru a face o clasificare.int/publications/2001/9241545429_rum.who. Dupa cum aratam. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. Dupa cum aratam. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii. precum educatia si munca. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva. limitarea de activitate sau restrictii de participare. Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei. starile de sanatate (bolile. activitatile si participarea corpului. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc. se pot deduce implicatiile cauzale. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate. In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. pentru a facilita studierea factorilor de risc. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. astfel incat.

Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. . Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia. declarate de pacient. se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice.Particularitati de evaluare clinico-functionala. evaluare functionala. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. se contureaza cadrul clinic general. precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. semnificatia deficitului functional. principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala. Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient.Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. Aspectele organizatorice. precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea. in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului. limitarea de activitate sau restrictia de participare. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. se noteaza particularitatile cazului. Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional. nivele de dependenta. modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. . adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate).

ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). pe masura efortului depus. precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. vecini. profesionala. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta. Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. locul de munca. Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. carje. precum si la utilizarea ortezelor. vehicule. Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. colegi. a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. recreative. Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. insotitor etc). Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. adaptarea mediului (plan inclinat. cadru de mers. prieteni.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. diferite suporturi. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. ca o consecinta. recreationala. Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. educationala si familiala se refera. terapeut la domiciliu. Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. atat intelegerea (afazia senzoriala). carje sau cadrul de mers. gradual. profesionale. din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . protezelor. precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. minimizand la maximum. Participarea trebuie sa fie interactiva. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. orteze. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. scaun cu rotile). asa numitele Activities of Daily Living. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior.

Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual. Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. Semnificatia bilantului functional. Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. nivelul functional al sistemului nervos. transferurile pacientului. fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. procupari sportive. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. etc). capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. starea altor organe si sisteme. interventie chirurgicala. precum mersul sau deplasarea in mediu. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. central sau periferic. religia si tipuri de dieta avute de pacient. dureroase. tactile. ligamentara). episod de pierdere a starii de constienta. grad de conditionare fizica la efort avut anterior. Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. desfasurarea unor activitati sportive. integritatea structurilor. auditiv. modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. atitudini particulare. prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu. obiceiuri nocive starii de sanatate. Tonusul. Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii. starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. ergoterapie. posturi nefiziologice etc. ale simtului kinestezic etc). a musculaturii. traumatism. patologie asociata. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient.clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. comenzile date pacientului etc. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. dislexie etc). recreative familiare pacientului. . modificari ale tonusului muscular. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe.

terapia prin campuri electromagnetice. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. sedentarismul. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback. prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. total dependent). independent cu ajutor. electroterapia si electrostimularea. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. fumatul. inlocuire/preluare/protezare etc. ajutor din partea unei persoane din familie.Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. fata de cele acute. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. care este necesara pacientului (independent. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora. Nivelele de dependenta sunt: • Independenta. imbracare. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. in special in randul tinerilor. minim. nevoie de asistenta. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. de a realiza transferurile. laserterapia. de droguri. intens nocive pentru organismul umna. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice. conducere vehicule. Raportat la aceste aspecte. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei.Agentii fizicali precum caldura. mersul si mobilitatea. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. . Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. supraponderalitatea si obezitatea de aport. precum consumul de alcool. masajul terapeutic. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile). se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. recele. lumina. igiena personala. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. Tratamentele nu au fost nicicand statice.insotitor. se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale.

dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. neadaptate ale mediului si societatii. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate. a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. revizia a 10-a OMS. traumatisme). procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice. care a inlocuit vechea clasificare CIH. dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. initiata de epidemiologul Philip Wood. dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). de la caz la caz. care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social. ci la toti oamenii.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). de lunga durata. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. Clasificarea Internationala a functionalitatii. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. de la etiologie. terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. la patogenie si la manifestari clinice.Avand in vedere cele prezentate. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. Modelul traditional medical. dupa cum aratam. dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. nu pe incapacitate si restrictie. Clasificarile Internationale ale functionarii. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. OMS a elaborat si in septembrie 2007. care asociaza. fiziologice sau anatomice. Clasificarea Internationala a functionalitatii. tulburari. care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001. OMS a reactualizat o serie de clasificari. Abordarea traditional a handicapului. Programele de fizioterapie contin in medie. raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. . dizabilitatii si sanatatii (CIF). a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite. ajungand ca actual. Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. tin cont de factorii de mediu. trei proceduri electrice si sau laserterapie. dar si o metoda valoroasa in standardizarea . dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. tanar (CIF-CA). educationala sau profesionala. printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala. CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. cu accentul pe conditiile defavorizante. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. cafiind o caracteristica individuala a persoanei.

Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. adaugare sau exces. Astfel. CIB este o clasificare a evenimentelor. elemente de facilitare sau bariera. pierdere sau lipsa. Ele pot fi temporare sau permanente.starilor de sanatate. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare. astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. CIB oferind cadrul etiologic. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. fiecare dintre ele avand câte 2 componente. . Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii. clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. obstacole. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza. functionare sau dizabilitate. descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. un defect. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline. leziuni. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. la fel.) si factorii contextuali (personali si de mediu). unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. Afectarile structurii implica o anormalitate. traumatisme etc. spre deosebire de CIB. social sau de atitudine al persoanelor. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. reducere. activitati. specialisti si persoane cu dizabilitati. criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. Factorilor contextuali. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. deviere. limitari de activitate sau restrictii de participare. regresive sau stationare. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. fapt important. sociale sau de atitudine. Dupacum aratam. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. precum. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. pot fi evolutive. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice. CIF. tulburari. integritate functionala si structurala sau afectare. astfel. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). CIF nu clasifica persoane.

cauzata direct de boala. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. in principal. profesia etc. iar la nivel politic. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. individual si social. In termeni politici. ci un complex de conditii create de mediul social. CIF constituie un limbaj. stilul de viata. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. ea nu prefigureaza un proces. abordari din societate etc. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. rasa. modul de adaptare. varsta. sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. educatia. precum sexul.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. de baza este reformarea politicii de ingrijire. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. precum locuinta. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. din punct de vedere biologic. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. forma fizica. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. si cei sociali sau structuri sociale. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. . care pot fi codificate. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. locul de munca etc. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. sau ambele. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. servicii. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. sociala sau de atitudine. Factorii personali. factorii personali si factorii externi.

cu rezistenţa la mijloc.Evaluare in Recuperare: teste. În mecanică. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. grupele musculare. scale de evaluare clinico-functionala analitice. punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). RSF. SRF. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea). în funcţie de aceasta. SFR. cu forţa la mijloc. De ex. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. întâlnite în corpul uman: . aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării). evaluarea pentru antrenamentul la efort. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). La rândul lor. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. de forţă. energia musculară transformându-se în energie mecanică. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). de echilibru. Baze fiziologice. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor.. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. • Pârghii de gradul II. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static. functionale globale. o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. iar travaliul este dinamic. Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade. Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F. • greutatea uscata a muschiului. cu sprijinul la mijloc. • Pârghii de gradul III. Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. în vederea opririi ei. Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. de viteză. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). ci în lanţuri musculare. fie realizarea unei miscari. pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. lucru mecanic. Muşchiul produce prin contracţie.

cu rezistenţa la mijloc. De exemplu: gamba şi piciorul. etc. unde are loc de inserţia sa. se transformă în pârghie de gradul I. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută. În jurul acesteia. Acestea pot fi deschise sau închise. forţei şi sprijinului. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. prin contracţia brahioradialului. Axa nu este nepărat fixă. ortostatismul. unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. Lanturile cinematice. la nivelul antebraţului. care au la bază lanţurile musculare. În corpul uman. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. . Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. antebraţul şi braţul. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. lovirea mingiei cu piciorul. punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. promovează mişcarea locomotorie. este o pârghie de gradul II (SRF. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. Ele reprezintă. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare.când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R). cotul). cu sprijinul la mijloc. Articulaţiile joacă un rol activ. forţele interioare care. etc. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. direcţia şi sensul mişcărilor. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. asigurând deplasarea segmentelor osoase. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R). care se aplică pe calcaneu). pârghii de viteză). Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. cel care execută mişcarea şi cade la mijloc. din ortostatism. În sprijin pe vârful picioarelor. rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). forţa este reprezentată de tricepsul sural. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan. alături de forţele exterioare. rezistenţa este greutatea antebraţului. De exemplu. De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna. Lanţul cinematic deschis se termină liber. ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. după cum am văzut. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas.când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare.

raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. gâtului şi capului. În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. etc. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise. fiind astfel foarte bine dezvoltate. iar muşchii care intră în acţiune. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare). 5. fie dinamic.Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. În anumite condiţii. în alergare şi săritură. 7. Lanturile musculare. 2. • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. de exemplu: gantere. Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. . La MS. ci doar lanţuri care acţionează fie static. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca. 4. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. • Forţa gravitaţională.lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. • Inerţia. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. deci prin extremitatea lor distală (periferică). ele sunt fixate (sau în sprijinit). 3. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. succesiv sau sub ambele forme. La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune. lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. respectiv lanţul triplei extensii. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. 6. El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii. In realizarea mişcărilor. Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. scripeţi. Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare.

În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. pentru a putea preveni si corecta. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare. pe scurt. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general. Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. Iata. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. tonusului muscular.Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. ca pârghii de viteză. sunt definitorii pentru diagnostic. • Cunoasterea. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. orteze. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. ca pârghii de sprijin. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor. rezistentei musculare. controlului motor. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. deci ca pârghii de gradul I. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. prezentarea elementelor utile. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. Când agoniştii se contractă izotonic. Cu alte cuvinte. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. deci ca pârghie de gradul III. perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. antagoniştii se contractă izometric şi invers. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne. pârghiile osteoarticulare acţionează în general. integritatii anatomice a musculaturii. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. . alaturi de cea a sensibilitatii. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient.

dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. 3+ moderata + idem. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie. gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata. cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²). • Testingul muscular manual. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. • Manometria muschiului. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem. Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice. cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. .• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare.

Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. • Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. status postoperator. • Determinarea instrumentala a fortei musculare.• Testarea individuala a muschiului. traumatisme locale diverse. • Realizarea unui travaliu. stabilizari si scheme de miscare caracteristice. . al kinetoterapiei. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. In acelasi mod. in functie de gradul imobilizarii. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. In acest scop se utilizeaza dinamometria. Executarea acestor teste este simpla. Astfel. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. infectii etc. Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. coordonarea si echilibrul miscarilor. stari casectice etc. extensie gamba. • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living). Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. Sunt insa greoaie si laborioase. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice. prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. anemii. Persoanele de varsta a treia. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. Aceasta testare recurge la pozitionari. Tehnici de crestere a fortei musculare. extensie trunchi etc). precum durere. cat si in contextul unor afectiuni. Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. bronhopneumopatii. inflamatie articulara. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. rapida asupra fortei musculare. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. vor determina. imobilizarea unui segment. • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. • Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. determinata de o suferinta locala.

In pozitia de alungire a muschiului. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare). In situatia leziunilor medulare. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. deoarece. se ajunge la scaderi mari de forta musculara. Practic. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara. acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. blocand astfel locurile pentru punti. fibrele de actina se suprapun. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. Acest fapt. arhitectura muschiului. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. acest lucru putand avea loc totusi. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . intervin atat factori neurali cat si musculari. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului. In final. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. Cand fibra este alungita. Asemanator bolilor neurologice centrale. La fel si insertiile musculare. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. substrat morfopatologic si tablou clinic. exista mai putine contacte de punti. In ultima situatie. Factorii neurali. In final. agravand boala. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. in vederea cresterii fortei musculare. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie. In cea de a treia situatie. Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. Scaderile de forta musculara sunt importante. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. Afectarea motorie este o stare de fapt. Reamintim faptul ca. la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. pana la abolirea oricarei contractii musculare. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. forta musculara dezvoltata este mai mare. Numarul de punti. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. Cand fibra este scurtata. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. Aceasta afectare se manifesta in special. insertiile sale. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat.

Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. Revenind la factorul muscular. necesitand timp. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. care va induce hipertrofia. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. . cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. a intregului muschi. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. Alaturi de intensitate. Alaturi de hipertrofia muschiului. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. ritmul si sincronizarea activarilor UM. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. ceea ce constituie un adevarat stres metabolic. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali. Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa.

vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi. rezistenta si puterea musculara. Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. Adesea. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. Cu alte cuvinte. Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. Sunt trei tipuri de exercitii care. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana. • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. . utilizand rezistenta la contractie. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. Performanta musculara se obtine prin antrenament. Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. • Isotonia. • Isokinezia. Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara. utilizand exercitiul rezistiv . Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv. Exista o metodologie adecvata deficitului functional. in general. • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. acest unghi se abate de la regula. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului. inclusiv pacientul insusi.

iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei. glicogen. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. De asemenea. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. efectuat cu respiratia blocata in inspir. Pacientii aflati la risc. muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. • . ritm si durata de executie. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. b) Oboseala. oboseala se manifesta. alergat. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. sechelari dupa IM sau AVC etc). Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. cu scaderea intoarcerii venoase. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. Din punct de vedere clinic. la nivelul intregului organism. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. precum afectiunile cardiovasculare. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. precum si cresterea acidului lactic local. prin inchiderea glotei. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. Exista o oboseala musculara locala si una generala. respiratorii. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi. chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. activitati profesionale etc. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni. tractiune. scaderea debitului cardiac. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. neurologice etc. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. ca si pierderile de potasiu. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. la mers. pacientii varstnici. impingere. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida.

Demineralizarea osului. din contra. nu se mai instaleaza. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. .Ele vor trebui evitate. • Monitorizarea valorii fortei musculare. Glicogenul se reface in cateva zile. refacerea va fi mai rapida si mai buna. Durerea dispare dupa oprirea exercitiului. e) Osteoporoza. nu a tesutului muscular. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului. d) Supraantrenamentul. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. Fenomenul insa nu a fost reprodus. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. c) Miscarile substituite. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. ei se exclud. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat. Astfel. • Teoria lui Vries a cercului vicios. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului. Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. Aceasta durere poate persista cateva zile. un muschi paretic. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. proces care dureaza aproximativ 1ora.Exista si o exceptie. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. obosit. in cazul paraliziilor. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. Astfel. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive. • Ruperea. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens. f) Aparitia durerilor. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea.

asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. • Durata contractiei izometrice. acumulare de metaboliti si declanseaza. Ritmul de executie al acestor contractii. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. . Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. nemiscare. Daca. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. Cand forta musculara scade. Aceasta defineste EUSIZ. este inca discutat. ceea ce va determina hipertrofia musculara.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice. rezistenta fixa. rezistenta fixa. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale. pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s). Contractia isometrica.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. Pentru a se obtine efectele scontate. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii. indiferent de tipul de contractie.Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. Pentru a creste forta musculara. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). Metode si tehnici de crestere a fortei musculare.In contractia isometrica tensiunea creste. Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv. contractie executata la tensiune cu valoare mare. adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare. • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s). la oprirea ei. Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului. isometria este caracterizata prin durata. In literatura de specialitate. Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului.

• Nu solicita articulatiile. putandu-se efectua oriunde. • Lungimea muschiului. cea scurtata. precum si evitarea atrofiei musculare. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. in cadrul aceleiasi sedinte. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari.O alta tehnica este ERSIZ. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. . Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. • Mentine asocierea neurala. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. • Necesita durate scurte de antrenament. Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut. cvadriceps si m. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. • Este mai putin obositoare. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu. Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime. de un obiect fix sau de pacient. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. izometria da rezultatele cele mai bune. Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. va fi mai puternica. S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. cu pauza intre ele de 20-30 s. Mai mult. fara rezistenta. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. Intre contractii se face o pauza de 20 s. • Reduce edemul actionand ca o pompa. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. cea lunga. In practica.

Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. fiind deci o contractie dinamica. se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial. • Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. • Nu antreneaza contractia excentrica. Si in aceasta situatie. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. in special cea diastolica. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. In cazul contractiei isotonice. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. mai ales la batrani. ducand la miscarea articulara. cu pauze prea scurte intre exercitii. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • . nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. cu raspuns intarziat la solicitari. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. cel putin teoretic. creste frecventa cardiaca si TA. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. O contractie isotona simpla. ca o contractie cu contrarezistenta. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM. apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. in cadrul aceleiasi miscari. Pe masura ce muschiul se scurteaza. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. • Dezvolta un feedback kinestezic redus. Tensiunea de contractie ramane. Prin aceasta contractie isometrica. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. constanta. Contractia isotona. De exemplu. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. forta lui scade. Desi teoretic. fara incarcare. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise.

astfel isometric → excentric → concentric. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%). • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. precum si viteza de scurtare maxima. deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice.Prin apropierea capetelor sale. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. diferite greutati atasabile. arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. greutatea corporala sau a unui segment al corpului. In plus. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. isotonica concentrica si excentrica. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei. • Prin indepartarea capetelor de insertie. • . Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona. diferentele sunt nesemnificative. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. mana kinetoterapeutului.

Un alt element important este si valoarea rezistentei. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. Metodologia este aceeasi . doua variante: • Rezistenta maxima.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic. rezistentei si hipertofia musculara. cat si o perfecta coordonare musculara. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. Aceasta greutate este notata 1 RM. intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta. Din acest motiv. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. prejudicierea osului patologic. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. la nivelul muschiului alungit. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. dar in ciuda acestui neajuns. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. declansarea sinovitelor traumatice. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii. precum: solicitarea articulara. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. Similar. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. nu se poate realiza decat o ridicare. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment. cele care se executa in stare de oboseala musculara. in consecinta. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data. declansarea. Sunt prezentate in continuare. s-a realizat exercitiul dinamic scurt. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt.

d. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. de 4 ori pe saptamana. in acest caz. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime.a. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. Se continua pana la 10 seturi. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. Exista mai multe variante ale acestei scheme. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM. dar evident. tehnica este mai putin agreata. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s. d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. in functie de particularitatile sale. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. de fapt. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. . Cele trei seturi se executa o data pe zi. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. • Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM.m. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM). Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv. Au fost propuse modificari ale schemei originale. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului.ca pentru contractia isometrica. se vor executa zilnic astfel de exercitii.

astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. Intre exercitii se executa respiratii ample. b este numarul de repetitii. • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. respectiv 1 RM. pentru toate grupele musculare. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici. Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. 50-70% 1 RM. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. grupul muscular antrenat. iar c este numarul reprizelor. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. Initial. Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7. . • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta. Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm. • Greutati mijlocii. • Greutati mari. dupa unii autori pana la 10.5 × 10 rm. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. cu pauze de 1-3 minute intre ele. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). unde a este greutatea in kg. Pentru pacienti. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. 70-100% 1 RM. Se vor executa treptat. Se incepe printr-o incalzire generala. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). • Seria II: 10 ridicari cu 1. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat. cu o durata zilnica de 50-120 minute.

Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. fie pe cea excentrica. deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. «exercitiu cu rezistenta acomodata». Viteza de executie a miscarii este lenta. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric. Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. fie pe amandoua. O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima. Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii.Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. In plus. . Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara. In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. si anume. avand in vedere aparatura costisitoare. Contractia isokinetica. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. in raport cu curba performantei musculare. Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers. In concluzie. Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. deci de progresie pentru forta musculara. aceasta fiind un parametru important in culturism. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. In acelasi timp. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. dar mai redusa.

Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare. precum si necesitatea unei sali speciale. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. De asemenea. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara. 150. rezistentei si puterii musculare. 240 grade/sec. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient. pana cand pacientul se adapteaza. Aparitia oboselii nu opreste miscarea. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). Pentru un antrenament specific (efectuat. • Formarea seturilor de exercitii. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. fapt care nu se petrece si invers. dupa care se trece la efortul maxim. se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. Ca la orice alt program kinetic. in timp ce agonistii se odihnesc. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. In schimb. Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. fie 60.Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. . exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. de exemplu. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare. Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. la un sportiv. 120 si 180 grade/sec. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. dificil de manevrat. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. • Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. si care vizeaza o anumita grupa musculara). rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. fie 60.

2. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. Excitatia produsa direct pe muschi. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. cu o durata de 0. Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. -4. Astfel. trapezoidali. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. 3+. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. rezistenta sau puterea musculara. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. nu se realizeaza. cu panta) in primul rand. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. Teoretic si practic. orteza dinamica etc. suport cu bile etc). Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. izometria alternanta.1-5 ms. vibratia. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care . cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. tractiunea. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat.Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si. Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3. cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. telescoparea. este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. de catre kinetoterapeut. tegumentul nu le-ar suporta. obtinandu-se astfel contractia musculara. mai ales. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. prin efectul reflexului de intindere. chiar 3. pentru stimularea nervului la punctul motor. initierea ritmica. suspendare cu contragreutate. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. Realizarea acestei miscari se face manual. contractiile repetate. 4 si 4+. periajul etc. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. sinusoidali. care de fapt. stabilizarea ritmica etc. prin echipament special (placa talcata. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. la capetele de insertie ale muschiului. 1. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. de obicei de cauza neurologica. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata.

flasc. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. In plus. ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. . se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. fata de cel realizat de contractia voluntara. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. din acelasi motiv. tip II. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime.raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. cu randament crescut. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului. Aceasta concluzie trebuie retinuta. Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. stimuland direct muschiul. creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic. obtinem tot dupa 5 saptamani. Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. o ameliorare a fortei cu 22%. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2).6-3. deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema. nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. Electrostimularea musculara isometrica. fara lezare tisulara. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime. Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2. modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. Daca se compara doua loturi de pacienti. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala.Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice.6 % pe sedinta. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara. asistarea miscarilor respiratorii etc. stimulat de aferentatia de la muschiul activat. Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. se constata faptul ca. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime. in timpul mersului sau la paraplegici.

Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. avand o suprafata de sectiune mai mare. altfel spus. daca se prelungeste. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala.Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. respectiv fibrele tip I. mai ales. mult mai importante pentru activitatea musculara. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. • . Frecventa de descarcare. adica prin sumatie spatiala. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. Dupa interventiile pe genunchi. uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular. fazice. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. respirator si metabolic. sublinindu-i valoarea in recuperare. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. tonice. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. isi cresc forta musculara. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. muschiul denervat activand. cat si la intregul organism. O astfel de stimulare. o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. Rezistenta generala a organismului. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare. mai ales prin sumatie temporala. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. cu axon mare. UM mari. Dar. cat si in antrenamentul sportiv. avand o rezistenta electrica mai mica. cel cardiovascular. UM tonice. mai ales prin recrutarea de UM. sumatia temporala. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala . altfel spus. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. ca si la clasica stimulare neuromotorie. tonice. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. care isi cresc forta. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare.

In acest context. cat si starea generala. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala. cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. • Integritatea metabolismului muscular. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. urcatul-coboratul scarilor. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. diverse activitati profesionale etc. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. Mersul prelungit. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. Pentru a se obtine rezistenta musculara. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. inotul. precum motivatia. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. • Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. si anume mersul. Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. mai ales in kinetologia de recuperare. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. care sa necesite valori mari ale fortei musculare. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. precum starea de boala sau sanatate. • O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. jogging-ul. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. rezistenta este mai importanta decat forta musculara.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. . precum: • Forta musculara. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. Devine astfel necesar. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta.

Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. cat si o serie de tehnici complementare. La varstnici. cu o durata de 8-10-12 ore. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic.Alaturi de castigarea fortei musculare. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale. magnetoterapie. La cei antrenati. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. urmatorii factori. cat si a celei generale. La varstnicii antrenati. Se vor lua astfel in consideratie. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. o acumulare importanta de glicogen muscular. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. a intregului organism. kinetoterapie. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. Rezistenta musculara se va corela insa. se constata ca. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. cea nemedicamentoasa (TENS. electroanalgezia. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular.De exemplu. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. electrostimulare spinala. de a castiga o competitie. va mari si rezistenta la efort a acestora. cat si cu alti factori. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara. deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. Acesti factori. Un antrenament este cu atat mai eficient. prin tehnica mersului dozat. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. cat si pe cea generala. precum terapia medicamentoasa. cu rezistenta musculara adecvata. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. un alt obiectiv. La varstnici. cu cat se va adresa atat fortei. a intregului organism .Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea. electrostimulare cerebrala profunda etc). Acest complex de factori poate influenta rezistenta. In eforturile de rezistenta prelungite. Valoarea nivelului testat al fortei. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. va mari la modul efectiv rezistenta. cat si andurantei musculare. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta. atat musculara. • Integritatea metabolismului muscular. la fel de important. zilnic. fizioterapie. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara. sunt: • Circulatia sanguina musculara. • Complexul de factori aleatori. Durerea este un simptom. laserterapie. precum tehnici . locala. atat cu forta musculara. atat la efortul unic. in special cele care reclama activitate fizica. masaj. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut.

Apare astfel teoria controlului de poarta. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. implantati in apropierea acestor trasee. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. In aceasta idee. alcatuind caile durerii. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. in cazul de fata). Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. adica pe un proces de control axonal. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. ce conduc informatii . prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. biofeedback etc). Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. rapid conducatoare. fie cu electrozi ac.de relaxare (training autogen. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Ulterior. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate).De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. meloterapie etc). Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. deci pe cai descendente). propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. nespecifice pentru durere. metode de conditionare (ergoterapie. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme.Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. hipnoza etc. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze.

produce la nivel medular (corn posterior. Pornind de la cele cunoscute. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. corespund punctelor de acupunctura. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. in mare parte. TENS sau SNET. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. curentii Trabert. In mod particular. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. disestezii de denervare). unele forme de . Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. devine dureros si daca este suficient de sensibil. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare.stimularea nervoasa electrica transcutanata. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). precum: curentii diadinamici. care. In acest mod. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. atunci cand este comprimat. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. Aceste puncte. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. numite puncte trigger. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice.tactile generate de vibratii si presiune. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. asupra maduvei spinarii. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. de diferite cauze. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. ca si cele de acupunctura. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. Termenul de stimulare folosit. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ.

fizioterapie. sindromul picioarelor obosite. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. Termenul de stimulare folosit. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. cefaleeea musculotensiva.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. analgezia nefiind reversibila medicamentos. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. durata este lunga. laserterapie. fie cu electrozi ac. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. se constata si efecte vasodilatatoare. electrostimulare cerebrala profunda etc). durata scurta de stimulare este relativ scurta. biofeedback etc). TENS sau SNET indicatii terapeutice. deja descrisa. magnetoterapie. fibrele stimulate sunt cele motorii. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. cat si o serie de tehnici complementare.cervocobrahialgii. locul actiunii este zone superioara. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. dupa rahianestezie. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. kinetoterapie. • Angina pectorala. precum tehnici de relaxare (training autogen. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. implantati in apropierea acestor trasee. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. hipnoza etc. Electrostimularea. meloterapie etc). . intensitatea curentului de stimulare este inalta. electrostimulare spinala. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. Durerea este un simptom. de diferite cauze.. analgezia fiind reversibila medicamentos. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. mielinice. laminectomie. • Durerea posttraumatisme in antecedente. cicatricile dureroase. metode de conditionare (ergoterapie. lombosciatopatiile. Aditional. Pe durata stimularii. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. post chirurgie ortopedica. In mod particular. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. dupa laparotomie. electroanalgezia. traheotomie. masaj. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. fibrele stimulate sunt cele groase. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. precum terapia medicamentoasa. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. cea nemedicamentoasa (TENS. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii.

• Durerile psihogene. • Sindromul algic care insoteste anuriile. in cazul durerilor slab localizate sau difuze.Durerea cronica la persoanele varstnice. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. • Nevralgiile postherpetice. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. • Prezenta factorilor de natura psihica. la cei ce sufera de probleme psihice majore. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. • Durerea cronica. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru. • Durerile postanestezie. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. laringelui. • Durerile din afectiunile neurologice periferice. Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. • . Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). dureri viscerale sau neoplazice. se constata si efecte vasodilatatoare. • Sindromul algic din carcinoame. • Regiunile cutanate anestezice. • Starile dureroase posttarumatice. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. Aditional. in situatia in care acestea au esuat.

cefaleea vasculara. • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. cervicobrahialgii. • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. neuropatiile metabolice (diabetica. . • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. de tip electropunctura). emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. pacientii care consuma opiacee. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. durere a partilor moi periarticulare etc). radio. punctelor din acupunctura). termografie. durerea viscerala. lombosciatopatii cefalee. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. EKG. • Tehnica este nedureroasa. ecografie de parti moi. alcoolica). fiabile si sigure. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta).• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. urina. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. evaluare rezistenta la efort. ex. transmitere si perceptie centrala a durerii. secundare si nedorite minime. in mare parte. durere musculara. precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control. greu de localizat. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. EMG) . durerile datorate leziunilor nervoase). cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru.imagistic. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. numite puncte trigger (care corespund. durere posttraumatism in antecedente. • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. sange. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. spirometrie. durerea difuza. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator.

C. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. excretiile. Denumit si nevrax. care se conecteaza intre ei prin sinapse.EMG. realizeaza primirea mesajelor senzoriale. termica.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). intre alte functii. trunchiul cerebral si creier. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ. El cuprinde encefalul (creierul. sistemul nervos central (S.Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. amplasata in coloana vertebrala. Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. fie de la un neuron la un organ-tinta. cerebelul. sistem nervos periferic. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina. sau autonom. de exemplu. digestia. Anatomic. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Altfel spus. trunchiul cerebral). El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator.adrenalina. noradrenalina). La randul sau.N. auz. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. Sistemul nervos parasimpatic este. . ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. bataile cardiace. miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. presiunea arteriala). circulatia (ritmul respirator.cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. care primesc informatiile pe caile senzoriale. ca o prelungire a sistemului nervos central. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. De asemenea. protejat de craniu si maduva spinarii. precum si de functiile psihice si intelectuale. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni. asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. ca regula generala. care. algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. provenind de la fiecare organ. se distinge sistemul nervossomatic. care regleaza functiile viscerale. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor.

succesiune a unor unde. apoi in cursul unei miscari voluntare. biopsii sau de drenaj din colecții fluide). de exemplu). Revenind la electromiografie. articulatii. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic.Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. In afara traumatismelor. nedureros. ne referim la multinevrita. adrenalina si noradrenalina. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. În fizica. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. este examenul detectarii activitatii musculare. o tumora benigna sau maligna. termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni. cat și proceduri terapeutice. fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala.transmitatori. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. pe de alta parte. de unde ele sunt culese. asa cum se intalneste in scleroza in placi. Se poate astfel. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. cu ajutorul unui electrod. imunologica (poliradiculonevrita. boala lui Parkinson. cel mai des in forma de ac. dilata bronhiile si pupilele. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. inclusiv tendoane. In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si. mai intai in repaus. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. boala lui Alzheimer.se deosebesc doua tipuri de examene. difteria. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). encefalita). de exemplu). dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . lepra sau lupusul eritematos diseminat. de un edem cerebral. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului. face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva.Sau afectarea prin infectie (meningita. sa se studieze conducerea neuromusculara. muschi. coreea lui Huntington. un abces. contracta arterele. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. Examenul dureaza 20-30 minute. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. Primul. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină.

din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. în general. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). costul este scazut. Structurile superficiale. Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. endovaginal si traductorul transesofagian. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul. sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse. se interpreteaza aceste ecouri. testicule. Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. tendoanele. Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici. considerată o modalitate imagistica sigura. astfel încât. Cu toate acestea. cum ar fi mușchii. Structurilor profunde. utile in programele de recuperare. în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde.Ultrasonografia este. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. diagnostic este oferit in dinamica. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os. Concret.250 . OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. Impulsurile electrice puternice si scurte. Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes. la trecereadintre diferitele tesuturi.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. in prima etapa se produce o unda de sunet. produsa astfelîn organism. în intervalul de la 1 la 18 MHz. integrat într-o carcasă. Aceste proceduri folosesc. dar penetrare mai mare. apoi se primesc ecourile si. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului. Este o metoda eficienta. În acest scop. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala.glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz). care poate lua mai multe forme.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne). în general. în general.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. glanda mamara.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal. care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism. Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. De asemenea. . frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului. atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ). Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare. se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge.pacientului.Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie. cu rezoluție mai mică axială și laterală. un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. inclusiv endorectal. in final. În plus. O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN.

in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . Sistemele termice imagistice sunt economice. suferinte ale nervilor extracranieni. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. Cu toate acestea. oncologie. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. ortopedie si medicina sportiva. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. fizioterapie.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. Termografia măsoară căldura provenind din corp. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. Într-un mod similar. de fapt.55 ° C cu o precizie de 0. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. a tumorilor benigne. deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează. care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. ușor de folosit. in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. neurologie. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. se datorează angiogenezei tumorii. tipărite sau trimise prin email. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. calde sau reci. celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura. Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus. Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. tehnologia a câștigat în acceptarea științifică. comparate. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. Totusi. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală.1 ° C. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C . a tulburarilor circulatorii etc.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. Conceptul este simplu. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. degenerative. utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. recuperare medicala. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice. Pe măsură ce tehnologia a avansat. insuficiente circulatorii etc. în special în domeniile de reumatologie.Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic. intr-un mod rapid și precis. de până la 75 x 75mm. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică.

hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). într-un afișaj luminos vizibil. in boli ale căilor urinare. 3.Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta. colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. de exemplu monitorizarea astm bronsic. limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. bronsita. care este în curs de dezvoltare. indiferent de lumina ambientala.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. colita.Terapia Fizicala: definitie. Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect.Indicatii. Termoterapie si Hidrotermoterapie. precum apendicita. Masaj terapeutic . Leziunile de compresie ale nervilor.Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. contraindicatii. tulburări endocrine. înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. clasificare. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. . disfunctii nervoase. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii. Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. Cu toate acestea. neurologi și ortopezi. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. sindrom de colon iritabil (SII). electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie). astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa. tulburări de reproducere.Un alt aspect al imaginii termice. ca urmare a unui accident de masina. in alergii. si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor. de exemplu. precum . se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat.viscerocraniului. gripa. Similar. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala. Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. așa cum se întâmplă în hernia de disc. asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei.Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale.

de tipul de curent utilizat. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. electropuncturii si presopuncturii. terapia ocupationala etc. magnetoterapia. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. de purtarea de orteze si/sau proteze. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. fundamentata de progresele legate de industria electronica. . avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. masoterapia (terapie prin masaj). Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. dovedite experimental si clinic. de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc. manipularile si tractiunile. RIR). cald sau rece. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. hidrokinetoterapia. namolul. nisipul. in comparatie cu alte metode clasice. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. la distanta sau la nivelul intregului organism. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. de prescrierea medicamentelor adecvate. Ca si procedurile de termoterapie.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa. procedeul se numeste galvanoionizare. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific. ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. laserterapia de joasa putere. fototerapia (RUV. hidrokinetoterapia. de durata procedurii. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic.undele scurte si ultrasunetele).Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. mecanoterapia. pe calea terapiei topice medicamentoase. vehiculat de catre diversi vectori. precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. Dupa cum aratam. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. parafina. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. cu tehnica de aplicare a termoterapiei. aerul. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. ale acupuncturii. baile se clasifica in functie de temperatura apei. lumina. in special gheata. metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. avand efecte excitatorii sau analgezice. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. a celei denervate. singulare sau in serii. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. de indicatii si contraindicatii terapeutice. cunoscute si frecvent utilizate.

tonicizant si biotrofic. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. indicatiile si contraindicatiile. precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. Totusi. lasand loc celorlalte doua aspecte. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase. Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara. Modalitatile de aplicare. precum si cu unde decimetrice si microunde. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Mai precis. Programele de kinetologie profilactica. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. cat si cea secundara. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. clinice si terapeutice. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. care presupun existenta unor deficite functionale. Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. efectele biologice. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. de indicatiile si contraindicatiile aferente. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. fiziologice.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. si mai putin prin tehnicile folosite. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. indicatiile. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. Modul de actiune. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale. cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. Kinetologia medicala este considerata totodata. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. actiune analgezica si vasomotorie. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. cu prevenirea starii de boala. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. cel profilactic si cel de recuperare functionala. cu unde scurte. . Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. Tehnicile. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. Actiunea fizico-chimica a luminii.

in special electronic. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic. Mecanoterapia. indicatiile si limitele. de diferite cauze. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. tractiunile. termoterapia. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli.Domeniile de activitate. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. precum cele de munca. al tensiunii arteriale. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale. la cel postural. incluzand. atat ca obiective. electroterapia.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. fiind deci kinetoprofilaxie primara. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. asigurand terapia de relaxare. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. Astazi. In literatura si practica de specialitate. in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. primind numele de biofeedback. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. de viata etc. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. tehnicile de meditatie etc. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. Utilizarea . tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala. ambiguitate metodologica si de tehnica. contraindicatiile. programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. de presiune sau termic. divertisment. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. respirator etc. hidroterapia. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. uneori cu efecte imediate. Acesta este foarte larg.

Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. au loc reactii specifice. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. Stim deja ca exista stimuli naturali. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole. acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Ca urmare. Stimularea va transforma aceasta stare. traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. In vederea declansarii unei excitatii. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici. tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. legata de istoria electroterapiei. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor.Raportat la diferitele structuri celulare excitate. Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. medicinii. datorat polarizarii electrice a membranei celulare . condensatoare. componente semiconductoare si circuite integrate). Masaj terapeutic. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. In practica medicala. numita de repaus. Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. interesand numerosi receptori. precum contractia musculara. secretia glandulara etc. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. cablaje. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. relee etc) si active (tuburi electronice.stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. determinand o serie de procese fizice si chimice. Termoterapie si Hidrotermoterapie. neadecvati. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. In functie de destinatia lor. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. comutatoare. timp minim necesar.

au mare importanta: densitatea curentului. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. cunoscute sub denumirea de electrotonus. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului. excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. ordinea contractiilor se inverseaza. Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. Daca insa. excitarea nu mai are loc. in timp ce interiorul este negativ). Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. • Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod.Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. respectiv de muschi denervat. Daca electrodul activ. cu ocazia electrodiagnosticului. Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica. Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli. Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor. Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune. ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. In acesata situatie.(exteriorul membranei este pozitiv. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. se observa urmatoarele. se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). Astfel. . de dimensiuni mici. substratul oboseste. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. cat si. In practica medicala. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. Este un semn de degenerare a nervului afectat. fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. anelectronus. Excitabilitatea nervului este redusa. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. Ulterior. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. La anod. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus.

efectele fiziologice. ca atat timpul util este mai mic si invers. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic. excitabilitate crescuta. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. Daca sensul de . Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. la nivelul sinapsei neuromusculare. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului). la care un curent dreptunghiular. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare. de-a lungul unui conductor. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. Curentul galvanic. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. electromiografie (faza de contractie musculara). indicatii si contraindicatii. se numeste timp util. la punctele motorii proximale ale unui muschi. cu valoarea reobazei. Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. numite electroni. Cu cat intensitatea este mai mare. • Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii.pragul de stimulare la catod este ridicat. intr-un timp nedefinit. la grupurile musculare flexoare. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi). modalitati de aplicare. Cronaxie scurta. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. la nivelul musculaturii proximale a membrelor. Anodul devine astfel electrod de excitatie. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie). actiunile biologice. aparatura utilizata. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. muschiul prezentand contractii spontane.Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. la nivelul musculaturii membrelor superioare. ceea ce asigura gradarea contractiei. produce excitatia de inchidere a curentului. Altfel spus. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. galvanoionizarea: proprietati fizice. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. axonul si colateralele sale. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. Acest timp minim.

fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului. neurastenie. electroosmoza. Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. odihna. precum structurile nervoase. comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. perspiratia insensibila momentana. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. Intensitatea curentului poate varia. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. hemiplegie. stres. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. curentul galvanic se introduce lin. sclerodermie). alcoolism. Aparatura utilizata pentru curent continuu. posttraumatisme craniocerebrale. ionoforeza. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. cu producere de acid la anod si de baza la catod. hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. menstruatie. priza fiind impamantata). curentul continuu este constant. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta. crescand sau scazand. cat si la aceeasi persoana. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. mixedem. care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. mecanice si termoelectrice. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate. electroforeza. efectele termice si de inductie electromagnetica. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. in regiunea cuprinsa intre electrozi. cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. momentul ingestiei alimentelor.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. modificarile potentialului membranar. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului. . modularea excitabilitatii neuromusculare. dispozitivul de redresare. In terapie. Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. echilibrul sistemului neuroendocrin. cel de reglare a intensitatii.

Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal.Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. precum si asupra celui circulator. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic. In ceea ce priveste sistemul circulator. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Catodul (electrodul negativ). • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. a sistemului neurovegetativ. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). Dupa o serie de sedinte. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. asupra sistemului nervos central. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. Ca o concluzie practica. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. arteriopatiile aterosclerotice. algoneurodistrofiile membrelor. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. angioneuropatiile. crioparesteziile functionale nocturne. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. utilizat ca electrod activ. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. . antialgic. cat si a celei musculare. Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. provocate de deplasarea ionilor. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. De asemenea. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. de activare a vascularizatiei locoregionale. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. superficiale.

electrozii terbuie sa fie lungi. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. stadiului evolutiv al suferintei. intensitatea curentului se scade la zero. caldura. precum lombosciatopatia). la fel si durata sedintei. cum este cazul articulatiilor periferice. cautandu-se cauza. de diferite dimensiuni. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. pumn. in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura. raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. arsura. sensibilitatii si tolerantei individuale. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata. la o distanta nu prea mare. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa. daca sunt vizate efectele antialgice. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. Dupa cum am mai aratat. Indiferent de situatie. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat. Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata). Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. Astfel. identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. Pentru nevralgiile acute sau . analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). pentru obtinerea efectelor analgetice.• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. precum genunchi. Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. Astfel. presiune. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. a arsurilor cutanate. durata aplicatiei. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. glezna.1 mA/cm²).

Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. la nivelul caruia s-au format. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. intensitatea fiind scazuta. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. pentru electrozii de dimensiuni mari. datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0. ionogalvanizare. ionoterapie. durata sedintei trebuie scazuta.Indiferent de denumire (iontoforeza. are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. in cazul suferintelor discale lombosacrate. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. Invers. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute. va trebui sa se creasca timpul de tratament. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. In situatia afectiunilor acute. Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. lombosciatica etc). cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. cervicobrahiale. In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament. Pentru a avea eficienta. Solutia se va prepara in apa distilata. durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. aplicati facial sau transorbital. cu o perna sub abdomen. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor . densitatea fiind mai redusa. Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ.1 mA/cm². relaxanta si i se va explica procedura in sine. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici. El va fi posturat in decubit ventral. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. Odata ajuns in organism. Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. confortabila. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase.hiperestezii (trigemen. Pentru aplicatiile din zona cervicala. Ulterior.

• • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. pornind de la principiile sale de actiune. Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. tenosinovite. indicatii si contraindicatii. sclerodermie. in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. prurit idiopatic. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. Proprietati fizice. tendinite. mialgiile de diferite cauze. trombolebita. Reumatologia (artrite. reumatism abarticular. de la nivelul dermatomioamelor). al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. distonii neurocirculatorii). actiunile biologice. acetilcolina. fierul sau radicali de metale. cicatrici cheloide hipertrofice. maladia Dupuytren. actiunile biologice. efectele fiziologice. erizipel. nevrite.sebacee si a acelor sudoripare. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. guta. corticoizi. fistule. Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. magneziul. bursite. Din cele aratate. degeraturi. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. sindroame migrenoase. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. modalitati si tehnici de aplicare. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. cutiviscerala. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. hematoame superficiale. furunculoze. insomnii. cat si stadiile cronice de boala. Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice. novocaina. modulator neurovegetativ. aparatura utilizata. intreruperea . morfina. limfangite). fiind indicate in sindroamele neurastenice. • Oftalmologia (conjunctivite. nevralgia de trigemen. sclerite). Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. spasmofilie. La anod se aplica metale. potasiul. afectiuni ale organelor de simt. Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. iod. va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. precum sodiul. seboree ulcerele atone). galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. epicondilite. inclusiv poliartrita reumatoida artoze. nevralgiile). si anume: analgezic. iridociclite. zincul. Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. paralizii. sechele posttraumatice). trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. Dupa cum s-a mai aratat. vasomotor. modalitati de aplicare. eczeme. calciul. pareze. sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. litiul. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. aparatura utilizata. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii.

Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. stari posttraumatice (contuzii. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum).curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic. Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. impulsurile pot fi dreptunghiulare. capabili sa produca o contractie prelungita. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. trapezoidale. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. In acest mod. amplitudinea impulsului. curentii modulati. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. modulatia impulsurilor (in amplitudine. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. tulburari ale sensibilitatii cutanate. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. curentii dreptunghiulari. triunghiulare. durata impulsului si a pauzei. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. fibrele nervoase motorii. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. entorse). Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. frecventa de aparitie. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . cat si efectele trofice. curentii faradici si neofardici. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. cu efect excitator. utilizate in scop terapeutic. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. Suplimentar. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. Ca urmare a formei lor. Prin aceasta. ritmicitate si durata). oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. exponentiale. sunt urmate de contractii tetanizante. de catre impulsurile electrice.

electrodul negativ fiind situat distal. postpartum. Ea devine astfel. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. in panta. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). la jonctiunea . previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. Curentii triunghiulari. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. in serii de 8-12 sedinte pe serie. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). constipatie cronica. Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. datorita capacitatii lor de acomodare. picior plat. care se pot repeta. care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. bazat pe procesul de invatare si memorizare. Pentru a fi incununata cu succes. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. Frecventa utilizata este scazuta. musculatura total sau partial denervata. cifoze. terapia trebuie instituita precoce. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale. in special exponentiale. Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. Se va realiza astfel. precum si a fibrelor nervoase senzitive. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. incontinenta sfincteriana). Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. La aplicatiile de curent neofaradic. progresiv. in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. spasmele musculre. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. cu fronturi de crestere liniare. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. dupa o intrerupere a cailor nervoase. prin fenomenul de feedback senzitivo-motor.

Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic). Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. precum si durata impulsurilor. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. Concret. boala Parkinson. masaj locoregional. aplicand doua circuite electrice de excitatie. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice). Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice.tendomusculara). Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. de obicei antagoniste. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. precum termoterapie. intre ele realizandu-se un decalaj in timp. Cu cat procesul de denervare este mai accentuat. care se repeta in cursul unei zile. Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Concomitent. isi amelioreaza tonusul. printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. fara senzatie cutanata neplacuta. Se recomanda 7-14 zile de tratament. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. de obicei hipotoni. Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. . prin care se obtine un efect de relaxare. durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. pe o durata de 12-18 sedinte. antagonistii musculaturii spastice. Se recomanda sedinte zilnice. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. pe baza inervatiei reciproce. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii.

Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. S-a observat insa. Efectele analgezice constatate. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. nespecifice pentru durere. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. ca durerea ar putea fi mai curand. intrucat. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. atat de influxuri venite de la periferie. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. A-alfa. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. efectuate la inceput zilnic. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). in cure de 20-25 sedinte. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. rapid conducatoare. produce la nivel medular. • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. . frecventa sau context patologic. cu durata mare si frecventa scazuta. stimularea fibrelor cu diametru mare. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Trabert. conform careia. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. In acest mod. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. Astfel. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. cu perceptia durerii. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate. superior. un camp electric negativ. in cadrul unui proces de control axonal. electropunctura. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular.

Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. produce senzatia de vibratii. de dimensiuni egale. aplicatia produce si analgezie secundara. dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. • Paravertebrale. Se utilizeaza electrozi mici. • Longitudinale. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Din punct de vedere subiectiv. hiperemiante-biotrofice. Mai prezinta. Din motivele prezentate. crescand tonusul muscular. polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. • Aplicatii mioenergetice. de asemenea. catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. mai mare. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. Dupa cateva minute. • Transversale. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari.Curentii diadinamici (CDD). Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. realizand electrogimnastica musculara. actionand ca un masaj intens de profunzime. postoperatorii. • Gangliotrope. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular. Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. efect decongestiv. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala. Efectele analgezice. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. Ca atare. actionand ca un masaj tisular electric profund. cu anodul proximal si catodul distal). Efectele si implicit.

dinamogen. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare.  boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. status postarsuri sau postdegeraturi. DVL faza II. 10 sedinte pe cura. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. boala varicoasa. artroze dureroase. Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. PSH. timp de 6-10 sedinte. tendinite. Status posttraumatic (contuzii. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. rupturilor ligamentare sau meniscale). indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. intinderi musculare. . Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. artrite.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. acrocianoza. colonului. vasculotrop. arterioapatie periferica obliteranta. mialgii. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. amplasarea si polaritatea acestora. cu efecte analgezice si hiperemiante. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. lombosciatica. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare.  reumatism abarticular. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. • • Reumatismul abarticular (PSH. colecistului. contuzii. • Ritmul sedintelor poate fi zilnic. Se recomanda aplicatiile zilnice. entorse. se face in scop excitator. pe punctul de durere maxima). Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. luxatii recente. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic. redori articulare. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). migrene. cailor respiratorii in astmul bronsic. epicondilite). algoneurodistrofie.

permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. in concordanta cu patologia tratata. de diverse cauze. cat si dimensiuni. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. • Durerile din anurii si neoplazii. precum si durata acestui efect. durerile fantoma post amputatie de membre. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. Cicatricile. Sarcina in primul trimestru. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. • Sindroamele dureroase de origine talamica. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. • Dozarea intensitatii. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros. in vecinatatea lui. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sindromul algic post anestezie. duratei si amplitudinii impulsurilor. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. inflamatorii si abarticular. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. • • • • Starile dureroase posttraumatice. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. aderentele dureroase postoperatorii. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist. Hipersensibilitatea la curent. Polaritatea electrozilor nu are importanta. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. nevralgiile postherpetice. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa.

Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. trombozele venoase superficiale si profunde. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. netraumatizanta. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. . In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. cu aparitia depolarizarii reactive. zonele de edem localizat. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. modalitati de aplicare. cicatricile si aderentele musculare. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. chiar si concomitent. depresia. concomitent sau succesiv. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. pana la senzatia de usoare furnicaturi. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. psihonevrozele. usor de aplicat. perioada de menstruatie. care pot trata simultan mai multe puncte. Se vor evita starile hemoragice locale. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. indicatii si contraindicatii. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. aparatura si tehnici utilizate. leziunile dermatologice. uterul gravid.contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. endoproteze. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. Este o metoda fiziologica. efectele fiziologice. Sunt curenti alternativi sinusoidali. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. la fel si intensitatea este reglabila. se pot stimula mai multe puncte. facand parte din metodele reflexoterapice. In functie de stare initiala. sterilete. pierderea sensibilitatii cutanate. schizofrenia. desi este doar un tratament simptomatic. neoplasmul. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). in marea lor majoritate. sarcina. pana la reducerea durerii si contracturii musculare. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. Se aplica mai multi electrozi. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. infectiile localizate.

cu durata mare a trenurilor de impulsuri. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. precum cel miorelaxant si decontracturant. La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. biotrofice. Astfel. care actioneaza profund si nedureros. • Se pot obtine contractii musculare puternice. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential. media frecventa este modulata in perioada lunga. reversibile si bine tolerate). producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. Apoi se trece la formele modulate. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare. tetanice. evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. precum: efectele excitomotorii si analgezice. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. Modalitati si tehnici de aplicare. cu frecventa de baza mare. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. Oscilatia intensitatii se produce • . diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. decalate in timp. de asemenea. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. vasodilatator si trofic. in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. cu nici un curent din domeniul mediei frecvente. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa. Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat. cu cat frecventa este mai mare. Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. permitand o penetrabilitate tisuara crescuta. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. cu frecventele diferite. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac).

tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine. reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare). De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. ale curentilor de medie frecventa. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide). Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. astfel incat. .cu o frecventa proprie. Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. se aleg diferite tipuri de frecventa. biotrofice. decontracturante. Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz. • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. abdominale si pelvine. inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. care defineste interferenta. Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). electrogimnastica musculara de profunzime etc. In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. • Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. In acest fel. Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). vasomotorii. in functie de frecventa utilizata. modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali). interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. prevenind instalarea fenomenului de oboseala. drenaj venolimfatic. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. in toate directiile din spatiu. Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. activare circulatorie. efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare.

• Actiune analgezica. edeme. Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. cat si prin efect indirect. mialgii. artroze-artrite cu diferite localizari). discopatii. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. normoinervate. in secundar (frecvente rapide). a lantului ganglionar simpatic. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. neuropatii). in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. mioamelor. • Efectul decontracturant-miorelaxant. sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). angiopatie diabetica. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. hematoame). celulita). prin actiunea asupra dermatoamelor. hiperemiant si resorbtiv. suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. scolioze. a ganglionului stelat. luxatii. entorse. nevrita). Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. cu producere de contractii fiziologice. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. precum sindromul de ischemie periferica cronica. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). . Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. trombangeita obliteranta. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. valorile intensitatii pot fi crescute mai mult. efectuate zilnic sau la doua zile. producand contractii musculare puternice. sechele post AVC ale membrelor. contuzii de parti moi. realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. derivand din modul de actiune. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect.Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii.

efectele fiziologice. pancretita cronica. Neoplasmul. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. putand functiona in circuit deschis). dismenoree etc). terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. actiunile biologice. Terapia cu inalta frecventa .undele scurte. Actiuni biologice. . suferinte inflamatorii ale prostatei. Aceasta. Starile casectice.Afectiuni ginecologice (anexite. propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. Procesele inflamatorii purulente. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. suferinte renourinare. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. el aprtinand astfel circuitului. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. bornele aparatului si electrozii. gastrita. metroanexite. diskinezie biliara. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). fenomenul inductiv. fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. Undele scurte. incalzind. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. aparatura utilizata. Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat. indicatii si contraindicatii. distonii functionale intestinale. energia electrica se transforma in energie calorica. in special solutiile electrolitice si corpurile metalice). stari disfunctionale postprostectomie etc. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. boala ulceroasa. si anume: frecventa foarte mare. traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine. condensatorul variabil. efecte fiziologice. Lungimea de unda are mare importanta. modalitati de aplicare. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Circuitul generator apartine aparatului. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate.

actioneaza capacitiv. analgezie. cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie. relaxand antagonistii. fara a produce leziuni cutanate. constantele electrice. Pentru undele scurte si decametrice. Prezinta efecte calorice de profunzime. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. particularitatile structurilor tisulare strabatute. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. caldura formandu-se endotisular. Efectul este de lunga durata sau remanent. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. miorelaxare. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. creste excitabilitatea. scade tonusul muscular. precum hiperemia. si anume: • Asupra metabolismului. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. Efectului caloric prezentat. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. metodologia de aplicatie. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. activarea metabolismului. • Creste capacitatea imunologica a organismului. prin membrane trece ca un curent de deplasare. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos.Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. crescand catabolismul. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. • Asupra musculaturii. Aceasta. miorelaxare si activarea metabolismului. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. Modalitati de aplicare. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. analgezia. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. • Asupra circulatiei. Totodata. dupa cum se va vedea mai departe. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. distanta electrozilor fata de tegument). viteza de conducere nervoasa. locala.

Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w). Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. Astfel. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). de regiunea tratata. In comparatie cu metoda in camp condensator. • Doza II este slaba sau oligoterma. Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. longitudinal. Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. numita si rece sau atermica. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare. Tehnica si metologia. pentru articulatii. In schimb. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). procedurile de termoterapie). incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. din mediul extern (RIR. de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. de felul. ca atare. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. raportat la efectele asteptate. Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. fara aproduce caldura. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular. sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. deoarece nu produce nici o senzatie. . Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. Electrozii pot fi rigizi sau flexibili.corpului. Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. In metoda in camp condensator. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta. se va incalzi mult mai puternic. infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. Efectul dureaza doar 2-3 zile. energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. distanta acestora fata de zona de tratat. doar a tegumentului.

tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate. In stadiile acute se prefera dozele slabe. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala. tenosinovite. pielocistite. planul de sprijin).afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice.sechele posttraumatice. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). nevralgii intercostale. sindrom colicativ renourinar. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. acut sau cronic al bolii. nevralgie cervicobrahiala. forte sau hipertemica.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). lombosciatalgie. cercei. Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. pleurite. nevrite. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). unele forme de astm bronsic. agrafe. cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). diskinezii biliare. si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. sindromul miofascial dureros etc). colecistopatii cronice nelitiazice. tendinite. Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv. mononeuropatii (de nerv radial. Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. sechele postpoliomielita etc). pareze. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale. In stadiile cronice se recomanda dozele calde. inafara crizei etc). median). prostatite. periartrita. constipatii cronice. nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). spondilodiscartroze etc). poliartrita reumatoida). in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. zilnic sau la doua zile.Doza IV este puternica. sechele postpleurezie netuberculoasa. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). • . epididimite etc).in tulburari ale circulatiei venoase periferice.reumatism abarticular (bursite. inele. cubital. Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina. producand o senzatie de caldura puternica. periviscerite/sindrom aderential etc). Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza. orhite.

efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. faringite. . singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. pacemaker cardiac. otitele medii cronice. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. materiale sintetice. panaritii. dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. Actiuni biologice. acute sau cronice. Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac. abcese peridentare. sterilitati secundare. • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. Afectiuni dermatologice (furuncule. Neoplasmul. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. Prezenta osteosintezelor metalice. pancresului etc). aparat gipsat. unele parodontopatii etc). amenoree. precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. Astfel. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. algii dentare. Afectiuni oftalmologice. inclusiv material sintetic. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. laringite. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. stomatite. Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. tiroidei. maxilare. emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. prin disiparea efectului caloric. aparate gipsate. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. parametrite cronice nespecifice. hidrosadenite etc). • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. ulcer gastrointestinal). Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. fronto-etmoidale. pansament). catarul oto-tubar etc).• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. unele otite externe. Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. gingivite. Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. pansamente. Frecventa impulsurilor. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. unele mastite etc). suprarenalei. granuloame. cu protejarea cristalinului. metroanexite.

Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. 7. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. diverticulite etc). cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. tenosinovite. parodontopatii. 8. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). accelerand astfel vindecarea arsurilor. Din cele aratate. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. cresterea infiltratul leucocitar. Afectiuni stomatologice (stomatite. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. rectocolita. inflamatii pelvine etc). Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. Diminua spasticitatea musculaturii netede. 6. 2. scurtand procesul de vindecare. 3. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. intervine favorabil in evolutia osteomielitei. colita. rinosinuzite etc). Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. tendinite. periartrite etc). arteriopatii periferice etc). amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. . Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. 9. capsulite. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. Reduce edemul tisular. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. cistite. 4. 10. 5. posttraumatic. bronsite etc). Accelereaza procesul de calusare al fracturilor.

incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. la grosimea tesutului . absorbtie si reflexie. hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. cat si a tesutului muscular subiacent. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. rotund. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. arsurile. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. In comparatie cu undele scurte. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. scurteaza timpul de refacere si vindecare. penetrabilitatea intratisulara este mai mica. cel longitudinal si cel cavitar. In practica medicala de specialitate. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. la nivelul tesutului muscular. La trecerea curentului de inalta frecventa. arie extinsa de utilizare. combate in timp scurt sindromul algic. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. Ele executa mici oscilatii.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. Tehnica de aplicatie. Actiunea. Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura. inflamatorii si congestive locoregionale). Tratamentul necesita un singur electrod.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa. cilindric sau longitudinal. efectele termice maxime fiind de profunzime. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. in comparatie cu undele scurte. si anume: lipsa efectelor calorice locale. Energia este preluata de la campul electric. mult mai pertinente. in caldura. Incalzirea dielectrica realizata. cicatrici cheloide etc). tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). Undele decimetrice. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac. Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare.

intensitatea ultrasunetelor. metroanexite. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Neoplasmul. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. sinuzite. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. de suprafata acestuia. Materiale metalice de osteosinteza. acest parametru pare ca . depinzand de felul si forma sursei de producere. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Sarcina si perioada menstruatiei. indicatii si contraindicatii. Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. metodologia de aplicare. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura. ulcere varicoase. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. nevrite). Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. de la 1 W administrat la suprafata corpului. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. in stadiul de acutizare. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. sindromul Raynaud etc). la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. otite etc). Terapia combinata: ultrasunet si CDD. pielocistite etc). corespunzator unor lungimi de unda mici. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. in conditii fiziologice si patologice. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. cat si de structura omogena sau neomogena. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta. efectele fiziologice. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. penetrare mare). sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. se forma lui. prin alternarea starilor de presiune realizate. definind astfel. Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. Afectiuni din sfera ORL (laringite. salpingite. aparatura utilizata. cuprinsa intre 800-1000 kHz.subcutanat. • statusul posttraumatic. arteriopatii in primele stadii. • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. actiunile biologice. contraindicate termoterapiei.

precum diapazonul). precum procesele de oxidare. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. si anume. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. fisuri in interiorul lichidului traversat. depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. toate particulele mediului fiind in miscare. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara. In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . cu formarea unor bule de aer. trapezoidala sau trinughiulara. cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. Sub aspect terapeutic.nu este necesar si de luat in consideratie. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. rupturi. daca sunt supuse la variatii de potential electric. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. In perioadele de comprimare. reflexia si refractia. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. printre care si absorbtia. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. Mecanisme de producere. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. neintrerupta. Efecte chimice. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. avand anumite dimensiuni. cu directie verticala. se produce unda stationara. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. in cazul reflexiei totale. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. lichidele se vor degazeifica. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular.

Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. prin participarea sistemului nervos vegetativ. cu rol de sistem inhibitor al durerii. hiperpermeabilizarea membranara. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. Efectul hiperemiant. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. vasodilatatie crescuta.5-0. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. prin stimularea electrica selectiva. miorelaxant si hiperemiant. cresterea activitatatii glicogenolitice. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). pe zona articulatiei sacroiliace. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. petesii. fragmentarea macromoleculelor. Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. apoi sub creasta iliaca spre lateral.8 W/cm². continua ascendent. in special din substanta cenusie mezencefalica. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala. prin participarea unei serii de mecanisme. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. activarea proceselor oxidative celulare. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). paravertebral lombar. Pe scurt. Manevra poate . Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace. cat si la nivelul sistemului osos. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. cresterea metabolismului celular local. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. La aplicarea unor intensitati scazute (0.1-0. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. Pentru intensitatile medii (0. Actiuni biologice. mielinizate. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. incep sa apara modificari ireversibile. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). rapid conducatoare). precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0.o forma de energie in energie ultrasonica si invers. fata posterioara a marelui trohanter. putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. Efectele fiziologice.05-3 W/cm². ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3. fiind deosebit de sensibile. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea.

cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. netede si fara leziuni cutanate. scade puterea de penetratie in profunzime. aplicat pe ganglionul stelat). Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. forma de cuplaj. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior. poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. Metodologia aplicatiilor. pe marginea externa a muschiului marele dorsal. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. ultrasonoforeza si indirecta. Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar). aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. intensitati mici.4 W/cm²). stabilindu-se un indice ultrasonoforetic.2 W/cm²). de forma circulara. Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula. doza medie (0. Aplicatiile reflexe la distanta. tipul actiunii (directa sau neuroreflexa). Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. . Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic. varsta si starea generala a pacientilor. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale.9-1. In acest mod. profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari). prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. sinusoidala etc. Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. neuroreflexa. miogeloze si calcificari tendinoase.8 W/cm²) si doza mare (0. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei. Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa.50. spirala. Traductorul poate fi manevrat sau nu. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri.05-0. pentru tesutul cutanat se recomanda in general. Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact.continua ascendent. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse). Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. radiculare paravertebrale. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). precum si la starea fiziologica a tegumentului. potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii. Se vor executa miscari lente. in ritm constant. metoda de manevrare a traductorului.

Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii. tendinitele. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. analgezic. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. se vor prefera serii de 6-15 sedinte. . Durata tratamentului este de 8 minute. La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). Terapia cu inalta frecventa. bursitele. nu transversal pe ele. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. prin miscari sinusoidale. dupa cum aratam. Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. Sunt preferate miscarile lente. in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. aerosoloterapia. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ. in directia fibrelor tendomusculare. schimband sensul de miscare la zonele de insertie. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). fara presiune. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani. asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. printre care ultrasonoterapia. sechelele posttraumatice ale partilor moi. artritele.traductorul va fi manevrat lent. artroze reactivate. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). in serii de 6-10 sedinte. pacientul va fi pozitionat confortabil. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). meloterapia. precum ultrasunetele. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. prezinta domenii de actiune diferite.

• • • • sechele nevralgice post herpes zoster. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. plamani. Tumori in toate stadiile evolutive. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. distrofia musculara progresiva (Erb). Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. ficatului. ulcer gastroduodenel. nevroamele postamputatie. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. tendinite. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. dermatomiozite. scolioze. Tuberculoza activa. epocondilite. la nivelul maduvei spinarii. Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. in orice stadiu si orice localizare. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. Afectiunile venoase periferice. sindrom Parkinson etc). fibrozite. hematoame. luxatii. miozita. bola Raynaud etc). tulburarile de ritm cardiac. constipatie cronica. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. entorse. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. uterului gravid. pre si postoperator. PSH. scleroza multipla. precum posturi algice vicioase. Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. dischinezii biliare). sclerodermia progresiva etc). cord. deformari ale piciorului). Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. sindromul algoneurodistrofic etc). contuzii.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. plagi atone. indiferent de cauza. ulcere trofice ale membrelor etc). marile vase. boala cardiaca ischemica. Stari febrile acute. • • • • • • • Stare generala alterata. Reumatismul articular acut. fragilitatea capilara. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. hemiplegii spastice. splinei. . Afectiuni ginecologice. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. Insuficienta cardiocirculatorie. la nivelul glandelor sexuale. casexie.

au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. actionand asemanator stimulilor naturali. cea de repolarizare. primare. numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. excitarea nu se mai produce. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale. agentii electrici. de natura fizica. Dupa un timp. de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. urmat de excitatie. Dintre acestia. Stimulii mai pot fi artificiali. se instaleaza fenomenul de oboseala. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. agentul termic. La o stimulare artificiala. durata de actiune. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. frictiunea. Atat pe perioada depolarizarii. unitatea de suprafata stimulata. sunetul. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. sunt stimulate mai multe celule musculare. numita excitabilitate. numite electrotonus. tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare. corespunzatoare procesului de depolarizare. In procesul stimularii electrice. Astfel. diferitele substante chimice sub forma de solutii. conform asa zisei legi “totul sau nimic”. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice. radiatia luminoasa. prin aplicarea agentului electric. Stimulii pot fi naturali. In acest context se . Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. chimica si electrica. determinate de sensul de scurgere a curentului. Daca. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. reactia de raspuns este mai puternica. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. prin aplicarea curentului electric. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. Pentru a produce o excitatie. viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. aparand depolarizarea locoregionala. secretie glandulara etc).

realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). Efectele polare sunt consecinta electrolizei. Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. cat si la aceeasi persoana. avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). De asemenea. electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. In conditii patologice. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). generate de trecerea curentului electric. Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. situatie in care. efecte termice etc. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . electroosmoza. cu producere de acid la anod si de baza la catod. intr-un timp nedefinit. Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta. Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata. de-a lungul unui conductor. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. de cauza neurologica centrala si periferica. Curentul continuu. ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei.defineste reobaza. Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). modificari de excitabilitate neuro-musculara. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. In situatie fiziologica. modificari de potential membranar. care reprezinta sinapsa neuromusculara. produse in interiorul organismului. intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. prin care poate trece un curent electric continuu. un alt element il reprezinta cronaxia. de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. precum ionoforeza. a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman.

in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. ducand la o hiperemie locala. precum curentii faradici. de catre impulsurile electrice. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. • Sistemului nervos vegetativ. neofaradici. • Fibrelor nervoase motorii. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. curentii modulati. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. deoarece catodul (electrodul negativ). Dupa o serie de sedinte. durata impulsului si a pauzei. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. modulatia lor (in amplitudine. utilizate in scop terapeutic. In acest mod. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. trapezoidala. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. ritmicitate si durata). prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. cat si a celei musculare. sinusoidala si forme derivate. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. . produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. triunghiulara. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. provocate de deplasarea ionilor. sunt urmate de contractii tetanizante. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut). • Sistemului circulator. diadinamici). La randul lor.cu intensitatea curentului. curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. • Sistemului nervos central. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. • Fibrelor vegetative vasomotorii. curentii faradici si neofardici. superficiale. cu efect excitator. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. precum si asupra celui circulator. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. utilizat ca electrod activ. amplitudinea impulsurilor. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara.

nespecifice pentru durere. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. Efectele analgezice constatate. isi amelioreaza tonusul. cu durata mare si frecventa scazuta. stimularea fibrelor cu diametru mare. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. intre ele realizanduse un decalaj in timp. datorita capacitatii lor de acomodare. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. S-a observat insa. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. de obicei antagoniste. un camp electric negativ. intrucat. progresiv. ca durerea ar putea fi mai curand. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. atat de influxuri venite de la periferie. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. cat si efectele trofice. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. pe baza inervatiei reciproce. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). Concomitent. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. prin care se obtine un efect de relaxare. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. produce la nivel medular. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. rapid conducatoare. antagonistii musculaturii spastice. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. aplicand doua circuite electrice de excitatie. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. de obicei hipotoni. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. A-alfa. fibrele nervoase motorii. conform careia.• • • • Suplimentar. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Astfel. care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. in cadrul unui proces de control axonal. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali.

reversibile si bine tolerate. superior. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala. si anume: stimularea musculaturii scheletice. rapid conducatoare). actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. • Se pot obtine contractii musculare puternice. cu perceptia durerii. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). cu aparitia depolarizarii reactive. chiar si concomitent. de asemenea. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare. tetanice. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . actiune analgezica. electropunctura. In continuare. In acest mod. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). o serie de efecte derivate din cele prezentate.inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. frecventa sau context patologic. stimularea musculaturii netede hipotone. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. precum cele decontracturante-miorelaxante. prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. producand contractii musculare puternice. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa.

Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. miorelaxare. fenomenul inductiv. stimuleaza si procesele anabolice tisulare. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. • . metodologia de aplicatie. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. distanta electrozilor fata de tegument). energia electrica se transforma in energie calorica. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. putand functiona in circuit deschis. fara a produce leziuni cutanate. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. aparat gipsat. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. pansament). prin disiparea efectului caloric. transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. Prezinta efecte calorice de profunzime. inclusiv material sintetic. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. in special solutiile electrolitice). si anume: fenomenul capacitiv. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. activarea metabolismului. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). actioneaza capacitiv. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. incalzind. Prin aceasta. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. precum hiperemia. particularitatile structurilor tisulare strabatute. constantele electrice.Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. analgezia.

depinzand de felul si forma sursei de producere. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. la nivelul tesutului muscular. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. efectele termice maxime fiind de profunzime. reflexia si refractia.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. Energia produsa este preluata de la campul electric. Astfel. corespunzator unor lungimi de unda mici. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. Incalzirea dielectrica realizata. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. putand fi usor localizate si orientate selectiv. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. in caldura. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. frecventa crescuta. definind intensitatea ultrasunetelor. de la 1 W administrat la suprafata corpului. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Din cele aratate. in conformitate cu principiul. • Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. printre care si absorbtia. se afla in legatura cu frecventa aplicata. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. cat si de omogenitatea structurii acestuia. de 2-3 cm. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. de suprafata acestuia si se forma lui. Ele executa mici oscilatii. Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. in comparatie cu undele scurte. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. La trecerea curentului de inalta frecventa. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. penetrare mare. prin alternarea starilor de presiune realizate. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. cuprinsa intre 800-1000 kHz.

formandu-se bule de aer. Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare. in cazul reflexiei totale. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. Pentru intensitatile medii (0. Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. cresterea activitatatii glicogenolitice. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. rapid conducatoare). cat si la nivelul sistemului osos. se produce unda stationara. In practica terapeutica. fiind deosebit de sensibile. fenomenul este mult diminuat. vasodilatatie crescuta. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. mielinizate. de difuziune si chimic. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. cu efecte distructive.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. fisuri in interiorul lichidului traversat. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati.8 W/cm². fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. activarea proceselor oxidative celulare. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa. si anume. hiperpermeabilizarea membranara. Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul). dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. magnetic si piezoelectric. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. miorelaxant si hiperemiant. reducere. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. cu directie verticala.propagare. La cele prezentate se . Sub aspect terapeutic. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. prin stimularea electrica selectiva. valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. rupturi. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. de cavitatie. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. Pe scurt. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza).1-0. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular.5-0. toate particulele mediului fiind in miscare. La aplicarea unor intensitati scazute (0. petesii. termic. incep sa apara modificari ireversibile. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. prin participarea unei serii de mecanisme. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. goluri. cresterea metabolismului celular local.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. fragmentarea macromoleculelor.

nevralgie intercostala. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. nevralgia occipitala Arnold. meralgia parestezica. cu rol de sistem inhibitor al durerii. paralizii (paralizia flasca a membrelor. Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme. implicit in fizioterapie. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. in special din substanta cenusie mezencefalica. exudate etc). Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare). sufuziuni. biotrofic. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. sedativ. pareze sfincteriene. Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. lombocruralgie etc). nevralgii dentare. Efectul hiperemiant. datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. .  Pareze. Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. vasomotor. in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. pareze faciale. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv. prin participarea sistemului nervos vegetativ. pareza detrusorului vezical etc). Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. nevralgie trigeminala.

ulcere corneene. tuberculoza cutanata. erizipel cronic. tulburarile de sensibilitate cutanata. unele manifestari cutanate ale bolilor alergice. modulati. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti.  Flebitele in faza subacuta si cronica. artrozeartrite cu diferite localizari. fistule tegumentare. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare. spasmele musculare. de diferite cauze. statusul posttraumatic (contuzie. si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. acrocianoza. eczeme. hematoame tegumentare superficiale. precum solutiile de continuitate. poliartrita reumatiode. bursite. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. irite. seboree accentuata. degeraturile. entorse). piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. herpes cornean. conjunctivite. Afectiuni ale aparatului locomotor. tenosinovite. neoplasmul cutanat. algoneurodistrofia). supuratiile. prevenirea aderentelor intermusculare. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. cicatrici cheloide hipertrofice. neuromialgii. intramusculare si peritendinoase. Ca indicatii derivate din efectele analgetice. sclerite. spondilita ankilozanta etc). Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. neofaradici. de electrostimulare sunt paraliziile spastice. distonii neurovegetative. periartite-periartroze. . epicondilite. epidermofitie. furunculoza. hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate. reumatism abarticular (mialgii. musculatura partial sau total denervata. tendinite. eczeme. deja prezentat.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale.  Boala hipertensiva din stadiul neurogen. nevrite). etc). precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie.• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii. musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente. slerodermie. • Afectiuni dermatologice (acnee. din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. Actiunea. Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii).  Sechele posttraumatice. ulcere atone etc). hipertricoza. Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii.

dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). hiperemiante-biotrofice. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim. actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. contuzii. • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. efect decongestiv. atonia vezicala postoperatorie. entorse. • PS (perioada scurta) are efect excitator. Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). . aplicati prin doua circuite de excitatie. realizand electrogimnastica musculara. producand si analgezie secundara. Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. redori articulare. sunt: constipatia cronica atonica. • Parkinson. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. contractiile uterine primare slabe la nastere. intinderi musculare. Efectele si implicit. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. postoperatorii. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila). Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor.Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. rupturilor ligamentare sau meniscale). crescand tonusul muscular. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. Trabert. de asemenea. cu exceptia paraplegiilor spastice. cat si efect vasoconstrictor. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. • Hemipareze spastice post AVC. cu redori articulare dureroase si persistente. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. luxatii recente.

Hipersensibilitatea la curent.  Reumatism abarticular. indiferent de localizare. acrocianoza. DVL faza II. Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. aderentele dureroase postoperatorii. . nevralgiile postherpetice. Sarcina in primul trimestru. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sindroamele dureroase de origine talamica. de diverse cauze. tendinite. arterioapatie periferica obliteranta. inflamatorii si abarticular. • Reumatismul abarticular (PSH. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. Cicatricile. precum si durata acestui efect. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. Sindromul algic post anestezie. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. lombosciatica. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. epicondilite). Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. • Durerile din anurii si neoplazii. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. cailor respiratorii in astmul bronsic. mialgii. artroze dureroase. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. colecistului. colonului. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. artrite. algoneurodistrofie. PSH. • Status posttraumatic. Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). migrene. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. boala varicoasa. cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. durerile fantoma post amputatie de membre. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. • • • • Starile dureroase posttraumatice. status postarsuri sau postdegeraturi.

facand parte din metodele reflexoterapice. mialgii. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. . leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice.  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH.Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. diskinezie biliara. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. pe calea gimnasticii musculare. producand contractii musculare puternice.  Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. cat si prin efect indirect. hiperemiant si resorbtiv. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. cu producere de contractii fiziologice. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. edeme. neoplasmul. prin actiunea asupra dermatoamelor. trombangeita obliteranta. • • Sechele post AVC ale membrelor. scolioze. derivand din modul de actiune. sarcina. • Actiune analgezica. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. discopatii. normoinervate. artroze-artrite cu diferite localizari). angiopatie diabetica. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. luxatii. a ganglionului stelat. celulita). fiind datorata efectului excitomotor muscular. • Efectul decontracturant-miorelaxant. hematoame). Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. neuropatii). mioamelor.  Pancretita cronica. precum sindromul de ischemie periferica cronica. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. pe structura neurovegetativa a vasului. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple. contuzii de parti moi. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. entorse. • Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. asupra vasului si indirect. psihonevrozele. depresia. nevrita). locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. schizofrenia. a lantului ganglionar simpatic. in secundar (frecvente rapide). sustinute prin efect direct. in marea lor majoritate. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta.

 Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. pareze. Starile casectice. Procesele inflamatorii purulente. sindromul miofascial dureros etc). • Asupra circulatiei. locala. spondilodiscartroze etc). paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore).  Sechele posttraumatice. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. tendinite. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. periartrita. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. si anume: • Asupra metabolismului. relaxand antagonistii. lombosciatalgie. nevralgii intercostale. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. median). scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. tenosinovite. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. nevralgie cervicobrahiala. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice.  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. • • • Creste excitabilitatea. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului.  Distonii functionale intestinale.  Reumatism abarticular (bursite. • Asupra musculaturii. scade tonusul muscular. In privinta aplicatiei cu unde scurte. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii. nevrite. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza. sechele postpoliomielita etc). produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. • • • • Neoplasmul.  Suferinte inflamatorii ale prostatei. Gastrita. stari disfunctionale etc. boala ulceroasa.  Suferinte renourinare. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). mononeuropatii (de nerv radial. poliartrita reumatoida). cubital. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. viteza de conducere nervoasa. .

faringite. maxilare. acute sau cronice. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. pancresului etc).  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. fronto-etmoidale. sechele postpleurezie netuberculoasa. laringite. Afectiuni dermatologice (furuncule. unele otite externe. granuloame. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. Prezenta osteosintezelor metalice. periviscerite/sindrom aderential etc). in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). tiroidei. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. pacemaker cardiac. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. durata mare a pauzei. catarul oto-tubar etc). efectele biologice au o durata mai mare. • Afectiuni oftalmologice. otitele medii cronice. metroanexite. • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. inafara crizei etc). insumate si fara risc hipertermic local. unele parodontopatii etc). epididimite etc). abcese peridentare. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. posttraumatic. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. sterilitati secundare. unele mastite etc). • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. parametrite cronice nespecifice. . Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare. panaritii. pielocistite. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. orhite. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie. amenoree. sindrom colicativ renourinar. suprarenalei. stomatite. diskinezii biliare. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. gingivite. hidrosadenite etc). in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. unele forme de astm bronsic. • Afectiuni ginecologice (anexite. In ceea ce priveste undele scurte. ulcer gastrointestinal). Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. constipatii cronice. prostatite. • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. algii dentare. pleurite. astfel incat. Neoplasmul. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. colecistopatii cronice nelitiazice. cu protejarea cristalinului.

procese inflamatorii dento-oromaxilare. periartrite etc). stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. arteriopatii in primele stadii. rectocolita. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. arteriopatii periferice etc). colita. Statusul posttraumatic. Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. tenosinovite. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase. Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. diverticulite etc). cistite. arsurile. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. tendinite. scurtand procesul de vindecare. indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. capsulite. In acest context. parodontopatii. in stadiul de acutizare. ulcere varicoase.• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. sindromul Raynaud etc). accelerand astfel vindecarea arsurilor. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. • Diminua spasticitatea musculaturii netede. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. cicatrici cheloide etc). In lumina celor aratate. cu valori mari ale frecventelor utilizate. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Reduce edemul tisular. nevrite). inflamatii pelvine etc). Afectiuni stomatologice (stomatite. bronsite etc). rinosinuzite etc). Terapia cu inalta frecventa. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. . Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari.

precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. pielocistite etc).Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. entorse. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. • • Sarcina si menstruatia. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. analgezic. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. Materiale metalice de osteosinteza.  Sechele nevralgice post herpes zoster. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. . Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. prezinta domenii de actiune diferite. miozita. in conditii fiziologice si patologice. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. fibrozite. sinuzite. Terapia cu inalta frecventa. tendinite.  Neurinoamele postamputatie. meloterapia. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. plagi atone. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. hematoame. otite etc). Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. salpingite. ulcere trofice ale membrelor). aerosoloterapia. dermatomiozite. contuzii. deformari ale piciorului. precum ultrasunetele. Neoplasmul. sindromul algoneurodistrofic etc). metroanexite. printre care ultrasonoterapia. precum posturi algice vicioase. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. epocondilite. sclerodermia progresiva etc). Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. PSH. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. luxatii. scolioze. • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. dupa cum aratam. contraindicate termoterapiei.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii.

• Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). • • • • • • • Stare generala alterata. casexie. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. namolul. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. hemiplegii spastice. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. Reumatismul articular acut. boala cardiaca ischemica. tulburarile de ritm cardiac. cord. procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia).  Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. care utilizeaza apa drept vehicul. bola Raynaud etc). lumina. splinei. Stari febrile acute. ficatului. care prezinta efect caloric pana la 3. Insuficienta cardiocirculatorie. fragilitatea capilara. bai. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. in orice stadiu si orice localizare. aerul. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese. sindrom Parkinson). impachetari. Tumori in toate stadiile evolutive. la nivelul maduvei spinarii. si anume parafina. • Afectiuni ginecologice. indiferent de cauza. nisipul. pre si postoperator. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. In ceea ce priveste vectorul aplicat. • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. scleroza multipla. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. Prezentare. dusuri etc. Afectiunile venoase periferice. agent sau vector termic. plamani. uterului gravid. Distrofia musculara progresiva (Erb). clasificari. la nivelul glandelor sexuale. Tuberculoza activa. marile vase. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. . Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti.5-7 cm).

bolile infecto-contagioase intercurente. baile sau afuziunile locale. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. dusuri reci. stimularea circulatiei locoregionale. neoplazia etc. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie. vizand. care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. impachetarile. • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa. baie de namol). cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. cataplasmele. pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. asa numita termoterapie de conversie. bai alternante. impachetari generale. cu rolul de calire a organismului. Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. partiale sau generale. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. aplicate pe suprafete limitate ale corpului. aplicate pe toata suprafata corpului. aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. sauna. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. si anume compresele. izvoare calde. afuziuni generale. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. Proceduri reci. precum baia generala. In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. incluzand aplicatiile de parafina. cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. • • . baile hiperterme. cum sunt RIR. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. Baia contrastanta este utila. Reguli de aplicare a termoterapiei. pot fi locale. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. reprezentate de baile calde. sau respiratorii. precum baia sau dusul. de exemplu). cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. • Proceduri calde. cu temperaturi de pana la 32°C. • Proceduri generale. afectiunile cardiovasculare. si anume impachetari. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. bai partiale. cu temperaturi de peste 40°C. de namol sau nisip. • Proceduri ascendente. aplicatiile de comprese). in principal. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. • Proceduri partiale. aplicatii partiale de parafina. Procedurile sunt multiple. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. in cadrul unei singure proceduri. fundamentate experimental si stiintific. endocrinometabolice. • Proceduri alternante. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. baile de lumina. lampile de lumina. cu aplicatii alternative de cald si rece. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura.

Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie. • • • Analgezic. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. dupa cum aratam. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. topografie cutanata etc. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. durata a procedurii. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc. cat si la nivelul intregului organism. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. prin cresterea debitului circulator. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. antiinflamator-resorbtiv. Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. Vasculoactiv-hiperemic. recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. pentru prevenirea accidentelor. in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). modificarea frecventei cardiace. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual. • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. deci locoregional. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. Eforturile fizice exagerate. intensitate. perioadele de stress sau insomnie.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele. Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. Numarul de aplicatii zilnice. cresterea elasticitatii . in special la nivelul aparatului locomotor.

efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. cealalta compresa este uscata si . compresele sunt reci. antihemoragic. cat si indirect. antispastic. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. Efectele urmarite sunt: antitermic. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). torace posterior. prin modularea circulatiei. analgezic. • Neoplaziile. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. abdomen. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. afuziunile. Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). Leziunile tegumentare. Efectele urmarite sunt: antispastic. Sindromul ischemic acut. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). stimulante si cu aburi. baile. Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile.• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. spalarile. de 12-16°C. una mai mica. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. Discraziile sanguine. antialgic. sa nu jeneze circulatia locoregionala. In functie de temperatura. Tulburarile de sensibilitate. de dimensiuni variate. stoarsa. regiunea cervicala. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata. frictiunile. • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. secundar). dusurile. regiunea peri si subombilicala. udata cu apa la temperatura camerei. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. antiinflamator. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. impachetarile. urmata de o compresa rece. Ca reguli generale. cu o durata de 30 secunde-1 minut. de 40-50°C. regasite si in literatura de specialitate. pentru a li se mentine temperatura constanta. compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. sunt: • Sindromul inflamator acut. alternante. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. • • • • • Hemoragia acuta. hiperemiant. se aplica acoperite. perierile. timp de 2-3 minute. aplicatia variind intre 20-60 minute. calde. de 5-6 ori. cataplasmele. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. membre superioare si inferioare. hidrofoarele.

surmenaj. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale.se aplica peste prima. a unor substante organice sau anorganice. fiind utile si in suferintele cronice. celor cu tulburari de termoreglare. de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie. suferintele colicative abdominale. analgezic. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei. prin efectul antitermic. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. Durata procedurii este de 20-60 minute. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. contracturile musculare. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. Compresele cu diferite substante. un aspect pastos. bine stoarsa. orz. tarate. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. actioneaza prin factorul chimic aplicat. seminte de in. gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. sulfatul de magneziu. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice. de 60-90 minute. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. pentru a impiedica racirea. peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. uscata. • Cele de durata medie. depresivi. celor astenici. Acestea pot fi umede sau uscate. dus. de 20-50 minute. antispasticitate. hrean. de secara. aflate la temperaturi diferite. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. sare. sunt indicate in nevroze. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. in scop terapeutic. prin amestecare cu apa calda. nalba. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. nisip. nevralgiile. spalare). mustar. degenerative sau inflamatorii. afectiunile tesutului moale. peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. • Cele prelungite. prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. cu efect tonic asupra organismului). menta. in parafina. se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). la 60-70°C. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local. . cum ar fi alcoolul. stari anxioase. depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. nisip sau namol. porumb. faina de grau. antispastic. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. solutie burov. analgezie. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. de porumb. calde sau reci. ovaz. resorbtie. musetel. faza durand 15-20 minute. obezi. peste aceasta aplicandu-se o a treia textila.

reprezinta o procedura hiperterma. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. Procedura se efectueaza prin spalarea . In urma aplicatiei complete. afectiunile febrile. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica. la 38-40°C. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. obezitatea. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. hipotiroidismul. excitatie a sistemului nervos. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. cu reglarea tulburarilor de somn. cat si cel mecanic. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare. cat si la factorul mecanic). Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. boala varicoasa. starile debile sau casectizante. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. sindromul asteno-depresiv. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. starile si bolile febrile. continuandu-se cu piciorul si glezna. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. initial se produce o reactie de vasoconstrictie. bolile cronice decompensate. abdomenul. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. cu o textila groasa uscata. partiale sau complete. tulburari ale circulatiei periferice. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. apoi cu membrele superioare stang si drept. in bolile dermatologice. bolile reumatismale cronice. Se continua cu membrul inferior drept. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. intoxicatii cronice. se indica in hipotiroidie. Perierile umede sunt proceduri alternante. obezitate. starile febrile. sindromul fibromialgic. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. dureaza 90 minute. astenie. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. tulburari ale functiei tiroidiene. au efect stimulant asupra sistemului nervos. regiunea cervicala. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. a metabolismului. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). afectiunile cronice decompensate. altfel spus. celor cu suferinte cronice decompensate. si toracele posterior. ateroscleroza. aterosceroza. centura scapulara. la 1820°C. incepandu-se cu gamba stanga. avand si actiune sedativa generala. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. HTA. stari depresive. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. obezitate. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. HTA. apoi unul inmuiat in apa rece. dar mai blande. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). apoi cu coapsa stanga. la 18-20°C. si cele miofasciale. hiperuricemie. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. asociind si apa. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. patura. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. starile casectice. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. tulburarile de termoreglare. Se clasifica in functie de temperatura in reci. boli de piele. atat factorul termic. urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare.

10-15 secunde)-rece (18-20°C. a metabolismului si de calire a organismului. dusul masaj si dusul subacval. stare de stress. constipatie. constipatii. Indicatiile se refera la starile de convalescenta. tromboflebita. suferintele tesuturilor moi. pana la aparitia reactiei dermovasculare. cel termic si cel mecanic. tulburarile circulatorii periferice. nevralgii. dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). pentru 10-15 minute. cu o durata de 10-15 secunde). cald. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. fara presiune asupra corpului. ateroscleroza. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. Se indica in sechelele posttraumatice. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. Baile pot fi generale sau partiale. concomitent cu manevre de masaj obisnuite. Alternanta se repeta de cateva ori. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. tulburari ale circulatiei periferice. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica. dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. Dusul rece (temperatura 15-20°C. tulburari de termoreglare. hipotiroidism. de la o anumita distanta. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. Cei doi factori. afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. calirea organismului. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor. de la o distanta de 20-30 cm. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. atrofiile musculare. foarte aproape de tegument. alternant. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. de tonifiere musculara.5-2 atmosfere. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. bai reci si racoroase. in cursul diminetii. obezitate. relaxanta. hipesensibilitatea cutanata. statusul post aplicatii termice intense. oboseala. surmenaj. circulatiei si termoreglarii. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica. directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. hipotiroidism. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. ale aparatului locomotor. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. bai peste temperatura de . aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite. imersia se face lent. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). se impart in rece. afectiunile posttraumatice. cu o temperatura de 38-40°C. metroragiile. Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. de activare circulatorie si de crestere metabolica. putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. Baile sunt proceduri solicitante.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. cu aburi sau cu aer cald. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei. fiind util in neurastenii. HTA. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. hipotoniile musculare. Dusul scotian este indicat in obezitate. nevroze. fragilitatea vasculara. 5-10 secunde). Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala.

durata fiind de 5-30 minute. Indicatiile acestor bai ascendente. astm bronsic. calda. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. fiind indicata in stari de astenie. antrenand si procesul de termoreglare. pacientul nu intra complet in apa. baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). avand o durata de 3-4 minute. se aplica sub forma de bai simple. baia de jumatate (-32°C). se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. obezitatea. nevroze. Nevralgiile cronice. neurologice. neuropatii periferice. Baile partiale pot fi si ele medicinale. hidrogen sulfurat). boli debilitante. oxigen. respiratorie si metabolica. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. in special spondilita ankilozanta. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. hiperterme (38-39°C. sare. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. • De aer cald. plante medicinale. cu o durata de 15-30 minute. bai cu valuri (28-32°C). cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. bioxid de carbon. surmenaj. • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. hipotiroidismul. convalescenta. in care se executa. Cresterea temperaturii centrale va determina. de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. asociindu-se si alte proceduri. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. fiind contraindicate in afectiunile cardiace. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). prin stimularea proceselor de termoreglare. si bai intens hiperterme (peste 40°C). inafara puseelor acute. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). diabet zaharat. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. bai de aburi. • Cu aburi. afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. hipotiroidism. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. durata baii fiind de 60-90 minute. tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului. excitatia sistemului nervos. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. nevrite. baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate. simultane. La randul lor. precum: bai de imersiune (15-18°C). intoxicatii cronice. putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. ortopedice. Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. sub apa. reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. aplicatia devenind o metodologie terapeutica. miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. afectiuni ale organelor interne decompensate. indicate in boli infectioase febrile. fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. putand fi bai calde (3637°C. obezitatea. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. O varianta cunoscuta a . Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). reumatismul cronic degenerativ si inflamator. in functie de rezistenta pacientului.neutralitate. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). cat si a proceselor metabolice.

aerul este foarte uscat. • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale. boala reumatismala. se mai poate folosi si sare de Bazna). indicatiile fiind in boala reumatismala. la 36-37°C. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute. posttraumatice. modularea metabolismului general. reducerea inflamatiei. sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. pe cale reflexa. efect antiinflamator si resorbtiv). indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). umiditatea aerului ajungand la 1-5%. urticarie. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. HTA. afectiunile dermatologice. mialgii. a echilibrului fosfo-calcic. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. sau 300-500 grame frunze de menta. o durata de 15-20 minute. Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. anxietatea). scaderea vascozitatii sangelui. malt. utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C. efectul fiind cel vasodilatator. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. sapun. arteriopatiile obliterante periferice). de menta. efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. nevralgiile. afectiunile reumatismale). sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala. fiind o procedura cu factori termici contrastanti. nevrite. afectiuni dematologice si ginecologice cronice). tarate de grau. se produce termoliza pe calea evaporarii. efectele fiind vasodilatatia superficiala. concentratia de 50-200 mg/l. nevralgiile. astenia. vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. cu efect vasodilatator periferic. fiind indicate in afectiuni reumatismale. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. nevralgiile. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. Baile medicinale utilizeaza. fiind indicat in eczemele acute si cronice. criza de astm . 5-12 minute.baii cu aburi o reprezinta sauna. dureaza 5-20 minute. dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. ele producand vasodilatatie periferica si. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. sublimat. cresterea eliminarii de acid uric. alergii medicamentoase). inflamatiile cronice genitale. durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C.

baia de lumina. baia de aer cald. grosimea stratului aplicat fiind de 0. Parafina se topeste la 65-70°C. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza. afectiunile neurologice periferice. Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. afectiunile posttraumatice. actiune comandata la nivel central. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. durata aplicarii variind intre 20-60 minute. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. HTA. sechelele post rahitism sau post poliomielita. tehnicile fiind cele de pensulare.bronsic. suferinte ale organelor interne (periviscerite. fesi parafinate si placi de parafina. prin proprietatile sale termopexice. alaturi de procesul de hipersudoratie. Parafina. neoplazie. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia). metodologie si efecte. directe. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. baile de namol. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. indicatii si contraindicatii. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu. sindromul hemoragic. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. boli dermatologice. reprezentati de substantele continute de namol. pe masura ce se solidifica. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. celor de la maini. durata procedurii fiind de 20-40 minute. a afectiunilor aparatului MAK. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. nevralgii) si diferite boli infectioase. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. . baia de soare. suferinte ale sistemului nervos periferic. astmul bronsic. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. sterilitatea. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. niciodata in aplicatii locale. spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului.5 cm. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important.5-1. baia de aer. afectiunile cardiace si cele renourinare. anexita cronica). impachetarea si onctiunea cu namol. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi.

conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. datorita sudoratiei. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. obezitatea. prin efectul termic direct. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. temperatura locala a tegumentului crescand treptat. pe de o parte. obezitate. pacientul este supravegheat. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. la temperatura respectiva. atat in suprafata. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. la o temperatura de 36-44°C. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. . se transforma intr-una umeda. in cazul de fata. cat si in profunzime (cativa centrimetri). absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). Iradierea dureaza 5-15 minute. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. HTA. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. In acest mod. Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. mecanismul de actiune este cel reflex. Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. datorita sudoratiei. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. bolile cronice degenerative. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. Aceasta. ateroscleroza avansata. pe de alta parte. prin excitarea receptorilor termici cutanati. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului. bolile renale. incepand cu tegumentul. 70-80°C. Efectele. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. recomandandu-se in scopul calirii organismului. durata procedurii fiind de 15-40 minute. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. in dispozitive speciale. convalescenta. aplicati. pentru o durata de 20-40 minute. Procedura dureaza pana la 30 minute. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK. asupra organismului. pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. se transforma in procedura umeda. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. conversie si convectie. hipotiroidism. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. Ca toate procedurile hipertermice uscate. starile febrile. datorita factorilor termic si mecanic. greu de suportat). Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. in special pentru aparatul cardiovascular. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. imersat in mediu apos. procesul de hipersudoratie nu se mai produce.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile. psoriazis.

Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. cresterii duratei de latenta. in puseu. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). a sistemului nervos. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). psoriazisul. Actiunea bailor de soare este complexa. bazandu-se pe efectul termic al RIR. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. afectiunile tratate si cele asociate. cu prelungirea duratei de relaxare. tegumentare. hipertiroidism. dupa traumatisme musculoligamentare. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului.Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. de scaderea acestuia (astfel. in scop terapeutic. cresterea initiala a excitabilitatii. ateroscleroza avansata. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. reumatismul inflamator cronic. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. cresterii perioadei de depolarizare. reumatismul cronic degenerativ. metabolice. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. o data sau de doua ori pe zi. anotimp. urmata de scaderea ei. prezenta simultana a altor factori meteorologici. aplicatiile scurte. bolile cardiace. cu o durata progresiva. de 1 minut. Modificarilor de contractilitate musculara. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. de la 5-10 minute la 1-2 ore. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime. la sportivi. respiratorii. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. cresc performantele musculaturii striate). la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. cresterea initiala a tonusului muscular. Exista si forma de crioterapie chimica. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata). in scopul recuperarii rapide. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. pe baza reactiei dermovasculare. blocarii jonctiunii neuromusculare. anemie. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. Scaderii metabolismului local. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. urmata rapid. Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice. hipotiroidismul. Durata procedurii se creste progresiv. • • • . Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. tulburarile functionale ale sistemului nervos. avand in vedere faptul ca. acestea fiind ultrasunetele. suferintele renourinare cronice. tuberculoza pulmonara. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. neoplaziile.

ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. • . Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei. crioglobulinemia. aerului. mai putin cele degenerative. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. miorelaxant. • Analgezia. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. luminii. efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. • Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. mentinand astfel. parafinei. reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. alergia a frigore. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. Pentru o aplicatie de 20 de minute. retracturile musculare. spasticitatea. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. tulburarile de sensibilitate. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. Astfel. dupa incetarea procedurii. de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. urmata de o scadere lenta. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. pe de cealalta parte. insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. nisipului. indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. raspunsul presor a frigore. analgezia. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. si anume. efectul antispasticdecontracturant. sindromul Raynaud. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. namolului. antiinflamator. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). Aceasta caracteristica a organismelor vii. Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. cat si a altor neurotransmitatori).Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK). contracturile. In aceasta idee. care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor. vehiculat pe calea apei. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. inclusiv a celui periarticular. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. efectele. afectiunile reumatismale inflamatorii. in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. tehnica. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica.

comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin. intre 33-36. Omul este considerat un organism homeoterm. activarea adenilciclazei. rasa. prin care se conserva temperatura centrala. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. Procesul de termoreglare presupune. in raport cu temperatura mediului ambiant. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. dupa cum am mai aratat. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici. de tip comportamental. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. enzimatica. contrabalansate de cele termolitice. functia de aparare celulara. activitatea fosfolipidelor membranare. Termoterapia. care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente). Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. profilul hormonal si sexul persoanei. ca metoda terapeutica nespecifica. se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice. doua aspecte. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. administrarea de medicamente. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). Termoterapia. Cand aceste reactii sunt depasite. constiente. ingestia de alimente. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza. hormonala si nervoasa. ca aplicatie terapeutica nespecifica. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. intre 37. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. consumul de oxigen. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. cel al termogenezei si cel al termolizei. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare. inconstiente. Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. . fara consecinte functionale.3-37. varsta persoanei. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback.5°C. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. incep reactiile voluntare. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc).Cand apar modificari ale mediului intern. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern.

conductia. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. 60%. pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. cu intensificarea proceselor metabolice. In conditii de caldura si umiditate crescuta. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. In ansamblul lor. prezenta curentilor de aer. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. aceea a stimularii termogenezei. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. senzatia de foame. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. 70% este asigurata prin termogeneza centrala. Este inclusa si perspiratia insensibila. termogeneza este predominant periferica. Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. intra in actiune cea de-a doua reactie. Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. convectia si evaporarea. in fapt. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. suprafata tegumentara de schimb. vasoconstrictia cutanata si piloerectia. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. marea majoritate a productiei calorice. consumator de energie. temperatura tegumentului. Apa. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. cu intensificarea proceselor metabolice. miscarea voluntara. ritmice. la randul sau. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. Pentru temperaturi de peste 34. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. . intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii. pe calea contractiei musculaturii striate. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. Evaporarea este un proces activ. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii. asigurand 3% din termoliza in repaus. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. precum: temperatura mediului ambiant. pierderea calorica fiind mult mai mare. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi. evaporarea nu mai poate fi activata. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. in schimb. Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. a celor voluntare. Stimularea termogenezei se face.5-35°C ale mediului ambiant. secretia de adrenalina. Pentru a preveni hipotermia organismului. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. Termoliza.

In ansamblu. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. . ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. precum: vasoldilatatia cutanata. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. mucoasei bucale etc. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. somatic sau endocrin. cat si cel rece. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. sistemul NMAK. apatia. receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica.Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme. polipneea. vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. sudatia. cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. dupa ce a ajuns la cortex. atat cel cald. inertia. grosimea tesutului celular subcutanat. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus. a sangelui care il iriga. anorexia. prin cele patru mecanisme prezentate. glandele sudoripare. Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici. cat si pe calea directa. de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. precum: debitul circulator. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. suprafata corpului expusa contactului cu mediul. piloerectie si modificari metabolice. primind excitatii de la receptorii periferici. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura). merg pe calea nervului trigemen. a circulatiei tegumentare. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. In final. in special muschii. individuale. secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34. talamus etc. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. Dupa cum aratam. sunt activate mecanismele de termoliza.5°C).

echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului. 10-20 secunde. a retelei capilare si a celei venoase. ca fiind principalul efector al termolizei la om. pe cale simpatica eferenta). precum si de reactii inverse fata de cele aratate. adrenalina. cat si la nivelul vaselor din profunzime. adrenalina. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). culoarea tegumentului devenind treptat. Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara. a anastomozelor arteriovenoase. Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. drept raspuns la aplicarea agentului termic. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. insotita de paloarea tegumentului. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. histamina etc). adrenalina) si prin factori metabolici locali. Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. cu participarea glandelor sudoripare. capilara si venulara.Urmeaza apoi procesul de sudoratie. succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. la nivelul vaselor hepatice. caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. caracterizata prin hiperemie pasiva. umoral (noradrenalina. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului. Ulterior. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. violacee. Dupa cum se poate constata. cu vasodilatatie capilara si venulara. umorala (histamina. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: .

cat si de la cea generala. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. • • Modificari circulatorii locale. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald. la aplicatia de rece. Amplificarea proceselor metabolice locale. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. asupra organismului. sub18-28°C. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. recele determinand un efect excitant. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. la aplicatiile de cald de lunga durata. la distanta si in profunzime.• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. . Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. cu respiratii ample. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C). Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui. scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. la aplicatiile de rece. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central.

Reglare termica scazuta Neoplazia. Accelerarea proceselor metabolice. • Bolile de colagen vasculare. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. Tromboflebita superficiala. raspunde si comunica fata de durere. Edemul. La polul opus. la analgezie. Producerea hiperemiei. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. Tulburarile de sensibilitate. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. scaderea tonusului muscular. Bursitele. • Stimularea procesului de termoreglare periferica. Spasmul muscular . Tegumentele atrofice.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. hemoragia. indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. • Cicatrici tegumentare. In consecinta. traumatismul si hemoragia. Efectul analgezic. fibromialgia. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. hipertermie locala si sistemica. dupa cum am aratat. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. • • Sindromul algic. Mialgia tensionala. ischemia. edemul. Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. analgezia. Fibrozita. tenosinovitele. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. hiperemie. Resorbtia hematoamelor. Desi exista si unele exceptii. Incapacitatea de a reactiona.

Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. de a se reflecta si de a se refracta. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. modalitati sau tehnica de aplicare. • Tulburarile de sensibilitate. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. Boala sau fenomenul Raynaud. alta parte este transmisa si alta este reflectata. • • • • Intoleranta le rece. Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. sunt emise si cele vizibile. prin capacitatea sa de a fi absorbita. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. fotonica sau cuantica. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. Alergia la rece. Daca un corp primeste flux radiant. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. puterea lor de radiatie termica este mai mare. Raspuns presional sever la rece. • Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice.• • Spasticitatea. Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. cat si cele ultraviolete. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. aparatura utilizata. In aceasta idee. cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. Practic insa. cald-rece). independent de . precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. situatie in care. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. alaturi de radiatiile infrarosii. RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. Proprietati fizice. corpurile emit si absorb energie radianta. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. Tipul de radiatie luminoasa. indicatii si contraindicatii. ocupand deci. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. cele care fac obiectul fototerapiei. efectele fiziologice. o parte din energia acestui flux este absorbita. actiunile biologice. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. Radiatiile luminoase propriu-zise. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala.

(lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. Se produce o vasodilatatie . Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). unde se opresc. Si asupra tegumentului. Microorganismele. numite fotoelectrice. catre cele profunde. inclusiv bacteriile. Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. se numeste corp alb. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta.lungimea de unda. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. radiatiile infrarosii. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. Mai mult. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). de temperatura. de intensificare a acestor procese. Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. de propria sa grosime si de umiditate. Filtrele pot selecta anumite radiatii. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. RIR au efect secundar. fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. prin actiunea lor termica. cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Actiunea luminii asupra tegumentului. Actiunile biologice ale luminii. de doza etc. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. selectiv. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa.

poate fi usor pruriginos. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. fiind urmat de pigmentatie. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). in functie de lungimea de unda. perivascular. are un debut la 4-6 ore. formandu-se. cu un maximum la 3-4 zile. Este stimulata resorbtia produselor celulare. fara urme. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. pigmentatia fiind inconstanata. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. se reduce si dispare in 1-3 zile. Gradul I. prezinta o coloratie rozacee. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. B-sunt RUV tip II sau unde medii. In derm apar distructii vasculare. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. disparand rapid. in circa 4-6 ore. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. cat si penetratia RUV este diferita. marmorata (B). sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. persista 24 de ore. dispare in 2-4 zile. cu maximum in alte cateva ore. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. retrocedand in 8-10 zile. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. putin intensa. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. escare cu necrozare tisulara. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. provenit din radiatia solara. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). nu atinge intensitati mari. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. mai stabila in timp. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. Atat absorbtia. utilizate in scop terapeutic. in final. .tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. putin exprimata. din primele 3-6 ore. emise de lampile cu mercur are debut precoce. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. in care eritemul apare lent. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate.

produs de RUV. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. insotindu-se de migrare leucocitara. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. dureros. furfuracee. dupa o singura expunere. dupa o perioada de 4-6 ore. care se poate extinde pana la stratul mucos. cateva ore. putand apare zone de depigmentare. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. Dupa cedarea edemului. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. Pigmentatia este inhibata. atinge valorile maxime rapid. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. de o senzatie moderata de prurit. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. Tegumentul devine rosu-cianotic. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. epidermul se decoleaza. inconjurate de halou pigmentar. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului.Gradul II. fie unei pigmentatii tardive. In producerea eritemului. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. bogat reprezentate in lumina solara. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. formand flictene foarte fragile si friabile. tip I. prezinta o culoare rosie-vie. Pigmentatia apare precoce. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. . Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. avand loc o exfoliere masiva. edematiat. persistand. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. pigmentul dispare din tegument. Gradul IV. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. in 2-4 zile. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. Gradul III. aparuta dupa eritemul actinic. neinsotita de eritem. prezinta un aspect de arsura cu edem. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. Astfel. In paralel. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. zile sau luni. necesitand bandaj adeziv de protectie. in care eritemul si exudatul se accentueaza. Dupa acest interval de timp variabil.

de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. sexul. . Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. Se cunoaste. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. reactivitatea neuroendocrina. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. scaderea timpului de coagulare. regiunea cutanata expusa. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. al celui vegetativ. atat la persoanele sanatoase. cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. cat si la diabetici. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete.In literatura de specialitate este descrisa. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. grosimea stratului cornos. de altfel. o scadere a eliminarilor de calciu. precum cresterea numarului de hematii. cat si pe cea de profunzime. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. sezonul. starea de umiditate a tegumentului. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. Persoane la care nu se produce pigmentatie. varsta. cresc cantitatile de oxigen absorbit. expunerile anterioare. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. dozele aplicate. Corespunzator iradierilor moderate. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. valorile lungimior de unda. debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. al tetaniei. miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). contexte patologice asociate. in schimb. In perioada aparitiei eritemului. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. si anume: statusul sistemului nervos central. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). de trombocite si de leucocite. mediul de viata si de activitate. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. activarea fagocitozei. la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). tipul sursei de radiatii ultraviolete. climatul si regiunea geografica. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. pulsul se accelereaza. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. al lactatiei precoce etc. interventia anterioara a altor factori fizici.

RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. Pigmentatia cutanata. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. fibrozite etc). Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. RIR aplicate in doze moderate.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. Arnold. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant. Stimularea hematopoezei. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). . RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara. trigeminala etc. desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. La nivelul sistemului nervos periferic. la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. miogeloze. toleranta crescuta la glucoza. putand ajunge pana la somn. mergand pana la analgezie. In acest context. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare. Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. determinand vasodilatatie. inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. infectiile cutanate. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. urmata de o faza de sedare prelungita. conducand la efecte psihologice pozitive. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. avand astfel. precum cea sciatica. Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. intercostala. unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. hipotensiune arteriala. Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. efecte favorabile in rahitism. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. ulcerele atoneetc). tendinite. Astfel. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. in conditiile in care sunt respectate precautiile. Astfel. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului.

stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. Indicatiile tratamentului cu RIR. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. prin inducerea termolizei. activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C. pana la limita de toleranta a pacientului. stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. antispastic. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). sensibilitatea si toleranta pacientului. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. puternica sau foarte puternica. actiunea fiind pe cale directa. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. radiatii vizibile si putine ultraviolete. numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. inferioara sau locoregionala). incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. se vor numi bai de lumina.Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). procedura capata un caracter de termoterapie in sine. antiinflamator. antialgic. capabile de emisiune spectrala. producand sudatie si scadere poderala. durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit. fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. miorelaxare. La o durata de 20-30 minute. datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Pentru baile de lumina generale. Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice. Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. analgezie. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate. stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. Dupa cum s-a vazut. urmatoarele: .5°C. medie (senzatie pertinenta si suportabila). intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). a radiatiilor trimise catre tegument). Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect. In acest mod. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38.

devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. supuratiile. accesibile radiatiei. cronice localizate la nivelul mucoaselor. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. Procesele catarale acute. bursite. diatezele urice. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Ca atare.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut. bolile si starile febrile. Astfel. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. statusul imediat posttraumatism. cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. in scop antiinflamator si biotrofic. in scop resorbtiv si antiedematos. inflamatiile acute. Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. foliculitelor etc. plagilor atone. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. bronsite cronice etc). Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie. Biodoza sau doza . periartite). cat si cel abarticular. degeneraturilor. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. inflamatiilor tegumentare. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. cicatricilor vicioase. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. ci si arterial. Dintre toate metodele prezentate. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. precum obezitatea. eritemelor actinice. hipotiroidismul. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. regenerativ. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. Intoxicatiile cronice profesionale. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. nevralgii etc. tendinite. subacute. scleroemfizemul pulmonar. diabetul zaharat. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. mialgii. anticelulitic si anatialgic. artralgii. stari post contuzionale sau postraumatice.

la prematuri. tulburari trofice cutanate. nevralgii (inclusiv de trigemen). Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. tetanie-spasmofilie. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. dermatologie. astm bronsic. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. astm bronsic. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. coxartroze etc). Astfel. unele dermatoze. iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. disfunctii circulatorii periferice. pentru 10-20 de sedinte. gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. produc un eritem cutanat putrenic. care dispare dupa 24 ore). Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii. se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. incojurata de un lizereu rosu aprins. si sunt indicate in rahitism. Pacientul este complet dezbracat. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. rosu-inchis. urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. Dozele slabe. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. sezand sau decubit) cat si in miscare. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. insotit de edem). in functie de scopul terapeutic urmarit. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. persoanele blonde). efectuate zilnic. artrite. Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. gonartroze. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. adulti in stari de debilitate. sa apara un eritem precoce. Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. persoane cu debilitate pronuntata. Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . cervicobrahialgii. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. In mod terapeutic. ajungand la 5 minute. Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. instabilitatea termoreglarii. gradul III (reactie pala. durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. copii.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. dereglari endocrine. Pornind de la biodoza. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. neuromialgii (sindromul miofascial). Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani. lombosciatica. Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse.

-Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. anumite sindroame pruriginoase. aplicate in sedinte repetate. beneficiaza si ele de RUV. utilizand doze slab eritematoase. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). -Ulcerele cutanate. printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. in comparatie cu adultii. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. -Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. inca inainte de aparitia leziunilor. putandu-se iradia si nevralgia restanta. conferit de aceste radiatii. -Furunculele se iradiaza cu RUV. Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. Si in aceasta situatie. -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. de suferintele respiratorii. -In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase. in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. atone si varicoase. micozele cutanate etc. fata de expunerea la ultraviolete. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV. doze forte in iradieri locoregionale. se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. In scopul aratat. de gradul I. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. datorita efectului troficizant. sunt reprezentate de: . -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta. se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. pe fata anterioara si pe cea posterioara). debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. piodermite. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori. rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie.constatate. In aceasta situatie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice.

regiunea trohanteriana. prin actiune pe zonele reflexe cutanate. carente alimentare si nutritionale. fata dorsala. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. in expuneri alternativ incrucisate. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. consumptive. la persoanele . extrasistolie. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. intercostala. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. fetele laterale. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. prin aplicatia de doze eritem pe torace. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie. la pacientii cu sindrom anemic. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. inca de la origine. efectele antialgice fiind adesea evidente. pentru articulatia coxofemurala. cat si la stimularea generala a organismului.-Poliartrita reumatoida. menopauza. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. rinitele catarale. gingivitele. diminuand fenomenele inflamatorii. echimoze valvulare postpartum. 15-20 de sedinte pe cura. pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. -Nevralgiile sciatica. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase. hipogalactii. Se utilizeaza iradierile generale progresive. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. hipertensiune arteriala). cu doze stabilite prin biodozimetrie. pe serie. amenoree. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. cat si pe cale indirecta. ragade mamelonare. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Tuberculoza. cate 15 sedinte zilnice. hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. pentru pumn. dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative.

diabetul zaharat. cataracta actinica etc. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. tuberculoza pulmonara activa. Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera.inapetente. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. Filtrele pot selecta anumite radiatii. puterea lor de radiatie termica este mai mare. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. inanitia. neoplaziile. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. progresive. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. ocupand deci. insuficienta renala . Radiatiile luminoase propriu-zise. tromboflebitele. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. hipertiroidismul. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Se recomanda aplicatii generale . corpurile emit si absorb energie radianta. alaturi de radiatiile infrarosii. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. cat si cele ultraviolete. in unele cazuri de insomnie. alta parte este transmisa si alta este reflectata. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. sunt emise si cele vizibile. keratita. casexiile de orice cauza. sarcina etc. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. cat si la cele care beneficiaza de ea. Practic insa. . ateroscleroza in faze avansate. de a se reflecta si de a se refracta. atat la persoanele care efectueaza terapia. se numeste corp alb. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Tipul de radiatie luminoasa. prin capacitatea sa de a fi absorbita. cardiopatiile cardiace decompensate. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata. nefrite cronice. cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. o parte din energia acestui flux este absorbita. situatie in care. In aceasta idee. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. regim alimentar si de odihna adecvat. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. blefarita. hapatita. in serii de 15-20 sedinte pe cura. precum: conjunctivita. neprotejate de RUV. anomaliile de pigmentatie. independent de lungimea de unda. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. surmenaj. hipertensiunea arteriala. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. cele care fac obiectul fototerapiei. insufucienta cardiaca. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. • Daca un corp primeste flux radiant. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. sindrom hemoragipar.

radiatiile infrarosii. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. B-sunt RUV tip II sau unde medii.• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. de temperatura. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Este stimulata resorbtia produselor celulare. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. selectiv. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. La randul lor. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. Si asupra tegumentului. utilizate in scop terapeutic. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. in final. In derm apar distructii vasculare. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. de doza etc. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. catre cele profunde. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. unde se opresc. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). C-sunt RUV tip III sau unde scurte. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. escare cu necrozare tisulara. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. numite fotoelectrice. Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. . de lungimea lor de unda. perivascular. Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). formandu-se. cu o persistenta de 30-40 minute. ca si la RIR.

fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. furfuracee). dispare in 2-4 zile. Tegumentul devine rosu-cianotic. putand apare zone de depigmentare. produs de RUV. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. epidermul se decoleaza. mai stabila in timp. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. cu maximum in alte cateva ore. dureros. provenit din radiatia solara. Dupa cedarea edemului. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. in functie de lungimea de unda. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . necesitand bandaj adeziv de protectie. Astfel. putin exprimata. din primele 3-6 ore. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. prezinta o coloratie rozacee. inconjurate de halou pigmentar. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. in circa 4-6 ore. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. prezinta o culoare rosie-vie. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. emise de lampile cu mercur are debut precoce. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. care se poate extinde pana la stratul mucos. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. de o senzatie moderata de prurit. Pigmentatia este inhibata. are un debut la 4-6 ore. formand flictene foarte fragile si friabile. putin intensa. pigmentatia fiind inconstanata. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. insotindu-se de migrare leucocitara. fiind urmat de pigmentatie. cat si penetratia RUV este diferita. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. nu atinge intensitati mari. edematiat. Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. poate fi usor pruriginos. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile.Atat absorbtia. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. fara urme. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). de la nivelul aplicatiei sau expunerii. Gradul I in care eritemul apare lent. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. cu un maximum la 3-4 zile. avand loc o exfoliere masiva. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. dupa o perioada de 4-6 ore. persista 24 de ore. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. prezinta un aspect de arsura cu edem. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. retrocedand in 8-10 zile. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. se reduce si dispare in 1-3 zile. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. disparand rapid.

• S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. aparuta dupa eritemul actinic. grosimea stratului cornos. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. atat la persoanele sanatoase. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. sezonul. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. sexul. cat si la diabetici. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. pigmentul dispare din tegument. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. regiunea cutanata expusa. atinge valorile maxime rapid. de trombocite si de . reactivitatea neuroendocrina. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. tip I. Dupa acest interval de timp variabil. al tetaniei. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. interventia anterioara a altor factori fizici. bogat reprezentate in lumina solara. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. zile sau luni. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. al lactatiei precoce etc. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. al celui vegetativ. fie unei pigmentatii tardive. dupa o singura expunere. dozele aplicate. expunerile anterioare. de altfel. in 2-4 zile. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. In paralel. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. varsta. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. In literatura de specialitate este descrisa. o scadere a eliminarilor de calciu. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. Se cunoaste. Corespunzator iradierilor moderate. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. persoane la care nu se produce pigmentatie. climatul si regiunea geografica. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. in schimb. starea de umiditate a tegumentului. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. Pigmentatia apare precoce. contexte patologice asociate. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. tipul sursei de radiatii ultraviolete. neinsotita de eritem. si anume: statusul sistemului nervos central. persistand. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. mediul de viata si de activitate.accelerata de melanina. valorile lungimior de unda. cateva ore. precum cresterea numarului de hematii. In producerea eritemului. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. mai exact. 50 mW. Raportat la o suita de parametri. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). GaAiAs). Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. intre care si cei prezentati. Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. 3. cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. evapora. Lungimea de unda (fiind monocromatic. pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia). laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. apare efectul termic. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. Pornind de la cele afirmate. si anume: 1. Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). dincolo de 2-3 cm adancime. fie cea medie si este masurata in mW). Daca radiatia Laser este de mare intensitate. 2. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. . prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. la cele cu substanta lichida. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda. cauteriza tesuturile tinta. este polarizata total. Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. Unda Laser de putere si intensitate scazuta.luminii. 500-550 nm (laser verde). ca fiind cele mai recent utilizate. astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. 4. In vederea terapiei cu Laser. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. de a fi robuste si fiabile. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). distructiv. se masoara in Hz). acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. distruge. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. dupa cum se va arata mai departe. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. Lungimea de unda.

Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii. cicatricea cheloida. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. de buzunar. decontracura musculara. fractura. puplita. capsulare. lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. meniscale. Efect entiedematos. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. stimularea sintezei de AND intracelular. Raportat la puterea de iesire a laserului. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. tendinoase. divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. Tipul radiatiei. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . Modul de lucru. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. periodontita. de cel putin 50 mW. antiflogistic. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. contuziile dentitia dificila. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. natura luminii este considerata a fi duala. activarea pompei Na-K transmembranare. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. a transportului de calciu. in special a ciclului Krebs. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. parpodontita. In lumina celor prezentate. discale etc. lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. efectele biologice ale laserului terapeutic. Efect vasodilatator. utilizarea eficienta a glucozei. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. conform careia. nevralgi trigeminala. morbul temporomandibular. antiedenatos. prostaglandine) sau durerii (endorfine). Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. pulpa aperta. acesta poate fi sub 1 mW. gingiviita. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). starea postoperative. caria dentara. herpesul. Puterea laserului. Forma. In contextul acestei prezentari. biostimulator. cat si prin activarea sistemului mitocondrial).precum cele musculo-ligamentare. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. stomatita aftoasa. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. Laserul poate fi sub forma de stilou. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. Miorelaxarea. hyperemia pulpara. analgesia. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala).

drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. caria dentara. efecte. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. efectul entiedematos. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. antiflogistic. dupa cum se va arata mai departe. actiune fiziologica. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. periodontita. a transportului de calciu. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. miorelaxarea. morbul temporomandibular. analgesia. evapora. starea postoperative. Tehnici. cicatricea cheloida. meniscale. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. activarea pompei Na-K transmembranare. decontracura musculara. distruge. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. Criomasajul. In vederea terapiei cu Laser. cauteriza tesuturile tinta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. apare efectul termic. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. puplita. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. tendinoase. discale etc. fractura. prostaglandine) sau durerii (endorfine). capsulare. vasodilatator. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. distructiv. in special a ciclului Krebs. Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. clasificari. gingiviita. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. Pornind de la cele afirmate. utilizarea eficienta a glucozei. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. mai exact. In lumina celor prezentate. antiedenatos. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. stimularea sintezei de AND intracelular. stomatita aftoasa. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. pulpa aperta. nevralgi trigeminala. indicatii si contraindicatii. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . de cel putin 50 mW. efectele biologice ale laserului terapeutic. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. efect vasodilatator. 50 mW. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. herpesul. precum cele musculo-ligamentare. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. contuziile dentitia dificila. biostimulare tisulara si a proceselor biologice. parpodontita. biostimulator. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. hyperemia pulpara.radiatie luminoasa amplificata”. dincolo de 2-3 cm adancime.

Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. frictiunile. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. In functie de efectele lor asupra organismului. in functie de regiune. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. circulara sau paralela cu fibrele musculare. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). scopul terapeutic. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor.Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. cat si la scopul procedurii. Netezirea poate fi deci centripeta. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. zilnic sau la 2 zile. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . permitand presiuni pe planurile profunde. iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. a afectelor asteptate. starea generala si cea locala a organismului. Acest efect se manifesta fie direct. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. vibratia. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. care se succed intr-o anumita ordine. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. Netezirea este manevra de introducere. fie pe cale reflexa. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras). Rolul de baza a manevrei este sedativ. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. transversala si ovalara. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. pe gat si pe ceafa. la 2-3 ore distanta dupa masa. Pentru extremitatea cefalica.

de la cele superficiale la cele profunde subiacente. mediu sau rapid. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. asociat cu torsiune. Actiunea petrisajului este mai profunda. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. Ritmul alert are efecte contrarii. Framantatul este deosebit de util in atonie. contuzii. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). petrisaj superficial de torsiuni.nervosi periferici. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme. geluirea care imita miscarea de rindea. fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. pline de energie. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. tendinoase si ligamentare. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. frictiunea poate fi superficiala. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. . ceea ce conduce la troficizare locoregionala. de la nivelul maselor musculare. framantarea se poate face si prin ciupire. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. In functie de intensitatea procedeului. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. derulaj sau ciupire. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. longitudinal. in sens descendent. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. are loc stimularea intregului organism. compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. intinderi si rupturi musculare. medie sau profunda. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. si transversal. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. Petrisajul profound poate fi lent. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. fasciale.

Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile. de regula. realizate pe suprafete mari. fara ca mana sa se desprinda de tegument. Apoi. Uneori. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. cu frictiunile sau chiar cu framantatul. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. De asemenea. Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. dupa unii autori. cu miscarea respiratorie. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie. in lungul unui vas. tocatul propriu-zis. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. in jurul unei articulatii. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Din procedeul de percutat deriva batatoritul. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor. o manevra fundamentala intermediala de masaj. accentuandu-se spre final. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. cu dosul degetelor. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv.Petrisajul reprezinta. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Trepidatia toracelui se asociaza. Manevra poate fi prin presiune glisanta. precum regiunea dorsala.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. doua sau trei degete sau cu toata palma. coapsele si gambele pe fata lor posterioara. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). excitante. pe insertia unui tendon sau muschi. precum peretele abdominal. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . prin actiunea sa indelungata. continuand in pauza respiratorie. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). pe intinderi variate. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. se executa dupa celelalte manevre descrise. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. intre netezire si framantare. in special spre sfarsit. aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. Manevra are actiune specifica excitanta. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. numite tapotare sau tapotament. prin alunecare (tocatul tangential).

a edemelor. uniform si indelungat produc relaxare. Presiunile efectuate pe spate. in sus si in jos. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. Aplicate pe regiuni intinse. Metoda nu se indica la copii si la femei. continua sau vibrata. in lungul coloanei vertebrala. tractiunile si tensiunile. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. Ca regula generala. exista si o serie de alte manevre de masaj. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. Cernutul exercita efecte de relaxare. continuu sau cu intreruperi. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. contracturilor musculare si stresului psihic. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. scuturarile. asuplizare tisulara. prin ridicari si presiuni alternative. alte procedee diverse. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Aplicate. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. progresive). Manevra se executa in ritm energic si insistent. in lungul segmentului care se masaza. frictiunile si framantatul. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. deplasand mainile din aproape in aproape. asemanator cernutului printr-o sita. sedativa. presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. aplicandu-se independent. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. sau cand insotesc manevrele de netezire. frictiunile si farmantatul. vibratiile produc o actiune calmanta. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. presiunile.reflexa. cu intensitate medie sau mare. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. Mobilizarile sunt pasive (lente. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. pana la limita durerii. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. insotita de o relaxare musculara si generala. la fel de intens executate. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. numite ajutatoare sau secundare. Rulatul se executa asemanator cernutului. Presiunile pot fi si periostale. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala.

Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. . Pe calea reflexelor neuovegetative. aflat pe un plan orizontal sau oblic. miagiilor. regionale si generale).periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. cat si a celui respirator. cat si a extremitatii cefalice se executa. mechanic si resorbtiv. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. pe cale directa. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. la sfarsitul sedintelor de masaj. efectul hyperemic si efectul resorbtiv). cat si in efecte generale. Pensarile au rol excitant. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale.sau extraarticulare. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. de preferinta. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. executate ritmic. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). ce determina vazodilatatie. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. declansand mecanisme vasculare. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. regionale si generale). actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. tendoane si ligamente. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). artralgiilor. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj.la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. in special pe regiunea spatelui. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. Tractiunile membrelor. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase).

Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. urmarit). vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. prin repetatri successive. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal).Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. ca urmare a manevrei aplicate). scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. effect biotrofic cutanat. cresterea excitabilitatii nervoase. cresterea presiunii tisulare. obtinandu-se efectul sedativ). la scaderea edemelor. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. cresterea rezistentei fibrei musculare. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). cresterea mobilitatii tisulare. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. hipertermie locala. precum hialuronidaza. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. masajul are si un puternic efect analgesic. manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala.Vibratiile (cu o . de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. efect decontracturant-miorelaxant. efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). precum fibrina. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. cu efect resorbtiv evident. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). efectele fiind cel mechanic. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. Prin actiunea mecanica propriu-zisa. Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. systematic. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. calmant. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare.

deja prezentate. La polul opus se afla efectele stimulatorii. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). alert. decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). stimulator. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. Presiunile. Presiunile. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. acetilcolina). Framantarea. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. obtinandu-se efectul calmant. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. conduce la cresterea presiunii intratisulare. in special cele glisante. Framantarea. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. Percutiile au rol stimulant. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. si anume. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. De asemenea. inclusive de destresare. inlaturare a senzatiei de oboseala. sedare si calmare. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale).frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. De asemenea. prin mecanisme defibrozante. creste amplitudinea vibratiei. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. tonicizant. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic. de inlaturare a sindromului de oboseala. De mentionat un fapt important. Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . miorelaxant. la echilbrarea tonusului muscular. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. sedativ si unul mechanic. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). excitante ale manevrelor de masaj classic. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. sedative. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. miorelaxare. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. pe masura ce scade frecventa. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. Ca o concluzie. motor si senzitiv.

Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. muschi). reflexe. nervii si vasele periferice. maini. in functie de tehnica si efectele urmarite. Dupa cum se cunoaste. Masajul poate fi . precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. gambe. torace). abdomenului. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. coapse. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). efectuat in scop fiziologic si igienic). in special la membre (umeri. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. fetei etc. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. (cu rol pregatitor). strangere si stoarcere a tesuturilor moi. tesut subcutanat. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. segmentar sau local. antebrate. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. tesut subcutanat. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). masajul partial sau restrans poate fi regional. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. De asemenea. situatie in care. grupe de muschi. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. articulatii mici ale degetelor etc. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. La randul sau.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. fiind un masaj profund. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. tesuturile si organele din profunzime. brate. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. muschii. miscari de apasare. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. masajul periostal si masajul reflexogen). In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. tendoanele si fasciile. produse pe cale umorala si nervoasa. efectuat in scop fiziologic sau curativ. solduri. tesutul moale subcutanat. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi.

spondilodiscartoza. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. inclusiv posttraumatice). eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului.efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. sindrom de oboseala musculara. tesutul conjunctic. precum spondiloza. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. status posttraumatism. sindromul aderential postoperator etc). dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. localizate fie la nivelul trunchiului. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. status posttraumatisme sau alte afectiuni). din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. fie la nivelul membrelor. toracice si abdominale). de excretie si de aparare a organismului). Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). precum constipatia cronica. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. inclusiv postmastectomie. Dupa cum aratam. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). status posttraumatism. Masajul general. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. asigura o buna functionare a . Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. elementelor aparatului locomotor. anemii etc). prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. in ansamblul sau. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. sindromul de oboseala musculara. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. cifoze accentuate. scaderea sensibilitatii locoregionale. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. stimularea functiei de termoreglare. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. exista si alte forme de masaj. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. hioerlordoze.

in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa. fiind o metoda sigura pentru pacient. masajul in laterocubit. se repeta de cateva ori. Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. a fetei si a pielii capului). aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. In imersie. Drept urmare. . pe anumite puncte sau portiuni de periost. pe o durata de 2-3 min. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). masajul in pozitie asezata. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. cu o durata de 3-4 sedinte. de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. a gatului. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. toracele si abdomenul). Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. masajul sub tractiune cervicala mecanica.aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. combaterea oboselii musculare. Masajul in decubit dorsal. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. masajul in imersie. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. utile muschilor distonici sau distrofici). vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. cervicala posterioara si dorsala. la nivelul zonelor scalpulare. in sprijin pe masa. masajul in procubit. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa.

in scop estetic.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. status pottraumatism. asociind sau nu geluirea. fiind o pozitie de ultima alegere. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). nu doar in scop miorelaxant. este utila. efectuat pe stratul hipodermic. sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. nevralgii) sau reparator. ganglioni limfatici si vasele faciale. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. se vor utilize manevrele de netezire. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. mai ales. prograsiva. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. de exemplu. frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). framantare (pe marginea anterioara a trapezului). Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. Vibratia care asigura activarea circulatiei. Se va masa intotdeauna de sus in jos. afectiunile musculare si contractura. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. netezirea). lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. efectuata in toate sensurile). Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii. in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. Astfel. in cazul nevralgiilor (de trigemen. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. postcombustionale). Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. framantare profunda tridigitala. nervii vagi. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. de tipul torticolisului. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. in paraliziile faciale periferice. al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. masajul practicandu-se in scop adjuvand. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. pasive. se asociaza frictiunea. incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului. capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). lenta. utila. in gusa tiroidiana. in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. venele jugulare interne se practica netezire. presiuni alunecate. in special utilizand manevrele de netezire. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. geluirea. de exemplu). Masajul gatului. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. efectuata cu rabdare. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. vibratia si/sau baterea.

distingem pe tegument 8 segmente cervicale. prin grupul nervos suborbital). de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. migrene. de termoreglare. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. precum cele de protectie. ficat. mobilizarea lipidelor de depozit. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. rinichi. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. cefalee. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. la nivelul cefei. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. cu rol deosebit . La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. respirator. utilizeaza drept principala metoda de masaj. Masajul fetei. segmente sau dermatoame. se mentine echilibrul circulator. 12 segmente dorsale. de relaxare. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. In functie de numarul radacinilor rahidiene. inervate de acelasi nerv rahidian. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. inclusiv musculara. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. digestiv si genito-urinar. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. de maximum 10 minute. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. colon. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. masajul spatelui. terapeutic sau estetic. migrene). Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. Tesutului conjunctiv. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. Astfel. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. indiferent de scopul urmarit. Masajul continutului abdominal (stomac. presiunile. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. vezicula biliara. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. in rest fiind prezenta glandele sebacee. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor.

imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare.de important in obezitate. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. scazand astfel efortul miocardului. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. intensitatii si duratei procedeului aplicat. ca apoi. degenerate sau atrofiate. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. se activeaza circulatia locoregionala. cicatricilor vicioase. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . redorilor. periost. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. excita mecanic peretele vascular. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. Masajul actioneaza mecanic. tesuturi moi periarticulare. prevenirea aderentelor retracturilor. Elementelor aparatului locomotor. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. Sistemului nervos. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. utile asupra muschilor atrofici si atoni. si asupra osului. cu drenarea edemelor. cat si procesele metabolice. teci si alte formatiuni fibroase. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. stazelor si infiltratului inflamator tisular. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. usurand munca inimii. hormonale si nervoase. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. amelioreaza circulatia prin artere. Masajul poate conduce astfel. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Circulatiei sangelui si limfei. Tesuturilor si organelor profunde. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. Masajul fasciilor. fascii si aponevroze. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. Masajul asigura direct. creste excitabilitatea. accelereaza circulatia de intoarcere. se dreneaza produsii reziduali. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. Dupa cum se vede. se combate fenomenul de oboseala musculara. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. pregatind programele de kinetoterapie. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). cicatrici vicioase. intinderi si smulgeri de fibre. cat si formei. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. pe cale reflexa. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. El asigura efecte circulatorii si biotrofice.

Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. tulburari circulatorii si trofice. alte inflamatii articulare. • Localizarea influentelor masajului. In concluzie. pareze si paralizii locale. pe oricare parte a corpului. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. ingrosari cicatriciale. intinderi. contarctura musculara. tulburari trofice si metabolice. nervoasa sau umorala). masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). Tulburari ale functiilor respiratorii. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. luxatiile. tendinite. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. Masajului general. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. anemicilor. hipotonii. Fracturile. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. de sensibilitate si trofice. modificari ale tensiunii arteriale). in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. disfunctionalitati ale tubului digestiv. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. contuzii. metabolice. starile de oboseala cronica si patologica. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. periartrite. atrofie. grave. precum hipo. contracturi musculare si hipertonii.sau anestezie. atonie musculara. hemoragii. spasticitate sau pareze. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). in scopul combaterii starii de oboseala. De modul de actiune direct (numit si mecanic. segmentara sau generala. Entorsele. tenosinovite peritendinite. bine tolerate. circulatorii. incurabile si care s-ar putea inrautati prin . cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale.nervoase superioare. Miozite. indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. precum artrite. renourinar si genital. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. Extinderea actiunii partiala. Mecanismele de actiune. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. segmentele si regiunile suferinde. astenicilor. artroze. insotite de sindrom algic. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic).

ganglioni limfatici. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. vezica urinara. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. organe genitale. Orice suferinta acuta. scopul terapeutic. Bolile acute pleuro-pulmonare. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. splina. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. inflamatorie. osteite. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. in toate bolile infecto-contagioase. pentru o durata de 510 minute. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. indiferent de procedeu. care caracterizeaza starea de abdomen acut. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. Boli. ulcerului varicos. este necesara . pleurezii. precum sensibilitatea specifica. in tulburarile digestive. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector. trecatoare. flebitelor si periflebitelor in evolutie. dureroasa. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. stomac. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. eczeme. anevrismelor de aorta. precum pneumonii. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. eruptii. endocarditei. binecunoscute. in inflamatiile centrilor nervosi. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. emboliilor. hipertensiunii arteriale. ficat. hemofiliei. pancreas. infarctului miocardic. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. plagi. leucemiilor etc. artrite supurate. varicelor voluminoase si inflamate. tumorala. flegmoanele sau alte colectii purulente. intestin. in boli ale organelor abdominale. starea generala si cea locala a organismului. abcesele. in hemoragiile cerebrale recente. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. tulburari si leziuni usoare si temporare. cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. hemoragica. care se succed intr-o anumita ordine. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura.aplicarea procedeelor de masaj. precum furunculele. inflamatorie sau de alta natura. conducand in final la efectele biotrofice. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. fara boli de natura parazitara. in unele forme de tuberculoza pulmonara. rinichi. in functie de regiune. osteomielite. in curs de vindecare.

Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). Ritmul alert are efecte contrarii. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). vibratia. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. frictiunile. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. In functie de efectele lor asupra organismului. Netezirea este manevra de introducere. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). a efectelor asteptate. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. de la nivelul maselor musculare. fasciale. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. efectul de baza fiind cel sedativ. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). pline de energie. intinderi si rupturi musculare. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Framantatul este deosebit de util in atonie.cunoasterea tehnicii de masaj. Actiunea petrisajului este mai profunda. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. are loc stimularea intregului organism. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. tendinoase si ligamentare. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. permitand presiuni pe planurile profunde. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. contuzii. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. fie pe cale reflexa. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct.

Presiunile pot fi si periostale. fara ca mana sa se desprinda de tegument. continua sau vibrata. contracturilor musculare si stresului psihic. numite ajutatoare sau secundare. Metoda nu se indica la copii si la femei. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. tractiunile si tensiunile.circulatiei venolimfatice de intoarcere. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale. uniform si indelungat produc relaxare. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva.Manevra are actiune specifica excitanta. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. asuplizare tisulara. aplicandu-se independent. scuturarile. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. frictiunile si farmantatul. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. sedativa. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. frictiunile si framantatul. Cernutul exercita efecte de relaxare. realizate pe suprafete mari. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. a edemelor. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Petrisajul reprezinta. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. se executa dupa celelalte manevre descrise. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. exista si o serie de alte manevre de masaj. De asemenea. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. intre netezire si framantare. prin actiunea sa indelungata. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. insotita de o relaxare musculara si generala. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. dupa unii autori. excitante. presiunile. vibratiile produc o actiune calmanta. o manevra fundamentala intermediala de masaj. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii . Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. alte procedee diverse.

Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. pe cale directa. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). miagiilor. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. in special pe regiunea spatelui. efectul hiperemic si efectul resorbtiv). Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. Pensarile au rol excitant. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. masajul are si un puternic efect analgezic. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant.satelite articulatiei respective. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. cat si in efecte generale. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. aflat pe un plan orizontal sau oblic. tendoane si ligamente. urmarit). masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Pe calea reflexelor neuovegetative. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. cat si efect mecanic si resorbtiv. regionale si generale). declansand mecanisme vasculare. cat si a celui respirator. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. . Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. ce determina vazodilatatie. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. regionale si generale). activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale.sau extraarticulare. eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. artralgiilor. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara.

eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). efectele fiind cel mecanic. pe masura ce . cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. cresterea excitabilitatii nervoase. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. ca urmare a manevrei aplicate). efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare. efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). calmant. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. precum fibrina. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative).Prin actiunea mecanica propriu-zisa. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. cu efect resorbtiv evident. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. De asemenea. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. hipertermie locala. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. cresterea rezistentei fibrei musculare. efect decontracturant-miorelaxant. cresterea mobilitatii tisulare. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. obtinandu-se efectul sedativ). precum hialuronidaza. la scaderea edemelor. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). cresterea presiunii tisulare. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. efect biotrofic cutanat.

miorelaxant. fie efectul excitant. • Percutiile au rol stimulant. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. Framantarea. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. sedativ. cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. decontractura musculara si sedarea. modificarii consistentei substantei fundamentale. De mentionat un fapt important. deja prezentate. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. stimulator. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. tonicizant. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. miorelaxare. la echilbrarea tonusului muscular. creste amplitudinea vibratiei. Presiunile. sedativ si unul mecanic. Presiunile. De asemenea. La polul opus se afla efectele stimulatorii. soldat cu cresterea circulatiei si . Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. in special cele glisante. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. sedare si calmare. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. motor si senzitiv. conduce la cresterea presiunii intratisulare. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. obtinandu-se efectul calmant. Framantarea. acetilcolina). excitante ale manevrelor de masaj clasic. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace.scade frecventa. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. prin mecanisme defibrozante. alert. se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. inclusive de destresare. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. Ca o concluzie. si anume. de inlaturare a sindromului de oboseala. inlaturare a senzatiei de oboseala. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ). asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon.

indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. nervii si vasele periferice. Dupa cum se cunoaste. in special la membre (umeri. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). segmentar sau local. muschi). care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. (cu rol pregatitor). in functie de tehnica si efectele urmarite. abdomenului. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. torace). Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. situatie in care. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. miscari de apasare. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. masajul partial sau restrans poate fi regional. brate. fiind un masaj profund. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. fetei etc. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. grupe de muschi. tesuturile si organele din profunzime. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. antebrate. solduri. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. articulatii mici ale degetelor etc. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. De asemenea. masajul periostal si masajul reflexogen). strangere si stoarcere a tesuturilor moi. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. tesutul moale subcutanat. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. La randul sau. tesut subcutanat. gambe. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. tesut subcutanat.efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). efectuat in scop fiziologic si igienic). maini. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. tendoanele si fasciile. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. coapse. muschii. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. efectuat in scop fiziologic sau curativ.

spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. toracice si abdominale). activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). . sindrom de oboseala musculara. tesutul conjunctic. localizate fie la nivelul trunchiului. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. status posttraumatism. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. exista si alte forme de masaj. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. inclusiv posttraumatice). boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). La randul sau. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. cifoze accentuate. precum constipatia cronica. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. masajul general. produse pe cale umorala si nervoasa. anemii etc). Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice.sau poate exercita efecte indirecte. sindromul aderential postoperator etc). Dupa cum aratam. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. precum spondiloza. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. reflexe. sindromul de oboseala musculara. status posttraumatisme sau alte afectiuni). Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. inclusiv postmastectomie. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. spondilodiscartoza. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. hioerlordoze. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. fie la nivelul membrelor. status posttraumatism. stimularea functiei de termoreglare. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. de excretie si de aparare a organismului). elementelor aparatului locomotor. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. scaderea sensibilitatii locoregionale. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. in ansamblul sau. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale.

masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). nevralgii) sau reparator. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. de tipul torticolisului. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. toracele si abdomenul). in paraliziile faciale periferice. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. de exemplu. status pottraumatism. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. afectiunile musculare si contractura. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. • Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. utile muschilor distonici sau distrofici). Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. cu o durata de 3-4 sedinte. de exemplu). • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. combaterea oboselii musculare. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. postcombustionale). este utila. Vibratia care asigura activarea circulatiei. efectuata in toate sensurile). Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. lenta. se repeta de cateva ori. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. in special utilizand manevrele de netezire. pe anumite puncte sau portiuni de periost. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. prograsiva. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism.Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). pe o durata de 2-3 min. in gusa tiroidiana. migrene). in cazul nevralgiilor (de trigemen. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde.

stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. Mecanismele de actiune. utilizeaza drept principala metoda de masaj. migrene. • Localizarea influentelor masajului. 12 segmente dorsale. la nivelul cefei. Astfel. terapeutic sau estetic. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. colon. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. prin grupul nervos suborbital). putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. nervoasa sau umorala). in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. segmentara sau generala. precum cele de protectie. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. ficat. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. De modul de actiune direct (numit si mecanic. Masajul continutului abdominal (stomac. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. de relaxare. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. rinichi. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. Aceste influente se . inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. inervate de acelasi nerv rahidian. cefalee. segmente sau dermatoame. In functie de numarul radacinilor rahidiene. in rest fiind prezenta glandele sebacee. indiferent de scopul urmarit. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare.continua pana la gat. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. de termoreglare. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. inclusiv musculara. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. presiunile. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. Masajul fetei. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. vezicula biliara. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. Extinderea actiunii partiala. masajul spatelui. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant.

cicatrici vicioase. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. teci si alte formatiuni fibroase. cicatricilor vicioase. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. Tesutului conjunctiv. usurand munca inimii. se combate fenomenul de oboseala musculara. respirator. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. fascii si aponevroze. periost. cu drenarea edemelor. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. utile asupra muschilor atrofici si atoni. stazelor si infiltratului inflamator tisular. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. cat si procesele metabolice. se mentine echilibrul circulator. redorilor. degenerate sau atrofiate. creste excitabilitatea. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). Elementelor aparatului locomotor. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. intinderi si smulgeri de fibre. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. pregatind programele de kinetoterapie. scazand astfel efortul miocardului. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. prevenirea aderentelor retracturilor. tesuturi moi periarticulare. accelereaza circulatia de intoarcere. Circulatiei sangelui si limfei. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. Masajul fasciilor. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). se activeaza circulatia locoregionala. hormonale si nervoase.• • • petrec pe cale reflexa. si asupra osului. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. . edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. amelioreaza circulatia prin artere. digestiv si genito-urinar. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. cu rol deosebit de important in obezitate. se dreneaza produsii reziduali. Masajul poate conduce astfel. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. excita mecanic peretele vascular. mobilizarea lipidelor de depozit. Masajul asigura direct.

tendinite. artroze. ca apoi. • • . • Masajului general. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului.Sistemului nervos. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. In concluzie. tulburari trofice si metabolice. anemicilor. hemoragii. contarctura musculara. contuzii. pe cale reflexa. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. Masajul actioneaza mecanic. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. atonie musculara. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. Dupa cum se vede. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. hipotonii. pareze si paralizii locale. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. precum hipo. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. cat si formei. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. • • Entorsele. metabolice. contracturi musculare si hipertonii. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. starile de oboseala cronica si patologica. circulatorii. Tulburari ale functiilor respiratorii. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi. • Miozite. tulburari circulatorii si trofice.sau anestezie. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. spasticitate sau pareze. insotite de sindrom algic. precum artrite. renourinar si genital. • Tesuturilor si organelor profunde.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. intensitatii si duratei procedeului aplicat. astenicilor. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare. • Fracturile. in scopul combaterii starii de oboseala. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. luxatiile. alte inflamatii articulare. disfunctionalitati ale tubului digestiv. tenosinovite peritendinite. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). intinderi. modificari ale tensiunii arteriale). rupturi ale structurilor aparatului locomotor. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). atrofie. ingrosari cicatriciale. de sensibilitate si trofice. periartrite.

ganglioni limfatici. segmentele si regiunile suferinde. flegmoanele sau alte colectii purulente. pe oricare parte a corpului. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. hipertensiunii arteriale. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. osteomielite. eczeme. dureroasa. emboliilor. indicatii. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. splina. precum sensibilitatea specifica. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. ulcerului varicos. in unele forme de tuberculoza pulmonara. tumorala. in boli ale organelor abdominale. care caracterizeaza starea de abdomen acut. rinichi. infarctului miocardic. plagi. inflamatorie. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma.Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. in inflamatiile centrilor nervosi. precum furunculele. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. clasificare. in tulburarile digestive. fara boli de natura parazitara. precum pneumonii. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. in hemoragiile cerebrale recente. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. indiferent de procedeu. pleurezii. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. 4. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. inflamatorie sau de alta natura. • Boli. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. . Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. stomac. endocarditei. abcesele. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. anevrismelor de aorta. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. contraindicatii. ficat. limite de aplicare terapeutica. leucemiilor etc. metodologii de aplicare. hemofiliei. grave. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. hemoragica. flebitelor si periflebitelor in evolutie. in curs de vindecare. intestin. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. in toate bolile infecto-contagioase. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. tulburari si leziuni usoare si temporare. • Bolile acute pleuro-pulmonare. eruptii. varicelor voluminoase si inflamate. artrite supurate. bine tolerate. organe genitale. osteite. trecatoare. vezica urinara. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. pancreas. • Orice suferinta acuta.

unele deficite congenitale. secundara. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. sa recastige mobilitate articulara. a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. metodele si metodologiile sale. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. care consta in aprecieri sintetice. . de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. unele boli ale aparatului cardiovascular. Recent. si anume ereditatea.. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. globale. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei. bazandu-se pe evaluarile complexe realizate. completand. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. sechele definitive organicofunctionale). Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). tehnicile. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. modalitatile. cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. obligatoriu. se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. Pornind de la cele aratate. gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. Kinetoterapia. atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii). Postura corpului este influentata de trei factori.Kinetoprofilaxia: primara. menite sa refaca forta musculara. Pentru o evaluare corecta a statusului functional. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. dimensiune si greutate. precum si mijloacele. bazelor. bolile functionale ale sistemului nervos. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. terapia si recuperarea functionala. mecanisme de actiune. unele boli de nutritie si metabolism. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. unele boli ale aparatului respirator. starile patologice si obisnuinta. fisa de bilant functional individual. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor.

articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala). ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. cu rolul de a hrani. Exista muschi scurti . cat si fibre simpatice postganglionare. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). ele asigura rezistenta articulara. inafara fundurilor de sac spre interior. bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze. care pot fi interceptate prin kinetoterapie. lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. care asigura 40-45% din greutatea corpului.Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie. curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor. nervul. cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). care prezinta suprafate articulare inegale). capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii. articulatiile pot fi fibroase. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. Raportat la modalitatea de unire. care determina si tipul de miscare. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. continuare a periostului. pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. elasticitate si porozitate). capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. este rezistent la agresiuni. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. caile motricitatii voluntare si involuntare. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. menite sa ajute sau sa franeze miscarea. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. cilindroide si elipsoide). Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. formand funduri de sac sau pungi sinoviale. de bureletul fibrocartilaginos. o serie de pliuri intraarticulare. articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara). de periost. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie. menite sa limiteze miscarea articulara. cu rol vasomotor). pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. numita unitate motorie). In functie de gradele lor de libertate. diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului). capsula se prinde ca un manson de epifize. numite ligamentele capsulare. Diartrozele. Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). muschiul. numite vilozitati sinoviale). alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. sinovial si unul extern. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). In functie de forma capetelor osoase articulare. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati.

au tendoanele late. si miofibrilele. substanta fundamentala si celule tendinoase). precum mioglobina si enzimele. sunt superficiali. in special . mitocondrii si enzime oxidative. proteinele sarcoplasmatice. diencefal. care deriva de la mai multi nervi spinali. format din fibre de colagen. se contracta lent si obosesc greu. vascularizatia este mai saraca. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). contractile ale muschiului). organizata structural asemanator oricarei celule. specifice. utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. prezentand insa sarcolema. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. fie prin releele superioare. Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. au tendoane lungi. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa). stocand si energia. lucrul lor mecanic este putin intens. fie prin arcul reflex spinal. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. mitocondrii si ATP.si lungi. cel mare sau fazic si cel alfa mic. miozina. In acest mod. rezervele de ADP sunt reduse. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. din punctul de vedere al functiei de miscare. nuclei sarcolemali. apoi proteinele miofibrilarea. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. caile cerebeloase descendente). fara sa participe la inervarea fibrei musculare. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare. sunt situati proximal. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. subtiri si grosi. desi involuntar. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. de tip II. sub forma macromoleculelor de ATP. proteinele musculare. au o retea ampla de capilare sanguine. Muschii pot fi tonici. tonic. de tip I. mitocondriile sarcoplasmatice. sunt antigravitationali. care se grupeaza in patru categorii si anume. in general extensori. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. posturala a miscarii). Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. sar doua sau mai multe articulatii. fibra musculara reprezentand celula musculara. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. tropomiozina. calea extrapiramidala. troponina etc. Sau muschii pot fi fazici. Arcul reflex. precum actina. si anume: motoneuronii alfa. de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. prin mai multe sinapse. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. sar o articulatie. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate. lati si inelari. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. inextensibil. sarcoplasma. jonctiunea tendomusculara. in general muschi flexori. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara. tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). tendonul (organ rezistent. Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat.

numite fibre intrafuzale. relaxarea musculara. apare decontractia si implicit. la randul lor de intensitatea comenzii motorii. contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. formata din fibroblasti. inconjurat de o capsula conjunctiva. avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Fusul muscular (este un organ receptor specializat. Conexiunile cu centrii superiori (cortex. avand aspectul unui corpuscul de cativa mm. spre deosebire de cele extrafusale. diencefal. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa). Bazele fiziologice explica. inervate in acelasi moment. care functioneaza independent de vointa noastra. dar si pe a celui gama. un proprioceptor. fiind o formatiune fusiforma. Fenomenele se produc simultan. alaturi de bazele anatomice. Decontractia musculara este la randul ei. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. un proces activ. modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. dispusa printre fibrele musculare. de-a lungul cailor de conducere. invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. avand drept finalitate contractia musculara. excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. Cand influxul nervos se opreste. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. care necesita consum energetic. acestea fiind dependente. conducerea descendenta a deciziei de miscare. in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. de cativa mm lungime si latime.pentru neuronii alfa). raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. in acelasi timp. in fapt. langa jonctiunea acestuia cu muschiul. Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. trunchi cerebral. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. acest organ fiind. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate.

leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale).parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. calcificare. osteofitoze. vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Articulatia. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. cel reglator si cel efector. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. cicatrice etc). Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. cerebelul. mobilitati articulare exagerate. contributia volitionala avand rol de initiere. capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. precum si al musculaturii posturale. celor musculotendinoase (ruptura. In permanenta. cu toate structurile sale componente. calcificare. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. hematom. anatagoniste. pe baza aferentelor senzitiv senzoriale. osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. reflexul flexor nociceptiv. reflexul de tendon. Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. ca element mecanic efector al miscarii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. inflamatie etc). Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . cel cu patologie respiratorie. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. control si comanda. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. catre aparatul efector. Alaturi de articulatie. si mai departe. formatiunea reticulata. edem. sinoviale (inflamatie etc). Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. exostoze. osificare. leziuni inflamatorii etc). sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. putand fi congenitale sau dobandite. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. cicatrice. rupturi tendinoase sau musculare etc). hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. sustinere si oprire a activitatii. ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. reflexe posturale si de locomotie. dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale.

a inotatorului. pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. care a fost scos din starea de echilibru. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. cresterea fortei si rezistentei musculare. fasciculatii. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: . Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem. rigiditatea extrapiramidala. hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. corectarea posturii si aliniamentului corpului. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. contractura sau spasticitatea musculara. recastigarea mobilitatii articulare. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. monoplegii. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. hemipareze. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. elongatii tendinoase. tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. a pianistului etc). desi structura nervoasa este indemna. japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. printre tehnici fiind si terapia comportamentala.articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. psihoterapie). ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. corectarea deficitului respirator. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva. autotrainingul. definita prin termeni precum retractura. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara. intereseaza atat relaxarea genarala. crampe. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. influentand si paratonia viscerala. relaxarea. hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. concvulsii. mergand pana la akinezie (monopareze. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. In kinetologie.

Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. pentru a fi incununat cu succes. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. fiind deci o contractie dinamica. active asistate si active. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. Pentru obtinerea efectelor prezentate. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. necesita durate scurte de antrenament. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. altfel spus. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Tehnici de facilitare proprioceptiva. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. Ca urmare. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. instrainarea/pareza functionala. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. Contractia izotonica realizata contra unei . Miscarile pasive. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. fara modificarea lungimii fibrei musculare. precum: substitutia/inlocuirea functionala. nu amelioreaza supletea articulara. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. asigura cresterea rezistentei musculare. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. muschiul poate dezvolta tensiuni maxime.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. care risca sa devina definitive. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. fara incarcare. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale. determinand miscare articulara. devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. Contractia izotonica simpla. nu solicita articulatia.

tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Altfel spus. Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. se va reeduca mobilitatea. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. alaturi de agonisti). grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. exercitiile rezistive regresive. asigura hipertrofie musculara. cu alungire (contractie dinamica excentrica). coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. In aceasta idee. ulterior decompensata. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. executata in conditii normale. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. rapiditate de actiune. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. . poate determina cresterea de forta musculara. automata. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. integritatea metabolismului muscular. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. desi poate fi indeplinita si constient. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). Cresterea coordonarii. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. mobilitatea controlata si abilitatea. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor.rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. sinergisti. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. initial compensata. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. exercitiile culturiste etc). dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. stabilitatea. starea circulatiei musculare. lina. ca fiind starea opusa oboselii musculare.

Aceste doua obiective se ating mai dificil. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. artroplastii. gestualitatea coordonata. fracturile. bicicleta ergometrica si covorul rulant. reeducarea respiratiei diafragmatice. neuropatiile periferice etc). inotul sau alt sport terapeutic. retracturi algoneurodistrofia etc). hemiplegii etc). alcatuite dintr-o serie de tehnici. boala Parkinson. tenotomii. status postproteza de sold etc). arsuri. Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. electroterapia antalgica. fracturi. entorse. coxartroxa operata. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. Coxartroza (in diferite faze evolutive). beneficiare. luxatii. tenosinovita.In fapt. urcatul scarilor si pantelor. necesitand exercitii deosebite. . aplicarea termoterapiei. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. reeducarea respiratiei costale. alergarea. capsulita retractila. tendinita calcificanta. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). activitatile de autoingrijire si casnice. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. cat si posturi de drenaj bronsic). Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. rupturi de menisc etc). in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. capsulite. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. impreuna cu metodele kinetice. reflexele de echilibrare si stabilizare. sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. hemiplegia etc. programul de recuperare medicala. scolioze. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). hiperlordoze etc). cat si in afara acestei posturi. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. rupturi etc). Principalele domenii de patologie si afectiuni. osteotomiile. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. scleroza multipla. antiinflamatoare. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. bursita. osteoplastiile de sold. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. deposturari (cifoze. atat mobilitatea. Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. fracturi. controlul si coordonarea respiratiei). precum sechelele posttraumatice (luxatii. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. terapia ocupationala). coordonarile paliative si terapia ocupationala. tendinopatii. rece sau cald. educarea tusei si terapia ocupationala. la statusurile posttraumatice (fracturi. chisturi sinoviale. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). suferinte musculare periarticulare etc). decontracturanta. boala Raynaud. statusul post AVC (hemipareze.

cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. printr-un sistem de fixare. precum artrite. Programe de kinetoterapie (tehnici. arsuri intinse. Astfel. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. miscari pasive sub anestezie etc. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). si anume: activitatea motrice. Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. miozite. scleroza multipla in placi. devieri articulare prin retracturi. Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). entorsa de genunchi. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. artrite sau artroze acutizate. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. rupturi tendinomusculare etc). Scoliozele. patelectomia etc). atela. Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare. De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. manipulari. hiperlordozele. exercitii si metode). sub anestezie. exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare. La randul lor. meniscectomia. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . autopasiva. paralizii. paraplegia. mecanica. a corpului sau a unui segment al acestuia. diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. blocand cel putin o articulatie). Tehnicile. emondajul sau shavingul intraarticular. cifozele. sinovextomia. deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata. aparatul gipsat. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. pasivo-activa. Hemiplegia. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. corsetul etc. traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. orteza. Imobilizarea de contentie. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. precum atela. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). asa cum se intampla in scolioze. luxatii. Spondilita ankilozanta. A). orteza. De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. precum tractiuni. tendinite. status postlaminectomie lombara. pura asiatata. la entorse. fracturile. discopatii etc. in nemiscare. activo-pasiva. boala Parkinson. prin manipulare). De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat.Gonartroza (toate stadiile de evolutie).

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

asigura cresterea rezistentei musculare. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. asigura hipertrofie musculara. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. exercitiile rezistive regresive. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. alaturi de agonisti). In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. Contractia izotonica simpla. exercitiile culturiste etc). controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. Cresterea coordonarii. determinand miscare articulara.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). nu solicita articulatia. Altfel spus. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. ca fiind starea opusa oboselii musculare. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). fiind deci o contractie dinamica. rapiditate de actiune. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. sinergisti. initial compensata. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. ulterior decompensata. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. necesita durate scurte de antrenament. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. nu amelioreaza supletea articulara. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. cu alungire (contractie dinamica excentrica). tehnica fractionata De Lorme-Watkins. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. starea circulatiei musculare. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. poate determina cresterea de forta musculara. fara incarcare. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. integritatea metabolismului muscular.

Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. se va reeduca mobilitatea. deposturari (cifoze. . aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. scleroza multipla. cat si posturi de drenaj bronsic). alergarea. desi poate fi indeplinita si constient. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. terapia ocupationala). controlul si coordonarea respiratiei). educarea tusei si terapia ocupationala. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. In aceasta idee. reeducarea respiratiei diafragmatice. impreuna cu metodele kinetice. fracturi. activitatile de autoingrijire si casnice. coordonarile paliative si terapia ocupationala. inotul sau alt sport terapeutic. cat si in afara acestei posturi. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. tendinopatii. bicicleta ergometrica si covorul rulant. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. In fapt. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. mobilitatea controlata si abilitatea. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. programul de recuperare medicala. capsulite. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. boala Parkinson. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. suferinte musculare periarticulare etc). luxatii. reflexele de echilibrare si stabilizare. lina. stabilitatea. statusul post AVC (hemipareze. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). electroterapia antalgica. scolioze. antiinflamatoare. atat mobilitatea. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). necesitand exercitii deosebite. reeducarea respiratiei costale. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. neuropatiile periferice etc). hiperlordoze etc). rece sau cald. automata. gestualitatea coordonata. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. rupturi etc). beneficiare. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. la statusurile posttraumatice (fracturi. hemiplegii etc). executata in conditii normale. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). Aceste doua obiective se ating mai dificil. chisturi sinoviale. decontracturanta. rupturi de menisc etc). aplicarea termoterapiei. alcatuite dintr-o serie de tehnici. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. urcatul scarilor si pantelor. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara.adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. entorse. biotroficizanta etc) care alcatuiesc.

coxartroxa operata. paraplegia. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. fracturile. arcurile. precum sechelele posttraumatice (luxatii. boala Raynaud. arsuri. unele deficite congenitale. sechele definitive organico-functionale).Principalele domenii de patologie si afectiuni. capsulita retractila. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. unele boli ale aparatului cardiovascular. bursita. contragreutati. • Hemiplegia. scleroza multipla in placi. unele boli de nutritie si metabolism. sinovextomia. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. tendinita calcificanta. in functie de situatie. . cifozele. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. artroplastii. boala Parkinson. Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). status postlaminectomie lombara. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. unele boli ale aparatului respirator. tenotomii. meniscectomia. custile Rocher. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. Scoliozele. entorsa de genunchi. bicicletele ergometrice. bolile functionale ale sistemului nervos. mesele speciale de kinetoterapie. hiperlordozele. tenosinovita. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). fracturi. • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). • • • Spondilita ankilozanta. precum. retracturi algoneurodistrofia etc). osteoplastiile de sold. alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). instalatiile de scripeti. fracturile. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). status postproteza de sold etc). soldul posttraumatic (kuxatii de sold. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. hemiplegia etc. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. patelectomia etc). • Coxartroza (in diferite faze evolutive). sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). Intr-o acceptiune mai larga. emondajul sau shavingul intraarticular. osteotomiile. • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse.

Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. • . RM se retesteaza saptamanal. pana la realizarea miscarii pasive. Sistemul permite prin acelasi montaj. cu scopul de a usura ridicarea greutatilor. O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data. spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. Aparatele insa. Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor. Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului. In practica se folosesc si scripeti mobili. • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. avand si avantajul de a modifica directia unei forte. Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. Apoi. fara vreo schimbare a marimii acestei forte. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). • Aparate pentru miscari pasive. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. pe tot parcursul miscarii. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. cu atat va fi solicitata o forta mai mare).patinele etc. celui inferior. • Miscarea se executa ritmic. sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. • • Aparate pentru masaj mecanic. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. facilitarea acestei miscari. se va incepe cu 1/3 din RM. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). in functie de schema aleasa. In fapt. istoric vorbind. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. trunchiului si miscarilor de balans. Pentru a fi eficienta. pentru fiecare pacient in parte.

Sub aspect mecanic. sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. manipularile verebrale. beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. numita metoda osteopatica. cu consum energetic redus. cat si cele ale articulatiilor periferice. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. cu principii mecanice si fiziologice. plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. cat si cu aplicatii terapeutice probate. putandu-se obtine astfel. In practica kinetologica. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale). Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. evitand deformarea lui ireversibila. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre. resorturile. permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. isi modifica forma. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real. arcurile se pot deforma ireversibil. Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. Drept urmare. Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. in special ale membrului superior. Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. decontractura musculara. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). Recent. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic. Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. sub influenta unei forte externe. coaptare sau decoaptare articulara. arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. • Cresterea amplitudinii de miscare. • . Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare.Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive.

datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare. deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii.Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. La fel. reprezentand directiile de miscare ale coloanei. fara sa depaseasca aceasta limita anatomica. in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. In practica exista astfel. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. Manipularea este considerata un gest precis. localizeaza precis efectul manipularii). la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. De obicei. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate. prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. altfel spus. trebuie sa . De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune. cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune). Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. presiuni urmate de o relaxare rapida). miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. exista manipulari semiindirecte contrate. se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. pana la limita jocului anatomic posibil. precum o stea cu 6 brate. Pentru manipularile in rotatie. Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. manipulari semiindirecte asistate. Pe fondul musculaturii relaxate. De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. manipularea vertebrala. ce necesita un diagnostic corect. segmentul va fi mobilizat. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. si anume.

Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele. Tractiunea se executa cu diferite aparate. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. de alunecare antero-posterioara. de decopatare. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. conduce la distantari intervertebrale. de rotatie. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. • • • • Lombosciatica. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice. genunchii. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. dispozitive sau instalatii. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. • Nevralgia cervicobrahiala. Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . fiind necesare intre 2-6 sedinte. Dorsalgiile cronice sau acute. pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. coatele erc. Nevralgiile sau nevritele de crural. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. infectioasa sau tumorala. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). articulatia pumnului. Cervicalgiile acute si cronice. metatarsofalangienele. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. zilnic sau la 2-3 zile.artroza avansata hiperostozanta. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate.existe cel putin trei directii de miscare libere. osteoporoza avansata. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. metacarpofalangienele. In acel moment se produce vid intratisular.

de origine mecanica. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora). senzatia de lipotimie. contragreutati. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. hipoesteziile etc. tambururi de tractiune. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar. . ligamentelor sau maselor musculare. durerile. cifoze). Persoanele de varsta a treia. pasivo-active sau active. Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. din sezand sau in ortostatism. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare. Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. acute sau cronice. • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase.• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). determinate de afectarea discului. sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere. precum: paresteziile. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. ametelile. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. sa asigure miorelaxare. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze.

Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. Initial. Ulterior. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. compensatorii). clasice. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. • • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. limite de aplicare terapeutica. social si profesional). Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. Starile febrile. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. forta si rezistenta musculara. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. sa fie variata spre a se evita monotonia. -Terapia Ocupationala: definitie. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. Hipotensiune arteriala marcata. sa solicite un efort progresiv. contraindicatii. Anumite psihopatii. precum: . Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. Varsta avansata. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. bilant psihologic.Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. sub aspectul de amplitudine articulara. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. inafara puseului evolutiv. precum cele de munca. coordonare a miscarilor si abilitate. indicatii. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. Unele afectiuni cardiovasculare. sa fie utila. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. clasificare. Sechelele posttraumatice. metodologii de aplicare. poate chiar profesia pacientului. a fost utilizat termenul de ergoterapie. aleasa dintre meseriile de baza. crizele comitiale. pana la vindecarea acesteia. de divertisment etc.

jocuri cu figurine din plumb etc). Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. clasice. precum cele de munca. badmington. compensatorii). • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. familiale etc). precum aruncatul mingiei la cos. de divertisment etc. unele profesionale. Initial. precum desenul. se modifica robinetul la chiuveta. tamplaria. dactilografia etc). scarile rulante. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. social si profesional). precum cartonajul. sa solicite un efort progresiv. marochineria. sa fie variata spre a se evita monotonia. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. golf. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. se adapteaza conducerea automobilului. tipografia. tesutul.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. trasul cu arcul. formate din multitudinea de activitati casnice. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. scrisul. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. sculptura etc). tenisul de masa. • Cele incluse in tehnici de readaptare. sa fie utila. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. recreative. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. gravura. Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. poate chiar profesia pacientului. bilant psihologic. sah cu piese grele. scara autovehiculelor de transport in comun. strungaria. Ulterior. • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. se adapteaza coada de lingura. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. tintar cu piese care se infig in lacas. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. Astfel. aleasa dintre meseriile de baza. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. coordonare a miscarilor si abilitate. pictura. patinaj. • . forta si rezistenta musculara.Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. impletitul nuielelor etc). a fost utilizat termenul de ergoterapie. sub aspectul de amplitudine articulara. hochei etc). sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient.

care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. usor de aplicat si demontat. suplinind functii fiziologice. Definitie. mentine functia segmentului. Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta. confortabile. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute. de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. De asemenea. Ulterior. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale. fara durere. ca factor adjuvant. medicina sportiva. sa fie estetice. Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. in general. pediatria. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL. boli sau a unui defect initial. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume. usor de intretinut. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. apare durerea membrului fantoma. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). Dupa amputatie.Exista . asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. se mai poate realiza si reinplantarea segmentului. nervoase. Protezarea urmeaza unei amputatii. Protezele se deosebesc de orteze. mentine o pozitie. Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. etc. metodologii de aplicare. ajustabile.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. asigurand reducerea feedbackului senzorial. scheletice. Protezele sunt. a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. contraindicatii. el realizeaza mulajele si aplica ortezele. traumatologia. asista la reabilitarea functionala. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. indicatii. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern.-Ortezareasi protezarea. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. a unei infectii. Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. clasificare. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala.acceptate si tolerate de pacient. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. de curatat.

care permite deplasarea usoara. Acestea includ protezele transtibiala. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. motoarele utilizate. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". microprocesoarele de calculator. Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi. in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului. transfemurala. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". In modele mai noi. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca. dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK".De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. prin intermediul electrozilor. sau mai jos de genunchi. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. a genunchiului saua a gleznei.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. de asemenea. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. sau proteza mai sus de genunchi. cu fibre de carbon. sau proteza mai jos de cot. utilizate pe scara larga in procesul de . cum ar fi fibra de carbon. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala. Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului.O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. Amputatii transtibial sunt. hidraulice. Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. legaturile mecanice. utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. In plus. Computerele sunt.patru tipuri principale ale membrelor artificiale. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului. transradiala si transhumerala. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). de obicei. Noi materiale plastice si alte materiale. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural. Aceastea actioneaza prin detectare.

s-au imaginat protezele cognitive care. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate. curativ sau de recuperare. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare. Apoi se ataseaza proteza mobila. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact. ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp. Procesele de reglare neurovegetativă. Iată deci. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. detasabila. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare. Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. După cum se va vedea. numite exoproteze. precum pozitia. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. atentie. iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente. Dar exista si alte proteze care se considera permanente. indicaţiile de trimitere la . spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie. ceea ce permite un design mai sofisticat. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). Recent. Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. forta. poate fi în scop profilactic. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. Balneoclimatoterapie: profilactica. curativa si de recuperare . electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. limbaj sau memorie. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. 5.fabricatie a membrelor.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative. cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. Se mai numeste si endo-exoproteza. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile.

pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism. • Gazele naturale (mofete. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. Această perioadă de timp. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale. Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. apreciată la (15) 18-21 zile. dietoterapie. în acest context. tratamentul fizical-kinetic. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. în schimb. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. renal şi endocrin. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor. printre care cele ale aparatului locomotor. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. • Cure de recuperare medicală. şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. La fel de importantă este. . dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. În plus. se ştie. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. în funcţie de obiectivele urmărite. precum terapia medicamentoasă. • Cure terapeutice. În acest context. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. anumite boli a frigore (precum guturai. • Climatul. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. • Apa Mării Negre. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. o valoare profilactică. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. aşa numitele decade de reacţie. Reducerea efortului fizic. sulfatarii). se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. în trei grupe: • Cure profilactice.tratamentul balnear sunt multiple. ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. sistemului nervos central etc. gripa). Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută.

medicamentos şi balneofizical. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. cu gradul de decompensare funcţională etc. precum diabetul zaharat. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. cardiovasculare. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. condiţiile de repaus. în condiţii de sanatorizare. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său. beneficiind de control medical periodic. În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. dietele lacto-vegetariene. contraindicatii. Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. metodologia tratamentului igieno-dietetic. . dietele hipocalorice sau de reducere. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. Vor fi astfel utilizate. degenerative şi abarticulare.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. clasificare. cu stadiile lor evolutive. boli reumatismale. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. dietele hipolipidice etc. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. al stadiului şi/sau fazei evolutive. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. Specialistul va stabili indicaţia de cură. urinare. Continut. de preferinţă naturali. indicatii. Condiţiile socio- . cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. Vor exista în consecinţă. afecţiunile ginecologice. Diagnosticul este de boală. Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. Diabetul zaharat. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii.infecţii streptococice etc. metodologii de aplicare. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. obiective. sau cele din sfera ORL. o serie de boli digestive etc. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. cu incapacitate de muncă. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. al recidivelor bolilor cronice.

• Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). după cure repetate. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. electromagnetică. contraindicatii . Bolile de nutriţie şi metabolism. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale. tratamentul medicamentos al bolii de fond. alături de prelungirea duratei medii de viaţă. • Terenuri de sport. metodologii de aplicare.profesionale şi familiale actuale crează. Studii de eficienţă economică. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice.8%-37. Studiile asupra rezultatelor în timp. indicatii. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32. solarii. în cazul complicaţiilor bolii. post cură cât şi efecte în timp. lumina. programul de relaxare al pacientului. pe o durată de 18-20 zile. După cum se va vedea. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. . helioterapie. Studiile clinico-experimentale realizate. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren. afecţiunile degenerative. • Săli şi dispozitive pentru masaj. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. precum bolile de nutriţie şi metabolism. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. piste de alergare etc. 9%. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. energia electrică. bicicletă ergometrică. precum căldura. folsindu-se de indicatori de eficienţă. • Amenajări pentru climatoterapie. clasificare. • Buvete pentru crenoterapie.Apele minerale terapeutice: definitie. • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic. • Aparatură de electroterapie. Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne. premisele creşterii morbidităţii. mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat.

sau gaze ca: CO2. În continuare. Considerând definiţia acceptată în balnelogie. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. He. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. normate de fiecare ţară. . Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. bromul. vor trebui să fie considerate printre apele curative. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. la persoanele obeze sau la vârstnici. SH2.Apele minerale naturaleDefiniţii. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. manganul. având însă proprietăţi terapeutice. termalitate sau radioactivitate. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. Compoziţie fizico-chimică. federaţie la care este afiliată şi România. De asemenea. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. s-a văzut. litiul. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. Spre deosebire de apa minerală care. Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul. FIBC. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. bariul. hepatică. siliciul. renală. arseniul. cuprul. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. acea apă naturală care. stronţiul. iodul. peste 1g/l. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. zincul. în proporţii minim necesare. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. SH. iod într-o anumită proporţie. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. aluminiul.

299. Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. de magneziu etc. sulfat de sodiu. precum CO2. Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi.• Conţinut de gaze. 317). prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. magneziul şi fierul. La rândul lor. 298. SH. În prezent. fluorul. După cum am văzut. Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. De cele mai multe ori. utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. SH2. ionii bicarbonic. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă. apele termale. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. nu atât de prezenţa unui element dominant. 299. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. 308. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. calciul. 298.3mg/l hidroarseniat. 298. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. 308. 1mg H2S/l). sulfat şi fosfat. metan. Se definesc astfel. bromul. apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. potasiul. Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi. 317). Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. în concentraţii de minimum 5mg/l (297. He. 299). Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. arsenul. Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală. de calciu. se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. 317). Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. indiferent de conţinutul mineral. . • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare. Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi.

cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. În apa proaspătă de izvor. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. Fierul are origine în mineralele eruptivului. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. fierul se găseşte sub forma lui redusă. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l. La fel ca şi fierul. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. Fierul se găseşte. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. trei dintre oligoelementele prezentate. . Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. elementele prezentate. sub formă de sulfat de magneziu. Originea magneziului este în rocile dolomitice. cel mai adesea. predominând în cele sărate. de exemplu: apele clorurate. intră în categoria apelor oligominerale. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. bicarbonatate şi sulfatate. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. trivalent. Vanadiul. Un conţinut de 1. dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. se oxidează în contactul cu oxigenul. care va conduce la precipitarea fierului. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. manganul. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat.5mg/l defineşte o apă cuproasă. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal. şi anume. când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. De menţionat un fapt foarte important. Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale.

fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. Vom vorbi astfel. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice. el se va regăsi în interiorul celulei. Efectele oligomineralelor. oligoelementele). Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. borul. xantinoxidaza care este molibden dependentă. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. Zincul. precum. pot fi sistematizate astfel: Manganul. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. Gazele dizolvate. Siliciul. depăşesc limitele minime stabilite. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. prezente în apa minerală asupra organismului uman. Dintre acestea. Magneziul. ca urmare a studiului clinico-experimental. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular. participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. îl prezintă siliciul. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. conferite de aşa numitele oligominerale. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. atunci când acestea (gazele. se comportă ca un factor lipotrop. atras fiind. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. în mod activ de către pompa de potasiu. participând la toate reacţiile metabolice. metan. Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental. la fel ca şi magneziul. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. Calciul. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică. Gazele naturale provin atât din reacţii . hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. şi la sinteza proteică. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni. precum şi micro sau oligoelementele. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice.5mg/l. la rândul său. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. dioxid de carbon.

Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale. să devină factor activ. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. În contact cu aerul atomsferic. Apele minerale naturale. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. calciului şi magneziului din apa respectivă. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. existând situaţii în care complexul organic ce se formează.chimice. . dovedite ştiinţific. Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice. În final. la caracterizarea apei minerale respective. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. chiar când compoziţia este analogă. o apă minerală. În literatura de specialitate. în afară de mineralizare. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. Sulful poate precipita. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută. iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. Se vor aprecia. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. Există în acest sens. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. Mai poate avea şi origine vulcanică. apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. acţiuni terapeutice. există adepţi ai teoriei conform căreia. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. Atunci când se pierde în atmosferă. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. de asemenea. Astfel. indiferent de conţinutul mineral. de prezenţa oligoelementelor. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). prin contact prelungit al apei minerale cu aerul. care îi definesc caracteristicile. cu acţiune poluantă. se produce precipitarea fierului.

deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. În primul rând. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. Studiile de specialitate. în apa acidă se găseau în formă solubilă. În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. proces numit şi metaplazie. va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. Individualitatea.). orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă. cât şi de echilibrul ionic al acesteia. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. gazele dizolvate într-o apă minerală. La fel. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii. dovedind o capacitate predominant oxidativă. aluminiu etc. Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. în contact cu aerul. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei. pe măsură ce apele minerale se învechesc. valorile redox ale apei minerale cresc (3032). dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. Potenţialul oxidoreducător al apei naturale. înclăzire artificială. complexitatea şi stabilitatea acesteia. Ulterior. stabilitatea ei. Apele minerale naturale. oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. precum şi implicit. numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. precum calciul şi magneziul care. supramoleculară a apei. precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment. coloizilor secundari. Cele două stări se intercondiţionează reciproc. dând naştere ulterior. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat.

Dr. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. La aceştia se adaugă ionii care. Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice. cât mai ales. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. 8) ape iodurate. sărurile şi ionii componenţi. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. În acest sens. Ţinând cont de cele afirmate. . toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. 3) ape alcaline. fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. 5) ape feruginoase. sulf. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. Prof. N. 7) ape clorurate-sodice. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. nu conţin elemente farmacologice active. După cum se poate uşor deduce. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. Acest tip de ape minerale au în schimb. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. 10) ape sulfatate. La modul general. care. 6) ape arsenicale. 11) ape radioactive. 4) ape alcalinoteroase. precum iod. au în vedere. în primul rând. deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. Această clasificare chimică este şi complexă. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate.rând. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. din punct de vedere terapeutic. Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. de altfel. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe. În acest sens vor fi prezentate pe rând. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. 2) ape carbogazoase. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră. 9) ape sulfuroase. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale. este la rândul ei complexă. deşi în cantitate mică. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal.

Slănic Moldova. c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. Vâlcele etc. pot fi clasificate drept hipotone. Poiana Negri. sub forma băilor carbogazoase. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna. În România. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. Vaţa de Jos (35-37°C). Călan. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă. Bodoc etc. De obicei. Apele minerale clorurate sodice. 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu). Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). Biborţeni. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). precum gaze. e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. Acestea. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. 10. Someşeni (izvorul 1). Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. Apele iodurate utilizate în cură . f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. însă. Deşi se poate face referire la apele iodurate. izotone sau uşor hipertone. precum şi cationii de calciu şi magneziu. Ocna Mureş. de obicei. în apele clorurate-sodice. fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. De asemenea. Apele carbogazoase simple sunt rare. Biborţeni. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. precum şi în cura externă. Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Lipova. feruginoase etc. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. Borsec etc. Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte.2mg/l. nu există ape iodurate pure. Zizin. Geoagiu Băi. Vatra Dornei. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi. h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. Lipova. apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. în realitate. bicarbonatate. De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. sunt de obicei. el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. Lipova. Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad. Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. Bazna. principalele izvoare se găsesc la Borsec. Zizin. ci iodul este prezent. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. cloruratesodice. Ocna Sibiului (izvorul Horia). Băile Olăneşti (izvoarele 4. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte. cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu.7 mg arsen la litru. Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. sulfuroase. Ocna Sibiului etc. Buziaş.Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova.

Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. Hygeea. Ivanda. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. Hercules). i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S. Călimăneşti. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. HS. Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă.64×10-10 Curie la litru de apă. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. Unitatea Mache este egală cu 3. cât şi de clasificarea apelor minerale. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor .internă. La contactul cu aerul atmosferic. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. calcice. Apele minerale naturale. j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. lăptoase. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. Pucioasa etc. ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale. În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. Chimia veche. Băile Olăneşti. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. În cura externă. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. Călimăneşti. regăsindu-se în sol. Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. moderat concentrate şi slab concentrate. precum cele de la Băile Olăneşti. Aceste ape sunt de obicei. aer. atât de caracteristica ionică. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul). concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru. sulfuri). Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. Vaţa de Jos etc. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. apă. hipotone sodice. În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. Sângeorz-Băi. S. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. carbogazoase. apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase. Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice. magneziene şi se indică în cura internă.

au fost propuse de-a lungul timpului. De asemenea. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice. Câmpia de Vest. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8. Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. Zona Carpaţilor Orientali. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%).55 HCO3 56. Kurlov (Kurlow).G. Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective.sau hipertonică). Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. datorită transformării emanaţiei de radiu . ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice. sodică. 555g/l. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. fracţie. conţinutul în gaze şi elemente active. De exemplu. slab bicarbonatată. Câmpia Română. Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută. magneziană. În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică. Depresiunea Getică. diferite forme de reprezentare grafică: coloane. urmează notarea mineralizării totale. prin îmbuteliere şi transport. sulfuroasă. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă. d 2520 / 24h. clorurată.8. în condiţiile naturale de izvor sau foraj. Dobrogea. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor. hipotonă. Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M. Zona Munţilor Apuseni. pH 7. cu o mineralizare totală de 0. dacă este cazul. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. izo. potasică.2.7 mg M 0. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame. ele pot suferi modificări. În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni. Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). Depresiunea Transilvaniei. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-. în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor. se va consemna prezenţa gazelor în apă. Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi. mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. uneori marcate.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. debit de 2520 l/24h şi un pH de 7. Zona Carpaţilor Meridionali. milivali şi procentaj echivalent. atermală (t=15°C). exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică.8 Na 58.3. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât. În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele. K 22.reciproce. şi se va specifica. Apele minerale naturale. formă circulară. Mg 16.9.9 t 15° C . de diferiţi autori. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel. Ulterior. Cl 37.

Acestea din urmă. identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. Echilibrul ionic. Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică. În acest context. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . Etapa clinică este a doua etapă de studiu. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor.în alţi derivaţi mai puţin activi. se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. a crenoterapiei la un anumit bolnav. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică. mai puţin active. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. neutilizabili de către organismul uman. cea a apelor terapeutice. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură. deoarece. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. testării de boală. Apele sulfuroase devin în acelaşi context. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. precum şi la pacienţi. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. Cu alte cuvinte. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. Pentru o mai mare acurateţe. De-a lungul timpului. unde există sursa de apă minerală. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. Acest lucru. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. după cum se va vedea mai departe. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei.

în primul rând. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. depăşind nivelul mucoasei stomacale. după ce apa minerală a ajuns în intestin. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură. sau a unora dintre componentele lor chimice. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. digestive şi hepatobiliare. Indicaţiile şi metodologia de . protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. în studiul apelor minerale administrate în cură internă. În unele forme de utilizare. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. Modificările neuroumorale apar tardiv. inhalaţii. acţiunea este asigurată. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. metabolismului. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. pe primul rând se află. hepatobiliar. Crenoterapia. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure.cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. După cum se poate deduce. În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică. ca atare. efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. în contextul unor numeroase afecţiuni. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori. precum glucidic. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. Cura hidrominerală. prin acţiunea lor locală. Se poate menţiona faptul că. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. fie conţinutul lor în diferite elemente. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. Administrarea lor se poate face în cură internă. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. De asemenea. metabolice şi ale căilor urinare. lipidic.

Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. în cantitate mică. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. Apa fierbinte. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. în cantitate mică. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. Cura hidrominerală se face dimineaţa. Apa rece. Ca urmare. În concluzie. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. pentru a se stimula peristaltismul. Ingestia apei dimineaţa. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut. pe nemâncate. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. de cantitatea apei. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. cât şi motilitatea gastrică. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece. Acest efect nu este direct. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. Apele diuretice reprezintă. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. În cantitate mare. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. Apa rece.Apa caldă. excită secreţia gastrică. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. Dacă apa este servită în timpul mesei. În fapt. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. . pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică. Apa minerală hipertonă. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. o inhibă. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. de concentraţia sa osmotică. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. de timpul şi modul administrării. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. În schimb. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. dimineaţa. Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. apele minerale vor fi ingerate calde. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. rămâne un timp în stomac. asigură o evacuare rapidă a stomacului. după cum se va vedea în continuare. precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv. Cu cât cantitatea de apă este mai mare.

SO4. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. De aici. sunt necesare studii efectuate separat. precum şi de cantitatea lor. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. Astfel. asupra organismului uman. Apa. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. CO2. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. raportat la noul echilibru ionic. acţiunea apelor minerale naturale. după cum urmează: Cl. precum Cl. în urină. precum şi cloraţii. Pe parcursul procesului resorbtiv. Sulfaţii. sulfaţii. K. bromurile şi iodurile. Na. administrate în cură internă. În situaţia apelor minerale hipertone. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. Br. se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. asociat cu reacţii fizico-chimice. un proces complex. cristaloizii din sânge trec în intestin. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. Acest proces resorbtiv este intermitent. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză. Acest fapt. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. Există ape . datorită realităţii conform căreia. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. În acest sens. modificând suplimentar acest proces. La rândul său. Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. până când apa devine izo sau hipotonă. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. Când apa are continut de ioni şi săruri. ca de exemplu. La scurt timp după ingestia apei. Ingestia apei minerale influenţează. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). Acest efect mecanic este cu atât mai evident. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. Efectul va fi orientat. clorurile. Această situaţie persistă. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală). Cationii precum Na. în muşchi şi piele.Ajunse în intestin. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. De exmplu. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. I. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. NO3.

în contextul metabolismului glucidic. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. prin favorizarea activării unora. precum apele sulfatate. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. în care intervine sarcina lor electrică. se explică o serie de acţiuni. Olăneşti. remineralizare şi demineralizare. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. Prin această modificare va influenţa. manganul. influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. Astfel. despre procese de transmineralizare. Puncioasa. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. precum: cea antiinflamatorie. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. pot activa funcţia biliară a ficatului. Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. Se poate vorbi în acest context. în special pe cele de oxidare. în mod secundar. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . precum cel de Ca/K. Apele minerale. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. Unele ape minerale sulfuroase. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. conducând în ansamblu. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică. Sulful stimulează activitatea celulară. În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. De asemenea. Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). Pe parcursul diurezei. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. Mangalia) asupra celulei hepatice. accelerând reacţiile de oxido-reducere. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. Ionii precum fierul. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. în funcţie de compoziţia lor. în special. Apele alcalino-teroase. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. Tipul alimentaţiei sau mai concret. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. la mărirea rezervei alcaline. cu diferenţa respectivă de potenţial. la nivel renal. a eliminării altora. zincul. cuprul. deci un proces de transmineralizare.

Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. De asemenea. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. În suferinţa reumatismală. rezultatele aşteptate vor fi incomplete. numai afecţiunilor cronice. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. reprezintă tratamentul de bază. Există astfel. urmând o schemă terapeutică generală. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. voi reveni într-un capitol separat. în bolile de nutriţie şi metabolism. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. poate influenţa. şi o dietă adecvată. în continuare. în special prin ionul sulf. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia. Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale.dintre celule şi spaţiile extracelulare. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. Asupra acestui subiect. menţionată în literatura de specialitate. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică. în urma ingestiei apei respective. în unele boli de nutriţie şi metabolism. Fără aceasta. cu unele excepţii. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. tuberculoza activă. tehnica de cură. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. prin volumul ei. circulaţia capilară. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. aplicate în cură externă. debilitatea fizică. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. în afecţiunile digestive. recomandate pentru cură internă. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare. neoplaziile. în mod obligatoriu. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. insuficienţele cardiacă şi renală etc. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. . asemănător medicamentelor. căt şi în suferinţele renourinare. şi în mod particular crenoterapia. efectul este dublat de acţiunea băilor. În acest context. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. în avitaminoze. Sunt prezentate. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său. alături de dietoterapie. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc.

înainte de servirea cinei. În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece. după unii autori 40-45’. cea de-a doua la prânz. când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. cea de-a doua priză. Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’. Există situaţii patologice. Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. înaintea micului dejun. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. în acord cu formula Nièvre (Vichy). dimineaţa. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. băută cu doar 30’ înaintea mesei. În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală. pe stomacul gol. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. în total 10-12 tubaje terapeutice.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. repetate. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. înaintea mesei principale. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. ajută evacuarea . Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. iar cea de-a treia. cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. la intervale de 3-4 zile. pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize.3ml/kg corp/doză. Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. ca poziţie de administrare a apei minerale. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. de la izvor. în funcţie de toleranţa pacientului. pe parcursul a 30-40 minute. Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici.

Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general. . gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia. metodologii de aplicare. Termenul de peloid include namolurile sapropelice. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). cand devine friabil. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui. cu cat namolul este mai diluat. ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate. de la ccontinental (Amara. cu atat mai intens. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre.. exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc.acesteia. in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare. In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol. contraindicatii. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. Ocna Sibiului). cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. . Cura balneară. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. clasificare. densitatea care reprezinta consistenta peloidului. contraindicatii. turbe si namoluri minerale de izvor. turbele si pamanturile terapeutice. indicatii. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol). O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. namoluri fosile (Sovata. metodologii de aplicare. in substante minerale si in substante organice.Peloidoterapia: definitie. . termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit. clasificare.Gazele naturale terapeutice (mofete. Lacul Sarat). solfatare): definitie. indicatii.

Terapia s-a nascut in anii '50.). Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente. mica in comparatie cu saline din alta tari. dar si sinuzite. Baile Tusnad. Buzias. 10-12 grade.Polonia. hidrogenul sulfurat. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. Solotvino Slatina . bioxidul de carbon. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. cat si a umiditatii relative (60-75%). cardiace. In mofeteleprin extractie. bronsite cronice. . Wieliczka . contraindicatii. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali.Germania. terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana . Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic.Nu orice salina are calitati terapeutice. in Germania. Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor.Dintre acestea. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii. presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. dermatite alergice.Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului. de inhibare a inflamatiei. 3 in Ucraina etc. metodologie de aplicare. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. o temperatura cam scazuta. indicatii. atat in privinta temperaturii. 5 in Slovacia. metanul si gazele rare. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre.Ucraina etc. fie ca sunt boli renale. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia. de eliminare a acesteia. au contraindicatii la speleoterapie. Balvanyos.Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare. de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii. in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. ceea ce este un avantaj. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei.Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare. sarcina ori boli psihice.Speleoterapia: definitie. Borsec. Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. in special astm bronsic. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni. ce genereaza si disconfort termic. acesta fiind mai greu decat aerul. Actualmente. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. dintre care 17 in Germania. Microclimatul salinelor din Romania este constant.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului. cate 4 in Ungaria si Austria. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . In acelasi timp. fie ca e vorba de post-infarct. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase. unice in Europa. psoriazis. Principalele gaze libere sunt azotul.

focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. senzatii de sufocare. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. Speleoterapia. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. etc. fluidizare a mucoaselor. ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. variatiile de presiune. Prin absortia de catre aceste organe. etc. ragusire. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. alveole pulmonare. Sarea. pornind de la simple raguseli. imunitatea organismului. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. nu trebuie să înlocuiască. anumitor interactiuni electro-chimice. expectoratie ingreunata. 50-70% in diferite alergii. Prin depunerea si absortia ionilor salini. Durata de plutire este conditionata de umiditate. bronhii. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. de pildă. Aerosolii de dimensiuni mici. cavitatile nazale. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. de asemenea. etc. prezente atat la adulti cat mai ales la copii). sub nicio formă. Aflati in atmosfera respirabila. persoane expuse la radiatii ionizante. disconfort respirator. bronhiole. temperatura. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini. bronsite si chiar astm. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica.9 microni. aflate in suspesie intr-un mediu gazos.Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. prin natura sa este o substanta bactericida. care. saptamanilor sau chiar anilor. in principal afectiunile respiratorii. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. 3050% in psoriazis. devenind cronice) si prin a caror prezenta. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer. refacerea elasticitatii membranelor celulelor. bronşita cronică. care provoaca boli si disfunctii respiratorii. eliminarea toxinelor. lichide sau gazoase. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii. respectiv atmosfera. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. . cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule. scade treptat. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice). Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice.5-0. tratamentul practicat în saline. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. cum este. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. datorita efectului gravitational. moleculele de apa din atmosfera. Salinoterapia. faringe. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist. tuse. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii.la 3 sau mai multi ani. curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii.1-0. cei cu marimi intre 0. Pentru alte boli respiratorii.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. miscarea aerului. reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie. turbiditate. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. Prin inhalarea acestor aerosoli. efectele razelor solare.

Pentru astmatici. intre 30 si 60 min/zi. expectorarea pe cale naturala si facila.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. actionand in primul rand direct asupra mucusului. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. sindromul de tunel carpian. indicatii. scurgeri nazale. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: .Neuropatiile periferice. prin absortia lor. etc. etc. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. apa. micro-organisme) iritante. fiind membrana celulelor. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. timp de minim 12 zile. 6. SPI. constand in oxigen. teste specifice de evaluare . Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. 12 zile. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. depinzand de gradul de manifestare a acestora. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. caldura. fie a doua concentratii cu valori diferite. sau ori de cate ori este nevoie. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii. . in curele de intretinere. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. 1 ora /zi. SPE.Durerea neuropata in recuperare. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. timp 24 – 30 zile/cura. evaluare paraclinica . determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei. paralizia de plex brahial. care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. depinzand de gradul de manifestare a bolii. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. cu o durata de repaos de 3-6 luni. cura care poate fi repetata ciclic. de nerv sciatic. Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila. in curele de relaxare. in cazul nostru. timp de 12 – 18 zile/cura. atat de acumularile de materii straine corpului uman. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic. in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. metodologii de aplicare. contraindicatii. timp de 14 – 24 zile/cura. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. expectoratii. Pentru diverse boli respiratorii. Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. In curele preventive. . se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. In curele de remineralizare a organismului. minerale.. Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri.

La timpul respectiv. In mod asemanator. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. In recuperare.M. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. In schimb. in special electronic. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. prin manipularea semnalelor afisate.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului.Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. normale sau anormale. distrofii musculare . Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. (electromiografia). oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice. Suplimentar. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii. In recuperare. scleroza in placi. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. deschisa. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. datorata leziunilor cerebrale. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral.G. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. programe complexe terapeutice si de recuperare. Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor.. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate. boala Parkinson. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop.

antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. Cea mai dominanta forma. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. Biofeedback-ul presiunii sanguine. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. alphafeedback a fost eliminate. • Boala Raynaud. vasculare de tip migrenos. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. . Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. • Ramuri ale medicinii clinice. Totusi. Managementul durerii cronice. generala sau totala este utila in reabilitarea. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. • Incontinenta urinara si fecala. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. durerile cornice de spate sin anxietatea. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. Secundar. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960.manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. exercitii). la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. Biofeedback respirator sau alte tehnici. Relaxarea corporala. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Antrenamentul controlului sfincterian.

• Tratamentul si medicina de recuperare. rectala sau ambele. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate.  Dorsiflexia gleznei. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. La fel.  Extensia soldului cu flexia genunchiului. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. • Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. receptorii cutanati. proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului.  Flexia soldului cu extensia genunchiului. . Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. • Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului). • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie.  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza.  Abductia soldului. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Astfel. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans). EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF.

Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv. distonia oromandibulara.Sindromul de imobilizare prelungita . . reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele.tabloul clinico-functional. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie. la presiune si la schimbarii unghiului articular.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. edem limfatic). Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. • Denervarea nervilor periferici.nervoase. Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . hipertensiv.Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. . spasmul hemifacial. • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: . complexe) . Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului.Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie. BF clinic. 7. In concluzie. periarticulare. in special EMGBF.  Pumn si degete. . este reprezentat de: • Leziunile spinale. Combinatii ale miscarilor membrului. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . vasculo . caruia i se asociaza blefarospasmul. • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. Biofeedbackul in alte situatii.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare. varice membre. Scleroza multipla. Distonia si dischinezia. recunoaste drept principala si sigura aplicatie. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.

a coordonarii miscarilor. vocational si educational maxim. Specialistul in psihologie. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti. • Specialistul in terapie recreationala. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. realizarea evaluarilor functionale initiale. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). Asistentul social. psihologic. a fortei si rezistentei musculare. social. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor. Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala . Specialistul logoped.. de etapa si finale etc). asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. recuperarea mersului. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. aplicarea procedurilor de fizioterapie. vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza. educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. integrate in efortul colectiv. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. organizatia functionand pe nivele ierarhice. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. fiecare persoana are responsabilitati individuale. a sensibilitatii. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. utilizarea dispozitivelor de mers. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal. social sau emotional. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. . in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical. • Specialistul in orteze si proteze.Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. IMC. Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic.

mişcărilor coreo-atetozice. O influenţă favorabilă este înregistrată. crampelor. etc. de obicei profesional (contracţie fazică). care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. B. A. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale. semnificatia pentru unghiul util. specialistul in aparatura medicala de specialitate etc. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. convulsiilor. hemiplegii. protezare maxilofaciala. specialistul in medicina dentara. . ticurilor. fasciculaţiilor musculare. kinetoterapia de recuperare. specialistul in audiologie. blocaj articular. redoare articulara. câştigul funcţional este moderat. paraplegii). sunt prezentate într-o succesiune logică.• • Consilierul vocational. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. precum: dieteticianul. de exemplu. Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. anchiloza. Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite. în cadrul parkinsonismului. C. Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. . organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. Din punct de vedere clinic. Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice. Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. În continuare. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice. Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte. Alti specialisti. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . stabileste obiectivele de indeplinit. în sens restrâns. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. miocloniilor.

etc. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. Alături de sindroamele motorii prezentate. Cu alte cuvinte. preciziei. A. Cu alte cuvinte. intensităţii. reducerea consumului de O2. Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia .Din punct de vedere clinic. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. apraxia mersului). ataxie. placa motorie etc. a înotătorului. a pianistului. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. de exemplu. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. fusul muscular. Se poate vorbi despre apraxii globale. având metodologie diferită. Se ştie că un muşchi. tremurături. la fel stria\iile. ataxie şi discoordonare. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). nu scade numărul de fibre musculare. Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. etc. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. Se pot întâlni tulburări de echilibru. Structura fibrei musculare este conservată. vitezei. E. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. a simţului kinestezic. limitelor unei mişcări voluntare [1]. mişcarea este inadecvată scopului propus. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. În unele situaţii. mult mai complexe. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. dissinergii musculare. Într-o apraxie. a dansatorului. în urma afectării structurilor nervoase. D. incoordonarea mişcărilor. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. folosim termenul de crampă: a scriitorului. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. motilitatea este mai puţin afectată. deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. ci diametrul lor. pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. etc. prin nefuncţionare. pentru a defini aceste situaţii. În cazul în care este compromisă exterocepţia. motor sau de reglare. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. precum şi tulburări de sensibilitate pură. poziţiei). imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale.

Atât contractura antalgică. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. Cauzele care duc la contractura algică. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. Retractura musculară. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. Contractura musculară se poate clasifica. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. paroxistică sau permanentă”. Contractura miotatică. punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. Contractura algică este deci primară. ruptura fibrelor musculare. cât şi cea algică. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară. un hematom. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. pot fi : ischemia locală. reversibilă sau fixă. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen. Cu alte cuvinte.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. etc). alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1]. dureroasă sau nedureroasă. fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. depozit calcar. Contractura congenitală disontogenetică. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. după cum urmează: Contractura miostatică. Dacă. etc. precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). poate exista o contractură funcţională şi una organizată. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. o articulaţie dureroasă). Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută. . o leziune directă (lovitură. B. este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. reprezintă suportul spasticităţii. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă. sunt condiţionate reflex. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice.

Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. A. retractură musculară. prin intermediul buclei gama. de la caz la caz. în aceste cazuri. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. începută precoce. pierderea forţei musculare. Distrofia musculară. condiţionată genetic. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. D. dacă se lucrează cu insistenţă. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi. cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1].Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. În final. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. atunci când există o cauză neurologică centrală. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. De asemenea. hiperreflectivitate osteotendinoasă. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). impusă. Ca urmare. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. hiperactivitatea reflexelor de flexie. Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. din punct de vedere morfologic. fiziologică nerv-muşchi. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. Kinetoterapia de recuperare trebuie. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. . Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. În celelalte situaţii. Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. C. va obosi mai repede. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. Fie că. Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare. are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. putem întârzia instalarea oboselii musculare. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie). fiind rotaţii longitudinale ale braţului. cât şi cea de flexie. -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). Mişcarea activă măsoară 50-60°. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. ca şi pronaţia. Atât mişcarea de extensie. rotaţie 0°. humeroradială. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). dacă se porneşte de la poziţia anatomică. -supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. membrul superior (brahial). B. fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. cu mâna în semipronaţie. Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. în plan sagital. -rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. D. C. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. Atât abducţia. Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. în plan frontal. respectiv pasiv. ca atunci când scriem. realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°. pe o axă ce trece transversal prin cot.-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). ca şi flexia. cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. se realizează pe axa transversală. Circumducţia este o mişcare complexă. Extensia (are. abducţie 60°. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. .

Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. în plan frontal. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. Pasiv. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. Iată. articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse. mişcare posibilă cu degetele extinse. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale. Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. E. -extensia. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. Extensia este variabilă. În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . pe larg. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°. Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). atingând la unele persoane valoarea de 20°. fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. valorile pot creşte. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. Flexia activă ajunge până la 90-100°. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°. pe un ax transversal. în funcţie de articulaţia testată. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu.

-extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. în plan sagital. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). -abducţia are valoarea medie de 45°. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. paralelă cu palma. mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°. Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus. realizată prin combinarea abducţiei. asemănător articulaţiei umărului. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. -rotaţia axială. -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului). pe axa sagitală a şoldului. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. -extensia propriu-zisă nu există. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). În mod pasiv ajunge la 145-150°. se poate ajunge la 60°. ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. -flexia (mişcarea în plan frontal. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. crescând în situaţia pasivă. Acestea sunt: -flexia. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°.-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. Poziţia de repaus articular este în flexie 30°. Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate. Abducţia-adducţia se execută în plan frontal.extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat). Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. este posibilă o adducţie până la 30°. sintetice. care baleiază policele de-a latul palmei. . abducţie 30° şi rotaţie externă. F.

Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. o artrodie strânsă. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. de mişcarea de rotaţie internă-externă. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. deoarece este relaxat tricepsul sural. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. Poziţia de repaus este de 15-20° extensie. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. interfalangiene). evidenţiate doar pasiv. metatarsofalangiene. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). intertarsiene. -extensia propriu-zisă este 0. se poate înregistra o flexie de 160°. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. Această mişcare se asociază. I. sunt complexe. care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. mediotarsiană. Articulaţia nefiind perfect transversală. din poziţie de decubit ventral. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. tarsometatarsiană. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. dinăuntru-înafară. oblică dinainte-înapoi. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. de sus-în jos (axa Henke): . Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. la cea externă piciorul deviază în afară. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. Pasiv. Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. fără să poată fi testate. intermetatarsiene.G. Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. oscilând în jurul unei axe imaginare. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. la rotaţia internă piciorul deviază intern. care permite mişcarea de flexie-extensie. în mişcarea de flexie. cu genunchiul flectat la 90°. H. piciorul deviază în adducţie. Amplitudinea este foarte mică. care participă la mişcările genunchiului. în jurul axei transversale. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. Dacă.

La fel. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. atât în mod activ. -flexia. de-a lungul spinelor vertebrale. cât şi pasiv este 0°. articulaţiile intertarsiene. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. -rotaţie în jurul unui ax vertical. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. în rectitudine. Din considerente didactice. -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. posterioare si laterale. fiind realizată mai ales pasiv. au rol static. a. . după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. de susţinere a piciorului. b. în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal. având drept repere: a. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. acestea din urmă. -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. care cade de la protuberanţa occipitală. are o valoare de 30-40°. Articulaţiile intermetatarsiene. sunt limitate. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). -îndepărtare-apropiere între două vertebre. poate atinge valoarea de 90°. Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). -eversia (asociază pronaţia. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°. nu permit mişcarea la nivelul lor. verticala firului cu plumb. realizată mai ales pasiv. -extensia din poziţie anatomică. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. b. strânse.

e. Testingul coloanei cervicale arată: a. procese fibrotice extensive. verticala care trece prin tragus. flexia 110-135°. extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). . flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. calculate radiologic.c. în funcţie de mişcarea urmărită: a. c. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare. de exemplu: afecţiuni osoase. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). d. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. c. lateralitatea 60-80°. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). d. d. extensia limitat la 20-30°. rotaţia 70-105°. prin faţa anterioară a umărului. Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său. b. b. c. d. zona dorsală medie. pe baza înclinării platourilor vertebrale. marginea anterioară a marelui trohanter. b. extensia 50-70°. etc. Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte. prezentate mai sus). lateralitatea. occiputului. dorsală (35°) şi lombară (50°). flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară). Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. în consecinţă. valorile maxime ale acestora sunt: a. apreciat la 20-35°. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori.).

în condiţii biologice optime. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. în cadrul unei metodologii complexe. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă. menţionate mai sus. Ştim că forţa exprimă în fapt.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). Din punct de vedere biologic. trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior. acela al creşterii forţei musculare. deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. în funcţie de metoda de lucru. forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. propunem un mic glosar. este şi redoarea strânsă postimobilizare. tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. În mod practic. Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. în special. . care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte. pe de altă parte. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat. să o dezvolte un muşchi. O altă situaţie. se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. care se va studia în contextul altui obiectiv important. În concluzie. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. doar un sportiv de înaltă performanţă. Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. De la caz la caz. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. adaptate la caz. alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). etc. chirurgie plastică şi reparatorie. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi.) şi ulterior. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. sau forţa limită pe care ar putea. de cele mai multe ori pur teoretică. putându-se apropia de ea. Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). forţa este o calitate fizică a individului. Acest parametru este măsurabil. des întâlnită în practica medicală. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului.

Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. Se utilizează exerciţii cu încărcare. a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular. se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. obţinută prin exerciţii adecvate. reprezintă "excitantul biologic". . reciproca nu este obligatorie. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii. Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Numărul fibrelor musculare rămâne constant. Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică. O hipertrofie musculară. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă. Aceasta este considerată a fi forţa absolută. Ea depinde de o serie de factori. necesar creşterii forţei musculare. Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. Pe parcursul unei contracţii uşoare. Cu alte cuvinte. Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă.

enunţat de Hanneman. etc. este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate. diametrul axonului. În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. se constată o activitate asincronă a UM. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior. Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi. Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. Ulterior.). hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute. Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice. raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. intervine "factorul muscular" şi anume. Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare. ceea ce duce la o contracţie lină. În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor. d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. când există o motivaţie deosebită. precum: dimensiunile stromei neuronale. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. f) Raportul forţă-velocitate .

Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. este scurtat. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare. Un astfel de muşchi. precum şi printr-o "tensiune de repaus". ajungând la "lungimea de echilibru". etc. când tensiunea în muşchi devine zero. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus". în special. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. electrice. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului. nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero).Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. metodă revizuită în 1946. etc. El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută). când este cazul. în el apare o "tensiune de alungire". Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. care recurg la aparate mecanice. stimulodetecţia. tensiunea sau forţa activă va scădea. la nivelul fibrelor sale. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. etc. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". care poate fi găsit în orice manual de specialitate. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). . Dacă muşchiul este alungit în continuare. Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. este stimulat. neurologici şi reumatici. peste lungimea lui tisulară normală. cum sunt: EMG. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară. dacă este secţionat. Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru".

Dacă mişcarea nu este completă. alături de cel articular. fără altă contrarezistenţă. egală cu valoarea forţei normale. valoarea forţei musculare este de -2. -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. lemn talcat. în punctul de maximă amplitudine. Trebuie să avem în vedere faptul că. deşi s-a exclus gravitaţia. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi. sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. se va ţine cont în apreciere. complet. Se vor utiliza planuri de alunecare. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. de vârstă. Există unele situaţii de graniţă. etc. În acest context. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal.În continuare. -Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. în fapt. etc. împreună cu expresia lor clinicofuncţională. cum ar fi plăci de plastic. gradul de antrenament al individului. segmentul contra unei rezistenţe medii. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. să se obişnuiască executarea testingului muscular. sunt prezentate valorile forţei musculare. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. o mişcare contra gravitaţiei. în practica curentă. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea. a unei rezistenţe mai mici. Este bine ca. în special. doar dacă se exclude gravitaţia. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. Pacientul. va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. masa musculară. -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. între gradele de forţă 3 şi 2. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . sex. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare. ci la sfârşitul cursei. Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare.

rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. echilibrul neuroendocrinometabolic. Ulterior. Este faza oboselii compensate. schimbarea mimicii. Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. Aceasta din urmă. ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. etc. Urmărind pacientul. în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. vom constata că. Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii. o rezistenţă emoţională). ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. Prin acesta se înţelege. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). valoarea circulaţiei musculare. etc. starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională.stabili atât diagnosticul. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. gradul de participare al SNC (motivaţie. care se repetă cu un anumit ritm) este diferit. a întregului organism. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). etc. nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. cu tot efortul volitional. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. Cu alte cuvinte. La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. iar pe de altă parte. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. dispnee de efort. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). o rezistenţă neuropsihică. în contextul kinetoterapiei de recuperare. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . Ca să putem aprecia rezistenţa musculară. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. Pornind de la cele afirmate anterior. tahicardie. integritatea metabolismului muscular. de cea de rezistenţă generală. la un moment dat. raportată la forţa maximă de contracţie.

alergarea. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). dezadaptarea organismului la efort. În aceast` situa\ie. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. ea se poate deci “antrena”. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze. ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. executată în condiţii normale. controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor. sportul terapeutic.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. orice efort fizic este dificil de realizat. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. controlului şi echilibrului. Creşterea coordonării. sedentarii). În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. lină. etc. a stabilităţii. Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. alături de alte metode ale medicinii fizice. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. Ca mijloc terapeutic. în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. Există 3 categorii de pacienţi. terapia ocupaţională. putem folosi termenul de reantrenare la efort. va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. Dezvoltarea coordonării duce . metabolice.). urcatul scărilor şi pantelor. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Astfel. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. musculare. a mobilităţii controlate şi abilităţii. activităţile de autoîngrijire şi casnice. sindroame posttuberculoase. însă mişcarea nu va fi la fel de lină.). Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor. care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. etc. etc. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare. de exemplu). bicicleta ergometrică şi covorul rulant. La aceştia. vom recurge la kinetoterapia de recuperare. Altfel spus. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. înotul. după cum urmează: mersul. O activitate coordonată este automată. Cu alte cuvinte.

cu intrarea în acţiune a sinergiştilor. dacă sunt de durată. Relaxarea generală este un proces autonom. închizând astfel un cerc vicios. Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. cât cea parţială a unui segment. medicamente. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat. -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. rămân fixate. patrupedia). Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. Cu alte cuvinte. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate. Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. masajul. însă defavorabile. cu alte cuvinte. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. muşchi. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). B. intrinsec (relaxarea intrinsecă). -compensaţie.la precizia mişcărilor. ce apare când un grup muscular este hipoton. deşi este apt. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. se organizează. În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. care vor modifica mişcările. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. extrinsec (relaxare extrinsecă). Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. În final. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. Deposturările şi dezalinierile corpului. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. ceea ce presupune o economisire de efort muscular. în mod activ. trebuie redobândit controlul coordonării. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. De asemenea. atât stării de tensiune musculară crescute. deprinderile motorii se pot pierde. Mişcările sunt executate liber. Ele trebuie redobândite. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). A. grup muscular. termoterapie. ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. . apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. cât şi stării psihice tensionate. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton.

se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. indiferent de cauza. atât afecţiunilor bronhopulmonare. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare.6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. cu un travaliu respirator cât mai redus. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. 50% din populatie prezinta dureri cervicale. gimnastică corectoare.Evaluarea durerii. posturare. educarea tusei. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. Gimnastica corectoare se adresează.disfunctie • Durerea acuta. relatia durere. 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat. Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte . • Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros. antrenamentul la efort dozat. simptomatologie . Este important de reţinut faptul că. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. 1. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului. reeducarea respiratorie. scala analoga vizuala. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. • Este un semnal de alarma al organismului.-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective). din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. recurgând la o serie de tehnici.

inflamator. Osul • fractura (traumatism acut. oboseala inflamatie. hemangiom. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. Nervul compresiune (a radacinii nervoase. etc) 2. iradiere. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4. dislocare) lichidul sinovial (guta. ruptura contractura slabiciune. osteom. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. modul de a sedea. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. pseudoguta. inflamatie. intensitate.auriculara dureroasa. de stress. tendonul supraintindere. burse (inflamatie. infectie. Biomecanica . etc) 5. de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. etc) ligamente (ruptura. disfunctii oculare dureroase. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit. degenerare. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. durata. Muschiul. infectios. durere forntala. intindere. contractura) capsula.

testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid. dupa caz). Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece. semnul Tinel. deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. electroterapie. Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) . VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile. Recele este util in durerea acuta. etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). CPK. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe. determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. sindroamele de entrapment ale nervilor periferici.anormalitate de postura suprasolicitare. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. radiculopatile. semne de inflamatie articulara. miopatiile sau miozita. ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. scaderea gradului de mobilitate. se examineaza articulatiile. ale tendoanelor sau ligamentelor EMG.

lovituri de cutit. edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere. Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie. urmate de relaxare. Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. 3. ligament.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie. etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut). jena. ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. etc) . cand a fost episodul anterior. inflamatie.5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare.

tricipital C7-8) . Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). cracmente. contractura musculara cefalalgii. caldura superficiala in subacut: mobilizare. telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate. E (extensie). terapie educationala. senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa. spondilita. postura. hernie sau inflamatie artrita spondiloza. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). activa. activa libera si activa contrarezistiva. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. 2. purtarea/nu a corsetului. abces Tratament in acut: repaus. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie). stenoza canal medular. crepitatii. rotatii se palpeaza musculatura. dislocare.Examenul clinic se observa semne tegumentare. pasiva. extensor lung al halucelui (L5). triceps C6-7. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5. biceps C5-6. ginecologica osteoporoza cu fractura. precum MM (mielom multiplu). senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. TBC. metastaze osoase infectie: SIDA. tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. analgetice. lateralitate. extensori ai pumnului C6-7. fizioterapie.

alte tulburari de mobilizare. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. hernie. exercitii de flexibilitate. posturi. transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. analgetice). mialgii virale infectioase. slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). retrocolis Tratament in acut: repaus. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii. caldura superficiala in subacut: mobilizare. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. metastaze osoase osteoporoza. anemie. urmarirea periodica a pacientului. contractura -musculara afectare discala -degenerativa. depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. postura corectata. analgetice. fizioterapie. terapie educationala. masaj muscular. antecolis. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. AINS. injectii si sprayuri aplicate local. garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara. infectii.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. de constrictie. subluxatie suferinta psihogena torticolis. conditionare aerobica. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. inflamatie artrita spondiloza. . dislocare. fracturi.

vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. de comunicare. persoana independenta etc. deposturarea coloanei vertebrale etc. un pacient nu poate deschide usa. pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste. tata. situationala etc. Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar. intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic. normala pentru individul in cauza. economic. Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa. nu se poate alimenta diversificat etc. nu poate merge fara a fi asistat la mers. accidentelor sau traumatismelor. ocupational. Se poate vorbi astfel. incoordonarea miscarilor. partener de afacere. Se vorbeste astfel. nu poate conduce masina. pentru un interpret de muzica. de autoingrijire. nu mai poate fi sot. relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. psihologice sau anatomice. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. tesut etc). cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. de integrare sociala etc. profesional. Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. cu sexul. student. . Aceasta conduce la handicap profesional. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional. incapacitate si handicap. De exemplu. despre un handicap educational. despre incapacitati de locomotie. sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. muncitor. conditiile sociale si culturale proprii. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. scaderea auzului. Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. familial. nu pronunta corect cuvintele. reducerea mobilitatii unei articulatii. Deci. nu se poate aseza pe scaun. aparat sau sistem. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. Pornind de la cele prezentate. Diagnosticul este clinic. Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. De exemplu. organ. de dexteritate. perderea de forta musculara. cand acestea intra in conflict cu mediul social.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale).Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. profesional si familial al persoanei respective. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ.

Laserterapia. terapia educationala etc. bine cunoscute. Spre deosebire de alte specialitati medicale. la pacientul in cauza. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular). terapia ocupationala. permitand intr-o prima etapa. inclusiv obezitatea etc. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. Kinetoterapia. Principii de diagnostic clinico-functional. • • • • • • Electroterapia. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. Afectiunile psihice. . metabolice. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate. incapacitate. auzul). protezarea auzului. serie de modalitati terapeutice adjuvante. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. digestive. inclusiv surdo-mutitatea. vederii. precum biofeedback-ul. handicap) la o independenta fizica. endocrine. alaturi de cele clasice. Afectiunile senzoriale (vazul. stabilind obiectivele de indeplinit. psihoterapia. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. Limitat. identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. Masajul terapeutic. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. Hidroterapia. mijloacele.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. incapacitate si handicap. urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. renourinare. mentala. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman. Afectiunile respiratorii cronice. inclusiv tulburarile de vorbire. Afectiunile cardiovasculare. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. afectiunile dermatologice. specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala.

urechilor. examenul neurologic si cel functional. a regiunii abdominale. a gatului. a vaselor periferice. apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. inclusiv activitatile de autoingrijire. posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. Drept urmare. regiunii precordiale si inimii. scaun cu rotile. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. cat si la cel obiectiv. Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. palpare. In acest context. examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului . Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. maxim posibila. asistenta tehnica si umana de specialitate. toracelui. a sistemului genitourinar si rectului. a sistemului musculoscheletal. psihologic si intelectual. trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. ochilor. dispozitive de electrostimulare. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati. nasului. Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. baston etc). gurii si fundului de gat. proteze. • Identificarea restantului fizic. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. deplasare). • Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. percutie si auscultatie). tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. in sine. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. examinarea capului. carje. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare.sociala si economica. • Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. posibilitatile reale de rezolvare.

deformarile articulare. articulatie. in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata. Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. palparea. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). cicatrici. Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . gradul de mobilitate obtinut este unul activ. tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. amputatia unui segment. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. cu care se compara cele reale. Valorile ideale. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. edem. cat si ligamentele de vecinatate. congestie. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. cifoza accentuata. iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. conditia fizica. inflamatie. • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii. precum os.si de fiecare element constituient. contextul genetic. reprezinta o valoare medie propusa. • Fortele care solicita permanent articulatia. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. Acesti factori tin de varsta. hiperlordoza. precum si alte manifestari insotitoare. hipertrofie sau ruptura musculara. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. fasciculatii musculare. Tonusul si forta musculara si ligamentara. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. deformarea tesutului moale. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). tendon si muschi. Inspectia poate identifica scoliozele. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. stabilizarea miscarii. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. slabeste capsula articulara. atunci pozitia de start. obezitatea. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. obtinute de la pacienti. De exemplu. Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. ligament. Cand pacientul nu participa la evaluare. evaluare a programului de reeducare functionala efectuat. In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. atrofie musculara. sex. cartilaj. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. Uneori.

cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. conducand la instabilitate articulara. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. starea de oboseala a pacientului. Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic. nu apare schita de contractie. intr-o neuropatie periferica. in functie de varsta. Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. nefiind urmata de miscarea segmentului. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare. numit si unghi util de miscare. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic. blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. Valorile obtinute difera insa. muschiul fiind practic denervat. Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta.partea fortelor normale si anormale. • Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara. cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic. lipsa de intelegere a testarii efectuate. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. cat si asocierea datelor bilantului articular. cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara. asociata. teama. sistem care foloseste scala de la 0-5. prezenta sindromului dureros. De exemplu. redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). • Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. . ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. nici in masa musculara. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. forta si rezistenta muschiului. sex. sociale si profesionale. fortei si rezistentei musculare la efort.

Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez. a lipsei de orientare stanga-dreapta. IX. a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. a coordonarii miscarilor. X). vagul (X). glosofaringianul (IX). nivelele de dependenta sunt: • Independenta. Nevoia de control sau supervizare. X. evaluarea reflexelor. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. a integrarii motorii centrale. a nervilor cranieni. de a se mobiliza in pat. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. X. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. IX. mecanica) sau nevoia unui insotitor. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. constatarea apraxiei. XII) si functia de deglutitie (IX. In lumina celor prezentate. cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. de a-si asigura igiena si toaleta personala. expresia faciala (VII). elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. a functiei de vorbire si a limbajului. examinarea fizica a fost efectuata. • Nevoia de asistenta. evidentierea miscarilor involuntare. precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. aprecierea senzatiilor si perceptiei. de a se imbraca. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului. evidentierea spasticitatii. de a-si asigura transferurile. specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. de a conduce vehicule. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard. • Dependenta totala de alta persoana. Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. de a merge. precum si tipul de asistenta (umana. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. tehnica. In ceea ce priveste reflexele.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. XII). progresele obtinute. cand este nevoie de ajutorul minim. rezultatele notate. asupra statusului functional al pacientului. In ceea ce priveste nervii cranieni. spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. In contextul prezentat. din momentul in care a fost identificata. Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • .

Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. fie cu electrozi ac. Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. in cazul de fata). precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. precum tehnici de relaxare (training autogen. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. hipnoza etc. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. mecanisme de actiune.Electrostimularea. In aceasta idee. electroanalgezia. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. Durerea este un simptom. fizioterapie. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. cea nemedicamentoasa (TENS. biofeedback etc). cat si o serie de tehnici complementare. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. precum terapia medicamentoasa. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). electrostimulare cerebrala profunda etc). TENS sau SNET. masaj. meloterapie etc). Ulterior. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. magnetoterapie. electrostimulare spinala. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. implantati in apropierea acestor trasee. metode de conditionare (ergoterapie. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. alcatuind caile durerii. kinetoterapie. laserterapie. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii . Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate).

dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). daca este anodul. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. TENS sau SNET. asupra maduvei spinarii. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. 2. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. precum: 1. de diferite cauze. deci pe cai descendente). Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. . adica pe un proces de control axonal. Apare astfel teoria controlului de poarta. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. Termenul de stimulare folosit. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. 3. precum: curentii diadinamici. In acest mod. 4. undele sunt negative). In mod particular. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. disestezii de denervare). undele sunt pozitive iar daca este catodul. Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. curentii Trabert. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. Stimularea nervoasa electrica transcutanata. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. produce la nivel medular (corn posterior. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ.(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. Pornind de la cele cunoscute. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. rapid conducatoare. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. nespecifice pentru durere. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala.

sindromul picioarelor obosite. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. durata impulsului este de 60-150 µsec). (electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. mielinice. durata este lunga. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). intensitatea curentului de stimulare este inalta. care. tolerabilitatea este buna. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. in maximum 20 min.. efectele anlgezice. Electropunctura. cicatricile dureroase. fibrele stimulate sunt cele groase. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. atunci cand este comprimat. analgezia fiind reversibila medicamentos. durata scurta de stimulare este relativ scurta. unele forme de cervocobrahialgii. deja descrisa.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. cefaleeea musculotensiva. Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. Pe durata stimularii. lombosciatopatiile. la fiecare 5-15 min. locul actiunii este zone superioara. . corespund punctelor de acupunctura. durata de stimulare este 30-60 min.Undele bifazice (ambii poli sunt activi). devine dureros si daca este suficient de sensibil. analgezia dureaza relativ putin. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. fibrele stimulate sunt cele motorii. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. Aceste puncte. numite puncte trigger. in mare parte. ca si cele de acupunctura. analgezia nefiind reversibila medicamentos. intensitatea intre 10-30 mA. fara sa fie insotita de contractii musculare. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. stimularii se reduce intensitatea curentului. Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. 30-120 min. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. Undele bifazice cu o dominanta.

Daca exista o revenire a durerii spontane. traheotomie. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. Durerea posttraumatisme in antecedente. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. de 2-6 ore. se constata si efecte vasodilatatoare. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. intensitatea trebuie redusa. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. in limitele posibilului. . Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. durata fiind mai mare. putandu-se repeta pe durata unei zile. situate la limita suportabilitatii. Ca urmare a terapiei aplicate. uneori chiar de pacienrul insusi. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. dureri viscerale sau neoplazice. dupa rahianestezie. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. exista posibilitatea disparitiei durerii. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. laminectomie. Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. Durerea cronica la persoanele varstnice. la cei ce sufera de probleme psihice majore. Daca insa. post chirurgie ortopedica. in situatia in care acestea au esuat. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. Aditional. sub nivelul asteptat. Durerea cronica. puternice. dupa laparotomie. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. fara sa se intrerupa simularea. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. Prezenta factorilor de natura psihica. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. se va reduce intensitatea curentului. Intensitatea curentului se va creste progresiv. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. Angina pectorala. datorita sensibilitatii pacientului. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. senzatia poate deveni neplacuta.

greu de localizat. Durerile postanestezie. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. Starile dureroase posttarumatice. Regiunile cutanate anestezice. Durerile din afectiunile neurologice periferice. neuropatiile metabolice (diabetica. precum cea a controlului . durerea viscerala. Sindromul algic care insoteste anuriile. Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. cefaleea vasculara. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa).Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Durerile psihogene. transmitere si perceptie centrala a durerii. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). laringelui. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). Cicatricele si sindromul aderential postoperator. durerea difuza. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. Sindromul algic din carcinoame. Nevralgiile postherpetice. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. alcoolica). anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. pacientii care consuma opiacee.

in mare parte. Neoplaziile. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. punctelor din acupunctura). cervicobrahialgii. cu o pondere de 80%.portii la nivel medular (teoria numita gate-control. numite puncte trigger (care corespund. cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. psihonevrozele depresive. lombosciatopatii cefalee. identice celor din acupunctura. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. fiabile si sigure. durere posttraumatism in antecedente. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. Afectiunile psihice precum. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. . mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. schizofrenia. SNET sau TENS. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe. Tehnica este nedureroasa. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. durere a partilor moi periarticulare etc). Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). -sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. este o metoda fiziologica. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. secundare si nedorite minime. poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. netraumatizanta. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. de tip electropunctura). Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. Sarcina. durere musculara. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. durerile datorate leziunilor nervoase). cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru.

care au un diametru de 1-2 mm. ambele aflate in pozitie verticala. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. din pozitie oblica. In functie de indicatie. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. luminoasa. . tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. leziuni. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. pana la 8). energic. aflate pe meridianele de acupunctura. cu varful degetului. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. superficial. Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc. pana la disparitia durerii. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. Se va masa sau se va apasa circular. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. de catre Melzak si Wall. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. in sens opus acelor de ceasornic. incalzita corespunzator. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. Indiferent de suferinta. in sensul de rotatie al acelor de ceasornic.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. in timp ce acupunctura foloseste ace. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. pereche. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. bataturi. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. profund. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. se maseaza sau se apasa prin insurubare. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. fiecare manevra avand o durata scurta. numit presiunea. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite. sa aiba o pozitie comoda. grefon tegumentar sau tumori. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. fara eruptii. Astfel. cu blandete. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. si mai putina importanta sensului miscarilor. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. ambele maini libere si sanatoase. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. deoarece. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile. cicatrici. Aflata la polul opus. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere.

pana la disparitia sa totala. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia. bine executate. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv. a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. Presopunctura poate fi folosita ocazional. Sindromul alergic. Presopunctura corect executata. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. celor in stare de ebrietate. Intre cure. constipatiile. aerocolia. sindromul dispeptic. tranchilizante. timp de 5-7 secunde. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. in urma careia durerile dispar complet. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. aceste metode raman fara rezultat. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. Alcoolismul si tabagismul. Odata ce leziunea s-a constituit. Insomnii. de echilibrare a energiilor si una locala. cat si relaxarea se executa succesiv. Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. sindromul diareic. Atat presiunea. cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). drept pentru care tratamentul se intrerupe. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. se va pastra un interval de doua saptamani. Pe acesta cale. timp de cateva minute. putandu-se practica mai multe cure. spre deosebire de iarna. celor cu psihopatii. Nu se va efectua presopunctura dupa masa. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. Manevra consta in presiuni continue. de 3-4 secunde. precum: Sindromul migrenos. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. Pe parcursul procedurii. asemanatoare cu presopunctura. Tulburarile psihice minore. hipnotice. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar. De asemenea. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. pacientului i se poate altera starea generala. indigestia etc). in proportie de 80%. . gravidelor in ultimele luni de sarcina. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. in functie de boala. in special primavara si toamna. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. Durerile din bolile reumatice.

. aplicarea de programe de recuperare . Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica. paralizia faciala). Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. hipertensiunea arteriala).Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica. lombosacralgiile. Tulburarile circulatiei periferice (varice. Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: . sindromul de tunel carpian. de nerv sciatic. Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: . reumatismala la nivel de: sold. curburi normale si patologice . lombosciatopatiile.Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale. Tulburarile psihice minore. dorsalgiile.Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior. semnificatia lantului cinematic al membrului superior .Sindromul algic. probleme de diagnostic. paralizia de plex brahial. cervicocefalalgiile. de SPE.Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune .Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica. nevralgia de trigemen. cubital. Disfunctiile sexuale. daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile. durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). 2.Teste specifice clinico-functionale. neurologica. sinuzita. Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale . durerile articulatiilor periferice.Aplicatii practice de termoterapie 3. Contracturile musculare de tipul torticolisului. criza hemoroidala). hipotensiunea arteriala. mastodinia.mersul normal si patologic .Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico.SPI. algiile musculare sau mialgiile. complex glezna-picior .functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita). genunchi. Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial. lumbago si hernie de disc. posttraumatica si reumatismala . Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica. Astmul bronsic.

Scleroza multipla. deficienta musculara. contractura. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. retractura . In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente.M. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. durerea neuropata .Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. EMGBF. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. normale sau anormale. (electromiografia). Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. spasticitate. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. in special electronic. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti.G. Boala Parkinson. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. pareza/paralizie. in ciuda acestui nume artificial de biofeedback. Spre deosebire de raspunsurile conditionate.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC. prin manipularea semnalelor afisate. deschisa. Position biofeedback. Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale.Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. inclusiv lingvistice.

Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul. In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor.antrenarea controlului pozitiei capului . Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. Biofeedbackul de presiune sau forta. Un . De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Biofeedbackul presiunii sanguine. Antrenamentul controlului sfincterian. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: . Cea mai dominanta forma. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. Domenii de aplicare: Psihoterapie.coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. durerile cornice de spate sin anxietatea. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare).coordonarea necesare controlului miscarii. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. exercitii). alphafeedback a fost eliminate. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. Biofeedback respirator. Alte tehnici. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului).

Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Boala raynaud. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Incontinenta urinara si fecala. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Afectiunile membrelor inferioare precum: . Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Receptorii cutanati. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Totusi. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. generala sau totala este utila in reabilitarea. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Tratamentul si medicina de recuperare. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Relaxarea corporala. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Baze neurologice ale EMGBF. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Ramuri ale medicinii clinice. Managementul durerii cronice. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Aplicatii clinice in recuperare. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala.bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul . Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. rectala sau ambele. vasculare de tip migrenos. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie.

extensia soldului cu flexia genunchiului .ortopedice si programele de recuperare aferente. caruia i se asociaza blefarospasmul. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare.marele fesier. spasmul hemifacial. Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale.faza de balans Afectiunile membrului superior. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale.studii de caz . Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Distonia si dischinezia.flexia soldului cu extensia genunchiului . .abductia soldului .combinatii ale miscarilor membrului . . Concluzii BF clinic.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie.pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca . distonia oromandibulare. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.faza de stance . crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui. La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Leziunile spinale. . 6.Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice. . Denervarea nervilor periferici. la presiune si la schimbarii unghiului articular.cotul si antebratul . Scleroza multipla. in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele.

sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare .sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii .vasculara. dizabilitati.sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor . pediatric.Evaluarea clinico-functionala. . obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza.Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7. . PSH. pediatrie . ortopedico-traumatic.sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N. La sfarsitul modulului studentii trebuie: .sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie.Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor .sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice. particularitati de recuperare in patologia cardio. neurologic. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) . conform clasificarii internationale ICF . gonartroza (neoperata/operata).Recuperarea medicala la amputati . geriatrie. cardio-vascular si respirator. TENS.aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. SA. masaj terapeutic) .Evaluarea clinico-functionala.. respiratorie. .B.prezentari de cazuri . inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal. geriatric. . obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.Evaluarea clinico-functionala. la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva. alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: .