P. 1
Recuperare medicala

Recuperare medicala

5.0

|Views: 570|Likes:
Published by Vlad Padina
Practic, un curs de fizio si kinetoterapie de la facultatea de medicina
Practic, un curs de fizio si kinetoterapie de la facultatea de medicina

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Vlad Padina on Jul 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/28/2014

pdf

text

original

Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

difteria. frecventa cardiaca. cu ajutorul unui electrod. Pacientul invata sa relaxeze musculatura. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. sa-si creasca temperatura corpului.electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. de unde ele sunt culese. terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. de exemplu. sa se studieze conducerea neuromusculara. pe calea controlului voluntar. durerea cronica si incontinenta urinara.Primul. sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. emotiilor sau comportamentului. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. nedureros. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. cefaleea tensionala prin contractura musculara. pe de alta parte. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular). Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. presiunea sangelui. Astfel. Se poate astfel. ne referim la multinevrita. raportat la leziunea identificata. sa stapaneasca sindromul dureros. Astfel. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. Astfel. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor. atat fizic cat si mental. cefaleea migrenoasa.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. precum frecventa cardiaca. este examenul detectarii activitatii musculare. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni. precum hipertensiunea arteriala. temperatura corpului sau tensiunea musculara. pentru ca ulterior.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. lepra sau lupusul eritematos diseminat. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si.metabolica). De exemplu. Adesea. sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. mai intai in repaus. cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului. cum ar fi undele cerebrale. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. prin deprinderea . tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul. apoi in cursul unei miscari voluntare. conduita terapeutica adecvata. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. Examenul dureaza 20-30 minute.In timpul sedintei. pe calea incercarii si erorii. succesiune a unor unde. cel mai des in forma de ac. Ulterior.

depresia. nivelul performantei fizice. precum: anorexia nervoasa. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. Nu exista efecte adverse comunicate. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. autismul. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate. neurologie. Din acest motiv. disfunctionalitati de natura sexuala. torticolis sau alte spasme musculare. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. afectiuni cardiace. incontinenta sfincteriana. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. urechilor). sindromul de colon iritabil. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. diabetul zaharat. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. recuperare medicala. psihologi. hipertensiune arteriala. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. Scopul final este ca. stresul. Prin urmare. anxietatea. constipatia. emotiilor sau comportamentului. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. prin exercitiu. O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. pe calea controlului voluntar. astmul bronsic. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. Aceasta. durerile de spate. kinetoza sau rau de miscare. efectele secundare ale chimioterapiei. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. incontinente sfincteriene. In ceea ce priveste cefaleea. fiind necesare in medie 8-12 sedinte. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos. cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. fizio si kinetoterapeuti. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial .Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. cefaleea si sindromul migrenos. nasului. Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului.modului de a realiza schimbari fizice pozitive. asistente medicale. epilepsia. sindromul algic cronic. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali.

dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv. mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului.mental. pot fi utile ca metoda terapeutica. s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder).1. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. Prezentarea contextului si abordarile actuale. semnificatia deficitului functional. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. Clasificarea Internationala a Functionarii. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac. Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului. cu referire. Tehnica de EEG neurofeedback. International Classification of Impairments.2. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. 2. etc. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. precum CIH. . Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG). dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. sindromul disfunctional. deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea.3. de la maini si de la picioare. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. 5. CIF. prehensiunea si gestica cotidiana. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. functiei pulmonare. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate.Particularitati de evaluare clinico-functionala. in special la copii. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala . apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul.4. respirator. Refacerea performantelor functionale individuale.

defect anatomic. Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata. Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. de orientare). asupra individului. deficientele sau tulburarile de limbaj etc. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc. . Reducerea mobilitatii articulare. deficienta functionala. pierderea unui segment de membru. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. vocatii. disability in engleza. handicap de socializare). sex. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta. Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. Ramane insa la nivel de individ. nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). pot fi doar cateva exemple. infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. socio-profesionale si culturale). scaderea acuitatii auditive. nivel de pregatire. sindromul de deconditionare fizica la efort. Handicapul. pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii. chiar si a unei falage a unui deget. de sot (handicap interrelational familial). Infirmitatea. pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. nu se poate instrui (handicap educational) etc.publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local. scaderea abilitatii la nivelul minii. la fel si in engleza. inclusiv intern. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. nu doar la nivelul aparatului NMAK. Daca nu este definitiva. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). mult mai putin si la nivelul intregului organism. nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare). scaderea fortei musculare. nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. vizuale. nu-si poate exercita abilitatile de tata. stare civila. scaderea sensibilitatii segmentare. Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. orice incapacitate are la baza o infirmitate. interfateaza. In schimb. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. alterare. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare.

Dupa cum aratam. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. Conform clasificarii internationale OMS. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. starile de sanatate (bolile. http://whqlibdoc. prin metode adecvate. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala).int/publications/2001/9241545429_rum. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea.Clasificarea Internationala a Functionarii. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate. pentru a facilita studierea factorilor de risc. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei. Astfel. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. tulburarii sau altor stari de sanatate. Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. . limitarea de activitate sau restrictii de participare. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. Pentru a face o clasificare. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF. pana la mediul general. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva.who. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului. activitatile si participarea corpului. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. astfel incat. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. precum educatia si munca. Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. CIF si CIB sunt complementare. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia. Dupa cum aratam. tulburarile. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. se pot deduce implicatiile cauzale.

Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia.Particularitati de evaluare clinico-functionala. Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. se noteaza particularitatile cazului. in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului.Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. evaluare functionala. cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). nivele de dependenta. precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. . se contureaza cadrul clinic general. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice. modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. Aspectele organizatorice. Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. limitarea de activitate sau restrictia de participare. principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. . In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient. Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea. Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional. se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. semnificatia deficitului functional. metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. declarate de pacient. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate).

precum si la utilizarea ortezelor. Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. orteze. pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. educationala si familiala se refera. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. locul de munca. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. ca o consecinta. adaptarea mediului (plan inclinat. insotitor etc). recreative. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului. colegi. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. atat intelegerea (afazia senzoriala). din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). Participarea trebuie sa fie interactiva. recreationala. profesionala. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. cadru de mers. gradual. terapeut la domiciliu. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. minimizand la maximum. prieteni. educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. asa numitele Activities of Daily Living. pe masura efortului depus. vehicule. carje sau cadrul de mers. carje. cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). scaun cu rotile). Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. vecini. Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental. precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. protezelor. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior. Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. diferite suporturi. Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. profesionale.

modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. episod de pierdere a starii de constienta. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. posturi nefiziologice etc. ergoterapie. recreative familiare pacientului. Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. a musculaturii. desfasurarea unor activitati sportive. ligamentara). precum mersul sau deplasarea in mediu. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii. prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu. procupari sportive. . starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. dislexie etc). Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe. interventie chirurgicala. atitudini particulare. modificari ale tonusului muscular. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. ale simtului kinestezic etc). Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. obiceiuri nocive starii de sanatate. starea altor organe si sisteme. integritatea structurilor. Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. Semnificatia bilantului functional. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. tactile. etc). Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient. transferurile pacientului. comenzile date pacientului etc. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. dureroase. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. religia si tipuri de dieta avute de pacient.clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. nivelul functional al sistemului nervos. poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. central sau periferic. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. grad de conditionare fizica la efort avut anterior. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual. auditiv. traumatism. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. patologie asociata. fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. Tonusul. o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular.

care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. Nivelele de dependenta sunt: • Independenta. lumina. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. care este necesara pacientului (independent. masajul terapeutic. conducere vehicule. se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. laserterapia. Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. independent cu ajutor. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile).Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire. igiena personala. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. total dependent). mersul si mobilitatea. in special in randul tinerilor. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. inlocuire/preluare/protezare etc. terapia prin campuri electromagnetice. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. de a realiza transferurile.insotitor. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. intens nocive pentru organismul umna. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice. fumatul. precum consumul de alcool. Raportat la aceste aspecte. imbracare. nevoie de asistenta. . fata de cele acute. sedentarismul. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. de droguri. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. electroterapia si electrostimularea. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat. prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. recele. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. Tratamentele nu au fost nicicand statice. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei. supraponderalitatea si obezitatea de aport. ajutor din partea unei persoane din familie.Agentii fizicali precum caldura. minim.

dizabilitatii si sanatatii (CIF). Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. tin cont de factorii de mediu.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. care a inlocuit vechea clasificare CIH. Abordarea traditional a handicapului. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. Modelul traditional medical. tulburari. la patogenie si la manifestari clinice. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate. Clasificarile Internationale ale functionarii. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. de la etiologie. ajungand ca actual. trei proceduri electrice si sau laserterapie. nu pe incapacitate si restrictie. dupa cum aratam. dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. fiziologice sau anatomice. Clasificarea Internationala a functionalitatii. de lunga durata. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala. in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social. Programele de fizioterapie contin in medie. printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. neadaptate ale mediului si societatii. cu accentul pe conditiile defavorizante. de la caz la caz. revizia a 10-a OMS. Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. ci la toti oamenii. . OMS a reactualizat o serie de clasificari. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. dar si o metoda valoroasa in standardizarea . cafiind o caracteristica individuala a persoanei. terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. traumatisme). handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. care asociaza. OMS a elaborat si in septembrie 2007. a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite.Avand in vedere cele prezentate. tanar (CIF-CA). educationala sau profesionala. dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice. a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. Clasificarea Internationala a functionalitatii. initiata de epidemiologul Philip Wood. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati.

astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. adaugare sau exces. deviere. activitati. CIF nu clasifica persoane. CIB oferind cadrul etiologic. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. fiecare dintre ele avand câte 2 componente. obstacole. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. Dupacum aratam. Astfel. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii. limitari de activitate sau restrictii de participare. ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. CIF. traumatisme etc. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. precum. specialisti si persoane cu dizabilitati. Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. pierdere sau lipsa. tulburari. sociale sau de atitudine. regresive sau stationare. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. pot fi evolutive. partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. la fel.) si factorii contextuali (personali si de mediu). Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. functionare sau dizabilitate. Factorilor contextuali. leziuni. Afectarile structurii implica o anormalitate. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii. unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii.starilor de sanatate. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. social sau de atitudine al persoanelor. descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. elemente de facilitare sau bariera. . astfel. reducere. Ele pot fi temporare sau permanente. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. un defect. clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. spre deosebire de CIB. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. CIB este o clasificare a evenimentelor. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). fapt important. integritate functionala si structurala sau afectare. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice.

sociala sau de atitudine. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. rasa. profesia etc. in principal. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. locul de munca etc. CIF constituie un limbaj. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. cauzata direct de boala. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. Factorii personali. Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. ci un complex de conditii create de mediul social. Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. servicii. individual si social. si cei sociali sau structuri sociale. sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. forma fizica. educatia.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. de baza este reformarea politicii de ingrijire. . factorii personali si factorii externi. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. abordari din societate etc. din punct de vedere biologic. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. precum sexul. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. stilul de viata. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. In termeni politici. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. ea nu prefigureaza un proces. varsta. precum locuinta. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. care pot fi codificate. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. iar la nivel politic. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. modul de adaptare. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. sau ambele.

SRF. SFR. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. În mecanică. Muşchiul produce prin contracţie. pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase. • greutatea uscata a muschiului. punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. La rândul lor. Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor. cu sprijinul la mijloc. energia musculară transformându-se în energie mecanică. cu rezistenţa la mijloc. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea). RSF. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. lucru mecanic. fie realizarea unei miscari. iar travaliul este dinamic. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). ci în lanţuri musculare. • Pârghii de gradul II. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării).. evaluarea pentru antrenamentul la efort.Evaluare in Recuperare: teste. Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). • Pârghii de gradul III. de forţă. Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. de viteză. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static. în funcţie de aceasta. aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. grupele musculare. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. Baze fiziologice. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. De ex. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. functionale globale. în vederea opririi ei. întâlnite în corpul uman: . Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. cu forţa la mijloc. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. de echilibru. scale de evaluare clinico-functionala analitice. Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade.

deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. se transformă în pârghie de gradul I. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. pârghii de viteză). prin contracţia brahioradialului. care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. ortostatismul. direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. Articulaţiile joacă un rol activ. Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. unde are loc de inserţia sa. cotul). De exemplu. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. antebraţul şi braţul.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare. care se aplică pe calcaneu). ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. rezistenţa este greutatea antebraţului. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. forţa este reprezentată de tricepsul sural. forţei şi sprijinului. Axa nu este nepărat fixă. etc. pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. Acestea pot fi deschise sau închise. Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare. la nivelul antebraţului. promovează mişcarea locomotorie. cu sprijinul la mijloc. rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. În jurul acesteia.când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R). direcţia şi sensul mişcărilor. ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). lovirea mingiei cu piciorul. cu rezistenţa la mijloc. este o pârghie de gradul II (SRF. după cum am văzut. asigurând deplasarea segmentelor osoase. etc. alături de forţele exterioare. Lanţul cinematic deschis se termină liber. De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna. Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R). . cel care execută mişcarea şi cade la mijloc. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. În corpul uman. din ortostatism.când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). De exemplu: gamba şi piciorul. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. Ele reprezintă. Lanturile cinematice. la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas. În sprijin pe vârful picioarelor. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. care au la bază lanţurile musculare. forţele interioare care. în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan.

In realizarea mişcărilor. etc. lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise. 3. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. 5.lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). deci prin extremitatea lor distală (periferică). • Inerţia. În anumite condiţii. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare). Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. de exemplu: gantere. El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii. respectiv lanţul triplei extensii.Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. 4. Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). 6. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune. ci doar lanţuri care acţionează fie static. ele sunt fixate (sau în sprijinit). raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. 7. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. . Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare. La MS. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate. 2. Lanturile musculare. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. succesiv sau sub ambele forme. îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). fiind astfel foarte bine dezvoltate. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. • Forţa gravitaţională. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. fie dinamic. iar muşchii care intră în acţiune. Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. scripeţi. în alergare şi săritură. La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. gâtului şi capului.

Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare. ca pârghii de sprijin. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. pentru a putea preveni si corecta. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. . Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. ca pârghii de viteză. Cu alte cuvinte. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. tonusului muscular. • Cunoasterea. controlului motor. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. Iata. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. Când agoniştii se contractă izotonic. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. sunt definitorii pentru diagnostic. pe scurt. pârghiile osteoarticulare acţionează în general. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. orteze. alaturi de cea a sensibilitatii. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. rezistentei musculare. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute. cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. prezentarea elementelor utile. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. deci ca pârghii de gradul I. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. deci ca pârghie de gradul III. antagoniştii se contractă izometric şi invers. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. integritatii anatomice a musculaturii. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne.

Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. • Testingul muscular manual. 3+ moderata + idem. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem. . gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima.• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare. • Manometria muschiului. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie. cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata. cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²).

• Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. extensie gamba. cat si in contextul unor afectiuni. • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. determinata de o suferinta locala. Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice. • Determinarea instrumentala a fortei musculare. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase. infectii etc. Persoanele de varsta a treia. al kinetoterapiei. Executarea acestor teste este simpla. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. . prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. In acest scop se utilizeaza dinamometria. inflamatie articulara. traumatisme locale diverse. coordonarea si echilibrul miscarilor. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. Tehnici de crestere a fortei musculare. • Realizarea unui travaliu. in functie de gradul imobilizarii. stari casectice etc. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. rapida asupra fortei musculare. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. vor determina. Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. Aceasta testare recurge la pozitionari. precum durere. extensie trunchi etc). Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living). anemii.• Testarea individuala a muschiului. • Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. stabilizari si scheme de miscare caracteristice. Sunt insa greoaie si laborioase. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. bronhopneumopatii. Astfel. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. In acelasi mod. status postoperator. imobilizarea unui segment.

Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat. si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste. Numarul de punti. Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. forta musculara dezvoltata este mai mare. Scaderile de forta musculara sunt importante. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. in vederea cresterii fortei musculare. se ajunge la scaderi mari de forta musculara. deoarece. acest lucru putand avea loc totusi. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . Aceasta afectare se manifesta in special. In situatia leziunilor medulare. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. In ultima situatie. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. Factorii neurali. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. agravand boala. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. intervin atat factori neurali cat si musculari. blocand astfel locurile pentru punti. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. In final. Cand fibra este alungita. In cea de a treia situatie. Afectarea motorie este o stare de fapt. acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. substrat morfopatologic si tablou clinic. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata. Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. In pozitia de alungire a muschiului. pana la abolirea oricarei contractii musculare. fibrele de actina se suprapun. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. Acest fapt. Asemanator bolilor neurologice centrale. Reamintim faptul ca. La fel si insertiile musculare. Practic. exista mai putine contacte de punti. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare). insertiile sale. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. Cand fibra este scurtata. In final. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie. arhitectura muschiului. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului.

ritmul si sincronizarea activarilor UM.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. Revenind la factorul muscular. care va induce hipertrofia. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima. Alaturi de intensitate. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. Alaturi de hipertrofia muschiului. Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. . adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. a intregului muschi. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. ceea ce constituie un adevarat stres metabolic. Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga. necesitand timp. ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice.

utilizand rezistenta la contractie. Performanta musculara se obtine prin antrenament. • Isotonia. Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. acest unghi se abate de la regula. Adesea. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. • Isokinezia. Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. Exista o metodologie adecvata deficitului functional. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv. Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana. rezistenta si puterea musculara. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii. . • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi. in general. Cu alte cuvinte. • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. utilizand exercitiul rezistiv . Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. Sunt trei tipuri de exercitii care. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. inclusiv pacientul insusi. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara.

alergat. glicogen. ritm si durata de executie. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. precum afectiunile cardiovasculare. Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort. De asemenea. Din punct de vedere clinic. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. Pacientii aflati la risc. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. • . neurologice etc. Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. tractiune. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. oboseala se manifesta. scaderea debitului cardiac. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. b) Oboseala. respiratorii. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida. impingere. Exista o oboseala musculara locala si una generala. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. la mers. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. prin inchiderea glotei. cu scaderea intoarcerii venoase. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. activitati profesionale etc. efectuat cu respiratia blocata in inspir. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. la nivelul intregului organism. precum si cresterea acidului lactic local. pacientii varstnici. sechelari dupa IM sau AVC etc). existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. ca si pierderile de potasiu.

e) Osteoporoza. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara. • Ruperea. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului. Durerea dispare dupa oprirea exercitiului. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive. nu a tesutului muscular. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului. obosit. d) Supraantrenamentul. Astfel. Glicogenul se reface in cateva zile. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. c) Miscarile substituite. Demineralizarea osului. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii. Aceasta durere poate persista cateva zile. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat. Fenomenul insa nu a fost reprodus. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi. nu se mai instaleaza. f) Aparitia durerilor. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica. din contra.Ele vor trebui evitate. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. in cazul paraliziilor. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta. proces care dureaza aproximativ 1ora. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea. un muschi paretic. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului. ei se exclud. Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos.Exista si o exceptie. • Teoria lui Vries a cercului vicios. • Monitorizarea valorii fortei musculare. . refacerea va fi mai rapida si mai buna. Astfel.

Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare. indiferent de tipul de contractie.In contractia isometrica tensiunea creste. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv. Cand forta musculara scade. la oprirea ei. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. Aceasta defineste EUSIZ. contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie.Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. Daca.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. In literatura de specialitate. Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). Pentru a se obtine efectele scontate. pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). Ritmul de executie al acestor contractii. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Contractia isometrica. Metode si tehnici de crestere a fortei musculare. rezistenta fixa. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii. • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s). este inca discutat. ceea ce va determina hipertrofia musculara. Pentru a creste forta musculara. Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. acumulare de metaboliti si declanseaza. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice. durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. isometria este caracterizata prin durata. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s). Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. . • Durata contractiei izometrice. Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire. asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale. rezistenta fixa. tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara. Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului. nemiscare. contractie executata la tensiune cu valoare mare.

Mai mult. . va fi mai puternica. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural. cu pauza intre ele de 20-30 s. • Lungimea muschiului. precum si evitarea atrofiei musculare. Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. In practica. cea lunga. • Necesita durate scurte de antrenament. • Nu solicita articulatiile. Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important.O alta tehnica este ERSIZ. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. izometria da rezultatele cele mai bune. cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. in cadrul aceleiasi sedinte. • Reduce edemul actionand ca o pompa. cvadriceps si m. Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. cea scurtata. Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. Intre contractii se face o pauza de 20 s. • Mentine asocierea neurala. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut. de un obiect fix sau de pacient. fara rezistenta. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari. • Este mai putin obositoare. daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. putandu-se efectua oriunde. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu.

• Dezvolta un feedback kinestezic redus. in cadrul aceleiasi miscari. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • . ducand la miscarea articulara. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. Prin aceasta contractie isometrica. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. cu pauze prea scurte intre exercitii. Si in aceasta situatie. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. constanta. cu raspuns intarziat la solicitari. • Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. mai ales la batrani. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. in special cea diastolica. forta lui scade. se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. Pe masura ce muschiul se scurteaza. creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. fara incarcare. Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise. Tensiunea de contractie ramane. • Nu antreneaza contractia excentrica.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. O contractie isotona simpla. fiind deci o contractie dinamica. De exemplu. apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei. ca o contractie cu contrarezistenta. cel putin teoretic. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM. Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie. Contractia isotona. creste frecventa cardiaca si TA. Desi teoretic. In cazul contractiei isotonice.

mana kinetoterapeutului. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. • . dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%). greutatea corporala sau a unui segment al corpului. • Prin indepartarea capetelor de insertie.Prin apropierea capetelor sale. Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare. precum si viteza de scurtare maxima. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice. diferentele sunt nesemnificative. In plus. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. astfel isometric → excentric → concentric. isotonica concentrica si excentrica. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. diferite greutati atasabile.

Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. cat si o perfecta coordonare musculara. declansarea sinovitelor traumatice. rezistentei si hipertofia musculara. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. precum: solicitarea articulara. intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. Metodologia este aceeasi . Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta. s-a realizat exercitiul dinamic scurt. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. Sunt prezentate in continuare. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara. Un alt element important este si valoarea rezistentei. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. Similar. Din acest motiv. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. dar in ciuda acestui neajuns. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. in consecinta.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. cele care se executa in stare de oboseala musculara. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala. doua variante: • Rezistenta maxima. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. la nivelul muschiului alungit. Aceasta greutate este notata 1 RM. declansarea. nu se poate realiza decat o ridicare. prejudicierea osului patologic. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima.

apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei. Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv.d. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. Au fost propuse modificari ale schemei originale. in acest caz. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana. Se continua pana la 10 seturi. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. in functie de particularitatile sale. se vor executa zilnic astfel de exercitii. dar evident. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM.ca pentru contractia isometrica. de 4 ori pe saptamana. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. tehnica este mai putin agreata.m. Cele trei seturi se executa o data pe zi. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. • Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. .a. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM. principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s. de fapt. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM). d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM. Exista mai multe variante ale acestei scheme. Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice.

pentru toate grupele musculare. iar c este numarul reprizelor. Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. . Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7. apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. Se incepe printr-o incalzire generala. Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. grupul muscular antrenat. • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. Initial. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). b este numarul de repetitii. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). cu o durata zilnica de 50-120 minute. • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. 50-70% 1 RM.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici. respectiv 1 RM. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. Intre exercitii se executa respiratii ample. 70-100% 1 RM. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta. Pentru pacienti. astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. • Greutati mijlocii. • Seria II: 10 ridicari cu 1. Se vor executa treptat. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm. dupa unii autori pana la 10. cu pauze de 1-3 minute intre ele. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. • Greutati mari. unde a este greutatea in kg.5 × 10 rm. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase.

Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. In plus. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. aceasta fiind un parametru important in culturism. deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. Viteza de executie a miscarii este lenta. in raport cu curba performantei musculare. Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. fie pe cea excentrica. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. «exercitiu cu rezistenta acomodata». Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii. Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. In concluzie. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa.Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica. Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice. Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. . dar mai redusa. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. In acelasi timp.Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara. excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. deci de progresie pentru forta musculara. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. Contractia isokinetica. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima. si anume. Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. fie pe amandoua. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). avand in vedere aparatura costisitoare.

Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare. fapt care nu se petrece si invers. dificil de manevrat. sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient. si care vizeaza o anumita grupa musculara). fie 60. rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. 120 si 180 grade/sec.Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). pana cand pacientul se adapteaza. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. • Formarea seturilor de exercitii. Aparitia oboselii nu opreste miscarea. Pentru un antrenament specific (efectuat. . Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. De asemenea. Ca la orice alt program kinetic. fie 60. se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. In schimb. precum si necesitatea unei sali speciale. exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. 150. de exemplu. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. dupa care se trece la efortul maxim. • Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare. la un sportiv. 240 grade/sec. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. in timp ce agonistii se odihnesc. rezistentei si puterii musculare.

pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata. Teoretic si practic. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. izometria alternanta. chiar 3. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. periajul etc. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat. initierea ritmica. obtinandu-se astfel contractia musculara. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. tegumentul nu le-ar suporta.1-5 ms. prin echipament special (placa talcata. suspendare cu contragreutate. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus.Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. mai ales. Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. la capetele de insertie ale muschiului. suport cu bile etc). -4. care de fapt. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. Realizarea acestei miscari se face manual. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. vibratia. Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza. tractiunea. 1. cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. telescoparea. contractiile repetate. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. de catre kinetoterapeut. trapezoidali. 2. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. cu o durata de 0. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. Excitatia produsa direct pe muschi. orteza dinamica etc. sinusoidali. 4 si 4+. Astfel. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. nu se realizeaza. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care . Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3. pentru stimularea nervului la punctul motor. prin efectul reflexului de intindere. de obicei de cauza neurologica. 3+. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. cu panta) in primul rand. rezistenta sau puterea musculara. stabilizarea ritmica etc.

Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2). fata de cel realizat de contractia voluntara. Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. obtinem tot dupa 5 saptamani. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. o ameliorare a fortei cu 22%. flasc. se constata faptul ca. Daca se compara doua loturi de pacienti. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2. existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala. Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime. ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci. cu randament crescut. Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. fara lezare tisulara. din acelasi motiv. se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema.6-3. stimulat de aferentatia de la muschiul activat. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime.6 % pe sedinta. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. . Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. tip II. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. asistarea miscarilor respiratorii etc. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara.Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului. Electrostimularea musculara isometrica. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. stimuland direct muschiul. in timpul mersului sau la paraplegici. In plus.raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. Aceasta concluzie trebuie retinuta. Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic.

adica prin sumatie spatiala. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. Rezistenta generala a organismului. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. cat si in antrenamentul sportiv. cat si la intregul organism. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. O astfel de stimulare. Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. UM mari. respectiv fibrele tip I. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare. muschiul denervat activand. Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular. Dar. isi cresc forta musculara. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. mai ales. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. cu axon mare. sumatia temporala. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. tonice. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. UM tonice. Dupa interventiile pe genunchi. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. altfel spus. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare. avand o rezistenta electrica mai mica.Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. respirator si metabolic. fazice. cel cardiovascular. Frecventa de descarcare. • . Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. mai ales prin recrutarea de UM. o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp. ca si la clasica stimulare neuromotorie. Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. care isi cresc forta. tonice. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. sublinindu-i valoarea in recuperare. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala . atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. daca se prelungeste. avand o suprafata de sectiune mai mare. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. mult mai importante pentru activitatea musculara. uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. altfel spus. mai ales prin sumatie temporala.

cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. precum motivatia. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. In acest context. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. si anume mersul.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. Devine astfel necesar. Pentru a se obtine rezistenta musculara. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. • O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. inotul. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. rezistenta este mai importanta decat forta musculara. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. cat si starea generala. Mersul prelungit. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. • Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare. jogging-ul. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. . sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat. diverse activitati profesionale etc.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. urcatul-coboratul scarilor. care sa necesite valori mari ale fortei musculare. • Integritatea metabolismului muscular. precum starea de boala sau sanatate. precum: • Forta musculara. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. mai ales in kinetologia de recuperare. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala.

deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. La varstnici. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. kinetoterapie. de a castiga o competitie. atat musculara. precum terapia medicamentoasa. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. sunt: • Circulatia sanguina musculara. fizioterapie. cat si a celei generale. cat si andurantei musculare. locala. magnetoterapie. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. La cei antrenati. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. La varstnicii antrenati. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. La varstnici. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. in special cele care reclama activitate fizica. cat si cu alti factori. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. a intregului organism. In eforturile de rezistenta prelungite. cat si o serie de tehnici complementare. la fel de important. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. se constata ca. va mari si rezistenta la efort a acestora. electroanalgezia. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale. Valoarea nivelului testat al fortei. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara. Acest complex de factori poate influenta rezistenta. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. atat cu forta musculara. cu rezistenta musculara adecvata. masaj. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. Acesti factori. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. electrostimulare spinala. cu o durata de 8-10-12 ore. va mari la modul efectiv rezistenta. cu cat se va adresa atat fortei. un alt obiectiv. Un antrenament este cu atat mai eficient. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara.Alaturi de castigarea fortei musculare. cat si pe cea generala. atat la efortul unic. o acumulare importanta de glicogen muscular. Durerea este un simptom. O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. electrostimulare cerebrala profunda etc). • Integritatea metabolismului muscular. Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut. prin tehnica mersului dozat. cea nemedicamentoasa (TENS. urmatorii factori. • Complexul de factori aleatori. Rezistenta musculara se va corela insa. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. precum tehnici .Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea. zilnic. laserterapie. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta.De exemplu. Se vor lua astfel in consideratie. a intregului organism .

prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii.De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Apare astfel teoria controlului de poarta. fie cu electrozi ac. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. biofeedback etc). Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. Ulterior. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. adica pe un proces de control axonal. rapid conducatoare. In aceasta idee. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. ce conduc informatii . Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. implantati in apropierea acestor trasee. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. deci pe cai descendente). propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. metode de conditionare (ergoterapie. meloterapie etc). Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. alcatuind caile durerii. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente).de relaxare (training autogen. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. nespecifice pentru durere. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. hipnoza etc. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. in cazul de fata).Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular.

sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. disestezii de denervare). unele forme de . care. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. de diferite cauze. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. devine dureros si daca este suficient de sensibil. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. In acest mod. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. atunci cand este comprimat. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. Aceste puncte. ca si cele de acupunctura. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. TENS sau SNET. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. Pornind de la cele cunoscute. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. produce la nivel medular (corn posterior. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. Termenul de stimulare folosit. in mare parte. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. corespund punctelor de acupunctura.stimularea nervoasa electrica transcutanata. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. precum: curentii diadinamici. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute).tactile generate de vibratii si presiune. In mod particular. asupra maduvei spinarii. curentii Trabert. numite puncte trigger.

Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. durata scurta de stimulare este relativ scurta. dupa rahianestezie. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. cea nemedicamentoasa (TENS. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. electrostimulare cerebrala profunda etc).cervocobrahialgii. fizioterapie. • Angina pectorala. post chirurgie ortopedica. lombosciatopatiile. de diferite cauze. precum tehnici de relaxare (training autogen.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice.. electroanalgezia. Pe durata stimularii. locul actiunii este zone superioara. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. dupa laparotomie. magnetoterapie. traheotomie. meloterapie etc). TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. cicatricile dureroase. Termenul de stimulare folosit. electrostimulare spinala. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. laminectomie. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. kinetoterapie. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. fibrele stimulate sunt cele motorii. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. fibrele stimulate sunt cele groase. durata este lunga. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. Aditional. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. precum terapia medicamentoasa. implantati in apropierea acestor trasee. se constata si efecte vasodilatatoare. hipnoza etc. Durerea este un simptom. In mod particular. sindromul picioarelor obosite. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. analgezia fiind reversibila medicamentos. cat si o serie de tehnici complementare. deja descrisa. mielinice. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. . Electrostimularea. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. intensitatea curentului de stimulare este inalta. masaj. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. laserterapie. • Durerea posttraumatisme in antecedente. TENS sau SNET indicatii terapeutice. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. cefaleeea musculotensiva. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. fie cu electrozi ac. metode de conditionare (ergoterapie. biofeedback etc). asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. analgezia nefiind reversibila medicamentos. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine.

se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). • Prezenta factorilor de natura psihica. • Regiunile cutanate anestezice. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. • Nevralgiile postherpetice. • Starile dureroase posttarumatice. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). • Durerile din afectiunile neurologice periferice. • Durerile psihogene. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. • Durerile postanestezie. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. laringelui. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. • Durerea cronica. dureri viscerale sau neoplazice.Durerea cronica la persoanele varstnice. se constata si efecte vasodilatatoare. in situatia in care acestea au esuat. • Sindromul algic din carcinoame. la cei ce sufera de probleme psihice majore. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. • Sindromul algic care insoteste anuriile. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. Aditional. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. • . aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa.

de tip electropunctura).imagistic.• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). EMG) . cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. punctelor din acupunctura). • Tehnica este nedureroasa. secundare si nedorite minime. • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. durere musculara. alcoolica). Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. durere posttraumatism in antecedente. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). durerea difuza. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. numite puncte trigger (care corespund. precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. transmitere si perceptie centrala a durerii. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. evaluare rezistenta la efort.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. lombosciatopatii cefalee. neuropatiile metabolice (diabetica. EKG. termografie. ecografie de parti moi. durerea viscerala. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. spirometrie. fiabile si sigure. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). urina. sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. . radio. ex. pacientii care consuma opiacee. • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. sange. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. cervicobrahialgii. durerile datorate leziunilor nervoase). cefaleea vasculara. • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. durere a partilor moi periarticulare etc). greu de localizat. in mare parte. • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central.

adrenalina. se distinge sistemul nervossomatic.EMG. circulatia (ritmul respirator. trunchiul cerebral). acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ.cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). El cuprinde encefalul (creierul. bataile cardiace. De asemenea. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina. care regleaza functiile viscerale. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. excretiile. de exemplu.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). provenind de la fiecare organ. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. care primesc informatiile pe caile senzoriale. ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului. sistem nervos periferic. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. precum si de functiile psihice si intelectuale. algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. fie de la un neuron la un organ-tinta. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor. Sistemul nervos parasimpatic este. La randul sau. care se conecteaza intre ei prin sinapse. auz. care.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. . El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator. noradrenalina). sistemul nervos central (S. Altfel spus. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. digestia. Denumit si nevrax. cerebelul. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni. presiunea arteriala). Anatomic. ca regula generala. Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. sau autonom.C. termica. miros).N. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. amplasata in coloana vertebrala. realizeaza primirea mesajelor senzoriale. intre alte functii. muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. trunchiul cerebral si creier. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic.Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. protejat de craniu si maduva spinarii. ca o prelungire a sistemului nervos central.

succesiune a unor unde. Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. de unde ele sunt culese. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. asa cum se intalneste in scleroza in placi.se deosebesc doua tipuri de examene. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. este examenul detectarii activitatii musculare. mai intai in repaus. In afara traumatismelor. fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si.Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. boala lui Parkinson. articulatii. Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști.Sau afectarea prin infectie (meningita. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. o tumora benigna sau maligna. sa se studieze conducerea neuromusculara. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. coreea lui Huntington. cat și proceduri terapeutice. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. inclusiv tendoane. de un edem cerebral. un abces. de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Examenul dureaza 20-30 minute. de exemplu). carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Primul. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic. Revenind la electromiografie. nedureros. fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. ne referim la multinevrita. cu ajutorul unui electrod. de exemplu). printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). pe de alta parte. cel mai des in forma de ac. Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni. muschi. encefalita).transmitatori. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină. difteria. apoi in cursul unei miscari voluntare. În fizica. contracta arterele. biopsii sau de drenaj din colecții fluide). Se poate astfel. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. imunologica (poliradiculonevrita. adrenalina si noradrenalina. lepra sau lupusul eritematos diseminat. face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva. boala lui Alzheimer. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). dilata bronhiile si pupilele.

În plus. utile in programele de recuperare. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape. Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului. la trecereadintre diferitele tesuturi.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne). atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari. Concret. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ). O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. testicule. inclusiv endorectal. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os. se interpreteaza aceste ecouri. integrat într-o carcasă. Structurile superficiale. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic.250 .Ultrasonografia este. endovaginal si traductorul transesofagian. în general. astfel încât. Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes. dar penetrare mai mare. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul. frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. Structurilor profunde. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. tendoanele. diagnostic este oferit in dinamica. apoi se primesc ecourile si. in final. în general. sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse. se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge.Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie. în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde. Este o metoda eficienta. cum ar fi mușchii. care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala. din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. în intervalul de la 1 la 18 MHz. glanda mamara. Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare. considerată o modalitate imagistica sigura. . cu rezoluție mai mică axială și laterală. costul este scazut. Aceste proceduri folosesc. în general.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. care poate lua mai multe forme. Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. Cu toate acestea. in prima etapa se produce o unda de sunet.pacientului. produsa astfelîn organism.glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz). În acest scop. Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare. Impulsurile electrice puternice si scurte. De asemenea.

ortopedie si medicina sportiva. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura.Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. Pe măsură ce tehnologia a avansat. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală. se datorează angiogenezei tumorii. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. intr-un mod rapid și precis. oncologie. suferinte ale nervilor extracranieni. Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. calde sau reci. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. insuficiente circulatorii etc. celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. Totusi. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. Într-un mod similar. în special în domeniile de reumatologie. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C . in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică. de până la 75 x 75mm. a tulburarilor circulatorii etc. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. a tumorilor benigne. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. recuperare medicala. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. Conceptul este simplu. care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. neurologie. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. Cu toate acestea. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora. Sistemele termice imagistice sunt economice. comparate. in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. fizioterapie.1 ° C. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. tehnologia a câștigat în acceptarea științifică.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice. Termografia măsoară căldura provenind din corp. ușor de folosit. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient.55 ° C cu o precizie de 0. tipărite sau trimise prin email.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. de fapt. Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus. Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. degenerative. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică. deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează.

așa cum se întâmplă în hernia de disc. . inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. de exemplu. asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei. contraindicatii. care este în curs de dezvoltare. tulburări de reproducere. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta.viscerocraniului. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. Similar. Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale. 3.Indicatii. neurologi și ortopezi. sindrom de colon iritabil (SII). Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala.Terapia Fizicala: definitie. si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor.Un alt aspect al imaginii termice. electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie).Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare. Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. in boli ale căilor urinare. de exemplu monitorizarea astm bronsic. înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic. astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. precum . Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. într-un afișaj luminos vizibil. gripa. se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat. Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. ca urmare a unui accident de masina. indiferent de lumina ambientala. colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. clasificare. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii.Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. Cu toate acestea. Leziunile de compresie ale nervilor. bronsita. in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice. precum apendicita. Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. colita. disfunctii nervoase. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . Masaj terapeutic .Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. tulburări endocrine.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. in alergii. hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. Termoterapie si Hidrotermoterapie.

Dupa cum aratam. precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern.Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. namolul. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. RIR). cu tehnica de aplicare a termoterapiei. mecanoterapia. la distanta sau la nivelul intregului organism. masoterapia (terapie prin masaj). dovedite experimental si clinic. manipularile si tractiunile. de prescrierea medicamentelor adecvate. procedeul se numeste galvanoionizare. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. baile se clasifica in functie de temperatura apei. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice. Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. terapia ocupationala etc. ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. laserterapia de joasa putere. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare.undele scurte si ultrasunetele). parafina. in special gheata. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. fundamentata de progresele legate de industria electronica. hidrokinetoterapia. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. nisipul. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. hidrokinetoterapia.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. avand efecte excitatorii sau analgezice. a celei denervate. singulare sau in serii. cald sau rece. magnetoterapia. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. lumina. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. pe calea terapiei topice medicamentoase. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. fototerapia (RUV. Ca si procedurile de termoterapie. de durata procedurii. de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. in comparatie cu alte metode clasice. vehiculat de catre diversi vectori. . specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. cunoscute si frecvent utilizate. de indicatii si contraindicatii terapeutice. ale acupuncturii. metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. aerul. de tipul de curent utilizat. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa. tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. electropuncturii si presopuncturii. de purtarea de orteze si/sau proteze. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific.

cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete. Totusi. care presupun existenta unor deficite functionale. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. Kinetologia medicala este considerata totodata. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. tonicizant si biotrofic.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. Programele de kinetologie profilactica. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. Actiunea fizico-chimica a luminii. clinice si terapeutice. Mai precis. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. Tehnicile. efectele biologice. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa. de indicatiile si contraindicatiile aferente. actiune analgezica si vasomotorie. . cat si cea secundara. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. si mai putin prin tehnicile folosite. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. cu unde scurte. Modul de actiune. Modalitatile de aplicare. indicatiile si contraindicatiile. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. cu prevenirea starii de boala. precum si cu unde decimetrice si microunde. cel profilactic si cel de recuperare functionala. fiziologice. indicatiile. precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. lasand loc celorlalte doua aspecte. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase.

In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa. de presiune sau termic. in special electronic. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. incluzand. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. divertisment. primind numele de biofeedback. in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. uneori cu efecte imediate. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice. precum cele de munca. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. Astazi. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic. de viata etc. contraindicatiile. fiind deci kinetoprofilaxie primara. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. de diferite cauze. Acesta este foarte larg. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala. al tensiunii arteriale. tractiunile. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. hidroterapia. atat ca obiective. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. respirator etc. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. electroterapia. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. termoterapia.Domeniile de activitate. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. ambiguitate metodologica si de tehnica. indicatiile si limitele. In literatura si practica de specialitate. la cel postural. Mecanoterapia. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. Utilizarea . Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. tehnicile de meditatie etc. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. asigurand terapia de relaxare.

traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”.Raportat la diferitele structuri celulare excitate. In practica medicala. Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. Stim deja ca exista stimuli naturali. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. cablaje. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. legata de istoria electroterapiei. Termoterapie si Hidrotermoterapie. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului. relee etc) si active (tuburi electronice. neadecvati.stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. determinand o serie de procese fizice si chimice. acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. interesand numerosi receptori. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici. In functie de destinatia lor. In vederea declansarii unei excitatii. comutatoare. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor. datorat polarizarii electrice a membranei celulare . Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. precum contractia musculara. numita de repaus. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. componente semiconductoare si circuite integrate). Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. Masaj terapeutic. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. Ca urmare. timp minim necesar. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. Stimularea va transforma aceasta stare. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. condensatoare. medicinii. au loc reactii specifice. considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. secretia glandulara etc. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole.

se observa urmatoarele. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. ordinea contractiilor se inverseaza. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei. Excitabilitatea nervului este redusa. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. • Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod. de dimensiuni mici. excitarea nu mai are loc. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. au mare importanta: densitatea curentului. in timp ce interiorul este negativ). Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. Este un semn de degenerare a nervului afectat. . Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. La anod. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. respectiv de muschi denervat. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite. Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. cunoscute sub denumirea de electrotonus. Astfel. Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. substratul oboseste. excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. cat si. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. In acesata situatie. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului. Ulterior. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli.Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. anelectronus. cu ocazia electrodiagnosticului.(exteriorul membranei este pozitiv. Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara. Daca electrodul activ. Daca insa. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. In practica medicala.

produce excitatia de inchidere a curentului. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. intr-un timp nedefinit. Cu cat intensitatea este mai mare. Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei. jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului). indicatii si contraindicatii. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii. efectele fiziologice. ceea ce asigura gradarea contractiei.pragul de stimulare la catod este ridicat. aparatura utilizata. la nivelul musculaturii proximale a membrelor. la nivelul sinapsei neuromusculare. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie). la nivelul musculaturii membrelor superioare. la care un curent dreptunghiular. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. galvanoionizarea: proprietati fizice. actiunile biologice. Acest timp minim. Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. cu valoarea reobazei. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi). la punctele motorii proximale ale unui muschi.Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice. Daca sensul de . electromiografie (faza de contractie musculara). In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. la grupurile musculare flexoare. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. excitabilitate crescuta. Curentul galvanic. muschiul prezentand contractii spontane. Altfel spus. numite electroni. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). se numeste timp util. ca atat timpul util este mai mic si invers. Cronaxie scurta. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. de-a lungul unui conductor. Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic. axonul si colateralele sale. modalitati de aplicare. • Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. Anodul devine astfel electrod de excitatie.

precum structurile nervoase. Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului. momentul ingestiei alimentelor. electroosmoza. crescand sau scazand. electroforeza. dispozitivul de redresare. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii. in regiunea cuprinsa intre electrozi. neurastenie. . sclerodermie). care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta. Aparatura utilizata pentru curent continuu. efectele termice si de inductie electromagnetica. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. perspiratia insensibila momentana. stres.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. priza fiind impamantata). Intensitatea curentului poate varia. lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. menstruatie. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. curentul continuu este constant. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. In terapie. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. ionoforeza. mecanice si termoelectrice. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. cel de reglare a intensitatii. hemiplegie. echilibrul sistemului neuroendocrin. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. cu producere de acid la anod si de baza la catod. alcoolism. odihna. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. posttraumatisme craniocerebrale. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. modularea excitabilitatii neuromusculare. mixedem. curentul galvanic se introduce lin. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. modificarile potentialului membranar. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. cat si la aceeasi persoana. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi.

a sistemului neurovegetativ. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. utilizat ca electrod activ. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. precum si asupra celui circulator. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic. • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. provocate de deplasarea ionilor. antialgic. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. De asemenea. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. angioneuropatiile. superficiale. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. arteriopatiile aterosclerotice. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ.Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. algoneurodistrofiile membrelor. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. Ca o concluzie practica. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel. Dupa o serie de sedinte. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. asupra sistemului nervos central. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. de activare a vascularizatiei locoregionale. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. crioparesteziile functionale nocturne. cat si a celei musculare. Catodul (electrodul negativ). in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. In ceea ce priveste sistemul circulator. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. . Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central.

Astfel. intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0. de diferite dimensiuni.1 mA/cm²). Astfel. in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. arsura. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. daca sunt vizate efectele antialgice. stadiului evolutiv al suferintei. cautandu-se cauza. intensitatea curentului se scade la zero. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. glezna. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. cum este cazul articulatiilor periferice. la fel si durata sedintei. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa. sensibilitatii si tolerantei individuale. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. caldura. analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). a arsurilor cutanate. la o distanta nu prea mare. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. precum genunchi. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata). Indiferent de situatie. Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. pumn. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc.• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura. durata aplicatiei. presiune. precum lombosciatopatia). electrozii terbuie sa fie lungi. Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare. Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. Dupa cum am mai aratat. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat. Pentru nevralgiile acute sau . identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. pentru obtinerea efectelor analgetice.

Indiferent de denumire (iontoforeza. Ulterior. Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. lombosciatica etc). in cazul suferintelor discale lombosacrate. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. Pentru a avea eficienta. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. relaxanta si i se va explica procedura in sine. pentru electrozii de dimensiuni mari. ionoterapie. durata sedintei trebuie scazuta. Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. aplicati facial sau transorbital. scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. la nivelul caruia s-au format. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0. Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. cu o perna sub abdomen.1 mA/cm². Invers. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). In situatia afectiunilor acute. Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. Odata ajuns in organism. Solutia se va prepara in apa distilata. densitatea fiind mai redusa. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor .hiperestezii (trigemen. ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand. El va fi posturat in decubit ventral. Pentru aplicatiile din zona cervicala. putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. intensitatea fiind scazuta. va trebui sa se creasca timpul de tratament. cervicobrahiale. ionogalvanizare. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. confortabila. are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal. durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute.

nevralgiile). reumatism abarticular. degeraturi. Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. paralizii. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. pornind de la principiile sale de actiune.sebacee si a acelor sudoripare. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. La anod se aplica metale. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. morfina. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. distonii neurocirculatorii). prurit idiopatic. aparatura utilizata. sclerodermie. tendinite. cutiviscerala. bursite. trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. intreruperea . Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte. trombolebita. modalitati de aplicare. magneziul. Din cele aratate. indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. tenosinovite. actiunile biologice. galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. efectele fiziologice. sclerite). Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. • Oftalmologia (conjunctivite. modalitati si tehnici de aplicare. erizipel. Proprietati fizice. Reumatologia (artrite. fierul sau radicali de metale. fistule. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. hematoame superficiale. cat si stadiile cronice de boala. sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. acetilcolina. nevrite. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. vasomotor. fiind indicate in sindroamele neurastenice. furunculoze. in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. mialgiile de diferite cauze. • • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. zincul. al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. calciul. limfangite). novocaina. de la nivelul dermatomioamelor). iod. cicatrici cheloide hipertrofice. insomnii. indicatii si contraindicatii. modulator neurovegetativ. precum sodiul. nevralgia de trigemen. maladia Dupuytren. guta. seboree ulcerele atone). aparatura utilizata. Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. Dupa cum s-a mai aratat. sechele posttraumatice). spasmofilie. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. actiunile biologice. eczeme. afectiuni ale organelor de simt. litiul. inclusiv poliartrita reumatoida artoze. epicondilite. potasiul. si anume: analgezic. iridociclite. pareze. corticoizi. sindroame migrenoase.

Ca urmare a formei lor. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. modulatia impulsurilor (in amplitudine. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. tulburari ale sensibilitatii cutanate. triunghiulare. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. cu efect excitator. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. curentii modulati. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). de catre impulsurile electrice. fibrele nervoase motorii. exponentiale. entorse). fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. trapezoidale. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. curentii dreptunghiulari. Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. utilizate in scop terapeutic. modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. capabili sa produca o contractie prelungita. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. stari posttraumatice (contuzii. In acest mod. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. curentii faradici si neofardici. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. Prin aceasta. Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. impulsurile pot fi dreptunghiulare. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum). sunt urmate de contractii tetanizante. amplitudinea impulsului. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . ritmicitate si durata). cat si efectele trofice. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. durata impulsului si a pauzei. Suplimentar. frecventa de aparitie.curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic.

in special exponentiale. Ea devine astfel. picior plat. • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. constipatie cronica. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. terapia trebuie instituita precoce. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii. in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. La aplicatiile de curent neofaradic. prin fenomenul de feedback senzitivo-motor. Se va realiza astfel. in panta.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. cifoze. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. electrodul negativ fiind situat distal. datorita capacitatii lor de acomodare. precum si a fibrelor nervoase senzitive. Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). in serii de 8-12 sedinte pe serie. cu fronturi de crestere liniare. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. musculatura total sau partial denervata. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. dupa o intrerupere a cailor nervoase. Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale. bazat pe procesul de invatare si memorizare. Curentii triunghiulari. Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. care se pot repeta. Frecventa utilizata este scazuta. la jonctiunea . Pentru a fi incununata cu succes. postpartum. Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. progresiv. previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. spasmele musculre. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. incontinenta sfincteriana). Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii).

pe o durata de 12-18 sedinte. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. care se repeta in cursul unei zile. precum termoterapie. masaj locoregional. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. Se recomanda sedinte zilnice. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. fara senzatie cutanata neplacuta. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. . pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. antagonistii musculaturii spastice. electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic).tendomusculara). leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice). cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Cu cat procesul de denervare este mai accentuat. Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. aplicand doua circuite electrice de excitatie. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. Concomitent. pe baza inervatiei reciproce. Concret. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. precum si durata impulsurilor. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. de obicei antagoniste. intre ele realizandu-se un decalaj in timp. de obicei hipotoni. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. isi amelioreaza tonusul. Se recomanda 7-14 zile de tratament. prin care se obtine un efect de relaxare. boala Parkinson. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale.

Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. in cadrul unui proces de control axonal. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. Efectele analgezice constatate. • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. cu durata mare si frecventa scazuta. atat de influxuri venite de la periferie. Trabert. rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). In acest mod. produce la nivel medular. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. ca durerea ar putea fi mai curand. • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. S-a observat insa. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. frecventa sau context patologic. superior. in cure de 20-25 sedinte. un camp electric negativ. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. intrucat. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. conform careia. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. efectuate la inceput zilnic. stimularea fibrelor cu diametru mare. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. . prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. nespecifice pentru durere. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. Astfel. rapid conducatoare. electropunctura. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). cu perceptia durerii. A-alfa. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice.

in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. cu anodul proximal si catodul distal). Mai prezinta. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. de dimensiuni egale. • Longitudinale. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. de asemenea. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. realizand electrogimnastica musculara. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. Din motivele prezentate. • Paravertebrale. Efectele si implicit. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. Se utilizeaza electrozi mici. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular. Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. • Transversale.Curentii diadinamici (CDD). Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta. hiperemiante-biotrofice. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. efect decongestiv. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari. polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. Din punct de vedere subiectiv. actionand ca un masaj tisular electric profund. • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. Efectele analgezice. mai mare. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Ca atare. catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. actionand ca un masaj intens de profunzime. crescand tonusul muscular. • Gangliotrope. • Aplicatii mioenergetice. postoperatorii. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . produce senzatia de vibratii. aplicatia produce si analgezie secundara. dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. Dupa cateva minute.

se face in scop excitator. luxatii recente. cailor respiratorii in astmul bronsic. artrite. acrocianoza. DVL faza II. Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. redori articulare. boala varicoasa. colecistului. mialgii. intinderi musculare. 10 sedinte pe cura. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. amplasarea si polaritatea acestora. dinamogen. migrene. artroze dureroase. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. . Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. colonului. timp de 6-10 sedinte. arterioapatie periferica obliteranta. status postarsuri sau postdegeraturi. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica.  boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. cu efecte analgezice si hiperemiante. rupturilor ligamentare sau meniscale). in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. lombosciatica. epicondilite). • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. algoneurodistrofie. Se recomanda aplicatiile zilnice.  reumatism abarticular. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant. indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. Status posttraumatic (contuzii. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). contuzii. PSH. vasculotrop. Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. • • Reumatismul abarticular (PSH. entorse. pe punctul de durere maxima). • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. tendinite. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). • Ritmul sedintelor poate fi zilnic.

Cicatricile. in vecinatatea lui. • • • • Starile dureroase posttraumatice.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. aderentele dureroase postoperatorii. nevralgiile postherpetice. in concordanta cu patologia tratata. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. Sindromul algic post anestezie. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist. durerile fantoma post amputatie de membre. Hipersensibilitatea la curent. cat si dimensiuni. duratei si amplitudinii impulsurilor. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sarcina in primul trimestru. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. inflamatorii si abarticular. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. Polaritatea electrozilor nu are importanta. permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. • Sindroamele dureroase de origine talamica. de diverse cauze. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. precum si durata acestui efect. • Dozarea intensitatii. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. • Durerile din anurii si neoplazii. pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger.

in marea lor majoritate. trombozele venoase superficiale si profunde. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. sarcina. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. se pot stimula mai multe puncte. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). depresia. Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. netraumatizanta. efectele fiziologice. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. facand parte din metodele reflexoterapice. cicatricile si aderentele musculare. Se aplica mai multi electrozi. zonele de edem localizat. modalitati de aplicare. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. pana la senzatia de usoare furnicaturi. psihonevrozele. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. Se vor evita starile hemoragice locale. schizofrenia. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. infectiile localizate. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. concomitent sau succesiv. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior. leziunile dermatologice. In functie de stare initiala. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. la fel si intensitatea este reglabila. perioada de menstruatie. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. sterilete. cu aparitia depolarizarii reactive. indicatii si contraindicatii. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. pierderea sensibilitatii cutanate. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). .contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. Este o metoda fiziologica. chiar si concomitent. aparatura si tehnici utilizate. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. care pot trata simultan mai multe puncte. endoproteze. usor de aplicat. uterul gravid. desi este doar un tratament simptomatic. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. Sunt curenti alternativi sinusoidali. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. neoplasmul. pana la reducerea durerii si contracturii musculare.

in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. Apoi se trece la formele modulate. precum cel miorelaxant si decontracturant. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). cu nici un curent din domeniul mediei frecvente. care actioneaza profund si nedureros. Oscilatia intensitatii se produce • . Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. media frecventa este modulata in perioada lunga. Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare. cu frecventele diferite. decalate in timp. si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. precum: efectele excitomotorii si analgezice. reversibile si bine tolerate). cu frecventa de baza mare. de asemenea. cu cat frecventa este mai mare. permitand o penetrabilitate tisuara crescuta. cu durata mare a trenurilor de impulsuri. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. Modalitati si tehnici de aplicare. producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. • Se pot obtine contractii musculare puternice. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. Astfel. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. tetanice. vasodilatator si trofic. cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. biotrofice.

care defineste interferenta. abdominale si pelvine. • Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide). in toate directiile din spatiu. reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. in functie de frecventa utilizata. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). prevenind instalarea fenomenului de oboseala. ale curentilor de medie frecventa. drenaj venolimfatic. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. electrogimnastica musculara de profunzime etc. De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz. vasomotorii. activare circulatorie. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. decontracturante. astfel incat. se aleg diferite tipuri de frecventa. interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine. din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare. Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare). inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic.cu o frecventa proprie. . biotrofice. Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. In acest fel. Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali).

edeme. a lantului ganglionar simpatic. sechele post AVC ale membrelor. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. precum sindromul de ischemie periferica cronica. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. prin actiunea asupra dermatoamelor. in secundar (frecvente rapide). pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. hematoame). luxatii. producand contractii musculare puternice. normoinervate. hiperemiant si resorbtiv. . valorile intensitatii pot fi crescute mai mult. neuropatii). derivand din modul de actiune. celulita). mialgii. discopatii. entorse. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. reversibile si bine tolerate (frecvente mici).Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. a ganglionului stelat. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. cu producere de contractii fiziologice. angiopatie diabetica. nevrita). mioamelor. scolioze. efectuate zilnic sau la doua zile. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. trombangeita obliteranta. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. cat si prin efect indirect. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. • Actiune analgezica. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. artroze-artrite cu diferite localizari). Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. • Efectul decontracturant-miorelaxant. contuzii de parti moi.

in special solutiile electrolitice si corpurile metalice). si anume: frecventa foarte mare. putand functiona in circuit deschis). condensatorul variabil. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). . cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. diskinezie biliara.undele scurte.Afectiuni ginecologice (anexite. Terapia cu inalta frecventa . terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. Circuitul generator apartine aparatului. propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. distonii functionale intestinale. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Neoplasmul. metroanexite. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. bornele aparatului si electrozii. aparatura utilizata. Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. indicatii si contraindicatii. stari disfunctionale postprostectomie etc. pancretita cronica. fenomenul inductiv. Lungimea de unda are mare importanta. Aceasta. actiunile biologice. suferinte renourinare. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. dismenoree etc). traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine. Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. modalitati de aplicare. Starile casectice. Actiuni biologice. suferinte inflamatorii ale prostatei. gastrita. efecte fiziologice. efectele fiziologice. Undele scurte. energia electrica se transforma in energie calorica. incalzind. Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Procesele inflamatorii purulente. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate. el aprtinand astfel circuitului. boala ulceroasa.

Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica. Pentru undele scurte si decametrice. miorelaxare si activarea metabolismului. • Creste capacitatea imunologica a organismului. scade tonusul muscular. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. analgezia. actioneaza capacitiv. miorelaxare. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. constantele electrice. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . prin membrane trece ca un curent de deplasare. Aceasta. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. distanta electrozilor fata de tegument). ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. • Asupra musculaturii. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. Modalitati de aplicare. analgezie. actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. Efectul este de lunga durata sau remanent. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. precum hiperemia. si anume: • Asupra metabolismului. activarea metabolismului. crescand catabolismul. fara a produce leziuni cutanate. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. • Asupra circulatiei. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). relaxand antagonistii.Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). dupa cum se va vedea mai departe. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. particularitatile structurilor tisulare strabatute. Prezinta efecte calorice de profunzime. Efectului caloric prezentat. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. locala. caldura formandu-se endotisular. Totodata. creste excitabilitatea. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). metodologia de aplicatie. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. viteza de conducere nervoasa.

infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. distanta acestora fata de zona de tratat. fara aproduce caldura. • Doza II este slaba sau oligoterma. In comparatie cu metoda in camp condensator. deoarece nu produce nici o senzatie. Astfel.corpului. Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). In metoda in camp condensator. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). doar a tegumentului. de felul. aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. . Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular. Tehnica si metologia. Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta. energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. ca atare. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. raportat la efectele asteptate. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. Electrozii pot fi rigizi sau flexibili. producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w). se va incalzi mult mai puternic. de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. longitudinal. din mediul extern (RIR. procedurile de termoterapie). se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). Efectul dureaza doar 2-3 zile. In schimb. numita si rece sau atermica. de regiunea tratata. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare. Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). pentru articulatii.

La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. tendinite. cubital. tenosinovite. nevrite. Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). nevralgii intercostale. periartrita. forte sau hipertemica. diskinezii biliare. planul de sprijin). paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). cercei.sechele posttraumatice. In stadiile cronice se recomanda dozele calde. orhite. cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). unele forme de astm bronsic. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale. constipatii cronice. spondilodiscartroze etc). Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina.afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). inafara crizei etc). mononeuropatii (de nerv radial. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. pielocistite. Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. sindromul miofascial dureros etc). nevralgie cervicobrahiala. lombosciatalgie. median). in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). agrafe. • . Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala.in tulburari ale circulatiei venoase periferice. pareze. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. sechele postpleurezie netuberculoasa. Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). prostatite. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene.reumatism abarticular (bursite. poliartrita reumatoida). acut sau cronic al bolii. epididimite etc). • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. pleurite. in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv.Doza IV este puternica. inele. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. sindrom colicativ renourinar. periviscerite/sindrom aderential etc). producand o senzatie de caldura puternica. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. colecistopatii cronice nelitiazice. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. sechele postpoliomielita etc). zilnic sau la doua zile. la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). In stadiile acute se prefera dozele slabe.

• Perioadele ciclului menstrual si sarcina. Afectiuni oftalmologice. Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. amenoree. Neoplasmul. precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. pansamente. pansament). maxilare. granuloame. • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. unele mastite etc). hidrosadenite etc). pancresului etc). ulcer gastrointestinal). efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. materiale sintetice. algii dentare. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. aparate gipsate. unele otite externe. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. . Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. stomatite. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. parametrite cronice nespecifice. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. otitele medii cronice. unele parodontopatii etc). Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. acute sau cronice. panaritii. Prezenta osteosintezelor metalice.• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. Actiuni biologice. dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. suprarenalei. Afectiuni dermatologice (furuncule. abcese peridentare. emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. tiroidei. prin disiparea efectului caloric. laringite. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Frecventa impulsurilor. efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. faringite. catarul oto-tubar etc). emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. cu protejarea cristalinului. sterilitati secundare. gingivite. aparat gipsat. metroanexite. Astfel. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. fronto-etmoidale. inclusiv material sintetic. pacemaker cardiac. • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac.

tendinite. 2. Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. scurtand procesul de vindecare. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. intervine favorabil in evolutia osteomielitei. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Din cele aratate. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. bronsite etc). periartrite etc). diverticulite etc). Reduce edemul tisular. amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. 7. cistite. capsulite. 10.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. tenosinovite. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. rinosinuzite etc). 3. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. Afectiuni stomatologice (stomatite. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. posttraumatic. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. 9. Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. 8. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). 6. inflamatii pelvine etc). colita. Diminua spasticitatea musculaturii netede. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. 5. arteriopatii periferice etc). 4. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. parodontopatii. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. rectocolita. . Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. cresterea infiltratul leucocitar. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. accelerand astfel vindecarea arsurilor.

sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. la grosimea tesutului . La trecerea curentului de inalta frecventa. Ele executa mici oscilatii. hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac. repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare. inflamatorii si congestive locoregionale). Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. mult mai pertinente. cilindric sau longitudinal. Tehnica de aplicatie. Actiunea. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. penetrabilitatea intratisulara este mai mica. cat si a tesutului muscular subiacent. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. combate in timp scurt sindromul algic.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). In comparatie cu undele scurte. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. In practica medicala de specialitate. la nivelul tesutului muscular. efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura. Tratamentul necesita un singur electrod. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. si anume: lipsa efectelor calorice locale. scurteaza timpul de refacere si vindecare. absorbtie si reflexie. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. Incalzirea dielectrica realizata. efectele termice maxime fiind de profunzime. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. cicatrici cheloide etc). in comparatie cu undele scurte. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. arie extinsa de utilizare. arsurile. Energia este preluata de la campul electric. cel longitudinal si cel cavitar. procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. Undele decimetrice. conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. rotund.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. in caldura.

Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. nevrite).subcutanat. penetrare mare). definind astfel. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. indicatii si contraindicatii. Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. actiunile biologice. • statusul posttraumatic. otite etc). ulcere varicoase. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta. Terapia combinata: ultrasunet si CDD. Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. in conditii fiziologice si patologice. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. contraindicate termoterapiei. sinuzite. Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. Materiale metalice de osteosinteza. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. acest parametru pare ca . ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. metroanexite. de la 1 W administrat la suprafata corpului. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Sarcina si perioada menstruatiei. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. corespunzator unor lungimi de unda mici. salpingite. intensitatea ultrasunetelor. in stadiul de acutizare. Afectiuni din sfera ORL (laringite. cuprinsa intre 800-1000 kHz. sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. se forma lui. sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. efectele fiziologice. metodologia de aplicare. prin alternarea starilor de presiune realizate. aparatura utilizata. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. cat si de structura omogena sau neomogena. Neoplasmul. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. arteriopatii in primele stadii. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. sindromul Raynaud etc). de suprafata acestuia. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. depinzand de felul si forma sursei de producere. pielocistite etc).

In perioadele de comprimare. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. toate particulele mediului fiind in miscare. se produce unda stationara. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. fisuri in interiorul lichidului traversat. Efecte chimice. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. reflexia si refractia. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. printre care si absorbtia. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. neintrerupta. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. se afla in legatura cu frecventa aplicata. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu.nu este necesar si de luat in consideratie. Mecanisme de producere. in cazul reflexiei totale. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). precum diapazonul). Sub aspect terapeutic. rupturi. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. lichidele se vor degazeifica. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica. Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. precum procesele de oxidare. avand anumite dimensiuni. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. daca sunt supuse la variatii de potential electric. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. cu directie verticala. si anume. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. cu formarea unor bule de aer. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. trapezoidala sau trinughiulara. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite.

Efectele fiziologice. pe zona articulatiei sacroiliace. Actiuni biologice. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. Efectul hiperemiant. ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. cat si la nivelul sistemului osos.8 W/cm². fragmentarea macromoleculelor. petesii. prin stimularea electrica selectiva. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. paravertebral lombar. Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W. miorelaxant si hiperemiant. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. prin participarea unei serii de mecanisme. putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. Manevra poate . dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. La aplicarea unor intensitati scazute (0. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular.5-0. La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. apoi sub creasta iliaca spre lateral. Pe scurt. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. fiind deosebit de sensibile. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. activarea proceselor oxidative celulare. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). continua ascendent. cresterea activitatatii glicogenolitice.05-3 W/cm². Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. in special din substanta cenusie mezencefalica. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara.1-0. hiperpermeabilizarea membranara. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. cu rol de sistem inhibitor al durerii. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). Pentru intensitatile medii (0. Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. fata posterioara a marelui trohanter. rapid conducatoare). mielinizate. incep sa apara modificari ireversibile. pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace. prin participarea sistemului nervos vegetativ.o forma de energie in energie ultrasonica si invers. vasodilatatie crescuta. cresterea metabolismului celular local. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0.

potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. In acest mod. profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari). Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. precum si la starea fiziologica a tegumentului. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic. .continua ascendent.2 W/cm²). radiculare paravertebrale. Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. scade puterea de penetratie in profunzime. Aplicatiile reflexe la distanta. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei. fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. spirala. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui. aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar). Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula. de forma circulara. poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument. netede si fara leziuni cutanate. pentru tesutul cutanat se recomanda in general.50. Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact. metoda de manevrare a traductorului. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii.9-1. sinusoidala etc. Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. varsta si starea generala a pacientilor. Traductorul poate fi manevrat sau nu. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale.4 W/cm²).8 W/cm²) si doza mare (0.05-0. stabilindu-se un indice ultrasonoforetic. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri. Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0. fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. ultrasonoforeza si indirecta. Se vor executa miscari lente. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. pe marginea externa a muschiului marele dorsal. neuroreflexa. in ritm constant. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa. intensitati mici. Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. doza medie (0. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. tipul actiunii (directa sau neuroreflexa). natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse). Metodologia aplicatiilor. Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. aplicat pe ganglionul stelat). miogeloze si calcificari tendinoase. forma de cuplaj. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior.

in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). Durata tratamentului este de 8 minute. tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani. fara presiune. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. prezinta domenii de actiune diferite. Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. prin miscari sinusoidale. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. Terapia cu inalta frecventa. precum ultrasunetele. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. artroze reactivate. aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. sechelele posttraumatice ale partilor moi. Sunt preferate miscarile lente. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. bursitele. in serii de 6-10 sedinte. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ. . schimband sensul de miscare la zonele de insertie. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. aerosoloterapia. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. se vor prefera serii de 6-15 sedinte. dupa cum aratam. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. analgezic. in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. pacientul va fi pozitionat confortabil. La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. nu transversal pe ele. printre care ultrasonoterapia. asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. meloterapia. Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. artritele. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. tendinitele.traductorul va fi manevrat lent. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. in directia fibrelor tendomusculare. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii.

Afectiuni ginecologice. Tuberculoza activa. Afectiunile venoase periferice. uterului gravid. scolioze. casexie. scleroza multipla. nevroamele postamputatie. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. tulburarile de ritm cardiac. Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. indiferent de cauza. precum posturi algice vicioase. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. • • • • sechele nevralgice post herpes zoster. ficatului. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. cord. plagi atone. Tumori in toate stadiile evolutive. contuzii. la nivelul maduvei spinarii. pre si postoperator. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. Stari febrile acute. • • • • • • • Stare generala alterata. PSH. distrofia musculara progresiva (Erb). inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. in orice stadiu si orice localizare. ulcere trofice ale membrelor etc). ulcer gastroduodenel. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. dischinezii biliare). entorse. hemiplegii spastice. sclerodermia progresiva etc). Reumatismul articular acut.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. sindrom Parkinson etc). Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. Insuficienta cardiocirculatorie. epocondilite. sindromul algoneurodistrofic etc). marile vase. fibrozite. plamani. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. fragilitatea capilara. splinei. deformari ale piciorului). bola Raynaud etc). constipatie cronica. Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. tendinite. hematoame. miozita. Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. dermatomiozite. la nivelul glandelor sexuale. • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. luxatii. . boala cardiaca ischemica.

In acest context se . numita excitabilitate. viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. Daca. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. prin aplicarea curentului electric. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. frictiunea. au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. corespunzatoare procesului de depolarizare. diferitele substante chimice sub forma de solutii. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. In procesul stimularii electrice. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta. secretie glandulara etc). Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. sunetul. Dintre acestia. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata. Stimulii pot fi naturali. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. conform asa zisei legi “totul sau nimic”. numite electrotonus. La o stimulare artificiala. Pentru a produce o excitatie. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. Stimulii mai pot fi artificiali. primare. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale. Dupa un timp. Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. reactia de raspuns este mai puternica. agentul termic. cea de repolarizare. actionand asemanator stimulilor naturali. sunt stimulate mai multe celule musculare. Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. se instaleaza fenomenul de oboseala. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. durata de actiune. determinate de sensul de scurgere a curentului. Astfel. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. de natura fizica. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat. excitarea nu se mai produce. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. Atat pe perioada depolarizarii. aparand depolarizarea locoregionala. radiatia luminoasa. urmat de excitatie. stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. unitatea de suprafata stimulata. tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. chimica si electrica. prin aplicarea agentului electric. agentii electrici. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare.

cu producere de acid la anod si de baza la catod. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. Efectele polare sunt consecinta electrolizei. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . situatie in care. de cauza neurologica centrala si periferica. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. intr-un timp nedefinit. de-a lungul unui conductor. realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). produse in interiorul organismului. avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). modificari de potential membranar. generate de trecerea curentului electric. Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). precum ionoforeza. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta. care reprezinta sinapsa neuromusculara. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata. Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. un alt element il reprezinta cronaxia. Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. Curentul continuu. in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. In conditii patologice.defineste reobaza. De asemenea. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. prin care poate trece un curent electric continuu. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). cat si la aceeasi persoana. efecte termice etc. Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic. modificari de excitabilitate neuro-musculara. fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. electroosmoza. a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman. prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei. Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. In situatie fiziologica.

se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. trapezoidala. amplitudinea impulsurilor. precum si asupra celui circulator. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. • Fibrelor vegetative vasomotorii. durata impulsului si a pauzei. • Sistemului nervos vegetativ. ducand la o hiperemie locala. Dupa o serie de sedinte. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara. curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. provocate de deplasarea ionilor. precum curentii faradici. • Sistemului nervos central. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. In acest mod. La randul lor. deoarece catodul (electrodul negativ). • Sistemului circulator. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. cu efect excitator. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. de catre impulsurile electrice. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. sinusoidala si forme derivate. triunghiulara. • Fibrelor nervoase motorii. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri.cu intensitatea curentului. utilizate in scop terapeutic. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. curentii faradici si neofardici. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. ritmicitate si durata). curentii modulati. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. neofaradici. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). superficiale. sunt urmate de contractii tetanizante. . La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. utilizat ca electrod activ. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut). Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. cat si a celei musculare. modulatia lor (in amplitudine. diadinamici). producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente.

un camp electric negativ. Efectele analgezice constatate. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. atat de influxuri venite de la periferie. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. produce la nivel medular. stimularea fibrelor cu diametru mare. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. isi amelioreaza tonusul. nespecifice pentru durere. de obicei antagoniste. intre ele realizanduse un decalaj in timp. antagonistii musculaturii spastice. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. in cadrul unui proces de control axonal. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. ca durerea ar putea fi mai curand. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. Concomitent. Astfel. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. pe baza inervatiei reciproce. intrucat. progresiv. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. cat si efectele trofice. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). rapid conducatoare. cu durata mare si frecventa scazuta. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). de obicei hipotoni. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. aplicand doua circuite electrice de excitatie.• • • • Suplimentar. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. datorita capacitatii lor de acomodare. fibrele nervoase motorii. prin care se obtine un efect de relaxare. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. conform careia. care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. S-a observat insa. A-alfa. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii.

inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. cu perceptia durerii. cu aparitia depolarizarii reactive. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. • Se pot obtine contractii musculare puternice. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. reversibile si bine tolerate. Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa. rapid conducatoare). producand contractii musculare puternice. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. electropunctura. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. In acest mod. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. de asemenea. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. actiune analgezica. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. si anume: stimularea musculaturii scheletice. In continuare. tetanice. o serie de efecte derivate din cele prezentate. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. precum cele decontracturante-miorelaxante. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. stimularea musculaturii netede hipotone. superior. prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. frecventa sau context patologic. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare. chiar si concomitent. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala.

singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. stimuleaza si procesele anabolice tisulare. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. precum hiperemia. inclusiv material sintetic. constantele electrice. si anume: fenomenul capacitiv. analgezia. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. actioneaza capacitiv. Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. fenomenul inductiv. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. fara a produce leziuni cutanate. in special solutiile electrolitice).Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. distanta electrozilor fata de tegument). efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Prin aceasta. incalzind. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. activarea metabolismului. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. particularitatile structurilor tisulare strabatute. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. putand functiona in circuit deschis. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. miorelaxare. aparat gipsat. prin disiparea efectului caloric. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. energia electrica se transforma in energie calorica. • . incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. metodologia de aplicatie. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. Prezinta efecte calorice de profunzime. pansament). Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare.

• Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. penetrare mare. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. Energia produsa este preluata de la campul electric.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. de suprafata acestuia si se forma lui. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. la nivelul tesutului muscular. La trecerea curentului de inalta frecventa. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. definind intensitatea ultrasunetelor. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. cuprinsa intre 800-1000 kHz. se afla in legatura cu frecventa aplicata. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. de 2-3 cm. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. putand fi usor localizate si orientate selectiv. cat si de omogenitatea structurii acestuia. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. reflexia si refractia. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. frecventa crescuta. Astfel. printre care si absorbtia. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. in comparatie cu undele scurte. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. de la 1 W administrat la suprafata corpului. Ele executa mici oscilatii. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. efectele termice maxime fiind de profunzime. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. Din cele aratate. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. in conformitate cu principiul. prin alternarea starilor de presiune realizate. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. depinzand de felul si forma sursei de producere. in caldura. corespunzator unor lungimi de unda mici. Incalzirea dielectrica realizata. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare.

rupturi. si anume. formandu-se bule de aer.5-0. fisuri in interiorul lichidului traversat. prin participarea unei serii de mecanisme. Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul). se produce unda stationara. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. cu directie verticala. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa. cu efecte distructive. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. Sub aspect terapeutic. valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv.8 W/cm². constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). cat si la nivelul sistemului osos. incep sa apara modificari ireversibile. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. Pentru intensitatile medii (0. de cavitatie. cresterea metabolismului celular local. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. petesii. fenomenul este mult diminuat. goluri. cresterea activitatatii glicogenolitice. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. de difuziune si chimic. miorelaxant si hiperemiant. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular. vasodilatatie crescuta. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie. toate particulele mediului fiind in miscare. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati. activarea proceselor oxidative celulare. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. La aplicarea unor intensitati scazute (0. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. in cazul reflexiei totale. hiperpermeabilizarea membranara. Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. In practica terapeutica. fiind deosebit de sensibile. termic. fragmentarea macromoleculelor. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. La cele prezentate se .propagare. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. prin stimularea electrica selectiva. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. Pe scurt. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. mielinizate. reducere. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu.1-0. Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. rapid conducatoare). magnetic si piezoelectric. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise.

meralgia parestezica. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. biotrofic. implicit in fizioterapie. prin participarea sistemului nervos vegetativ. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. sufuziuni.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. nevralgia occipitala Arnold. sedativ. Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv.  Pareze. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. cu rol de sistem inhibitor al durerii. de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare). Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. vasomotor. Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. pareza detrusorului vezical etc). • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. paralizii (paralizia flasca a membrelor. pareze sfincteriene. nevralgii dentare. in special din substanta cenusie mezencefalica. in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. nevralgie trigeminala. lombocruralgie etc). Efectul hiperemiant. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. exudate etc). ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. nevralgie intercostala. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. pareze faciale. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. . Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si.

hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate. seboree accentuata.  Boala hipertensiva din stadiul neurogen. distonii neurovegetative. Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. spondilita ankilozanta etc). hematoame tegumentare superficiale. arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii). musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente. Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat. degeraturile. tuberculoza cutanata. Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. eczeme. ulcere corneene. Actiunea. . eczeme. reumatism abarticular (mialgii. statusul posttraumatic (contuzie. epicondilite. piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. herpes cornean. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. modulati. neofaradici. nevrite). se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale.  Sechele posttraumatice.• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. unele manifestari cutanate ale bolilor alergice. irite. precum solutiile de continuitate. tenosinovite. etc). • Afectiuni dermatologice (acnee. acrocianoza. sclerite. furunculoza. neoplasmul cutanat. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari. hipertricoza. ulcere atone etc). fistule tegumentare. supuratiile. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. tendinite. slerodermie. neuromialgii. bursite. de diferite cauze. din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. erizipel cronic. musculatura partial sau total denervata. tulburarile de sensibilitate cutanata. artrozeartrite cu diferite localizari.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. spasmele musculare. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. intramusculare si peritendinoase. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare. precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie. prevenirea aderentelor intermusculare. Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii. si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. entorse). de electrostimulare sunt paraliziile spastice. Afectiuni ale aparatului locomotor.  Flebitele in faza subacuta si cronica. cicatrici cheloide hipertrofice. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti. conjunctivite. epidermofitie. deja prezentat. algoneurodistrofia). periartite-periartroze. Ca indicatii derivate din efectele analgetice. poliartrita reumatiode.

luxatii recente. Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. entorse. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. • Parkinson. dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). contractiile uterine primare slabe la nastere. redori articulare. realizand electrogimnastica musculara. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. intinderi musculare. cu redori articulare dureroase si persistente. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor.Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. contuzii. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. Efectele si implicit. cat si efect vasoconstrictor. • Hemipareze spastice post AVC. • PS (perioada scurta) are efect excitator. • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. . efect decongestiv. hiperemiante-biotrofice. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. crescand tonusul muscular. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. atonia vezicala postoperatorie. • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim. rupturilor ligamentare sau meniscale). stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). sunt: constipatia cronica atonica. • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. aplicati prin doua circuite de excitatie. cu exceptia paraplegiilor spastice. • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila). producand si analgezie secundara. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). postoperatorii. Trabert. de asemenea.

precum si durata acestui efect. indiferent de localizare. status postarsuri sau postdegeraturi. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. colecistului. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. artrite. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. epicondilite). • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. tendinite. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. acrocianoza. de diverse cauze. artroze dureroase. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. algoneurodistrofie. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. inflamatorii si abarticular. • Durerile din anurii si neoplazii. Sarcina in primul trimestru. colonului. migrene. PSH. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. lombosciatica. nevralgiile postherpetice. mialgii. DVL faza II. • • • • Starile dureroase posttraumatice. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. • Reumatismul abarticular (PSH. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Hipersensibilitatea la curent. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. durerile fantoma post amputatie de membre. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica).  Reumatism abarticular. Sindroamele dureroase de origine talamica. cailor respiratorii in astmul bronsic. arterioapatie periferica obliteranta. . Sindromul algic post anestezie. boala varicoasa. aderentele dureroase postoperatorii. • Status posttraumatic. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. Cicatricile. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari.

 Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. depresia. psihonevrozele. contuzii de parti moi. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. discopatii. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. pe calea gimnasticii musculare. celulita). scolioze. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. • Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. precum sindromul de ischemie periferica cronica. artroze-artrite cu diferite localizari). entorse. nevrita). Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. neuropatii). • Actiune analgezica. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. in marea lor majoritate. sustinute prin efect direct. . in secundar (frecvente rapide). cat si prin efect indirect. pe structura neurovegetativa a vasului. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). mialgii. hiperemiant si resorbtiv. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta. mioamelor. si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. prin actiunea asupra dermatoamelor. producand contractii musculare puternice. a lantului ganglionar simpatic. schizofrenia. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple. angiopatie diabetica. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. • • Sechele post AVC ale membrelor. edeme. fiind datorata efectului excitomotor muscular. diskinezie biliara. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale.  Pancretita cronica. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman.  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. derivand din modul de actiune. asupra vasului si indirect. sarcina. neoplasmul. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. normoinervate. hematoame).Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. • Efectul decontracturant-miorelaxant. locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. luxatii. facand parte din metodele reflexoterapice. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. a ganglionului stelat. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. cu producere de contractii fiziologice. trombangeita obliteranta.

Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. • Asupra circulatiei. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). sechele postpoliomielita etc). Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii. median). produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa.  Sechele posttraumatice.  Suferinte renourinare. scade tonusul muscular. mononeuropatii (de nerv radial. stari disfunctionale etc. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. spondilodiscartroze etc). Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. si anume: • Asupra metabolismului. nevralgie cervicobrahiala. periartrita. lombosciatalgie.  Distonii functionale intestinale. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza. Starile casectice. viteza de conducere nervoasa. sindromul miofascial dureros etc). • • • • Neoplasmul.  Suferinte inflamatorii ale prostatei. . tenosinovite. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. boala ulceroasa. tendinite. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. relaxand antagonistii. In privinta aplicatiei cu unde scurte. poliartrita reumatoida). nevralgii intercostale. • • • Creste excitabilitatea. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. nevrite. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). cubital. Procesele inflamatorii purulente.  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). locala.  Reumatism abarticular (bursite. • Asupra musculaturii. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului.  Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. Gastrita. pareze.

Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. unele parodontopatii etc). otitele medii cronice. prostatite. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie. • Afectiuni ginecologice (anexite. unele mastite etc). posttraumatic. durata mare a pauzei. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. ulcer gastrointestinal). sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. constipatii cronice. hidrosadenite etc). Afectiuni dermatologice (furuncule. sterilitati secundare. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. amenoree.  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. stomatite. laringite. • Afectiuni oftalmologice. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). algii dentare. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. pleurite. insumate si fara risc hipertermic local. efectele biologice au o durata mai mare. epididimite etc). . catarul oto-tubar etc). • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. parametrite cronice nespecifice. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. Neoplasmul. pielocistite. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. periviscerite/sindrom aderential etc). cu protejarea cristalinului. pancresului etc). granuloame. unele forme de astm bronsic. tiroidei. colecistopatii cronice nelitiazice. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. orhite. abcese peridentare. pacemaker cardiac. faringite. metroanexite. fronto-etmoidale. sindrom colicativ renourinar. suprarenalei. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. inafara crizei etc). unele otite externe. diskinezii biliare. acute sau cronice. • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. In ceea ce priveste undele scurte. astfel incat. gingivite. maxilare. panaritii. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. Prezenta osteosintezelor metalice. sechele postpleurezie netuberculoasa.

precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse. Terapia cu inalta frecventa. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. cu valori mari ale frecventelor utilizate. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi.• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. . Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. capsulite. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. In acest context. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. procese inflamatorii dento-oromaxilare. Afectiuni stomatologice (stomatite. scurtand procesul de vindecare. arsurile. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. sindromul Raynaud etc). • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). arteriopatii in primele stadii. in stadiul de acutizare. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase. periartrite etc). bronsite etc). • Diminua spasticitatea musculaturii netede. tendinite. rinosinuzite etc). parodontopatii. tenosinovite. cicatrici cheloide etc). Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. cistite. Statusul posttraumatic. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. arteriopatii periferice etc). Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. ulcere varicoase. diverticulite etc). inflamatii pelvine etc). Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. rectocolita. In lumina celor aratate. Reduce edemul tisular. nevrite). Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. colita.

ulcere trofice ale membrelor). Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. miozita. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara.  Neurinoamele postamputatie. • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. scolioze. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. . scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. deformari ale piciorului. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). sinuzite. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice. Terapia cu inalta frecventa. dermatomiozite. analgezic. PSH. • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. prezinta domenii de actiune diferite. sclerodermia progresiva etc). meloterapia. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. salpingite. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). luxatii. entorse. dupa cum aratam. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. contraindicate termoterapiei. hematoame. tendinite. Neoplasmul. epocondilite. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. precum posturi algice vicioase.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. Materiale metalice de osteosinteza. pielocistite etc). otite etc).Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. • • Sarcina si menstruatia. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. printre care ultrasonoterapia. precum ultrasunetele.  Sechele nevralgice post herpes zoster. sindromul algoneurodistrofic etc). contuzii. plagi atone. metroanexite. aerosoloterapia.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. in conditii fiziologice si patologice. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. fibrozite. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate.

procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia). In ceea ce priveste vectorul aplicat. Stari febrile acute. cord. dusuri etc. ficatului. • Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). in orice stadiu si orice localizare.  Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. plamani. nisipul. aerul. bola Raynaud etc). Distrofia musculara progresiva (Erb). splinei. Prezentare. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. indiferent de cauza. Tumori in toate stadiile evolutive. agent sau vector termic. marile vase.5-7 cm). • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. clasificari. Afectiunile venoase periferice. hemiplegii spastice. fragilitatea capilara. uterului gravid. pre si postoperator. Tuberculoza activa. tulburarile de ritm cardiac. Reumatismul articular acut. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. . care utilizeaza apa drept vehicul. la nivelul maduvei spinarii. • • • • • • • Stare generala alterata. si anume parafina. bai. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. boala cardiaca ischemica. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. • Afectiuni ginecologice. sindrom Parkinson). impachetari. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. lumina. namolul. In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. Insuficienta cardiocirculatorie. la nivelul glandelor sexuale. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. scleroza multipla. care prezinta efect caloric pana la 3. casexie.

pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. Proceduri reci. cu aplicatii alternative de cald si rece. afuziuni generale. • • . baile hiperterme. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. Procedurile sunt multiple. bai alternante. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa. cu temperaturi de pana la 32°C. asa numita termoterapie de conversie. reprezentate de baile calde. izvoare calde. si anume impachetari. in principal. si anume compresele. aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. impachetarile. in cadrul unei singure proceduri. • Proceduri ascendente. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. neoplazia etc. • Proceduri calde. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. aplicatii partiale de parafina. aplicate pe toata suprafata corpului. • Proceduri generale. baile de lumina. • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. precum baia sau dusul. pot fi locale. • Proceduri partiale. afectiunile cardiovasculare. cataplasmele. cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. cu temperaturi de peste 40°C. stimularea circulatiei locoregionale. vizand. de exemplu). dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. Reguli de aplicare a termoterapiei. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. endocrinometabolice.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. incluzand aplicatiile de parafina. • Proceduri alternante. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura. cu rolul de calire a organismului. baile sau afuziunile locale. cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. precum baia generala. fundamentate experimental si stiintific. sauna. care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. cum sunt RIR. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. dusuri reci. impachetari generale. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. baie de namol). Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale. curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. de namol sau nisip. bai partiale. aplicate pe suprafete limitate ale corpului. sau respiratorii. bolile infecto-contagioase intercurente. aplicatiile de comprese). cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. partiale sau generale. Baia contrastanta este utila. In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. lampile de lumina. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie.

in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). perioadele de stress sau insomnie. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. modificarea frecventei cardiace. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. prin cresterea debitului circulator.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. Numarul de aplicatii zilnice. cresterea elasticitatii . • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. in special la nivelul aparatului locomotor. cat si la nivelul intregului organism. topografie cutanata etc. Eforturile fizice exagerate. deci locoregional. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia. Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire. pentru prevenirea accidentelor. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. Vasculoactiv-hiperemic. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. dupa cum aratam. antiinflamator-resorbtiv. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. • • • Analgezic. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual. aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila. recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului. Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. durata a procedurii. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. intensitate. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc.

antihemoragic. impachetarile. afuziunile. se aplica acoperite. membre superioare si inferioare. stimulante si cu aburi. Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). In functie de temperatura. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele. antiinflamator. stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. Ca reguli generale. perierile. spalarile. regasite si in literatura de specialitate. Discraziile sanguine. Efectele urmarite sunt: antispastic. aplicatia variind intre 20-60 minute. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. udata cu apa la temperatura camerei. regiunea cervicala. cu o durata de 30 secunde-1 minut. sa nu jeneze circulatia locoregionala. Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile. dusurile. secundar). de 12-16°C. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. sunt: • Sindromul inflamator acut. de dimensiuni variate. una mai mica. efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. de 40-50°C. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. antispastic. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. abdomen. stoarsa. Tulburarile de sensibilitate. pentru a li se mentine temperatura constanta. • Neoplaziile. regiunea peri si subombilicala.• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. antialgic. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. cataplasmele. Sindromul ischemic acut. calde. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. prin modularea circulatiei. hiperemiant. Leziunile tegumentare. de 5-6 ori. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. cat si indirect. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). urmata de o compresa rece. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. baile. • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. alternante. inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. Efectele urmarite sunt: antitermic. analgezic. frictiunile. torace posterior. compresele sunt reci. • • • • • Hemoragia acuta. hidrofoarele. cealalta compresa este uscata si . timp de 2-3 minute.

Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. celor cu tulburari de termoreglare. depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. seminte de in. peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. cum ar fi alcoolul. suferintele colicative abdominale. celor astenici. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. musetel. mustar. peste aceasta aplicandu-se o a treia textila. prin amestecare cu apa calda. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale.se aplica peste prima. obezi. antispasticitate. porumb. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. stari anxioase. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. antispastic. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice. afectiunile tesutului moale. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. faza durand 15-20 minute. faina de grau. nevralgiile. dus. resorbtie. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. analgezic. ovaz. un aspect pastos. nalba. de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie. actioneaza prin factorul chimic aplicat. Compresele cu diferite substante. menta. contracturile musculare. tarate. peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei. de 20-50 minute. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. sulfatul de magneziu. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. orz. analgezie. bine stoarsa. • Cele de durata medie. solutie burov. calde sau reci. pentru a impiedica racirea. de porumb. gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. spalare). • Cele prelungite. surmenaj. nisip. cu efect tonic asupra organismului). a unor substante organice sau anorganice. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. prin efectul antitermic. . depresivi. Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local. Acestea pot fi umede sau uscate. la 60-70°C. in scop terapeutic. in parafina. sunt indicate in nevroze. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. fiind utile si in suferintele cronice. uscata. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. de 60-90 minute. Durata procedurii este de 20-60 minute. prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. sare. degenerative sau inflamatorii. hrean. nisip sau namol. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. de secara. aflate la temperaturi diferite.

sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. apoi cu membrele superioare stang si drept. HTA. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. bolile reumatismale cronice. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. si cele miofasciale. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. Se continua cu membrul inferior drept. la 18-20°C. ateroscleroza. In urma aplicatiei complete. centura scapulara. afectiunile cronice decompensate. patura. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. obezitate. incepandu-se cu gamba stanga. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. obezitatea. sindromul fibromialgic. hiperuricemie. Se clasifica in functie de temperatura in reci. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. bolile cronice decompensate. cu o textila groasa uscata. initial se produce o reactie de vasoconstrictie. hipotiroidismul. in bolile dermatologice. avand si actiune sedativa generala. se indica in hipotiroidie. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. celor cu suferinte cronice decompensate. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). cu reglarea tulburarilor de somn. boala varicoasa.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare. intoxicatii cronice. excitatie a sistemului nervos. ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. la 1820°C. a metabolismului. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. HTA. sindromul asteno-depresiv. la 38-40°C. asociind si apa. cat si cel mecanic. starile casectice. starile febrile. stari depresive. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. astenie. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. Perierile umede sunt proceduri alternante. cat si la factorul mecanic). Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. abdomenul. tulburari ale circulatiei periferice. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. si toracele posterior. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. aterosceroza. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). regiunea cervicala. apoi cu coapsa stanga. tulburarile de termoreglare. atat factorul termic. starile si bolile febrile. au efect stimulant asupra sistemului nervos. reprezinta o procedura hiperterma. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. afectiunile febrile. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. altfel spus. Procedura se efectueaza prin spalarea . continuandu-se cu piciorul si glezna. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. dureaza 90 minute. obezitate. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. tulburari ale functiei tiroidiene. boli de piele. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. apoi unul inmuiat in apa rece. starile debile sau casectizante. partiale sau complete. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. dar mai blande. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare.

circulatiei si termoreglarii. constipatie. concomitent cu manevre de masaj obisnuite. Se indica in sechelele posttraumatice. Baile sunt proceduri solicitante. cu aburi sau cu aer cald. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. metroragiile. bai peste temperatura de . tulburarile circulatorii periferice. relaxanta. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. in cursul diminetii. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica.5-2 atmosfere. putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. ale aparatului locomotor. directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. a metabolismului si de calire a organismului. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. fragilitatea vasculara. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. cald. fiind util in neurastenii. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. Alternanta se repeta de cateva ori. dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. oboseala. constipatii. cu o durata de 10-15 secunde). de la o anumita distanta. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. statusul post aplicatii termice intense. pana la aparitia reactiei dermovasculare. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. tulburari ale circulatiei periferice. stare de stress. 10-15 secunde)-rece (18-20°C. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. nevroze. cel termic si cel mecanic. dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. afectiunile posttraumatice. surmenaj. aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. hipotiroidism. 5-10 secunde). Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. bai reci si racoroase. Dusul scotian este indicat in obezitate. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica. se impart in rece. alternant. foarte aproape de tegument. tromboflebita. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. atrofiile musculare. suferintele tesuturilor moi. Dusul rece (temperatura 15-20°C. nevralgii. ateroscleroza. HTA. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. Cei doi factori. de la o distanta de 20-30 cm. pentru 10-15 minute. tulburari de termoreglare. hipotoniile musculare. Baile pot fi generale sau partiale. calirea organismului. Indicatiile se refera la starile de convalescenta. hipesensibilitatea cutanata. hipotiroidism. dusul masaj si dusul subacval. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. imersia se face lent. de activare circulatorie si de crestere metabolica. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. cu o temperatura de 38-40°C. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. obezitate. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. de tonifiere musculara. fara presiune asupra corpului. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local.

Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. nevrite. • Cu aburi. obezitatea. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. precum: bai de imersiune (15-18°C). cu o durata de 15-30 minute. durata fiind de 5-30 minute. avand o durata de 3-4 minute. La randul lor. hiperterme (38-39°C. fiind contraindicate in afectiunile cardiace. caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). putand fi bai calde (3637°C. sub apa. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. fiind indicata in stari de astenie. sare. de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. • De aer cald. hipotiroidismul. simultane. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. in care se executa. reumatismul cronic degenerativ si inflamator. inafara puseelor acute. baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. pacientul nu intra complet in apa. baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). surmenaj. Indicatiile acestor bai ascendente. cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). intoxicatii cronice. ortopedice. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. convalescenta. hidrogen sulfurat). fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. boli debilitante. bai cu valuri (28-32°C). in special spondilita ankilozanta. tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). baia de jumatate (-32°C). Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. neurologice.neutralitate. prin stimularea proceselor de termoreglare. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. oxigen. Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului. hipotiroidism. asociindu-se si alte proceduri. cat si a proceselor metabolice. reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. astm bronsic. putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. Baile partiale pot fi si ele medicinale. in functie de rezistenta pacientului. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. antrenand si procesul de termoreglare. Nevralgiile cronice. Cresterea temperaturii centrale va determina. bioxid de carbon. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). excitatia sistemului nervos. respiratorie si metabolica. neuropatii periferice. aplicatia devenind o metodologie terapeutica. indicate in boli infectioase febrile. O varianta cunoscuta a . si bai intens hiperterme (peste 40°C). obezitatea. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. durata baii fiind de 60-90 minute. se aplica sub forma de bai simple. nevroze. calda. bai de aburi. diabet zaharat. plante medicinale. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. afectiuni ale organelor interne decompensate.

dureaza 5-20 minute. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. a echilibrului fosfo-calcic. aerul este foarte uscat. afectiunile reumatismale). ele producand vasodilatatie periferica si. la 36-37°C. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). afectiunile dermatologice. efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. mialgii. fiind o procedura cu factori termici contrastanti. indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. concentratia de 50-200 mg/l. 5-12 minute. efectele fiind vasodilatatia superficiala. cresterea eliminarii de acid uric. indicatiile fiind in boala reumatismala. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. malt. scaderea vascozitatii sangelui. sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. sublimat. modularea metabolismului general. fiind indicat in eczemele acute si cronice. posttraumatice. alergii medicamentoase). cu efect vasodilatator periferic. anxietatea). arteriopatiile obliterante periferice). indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C. nevralgiile. pe cale reflexa. efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. Baile medicinale utilizeaza. nevralgiile. se produce termoliza pe calea evaporarii. umiditatea aerului ajungand la 1-5%. durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. afectiuni dematologice si ginecologice cronice). criza de astm . efectul fiind cel vasodilatator. tarate de grau. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. efect antiinflamator si resorbtiv). dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute.baii cu aburi o reprezinta sauna. de menta. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. sau 300-500 grame frunze de menta. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C. inflamatiile cronice genitale. HTA. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. fiind indicate in afectiuni reumatismale. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. urticarie. vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. astenia. reducerea inflamatiei. boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). se mai poate folosi si sare de Bazna). nevralgiile. oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. nevrite. indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. boala reumatismala. o durata de 15-20 minute. indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. sapun.

durata aplicarii variind intre 20-60 minute. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. a afectiunilor aparatului MAK. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. . boli dermatologice. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. fesi parafinate si placi de parafina. celor de la maini. metodologie si efecte. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. directe. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. tehnicile fiind cele de pensulare. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. durata procedurii fiind de 20-40 minute. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu.5 cm. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza. impachetarea si onctiunea cu namol. anexita cronica). baia de aer cald. baia de soare. actiune comandata la nivel central. afectiunile cardiace si cele renourinare. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. baile de namol. reprezentati de substantele continute de namol. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. HTA. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate.5-1. afectiunile neurologice periferice. astmul bronsic. Parafina. baia de lumina. pe masura ce se solidifica. grosimea stratului aplicat fiind de 0. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia). prin proprietatile sale termopexice. afectiunile posttraumatice. indicatii si contraindicatii. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. suferinte ale organelor interne (periviscerite. sterilitatea. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. alaturi de procesul de hipersudoratie. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. baia de aer. Parafina se topeste la 65-70°C. sindromul hemoragic. neoplazie. suferinte ale sistemului nervos periferic. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. nevralgii) si diferite boli infectioase. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor. cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. niciodata in aplicatii locale. Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata.bronsic. sechelele post rahitism sau post poliomielita. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi.

Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata. ateroscleroza avansata. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. atat in suprafata. Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. HTA. incepand cu tegumentul. asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. Aceasta. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. asupra organismului. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. Iradierea dureaza 5-15 minute. se transforma in procedura umeda. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. in cazul de fata. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. greu de suportat). bolile renale. .Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. psoriazis. in special pentru aparatul cardiovascular. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului. convalescenta. imersat in mediu apos. datorita sudoratiei. pe de o parte. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. obezitatea. Ca toate procedurile hipertermice uscate. prin efectul termic direct. obezitate. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. prin excitarea receptorilor termici cutanati.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. recomandandu-se in scopul calirii organismului. datorita sudoratiei. cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. la o temperatura de 36-44°C. aplicati. bolile cronice degenerative. pentru o durata de 20-40 minute. Efectele. procesul de hipersudoratie nu se mai produce. conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. starile febrile. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. pacientul este supravegheat. cat si in profunzime (cativa centrimetri). hipotiroidism. conversie si convectie. indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK. mecanismul de actiune este cel reflex. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa. se transforma intr-una umeda. In acest mod. datorita factorilor termic si mecanic. Procedura dureaza pana la 30 minute. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care. 70-80°C. pe de alta parte. durata procedurii fiind de 15-40 minute. in dispozitive speciale. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. la temperatura respectiva.

de 1 minut. cresterea initiala a excitabilitatii. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. psoriazisul. cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata).Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. anemie. afectiunile tratate si cele asociate. cresterea initiala a tonusului muscular. blocarii jonctiunii neuromusculare. bolile cardiace. Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. cu prelungirea duratei de relaxare. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. de la 5-10 minute la 1-2 ore. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. Modificarilor de contractilitate musculara. reumatismul cronic degenerativ. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). Durata procedurii se creste progresiv. hipertiroidism. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. in scopul recuperarii rapide. dupa traumatisme musculoligamentare. cresterii perioadei de depolarizare. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. reumatismul inflamator cronic. la sportivi. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. cresterii duratei de latenta. in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. respiratorii. acestea fiind ultrasunetele. urmata de scaderea ei. Exista si forma de crioterapie chimica. pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. de scaderea acestuia (astfel. cresc performantele musculaturii striate). urmata rapid. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. suferintele renourinare cronice. ateroscleroza avansata. neoplaziile. bazandu-se pe efectul termic al RIR. in scop terapeutic. avand in vedere faptul ca. cu o durata progresiva. • • • . Actiunea bailor de soare este complexa. la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. metabolice. nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului. tegumentare. anotimp. pe baza reactiei dermovasculare. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. in puseu. a sistemului nervos. aplicatiile scurte. hipotiroidismul. Scaderii metabolismului local. o data sau de doua ori pe zi. tulburarile functionale ale sistemului nervos. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. tuberculoza pulmonara. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). prezenta simultana a altor factori meteorologici.

efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. Astfel. sindromul Raynaud. afectiunile reumatismale inflamatorii. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. mentinand astfel. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman. urmata de o scadere lenta. Pentru o aplicatie de 20 de minute. cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica. raspunsul presor a frigore. • Analgezia. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. parafinei. Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. analgezia. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. aerului. in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei. antiinflamator. • . si anume. dupa incetarea procedurii. In aceasta idee. cat si a altor neurotransmitatori). spasticitatea. alergia a frigore. retracturile musculare. insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. contracturile. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. Aceasta caracteristica a organismelor vii. efectul antispasticdecontracturant. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. miorelaxant. mai putin cele degenerative. efectele. de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. nisipului. tehnica. luminii. reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. inclusiv a celui periarticular. pe de cealalta parte. crioglobulinemia. tulburarile de sensibilitate. namolului. vehiculat pe calea apei. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. • Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor.Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK).

inconstiente. comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin. consumul de oxigen. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi. in raport cu temperatura mediului ambiant. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare. activitatea fosfolipidelor membranare.Cand apar modificari ale mediului intern. doua aspecte.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. Termoterapia. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. administrarea de medicamente. intre 33-36. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc).5°C. Cand aceste reactii sunt depasite. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback. activarea adenilciclazei. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern. Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. ingestia de alimente. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. contrabalansate de cele termolitice. varsta persoanei. constiente. dupa cum am mai aratat. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. intre 37. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). hormonala si nervoasa. enzimatica. rasa. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice. Omul este considerat un organism homeoterm. incep reactiile voluntare. cel al termogenezei si cel al termolizei. profilul hormonal si sexul persoanei. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici.3-37. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. ca metoda terapeutica nespecifica. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. ca aplicatie terapeutica nespecifica. Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. functia de aparare celulara. se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. . Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. prin care se conserva temperatura centrala. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. Termoterapia. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. fara consecinte functionale. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza. care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente). Procesul de termoreglare presupune. de tip comportamental.

marea majoritate a productiei calorice. prezenta curentilor de aer. evaporarea nu mai poate fi activata. miscarea voluntara.5-35°C ale mediului ambiant. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. ritmice. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. temperatura tegumentului. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. In conditii de caldura si umiditate crescuta. Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. 70% este asigurata prin termogeneza centrala. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. In ansamblul lor. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. in schimb. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. cu intensificarea proceselor metabolice. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. precum: temperatura mediului ambiant. aceea a stimularii termogenezei. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. a celor voluntare. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii. Termoliza. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. suprafata tegumentara de schimb. intra in actiune cea de-a doua reactie. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. Pentru a preveni hipotermia organismului. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. cu intensificarea proceselor metabolice. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. in fapt. pe calea contractiei musculaturii striate. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. Apa. Stimularea termogenezei se face. senzatia de foame. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). la randul sau. vasoconstrictia cutanata si piloerectia. termogeneza este predominant periferica. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. . Evaporarea este un proces activ. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. consumator de energie. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. 60%. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative. Este inclusa si perspiratia insensibila. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. asigurand 3% din termoliza in repaus. secretia de adrenalina. Pentru temperaturi de peste 34. conductia. convectia si evaporarea. pierderea calorica fiind mult mai mare. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii.

Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici.5°C). sistemul NMAK. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica. precum: vasoldilatatia cutanata. primind excitatii de la receptorii periferici. prin cele patru mecanisme prezentate. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. in special muschii. Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. a sangelui care il iriga. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. piloerectie si modificari metabolice. apatia. Dupa cum aratam. merg pe calea nervului trigemen. suprafata corpului expusa contactului cu mediul. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. In final. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. cat si pe calea directa. anorexia. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). mucoasei bucale etc. atat cel cald. grosimea tesutului celular subcutanat. precum: debitul circulator. O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. inertia. sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura). secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34. cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. glandele sudoripare. vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. somatic sau endocrin. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. polipneea. sunt activate mecanismele de termoliza. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus.Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului. dupa ce a ajuns la cortex. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere. Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. cat si cel rece. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. a circulatiei tegumentare. In ansamblu. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. . talamus etc. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. sudatia. individuale. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme.

la nivelul vaselor hepatice. a retelei capilare si a celei venoase. cat si la nivelul vaselor din profunzime. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. 10-20 secunde. adrenalina) si prin factori metabolici locali. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. adrenalina. de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. a anastomozelor arteriovenoase. caracterizata prin hiperemie pasiva. umorala (histamina. ca fiind principalul efector al termolizei la om. echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. culoarea tegumentului devenind treptat. Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). Dupa cum se poate constata.Urmeaza apoi procesul de sudoratie. acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala. violacee. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului. succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. cu participarea glandelor sudoripare. Ulterior. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. drept raspuns la aplicarea agentului termic. insotita de paloarea tegumentului. adrenalina. Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata. caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. capilara si venulara. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: . pe cale simpatica eferenta). precum si de reactii inverse fata de cele aratate. Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. umoral (noradrenalina. histamina etc). Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. cu vasodilatatie capilara si venulara.

Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. asupra organismului. Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. la aplicatiile de cald de lunga durata. Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. cu respiratii ample. cat si de la cea generala. Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. la distanta si in profunzime. la aplicatia de rece. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece. • • Modificari circulatorii locale. . Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. Amplificarea proceselor metabolice locale. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. la aplicatiile de rece. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. recele determinand un efect excitant. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central. Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. sub18-28°C.• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C).

Spasmul muscular . indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. Efectul analgezic. edemul. Fibrozita. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. Tromboflebita superficiala. • Bolile de colagen vasculare. Edemul. Desi exista si unele exceptii. In consecinta. hiperemie. Tulburarile de sensibilitate. hemoragia. Producerea hiperemiei. Reglare termica scazuta Neoplazia. La polul opus. • • Sindromul algic. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. Incapacitatea de a reactiona. tenosinovitele. fibromialgia. la analgezie. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. • Cicatrici tegumentare. Mialgia tensionala. hipertermie locala si sistemica. dupa cum am aratat.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. raspunde si comunica fata de durere. Accelerarea proceselor metabolice. analgezia. Tegumentele atrofice. • Stimularea procesului de termoreglare periferica. traumatismul si hemoragia. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. Resorbtia hematoamelor. Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. scaderea tonusului muscular. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. ischemia. Bursitele.

Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. Radiatiile luminoase propriu-zise. precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. puterea lor de radiatie termica este mai mare. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. cele care fac obiectul fototerapiei. alta parte este transmisa si alta este reflectata. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. sunt emise si cele vizibile. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. o parte din energia acestui flux este absorbita. Raspuns presional sever la rece. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. efectele fiziologice. Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. Daca un corp primeste flux radiant. Boala sau fenomenul Raynaud. de a se reflecta si de a se refracta. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. In aceasta idee. aparatura utilizata. indicatii si contraindicatii. • Tulburarile de sensibilitate. • • • • Intoleranta le rece. Tipul de radiatie luminoasa. cat si cele ultraviolete. alaturi de radiatiile infrarosii.• • Spasticitatea. corpurile emit si absorb energie radianta. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Proprietati fizice. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. independent de . RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. fotonica sau cuantica. actiunile biologice. • Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice. cald-rece). ocupand deci. situatie in care. Alergia la rece. modalitati sau tehnica de aplicare. prin capacitatea sa de a fi absorbita. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. Practic insa.

Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie.lungimea de unda. prin actiunea lor termica. Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. inclusiv bacteriile. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. Microorganismele. Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. Filtrele pot selecta anumite radiatii. selectiv. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. unde se opresc. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. numite fotoelectrice. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. Se produce o vasodilatatie . cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. Actiunea luminii asupra tegumentului. Mai mult. de temperatura. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. de propria sa grosime si de umiditate. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. catre cele profunde. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). de intensificare a acestor procese. Actiunile biologice ale luminii. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica. Si asupra tegumentului. RIR au efect secundar. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). de doza etc. radiatiile infrarosii. se numeste corp alb.

dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. fara urme.tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. Atat absorbtia. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. in functie de lungimea de unda. utilizate in scop terapeutic. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. mai stabila in timp. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. fiind urmat de pigmentatie. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. . RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. putin intensa. escare cu necrozare tisulara. cu un maximum la 3-4 zile. putin exprimata. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. cu maximum in alte cateva ore. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. perivascular. cat si penetratia RUV este diferita. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). B-sunt RUV tip II sau unde medii. marmorata (B). pigmentatia fiind inconstanata. retrocedand in 8-10 zile. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. in final. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. Gradul I. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. In derm apar distructii vasculare. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. in care eritemul apare lent. emise de lampile cu mercur are debut precoce. provenit din radiatia solara. disparand rapid. prezinta o coloratie rozacee. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). are un debut la 4-6 ore. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. din primele 3-6 ore. nu atinge intensitati mari. se reduce si dispare in 1-3 zile. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. Este stimulata resorbtia produselor celulare. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. persista 24 de ore. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. in circa 4-6 ore. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. dispare in 2-4 zile. poate fi usor pruriginos. formandu-se. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului.

Gradul IV. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. produs de RUV. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. in 2-4 zile. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. epidermul se decoleaza. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. Astfel. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. lumina este cea care activeaza pigmentatia. insotindu-se de migrare leucocitara. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. cateva ore. inconjurate de halou pigmentar. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. avand loc o exfoliere masiva. dupa o singura expunere. Pigmentatia este inhibata. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. zile sau luni. atinge valorile maxime rapid. furfuracee. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. persistand. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. dupa o perioada de 4-6 ore. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. bogat reprezentate in lumina solara. edematiat. in care eritemul si exudatul se accentueaza. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. putand apare zone de depigmentare. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. neinsotita de eritem. In paralel. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. . cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. Dupa cedarea edemului. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. necesitand bandaj adeziv de protectie. aparuta dupa eritemul actinic. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent.Gradul II. Gradul III. Dupa acest interval de timp variabil. pigmentul dispare din tegument. formand flictene foarte fragile si friabile. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. prezinta un aspect de arsura cu edem. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. In producerea eritemului. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. dureros. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. prezinta o culoare rosie-vie. de o senzatie moderata de prurit. fie unei pigmentatii tardive. tip I. care se poate extinde pana la stratul mucos. Pigmentatia apare precoce. Tegumentul devine rosu-cianotic.

cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. cresc cantitatile de oxigen absorbit. mediul de viata si de activitate. al lactatiei precoce etc. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). in schimb. reactivitatea neuroendocrina. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. cat si la diabetici. climatul si regiunea geografica. pulsul se accelereaza. de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. de altfel. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. Se cunoaste. al tetaniei. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. si anume: statusul sistemului nervos central. . grosimea stratului cornos. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. interventia anterioara a altor factori fizici. Persoane la care nu se produce pigmentatie. starea de umiditate a tegumentului. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. atat la persoanele sanatoase. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine.In literatura de specialitate este descrisa. sexul. cat si pe cea de profunzime. de trombocite si de leucocite. miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). dozele aplicate. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. al celui vegetativ. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. tipul sursei de radiatii ultraviolete. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. o scadere a eliminarilor de calciu. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. varsta. valorile lungimior de unda. scaderea timpului de coagulare. contexte patologice asociate. debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. Corespunzator iradierilor moderate. regiunea cutanata expusa. In perioada aparitiei eritemului. activarea fagocitozei. sezonul. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. expunerile anterioare. precum cresterea numarului de hematii.

Astfel. Stimularea hematopoezei. ulcerele atoneetc). Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. hipotensiune arteriala. Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. . cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. Pigmentatia cutanata. urmata de o faza de sedare prelungita. intercostala. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. avand astfel. Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde. La nivelul sistemului nervos periferic. putand ajunge pana la somn. tendinite. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. fibrozite etc). Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic. RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. trigeminala etc. RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara. Astfel. precum cea sciatica. la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). toleranta crescuta la glucoza. determinand vasodilatatie. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. RIR aplicate in doze moderate.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. miogeloze. conducand la efecte psihologice pozitive. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. in conditiile in care sunt respectate precautiile. mergand pana la analgezie. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. efecte favorabile in rahitism. infectiile cutanate. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. In acest context. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Arnold. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant.

Pentru baile de lumina generale. numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. In acest mod. puternica sau foarte puternica. fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. Dupa cum s-a vazut. prin inducerea termolizei. stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. producand sudatie si scadere poderala. Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice. procedura capata un caracter de termoterapie in sine. Indicatiile tratamentului cu RIR. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect. actiunea fiind pe cale directa. datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). se vor numi bai de lumina. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. medie (senzatie pertinenta si suportabila). Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). antialgic. capabile de emisiune spectrala. analgezie. antiinflamator. Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. inferioara sau locoregionala). asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. miorelaxare. pana la limita de toleranta a pacientului. radiatii vizibile si putine ultraviolete. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. sensibilitatea si toleranta pacientului. Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. La o durata de 20-30 minute.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. urmatoarele: .Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. a radiatiilor trimise catre tegument). pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. antispastic. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie.5°C. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate. Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit.

nevralgii etc.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. diatezele urice. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. Astfel. mialgii. scleroemfizemul pulmonar. artralgii. in scop antiinflamator si biotrofic. inflamatiile acute. eritemelor actinice. exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. Intoxicatiile cronice profesionale. in scop resorbtiv si antiedematos. subacute. Biodoza sau doza . Ca atare. accesibile radiatiei. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. bronsite cronice etc). diabetul zaharat. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. anticelulitic si anatialgic. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. periartite). Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie. cat si cel abarticular. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. cronice localizate la nivelul mucoaselor. hipotiroidismul. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. bolile si starile febrile. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. plagilor atone. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. precum obezitatea. cicatricilor vicioase. degeneraturilor. statusul imediat posttraumatism. Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. bursite. Dintre toate metodele prezentate. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). tendinite. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. Procesele catarale acute. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. stari post contuzionale sau postraumatice. ci si arterial. supuratiile. foliculitelor etc. regenerativ. devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). inflamatiilor tegumentare.

Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism. ajungand la 5 minute. se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. cervicobrahialgii. tulburari trofice cutanate. Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. astm bronsic. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit. copii. coxartroze etc). artrite. gonartroze. persoanele blonde). Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. insotit de edem). pentru 10-20 de sedinte. Astfel. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. sezand sau decubit) cat si in miscare. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. nevralgii (inclusiv de trigemen). In mod terapeutic. pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. in functie de scopul terapeutic urmarit. dereglari endocrine. incojurata de un lizereu rosu aprins. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. Pornind de la biodoza. rosu-inchis. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. dermatologie. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. produc un eritem cutanat putrenic. sa apara un eritem precoce. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii. gradul III (reactie pala. Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse. iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. astm bronsic. la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. si sunt indicate in rahitism. lombosciatica. adulti in stari de debilitate. Pacientul este complet dezbracat. neuromialgii (sindromul miofascial). gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. tetanie-spasmofilie. urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. care dispare dupa 24 ore). disfunctii circulatorii periferice. la prematuri. efectuate zilnic. instabilitatea termoreglarii. unele dermatoze. poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). persoane cu debilitate pronuntata. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. Dozele slabe. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala.

-Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. -In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase. In aceasta situatie. printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. putandu-se iradia si nevralgia restanta. in comparatie cu adultii. pe fata anterioara si pe cea posterioara).constatate. sunt reprezentate de: . in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. fata de expunerea la ultraviolete. anumite sindroame pruriginoase. dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. -Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). Si in aceasta situatie. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. -Ulcerele cutanate. In scopul aratat. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. datorita efectului troficizant. beneficiaza si ele de RUV. atone si varicoase. se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. piodermite. -Furunculele se iradiaza cu RUV. rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. aplicate in sedinte repetate. de gradul I. de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. doze forte in iradieri locoregionale. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta. micozele cutanate etc. inca inainte de aparitia leziunilor. Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV. Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. conferit de aceste radiatii. -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. utilizand doze slab eritematoase. debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). de suferintele respiratorii. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori.

hipertensiune arteriala). 15-20 de sedinte pe cura. prin actiune pe zonele reflexe cutanate. la pacientii cu sindrom anemic. efectele antialgice fiind adesea evidente. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. fata dorsala. pentru pumn. carente alimentare si nutritionale. hipogalactii. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. cat si la stimularea generala a organismului. gingivitele. cu doze stabilite prin biodozimetrie. amenoree. consumptive. la persoanele . Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. ragade mamelonare. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. -Nevralgiile sciatica. cat si pe cale indirecta. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei.-Poliartrita reumatoida. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase. menopauza. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. echimoze valvulare postpartum. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. fetele laterale. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. prin aplicatia de doze eritem pe torace. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. diminuand fenomenele inflamatorii. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. pentru articulatia coxofemurala. in expuneri alternativ incrucisate. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. Se utilizeaza iradierile generale progresive. pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. rinitele catarale. cate 15 sedinte zilnice. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. regiunea trohanteriana. extrasistolie. Tuberculoza. inca de la origine. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. intercostala. pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative. pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate.

Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. surmenaj. independent de lungimea de unda. de a se reflecta si de a se refracta. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. o parte din energia acestui flux este absorbita. sarcina etc. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. progresive. • Daca un corp primeste flux radiant. nefrite cronice. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. precum: conjunctivita. Tipul de radiatie luminoasa. alta parte este transmisa si alta este reflectata. cele care fac obiectul fototerapiei. inanitia. blefarita. cat si cele ultraviolete. neprotejate de RUV. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. atat la persoanele care efectueaza terapia. cardiopatiile cardiace decompensate. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. In aceasta idee. Filtrele pot selecta anumite radiatii. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. regim alimentar si de odihna adecvat. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. alaturi de radiatiile infrarosii. ateroscleroza in faze avansate. ocupand deci. in serii de 15-20 sedinte pe cura. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. diabetul zaharat. puterea lor de radiatie termica este mai mare. hipertensiunea arteriala. cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura.inapetente. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. situatie in care. tromboflebitele. . neoplaziile. cataracta actinica etc. corpurile emit si absorb energie radianta. se numeste corp alb. cat si la cele care beneficiaza de ea. insufucienta cardiaca. Radiatiile luminoase propriu-zise. in unele cazuri de insomnie. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. keratita. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. hipertiroidismul. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. casexiile de orice cauza. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale . Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Practic insa. hapatita. tuberculoza pulmonara activa. prin capacitatea sa de a fi absorbita. insuficienta renala . sunt emise si cele vizibile. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. sindrom hemoragipar. anomaliile de pigmentatie.

radiatiile infrarosii. cu o persistenta de 30-40 minute. numite fotoelectrice. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. In derm apar distructii vasculare. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. perivascular. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. unde se opresc. Este stimulata resorbtia produselor celulare. escare cu necrozare tisulara. Si asupra tegumentului. de doza etc. utilizate in scop terapeutic. de lungimea lor de unda. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. . Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. catre cele profunde. in final.• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. formandu-se. dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. B-sunt RUV tip II sau unde medii. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). ca si la RIR. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. selectiv. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. de temperatura. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. La randul lor. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm).

Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. prezinta o coloratie rozacee. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Astfel. in circa 4-6 ore. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. retrocedand in 8-10 zile. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. poate fi usor pruriginos. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. de o senzatie moderata de prurit. cu un maximum la 3-4 zile.Atat absorbtia. prezinta un aspect de arsura cu edem. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. in functie de lungimea de unda. are un debut la 4-6 ore. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. necesitand bandaj adeziv de protectie. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. emise de lampile cu mercur are debut precoce. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. fiind urmat de pigmentatie. insotindu-se de migrare leucocitara. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. se reduce si dispare in 1-3 zile. lumina este cea care activeaza pigmentatia. epidermul se decoleaza. provenit din radiatia solara. dupa o perioada de 4-6 ore. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. nu atinge intensitati mari. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). prezinta o culoare rosie-vie. putin intensa. pigmentatia fiind inconstanata. care se poate extinde pana la stratul mucos. disparand rapid. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. inconjurate de halou pigmentar. furfuracee). Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. putand apare zone de depigmentare. mai stabila in timp. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. Tegumentul devine rosu-cianotic. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. din primele 3-6 ore. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. fara urme. persista 24 de ore. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. avand loc o exfoliere masiva. dureros. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. Dupa cedarea edemului. putin exprimata. cu maximum in alte cateva ore. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. cat si penetratia RUV este diferita. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. Pigmentatia este inhibata. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. produs de RUV. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. edematiat. Gradul I in care eritemul apare lent. dispare in 2-4 zile. formand flictene foarte fragile si friabile.

accelerata de melanina. • S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. regiunea cutanata expusa. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. precum cresterea numarului de hematii. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. si anume: statusul sistemului nervos central. sexul. zile sau luni. mediul de viata si de activitate. reactivitatea neuroendocrina. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. sezonul. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. grosimea stratului cornos. in schimb. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. aparuta dupa eritemul actinic. Corespunzator iradierilor moderate. persoane la care nu se produce pigmentatie. interventia anterioara a altor factori fizici. in 2-4 zile. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. tipul sursei de radiatii ultraviolete. al tetaniei. fie unei pigmentatii tardive. de trombocite si de . Dupa acest interval de timp variabil. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. bogat reprezentate in lumina solara. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. dozele aplicate. persistand. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. contexte patologice asociate. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. o scadere a eliminarilor de calciu. tip I. al celui vegetativ. pigmentul dispare din tegument. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. cat si la diabetici. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. atat la persoanele sanatoase. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. valorile lungimior de unda. neinsotita de eritem. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. In producerea eritemului. dupa o singura expunere. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. In literatura de specialitate este descrisa. In paralel. varsta. Se cunoaste. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. starea de umiditate a tegumentului. expunerile anterioare. cateva ore. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. climatul si regiunea geografica. atinge valorile maxime rapid. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. Pigmentatia apare precoce. de altfel. al lactatiei precoce etc.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

distructiv. astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. GaAiAs). “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). fie cea medie si este masurata in mW). Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. la cele cu substanta lichida. evapora. Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia). Lungimea de unda (fiind monocromatic. 2. cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. dupa cum se va arata mai departe. mai exact. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. 500-550 nm (laser verde). bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. In vederea terapiei cu Laser. Lungimea de unda. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad.luminii. orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. Pornind de la cele afirmate. cauteriza tesuturile tinta. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. 50 mW. laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). . intre care si cei prezentati. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. si anume: 1. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). 3. Raportat la o suita de parametri. este polarizata total. dincolo de 2-3 cm adancime. 4. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. ca fiind cele mai recent utilizate. de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. apare efectul termic. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. distruge. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. de a fi robuste si fiabile. se masoara in Hz). Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime.

natura luminii este considerata a fi duala. In contextul acestei prezentari. decontracura musculara. Efect vasodilatator. stimularea sintezei de AND intracelular. antiedenatos. conform careia. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). fractura. Modul de lucru. Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. efectele biologice ale laserului terapeutic. discale etc. in special a ciclului Krebs. capsulare. herpesul. Efect entiedematos. biostimulator. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. gingiviita. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). acesta poate fi sub 1 mW. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. tendinoase. caria dentara. prostaglandine) sau durerii (endorfine). cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. contuziile dentitia dificila. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii. Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. de cel putin 50 mW. Forma.precum cele musculo-ligamentare. cicatricea cheloida. periodontita. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. starea postoperative. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. activarea pompei Na-K transmembranare. Miorelaxarea. a transportului de calciu. hyperemia pulpara. Tipul radiatiei. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala). antiflogistic. Puterea laserului. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. meniscale. stomatita aftoasa. Raportat la puterea de iesire a laserului. analgesia. de buzunar. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. parpodontita. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. pulpa aperta. In lumina celor prezentate. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. morbul temporomandibular. nevralgi trigeminala. puplita. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. Laserul poate fi sub forma de stilou. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. utilizarea eficienta a glucozei.

fractura. Pornind de la cele afirmate. actiune fiziologica. efecte. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . efectele biologice ale laserului terapeutic. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia. Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. vasodilatator. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. Tehnici. biostimulator. antiflogistic. cauteriza tesuturile tinta. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. capsulare. 50 mW. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. contuziile dentitia dificila. morbul temporomandibular. In vederea terapiei cu Laser. miorelaxarea. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. pulpa aperta. discale etc. dincolo de 2-3 cm adancime. puplita. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. herpesul. analgesia. hyperemia pulpara. distruge. efectul entiedematos. a transportului de calciu. stimularea sintezei de AND intracelular. distructiv. indicatii si contraindicatii. Criomasajul. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. precum cele musculo-ligamentare. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. meniscale. activarea pompei Na-K transmembranare. apare efectul termic. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. periodontita. clasificari. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. in special a ciclului Krebs. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. antiedenatos. de cel putin 50 mW. utilizarea eficienta a glucozei. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. prostaglandine) sau durerii (endorfine). Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. evapora. mai exact. stomatita aftoasa. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. In lumina celor prezentate. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. tendinoase. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. cicatricea cheloida. decontracura musculara. nevralgi trigeminala. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. caria dentara. biostimulare tisulara si a proceselor biologice.radiatie luminoasa amplificata”. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. starea postoperative. parpodontita. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. gingiviita. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. efect vasodilatator. dupa cum se va arata mai departe.

prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. Rolul de baza a manevrei este sedativ. permitand presiuni pe planurile profunde. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. in functie de regiune. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. zilnic sau la 2 zile. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. la 2-3 ore distanta dupa masa. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras). trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. cat si la scopul procedurii. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima.Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. Netezirea este manevra de introducere. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. scopul terapeutic. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. fie pe cale reflexa. vibratia. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. circulara sau paralela cu fibrele musculare. a afectelor asteptate. transversala si ovalara. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor. pe gat si pe ceafa. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . frictiunile. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. starea generala si cea locala a organismului. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. In functie de efectele lor asupra organismului. Acest efect se manifesta fie direct. Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. Pentru extremitatea cefalica. Netezirea poate fi deci centripeta. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. care se succed intr-o anumita ordine. intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi.

framantarea se poate face si prin ciupire. in sens descendent. longitudinal. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. Ritmul alert are efecte contrarii. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. si transversal. tendinoase si ligamentare. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. geluirea care imita miscarea de rindea. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. contuzii. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. intinderi si rupturi musculare. pline de energie. Actiunea petrisajului este mai profunda. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). desfacerea aderentelor cicatriciale etc. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. de la cele superficiale la cele profunde subiacente. de la nivelul maselor musculare.nervosi periferici. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. derulaj sau ciupire. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. petrisaj superficial de torsiuni. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. . se dezvolta elasticitatea tesuturilor. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). excitabilitatea si conductibilitatea substratului. medie sau profunda. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. asociat cu torsiune. Framantatul este deosebit de util in atonie. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. frictiunea poate fi superficiala. fasciale. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. In functie de intensitatea procedeului. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. mediu sau rapid. are loc stimularea intregului organism. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. Petrisajul profound poate fi lent. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate).

aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. se executa dupa celelalte manevre descrise. fara ca mana sa se desprinda de tegument. continuand in pauza respiratorie. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. intre netezire si framantare. Trepidatia toracelui se asociaza. tocatul propriu-zis. in jurul unei articulatii.Petrisajul reprezinta. numite tapotare sau tapotament. o manevra fundamentala intermediala de masaj. de regula. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. pe insertia unui tendon sau muschi. dupa unii autori. cu frictiunile sau chiar cu framantatul. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. accentuandu-se spre final. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). precum regiunea dorsala. in lungul unui vas. in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. Din procedeul de percutat deriva batatoritul. cu miscarea respiratorie. coapsele si gambele pe fata lor posterioara. excitante. precum peretele abdominal. care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Manevra poate fi prin presiune glisanta. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. pe intinderi variate. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. prin actiunea sa indelungata. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). De asemenea. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Manevra are actiune specifica excitanta. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv. in special spre sfarsit. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. doua sau trei degete sau cu toata palma. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . prin alunecare (tocatul tangential). realizate pe suprafete mari. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. cu dosul degetelor. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. Apoi. Uneori. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor.

Aplicate pe regiuni intinse. a edemelor. scuturarile. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. Presiunile pot fi si periostale. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. Rulatul se executa asemanator cernutului. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive. uniform si indelungat produc relaxare. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. insotita de o relaxare musculara si generala. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. pana la limita durerii. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. in sus si in jos. in lungul segmentului care se masaza. presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. presiunile. progresive). asemanator cernutului printr-o sita. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. Ca regula generala. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. Metoda nu se indica la copii si la femei. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. in lungul coloanei vertebrala.reflexa. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. Aplicate. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. Presiunile efectuate pe spate. prin ridicari si presiuni alternative. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Manevra se executa in ritm energic si insistent. aplicandu-se independent. numite ajutatoare sau secundare. sau cand insotesc manevrele de netezire. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Cernutul exercita efecte de relaxare. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. la fel de intens executate. sedativa. contracturilor musculare si stresului psihic. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. cu intensitate medie sau mare. exista si o serie de alte manevre de masaj. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. continua sau vibrata. asuplizare tisulara. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. tractiunile si tensiunile. continuu sau cu intreruperi. alte procedee diverse. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. vibratiile produc o actiune calmanta. Mobilizarile sunt pasive (lente. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . frictiunile si framantatul. Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. deplasand mainile din aproape in aproape. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. frictiunile si farmantatul. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare.

Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. executate ritmic. . Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. in special pe regiunea spatelui. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. tendoane si ligamente. artralgiilor. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. Pensarile au rol excitant. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. ce determina vazodilatatie. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). mechanic si resorbtiv. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. pe cale directa. cat si in efecte generale. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. regionale si generale). cat si a extremitatii cefalice se executa. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. declansand mecanisme vasculare. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal.periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). inrudite cu tractiunile si tepidatiile. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. cat si a celui respirator. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. Tractiunile membrelor. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). miagiilor.la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Pe calea reflexelor neuovegetative. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. efectul hyperemic si efectul resorbtiv). regionale si generale). Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. la sfarsitul sedintelor de masaj. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. aflat pe un plan orizontal sau oblic. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. de preferinta. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit.sau extraarticulare. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic.

Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. precum fibrina. la scaderea edemelor. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. precum hialuronidaza. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). masajul are si un puternic efect analgesic. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. obtinandu-se efectul sedativ). vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional.Vibratiile (cu o . Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. cresterea excitabilitatii nervoase. effect biotrofic cutanat. cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. hipertermie locala. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. efect decontracturant-miorelaxant.Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. urmarit). efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. cresterea mobilitatii tisulare. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). cresterea presiunii tisulare. prin repetatri successive. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare. calmant. ca urmare a manevrei aplicate). systematic. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. efectele fiind cel mechanic. cu efect resorbtiv evident. cresterea rezistentei fibrei musculare. Prin actiunea mecanica propriu-zisa. intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere.

in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. in special cele glisante. miorelaxare. ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. la echilbrarea tonusului muscular. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. deja prezentate. La polul opus se afla efectele stimulatorii. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. inlaturare a senzatiei de oboseala. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. sedativ si unul mechanic. stimulator. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale. excitante ale manevrelor de masaj classic. alert. Framantarea. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. obtinandu-se efectul calmant. De mentionat un fapt important. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Percutiile au rol stimulant. sedative. tonicizant. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. Presiunile. scaderea excitabilitatii sistemului nervos.frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. Framantarea. prin mecanisme defibrozante. soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea. De asemenea. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. Ca o concluzie. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. de inlaturare a sindromului de oboseala. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. De asemenea. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. miorelaxant. conduce la cresterea presiunii intratisulare. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. inclusive de destresare. Presiunile. sedare si calmare. motor si senzitiv. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). acetilcolina). si anume. creste amplitudinea vibratiei. pe masura ce scade frecventa. decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic.

cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. solduri. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. segmentar sau local. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. (cu rol pregatitor). in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. De asemenea. produse pe cale umorala si nervoasa. coapse. efectuat in scop fiziologic sau curativ. tesut subcutanat. gambe. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. brate. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. tesuturile si organele din profunzime. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). Masajul poate fi . grupe de muschi. torace). masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. situatie in care. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. muschi). de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. maini. in functie de tehnica si efectele urmarite. fetei etc. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. masajul partial sau restrans poate fi regional. tendoanele si fasciile. muschii. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. nervii si vasele periferice. tesutul moale subcutanat. reflexe. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. antebrate. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. La randul sau. efectuat in scop fiziologic si igienic). miscari de apasare. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. Dupa cum se cunoaste. abdomenului. in special la membre (umeri. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. fiind un masaj profund. masajul periostal si masajul reflexogen). articulatii mici ale degetelor etc. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. tesut subcutanat.

precum constipatia cronica. hioerlordoze. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. asigura o buna functionare a . spondilodiscartoza. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. Dupa cum aratam. sindromul de oboseala musculara. precum spondiloza. de excretie si de aparare a organismului). masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. status posttraumatism. cifoze accentuate. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. anemii etc). Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. localizate fie la nivelul trunchiului. inclusiv posttraumatice). sindromul aderential postoperator etc). Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. in ansamblul sau. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. inclusiv postmastectomie. exista si alte forme de masaj. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. toracice si abdominale). Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. sindrom de oboseala musculara. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica).efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. status posttraumatism. scaderea sensibilitatii locoregionale. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. stimularea functiei de termoreglare. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. status posttraumatisme sau alte afectiuni). tesutul conjunctic. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. fie la nivelul membrelor. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). Masajul general. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. elementelor aparatului locomotor. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica.

pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. masajul in pozitie asezata. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. in sprijin pe masa. Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). fiind o metoda sigura pentru pacient. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. . Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. masajul in procubit. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). a gatului. cervicala posterioara si dorsala. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. utile muschilor distonici sau distrofici). Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. pe anumite puncte sau portiuni de periost. a fetei si a pielii capului). vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. masajul in imersie. masajul in laterocubit. se repeta de cateva ori. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. pe o durata de 2-3 min. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. Drept urmare. masajul sub tractiune cervicala mecanica. Masajul in decubit dorsal. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. toracele si abdomenul). Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. la nivelul zonelor scalpulare. combaterea oboselii musculare. cu o durata de 3-4 sedinte. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare.aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. In imersie. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa.

pasive. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. de tipul torticolisului. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. afectiunile musculare si contractura. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). prograsiva. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. framantare (pe marginea anterioara a trapezului). regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. in scop estetic. venele jugulare interne se practica netezire. in paraliziile faciale periferice. de exemplu. se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala. status pottraumatism. postcombustionale). in cazul nevralgiilor (de trigemen. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. masajul practicandu-se in scop adjuvand. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. framantare profunda tridigitala. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului. Se va masa intotdeauna de sus in jos. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). Vibratia care asigura activarea circulatiei. asociind sau nu geluirea.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. Masajul gatului. de exemplu). al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. vibratia si/sau baterea. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. nu doar in scop miorelaxant. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. efectuat pe stratul hipodermic. efectuata in toate sensurile). geluirea. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. nevralgii) sau reparator. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. ganglioni limfatici si vasele faciale. in gusa tiroidiana. mai ales. efectuata cu rabdare. in special utilizand manevrele de netezire. fiind o pozitie de ultima alegere. utila. lenta. presiuni alunecate. se vor utilize manevrele de netezire. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. nervii vagi. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii. este utila. netezirea). se asociaza frictiunea. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. Astfel.

Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. In functie de numarul radacinilor rahidiene. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. presiunile. indiferent de scopul urmarit. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. de termoreglare. la nivelul cefei. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. Masajul continutului abdominal (stomac. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Masajul fetei. Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. mobilizarea lipidelor de depozit. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. migrene). precum cele de protectie. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. cu rol deosebit . carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. segmente sau dermatoame. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. se mentine echilibrul circulator. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. terapeutic sau estetic. digestiv si genito-urinar. Astfel. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. ficat. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. prin grupul nervos suborbital). vezicula biliara. de maximum 10 minute. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. colon. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. 12 segmente dorsale. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. cefalee. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. in rest fiind prezenta glandele sebacee. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. respirator. rinichi. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. migrene. masajul spatelui. de relaxare. inclusiv musculara. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. utilizeaza drept principala metoda de masaj.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. inervate de acelasi nerv rahidian. Tesutului conjunctiv.

Masajul actioneaza mecanic. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. usurand munca inimii. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. creste excitabilitatea. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. cat si procesele metabolice. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. redorilor. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. hormonale si nervoase. scazand astfel efortul miocardului. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. excita mecanic peretele vascular. cicatricilor vicioase. stazelor si infiltratului inflamator tisular. pregatind programele de kinetoterapie. degenerate sau atrofiate. Masajul fasciilor. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . prevenirea aderentelor retracturilor. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. pe cale reflexa. se combate fenomenul de oboseala musculara. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. Elementelor aparatului locomotor. se dreneaza produsii reziduali. fascii si aponevroze. tesuturi moi periarticulare. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. accelereaza circulatia de intoarcere. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. cat si formei. cicatrici vicioase. teci si alte formatiuni fibroase. utile asupra muschilor atrofici si atoni.de important in obezitate. periost. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Masajul poate conduce astfel. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. ca apoi. se activeaza circulatia locoregionala. cu drenarea edemelor. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. Masajul asigura direct. si asupra osului. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. Sistemului nervos.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. intinderi si smulgeri de fibre. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. Dupa cum se vede. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). Tesuturilor si organelor profunde. amelioreaza circulatia prin artere. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. Circulatiei sangelui si limfei. intensitatii si duratei procedeului aplicat. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos.

In concluzie. luxatiile. tenosinovite peritendinite. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. pareze si paralizii locale. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. nervoasa sau umorala). periartrite. renourinar si genital. alte inflamatii articulare. disfunctionalitati ale tubului digestiv. atrofie. hemoragii. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. bine tolerate. metabolice. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic).sau anestezie. astenicilor. Entorsele. hipotonii. modificari ale tensiunii arteriale). Masajului general. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. de sensibilitate si trofice. contarctura musculara. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. intinderi. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. grave. precum artrite. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. atonie musculara. insotite de sindrom algic. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. anemicilor. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. pe oricare parte a corpului.nervoase superioare. contracturi musculare si hipertonii. tulburari trofice si metabolice. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. ingrosari cicatriciale. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. spasticitate sau pareze. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. precum hipo. tendinite. contuzii. De modul de actiune direct (numit si mecanic. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. Fracturile. artroze. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. Tulburari ale functiilor respiratorii. starile de oboseala cronica si patologica. segmentele si regiunile suferinde. Mecanismele de actiune. • Localizarea influentelor masajului. segmentara sau generala. Extinderea actiunii partiala. circulatorii. Miozite. tulburari circulatorii si trofice. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). incurabile si care s-ar putea inrautati prin . in scopul combaterii starii de oboseala. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant.

Bolile acute pleuro-pulmonare. binecunoscute. endocarditei. osteite. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa.aplicarea procedeelor de masaj. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. pentru o durata de 510 minute. care caracterizeaza starea de abdomen acut. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. emboliilor. scopul terapeutic. eruptii. hemoragica. flebitelor si periflebitelor in evolutie. leucemiilor etc. stomac. in toate bolile infecto-contagioase. ganglioni limfatici. abcesele. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. trecatoare. in curs de vindecare. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. care se succed intr-o anumita ordine. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. dureroasa. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. Boli. ulcerului varicos. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. hipertensiunii arteriale. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. in hemoragiile cerebrale recente. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. anevrismelor de aorta. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. flegmoanele sau alte colectii purulente. in boli ale organelor abdominale. inflamatorie sau de alta natura. precum furunculele. ficat. hemofiliei. conducand in final la efectele biotrofice. in inflamatiile centrilor nervosi. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. vezica urinara. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. precum pneumonii. indiferent de procedeu. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector. varicelor voluminoase si inflamate. pancreas. cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. Orice suferinta acuta. fara boli de natura parazitara. inflamatorie. plagi. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. pleurezii. infarctului miocardic. artrite supurate. organe genitale. tumorala. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. tulburari si leziuni usoare si temporare. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. in functie de regiune. eczeme. splina. osteomielite. intestin. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. in tulburarile digestive. rinichi. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. starea generala si cea locala a organismului. este necesara . Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. in unele forme de tuberculoza pulmonara. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. precum sensibilitatea specifica.

Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. fasciale. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. are loc stimularea intregului organism. cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. In functie de efectele lor asupra organismului. efectul de baza fiind cel sedativ. tendinoase si ligamentare. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. fie pe cale reflexa. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. contuzii. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). permitand presiuni pe planurile profunde. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. intinderi si rupturi musculare. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. a efectelor asteptate. Actiunea petrisajului este mai profunda. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. Netezirea este manevra de introducere. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Framantatul este deosebit de util in atonie. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. vibratia.cunoasterea tehnicii de masaj. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. de la nivelul maselor musculare. Ritmul alert are efecte contrarii. pline de energie. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). frictiunile. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici.

continua sau vibrata. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata.circulatiei venolimfatice de intoarcere. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. sedativa. Cernutul exercita efecte de relaxare. se executa dupa celelalte manevre descrise. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. vibratiile produc o actiune calmanta. insotita de o relaxare musculara si generala. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. tractiunile si tensiunile. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. aplicandu-se independent. a edemelor. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. asuplizare tisulara. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. Petrisajul reprezinta. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. numite ajutatoare sau secundare. realizate pe suprafete mari. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Metoda nu se indica la copii si la femei. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. frictiunile si farmantatul. alte procedee diverse. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. intre netezire si framantare. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii . are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. prin actiunea sa indelungata. uniform si indelungat produc relaxare. Presiunile pot fi si periostale. exista si o serie de alte manevre de masaj. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. o manevra fundamentala intermediala de masaj. dupa unii autori. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. excitante. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. contracturilor musculare si stresului psihic. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. De asemenea. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. fara ca mana sa se desprinda de tegument. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. scuturarile.Manevra are actiune specifica excitanta. presiunile. frictiunile si framantatul. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale.

a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale.satelite articulatiei respective. Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Pensarile au rol excitant. pe cale directa. eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. in special pe regiunea spatelui. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. tendoane si ligamente. urmarit). atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. cat si a celui respirator. cat si efect mecanic si resorbtiv. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. artralgiilor. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. regionale si generale). in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). masajul are si un puternic efect analgezic. . prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). cat si in efecte generale. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. ce determina vazodilatatie. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. miagiilor. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. Pe calea reflexelor neuovegetative. declansand mecanisme vasculare. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. efectul hiperemic si efectul resorbtiv). Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. regionale si generale).sau extraarticulare. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara. aflat pe un plan orizontal sau oblic. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head).

hipertermie locala. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). efectele fiind cel mecanic.Prin actiunea mecanica propriu-zisa. precum fibrina. Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. pe masura ce . Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). ca urmare a manevrei aplicate). calmant. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). De asemenea. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare. • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. obtinandu-se efectul sedativ). scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. efect decontracturant-miorelaxant. cresterea presiunii tisulare. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. la scaderea edemelor. precum hialuronidaza. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. cu efect resorbtiv evident. • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. cresterea mobilitatii tisulare. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). cresterea rezistentei fibrei musculare. efect biotrofic cutanat. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. cresterea excitabilitatii nervoase. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale).

motor si senzitiv. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. La polul opus se afla efectele stimulatorii. in special cele glisante. Ca o concluzie. si anume. sedativ. inclusive de destresare.scade frecventa. acetilcolina). De asemenea. se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. Framantarea. • Percutiile au rol stimulant. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. De mentionat un fapt important. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. prin mecanisme defibrozante. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. soldat cu cresterea circulatiei si . inlaturare a senzatiei de oboseala. cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. miorelaxant. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. Presiunile. Presiunile. modificarii consistentei substantei fundamentale. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. deja prezentate. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ). obtinandu-se efectul calmant. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). de inlaturare a sindromului de oboseala. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. tonicizant. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. creste amplitudinea vibratiei. sedativ si unul mecanic. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. alert. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. conduce la cresterea presiunii intratisulare. stimulator. sedare si calmare. Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. miorelaxare. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. fie efectul excitant. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. la echilbrarea tonusului muscular. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. Framantarea. excitante ale manevrelor de masaj clasic. decontractura musculara si sedarea.

de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. articulatii mici ale degetelor etc. in special la membre (umeri. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. in functie de tehnica si efectele urmarite. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. abdomenului. (cu rol pregatitor). Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. efectuat in scop fiziologic si igienic). Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. tesut subcutanat. La randul sau. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. Dupa cum se cunoaste. masajul partial sau restrans poate fi regional. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. tesutul moale subcutanat.efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. miscari de apasare. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. De asemenea. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. fetei etc. torace). in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. efectuat in scop fiziologic sau curativ. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). maini. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). brate. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. nervii si vasele periferice. muschi). picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. masajul periostal si masajul reflexogen). in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. gambe. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. antebrate. tendoanele si fasciile. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. coapse. fiind un masaj profund. tesut subcutanat. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. solduri. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. segmentar sau local. muschii. situatie in care. tesuturile si organele din profunzime. grupe de muschi.

Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. status posttraumatism. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. de excretie si de aparare a organismului). in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. spondilodiscartoza. inclusiv postmastectomie. precum spondiloza. Dupa cum aratam. reflexe. sindromul de oboseala musculara. La randul sau. status posttraumatism. sindromul aderential postoperator etc). masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. precum constipatia cronica. fie la nivelul membrelor. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. . inclusiv posttraumatice). in special musculara sau de stimulare generala a organismului. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. stimularea functiei de termoreglare. anemii etc). Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. toracice si abdominale). localizate fie la nivelul trunchiului. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. produse pe cale umorala si nervoasa. scaderea sensibilitatii locoregionale.sau poate exercita efecte indirecte. hioerlordoze. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. elementelor aparatului locomotor. in ansamblul sau. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. exista si alte forme de masaj. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. cifoze accentuate. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. sindrom de oboseala musculara. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. masajul general. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). tesutul conjunctic. status posttraumatisme sau alte afectiuni).

Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . in cazul nevralgiilor (de trigemen. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. afectiunile musculare si contractura. de exemplu). Vibratia care asigura activarea circulatiei. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. de tipul torticolisului. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. migrene). cu o durata de 3-4 sedinte. • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. lenta. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. in gusa tiroidiana. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. efectuata in toate sensurile). sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. pe anumite puncte sau portiuni de periost. status pottraumatism. combaterea oboselii musculare. nevralgii) sau reparator. de exemplu. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. se repeta de cateva ori. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. • Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. utile muschilor distonici sau distrofici). este utila. toracele si abdomenul). masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. in paraliziile faciale periferice. in special utilizand manevrele de netezire. de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. postcombustionale). in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. prograsiva. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. pe o durata de 2-3 min.

Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. de termoreglare. vezicula biliara. utilizeaza drept principala metoda de masaj. ficat. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. segmente sau dermatoame. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. masajul spatelui. Masajul continutului abdominal (stomac. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. segmentara sau generala. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. Masajul fetei. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. colon.continua pana la gat. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. presiunile. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. Extinderea actiunii partiala. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. • Localizarea influentelor masajului. migrene. inclusiv musculara. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. la nivelul cefei. terapeutic sau estetic. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. de relaxare. In functie de numarul radacinilor rahidiene. cefalee. in rest fiind prezenta glandele sebacee. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. Mecanismele de actiune. inervate de acelasi nerv rahidian. indiferent de scopul urmarit. Aceste influente se . stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. nervoasa sau umorala). • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. De modul de actiune direct (numit si mecanic. 12 segmente dorsale. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. precum cele de protectie. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. prin grupul nervos suborbital). al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. rinichi. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. Astfel. mentinerea si recastigarea supletii tisulare.

Masajul fasciilor. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. hormonale si nervoase. cu drenarea edemelor. Masajul poate conduce astfel. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. cu rol deosebit de important in obezitate. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. periost. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara.• • • petrec pe cale reflexa. pregatind programele de kinetoterapie. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. cicatrici vicioase. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. degenerate sau atrofiate. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. creste excitabilitatea. . cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. fascii si aponevroze. tesuturi moi periarticulare. redorilor. Circulatiei sangelui si limfei. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. se activeaza circulatia locoregionala. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. se dreneaza produsii reziduali. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). utile asupra muschilor atrofici si atoni. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. prevenirea aderentelor retracturilor. amelioreaza circulatia prin artere. intinderi si smulgeri de fibre. teci si alte formatiuni fibroase. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. Tesutului conjunctiv. excita mecanic peretele vascular. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. si asupra osului. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. accelereaza circulatia de intoarcere. cicatricilor vicioase. Masajul asigura direct. se mentine echilibrul circulator. digestiv si genito-urinar. cat si procesele metabolice. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. Elementelor aparatului locomotor. respirator. mobilizarea lipidelor de depozit. usurand munca inimii. stazelor si infiltratului inflamator tisular. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. se combate fenomenul de oboseala musculara. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. scazand astfel efortul miocardului. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate.

Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. • Masajului general. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. contracturi musculare si hipertonii. periartrite. starile de oboseala cronica si patologica. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. insotite de sindrom algic. • Tesuturilor si organelor profunde. precum artrite. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). tenosinovite peritendinite. Masajul actioneaza mecanic. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. circulatorii. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. luxatiile.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. • Miozite. intinderi. artroze. tendinite. de sensibilitate si trofice. hipotonii. atonie musculara. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. contarctura musculara. tulburari circulatorii si trofice. pareze si paralizii locale. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. alte inflamatii articulare. hemoragii. in scopul combaterii starii de oboseala. ingrosari cicatriciale. spasticitate sau pareze. precum hipo. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. atrofie. disfunctionalitati ale tubului digestiv. In concluzie. metabolice. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. tulburari trofice si metabolice. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal).Sistemului nervos. • Fracturile. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. modificari ale tensiunii arteriale). anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. • • Entorsele. renourinar si genital. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. contuzii. ca apoi. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. Dupa cum se vede. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. cat si formei. anemicilor. astenicilor.sau anestezie. intensitatii si duratei procedeului aplicat. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. pe cale reflexa. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare. • • . Tulburari ale functiilor respiratorii.

inflamatorie. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. splina. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. endocarditei. hemoragica. limite de aplicare terapeutica. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. precum furunculele. eczeme. dureroasa. infarctului miocardic. pleurezii. in toate bolile infecto-contagioase. • Boli. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. segmentele si regiunile suferinde. eruptii. tulburari si leziuni usoare si temporare. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. plagi. leucemiilor etc. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. in hemoragiile cerebrale recente. emboliilor. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. • Bolile acute pleuro-pulmonare. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. in unele forme de tuberculoza pulmonara. inflamatorie sau de alta natura. abcesele. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. ganglioni limfatici. hipertensiunii arteriale. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. intestin. grave. precum sensibilitatea specifica. osteomielite. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. care caracterizeaza starea de abdomen acut. flebitelor si periflebitelor in evolutie. varicelor voluminoase si inflamate. clasificare. indicatii. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. tumorala. vezica urinara. pe oricare parte a corpului. in tulburarile digestive. contraindicatii. trecatoare. .Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. artrite supurate. in curs de vindecare. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. ulcerului varicos. stomac. in inflamatiile centrilor nervosi. osteite. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. flegmoanele sau alte colectii purulente. anevrismelor de aorta. hemofiliei. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. indiferent de procedeu. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. metodologii de aplicare. • Orice suferinta acuta. 4. organe genitale. bine tolerate. fara boli de natura parazitara. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. rinichi. pancreas. ficat. precum pneumonii. in boli ale organelor abdominale. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa.

unele boli ale aparatului cardiovascular. fisa de bilant functional individual. tehnicile. Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. unele boli ale aparatului respirator. Kinetoterapia. Recent. bazandu-se pe evaluarile complexe realizate. menite sa refaca forta musculara. bazelor. dimensiune si greutate. unele boli de nutritie si metabolism. mecanisme de actiune. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. obligatoriu. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor. a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. secundara. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. starile patologice si obisnuinta. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. Pornind de la cele aratate. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Postura corpului este influentata de trei factori. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. globale.Kinetoprofilaxia: primara. si anume ereditatea. precum si mijloacele. raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. . precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. care consta in aprecieri sintetice. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. sa recastige mobilitate articulara. Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei.. terapia si recuperarea functionala. se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. Pentru o evaluare corecta a statusului functional. gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. metodele si metodologiile sale. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. unele deficite congenitale. bolile functionale ale sistemului nervos. specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). completand. atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii). sechele definitive organicofunctionale). modalitatile.

curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. cat si fibre simpatice postganglionare. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. numita unitate motorie). capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati. capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. Exista muschi scurti . care asigura 40-45% din greutatea corpului. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara). nervul. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. Raportat la modalitatea de unire. ele asigura rezistenta articulara. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. sinovial si unul extern. inafara fundurilor de sac spre interior. caile motricitatii voluntare si involuntare. numite vilozitati sinoviale). pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala). capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. numite ligamentele capsulare. de bureletul fibrocartilaginos. este rezistent la agresiuni. cu rol vasomotor). In functie de forma capetelor osoase articulare. care determina si tipul de miscare. sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. capsula se prinde ca un manson de epifize. cu rolul de a hrani. de periost. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. articulatiile pot fi fibroase. continuare a periostului. Diartrozele. formand funduri de sac sau pungi sinoviale. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. muschiul. pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii. bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze. o serie de pliuri intraarticulare. cilindroide si elipsoide). articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. care pot fi interceptate prin kinetoterapie. cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. care prezinta suprafate articulare inegale). In functie de gradele lor de libertate. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. menite sa limiteze miscarea articulara. ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. elasticitate si porozitate). menite sa ajute sau sa franeze miscarea. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului).Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie.

sar o articulatie. vascularizatia este mai saraca. in general extensori. rezervele de ADP sunt reduse. proteinele musculare. substanta fundamentala si celule tendinoase). cel mare sau fazic si cel alfa mic. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. apoi proteinele miofibrilarea. posturala a miscarii). lati si inelari. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa). care se grupeaza in patru categorii si anume. se contracta lent si obosesc greu. miozina. mitocondrii si ATP. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala. Muschii pot fi tonici. sub forma macromoleculelor de ATP. specifice. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. precum mioglobina si enzimele. in special . Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat. Sau muschii pot fi fazici. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. de tip II. format din fibre de colagen. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. fie prin arcul reflex spinal. au tendoane lungi. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. si anume: motoneuronii alfa. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. sunt superficiali. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). sar doua sau mai multe articulatii. Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. mitocondrii si enzime oxidative. au tendoanele late. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. Arcul reflex. organizata structural asemanator oricarei celule. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. care deriva de la mai multi nervi spinali. tendonul (organ rezistent. stocand si energia. in general muschi flexori. nuclei sarcolemali. tropomiozina. fie prin releele superioare. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate. fibra musculara reprezentand celula musculara. jonctiunea tendomusculara. inextensibil. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. mitocondriile sarcoplasmatice.si lungi. calea extrapiramidala. prezentand insa sarcolema. sarcoplasma. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. au o retea ampla de capilare sanguine. fara sa participe la inervarea fibrei musculare. utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. proteinele sarcoplasmatice. desi involuntar. tonic. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. caile cerebeloase descendente). precum actina. din punctul de vedere al functiei de miscare. prin mai multe sinapse. troponina etc. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. de tip I. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. subtiri si grosi. si miofibrilele. bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. diencefal. sunt antigravitationali. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. lucrul lor mecanic este putin intens. In acest mod. contractile ale muschiului). sunt situati proximal.

contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. inervate in acelasi moment. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului. la randul lor de intensitatea comenzii motorii. alaturi de bazele anatomice. apare decontractia si implicit. langa jonctiunea acestuia cu muschiul. avand aspectul unui corpuscul de cativa mm. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. de-a lungul cailor de conducere. acest organ fiind. Fusul muscular (este un organ receptor specializat. inconjurat de o capsula conjunctiva. Conexiunile cu centrii superiori (cortex. Cand influxul nervos se opreste. care functioneaza independent de vointa noastra. avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. in fapt. acestea fiind dependente. numite fibre intrafuzale. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. dar si pe a celui gama. in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. diencefal. forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. in acelasi timp. neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). fiind o formatiune fusiforma. formata din fibroblasti. avand drept finalitate contractia musculara. ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. dispusa printre fibrele musculare. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. de cativa mm lungime si latime.pentru neuronii alfa). Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. trunchi cerebral. conducerea descendenta a deciziei de miscare. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate. modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). un proces activ. Decontractia musculara este la randul ei. Fenomenele se produc simultan. Bazele fiziologice explica. spre deosebire de cele extrafusale. un proprioceptor. care necesita consum energetic. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). relaxarea musculara. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa.

dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. leziuni inflamatorii etc). rupturi tendinoase sau musculare etc). cu toate structurile sale componente. hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. cicatrice etc). Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. Alaturi de articulatie. edem. si mai departe. vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. inflamatie etc). precum si al musculaturii posturale. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. cel reglator si cel efector. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. hematom. sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. osificare. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. reflexul de tendon. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Articulatia. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. reflexul flexor nociceptiv. anatagoniste. exostoze. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. cel cu patologie respiratorie. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale). cicatrice. control si comanda. formatiunea reticulata. sinoviale (inflamatie etc). pe baza aferentelor senzitiv senzoriale.parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. mobilitati articulare exagerate. sustinere si oprire a activitatii. osteofitoze. ca element mecanic efector al miscarii. la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. calcificare. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. celor musculotendinoase (ruptura. catre aparatul efector. cerebelul. putand fi congenitale sau dobandite. calcificare. contributia volitionala avand rol de initiere. poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. reflexe posturale si de locomotie. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. In permanenta.

recastigarea mobilitatii articulare. desi structura nervoasa este indemna. hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. rigiditatea extrapiramidala. ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. relaxarea. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva. a pianistului etc). singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. corectarea posturii si aliniamentului corpului. care a fost scos din starea de echilibru. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). fasciculatii. hemipareze. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. contractura sau spasticitatea musculara. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. intereseaza atat relaxarea genarala. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. mergand pana la akinezie (monopareze. cresterea fortei si rezistentei musculare. a inotatorului. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. concvulsii. tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. elongatii tendinoase. psihoterapie). printre tehnici fiind si terapia comportamentala. corectarea deficitului respirator. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii.articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. influentand si paratonia viscerala. japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem. crampe. definita prin termeni precum retractura. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: . In kinetologie. autotrainingul. monoplegii. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara.

Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. Miscarile pasive. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. fara incarcare. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. care risca sa devina definitive. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. necesita durate scurte de antrenament. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. Pentru obtinerea efectelor prezentate. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. precum: substitutia/inlocuirea functionala. instrainarea/pareza functionala. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. Contractia izotonica simpla. determinand miscare articulara. nu solicita articulatia. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. nu amelioreaza supletea articulara. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. altfel spus. Tehnici de facilitare proprioceptiva. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. active asistate si active. pentru a fi incununat cu succes. Contractia izotonica realizata contra unei . asigura cresterea rezistentei musculare. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. fiind deci o contractie dinamica. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Ca urmare.

Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. integritatea metabolismului muscular. desi poate fi indeplinita si constient. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. exercitiile culturiste etc). In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. rapiditate de actiune. cu alungire (contractie dinamica excentrica). sinergisti. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. se va reeduca mobilitatea. dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. lina. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). executata in conditii normale. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. mobilitatea controlata si abilitatea. initial compensata. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. alaturi de agonisti). controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. Altfel spus. ca fiind starea opusa oboselii musculare. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. asigura hipertrofie musculara. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. poate determina cresterea de forta musculara. Cresterea coordonarii. . In aceasta idee. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. starea circulatiei musculare.rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. stabilitatea. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. ulterior decompensata. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. exercitiile rezistive regresive. automata.

biotroficizanta etc) care alcatuiesc. alcatuite dintr-o serie de tehnici. hemiplegia etc. scolioze. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. retracturi algoneurodistrofia etc). statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. precum sechelele posttraumatice (luxatii. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. hemiplegii etc). dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. luxatii. antiinflamatoare. entorse. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. tendinopatii. osteoplastiile de sold. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. rupturi de menisc etc). educarea tusei si terapia ocupationala. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. electroterapia antalgica. rece sau cald. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. artroplastii. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). boala Parkinson. programul de recuperare medicala. osteotomiile. aplicarea termoterapiei. bicicleta ergometrica si covorul rulant. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. status postproteza de sold etc). sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. beneficiare. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. activitatile de autoingrijire si casnice. capsulite. fracturi. inotul sau alt sport terapeutic. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. bursita. coxartroxa operata. reeducarea respiratiei costale. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). Principalele domenii de patologie si afectiuni. statusul post AVC (hemipareze. terapia ocupationala). Aceste doua obiective se ating mai dificil. tenotomii. tenosinovita. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. Coxartroza (in diferite faze evolutive). chisturi sinoviale. hiperlordoze etc). la statusurile posttraumatice (fracturi. alergarea. fracturile. impreuna cu metodele kinetice. reeducarea respiratiei diafragmatice. rupturi etc). . coordonarile paliative si terapia ocupationala. reflexele de echilibrare si stabilizare. gestualitatea coordonata.In fapt. deposturari (cifoze. boala Raynaud. suferinte musculare periarticulare etc). sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). capsulita retractila. cat si posturi de drenaj bronsic). scleroza multipla. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. neuropatiile periferice etc). atat mobilitatea. Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. controlul si coordonarea respiratiei). fracturi. urcatul scarilor si pantelor. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. tendinita calcificanta. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. decontracturanta. cat si in afara acestei posturi. necesitand exercitii deosebite. arsuri.

cifozele. in nemiscare. emondajul sau shavingul intraarticular. precum artrite. manipulari. tendinite. deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata. Scoliozele. mecanica. diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. printr-un sistem de fixare. si anume: activitatea motrice.Gonartroza (toate stadiile de evolutie). genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. asa cum se intampla in scolioze. sub anestezie. sinovextomia. Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). Spondilita ankilozanta. Tehnicile. Astfel. exercitii si metode). Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). autopasiva. aparatul gipsat. De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. pura asiatata. Programe de kinetoterapie (tehnici. status postlaminectomie lombara. blocand cel putin o articulatie). boala Parkinson. precum tractiuni. activo-pasiva. tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. orteza. artrite sau artroze acutizate. hiperlordozele. luxatii. pasivo-activa. cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. meniscectomia. prin manipulare). La randul lor. Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. arsuri intinse. miozite. corsetul etc. a corpului sau a unui segment al acestuia. la entorse. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. patelectomia etc). Imobilizarea de contentie. traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. A). miscari pasive sub anestezie etc. orteza. paraplegia. fracturile. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. entorsa de genunchi. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . atela.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. devieri articulare prin retracturi. paralizii. precum atela. rupturi tendinomusculare etc). De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). discopatii etc. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). scleroza multipla in placi. Hemiplegia. recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus.

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

Altfel spus. exercitiile culturiste etc). nu solicita articulatia. integritatea metabolismului muscular. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). asigura cresterea rezistentei musculare. fara incarcare. Cresterea coordonarii. initial compensata. nu amelioreaza supletea articulara.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. ca fiind starea opusa oboselii musculare. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. cu alungire (contractie dinamica excentrica). amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. starea circulatiei musculare. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . necesita durate scurte de antrenament. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. sinergisti. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. fiind deci o contractie dinamica. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. exercitiile rezistive regresive. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). rapiditate de actiune. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. ulterior decompensata. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. Contractia izotonica simpla. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. alaturi de agonisti). determinand miscare articulara. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. poate determina cresterea de forta musculara. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. asigura hipertrofie musculara. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza.

terapia ocupationala). suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. stabilitatea. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. coordonarile paliative si terapia ocupationala. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). deposturari (cifoze. statusul post AVC (hemipareze. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. inotul sau alt sport terapeutic. mobilitatea controlata si abilitatea. cat si posturi de drenaj bronsic). Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. decontracturanta. programul de recuperare medicala. hemiplegii etc). Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. boala Parkinson. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. Aceste doua obiective se ating mai dificil. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. alcatuite dintr-o serie de tehnici. chisturi sinoviale. electroterapia antalgica. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. . In fapt. rece sau cald. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. alergarea. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. reeducarea respiratiei costale. capsulite. gestualitatea coordonata. automata. urcatul scarilor si pantelor. antiinflamatoare. cat si in afara acestei posturi. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). suferinte musculare periarticulare etc). reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. reflexele de echilibrare si stabilizare. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. rupturi etc). educarea tusei si terapia ocupationala. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. scolioze. executata in conditii normale. impreuna cu metodele kinetice. atat mobilitatea. aplicarea termoterapiei. bicicleta ergometrica si covorul rulant. scleroza multipla. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. controlul si coordonarea respiratiei).adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. se va reeduca mobilitatea. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. tendinopatii. lina. desi poate fi indeplinita si constient. rupturi de menisc etc). dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. necesitand exercitii deosebite. activitatile de autoingrijire si casnice. hiperlordoze etc). entorse. beneficiare. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. reeducarea respiratiei diafragmatice. fracturi. la statusurile posttraumatice (fracturi. neuropatiile periferice etc). luxatii. In aceasta idee.

boala Parkinson. status postlaminectomie lombara.Principalele domenii de patologie si afectiuni. unele boli de nutritie si metabolism. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. • Hemiplegia. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). unele boli ale aparatului respirator. instalatiile de scripeti. artroplastii. bolile functionale ale sistemului nervos. mesele speciale de kinetoterapie. • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. entorsa de genunchi. sinovextomia. tendinita calcificanta. capsulita retractila. . Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). retracturi algoneurodistrofia etc). fracturi. fracturile. precum. arcurile. in functie de situatie. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). meniscectomia. fracturile. arsuri. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). • Coxartroza (in diferite faze evolutive). osteoplastiile de sold. alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. unele deficite congenitale. osteotomiile. unele boli ale aparatului cardiovascular. bursita. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. boala Raynaud. status postproteza de sold etc). patelectomia etc). • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. tenosinovita. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. hiperlordozele. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). Scoliozele. Intr-o acceptiune mai larga. scleroza multipla in placi. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. emondajul sau shavingul intraarticular. custile Rocher. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. coxartroxa operata. tenotomii. cifozele. forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). sechele definitive organico-functionale). bicicletele ergometrice. contragreutati. precum sechelele posttraumatice (luxatii. • • • Spondilita ankilozanta. hemiplegia etc. paraplegia. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni.

RM se retesteaza saptamanal. • • Aparate pentru masaj mecanic. fara vreo schimbare a marimii acestei forte. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. • Miscarea se executa ritmic. Pentru a fi eficienta. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). pana la realizarea miscarii pasive. sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. avand si avantajul de a modifica directia unei forte. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. In practica se folosesc si scripeti mobili. pe tot parcursul miscarii. Aparatele insa. Apoi. In fapt. dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. cu atat va fi solicitata o forta mai mare). Sistemul permite prin acelasi montaj. pentru fiecare pacient in parte. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. trunchiului si miscarilor de balans. spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. se va incepe cu 1/3 din RM. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. celui inferior. O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data. • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. cu scopul de a usura ridicarea greutatilor. • . • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului.patinele etc. facilitarea acestei miscari. • Aparate pentru miscari pasive. Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa. in functie de schema aleasa. aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. istoric vorbind.

coaptare sau decoaptare articulara. In practica kinetologica. Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. putandu-se obtine astfel. Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. arcurile se pot deforma ireversibil. permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. cat si cu aplicatii terapeutice probate. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare. Recent. evitand deformarea lui ireversibila. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. resorturile. beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic.Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. cat si cele ale articulatiilor periferice. sub influenta unei forte externe. • Cresterea amplitudinii de miscare. ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale). plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real. cu principii mecanice si fiziologice. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. Drept urmare. Sub aspect mecanic. Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. numita metoda osteopatica. Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara. decontractura musculara. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). manipularile verebrale. isi modifica forma. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. in special ale membrului superior. • . Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. cu consum energetic redus. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic.

Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. manipulari semiindirecte asistate. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate. datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare. pana la limita jocului anatomic posibil. Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. precum o stea cu 6 brate. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. altfel spus. fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune. La fel. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. localizeaza precis efectul manipularii).Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. Manipularea este considerata un gest precis. se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). fara sa depaseasca aceasta limita anatomica. manipularea vertebrala. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. presiuni urmate de o relaxare rapida). reprezentand directiile de miscare ale coloanei. Pe fondul musculaturii relaxate. ce necesita un diagnostic corect. Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei. miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. In practica exista astfel. De obicei. De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. trebuie sa . cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune). si anume. Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. Pentru manipularile in rotatie. segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. segmentul va fi mobilizat. la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. exista manipulari semiindirecte contrate. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva.

Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. metatarsofalangienele. metacarpofalangienele.artroza avansata hiperostozanta. osteoporoza avansata. dispozitive sau instalatii. fiind necesare intre 2-6 sedinte. Nevralgiile sau nevritele de crural. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. genunchii. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. In acel moment se produce vid intratisular. • Nevralgia cervicobrahiala. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). infectioasa sau tumorala. conduce la distantari intervertebrale. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele.existe cel putin trei directii de miscare libere. Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. Tractiunea se executa cu diferite aparate. de decopatare. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ. • • • • Lombosciatica. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. zilnic sau la 2-3 zile. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. Cervicalgiile acute si cronice. articulatia pumnului. Dorsalgiile cronice sau acute. de rotatie. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. coatele erc. de alunecare antero-posterioara. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie.

cifoze). Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. hipoesteziile etc. Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. durerile. Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). Persoanele de varsta a treia. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. contragreutati. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare. din sezand sau in ortostatism. pasivo-active sau active. • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. de origine mecanica. Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora).• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. tambururi de tractiune. acute sau cronice. sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere. ametelile. senzatia de lipotimie. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase. forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. ligamentelor sau maselor musculare. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. precum: paresteziile. sa asigure miorelaxare. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. . Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. determinate de afectarea discului.

Ulterior. indicatii. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. Unele afectiuni cardiovasculare. coordonare a miscarilor si abilitate. Anumite psihopatii. Hipotensiune arteriala marcata. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. clasice. bilant psihologic. aleasa dintre meseriile de baza. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. • • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. forta si rezistenta musculara. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. a fost utilizat termenul de ergoterapie. Initial.Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. precum cele de munca. poate chiar profesia pacientului. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. compensatorii). Varsta avansata. pana la vindecarea acesteia. precum: . contraindicatii. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. clasificare. de divertisment etc. sa fie utila. sub aspectul de amplitudine articulara. sa fie variata spre a se evita monotonia. Starile febrile. metodologii de aplicare. inafara puseului evolutiv. social si profesional). Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. Sechelele posttraumatice. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. sa solicite un efort progresiv. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. limite de aplicare terapeutica. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. -Terapia Ocupationala: definitie. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. crizele comitiale.

solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. tenisul de masa. se adapteaza conducerea automobilului. sa fie variata spre a se evita monotonia. hochei etc). de divertisment etc. marochineria. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. jocuri cu figurine din plumb etc). bilant psihologic. compensatorii). In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. forta si rezistenta musculara. familiale etc). sa fie utila. • Cele incluse in tehnici de readaptare. precum cartonajul. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. Ulterior. sa solicite un efort progresiv. social si profesional). precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. gravura. badmington. formate din multitudinea de activitati casnice. patinaj. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. scara autovehiculelor de transport in comun. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. tintar cu piese care se infig in lacas. golf. sculptura etc). Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. • .Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. poate chiar profesia pacientului. tesutul. strungaria. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. impletitul nuielelor etc). coordonare a miscarilor si abilitate. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. precum aruncatul mingiei la cos. dactilografia etc). sah cu piese grele. tamplaria. tipografia. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. clasice. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. recreative. Astfel. trasul cu arcul.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. Initial. sub aspectul de amplitudine articulara. precum cele de munca. scarile rulante. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. a fost utilizat termenul de ergoterapie. • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. pictura. se modifica robinetul la chiuveta. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. scrisul. aleasa dintre meseriile de baza. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. se adapteaza coada de lingura. Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. unele profesionale. • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. precum desenul.

usor de aplicat si demontat. De asemenea. a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. etc. Ulterior. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). Definitie. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL. ajustabile. care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. in general. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor. usor de intretinut. contraindicatii. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale. Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. suplinind functii fiziologice. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. Protezele sunt.-Ortezareasi protezarea. asigurand reducerea feedbackului senzorial. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. pediatria. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala. medicina sportiva. de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. metodologii de aplicare. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. scheletice. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. confortabile. de curatat. ca factor adjuvant. asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. boli sau a unui defect initial. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute.Exista . asista la reabilitarea functionala. Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. traumatologia.acceptate si tolerate de pacient. apare durerea membrului fantoma. a unei infectii. se mai poate realiza si reinplantarea segmentului. mentine functia segmentului. O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. indicatii. fara durere. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. mentine o pozitie. sa fie estetice. Protezele se deosebesc de orteze. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. Protezarea urmeaza unei amputatii. Dupa amputatie. nervoase. clasificare.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). el realizeaza mulajele si aplica ortezele. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume.

legaturile mecanice. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. prin intermediul electrozilor. Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala. O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi. sau proteza mai jos de cot. Acestea includ protezele transtibiala. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice. a genunchiului saua a gleznei. microprocesoarele de calculator. cu fibre de carbon. In modele mai noi. Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. Noi materiale plastice si alte materiale. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. care permite deplasarea usoara. de asemenea. transradiala si transhumerala. Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. utilizate pe scara larga in procesul de .O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. In plus. limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. de obicei. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului. Aceastea actioneaza prin detectare.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. hidraulice. Amputatii transtibial sunt. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK". In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului.patru tipuri principale ale membrelor artificiale. sau mai jos de genunchi. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). Computerele sunt. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. cum ar fi fibra de carbon.De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. motoarele utilizate. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon. transfemurala. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. sau proteza mai sus de genunchi.

curativ sau de recuperare. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. Procesele de reglare neurovegetativă. detasabila. ceea ce permite un design mai sofisticat. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. curativa si de recuperare . cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. atentie. Balneoclimatoterapie: profilactica. Dar exista si alte proteze care se considera permanente. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. s-au imaginat protezele cognitive care. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. Recent. Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. Se mai numeste si endo-exoproteza. Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. forta.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare. 5. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact.fabricatie a membrelor. precum pozitia. iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative. Apoi se ataseaza proteza mobila. limbaj sau memorie. Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. poate fi în scop profilactic. fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului. Iată deci. După cum se va vedea. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile. numite exoproteze. indicaţiile de trimitere la .

• Cure terapeutice. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. În plus. ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. dietoterapie. renal şi endocrin. Această perioadă de timp. sulfatarii). frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. în acest context. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. gripa). se ştie. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor. anumite boli a frigore (precum guturai. • Cure de recuperare medicală. datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. în trei grupe: • Cure profilactice. în funcţie de obiectivele urmărite. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. • Apa Mării Negre. se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. • Climatul.tratamentul balnear sunt multiple. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută. Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. • Gazele naturale (mofete. În acest context. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. La fel de importantă este. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. sistemului nervos central etc. în schimb. . tratamentul fizical-kinetic. printre care cele ale aparatului locomotor. Reducerea efortului fizic. aşa numitele decade de reacţie. apreciată la (15) 18-21 zile. Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. precum terapia medicamentoasă. dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale. o valoare profilactică.

Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. dietele hipolipidice etc. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său. obiective. contraindicatii. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. dietele hipocalorice sau de reducere. o serie de boli digestive etc. beneficiind de control medical periodic. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. Vor fi astfel utilizate. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. sau cele din sfera ORL. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. al recidivelor bolilor cronice. cardiovasculare. Specialistul va stabili indicaţia de cură. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. în condiţii de sanatorizare. cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. al stadiului şi/sau fazei evolutive. dietele lacto-vegetariene. condiţiile de repaus. clasificare. Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. Diagnosticul este de boală. metodologii de aplicare. precum diabetul zaharat. boli reumatismale. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. Vor exista în consecinţă. medicamentos şi balneofizical. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale.infecţii streptococice etc. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. indicatii. controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. degenerative şi abarticulare. Condiţiile socio- . Continut. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. cu incapacitate de muncă. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. cu gradul de decompensare funcţională etc. . În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. metodologia tratamentului igieno-dietetic. cu stadiile lor evolutive. urinare. de preferinţă naturali. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. Diabetul zaharat. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. afecţiunile ginecologice.

în cazul complicaţiilor bolii. • Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). programul de relaxare al pacientului. helioterapie. Studiile clinico-experimentale realizate. energia electrică. Studiile asupra rezultatelor în timp. • Amenajări pentru climatoterapie. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. alături de prelungirea duratei medii de viaţă. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. indicatii. 9%. piste de alergare etc. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. afecţiunile degenerative. • Săli şi dispozitive pentru masaj. precum bolile de nutriţie şi metabolism. solarii. premisele creşterii morbidităţii. . • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie. mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat. tratamentul medicamentos al bolii de fond. metodologii de aplicare. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne. clasificare. lumina. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren.8%-37. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. după cure repetate. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. • Terenuri de sport. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale. • Aparatură de electroterapie. contraindicatii . Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. folsindu-se de indicatori de eficienţă. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. • Buvete pentru crenoterapie. post cură cât şi efecte în timp.Apele minerale terapeutice: definitie.profesionale şi familiale actuale crează. precum căldura. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. Bolile de nutriţie şi metabolism. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. Studii de eficienţă economică. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. pe o durată de 18-20 zile. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32. bicicletă ergometrică. electromagnetică. După cum se va vedea.

bromul. . FIBC. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. litiul. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic. Considerând definiţia acceptată în balnelogie. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. SH2. De asemenea. cuprul. aluminiul. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. renală. zincul. arseniul. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută.Apele minerale naturaleDefiniţii. stronţiul. SH. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului. Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. bariul. la persoanele obeze sau la vârstnici. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. federaţie la care este afiliată şi România. peste 1g/l. vor trebui să fie considerate printre apele curative. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. hepatică. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. sau gaze ca: CO2. în proporţii minim necesare. Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul. s-a văzut. manganul. termalitate sau radioactivitate. iodul. În continuare. He. acea apă naturală care. normate de fiecare ţară. iod într-o anumită proporţie. Compoziţie fizico-chimică. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. având însă proprietăţi terapeutice. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. siliciul. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. Spre deosebire de apa minerală care. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje.

calciul. Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi. sulfat de sodiu. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. fluorul. sulfat şi fosfat. apele termale. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. potasiul. utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. nu atât de prezenţa unui element dominant. 299. Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare. Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă. arsenul. Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. 317). Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. 298. 317). În prezent. După cum am văzut. 317). bromul. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). magneziul şi fierul.• Conţinut de gaze. He. Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. Se definesc astfel. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. de magneziu etc. de calciu. precum CO2. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. indiferent de conţinutul mineral. La rândul lor.3mg/l hidroarseniat. 298. ionii bicarbonic. 308. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. De cele mai multe ori. în concentraţii de minimum 5mg/l (297. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. 308. Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. metan. 1mg H2S/l). 299. 298. 299). . SH. SH2. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi.

Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. Originea magneziului este în rocile dolomitice. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal. şi anume. . Fierul are origine în mineralele eruptivului. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. În apa proaspătă de izvor. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. manganul. cel mai adesea. De menţionat un fapt foarte important. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. Vanadiul. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale. Un conţinut de 1. de exemplu: apele clorurate. Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale. cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. intră în categoria apelor oligominerale.5mg/l defineşte o apă cuproasă. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. sub formă de sulfat de magneziu. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. La fel ca şi fierul. care va conduce la precipitarea fierului. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l. elementele prezentate. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). trivalent. Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. bicarbonatate şi sulfatate. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. trei dintre oligoelementele prezentate. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. fierul se găseşte sub forma lui redusă. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. predominând în cele sărate. Fierul se găseşte. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l. se oxidează în contactul cu oxigenul. oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice.

ca urmare a studiului clinico-experimental. în mod activ de către pompa de potasiu. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. el se va regăsi în interiorul celulei. se comportă ca un factor lipotrop. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. Gazele dizolvate. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice. conferite de aşa numitele oligominerale. oligoelementele). de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni. Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. şi la sinteza proteică. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. îl prezintă siliciul. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. la rândul său. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. prezente în apa minerală asupra organismului uman. Gazele naturale provin atât din reacţii . fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. la fel ca şi magneziul. participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. metan. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. precum şi micro sau oligoelementele. precum. atunci când acestea (gazele. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. Vom vorbi astfel. Zincul. dioxid de carbon. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. atras fiind. borul. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. participând la toate reacţiile metabolice. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. depăşesc limitele minime stabilite. Magneziul. Calciul. hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. xantinoxidaza care este molibden dependentă. Dintre acestea. Siliciul. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică. pot fi sistematizate astfel: Manganul.5mg/l. Efectele oligomineralelor. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice.

Sulful poate precipita. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. cu acţiune poluantă. de asemenea. chiar când compoziţia este analogă. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. Există în acest sens. se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută. Se vor aprecia. În contact cu aerul atomsferic. prin contact prelungit al apei minerale cu aerul. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. existând situaţii în care complexul organic ce se formează. calciului şi magneziului din apa respectivă. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. în afară de mineralizare. În final. de prezenţa oligoelementelor. dovedite ştiinţific. o apă minerală. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. la caracterizarea apei minerale respective. În literatura de specialitate. Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. să devină factor activ. Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. acţiuni terapeutice.chimice. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. Atunci când se pierde în atmosferă. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. care îi definesc caracteristicile. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. există adepţi ai teoriei conform căreia. Apele minerale naturale. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. . alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. Astfel. se produce precipitarea fierului. Mai poate avea şi origine vulcanică. indiferent de conţinutul mineral. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale.

coloizilor secundari. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. cât şi de echilibrul ionic al acesteia. Potenţialul oxidoreducător al apei naturale. precum şi implicit. În primul rând. precum calciul şi magneziul care. precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment. dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. Cele două stări se intercondiţionează reciproc.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă. Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. dând naştere ulterior. deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . complexitatea şi stabilitatea acesteia. dovedind o capacitate predominant oxidativă. Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei. înclăzire artificială. în apa acidă se găseau în formă solubilă. aluminiu etc. Individualitatea. supramoleculară a apei. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. stabilitatea ei. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. gazele dizolvate într-o apă minerală. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. Studiile de specialitate. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător.). numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). Apele minerale naturale. La fel. ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. proces numit şi metaplazie. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. în contact cu aerul. oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. valorile redox ale apei minerale cresc (3032). Ulterior. Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). pe măsură ce apele minerale se învechesc.

Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. care. ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. 8) ape iodurate. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. sulf. fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. 5) ape feruginoase. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. Această clasificare chimică este şi complexă. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. 7) ape clorurate-sodice. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. În acest sens vor fi prezentate pe rând. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate. precum iod. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. din punct de vedere terapeutic. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale. sărurile şi ionii componenţi. În acest sens. 4) ape alcalinoteroase. La modul general. nu conţin elemente farmacologice active. 6) ape arsenicale. au în vedere. După cum se poate uşor deduce. în primul rând. 11) ape radioactive. este la rândul ei complexă. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. Acest tip de ape minerale au în schimb. 3) ape alcaline. 2) ape carbogazoase. . Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. Dr. deşi în cantitate mică. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal. cât mai ales. 10) ape sulfatate. La aceştia se adaugă ionii care. Prof. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. 9) ape sulfuroase. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe. deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. de altfel. N. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale.rând. Ţinând cont de cele afirmate.

cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu. 10. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. Ocna Sibiului etc. în apele clorurate-sodice. Acestea. Someşeni (izvorul 1). Apele carbogazoase simple sunt rare. Băile Olăneşti (izvoarele 4. în realitate. feruginoase etc. sulfuroase. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). Geoagiu Băi. nu există ape iodurate pure. Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. Lipova. Deşi se poate face referire la apele iodurate. Vâlcele etc. Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. Vaţa de Jos (35-37°C). Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte. De asemenea. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. Zizin. însă. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu). Slănic Moldova.2mg/l. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). Apele iodurate utilizate în cură . Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. De obicei. Ocna Sibiului (izvorul Horia). Biborţeni. Zizin. În România. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. precum şi în cura externă. el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. precum gaze. sunt de obicei. c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad. Buziaş. Bodoc etc. Vatra Dornei. fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. de obicei. cloruratesodice. prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna. e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. Lipova. 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). Apele minerale clorurate sodice. pot fi clasificate drept hipotone. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. Călan.7 mg arsen la litru. Biborţeni. Lipova. precum şi cationii de calciu şi magneziu. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. sub forma băilor carbogazoase.Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. bicarbonatate. Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. Borsec etc. Bazna. b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova. De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. ci iodul este prezent. h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. principalele izvoare se găsesc la Borsec. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). izotone sau uşor hipertone. Ocna Mureş. Poiana Negri.

Unitatea Mache este egală cu 3. carbogazoase. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. calcice. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. magneziene şi se indică în cura internă. regăsindu-se în sol. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul). Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice. ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor . ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru. Călimăneşti. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. hipotone sodice. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. Călimăneşti. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. Hygeea.internă. În cura externă. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. precum cele de la Băile Olăneşti. j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. Vaţa de Jos etc. atât de caracteristica ionică. moderat concentrate şi slab concentrate. În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase. Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă. k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. aer. Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. lăptoase. Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. Pucioasa etc. Băile Olăneşti. Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. Hercules). apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S.64×10-10 Curie la litru de apă. Aceste ape sunt de obicei. nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. cât şi de clasificarea apelor minerale. În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. sulfuri). HS. ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. apă. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. Apele minerale naturale. Chimia veche. Ivanda. exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. Sângeorz-Băi. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. La contactul cu aerul atmosferic. S.

555g/l. De exemplu.8 Na 58. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. datorită transformării emanaţiei de radiu . Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. sulfuroasă. uneori marcate. Câmpia Română. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. fracţie. prin îmbuteliere şi transport. magneziană. hipotonă.G. în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor.8. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. şi se va specifica. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-. În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni. pH 7. Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal. milivali şi procentaj echivalent. se va consemna prezenţa gazelor în apă. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice. În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor.55 HCO3 56. d 2520 / 24h. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%). slab bicarbonatată. ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice. de diferiţi autori.7 mg M 0. formă circulară. conţinutul în gaze şi elemente active. Apele minerale naturale. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel.9. ele pot suferi modificări. Depresiunea Getică. clorurată. Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. Zona Carpaţilor Meridionali. Dobrogea. Zona Carpaţilor Orientali. debit de 2520 l/24h şi un pH de 7.sau hipertonică). Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. urmează notarea mineralizării totale. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame. K 22. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor.reciproce. În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică. apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi.3. dacă este cazul. Ulterior. potasică. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8. cu o mineralizare totală de 0.2. izo. Depresiunea Transilvaniei. mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. Mg 16. diferite forme de reprezentare grafică: coloane. Cl 37.9 t 15° C . Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. Kurlov (Kurlow). atermală (t=15°C). De asemenea. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele. au fost propuse de-a lungul timpului. exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică. Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. Zona Munţilor Apuseni. Câmpia de Vest. Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M. sodică. în condiţiile naturale de izvor sau foraj.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât.

după cum se va vedea mai departe. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. mai puţin active. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . Acestea din urmă. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. De-a lungul timpului. identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. În acest context. Cu alte cuvinte. Acest lucru. unde există sursa de apă minerală. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. Pentru o mai mare acurateţe. testării de boală. Apele sulfuroase devin în acelaşi context. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. neutilizabili de către organismul uman. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică.în alţi derivaţi mai puţin activi. precum şi la pacienţi. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. Echilibrul ionic. a crenoterapiei la un anumit bolnav. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. cea a apelor terapeutice. Etapa clinică este a doua etapă de studiu. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. deoarece. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi.

În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură. De asemenea. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. după ce apa minerală a ajuns în intestin. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. În unele forme de utilizare. acţiunea este asigurată. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. ca atare. fie conţinutul lor în diferite elemente. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. Modificările neuroumorale apar tardiv. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. metabolismului. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. în primul rând. protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori. Cura hidrominerală. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. Administrarea lor se poate face în cură internă. După cum se poate deduce. inhalaţii. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. în contextul unor numeroase afecţiuni.cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. Crenoterapia. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. precum glucidic. metabolice şi ale căilor urinare. Indicaţiile şi metodologia de . efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. sau a unora dintre componentele lor chimice. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. în studiul apelor minerale administrate în cură internă. Se poate menţiona faptul că. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. hepatobiliar. asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. pe primul rând se află. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. prin acţiunea lor locală. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. digestive şi hepatobiliare. lipidic. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. depăşind nivelul mucoasei stomacale.

pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică. În fapt. pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece. Apa rece. de concentraţia sa osmotică. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. pe nemâncate. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. Apa fierbinte. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. În cantitate mare. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv.Apa caldă. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. de cantitatea apei. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică. Cu cât cantitatea de apă este mai mare. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. Cura hidrominerală se face dimineaţa. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. . rămâne un timp în stomac. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. Apele diuretice reprezintă. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. Acest efect nu este direct. după cum se va vedea în continuare. cât şi motilitatea gastrică. În concluzie. apele minerale vor fi ingerate calde. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. Ca urmare. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut. Ingestia apei dimineaţa. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. Apa minerală hipertonă. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. pentru a se stimula peristaltismul. în cantitate mică. dimineaţa. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. o inhibă. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. În schimb. Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. în cantitate mică. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. de timpul şi modul administrării. Apa rece. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. Dacă apa este servită în timpul mesei. excită secreţia gastrică. asigură o evacuare rapidă a stomacului.

apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. Acest fapt. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. Acest proces resorbtiv este intermitent. clorurile. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. Astfel. Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. în urină. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor.Ajunse în intestin. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. În situaţia apelor minerale hipertone. în muşchi şi piele. sunt necesare studii efectuate separat. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. Br. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. Pe parcursul procesului resorbtiv. I. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. precum şi cloraţii. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. La rândul său. Efectul va fi orientat. Există ape . datorită realităţii conform căreia. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. Na. La scurt timp după ingestia apei. ca de exemplu. SO4. Ingestia apei minerale influenţează. până când apa devine izo sau hipotonă. raportat la noul echilibru ionic. un proces complex. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. Sulfaţii. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. precum Cl. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. Apa. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză. după cum urmează: Cl. De exmplu. acţiunea apelor minerale naturale. Acest efect mecanic este cu atât mai evident. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. În acest sens. NO3. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. sulfaţii. administrate în cură internă. De aici. K. CO2. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală. asociat cu reacţii fizico-chimice. Când apa are continut de ioni şi săruri. cristaloizii din sânge trec în intestin. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. Această situaţie persistă. asupra organismului uman. modificând suplimentar acest proces. Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. precum şi de cantitatea lor. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. bromurile şi iodurile. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. Cationii precum Na. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală).

Unele ape minerale sulfuroase. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. cuprul. Tipul alimentaţiei sau mai concret. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special. Puncioasa. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. precum apele sulfatate. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. a eliminării altora. despre procese de transmineralizare. prin favorizarea activării unora. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. la nivel renal. precum cel de Ca/K. în special. Prin această modificare va influenţa. influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. zincul. pot activa funcţia biliară a ficatului. în funcţie de compoziţia lor. în mod secundar. prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. se explică o serie de acţiuni. Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. Ionii precum fierul. În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. Apele minerale. deci un proces de transmineralizare. Astfel. Sulful stimulează activitatea celulară. Olăneşti. Apele alcalino-teroase. Se poate vorbi în acest context. Pe parcursul diurezei. în care intervine sarcina lor electrică. manganul.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. De asemenea. remineralizare şi demineralizare. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. conducând în ansamblu. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). cu diferenţa respectivă de potenţial. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. în special pe cele de oxidare. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. accelerând reacţiile de oxido-reducere. Mangalia) asupra celulei hepatice. în contextul metabolismului glucidic. Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. la mărirea rezervei alcaline. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. precum: cea antiinflamatorie.

recomandate pentru cură internă. în avitaminoze. în mod obligatoriu. menţionată în literatura de specialitate. Există astfel. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale. neoplaziile. cu unele excepţii. numai afecţiunilor cronice. tehnica de cură. în afecţiunile digestive. în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. în urma ingestiei apei respective. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. rezultatele aşteptate vor fi incomplete. în special prin ionul sulf. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia.dintre celule şi spaţiile extracelulare. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. alături de dietoterapie. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică. urmând o schemă terapeutică generală. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. căt şi în suferinţele renourinare. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său. voi reveni într-un capitol separat. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. asemănător medicamentelor. în continuare. şi o dietă adecvată. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. în unele boli de nutriţie şi metabolism. deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. aplicate în cură externă. insuficienţele cardiacă şi renală etc. în bolile de nutriţie şi metabolism. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare. În suferinţa reumatismală. Asupra acestui subiect. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului. şi în mod particular crenoterapia. De asemenea. Fără aceasta. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. debilitatea fizică. efectul este dublat de acţiunea băilor. circulaţia capilară. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. În acest context. tuberculoza activă. Sunt prezentate. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. . reprezintă tratamentul de bază. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. prin volumul ei. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. poate influenţa. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei.

Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. înaintea micului dejun. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. repetate. la intervale de 3-4 zile. când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. după unii autori 40-45’. în funcţie de toleranţa pacientului. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce. cea de-a doua priză. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. ca poziţie de administrare a apei minerale. în acord cu formula Nièvre (Vichy). pe stomacul gol. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. iar cea de-a treia. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză. Există situaţii patologice. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. înaintea mesei principale. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. ajută evacuarea . în total 10-12 tubaje terapeutice. În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală. În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece.3ml/kg corp/doză. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici. înainte de servirea cinei. dimineaţa. cea de-a doua la prânz. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. băută cu doar 30’ înaintea mesei. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural. pe parcursul a 30-40 minute. de la izvor. pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză.

. metodologii de aplicare.Peloidoterapia: definitie. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general.. O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. . contraindicatii. ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre. cu atat mai intens. apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. densitatea care reprezinta consistenta peloidului. cand devine friabil.acesteia. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). metodologii de aplicare. solfatare): definitie. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol. clasificare. indicatii. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol. . Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid. indicatii. Termenul de peloid include namolurile sapropelice. termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia. turbele si pamanturile terapeutice. de la ccontinental (Amara. clasificare. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. turbe si namoluri minerale de izvor. Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol). namoluri fosile (Sovata. Ocna Sibiului). Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. Cura balneară.Gazele naturale terapeutice (mofete. exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc. Lacul Sarat). cu cat namolul este mai diluat. in substante minerale si in substante organice. contraindicatii. In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui.

Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului. Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor. metodologie de aplicare. cate 4 in Ungaria si Austria. Balvanyos. presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. mica in comparatie cu saline din alta tari.Polonia. o temperatura cam scazuta. metanul si gazele rare. fie ca e vorba de post-infarct. dermatite alergice. 10-12 grade. contraindicatii. bronsite cronice. Buzias.Germania. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia. psoriazis. 5 in Slovacia. terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic. Microclimatul salinelor din Romania este constant. cat si a umiditatii relative (60-75%). 3 in Ucraina etc. de inhibare a inflamatiei. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon. in Germania.Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare. cardiace. Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic. atat in privinta temperaturii. Borsec. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. In mofeteleprin extractie.Dintre acestea. au contraindicatii la speleoterapie. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana . in special astm bronsic. indicatii.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului. hidrogenul sulfurat.Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare.Nu orice salina are calitati terapeutice. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni. Principalele gaze libere sunt azotul.Ucraina etc. acesta fiind mai greu decat aerul. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii. ceea ce este un avantaj. In acelasi timp. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. . In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. fie ca sunt boli renale. unice in Europa. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre. dintre care 17 in Germania.). ce genereaza si disconfort termic. dar si sinuzite. de eliminare a acesteia. Actualmente. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. bioxidul de carbon. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente. sarcina ori boli psihice. Baile Tusnad.Speleoterapia: definitie. Terapia s-a nascut in anii '50. Solotvino Slatina . bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase. Wieliczka .

curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii. tuse. reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii. eliminarea toxinelor. 50-70% in diferite alergii. temperatura. Prin depunerea si absortia ionilor salini. nu trebuie să înlocuiască. cum este. moleculele de apa din atmosfera. ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. lichide sau gazoase. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. de pildă. fluidizare a mucoaselor. de asemenea. prin natura sa este o substanta bactericida. in principal afectiunile respiratorii. datorita efectului gravitational. Speleoterapia. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. Aflati in atmosfera respirabila. reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie. . care. ragusire. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. scade treptat. anumitor interactiuni electro-chimice. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist. turbiditate. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica. bronsite si chiar astm. etc. tratamentul practicat în saline. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. sub nicio formă. bronhiole.la 3 sau mai multi ani. devenind cronice) si prin a caror prezenta. care provoaca boli si disfunctii respiratorii. Aerosolii de dimensiuni mici. saptamanilor sau chiar anilor. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. alveole pulmonare. cavitatile nazale. pornind de la simple raguseli. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. disconfort respirator. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule. timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii. Pentru alte boli respiratorii. miscarea aerului. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. cei cu marimi intre 0. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. bronhii. persoane expuse la radiatii ionizante. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini.5-0. Sarea. 3050% in psoriazis. efectele razelor solare. imunitatea organismului. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. etc. expectoratie ingreunata.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. respectiv atmosfera. Salinoterapia. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. Prin absortia de catre aceste organe. bronşita cronică. aflate in suspesie intr-un mediu gazos. faringe. variatiile de presiune. refacerea elasticitatii membranelor celulelor.9 microni. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice). Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora. Prin inhalarea acestor aerosoli. circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. prezente atat la adulti cat mai ales la copii).1-0. Durata de plutire este conditionata de umiditate. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. etc.Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. senzatii de sufocare.

Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. timp 24 – 30 zile/cura. teste specifice de evaluare . Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: . umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. indicatii. Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic. In curele de remineralizare a organismului. in curele de relaxare. SPE. fie a doua concentratii cu valori diferite. timp de 12 – 18 zile/cura. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. 12 zile. Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila. paralizia de plex brahial. prin absortia lor. minerale. in curele de intretinere. sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. scurgeri nazale. expectorarea pe cale naturala si facila. Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. . atat de acumularile de materii straine corpului uman. cura care poate fi repetata ciclic. etc. In curele preventive. apa. de nerv sciatic. in cazul nostru. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. fiind membrana celulelor. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. expectoratii.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. cu o durata de repaos de 3-6 luni. SPI. evaluare paraclinica . Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. 1 ora /zi.Durerea neuropata in recuperare. etc. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala. depinzand de gradul de manifestare a bolii. sau ori de cate ori este nevoie. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. constand in oxigen. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri. cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic. contraindicatii.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. Pentru astmatici. timp de 14 – 24 zile/cura. depinzand de gradul de manifestare a acestora. actionand in primul rand direct asupra mucusului.Neuropatiile periferice.. micro-organisme) iritante. timp de minim 12 zile. . intre 30 si 60 min/zi. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. 6. metodologii de aplicare.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. Pentru diverse boli respiratorii. caldura. sindromul de tunel carpian.

Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. datorata leziunilor cerebrale. biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. normale sau anormale. care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare.G. Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . (electromiografia). Spre deosebire de raspunsurile conditionate. In recuperare. in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. prin manipularea semnalelor afisate. Suplimentar. In schimb.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. scleroza in placi. In recuperare. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice.M. distrofii musculare . In mod asemanator.. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. boala Parkinson. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. deschisa. Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei.Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. in special electronic. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. La timpul respectiv. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. programe complexe terapeutice si de recuperare. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles.

fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. • Boala Raynaud. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. generala sau totala este utila in reabilitarea. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Antrenamentul controlului sfincterian. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Secundar. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960.manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. exercitii). Cea mai dominanta forma. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Relaxarea corporala. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. . Biofeedback respirator sau alte tehnici. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni. Biofeedback-ul presiunii sanguine. Totusi. durerile cornice de spate sin anxietatea. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. Managementul durerii cronice. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. • Ramuri ale medicinii clinice. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. vasculare de tip migrenos. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. • Incontinenta urinara si fecala. Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. alphafeedback a fost eliminate. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale.

• Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. • Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului). • Tratamentul si medicina de recuperare. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate.  Dorsiflexia gleznei. rectala sau ambele. • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. La fel. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Astfel. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans). proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier. EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor.  Extensia soldului cu flexia genunchiului. .  Flexia soldului cu extensia genunchiului. receptorii cutanati.  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza.  Abductia soldului. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale.

varice membre.nervoase. complexe) . Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. vasculo . edem limfatic). periarticulare. Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: . In concluzie. • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. hipertensiv. crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului. • Denervarea nervilor periferici. la presiune si la schimbarii unghiului articular. caruia i se asociaza blefarospasmul. in special EMGBF. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie. Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . . . spasmul hemifacial.Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8. distonia oromandibulara. 7. Distonia si dischinezia. este reprezentat de: • Leziunile spinale. Scleroza multipla.Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv.Sindromul de imobilizare prelungita . Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. BF clinic. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . recunoaste drept principala si sigura aplicatie.Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.tabloul clinico-functional. Biofeedbackul in alte situatii.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare. Combinatii ale miscarilor membrului. • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale.  Pumn si degete. .

a coordonarii miscarilor. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. a sensibilitatii. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala .Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. • Specialistul in terapie recreationala. . educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. organizatia functionand pe nivele ierarhice. in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. aplicarea procedurilor de fizioterapie. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. Specialistul in psihologie. asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. recuperarea mersului. vocational si educational maxim. social sau emotional. sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic. utilizarea dispozitivelor de mers. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. IMC. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza. Asistentul social. de etapa si finale etc). psihologic. fiecare persoana are responsabilitati individuale. realizarea evaluarilor functionale initiale. integrate in efortul colectiv. Specialistul logoped. a fortei si rezistentei musculare. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic. • Specialistul in orteze si proteze. asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. social. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti..

ticurilor. Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . precum: dieteticianul. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale. . sunt prezentate într-o succesiune logică. cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii. de exemplu. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice. . Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. mişcărilor coreo-atetozice. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. redoare articulara. Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. convulsiilor. anchiloza. B. Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte. miocloniilor.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. specialistul in audiologie. organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. Din punct de vedere clinic. Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite. de obicei profesional (contracţie fazică). semnificatia pentru unghiul util. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. În continuare.• • Consilierul vocational. în sens restrâns. etc. kinetoterapia de recuperare. fasciculaţiilor musculare. hemiplegii. câştigul funcţional este moderat. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. specialistul in medicina dentara. în cadrul parkinsonismului. crampelor. C. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. specialistul in aparatura medicala de specialitate etc. O influenţă favorabilă este înregistrată. Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. A. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii. paraplegii). care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. protezare maxilofaciala. Alti specialisti. stabileste obiectivele de indeplinit. blocaj articular.

Cu alte cuvinte. D. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. Cu alte cuvinte. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia . Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. E. vitezei. Într-o apraxie. Alături de sindroamele motorii prezentate. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. preciziei. folosim termenul de crampă: a scriitorului. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. de exemplu. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare. Se ştie că un muşchi. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. la fel stria\iile. a înotătorului. În unele situaţii. În cazul în care este compromisă exterocepţia. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. a pianistului. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale. Structura fibrei musculare este conservată. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. fusul muscular. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. motor sau de reglare. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. placa motorie etc. mult mai complexe. etc. etc. tremurături. dissinergii musculare. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. reducerea consumului de O2.Din punct de vedere clinic. ci diametrul lor. motilitatea este mai puţin afectată. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. etc. incoordonarea mişcărilor. intensităţii. ataxie. imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale. precum şi tulburări de sensibilitate pură. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. nu scade numărul de fibre musculare. a dansatorului. limitelor unei mişcări voluntare [1]. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC. în urma afectării structurilor nervoase. pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii. având metodologie diferită. poziţiei). Se poate vorbi despre apraxii globale. Se pot întâlni tulburări de echilibru. a simţului kinestezic. mişcarea este inadecvată scopului propus. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. A. ataxie şi discoordonare. prin nefuncţionare. apraxia mersului). pentru a defini aceste situaţii.

Contractura congenitală disontogenetică. o articulaţie dureroasă). ruptura fibrelor musculare. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. Atât contractura antalgică. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. reversibilă sau fixă. sunt condiţionate reflex. Contractura algică este deci primară. alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1]. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară. pot fi : ischemia locală. atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. Cauzele care duc la contractura algică. crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. etc). Cu alte cuvinte. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. Contractura miotatică. un hematom. Retractura musculară. precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). după cum urmează: Contractura miostatică. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice. cât şi cea algică. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. dureroasă sau nedureroasă. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. Contractura musculară se poate clasifica. reprezintă suportul spasticităţii. Dacă. o leziune directă (lovitură. este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. . poate exista o contractură funcţională şi una organizată. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. paroxistică sau permanentă”. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. etc. fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen. depozit calcar. Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. B.

va obosi mai repede. A. retractură musculară. fiziologică nerv-muşchi. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. de la caz la caz. începută precoce. cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1]. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. atunci când există o cauză neurologică centrală. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. În celelalte situaţii. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. din punct de vedere morfologic.Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. . Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. impusă. De asemenea. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare. Kinetoterapia de recuperare trebuie. hiperreflectivitate osteotendinoasă. în aceste cazuri. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). În final. D. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. pierderea forţei musculare. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. condiţionată genetic. Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. Fie că. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. hiperactivitatea reflexelor de flexie. Distrofia musculară. Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. dacă se lucrează cu insistenţă. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice. prin intermediul buclei gama. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. putem întârzia instalarea oboselii musculare. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. C. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. Ca urmare. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

-supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. ca atunci când scriem. o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie). Atât abducţia. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. cu mâna în semipronaţie. Atât mişcarea de extensie. în plan frontal. D. B. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. în plan sagital. -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. dacă se porneşte de la poziţia anatomică. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. . poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. humeroradială. fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. pe o axă ce trece transversal prin cot. se realizează pe axa transversală. rotaţie 0°. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. Mişcarea activă măsoară 50-60°.-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). fiind rotaţii longitudinale ale braţului. Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. -rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). membrul superior (brahial). următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). C. Circumducţia este o mişcare complexă. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. ca şi flexia. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). respectiv pasiv. Extensia (are. Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°. cât şi cea de flexie. Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. ca şi pronaţia. abducţie 60°.

iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°. pe un ax transversal. trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. în funcţie de articulaţia testată. -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. E. mişcare posibilă cu degetele extinse. -extensia. pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°. Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . pe larg. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. atingând la unele persoane valoarea de 20°. Iată. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. Extensia este variabilă. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. în plan frontal. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. valorile pot creşte. Pasiv. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. Flexia activă ajunge până la 90-100°. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°.

-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). -rotaţia axială. care baleiază policele de-a latul palmei. . Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus. Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. abducţie 30° şi rotaţie externă. ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului). se poate ajunge la 60°. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°. realizată prin combinarea abducţiei. -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. este posibilă o adducţie până la 30°. -flexia (mişcarea în plan frontal. Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. asemănător articulaţiei umărului. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. în plan sagital. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. -abducţia are valoarea medie de 45°. a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. paralelă cu palma. crescând în situaţia pasivă. pe axa sagitală a şoldului. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. Poziţia de repaus articular este în flexie 30°. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. -extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. sintetice. Acestea sunt: -flexia. F. mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°.extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. În mod pasiv ajunge la 145-150°. -extensia propriu-zisă nu există. Abducţia-adducţia se execută în plan frontal. care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat). Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate.

Dacă. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). Poziţia de repaus este de 15-20° extensie. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. deoarece este relaxat tricepsul sural. Această mişcare se asociază. H. piciorul deviază în adducţie. evidenţiate doar pasiv. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. intertarsiene. la cea externă piciorul deviază în afară. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). din poziţie de decubit ventral. Pasiv. Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. mediotarsiană. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei. -extensia propriu-zisă este 0. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. intermetatarsiene. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. sunt complexe. fără să poată fi testate. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. în jurul axei transversale. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. dinăuntru-înafară. tarsometatarsiană. în mişcarea de flexie. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. metatarsofalangiene. care participă la mişcările genunchiului. cu genunchiul flectat la 90°. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. se poate înregistra o flexie de 160°. de sus-în jos (axa Henke): .G. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. Amplitudinea este foarte mică. la rotaţia internă piciorul deviază intern. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. care permite mişcarea de flexie-extensie. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital. Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. oblică dinainte-înapoi. Articulaţia nefiind perfect transversală. o artrodie strânsă. I. oscilând în jurul unei axe imaginare. care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. interfalangiene). Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. de mişcarea de rotaţie internă-externă.

Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. posterioare si laterale. Articulaţiile intermetatarsiene. având drept repere: a. de susţinere a piciorului. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal. -extensia din poziţie anatomică. -flexia. -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. a. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). sunt limitate. . nu permit mişcarea la nivelul lor. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°. b. -îndepărtare-apropiere între două vertebre. strânse. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism. atât în mod activ. poate atinge valoarea de 90°. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. -eversia (asociază pronaţia. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. b. cât şi pasiv este 0°. acestea din urmă. are o valoare de 30-40°. -rotaţie în jurul unui ax vertical. articulaţiile intertarsiene. care cade de la protuberanţa occipitală. Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. Din considerente didactice. -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. au rol static. La fel. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. de-a lungul spinelor vertebrale. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. realizată mai ales pasiv. Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). în rectitudine.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. verticala firului cu plumb. fiind realizată mai ales pasiv.

Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. extensia 50-70°. calculate radiologic. c. d. . b.). c. de exemplu: afecţiuni osoase. rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. d. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). apreciat la 20-35°. procese fibrotice extensive. circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte. Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său. marginea anterioară a marelui trohanter. b. dorsală (35°) şi lombară (50°). Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). c. în funcţie de mişcarea urmărită: a. flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). b. d. pe baza înclinării platourilor vertebrale. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). zona dorsală medie. Testingul coloanei cervicale arată: a. prin faţa anterioară a umărului. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori. în consecinţă. etc. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). lateralitatea. extensia limitat la 20-30°. rotaţia 70-105°.c. d. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. prezentate mai sus). flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară). occiputului. lateralitatea 60-80°. e. valorile maxime ale acestora sunt: a. flexia 110-135°. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare. verticala care trece prin tragus.

forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. . Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. pe de altă parte. care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte.) şi ulterior. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. sau forţa limită pe care ar putea. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. des întâlnită în practica medicală. O altă situaţie. etc. Ştim că forţa exprimă în fapt.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). este şi redoarea strânsă postimobilizare. Acest parametru este măsurabil. în funcţie de metoda de lucru. acela al creşterii forţei musculare. deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. De la caz la caz. Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. menţionate mai sus. putându-se apropia de ea. trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior. În concluzie. în condiţii biologice optime. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. de cele mai multe ori pur teoretică. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat. în special. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. chirurgie plastică şi reparatorie. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. propunem un mic glosar. se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. Din punct de vedere biologic. se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. să o dezvolte un muşchi. cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului. care se va studia în contextul altui obiectiv important. tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. În mod practic. în cadrul unei metodologii complexe. adaptate la caz. doar un sportiv de înaltă performanţă. Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă. forţa este o calitate fizică a individului.

desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică. Numărul fibrelor musculare rămâne constant. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă. Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). Se utilizează exerciţii cu încărcare. Aceasta este considerată a fi forţa absolută. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării. necesar creşterii forţei musculare. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. reprezintă "excitantul biologic". reciproca nu este obligatorie. a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular. Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. Ea depinde de o serie de factori.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice. obţinută prin exerciţii adecvate.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus. Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare. Cu alte cuvinte. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă. . Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. Pe parcursul unei contracţii uşoare. O hipertrofie musculară. Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă.

Ulterior. se constată o activitate asincronă a UM. intervine "factorul muscular" şi anume. amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). precum: dimensiunile stromei neuronale. când există o motivaţie deosebită.). diametrul axonului. În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare. Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice. pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor. d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare. raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate. Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute. hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi. este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. enunţat de Hanneman. încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. f) Raportul forţă-velocitate . o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". etc. Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior. ceea ce duce la o contracţie lină.

Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. stimulodetecţia. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. este stimulat. în el apare o "tensiune de alungire". în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. care recurg la aparate mecanice. Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". când tensiunea în muşchi devine zero. dacă este secţionat. în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară. el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. precum şi printr-o "tensiune de repaus". neurologici şi reumatici. etc. alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). când este cazul. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus.Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută). La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero). ajungând la "lungimea de echilibru". etc. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). este scurtat. . Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus". Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. etc. El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. la nivelul fibrelor sale. Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. Dacă muşchiul este alungit în continuare. Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru". utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. cum sunt: EMG. Un astfel de muşchi. electrice. g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. peste lungimea lui tisulară normală. tensiunea sau forţa activă va scădea. care poate fi găsit în orice manual de specialitate. Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare. permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului. metodă revizuită în 1946. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. în special.

-Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. sunt prezentate valorile forţei musculare. gradul de antrenament al individului. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi. -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. în punctul de maximă amplitudine. pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. se va ţine cont în apreciere. Există unele situaţii de graniţă. Se vor utiliza planuri de alunecare. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. alături de cel articular. în fapt. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). etc. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. Este bine ca. între gradele de forţă 3 şi 2.În continuare. lemn talcat. deşi s-a exclus gravitaţia. Pacientul. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal. Dacă mişcarea nu este completă. -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare. egală cu valoarea forţei normale. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. în practica curentă. Trebuie să avem în vedere faptul că. ci la sfârşitul cursei. doar dacă se exclude gravitaţia. fără altă contrarezistenţă. de vârstă. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. etc. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . complet. valoarea forţei musculare este de -2. Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare. o mişcare contra gravitaţiei. În acest context. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. cum ar fi plăci de plastic. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. a unei rezistenţe mai mici. să se obişnuiască executarea testingului muscular. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. sex. în special. împreună cu expresia lor clinicofuncţională. segmentul contra unei rezistenţe medii. sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. masa musculară.

nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. raportată la forţa maximă de contracţie. o rezistenţă neuropsihică. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară. schimbarea mimicii. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. Ca să putem aprecia rezistenţa musculară. ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii. gradul de participare al SNC (motivaţie. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională. etc. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. etc. Prin acesta se înţelege. Este faza oboselii compensate. valoarea circulaţiei musculare. timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). Urmărind pacientul. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. Pornind de la cele afirmate anterior. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. Ulterior. se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . tahicardie. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat.stabili atât diagnosticul. integritatea metabolismului muscular. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. o rezistenţă emoţională). etc. care se repetă cu un anumit ritm) este diferit. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). în contextul kinetoterapiei de recuperare. rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. iar pe de altă parte. Cu alte cuvinte. în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. dispnee de efort. echilibrul neuroendocrinometabolic. vom constata că. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. de cea de rezistenţă generală. a întregului organism. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. Aceasta din urmă. cu tot efortul volitional. la un moment dat.

O activitate coordonată este automată. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. Altfel spus. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. terapia ocupaţională. lină. urcatul scărilor şi pantelor. Ca mijloc terapeutic. bicicleta ergometrică şi covorul rulant. de exemplu). Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare. însă mişcarea nu va fi la fel de lină. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. metabolice. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. putem folosi termenul de reantrenare la efort. etc. ea se poate deci “antrena”. Dezvoltarea coordonării duce . vom recurge la kinetoterapia de recuperare. Creşterea coordonării.). Astfel. ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. dezadaptarea organismului la efort. înotul. alergarea. În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. etc. în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. orice efort fizic este dificil de realizat. sindroame posttuberculoase. În aceast` situa\ie. etc. Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. controlului şi echilibrului. executată în condiţii normale. alături de alte metode ale medicinii fizice. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. Cu alte cuvinte. Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). activităţile de autoîngrijire şi casnice. sedentarii). a mobilităţii controlate şi abilităţii. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor. La aceştia. La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. sportul terapeutic. Există 3 categorii de pacienţi. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. după cum urmează: mersul. a stabilităţii. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor.). musculare.

Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. B. termoterapie. intrinsec (relaxarea intrinsecă). cu intrarea în acţiune a sinergiştilor.la precizia mişcărilor. Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. Deposturările şi dezalinierile corpului. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate. rămân fixate. ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. masajul. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. grup muscular. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. ceea ce presupune o economisire de efort muscular. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat. Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. care vor modifica mişcările. ce apare când un grup muscular este hipoton. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). se organizează. modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. De asemenea. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. medicamente. Mişcările sunt executate liber. trebuie redobândit controlul coordonării. cât cea parţială a unui segment. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. . atât stării de tensiune musculară crescute. -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). deşi este apt. însă defavorabile. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). muşchi. apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. extrinsec (relaxare extrinsecă). patrupedia). închizând astfel un cerc vicios. Ele trebuie redobândite. Cu alte cuvinte. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. cu alte cuvinte. deprinderile motorii se pot pierde. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. În final. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. Relaxarea generală este un proces autonom. dacă sunt de durată. dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. A. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. în mod activ. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. -compensaţie. fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton. cât şi stării psihice tensionate.

reeducarea respiratorie. cu un travaliu respirator cât mai redus. simptomatologie . Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. atât afecţiunilor bronhopulmonare. se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. scala analoga vizuala. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. relatia durere. pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. Este important de reţinut faptul că.Evaluarea durerii. posturare. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte . indiferent de cauza. 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. • Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros.-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective). Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. 1. din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier. antrenamentul la efort dozat. Gimnastica corectoare se adresează. educarea tusei. 50% din populatie prezinta dureri cervicale. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator.6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. gimnastică corectoare. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. • Este un semnal de alarma al organismului.disfunctie • Durerea acuta. Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. recurgând la o serie de tehnici.

infectios. durere forntala. oboseala inflamatie. etc) 2. modul de a sedea. etc) ligamente (ruptura. sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit. inflamatie. de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. contractura) capsula. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. de stress. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. iradiere. Muschiul. Nervul compresiune (a radacinii nervoase. Biomecanica .auriculara dureroasa. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. intindere. osteom. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. pseudoguta. Osul • fractura (traumatism acut. infectie. disfunctii oculare dureroase. dislocare) lichidul sinovial (guta. hemangiom. etc) 5. intensitate. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp. burse (inflamatie. ruptura contractura slabiciune. degenerare. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. tendonul supraintindere. puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. durata. inflamator.

ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. scaderea gradului de mobilitate. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. miopatiile sau miozita. electroterapie. VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. semnul Tinel. etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. se examineaza articulatiile. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe. determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen. Recele este util in durerea acuta. Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece. testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid. CPK. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) . ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. dupa caz). sindroamele de entrapment ale nervilor periferici. Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. radiculopatile.anormalitate de postura suprasolicitare. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare. semne de inflamatie articulara. ale tendoanelor sau ligamentelor EMG.

in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut). ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. lovituri de cutit. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. 3. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare. ligament. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. cand a fost episodul anterior. jena. etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. etc) . edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. urmate de relaxare. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1.5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. inflamatie. incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci.

biceps C5-6. Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie). senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate. analgetice. extensori ai pumnului C6-7. hernie sau inflamatie artrita spondiloza. activa libera si activa contrarezistiva. postura. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. pasiva. contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa. caldura superficiala in subacut: mobilizare. rotatii se palpeaza musculatura. precum MM (mielom multiplu). purtarea/nu a corsetului. extensor lung al halucelui (L5). contractura musculara cefalalgii. metastaze osoase infectie: SIDA. stenoza canal medular. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. tricipital C7-8) . TBC. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala.Examenul clinic se observa semne tegumentare. dislocare. triceps C6-7. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. terapie educationala. tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. lateralitate. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. activa. E (extensie). fizioterapie. crepitatii. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). abces Tratament in acut: repaus. 2. senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. ginecologica osteoporoza cu fractura. cracmente. spondilita. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5.

retrocolis Tratament in acut: repaus. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. . transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. dislocare. slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. caldura superficiala in subacut: mobilizare. analgetice. urmarirea periodica a pacientului. inflamatie artrita spondiloza. analgetice). masaj muscular. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. infectii. garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara. depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. terapie educationala. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. hernie. fracturi. alte tulburari de mobilizare. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. antecolis. posturi. subluxatie suferinta psihogena torticolis. conditionare aerobica. contractura -musculara afectare discala -degenerativa. AINS. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. mialgii virale infectioase. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). exercitii de flexibilitate. anemie. injectii si sprayuri aplicate local. postura corectata. de constrictie. fizioterapie. metastaze osoase osteoporoza. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii.

De exemplu. nu se poate aseza pe scaun. nu se poate alimenta diversificat etc. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar. incapacitate si handicap. nu poate conduce masina. Se poate vorbi astfel. profesional. . ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. aparat sau sistem. psihologice sau anatomice. de comunicare. persoana independenta etc. Se vorbeste astfel. Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional. organ. vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. muncitor. normala pentru individul in cauza. cu sexul. reducerea mobilitatii unei articulatii. nu mai poate fi sot. profesional si familial al persoanei respective. Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. de dexteritate.Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. economic. nu poate merge fara a fi asistat la mers. despre un handicap educational. scaderea auzului. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale). deposturarea coloanei vertebrale etc. tata. partener de afacere. Diagnosticul este clinic. sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. despre incapacitati de locomotie. situationala etc. Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. Pornind de la cele prezentate. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. de autoingrijire. familial. pentru un interpret de muzica. Aceasta conduce la handicap profesional. Deci. perderea de forta musculara. de integrare sociala etc. tesut etc). intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. nu pronunta corect cuvintele. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale. Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. ocupational. cand acestea intra in conflict cu mediul social. un pacient nu poate deschide usa. accidentelor sau traumatismelor. pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. incoordonarea miscarilor. Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. student. De exemplu. conditiile sociale si culturale proprii.

specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. endocrine. incapacitate si handicap. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). permitand intr-o prima etapa. ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman. urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. inclusiv obezitatea etc. Spre deosebire de alte specialitati medicale. Afectiunile psihice. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate. Hidroterapia. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. stabilind obiectivele de indeplinit. handicap) la o independenta fizica. . identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. bine cunoscute. Masajul terapeutic. mijloacele. psihoterapia. inclusiv tulburarile de vorbire. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. digestive. precum biofeedback-ul. • • • • • • Electroterapia. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. Afectiunile cardiovasculare. modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. vederii. ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. incapacitate. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. afectiunile dermatologice. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular). terapia ocupationala. la pacientul in cauza.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. mentala. Afectiunile senzoriale (vazul. metabolice. protezarea auzului. alaturi de cele clasice. Principii de diagnostic clinico-functional. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. Afectiunile respiratorii cronice. Laserterapia. terapia educationala etc. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. serie de modalitati terapeutice adjuvante. renourinare. inclusiv surdo-mutitatea. Limitat. auzul). Kinetoterapia.

trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. asistenta tehnica si umana de specialitate. baston etc). Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. urechilor. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. • Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. a sistemului genitourinar si rectului. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. dispozitive de electrostimulare. menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale. regiunii precordiale si inimii. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. psihologic si intelectual. • Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. Drept urmare. palpare. examenul neurologic si cel functional. examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului . apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. In acest context. in sine. • Identificarea restantului fizic. toracelui. Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. deplasare). tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. scaun cu rotile. cat si la cel obiectiv. carje. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. posibilitatile reale de rezolvare. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. inclusiv activitatile de autoingrijire. a vaselor periferice. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. gurii si fundului de gat. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare.sociala si economica. proteze. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. examinarea capului. a gatului. a sistemului musculoscheletal. percutie si auscultatie). posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. nasului. a regiunii abdominale. ochilor. maxim posibila.

tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. sex. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. congestie. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. precum os. tendon si muschi. cartilaj. precum si alte manifestari insotitoare. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. gradul de mobilitate obtinut este unul activ. Valorile ideale. aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. Tonusul si forta musculara si ligamentara. cu care se compara cele reale. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. contextul genetic. inflamatie. sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii. ligament. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. deformarile articulare. slabeste capsula articulara. palparea. articulatie. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. Uneori. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. atrofie musculara. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. cifoza accentuata. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. Cand pacientul nu participa la evaluare. fasciculatii musculare. obtinute de la pacienti. hiperlordoza. obezitatea. • Fortele care solicita permanent articulatia. stabilizarea miscarii. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). reprezinta o valoare medie propusa. cicatrici. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. De exemplu. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. cat si ligamentele de vecinatate. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. edem. atunci pozitia de start. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . evaluare a programului de reeducare functionala efectuat. iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. Acesti factori tin de varsta. conditia fizica.si de fiecare element constituient. In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. amputatia unui segment. deformarea tesutului moale. Inspectia poate identifica scoliozele. hipertrofie sau ruptura musculara. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata.

in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. nefiind urmata de miscarea segmentului. nici in masa musculara. cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara. forta si rezistenta muschiului. cat si asocierea datelor bilantului articular. Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. teama. nu apare schita de contractie. numit si unghi util de miscare. Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. conducand la instabilitate articulara. prezenta sindromului dureros. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic. De exemplu. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. . blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. in functie de varsta. cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic. intr-o neuropatie periferica.partea fortelor normale si anormale. sex. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara. Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. sistem care foloseste scala de la 0-5. ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. sociale si profesionale. starea de oboseala a pacientului. asociata. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. • Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. lipsa de intelegere a testarii efectuate. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. • Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. muschiul fiind practic denervat. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. fortei si rezistentei musculare la efort. Valorile obtinute difera insa.

tehnica. In ceea ce priveste reflexele. specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. din momentul in care a fost identificata. • Dependenta totala de alta persoana. precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. In lumina celor prezentate. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. nivelele de dependenta sunt: • Independenta. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. XII) si functia de deglutitie (IX. Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. expresia faciala (VII). evidentierea spasticitatii. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • . Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. IX. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. X.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. de a se mobiliza in pat. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. examinarea fizica a fost efectuata. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. a nervilor cranieni. • Nevoia de asistenta. evaluarea reflexelor. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. a coordonarii miscarilor. precum si tipul de asistenta (umana. elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. constatarea apraxiei. In contextul prezentat. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. IX. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. cand este nevoie de ajutorul minim. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). Nevoia de control sau supervizare. In ceea ce priveste nervii cranieni. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. de a-si asigura igiena si toaleta personala. X. intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. rezultatele notate. cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. a lipsei de orientare stanga-dreapta. asupra statusului functional al pacientului. glosofaringianul (IX). X). mecanica) sau nevoia unui insotitor. de a merge. spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. XII). a functiei de vorbire si a limbajului. de a-si asigura transferurile. de a se imbraca. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. a integrarii motorii centrale. Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului. Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. de a conduce vehicule. progresele obtinute. evidentierea miscarilor involuntare. vagul (X). aprecierea senzatiilor si perceptiei. Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez.

De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. masaj. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. electrostimulare spinala. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. fizioterapie. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. electrostimulare cerebrala profunda etc). in cazul de fata). Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. biofeedback etc). dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). In aceasta idee. Durerea este un simptom. cea nemedicamentoasa (TENS. magnetoterapie. TENS sau SNET. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). electroanalgezia. metode de conditionare (ergoterapie. implantati in apropierea acestor trasee. cat si o serie de tehnici complementare. meloterapie etc). Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. fie cu electrozi ac. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. alcatuind caile durerii. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. precum tehnici de relaxare (training autogen. kinetoterapie. Ulterior. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. precum terapia medicamentoasa. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii .Electrostimularea. laserterapie. Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. hipnoza etc. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. mecanisme de actiune.

asupra maduvei spinarii. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. produce la nivel medular (corn posterior. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. In mod particular. precum: 1. daca este anodul. rapid conducatoare. . 2. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). nespecifice pentru durere. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. de diferite cauze. precum: curentii diadinamici. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. Stimularea nervoasa electrica transcutanata. disestezii de denervare). Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). deci pe cai descendente). ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. undele sunt negative). constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. Pornind de la cele cunoscute. Termenul de stimulare folosit. Apare astfel teoria controlului de poarta. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. undele sunt pozitive iar daca este catodul. TENS sau SNET. 4. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele.(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. curentii Trabert. 3. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. In acest mod. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. adica pe un proces de control axonal. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent.

sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. (electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. tolerabilitatea este buna. deja descrisa. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. intensitatea intre 10-30 mA. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. in maximum 20 min. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. la fiecare 5-15 min. Pe durata stimularii. Electropunctura. atunci cand este comprimat. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. 30-120 min. durata scurta de stimulare este relativ scurta. fibrele stimulate sunt cele motorii. analgezia dureaza relativ putin. cefaleeea musculotensiva. unele forme de cervocobrahialgii.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. . raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). mielinice. fibrele stimulate sunt cele groase. locul actiunii este zone superioara. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care.. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. cicatricile dureroase. durata este lunga. in mare parte. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. sindromul picioarelor obosite. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. fara sa fie insotita de contractii musculare.Undele bifazice (ambii poli sunt activi). lombosciatopatiile. Undele bifazice cu o dominanta. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. durata de stimulare este 30-60 min. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). chiar daca simptomele sunt asemanatoare. analgezia fiind reversibila medicamentos. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. durata impulsului este de 60-150 µsec). astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. stimularii se reduce intensitatea curentului. devine dureros si daca este suficient de sensibil. intensitatea curentului de stimulare este inalta. corespund punctelor de acupunctura. numite puncte trigger. ca si cele de acupunctura. Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. care. analgezia nefiind reversibila medicamentos. Aceste puncte. efectele anlgezice.

senzatia poate deveni neplacuta. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. intensitatea trebuie redusa. Angina pectorala. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. putandu-se repeta pe durata unei zile. durata fiind mai mare. Daca insa. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. in limitele posibilului. in situatia in care acestea au esuat. datorita sensibilitatii pacientului. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. post chirurgie ortopedica. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. Prezenta factorilor de natura psihica. sub nivelul asteptat. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. se va reduce intensitatea curentului. exista posibilitatea disparitiei durerii. dupa laparotomie. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. dureri viscerale sau neoplazice. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. Intensitatea curentului se va creste progresiv. Durerea cronica. Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. se constata si efecte vasodilatatoare. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. dupa rahianestezie. Durerea posttraumatisme in antecedente. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. de 2-6 ore. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. Ca urmare a terapiei aplicate. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. la cei ce sufera de probleme psihice majore. fara sa se intrerupa simularea. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. . Daca exista o revenire a durerii spontane. laminectomie. situate la limita suportabilitatii. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). puternice. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. traheotomie. uneori chiar de pacienrul insusi. a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. Aditional. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. Durerea cronica la persoanele varstnice.

Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. Regiunile cutanate anestezice. Nevralgiile postherpetice. neuropatiile metabolice (diabetica. laringelui. greu de localizat. durerea viscerala. pacientii care consuma opiacee. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). Sindromul algic din carcinoame. Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Durerile psihogene. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). Starile dureroase posttarumatice. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. Durerile postanestezie. transmitere si perceptie centrala a durerii. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. durerea difuza. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. Cicatricele si sindromul aderential postoperator. precum cea a controlului . cefaleea vasculara. Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. Durerile din afectiunile neurologice periferice. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Sindromul algic care insoteste anuriile. alcoolica). Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator.Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie.

Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). in mare parte. Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. psihonevrozele depresive. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. netraumatizanta. identice celor din acupunctura. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. de tip electropunctura). secundare si nedorite minime. durere a partilor moi periarticulare etc). Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. este o metoda fiziologica. schizofrenia.portii la nivel medular (teoria numita gate-control. fiabile si sigure. Tehnica este nedureroasa. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. durere musculara. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. SNET sau TENS. mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. Sarcina. punctelor din acupunctura). Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. lombosciatopatii cefalee. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. durerile datorate leziunilor nervoase). emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. -sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. numite puncte trigger (care corespund. durere posttraumatism in antecedente. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. cu o pondere de 80%. Afectiunile psihice precum. poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. . usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. Neoplaziile. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe. cervicobrahialgii. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii.

Astfel. fara eruptii. pana la 8). sa aiba o pozitie comoda. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere. luminoasa. bataturi. cu varful degetului. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. in sens opus acelor de ceasornic. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. Se va masa sau se va apasa circular. deoarece. tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. In functie de indicatie. in timp ce acupunctura foloseste ace. din pozitie oblica. de catre Melzak si Wall. energic. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. grefon tegumentar sau tumori. fiecare manevra avand o durata scurta. profund. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. . se maseaza sau se apasa prin insurubare. superficial. Indiferent de suferinta. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. care au un diametru de 1-2 mm. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza. incalzita corespunzator. si mai putina importanta sensului miscarilor. leziuni. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. aflate pe meridianele de acupunctura. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. ambele aflate in pozitie verticala. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. cicatrici. in sensul de rotatie al acelor de ceasornic. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. Aflata la polul opus. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. numit presiunea. ambele maini libere si sanatoase. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. pana la disparitia durerii. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. cu blandete. pereche. Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc.

a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon. . presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. Nu se va efectua presopunctura dupa masa.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. in special primavara si toamna. se va pastra un interval de doua saptamani. Alcoolismul si tabagismul. De asemenea. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. pacientului i se poate altera starea generala. Sindromul alergic. aceste metode raman fara rezultat. bine executate. asemanatoare cu presopunctura. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. sindromul diareic. tranchilizante. timp de 5-7 secunde. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. spre deosebire de iarna. in functie de boala. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. sindromul dispeptic. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. in urma careia durerile dispar complet. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. in proportie de 80%. putandu-se practica mai multe cure. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. Intre cure. precum: Sindromul migrenos. timp de cateva minute. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv. indigestia etc). Durerile din bolile reumatice. de 3-4 secunde. constipatiile. de echilibrare a energiilor si una locala. drept pentru care tratamentul se intrerupe. Odata ce leziunea s-a constituit. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. hipnotice. Presopunctura corect executata. cat si relaxarea se executa succesiv. cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). aerocolia. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. pana la disparitia sa totala. Insomnii. Pe parcursul procedurii. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. Tulburarile psihice minore. gravidelor in ultimele luni de sarcina. Presopunctura poate fi folosita ocazional. Manevra consta in presiuni continue. Pe acesta cale. celor cu psihopatii. un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. celor in stare de ebrietate. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. Atat presiunea.

sinuzita.Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica.Aplicatii practice de termoterapie 3. neurologica. Tulburarile psihice minore. de nerv sciatic. aplicarea de programe de recuperare . Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. dorsalgiile. durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). Disfunctiile sexuale. sindromul de tunel carpian.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior. cervicocefalalgiile. lombosciatopatiile. nevralgia de trigemen. complex glezna-picior . Tulburarile circulatiei periferice (varice.SPI. Contracturile musculare de tipul torticolisului. paralizia faciala).Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico. lombosacralgiile. Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: . Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: . paralizia de plex brahial. hipotensiunea arteriala.Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale. reumatismala la nivel de: sold. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita). genunchi.Teste specifice clinico-functionale. cubital. Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial. mastodinia. lumbago si hernie de disc. Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica.Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5. hipertensiunea arteriala). Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale .functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. curburi normale si patologice .Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune .Sindromul algic.Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4. de SPE. probleme de diagnostic. daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile. semnificatia lantului cinematic al membrului superior . criza hemoroidala). 2. . Astmul bronsic. Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica. posttraumatica si reumatismala . algiile musculare sau mialgiile.mersul normal si patologic . durerile articulatiilor periferice.

Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . Position biofeedback. Boala Parkinson. inclusiv lingvistice. in special electronic. deschisa. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. spasticitate. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie. normale sau anormale. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia. prin manipularea semnalelor afisate. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. in ciuda acestui nume artificial de biofeedback. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. contractura. deficienta musculara.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara.M. pareza/paralizie. Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali.Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. Scleroza multipla.G. retractura . Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. EMGBF. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale. durerea neuropata . (electromiografia).

Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul.antrenarea controlului pozitiei capului . Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni. Domenii de aplicare: Psihoterapie. alphafeedback a fost eliminate. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. Alte tehnici. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap.coordonarea necesare controlului miscarii. Un . Cea mai dominanta forma. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Biofeedbackul presiunii sanguine. exercitii). Antrenamentul controlului sfincterian.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait.coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: . durerile cornice de spate sin anxietatea. Biofeedback respirator. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Biofeedbackul de presiune sau forta. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii.

Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. Totusi. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul . la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. rectala sau ambele. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate.bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Managementul durerii cronice. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. Relaxarea corporala. Ramuri ale medicinii clinice. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Baze neurologice ale EMGBF. Afectiunile membrelor inferioare precum: . terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. Aplicatii clinice in recuperare. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Tratamentul si medicina de recuperare. generala sau totala este utila in reabilitarea. vasculare de tip migrenos. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Receptorii cutanati. Boala raynaud. Incontinenta urinara si fecala.

pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii. caruia i se asociaza blefarospasmul. . in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. Leziunile spinale. La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele.Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice. . Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale.faza de balans Afectiunile membrului superior. la presiune si la schimbarii unghiului articular. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.ortopedice si programele de recuperare aferente. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie.abductia soldului .flexia soldului cu extensia genunchiului . distonia oromandibulare.combinatii ale miscarilor membrului . Distonia si dischinezia. Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale.marele fesier. Concluzii BF clinic. 6.subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca . Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. spasmul hemifacial. Denervarea nervilor periferici. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui.studii de caz . Scleroza multipla.faza de stance .extensia soldului cu flexia genunchiului . .cotul si antebratul . .

gonartroza (neoperata/operata). obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza. TENS. neurologic.Evaluarea clinico-functionala.prezentari de cazuri . particularitati de recuperare in patologia cardio.Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor .Evaluarea clinico-functionala. SA..vasculara.aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. La sfarsitul modulului studentii trebuie: .sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice.sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos. masaj terapeutic) . obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR. la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: . ortopedico-traumatic. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) .sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie. geriatrie. .Recuperarea medicala la amputati .sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior. pediatrie .Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N. .sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor . alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular.sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare . respiratorie. .B. geriatric.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii . conform clasificarii internationale ICF . dizabilitati. PSH. inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal. . cardio-vascular si respirator.Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7. pediatric.Evaluarea clinico-functionala.