Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. pe calea controlului voluntar. cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular). terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. cu ajutorul unui electrod. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. Adesea.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. de exemplu. cum ar fi undele cerebrale. de unde ele sunt culese. durerea cronica si incontinenta urinara. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. pe calea incercarii si erorii. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. pe de alta parte. emotiilor sau comportamentului. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. cel mai des in forma de ac. contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea. Se poate astfel. Examenul dureaza 20-30 minute. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. este examenul detectarii activitatii musculare. sa-si creasca temperatura corpului. De exemplu. sa stapaneasca sindromul dureros. apoi in cursul unei miscari voluntare. frecventa cardiaca.Primul. persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. pentru ca ulterior. sa se studieze conducerea neuromusculara. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. mai intai in repaus. precum frecventa cardiaca. Pacientul invata sa relaxeze musculatura. succesiune a unor unde.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. nedureros. raportat la leziunea identificata. Ulterior. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni. Astfel. cefaleea tensionala prin contractura musculara. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului. lepra sau lupusul eritematos diseminat.metabolica). Astfel. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si. sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. difteria. temperatura corpului sau tensiunea musculara. presiunea sangelui.In timpul sedintei. conduita terapeutica adecvata. Astfel. sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. precum hipertensiunea arteriala. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. ne referim la multinevrita. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). prin deprinderea .electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. cefaleea migrenoasa. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. atat fizic cat si mental.

epilepsia. recuperare medicala. neurologie. disfunctionalitati de natura sexuala. urechilor). cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. prin exercitiu. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate.modului de a realiza schimbari fizice pozitive. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. stresul. incontinente sfincteriene. afectiuni cardiace. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. astmul bronsic. cefaleea si sindromul migrenos. autismul. psihologi. sindromul algic cronic. fizio si kinetoterapeuti. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. constipatia. pe calea controlului voluntar. Aceasta. incontinenta sfincteriana. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. kinetoza sau rau de miscare. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. torticolis sau alte spasme musculare. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial . Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului. emotiilor sau comportamentului. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. sindromul de colon iritabil. depresia. fiind necesare in medie 8-12 sedinte.Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. durerile de spate. hipertensiune arteriala. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. asistente medicale. nivelul performantei fizice. Nu exista efecte adverse comunicate. Scopul final este ca. diabetul zaharat. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. nasului. anxietatea. efectele secundare ale chimioterapiei. precum: anorexia nervoasa. Prin urmare. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. In ceea ce priveste cefaleea. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. Din acest motiv. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos.

Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala . Prezentarea contextului si abordarile actuale.mental. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. pot fi utile ca metoda terapeutica. 2. Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. Clasificarea Internationala a Functionarii. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate.2. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. precum CIH. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului.1. deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. . Tehnica de EEG neurofeedback. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. respirator. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac. de la maini si de la picioare. in special la copii. Refacerea performantelor functionale individuale. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea. semnificatia deficitului functional. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv. s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder). Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. prehensiunea si gestica cotidiana.Particularitati de evaluare clinico-functionala. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice. Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG). functiei pulmonare. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului. Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. International Classification of Impairments. 5. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular. etc. mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva.4. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul.3. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. cu referire. CIF. dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. sindromul disfunctional.

pierderea unui segment de membru. nu-si poate exercita abilitatile de tata. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. sindromul de deconditionare fizica la efort. la fel si in engleza. infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. pot fi doar cateva exemple. . asupra individului. Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. stare civila. handicap de socializare). socio-profesionale si culturale). pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. Handicapul. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. alterare. disability in engleza. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. scaderea fortei musculare. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. Reducerea mobilitatii articulare. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare). Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. defect anatomic. El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata. nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). scaderea sensibilitatii segmentare. scaderea abilitatii la nivelul minii. nivel de pregatire. O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. de sot (handicap interrelational familial). Daca nu este definitiva. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). Infirmitatea. Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta. vocatii. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. Ramane insa la nivel de individ. deficienta functionala. deficientele sau tulburarile de limbaj etc. mult mai putin si la nivelul intregului organism. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. sex. inclusiv intern.publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza. nu se poate instrui (handicap educational) etc. de orientare). scaderea acuitatii auditive. nu doar la nivelul aparatului NMAK. interfateaza. chiar si a unei falage a unui deget. vizuale. pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. orice incapacitate are la baza o infirmitate. In schimb.

Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului. tulburarile. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei.who. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. starile de sanatate (bolile. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. Dupa cum aratam.int/publications/2001/9241545429_rum. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala). Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate. activitatile si participarea corpului. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. limitarea de activitate sau restrictii de participare. Astfel. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. se pot deduce implicatiile cauzale.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. Conform clasificarii internationale OMS. Dupa cum aratam. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF. Pentru a face o clasificare. a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. precum educatia si munca. astfel incat. http://whqlibdoc. pana la mediul general. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF.Clasificarea Internationala a Functionarii. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea. pentru a facilita studierea factorilor de risc. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. CIF si CIB sunt complementare. de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. . tulburarii sau altor stari de sanatate. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. prin metode adecvate. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc.

in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului. Aspectele organizatorice. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional. se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient. semnificatia deficitului functional. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. evaluare functionala.Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). .Particularitati de evaluare clinico-functionala. . metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate). modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala. se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. se noteaza particularitatile cazului. limitarea de activitate sau restrictia de participare. precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. nivele de dependenta. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. se contureaza cadrul clinic general. declarate de pacient.

Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. atat intelegerea (afazia senzoriala). adaptarea mediului (plan inclinat. profesionala. scaun cu rotile). vecini. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta. precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. profesionale. pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. precum si la utilizarea ortezelor. ca o consecinta. colegi. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. Participarea trebuie sa fie interactiva. carje. cadru de mers. Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . terapeut la domiciliu. coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental. existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. prieteni. recreative. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. recreationala. insotitor etc). minimizand la maximum. Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. protezelor. educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. educationala si familiala se refera. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. pe masura efortului depus. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. vehicule. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. carje sau cadrul de mers. diferite suporturi. Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. gradual. Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. asa numitele Activities of Daily Living. locul de munca.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. orteze.

prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu.clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. auditiv. Semnificatia bilantului functional. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. starea altor organe si sisteme. ale simtului kinestezic etc). ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient. Tonusul. tactile. comenzile date pacientului etc. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. obiceiuri nocive starii de sanatate. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. modificari ale tonusului muscular. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii. patologie asociata. . dureroase. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. grad de conditionare fizica la efort avut anterior. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. posturi nefiziologice etc. integritatea structurilor. fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. interventie chirurgicala. episod de pierdere a starii de constienta. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe. dislexie etc). central sau periferic. desfasurarea unor activitati sportive. Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. religia si tipuri de dieta avute de pacient. desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. atitudini particulare. traumatism. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. procupari sportive. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. etc). Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. ligamentara). Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. precum mersul sau deplasarea in mediu. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. a musculaturii. ergoterapie. nivelul functional al sistemului nervos. capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. recreative familiare pacientului. transferurile pacientului.

terapia prin campuri electromagnetice. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. intens nocive pentru organismul umna. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback. de droguri.Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. sedentarismul. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora. precum consumul de alcool. . masajul terapeutic. care este necesara pacientului (independent. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. lumina. recele. conducere vehicule. electroterapia si electrostimularea. fata de cele acute.insotitor. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice. care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei. ajutor din partea unei persoane din familie. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. igiena personala. minim. total dependent). laserterapia. Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. de a realiza transferurile. nevoie de asistenta. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. imbracare. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. Raportat la aceste aspecte. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile). in special in randul tinerilor. supraponderalitatea si obezitatea de aport. fumatul. se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale. independent cu ajutor. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. mersul si mobilitatea. Nivelele de dependenta sunt: • Independenta.Agentii fizicali precum caldura. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. Tratamentele nu au fost nicicand statice. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. inlocuire/preluare/protezare etc.

Avand in vedere cele prezentate. OMS a reactualizat o serie de clasificari. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate. in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). . a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite. tanar (CIF-CA). cafiind o caracteristica individuala a persoanei. care a inlocuit vechea clasificare CIH. printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). OMS a elaborat si in septembrie 2007. de la etiologie. dizabilitatii si sanatatii (CIF). adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001. dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. Modelul traditional medical. tulburari. trei proceduri electrice si sau laserterapie. Clasificarea Internationala a functionalitatii. de la caz la caz. tin cont de factorii de mediu. Abordarea traditional a handicapului. educationala sau profesionala. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. de lunga durata. dar si o metoda valoroasa in standardizarea . dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati. dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. neadaptate ale mediului si societatii. la patogenie si la manifestari clinice. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. revizia a 10-a OMS. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. ajungand ca actual. traumatisme). dupa cum aratam. Clasificarile Internationale ale functionarii. dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. Clasificarea Internationala a functionalitatii. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala. Programele de fizioterapie contin in medie. care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. care asociaza. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. nu pe incapacitate si restrictie. a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. fiziologice sau anatomice. cu accentul pe conditiile defavorizante. initiata de epidemiologul Philip Wood. ci la toti oamenii.

clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. Factorilor contextuali. specialisti si persoane cu dizabilitati. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. Ele pot fi temporare sau permanente. pierdere sau lipsa. CIB oferind cadrul etiologic. deviere. activitati. reducere. ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. regresive sau stationare. . sociale sau de atitudine. Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. tulburari. traumatisme etc. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. spre deosebire de CIB. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. limitari de activitate sau restrictii de participare. leziuni. Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. fapt important. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice. astfel. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare.) si factorii contextuali (personali si de mediu).starilor de sanatate. social sau de atitudine al persoanelor. precum. adaugare sau exces. CIF. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza. la fel. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii. obstacole. pot fi evolutive. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. Astfel. Dupacum aratam. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. Afectarile structurii implica o anormalitate. partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. un defect. fiecare dintre ele avand câte 2 componente. unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. integritate functionala si structurala sau afectare. descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. CIB este o clasificare a evenimentelor. elemente de facilitare sau bariera. functionare sau dizabilitate. CIF nu clasifica persoane. criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii.

abordari din societate etc. care pot fi codificate. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. din punct de vedere biologic. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. sau ambele.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. varsta. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. ci un complex de conditii create de mediul social. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. cauzata direct de boala. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. in principal. sociala sau de atitudine. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. iar la nivel politic. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. Factorii personali. rasa. si cei sociali sau structuri sociale. stilul de viata. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. precum locuinta. ea nu prefigureaza un proces. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. precum sexul. factorii personali si factorii externi. profesia etc. Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. . modul de adaptare. CIF constituie un limbaj. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind. individual si social. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. In termeni politici. locul de munca etc. de baza este reformarea politicii de ingrijire. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. educatia. servicii. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. forma fizica.

de echilibru. o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. SRF. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase. Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F.. Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. Baze fiziologice. • Pârghii de gradul III. energia musculară transformându-se în energie mecanică. în vederea opririi ei. aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. lucru mecanic. iar travaliul este dinamic. • Pârghii de gradul II. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. SFR. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. cu sprijinul la mijloc. ci în lanţuri musculare. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. de forţă. evaluarea pentru antrenamentul la efort. Muşchiul produce prin contracţie. grupele musculare. fie realizarea unei miscari. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. cu rezistenţa la mijloc.Evaluare in Recuperare: teste. La rândul lor. scale de evaluare clinico-functionala analitice. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static. în funcţie de aceasta. cu forţa la mijloc. de viteză. De ex. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea). pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. functionale globale. RSF. întâlnite în corpul uman: . • greutatea uscata a muschiului. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării). Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor. În mecanică.

De exemplu: gamba şi piciorul. Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. din ortostatism. cel care execută mişcarea şi cade la mijloc. etc. Acestea pot fi deschise sau închise. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R). direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. este o pârghie de gradul II (SRF. Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. prin contracţia brahioradialului. Articulaţiile joacă un rol activ. antebraţul şi braţul. ortostatismul. Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. În corpul uman. direcţia şi sensul mişcărilor. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan. forţa este reprezentată de tricepsul sural. alături de forţele exterioare. care se aplică pe calcaneu). conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută. se transformă în pârghie de gradul I. forţele interioare care. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. cotul). Lanturile cinematice. ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). care au la bază lanţurile musculare. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. lovirea mingiei cu piciorul. . pârghii de viteză). pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. De exemplu. promovează mişcarea locomotorie. ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare. rezistenţa este greutatea antebraţului.când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). cu sprijinul la mijloc. unde are loc de inserţia sa. etc. Ele reprezintă. în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. Lanţul cinematic deschis se termină liber. la nivelul antebraţului. Axa nu este nepărat fixă. cu rezistenţa la mijloc.când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R). În jurul acesteia. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. asigurând deplasarea segmentelor osoase. forţei şi sprijinului. În sprijin pe vârful picioarelor. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. după cum am văzut. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare. la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas.

muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). In realizarea mişcărilor. Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. În anumite condiţii. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. ci doar lanţuri care acţionează fie static. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. 4. raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. . În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. 5. acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare).lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. respectiv lanţul triplei extensii. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. iar muşchii care intră în acţiune. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate. • Inerţia. Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). scripeţi. El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca.Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. gâtului şi capului. 7. ele sunt fixate (sau în sprijinit). 3. fiind astfel foarte bine dezvoltate. La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). de exemplu: gantere. în alergare şi săritură. La MS. Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare. succesiv sau sub ambele forme. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. etc. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. Lanturile musculare. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. • Forţa gravitaţională. deci prin extremitatea lor distală (periferică). În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune. 2. fie dinamic. 6. Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise.

cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. deci ca pârghii de gradul I. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. integritatii anatomice a musculaturii. sunt definitorii pentru diagnostic. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute. orteze. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. prezentarea elementelor utile. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. pe scurt. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. tonusului muscular. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne. deci ca pârghie de gradul III. Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient. antagoniştii se contractă izometric şi invers. . pentru a putea preveni si corecta. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. rezistentei musculare. Cu alte cuvinte. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. Iata. Când agoniştii se contractă izotonic. perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. ca pârghii de viteză. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. ca pârghii de sprijin. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. alaturi de cea a sensibilitatii. controlului motor. • Cunoasterea. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. pârghiile osteoarticulare acţionează în general.Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare.

gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie.• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate. cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²). dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. . cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem. 3+ moderata + idem. dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice. • Manometria muschiului. • Testingul muscular manual.

Executarea acestor teste este simpla. rapida asupra fortei musculare. vor determina. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. stari casectice etc. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. determinata de o suferinta locala. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. stabilizari si scheme de miscare caracteristice. Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. Tehnici de crestere a fortei musculare. status postoperator. • Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. al kinetoterapiei. infectii etc. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. cat si in contextul unor afectiuni. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. inflamatie articulara. In acest scop se utilizeaza dinamometria. • Determinarea instrumentala a fortei musculare. extensie gamba. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase. Persoanele de varsta a treia. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. • Realizarea unui travaliu. extensie trunchi etc). prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. precum durere. Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. Astfel. bronhopneumopatii. Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. In acelasi mod. Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. in functie de gradul imobilizarii. Sunt insa greoaie si laborioase. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice. • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. .• Testarea individuala a muschiului. Aceasta testare recurge la pozitionari. traumatisme locale diverse. coordonarea si echilibrul miscarilor. anemii. imobilizarea unui segment. • Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living).

Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara. In cea de a treia situatie. blocand astfel locurile pentru punti. Cand fibra este scurtata. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . se ajunge la scaderi mari de forta musculara. Afectarea motorie este o stare de fapt. Asemanator bolilor neurologice centrale. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat. acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale. Acest fapt.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. deoarece. Aceasta afectare se manifesta in special. fibrele de actina se suprapun. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. insertiile sale. Scaderile de forta musculara sunt importante. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului. La fel si insertiile musculare. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie. Factorii neurali. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. arhitectura muschiului. exista mai putine contacte de punti. la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare). In pozitia de alungire a muschiului. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. intervin atat factori neurali cat si musculari. Numarul de punti. pana la abolirea oricarei contractii musculare. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. In final. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste. In situatia leziunilor medulare. In ultima situatie. substrat morfopatologic si tablou clinic. In final. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. in vederea cresterii fortei musculare. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. forta musculara dezvoltata este mai mare. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. agravand boala. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata. Reamintim faptul ca. Practic. Cand fibra este alungita. acest lucru putand avea loc totusi.

Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). ritmul si sincronizarea activarilor UM. adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. care va induce hipertrofia. dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. a intregului muschi. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular. Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. ceea ce constituie un adevarat stres metabolic. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa. Alaturi de intensitate. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. . Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. Revenind la factorul muscular. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. Alaturi de hipertrofia muschiului. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. necesitand timp. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga.

• Isokinezia. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. in general. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. utilizand rezistenta la contractie. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. Adesea. • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. Sunt trei tipuri de exercitii care. inclusiv pacientul insusi. . Exista o metodologie adecvata deficitului functional. vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia. • Isotonia. rezistenta si puterea musculara. Cu alte cuvinte. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. acest unghi se abate de la regula. Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular. utilizand exercitiul rezistiv . • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. Performanta musculara se obtine prin antrenament. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana.

Din punct de vedere clinic. la mers. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. • . muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. oboseala se manifesta. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. prin inchiderea glotei.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. activitati profesionale etc. Exista o oboseala musculara locala si una generala. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. impingere. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. scaderea debitului cardiac. iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei. cu scaderea intoarcerii venoase. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. ritm si durata de executie. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. Pacientii aflati la risc. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. pacientii varstnici. b) Oboseala. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. precum si cresterea acidului lactic local. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. ca si pierderile de potasiu. la nivelul intregului organism. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. efectuat cu respiratia blocata in inspir. Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. De asemenea. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. respiratorii. glicogen. neurologice etc. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. precum afectiunile cardiovasculare. sechelari dupa IM sau AVC etc). alergat. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. tractiune. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi.

ei se exclud. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat.Exista si o exceptie. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului. Durerea dispare dupa oprirea exercitiului.Ele vor trebui evitate. in cazul paraliziilor. Astfel. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. Astfel. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica. c) Miscarile substituite. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. Fenomenul insa nu a fost reprodus. Glicogenul se reface in cateva zile. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens. • Teoria lui Vries a cercului vicios. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta. un muschi paretic. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. Demineralizarea osului. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat. nu se mai instaleaza. din contra. obosit. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. . d) Supraantrenamentul. refacerea va fi mai rapida si mai buna. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. e) Osteoporoza. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara. f) Aparitia durerilor. proces care dureaza aproximativ 1ora. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului. • Ruperea. • Monitorizarea valorii fortei musculare. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea. nu a tesutului muscular. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi. Aceasta durere poate persista cateva zile. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului.

Cand forta musculara scade. Ritmul de executie al acestor contractii. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului. acumulare de metaboliti si declanseaza.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice.In contractia isometrica tensiunea creste. contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. rezistenta fixa. la oprirea ei.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. rezistenta fixa. in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale. adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. Aceasta defineste EUSIZ. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara. Contractia isometrica. Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi. tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. ceea ce va determina hipertrofia musculara. fara modificarea lungimii fibrei musculare.Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). isometria este caracterizata prin durata. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s). Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului. Metode si tehnici de crestere a fortei musculare. Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. Daca. indiferent de tipul de contractie. . Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. nemiscare. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare. Pentru a creste forta musculara. este inca discutat. Pentru a se obtine efectele scontate. Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. In literatura de specialitate. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). • Durata contractiei izometrice. contractie executata la tensiune cu valoare mare. Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie. • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s).

Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. . cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. • Este mai putin obositoare. cvadriceps si m. cea scurtata. Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important. Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. cu pauza intre ele de 20-30 s. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. Intre contractii se face o pauza de 20 s. daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. fara rezistenta. S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). • Lungimea muschiului. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. cea lunga. se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. izometria da rezultatele cele mai bune. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural. • Mentine asocierea neurala. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. putandu-se efectua oriunde. precum si evitarea atrofiei musculare. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. va fi mai puternica. Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. • Reduce edemul actionand ca o pompa.O alta tehnica este ERSIZ. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. Mai mult. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. in cadrul aceleiasi sedinte. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari. • Nu solicita articulatiile. de un obiect fix sau de pacient. Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime. In practica. • Necesita durate scurte de antrenament.

se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. ducand la miscarea articulara. Si in aceasta situatie. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. O contractie isotona simpla. apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. constanta. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. cu pauze prea scurte intre exercitii. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise. Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. mai ales la batrani. in special cea diastolica. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • . Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. • Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. cel putin teoretic. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta. fiind deci o contractie dinamica. Prin aceasta contractie isometrica. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. Desi teoretic. • Nu antreneaza contractia excentrica. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. Pe masura ce muschiul se scurteaza. In cazul contractiei isotonice. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. Contractia isotona. creste frecventa cardiaca si TA. ca o contractie cu contrarezistenta. fara incarcare. contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. • Dezvolta un feedback kinestezic redus. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. De exemplu. Tensiunea de contractie ramane. cu raspuns intarziat la solicitari. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara. in cadrul aceleiasi miscari. forta lui scade. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM.

greutatea corporala sau a unui segment al corpului. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei. Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona.Prin apropierea capetelor sale. contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. astfel isometric → excentric → concentric. arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. precum si viteza de scurtare maxima. mana kinetoterapeutului. In plus. • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. diferentele sunt nesemnificative. • . in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). isotonica concentrica si excentrica. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%). diferite greutati atasabile. deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. • Prin indepartarea capetelor de insertie. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare.

declansarea sinovitelor traumatice. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data. Similar. Sunt prezentate in continuare. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. nu se poate realiza decat o ridicare. declansarea. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. Aceasta greutate este notata 1 RM. Metodologia este aceeasi . la nivelul muschiului alungit. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. prejudicierea osului patologic. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. s-a realizat exercitiul dinamic scurt. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. cat si o perfecta coordonare musculara. dar in ciuda acestui neajuns. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. doua variante: • Rezistenta maxima. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. Din acest motiv. metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta. rezistentei si hipertofia musculara. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt. cele care se executa in stare de oboseala musculara. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. in consecinta. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. precum: solicitarea articulara. Un alt element important este si valoarea rezistentei.

de 4 ori pe saptamana.a. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei. Exista mai multe variante ale acestei scheme. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime.m. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului. Au fost propuse modificari ale schemei originale. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana. tehnica este mai putin agreata. in functie de particularitatile sale. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s.d. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM. Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM. se vor executa zilnic astfel de exercitii. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. Cele trei seturi se executa o data pe zi. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. Se continua pana la 10 seturi. d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM.ca pentru contractia isometrica. • Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. . de fapt. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM. in acest caz. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM). principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv. dar evident.

Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta. Se incepe printr-o incalzire generala. cu pauze de 1-3 minute intre ele. 50-70% 1 RM. • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. unde a este greutatea in kg. b este numarul de repetitii. apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase. constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. iar c este numarul reprizelor. respectiv 1 RM.5 × 10 rm. Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. Se vor executa treptat. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat. Intre exercitii se executa respiratii ample. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. Initial. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. 70-100% 1 RM. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. Pentru pacienti. pentru toate grupele musculare. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. dupa unii autori pana la 10. • Greutati mari. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. cu o durata zilnica de 50-120 minute. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). . grupul muscular antrenat.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. • Greutati mijlocii. • Seria II: 10 ridicari cu 1. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici.

In plus. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv.Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. In concluzie. si anume. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice. deci de progresie pentru forta musculara. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima. in raport cu curba performantei musculare. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. .Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric. Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. Contractia isokinetica. In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte. aceasta fiind un parametru important in culturism. Viteza de executie a miscarii este lenta. avand in vedere aparatura costisitoare. Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. In acelasi timp. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. «exercitiu cu rezistenta acomodata». Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. fie pe amandoua. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. dar mai redusa. fie pe cea excentrica. Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii.

fie 60. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. • Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. dificil de manevrat. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. pana cand pacientul se adapteaza. exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. In schimb. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. fie 60. rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. 120 si 180 grade/sec. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. dupa care se trece la efortul maxim. in timp ce agonistii se odihnesc. 240 grade/sec. fapt care nu se petrece si invers. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient.Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. De asemenea. Ca la orice alt program kinetic. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. • Formarea seturilor de exercitii. Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. rezistentei si puterii musculare. la un sportiv. 150. si care vizeaza o anumita grupa musculara). Aparitia oboselii nu opreste miscarea. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. de exemplu. . Pentru un antrenament specific (efectuat. precum si necesitatea unei sali speciale. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare.

de obicei de cauza neurologica. obtinandu-se astfel contractia musculara. chiar 3. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. telescoparea. de catre kinetoterapeut. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. 4 si 4+. la capetele de insertie ale muschiului. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. stabilizarea ritmica etc. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza.1-5 ms. care de fapt. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. izometria alternanta. initierea ritmica. tegumentul nu le-ar suporta. sinusoidali. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3. cu o durata de 0. Realizarea acestei miscari se face manual. 3+. Teoretic si practic. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata. tractiunea. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. -4. trapezoidali. mai ales. pentru stimularea nervului la punctul motor. prin efectul reflexului de intindere. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. contractiile repetate. periajul etc. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. suport cu bile etc). Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat. cu panta) in primul rand. vibratia. 1. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care . Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. Excitatia produsa direct pe muschi. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. Astfel.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare. rezistenta sau puterea musculara. suspendare cu contragreutate.Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. prin echipament special (placa talcata. nu se realizeaza. orteza dinamica etc. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. 2. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare.

cu randament crescut.6 % pe sedinta. o ameliorare a fortei cu 22%. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2). din acelasi motiv. Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala. se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). stimulat de aferentatia de la muschiul activat. stimuland direct muschiul. tip II. In plus. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. asistarea miscarilor respiratorii etc. Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. in timpul mersului sau la paraplegici. Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic. Electrostimularea musculara isometrica. nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. se constata faptul ca. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime. flasc. fara lezare tisulara. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice. Aceasta concluzie trebuie retinuta.raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. . deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci. Daca se compara doua loturi de pacienti. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica.6-3. ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. fata de cel realizat de contractia voluntara. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2.Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara. obtinem tot dupa 5 saptamani. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului.

altfel spus. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare. Dar. Rezistenta generala a organismului. uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. sublinindu-i valoarea in recuperare. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. UM tonice. Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. mai ales. cat si in antrenamentul sportiv. muschiul denervat activand. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. altfel spus. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. respirator si metabolic. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. Frecventa de descarcare. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. fazice. isi cresc forta musculara. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. mult mai importante pentru activitatea musculara. cu axon mare. UM mari. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. cat si la intregul organism. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare.Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. O astfel de stimulare. tonice. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. avand o rezistenta electrica mai mica. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. sumatia temporala. atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. ca si la clasica stimulare neuromotorie. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. • . Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. mai ales prin recrutarea de UM. avand o suprafata de sectiune mai mare. care isi cresc forta. adica prin sumatie spatiala. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. daca se prelungeste. tonice. Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. respectiv fibrele tip I. capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala . o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp. mai ales prin sumatie temporala. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. cel cardiovascular. Dupa interventiile pe genunchi. Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular.

• O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. urcatul-coboratul scarilor. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. cat si starea generala. sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. Mersul prelungit. Pentru a se obtine rezistenta musculara. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. precum motivatia. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. precum: • Forta musculara. • Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. inotul. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. care sa necesite valori mari ale fortei musculare. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. . In acest context.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. mai ales in kinetologia de recuperare. in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. • Integritatea metabolismului muscular. jogging-ul. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. rezistenta este mai importanta decat forta musculara. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. diverse activitati profesionale etc.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. precum starea de boala sau sanatate. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. si anume mersul. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale. Devine astfel necesar. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat.

atat cu forta musculara. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. Durerea este un simptom. electrostimulare spinala. atat la efortul unic. va mari si rezistenta la efort a acestora. cat si pe cea generala. cu o durata de 8-10-12 ore. Acesti factori. cat si cu alti factori. in special cele care reclama activitate fizica. cea nemedicamentoasa (TENS. zilnic. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular. magnetoterapie. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. a intregului organism. se constata ca. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic. In eforturile de rezistenta prelungite. Acest complex de factori poate influenta rezistenta. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara. Un antrenament este cu atat mai eficient. precum tehnici . laserterapie. o acumulare importanta de glicogen muscular. cat si andurantei musculare. O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. electroanalgezia. locala. kinetoterapie. urmatorii factori. Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. • Integritatea metabolismului muscular. masaj. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. va mari la modul efectiv rezistenta. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. prin tehnica mersului dozat. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. Se vor lua astfel in consideratie. electrostimulare cerebrala profunda etc). Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. cu rezistenta musculara adecvata. • Complexul de factori aleatori. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. la fel de important. La varstnicii antrenati. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. Rezistenta musculara se va corela insa. sunt: • Circulatia sanguina musculara.Alaturi de castigarea fortei musculare. La varstnici. precum terapia medicamentoasa. un alt obiectiv. de a castiga o competitie. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. fizioterapie. atat musculara.De exemplu. cat si o serie de tehnici complementare. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos.Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea. La cei antrenati. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut. cu cat se va adresa atat fortei. Valoarea nivelului testat al fortei. cat si a celei generale. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. La varstnici. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. a intregului organism .

Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. deci pe cai descendente). rapid conducatoare. ce conduc informatii . propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Ulterior. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. Apare astfel teoria controlului de poarta.de relaxare (training autogen. meloterapie etc). S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. hipnoza etc. alcatuind caile durerii. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. adica pe un proces de control axonal. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite.De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze.Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. fie cu electrozi ac. metode de conditionare (ergoterapie. nespecifice pentru durere. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). in cazul de fata). biofeedback etc). Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. In aceasta idee. implantati in apropierea acestor trasee. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa.

frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. de diferite cauze. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura.stimularea nervoasa electrica transcutanata. Aceste puncte. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. In mod particular. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. devine dureros si daca este suficient de sensibil. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. Pornind de la cele cunoscute. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. curentii Trabert. Termenul de stimulare folosit. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii.tactile generate de vibratii si presiune. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. ca si cele de acupunctura. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. produce la nivel medular (corn posterior. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. asupra maduvei spinarii. care. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. numite puncte trigger. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. disestezii de denervare). atunci cand este comprimat. in mare parte. TENS sau SNET. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. In acest mod. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. unele forme de . precum: curentii diadinamici. corespund punctelor de acupunctura.

mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. Aditional. • Durerea posttraumatisme in antecedente. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. intensitatea curentului de stimulare este inalta. lombosciatopatiile. fibrele stimulate sunt cele groase. electrostimulare cerebrala profunda etc). se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. mielinice. traheotomie. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. hipnoza etc. • Angina pectorala. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Termenul de stimulare folosit. meloterapie etc). pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. laserterapie. de diferite cauze. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. durata scurta de stimulare este relativ scurta.cervocobrahialgii. laminectomie. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. analgezia nefiind reversibila medicamentos. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. durata este lunga. se constata si efecte vasodilatatoare. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. electroanalgezia. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. precum tehnici de relaxare (training autogen. magnetoterapie.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. cicatricile dureroase. . cefaleeea musculotensiva. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. Pe durata stimularii. cat si o serie de tehnici complementare. metode de conditionare (ergoterapie. Durerea este un simptom. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. masaj. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. cea nemedicamentoasa (TENS. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. electrostimulare spinala. fizioterapie. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. fibrele stimulate sunt cele motorii. locul actiunii este zone superioara. analgezia fiind reversibila medicamentos. biofeedback etc). TENS sau SNET indicatii terapeutice. precum terapia medicamentoasa. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. fie cu electrozi ac. kinetoterapie. post chirurgie ortopedica. dupa rahianestezie. implantati in apropierea acestor trasee. dupa laparotomie. In mod particular. deja descrisa.. sindromul picioarelor obosite. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. Electrostimularea.

se constata si efecte vasodilatatoare. • Regiunile cutanate anestezice. • Durerile psihogene. • Prezenta factorilor de natura psihica. Aditional. • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. la cei ce sufera de probleme psihice majore. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. dureri viscerale sau neoplazice. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. • Durerile postanestezie. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. • Durerea cronica. • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru.Durerea cronica la persoanele varstnice. • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. • Starile dureroase posttarumatice. • Sindromul algic care insoteste anuriile. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). • . Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. • Nevralgiile postherpetice. • Durerile din afectiunile neurologice periferice. laringelui. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. in situatia in care acestea au esuat. • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. • Sindromul algic din carcinoame.

cefaleea vasculara. sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. durere a partilor moi periarticulare etc). • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. in mare parte. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. durere musculara. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. fiabile si sigure. • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. durerea difuza. • Tehnica este nedureroasa. evaluare rezistenta la efort. urina. neuropatiile metabolice (diabetica. alcoolica). precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control.imagistic.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. durerile datorate leziunilor nervoase). durerea viscerala. • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. spirometrie. • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. de tip electropunctura). anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. secundare si nedorite minime. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. numite puncte trigger (care corespund. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). durere posttraumatism in antecedente. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. lombosciatopatii cefalee. EMG) . termografie. greu de localizat. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. sange. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). ecografie de parti moi. radio. transmitere si perceptie centrala a durerii. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. punctelor din acupunctura). EKG. pacientii care consuma opiacee.• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). ex. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. cervicobrahialgii. .

realizeaza primirea mesajelor senzoriale.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). excretiile. miros). bataile cardiace. digestia. provenind de la fiecare organ. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni. care. responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. protejat de craniu si maduva spinarii. De asemenea.Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. ca o prelungire a sistemului nervos central. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). precum si de functiile psihice si intelectuale. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). care regleaza functiile viscerale. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. fie de la un neuron la un organ-tinta. sau autonom. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic. amplasata in coloana vertebrala. ca regula generala. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. cerebelul. .cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). intre alte functii.C. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator.N. Sistemul nervos parasimpatic este. trunchiul cerebral). termica. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. care se conecteaza intre ei prin sinapse. se distinge sistemul nervossomatic.adrenalina. El cuprinde encefalul (creierul.EMG. auz. sistem nervos periferic. Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. care primesc informatiile pe caile senzoriale. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. sistemul nervos central (S. acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor. presiunea arteriala). circulatia (ritmul respirator. Altfel spus. Denumit si nevrax. Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. La randul sau. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. noradrenalina). Anatomic. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. de exemplu. trunchiul cerebral si creier.

Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului.Sau afectarea prin infectie (meningita. dilata bronhiile si pupilele. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. inclusiv tendoane. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști. ne referim la multinevrita. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni. cel mai des in forma de ac. o tumora benigna sau maligna. pe de alta parte. adrenalina si noradrenalina. apoi in cursul unei miscari voluntare. succesiune a unor unde. nedureros. mai intai in repaus. este examenul detectarii activitatii musculare. imunologica (poliradiculonevrita. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. coreea lui Huntington. termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. Examenul dureaza 20-30 minute. În fizica. asa cum se intalneste in scleroza in placi. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi.se deosebesc doua tipuri de examene. biopsii sau de drenaj din colecții fluide). cat și proceduri terapeutice. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). In afara traumatismelor. carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. cu ajutorul unui electrod. sa se studieze conducerea neuromusculara. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină. lepra sau lupusul eritematos diseminat. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic. Se poate astfel. muschi. dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. articulatii. fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. boala lui Parkinson. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala. contracta arterele. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). Primul. de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . Revenind la electromiografie. boala lui Alzheimer. de un edem cerebral. Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva. de unde ele sunt culese. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator.transmitatori. encefalita). de exemplu). difteria. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. un abces. de exemplu).

Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici.Ultrasonografia este. Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. cum ar fi mușchii. endovaginal si traductorul transesofagian. Este o metoda eficienta.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal. utile in programele de recuperare. cu rezoluție mai mică axială și laterală. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os. O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne). produsa astfelîn organism. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). apoi se primesc ecourile si. în general. costul este scazut. Concret. Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. diagnostic este oferit in dinamica. Impulsurile electrice puternice si scurte. din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. în general. glanda mamara. care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. inclusiv endorectal.pacientului. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape.glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz). Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului.250 . se interpreteaza aceste ecouri. OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. De asemenea. astfel încât.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului. Structurile superficiale.Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie. atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. În acest scop. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ). in prima etapa se produce o unda de sunet. în intervalul de la 1 la 18 MHz. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde. testicule. în general. Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. considerată o modalitate imagistica sigura. frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. Aceste proceduri folosesc. integrat într-o carcasă. . un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare. tendoanele. Cu toate acestea. la trecereadintre diferitele tesuturi. Structurilor profunde. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism. Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare. care poate lua mai multe forme. sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse. Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. În plus. in final. dar penetrare mai mare.

insuficiente circulatorii etc. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). tehnologia a câștigat în acceptarea științifică. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. calde sau reci. Cu toate acestea. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală. tipărite sau trimise prin email. Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. recuperare medicala. oncologie. de până la 75 x 75mm. Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C . in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. Pe măsură ce tehnologia a avansat. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. Conceptul este simplu. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice.55 ° C cu o precizie de 0.1 ° C. utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. Într-un mod similar. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. Termografia măsoară căldura provenind din corp. Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata. deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează. neurologie. ușor de folosit. comparate. intr-un mod rapid și precis. suferinte ale nervilor extracranieni. Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. Sistemele termice imagistice sunt economice. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. degenerative. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. ortopedie si medicina sportiva. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. se datorează angiogenezei tumorii. fizioterapie. care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. Totusi. in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. a tulburarilor circulatorii etc. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic. în special în domeniile de reumatologie. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior. Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică.Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura. de fapt. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora. a tumorilor benigne.

Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. Termoterapie si Hidrotermoterapie. ca urmare a unui accident de masina. bronsita.Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. gripa. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. așa cum se întâmplă în hernia de disc. precum . de exemplu. Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. sindrom de colon iritabil (SII). Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. neurologi și ortopezi. la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. de exemplu monitorizarea astm bronsic. in boli ale căilor urinare. Leziunile de compresie ale nervilor. astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat. disfunctii nervoase. Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. tulburări endocrine. care este în curs de dezvoltare. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala. in alergii. Similar. colita. Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. într-un afișaj luminos vizibil.viscerocraniului. Cu toate acestea. si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor. înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic.Indicatii. clasificare. limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii. electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie).Un alt aspect al imaginii termice. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. . indiferent de lumina ambientala. inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect. asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta. colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. contraindicatii. tulburări de reproducere.Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare. Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. Masaj terapeutic . precum apendicita. 3. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale.Terapia Fizicala: definitie. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice.

hidrokinetoterapia. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic.undele scurte si ultrasunetele). tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. Ca si procedurile de termoterapie. cu tehnica de aplicare a termoterapiei. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. aerul. Dupa cum aratam. de purtarea de orteze si/sau proteze. fototerapia (RUV. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. in comparatie cu alte metode clasice. dovedite experimental si clinic. ale acupuncturii. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa.Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. vehiculat de catre diversi vectori. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. de tipul de curent utilizat. de prescrierea medicamentelor adecvate. masoterapia (terapie prin masaj). Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. procedeul se numeste galvanoionizare. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. de durata procedurii. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. mecanoterapia. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc. a celei denervate. . baile se clasifica in functie de temperatura apei. singulare sau in serii. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. parafina. fundamentata de progresele legate de industria electronica. laserterapia de joasa putere. magnetoterapia. RIR). metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. hidrokinetoterapia. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. terapia ocupationala etc. cald sau rece.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. la distanta sau la nivelul intregului organism. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. manipularile si tractiunile. specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. in special gheata. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. de indicatii si contraindicatii terapeutice. pe calea terapiei topice medicamentoase. electropuncturii si presopuncturii. ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. namolul. precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern. lumina. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. cunoscute si frecvent utilizate. avand efecte excitatorii sau analgezice. nisipul. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute.

Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. Totusi. care presupun existenta unor deficite functionale. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. indicatiile si contraindicatiile. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. efectele biologice. Tehnicile. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. indicatiile. cu unde scurte.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. . actiune analgezica si vasomotorie. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase. de indicatiile si contraindicatiile aferente. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. Programele de kinetologie profilactica. lasand loc celorlalte doua aspecte. fiziologice. Mai precis. tonicizant si biotrofic. Modul de actiune. cel profilactic si cel de recuperare functionala. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. clinice si terapeutice. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. Kinetologia medicala este considerata totodata. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. Actiunea fizico-chimica a luminii. prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. precum si cu unde decimetrice si microunde. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. cu prevenirea starii de boala. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. Modalitatile de aplicare. Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete. si mai putin prin tehnicile folosite. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. cat si cea secundara.

al tensiunii arteriale. In literatura si practica de specialitate. ambiguitate metodologica si de tehnica. menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli. programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa.Domeniile de activitate. asigurand terapia de relaxare. precum cele de munca. primind numele de biofeedback. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. termoterapia. incluzand. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala. contraindicatiile. hidroterapia. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. indicatiile si limitele. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite. de diferite cauze. divertisment. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. fiind deci kinetoprofilaxie primara. tractiunile. atat ca obiective. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora. la cel postural. Utilizarea . de viata etc. tehnicile de meditatie etc. In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. Mecanoterapia. Astazi. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. in special electronic. de presiune sau termic. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. uneori cu efecte imediate. Acesta este foarte larg. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. respirator etc. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. electroterapia. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza.

acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. condensatoare. interesand numerosi receptori. Masaj terapeutic. neadecvati. precum contractia musculara. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. comutatoare. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. au loc reactii specifice. Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”. datorat polarizarii electrice a membranei celulare .stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. Stim deja ca exista stimuli naturali. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. In functie de destinatia lor. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. determinand o serie de procese fizice si chimice. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului. Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. legata de istoria electroterapiei. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. In vederea declansarii unei excitatii. Ca urmare. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici. cablaje. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. Stimularea va transforma aceasta stare.Raportat la diferitele structuri celulare excitate. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. medicinii. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. timp minim necesar. tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole. numita de repaus. componente semiconductoare si circuite integrate). considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. secretia glandulara etc. relee etc) si active (tuburi electronice. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. In practica medicala. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. Termoterapie si Hidrotermoterapie.

in timp ce interiorul este negativ). Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. Este un semn de degenerare a nervului afectat. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. Ulterior. se observa urmatoarele. Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. au mare importanta: densitatea curentului. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. In practica medicala. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus. In acesata situatie. cu ocazia electrodiagnosticului. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite. ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului. de dimensiuni mici. se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. . Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune.(exteriorul membranei este pozitiv. excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. Daca insa. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. respectiv de muschi denervat. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. cunoscute sub denumirea de electrotonus.Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. Excitabilitatea nervului este redusa. ordinea contractiilor se inverseaza. • Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod. anelectronus. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. Astfel. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). La anod. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor. Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. excitarea nu mai are loc. substratul oboseste.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara. cat si. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. Daca electrodul activ. Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica.

intr-un timp nedefinit.Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice. Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. axonul si colateralele sale. aparatura utilizata. la grupurile musculare flexoare. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. numite electroni. Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii. excitabilitate crescuta. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. la nivelul sinapsei neuromusculare. la nivelul musculaturii membrelor superioare. cu valoarea reobazei. modalitati de aplicare. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic. Acest timp minim. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. Cronaxie scurta. ceea ce asigura gradarea contractiei. Cu cat intensitatea este mai mare. Altfel spus. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. muschiul prezentand contractii spontane. efectele fiziologice. In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. Daca sensul de . Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. actiunile biologice. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi). galvanoionizarea: proprietati fizice. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. Anodul devine astfel electrod de excitatie. la nivelul musculaturii proximale a membrelor. se numeste timp util. ca atat timpul util este mai mic si invers. Curentul galvanic. electromiografie (faza de contractie musculara). • Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. la punctele motorii proximale ale unui muschi. de-a lungul unui conductor. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie).pragul de stimulare la catod este ridicat. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. indicatii si contraindicatii. la care un curent dreptunghiular. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. produce excitatia de inchidere a curentului. jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului).

hemiplegie. in regiunea cuprinsa intre electrozi. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi. mixedem. menstruatie. fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate. electroforeza. curentul galvanic se introduce lin. echilibrul sistemului neuroendocrin. efectele termice si de inductie electromagnetica. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. . In terapie. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. cat si la aceeasi persoana. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. priza fiind impamantata). hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. odihna. cu producere de acid la anod si de baza la catod. perspiratia insensibila momentana. sclerodermie). modificarile potentialului membranar. neurastenie. Aparatura utilizata pentru curent continuu. stres. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. Intensitatea curentului poate varia. Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta. comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. precum structurile nervoase. alcoolism. crescand sau scazand. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. modularea excitabilitatii neuromusculare. curentul continuu este constant. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. mecanice si termoelectrice. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. dispozitivul de redresare. electroosmoza. posttraumatisme craniocerebrale. momentul ingestiei alimentelor. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. cel de reglare a intensitatii. ionoforeza. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului.

arteriopatiile aterosclerotice. provocate de deplasarea ionilor. In ceea ce priveste sistemul circulator. algoneurodistrofiile membrelor. a sistemului neurovegetativ. Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. angioneuropatiile. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. . Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. precum si asupra celui circulator. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. cat si a celei musculare. Catodul (electrodul negativ). superficiale. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. antialgic. Ca o concluzie practica. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ. de activare a vascularizatiei locoregionale. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. Dupa o serie de sedinte. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus).Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. utilizat ca electrod activ. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. De asemenea. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. asupra sistemului nervos central. crioparesteziile functionale nocturne. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta.

in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. cautandu-se cauza. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata). Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. presiune. Pentru nevralgiile acute sau . Dupa cum am mai aratat. Indiferent de situatie. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. sensibilitatii si tolerantei individuale. pentru obtinerea efectelor analgetice. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. caldura. identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. electrozii terbuie sa fie lungi. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa.1 mA/cm²). precum lombosciatopatia). stadiului evolutiv al suferintei. raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. la o distanta nu prea mare. arsura. intensitatea curentului se scade la zero. Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. de diferite dimensiuni. Astfel. pumn. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. Astfel. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. la fel si durata sedintei. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare. precum genunchi. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. durata aplicatiei. analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). glezna. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare. cum este cazul articulatiilor periferice.• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ. daca sunt vizate efectele antialgice. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. a arsurilor cutanate. in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata.

Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. pentru electrozii de dimensiuni mari. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. Invers. ionogalvanizare. Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. in cazul suferintelor discale lombosacrate. relaxanta si i se va explica procedura in sine. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0. are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. Solutia se va prepara in apa distilata.hiperestezii (trigemen. intensitatea fiind scazuta. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. In situatia afectiunilor acute. cervicobrahiale. ionoterapie. scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand. densitatea fiind mai redusa. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor . In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament. el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. Odata ajuns in organism. la nivelul caruia s-au format.Indiferent de denumire (iontoforeza. aplicati facial sau transorbital. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. Pentru aplicatiile din zona cervicala. Ulterior. Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. va trebui sa se creasca timpul de tratament. Pentru a avea eficienta. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). durata sedintei trebuie scazuta. confortabila. Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici.1 mA/cm². cu o perna sub abdomen. durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute. Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ. datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). lombosciatica etc). ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. El va fi posturat in decubit ventral.

va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. aparatura utilizata. • • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. litiul. efectele fiziologice. epicondilite. furunculoze. Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. maladia Dupuytren. aparatura utilizata. al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. iod. bursite. iridociclite. modalitati si tehnici de aplicare. mialgiile de diferite cauze. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. actiunile biologice. cicatrici cheloide hipertrofice. La anod se aplica metale. insomnii. morfina. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. corticoizi. afectiuni ale organelor de simt. nevralgia de trigemen. sclerite). distonii neurocirculatorii). actiunile biologice. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. sclerodermie. modulator neurovegetativ. Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. de la nivelul dermatomioamelor). tendinite. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii. eczeme. guta. zincul. Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. magneziul. Dupa cum s-a mai aratat. potasiul. novocaina. Din cele aratate. pareze. sindroame migrenoase. indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. fierul sau radicali de metale. limfangite). sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. degeraturi. spasmofilie. reumatism abarticular. Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. cat si stadiile cronice de boala. trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. nevralgiile). nevrite. • Oftalmologia (conjunctivite. intreruperea . inclusiv poliartrita reumatoida artoze. indicatii si contraindicatii. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. si anume: analgezic.sebacee si a acelor sudoripare. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. sechele posttraumatice). cutiviscerala. acetilcolina. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. Proprietati fizice. fistule. vasomotor. calciul. galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. fiind indicate in sindroamele neurastenice. prurit idiopatic. modalitati de aplicare. in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. erizipel. Reumatologia (artrite. tenosinovite. pornind de la principiile sale de actiune. trombolebita. hematoame superficiale. paralizii. precum sodiul. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. seboree ulcerele atone). Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice.

precum tesutul muscular si fibrele nervoase. triunghiulare. cu efect excitator. stari posttraumatice (contuzii. durata impulsului si a pauzei. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . sunt urmate de contractii tetanizante. frecventa de aparitie. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. ritmicitate si durata).curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum). Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. fibrele nervoase motorii. Suplimentar. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. capabili sa produca o contractie prelungita. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. de catre impulsurile electrice. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. In acest mod. Ca urmare a formei lor. tulburari ale sensibilitatii cutanate. curentii dreptunghiulari. curentii modulati. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. entorse). Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). modulatia impulsurilor (in amplitudine. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. utilizate in scop terapeutic. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Prin aceasta. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. impulsurile pot fi dreptunghiulare. exponentiale. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. cat si efectele trofice. amplitudinea impulsului. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. trapezoidale. curentii faradici si neofardici.

Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. in special exponentiale. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. electrodul negativ fiind situat distal. precum si a fibrelor nervoase senzitive.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. in panta. previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). incontinenta sfincteriana). tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. Se va realiza astfel. Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). dupa o intrerupere a cailor nervoase. postpartum. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale. musculatura total sau partial denervata. bazat pe procesul de invatare si memorizare. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. care se pot repeta. in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. in serii de 8-12 sedinte pe serie. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. La aplicatiile de curent neofaradic. • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. Curentii triunghiulari. Pentru a fi incununata cu succes. spasmele musculre. constipatie cronica. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. la jonctiunea . pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. progresiv. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. Ea devine astfel. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii. terapia trebuie instituita precoce. prin fenomenul de feedback senzitivo-motor. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. picior plat. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. Frecventa utilizata este scazuta. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice. care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. cifoze. cu fronturi de crestere liniare. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. datorita capacitatii lor de acomodare.

Cu cat procesul de denervare este mai accentuat.tendomusculara). hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. . intre ele realizandu-se un decalaj in timp. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. antagonistii musculaturii spastice. durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. de obicei antagoniste. care se repeta in cursul unei zile. Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. aplicand doua circuite electrice de excitatie. electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic). de obicei hipotoni. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. prin care se obtine un efect de relaxare. Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. masaj locoregional. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. precum termoterapie. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. Se recomanda 7-14 zile de tratament. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. Se recomanda sedinte zilnice. Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. pe o durata de 12-18 sedinte. fara senzatie cutanata neplacuta. Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. Concomitent. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii. precum si durata impulsurilor. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. boala Parkinson. isi amelioreaza tonusul. cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. pe baza inervatiei reciproce. Concret. leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice).

rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). cu durata mare si frecventa scazuta. S-a observat insa. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. superior. efectuate la inceput zilnic. . la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. stimularea fibrelor cu diametru mare. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. In acest mod. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. in cure de 20-25 sedinte. Astfel. rapid conducatoare.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. un camp electric negativ. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. in cadrul unui proces de control axonal. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. conform careia. A-alfa. cu perceptia durerii. nespecifice pentru durere. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. produce la nivel medular. ca durerea ar putea fi mai curand. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). intrucat. Trabert. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). frecventa sau context patologic. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. Efectele analgezice constatate. • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. atat de influxuri venite de la periferie. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor. • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. electropunctura. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS.

domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. Din punct de vedere subiectiv. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. mai mare. actionand ca un masaj intens de profunzime. dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. actionand ca un masaj tisular electric profund. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. postoperatorii. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . • Aplicatii mioenergetice.Curentii diadinamici (CDD). Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. efect decongestiv. catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. • Gangliotrope. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular. crescand tonusul muscular. • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. de asemenea. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Se utilizeaza electrozi mici. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. aplicatia produce si analgezie secundara. realizand electrogimnastica musculara. cu anodul proximal si catodul distal). • Paravertebrale. Efectele si implicit. Ca atare. • Transversale. hiperemiante-biotrofice. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. • Longitudinale. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. de dimensiuni egale. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. Dupa cateva minute. produce senzatia de vibratii. Din motivele prezentate. Efectele analgezice. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. Mai prezinta. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic.

 boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. boala varicoasa. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. • Ritmul sedintelor poate fi zilnic. migrene. colecistului. cailor respiratorii in astmul bronsic. artrite. Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant. redori articulare. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. dinamogen. status postarsuri sau postdegeraturi. epicondilite). algoneurodistrofie. 10 sedinte pe cura. DVL faza II. artroze dureroase. lombosciatica. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. rupturilor ligamentare sau meniscale). se face in scop excitator. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. intinderi musculare. Status posttraumatic (contuzii. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. pe punctul de durere maxima). timp de 6-10 sedinte.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare.  reumatism abarticular. tendinite. entorse. Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. acrocianoza. contuzii. vasculotrop. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. • • Reumatismul abarticular (PSH. mialgii. indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. PSH. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. cu efecte analgezice si hiperemiante. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. colonului. . arterioapatie periferica obliteranta. amplasarea si polaritatea acestora. luxatii recente. Se recomanda aplicatiile zilnice. Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic.

Polaritatea electrozilor nu are importanta. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. • Sindroamele dureroase de origine talamica. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. Sarcina in primul trimestru. precum si durata acestui efect. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros. • Durerile din anurii si neoplazii. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. in vecinatatea lui. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. inflamatorii si abarticular. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. duratei si amplitudinii impulsurilor. cat si dimensiuni.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. Cicatricile. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei. • Dozarea intensitatii. de diverse cauze. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist. aderentele dureroase postoperatorii. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. in concordanta cu patologia tratata. nevralgiile postherpetice. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . durerile fantoma post amputatie de membre. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. Hipersensibilitatea la curent. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. • • • • Starile dureroase posttraumatice. Sindromul algic post anestezie.

Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). pierderea sensibilitatii cutanate. sterilete. sarcina. neoplasmul. aparatura si tehnici utilizate.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. cu aparitia depolarizarii reactive. trombozele venoase superficiale si profunde. cicatricile si aderentele musculare. Sunt curenti alternativi sinusoidali. uterul gravid. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. . Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). leziunile dermatologice. pana la senzatia de usoare furnicaturi. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. in marea lor majoritate. desi este doar un tratament simptomatic. Este o metoda fiziologica. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. usor de aplicat. In functie de stare initiala. psihonevrozele. indicatii si contraindicatii. chiar si concomitent. efectele fiziologice. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. Se vor evita starile hemoragice locale. schizofrenia. facand parte din metodele reflexoterapice. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. concomitent sau succesiv. Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. perioada de menstruatie. zonele de edem localizat. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. endoproteze. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior. care pot trata simultan mai multe puncte. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. depresia. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. Se aplica mai multi electrozi.contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. modalitati de aplicare. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. la fel si intensitatea este reglabila. netraumatizanta. se pot stimula mai multe puncte. infectiile localizate. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. pana la reducerea durerii si contracturii musculare.

Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. Modalitati si tehnici de aplicare. Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. Astfel. tetanice. evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. cu cat frecventa este mai mare. La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. cu nici un curent din domeniul mediei frecvente. reversibile si bine tolerate). Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. vasodilatator si trofic. Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. permitand o penetrabilitate tisuara crescuta. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. decalate in timp. media frecventa este modulata in perioada lunga. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat. Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. Oscilatia intensitatii se produce • . • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. Apoi se trece la formele modulate. precum: efectele excitomotorii si analgezice. miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. de asemenea. cu frecventele diferite.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. • Se pot obtine contractii musculare puternice. cu frecventa de baza mare. precum cel miorelaxant si decontracturant. in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. biotrofice. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute. cu durata mare a trenurilor de impulsuri. in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. care actioneaza profund si nedureros. si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa.

• Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. biotrofice. in toate directiile din spatiu. Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide). reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine. Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. electrogimnastica musculara de profunzime etc. abdominale si pelvine. se aleg diferite tipuri de frecventa. Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). prevenind instalarea fenomenului de oboseala. ale curentilor de medie frecventa. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. care defineste interferenta. Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. In acest fel. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. activare circulatorie. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare. Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. in functie de frecventa utilizata. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. decontracturante. Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz. .cu o frecventa proprie. modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). drenaj venolimfatic. astfel incat. deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali). vasomotorii. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare).

nevrita). pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). • Actiune analgezica. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. scolioze. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. discopatii. cu producere de contractii fiziologice. entorse. hematoame).Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. cat si prin efect indirect. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. mioamelor. Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. luxatii. suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. prin actiunea asupra dermatoamelor. edeme. cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. sechele post AVC ale membrelor. artroze-artrite cu diferite localizari). obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. a lantului ganglionar simpatic. • Efectul decontracturant-miorelaxant. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. efectuate zilnic sau la doua zile. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. . celulita). sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. precum sindromul de ischemie periferica cronica. in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. contuzii de parti moi. normoinervate. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. derivand din modul de actiune. mialgii. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. angiopatie diabetica. neuropatii). • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. hiperemiant si resorbtiv. a ganglionului stelat. producand contractii musculare puternice. Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. in secundar (frecvente rapide). trombangeita obliteranta. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. valorile intensitatii pot fi crescute mai mult.

bornele aparatului si electrozii. stari disfunctionale postprostectomie etc. Lungimea de unda are mare importanta. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. pancretita cronica. indicatii si contraindicatii. Neoplasmul. modalitati de aplicare. . Starile casectice. boala ulceroasa. Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat. metroanexite. el aprtinand astfel circuitului. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. Terapia cu inalta frecventa . efecte fiziologice. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. condensatorul variabil. Aceasta. distonii functionale intestinale. si anume: frecventa foarte mare. dismenoree etc). Undele scurte. efectele fiziologice. aparatura utilizata. energia electrica se transforma in energie calorica.Afectiuni ginecologice (anexite. suferinte renourinare. propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. in special solutiile electrolitice si corpurile metalice). actiunile biologice. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). fenomenul inductiv. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. putand functiona in circuit deschis). suferinte inflamatorii ale prostatei. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine. Procesele inflamatorii purulente. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. Circuitul generator apartine aparatului. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate.undele scurte. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. diskinezie biliara. Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. gastrita. Actiuni biologice. incalzind. Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa.

analgezie. • Asupra musculaturii. Modalitati de aplicare. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. fara a produce leziuni cutanate. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. relaxand antagonistii. • Asupra circulatiei. miorelaxare. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. precum hiperemia. metodologia de aplicatie. scade tonusul muscular. distanta electrozilor fata de tegument).Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). caldura formandu-se endotisular. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. Aceasta. prin membrane trece ca un curent de deplasare. miorelaxare si activarea metabolismului. Prezinta efecte calorice de profunzime. crescand catabolismul. constantele electrice. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. analgezia. viteza de conducere nervoasa. particularitatile structurilor tisulare strabatute. • Creste capacitatea imunologica a organismului. si anume: • Asupra metabolismului. Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Totodata. activarea metabolismului. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. Efectul este de lunga durata sau remanent. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. dupa cum se va vedea mai departe. Pentru undele scurte si decametrice. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. locala. creste excitabilitatea. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica. Efectului caloric prezentat. actioneaza capacitiv. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie.

Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. procedurile de termoterapie). Efectul dureaza doar 2-3 zile. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular. Astfel. numita si rece sau atermica. • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w). Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. se va incalzi mult mai puternic. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta.corpului. fara aproduce caldura. incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. In schimb. doar a tegumentului. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. distanta acestora fata de zona de tratat. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. In comparatie cu metoda in camp condensator. Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. In metoda in camp condensator. • Doza II este slaba sau oligoterma. longitudinal. infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. de felul. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). ca atare. Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. deoarece nu produce nici o senzatie. Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. Tehnica si metologia. Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. pentru articulatii. din mediul extern (RIR. . aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. de regiunea tratata. raportat la efectele asteptate. Electrozii pot fi rigizi sau flexibili. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare.

cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). orhite.in tulburari ale circulatiei venoase periferice. durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. lombosciatalgie. acut sau cronic al bolii. producand o senzatie de caldura puternica. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal).sechele posttraumatice. La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. nevrite. periviscerite/sindrom aderential etc). Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. inafara crizei etc). Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. prostatite. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. diskinezii biliare. tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. epididimite etc).reumatism abarticular (bursite. spondilodiscartroze etc). Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala. periartrita. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. tenosinovite. • . cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. median). sechele postpleurezie netuberculoasa. la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). zilnic sau la doua zile. nevralgii intercostale.Doza IV este puternica. cercei. • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). sechele postpoliomielita etc). in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). In stadiile acute se prefera dozele slabe. In stadiile cronice se recomanda dozele calde. tendinite. pareze. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). colecistopatii cronice nelitiazice. constipatii cronice. agrafe. nevralgie cervicobrahiala. Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv. planul de sprijin). cubital. inele. sindrom colicativ renourinar. pielocistite. unele forme de astm bronsic. poliartrita reumatoida). mononeuropatii (de nerv radial. Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza. pleurite. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal.afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. forte sau hipertemica. si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. sindromul miofascial dureros etc).

aparat gipsat. amenoree. efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. Afectiuni dermatologice (furuncule. Afectiuni oftalmologice. Neoplasmul. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. sterilitati secundare. tiroidei. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. metroanexite. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. suprarenalei. fronto-etmoidale. efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. prin disiparea efectului caloric. Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. pansament). Actiuni biologice. Frecventa impulsurilor. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. stomatite. emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. inclusiv material sintetic. algii dentare. dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. Prezenta osteosintezelor metalice. aparate gipsate. precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. . Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac. maxilare. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. unele mastite etc). • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. abcese peridentare. panaritii. unele parodontopatii etc). pacemaker cardiac. parametrite cronice nespecifice. Astfel. ulcer gastrointestinal). unele otite externe. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. cu protejarea cristalinului. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. catarul oto-tubar etc). Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. acute sau cronice. granuloame. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. otitele medii cronice. materiale sintetice. pancresului etc). pansamente.• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. hidrosadenite etc). laringite. gingivite. faringite. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara.

Din cele aratate. periartrite etc). Afectiuni urogenitale (pielonefrite. 10. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Afectiuni stomatologice (stomatite. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. 2. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. colita. arteriopatii periferice etc). 6. capsulite. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. Reduce edemul tisular. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. scurtand procesul de vindecare. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. bronsite etc). Diminua spasticitatea musculaturii netede. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. 5. diverticulite etc). Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. tenosinovite. 8. 9. Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. 3. rinosinuzite etc). parodontopatii. inflamatii pelvine etc). intervine favorabil in evolutia osteomielitei. rectocolita. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. posttraumatic. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. 4. cresterea infiltratul leucocitar. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare. cistite. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. 7. tendinite. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. .

La trecerea curentului de inalta frecventa. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. arie extinsa de utilizare. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. inflamatorii si congestive locoregionale). Ele executa mici oscilatii. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. efectele termice maxime fiind de profunzime. combate in timp scurt sindromul algic. Tehnica de aplicatie. absorbtie si reflexie. Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura. cat si a tesutului muscular subiacent. pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. cilindric sau longitudinal. la nivelul tesutului muscular. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. in comparatie cu undele scurte. in caldura. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. rotund.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. Tratamentul necesita un singur electrod. Incalzirea dielectrica realizata. scurteaza timpul de refacere si vindecare. hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. cel longitudinal si cel cavitar. la grosimea tesutului . Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. arsurile.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. cicatrici cheloide etc). mult mai pertinente. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. In practica medicala de specialitate. Undele decimetrice. repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare. procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. penetrabilitatea intratisulara este mai mica. si anume: lipsa efectelor calorice locale. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. In comparatie cu undele scurte. Energia este preluata de la campul electric. Actiunea. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac.

acest parametru pare ca . Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. sindromul Raynaud etc). sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. cat si de structura omogena sau neomogena. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura. sinuzite.subcutanat. efectele fiziologice. in stadiul de acutizare. metroanexite. Afectiuni din sfera ORL (laringite. otite etc). in conditii fiziologice si patologice. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. de suprafata acestuia. Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. metodologia de aplicare. depinzand de felul si forma sursei de producere. ulcere varicoase. corespunzator unor lungimi de unda mici. • statusul posttraumatic. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. Materiale metalice de osteosinteza. Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. nevrite). intensitatea ultrasunetelor. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. definind astfel. Sarcina si perioada menstruatiei. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Terapia combinata: ultrasunet si CDD. Neoplasmul. Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. arteriopatii in primele stadii. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. penetrare mare). Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. salpingite. de la 1 W administrat la suprafata corpului. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. aparatura utilizata. actiunile biologice. la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. se forma lui. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta. contraindicate termoterapiei. prin alternarea starilor de presiune realizate. pielocistite etc). Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. indicatii si contraindicatii. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice.

Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. avand anumite dimensiuni. precum diapazonul). printre care si absorbtia. In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. in cazul reflexiei totale. se afla in legatura cu frecventa aplicata. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). La interferenta undei incidente cu cea reflectata. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. se produce unda stationara. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. fisuri in interiorul lichidului traversat. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. cu formarea unor bule de aer. toate particulele mediului fiind in miscare. Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. precum procesele de oxidare. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. lichidele se vor degazeifica. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. neintrerupta. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. reflexia si refractia. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. rupturi. cu directie verticala. cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. Mecanisme de producere. In perioadele de comprimare. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. daca sunt supuse la variatii de potential electric. Sub aspect terapeutic. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica. si anume.nu este necesar si de luat in consideratie. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. Efecte chimice. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. trapezoidala sau trinughiulara.

cu rol de sistem inhibitor al durerii. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. Actiuni biologice. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. pe zona articulatiei sacroiliace. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). prin participarea unei serii de mecanisme. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. Pentru intensitatile medii (0. miorelaxant si hiperemiant. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului. rapid conducatoare). eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc.1-0. cresterea metabolismului celular local. putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. cresterea activitatatii glicogenolitice. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. Manevra poate . fragmentarea macromoleculelor. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. Pe scurt. mielinizate. continua ascendent. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W.8 W/cm². Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. apoi sub creasta iliaca spre lateral. Efectele fiziologice. La aplicarea unor intensitati scazute (0. fata posterioara a marelui trohanter. in special din substanta cenusie mezencefalica. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. Efectul hiperemiant.5-0. prin stimularea electrica selectiva. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. petesii. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. vasodilatatie crescuta. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). paravertebral lombar. La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. hiperpermeabilizarea membranara. cat si la nivelul sistemului osos. Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. incep sa apara modificari ireversibile. activarea proceselor oxidative celulare.o forma de energie in energie ultrasonica si invers. fiind deosebit de sensibile.05-3 W/cm². ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0. pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace. prin participarea sistemului nervos vegetativ.

cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). neuroreflexa.4 W/cm²). Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. . fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. pentru tesutul cutanat se recomanda in general. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic.50. Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa. radiculare paravertebrale. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei. Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. stabilindu-se un indice ultrasonoforetic. traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. Metodologia aplicatiilor. Aplicatiile reflexe la distanta. Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula. sinusoidala etc. Traductorul poate fi manevrat sau nu. potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. doza medie (0.9-1. aplicat pe ganglionul stelat). fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. tipul actiunii (directa sau neuroreflexa). Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri. aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. pe marginea externa a muschiului marele dorsal.05-0. precum si la starea fiziologica a tegumentului. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). de forma circulara. In acest mod. Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0.2 W/cm²).8 W/cm²) si doza mare (0. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii. scade puterea de penetratie in profunzime. Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument. prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. netede si fara leziuni cutanate. varsta si starea generala a pacientilor. intensitati mici. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. miogeloze si calcificari tendinoase. natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse). forma de cuplaj. Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. Se vor executa miscari lente. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. in ritm constant.continua ascendent. metoda de manevrare a traductorului. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari). Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui. ultrasonoforeza si indirecta. spirala. Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar).

aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. sechelele posttraumatice ale partilor moi. Durata tratamentului este de 8 minute. pacientul va fi pozitionat confortabil. artroze reactivate. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. dupa cum aratam. fara presiune. tendinitele. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. bursitele. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. . asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii. in serii de 6-10 sedinte. nu transversal pe ele. se vor prefera serii de 6-15 sedinte. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). Terapia cu inalta frecventa. tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani.traductorul va fi manevrat lent. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ. in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). printre care ultrasonoterapia. schimband sensul de miscare la zonele de insertie. analgezic. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie. in directia fibrelor tendomusculare. prezinta domenii de actiune diferite. artritele. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). meloterapia. Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. Sunt preferate miscarile lente. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. aerosoloterapia. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. precum ultrasunetele. prin miscari sinusoidale.

in orice stadiu si orice localizare. plagi atone. constipatie cronica. ficatului. cord. fragilitatea capilara. distrofia musculara progresiva (Erb). • • • • • • • Stare generala alterata. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. entorse. sclerodermia progresiva etc). boala cardiaca ischemica. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. splinei. hematoame. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. Afectiuni ginecologice. hemiplegii spastice. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. nevroamele postamputatie. scleroza multipla. miozita. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. fibrozite. Tumori in toate stadiile evolutive. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. Afectiunile venoase periferice. scolioze. sindromul algoneurodistrofic etc). bola Raynaud etc). sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. contuzii. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. • • • • sechele nevralgice post herpes zoster. Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. precum posturi algice vicioase. marile vase. PSH. ulcere trofice ale membrelor etc). sindrom Parkinson etc). • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. Reumatismul articular acut. pre si postoperator. Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. luxatii. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. . Insuficienta cardiocirculatorie. dermatomiozite. la nivelul glandelor sexuale. casexie. Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. ulcer gastroduodenel. Stari febrile acute. indiferent de cauza. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. la nivelul maduvei spinarii.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. tendinite. Tuberculoza activa. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. tulburarile de ritm cardiac. uterului gravid. dischinezii biliare). plamani. deformari ale piciorului). epocondilite.

Pentru a produce o excitatie. agentul termic. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta. corespunzatoare procesului de depolarizare. Astfel. se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. Atat pe perioada depolarizarii. prin aplicarea curentului electric. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. de natura fizica. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. frictiunea. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. Dupa un timp. Dintre acestia. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale. numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. Daca. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare. de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. diferitele substante chimice sub forma de solutii. excitarea nu se mai produce. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. reactia de raspuns este mai puternica. primare. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. sunt stimulate mai multe celule musculare. cea de repolarizare. viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. In acest context se . stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. urmat de excitatie.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. In procesul stimularii electrice. Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. determinate de sensul de scurgere a curentului. se instaleaza fenomenul de oboseala. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. numite electrotonus. secretie glandulara etc). Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. sunetul. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil. radiatia luminoasa. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). conform asa zisei legi “totul sau nimic”. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. actionand asemanator stimulilor naturali. unitatea de suprafata stimulata. au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. Stimulii pot fi naturali. agentii electrici. prin aplicarea agentului electric. durata de actiune. La o stimulare artificiala. Stimulii mai pot fi artificiali. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. aparand depolarizarea locoregionala. chimica si electrica. numita excitabilitate.

de cauza neurologica centrala si periferica. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. modificari de excitabilitate neuro-musculara. modificari de potential membranar. produse in interiorul organismului. Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. de-a lungul unui conductor. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. un alt element il reprezinta cronaxia. De asemenea. Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. In conditii patologice. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. efecte termice etc. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). intr-un timp nedefinit. care reprezinta sinapsa neuromusculara. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. cat si la aceeasi persoana. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare. de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. cu producere de acid la anod si de baza la catod. intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Efectele polare sunt consecinta electrolizei. realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata.defineste reobaza. In situatie fiziologica. electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. generate de trecerea curentului electric. electroosmoza. prin care poate trece un curent electric continuu. precum ionoforeza. a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman. stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. situatie in care. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. Curentul continuu. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic. Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta.

Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. triunghiulara. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. • Sistemului nervos vegetativ. producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. de catre impulsurile electrice. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. In acest mod. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. • Sistemului circulator. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. precum si asupra celui circulator. La randul lor. superficiale. curentii modulati. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. diadinamici). Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. precum curentii faradici. durata impulsului si a pauzei. neofaradici. curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. cu efect excitator. trapezoidala. deoarece catodul (electrodul negativ). Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. • Sistemului nervos central. ritmicitate si durata). provocate de deplasarea ionilor. sinusoidala si forme derivate. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului.cu intensitatea curentului. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. sunt urmate de contractii tetanizante. cat si a celei musculare. modulatia lor (in amplitudine. Dupa o serie de sedinte. utilizat ca electrod activ. • Fibrelor vegetative vasomotorii. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. ducand la o hiperemie locala. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut). amplitudinea impulsurilor. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. . curentii faradici si neofardici. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. utilizate in scop terapeutic. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. • Fibrelor nervoase motorii.

Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. isi amelioreaza tonusul. antagonistii musculaturii spastice. cu durata mare si frecventa scazuta. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. prin care se obtine un efect de relaxare. rapid conducatoare. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. aplicand doua circuite electrice de excitatie. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). atat de influxuri venite de la periferie. pe baza inervatiei reciproce. S-a observat insa. stimularea fibrelor cu diametru mare. intrucat. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. de obicei antagoniste. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. un camp electric negativ. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. A-alfa. de obicei hipotoni. ca durerea ar putea fi mai curand. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Efectele analgezice constatate. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular.• • • • Suplimentar. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. intre ele realizanduse un decalaj in timp. in cadrul unui proces de control axonal. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. progresiv. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. Concomitent. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. datorita capacitatii lor de acomodare. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Astfel. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. cat si efectele trofice. nespecifice pentru durere. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. produce la nivel medular. fibrele nervoase motorii. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. conform careia. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular).

cu aparitia depolarizarii reactive. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. reversibile si bine tolerate. frecventa sau context patologic. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare.inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. o serie de efecte derivate din cele prezentate. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. stimularea musculaturii netede hipotone. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. rapid conducatoare). precum cele decontracturante-miorelaxante. In acest mod. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. • Se pot obtine contractii musculare puternice. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. si anume: stimularea musculaturii scheletice. tetanice. cu perceptia durerii. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). actiune analgezica. de asemenea. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. electropunctura. chiar si concomitent. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. superior. In continuare. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. producand contractii musculare puternice. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie.

activarea metabolismului. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. stimuleaza si procesele anabolice tisulare. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. particularitatile structurilor tisulare strabatute. Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. • . Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. pansament). metodologia de aplicatie. energia electrica se transforma in energie calorica. aparat gipsat. transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. Prezinta efecte calorice de profunzime. Prin aceasta. incalzind. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului.Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. fenomenul inductiv. inclusiv material sintetic. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. in special solutiile electrolitice). prin disiparea efectului caloric. analgezia. ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. actioneaza capacitiv. si anume: fenomenul capacitiv. putand functiona in circuit deschis. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). precum hiperemia. miorelaxare. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. fara a produce leziuni cutanate. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. distanta electrozilor fata de tegument). refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. constantele electrice. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos.

in caldura. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. putand fi usor localizate si orientate selectiv. reflexia si refractia. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. efectele termice maxime fiind de profunzime. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. Ele executa mici oscilatii. de la 1 W administrat la suprafata corpului. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. in conformitate cu principiul. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. printre care si absorbtia. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. de suprafata acestuia si se forma lui. corespunzator unor lungimi de unda mici. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. Astfel. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. depinzand de felul si forma sursei de producere. frecventa crescuta. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. la nivelul tesutului muscular. prin alternarea starilor de presiune realizate. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. La trecerea curentului de inalta frecventa. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. in comparatie cu undele scurte. penetrare mare. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. Incalzirea dielectrica realizata. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare. cat si de omogenitatea structurii acestuia. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. • Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. definind intensitatea ultrasunetelor. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. Din cele aratate. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. de 2-3 cm. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. Energia produsa este preluata de la campul electric. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec.

hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul). cresterea metabolismului celular local. La aplicarea unor intensitati scazute (0. cu directie verticala. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. reducere. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. fragmentarea macromoleculelor. Pe scurt. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici.propagare. cresterea activitatatii glicogenolitice. Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare.1-0. fenomenul este mult diminuat. rupturi. Sub aspect terapeutic. cu efecte distructive. si anume. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). petesii. In practica terapeutica. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. miorelaxant si hiperemiant. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie. termic.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. activarea proceselor oxidative celulare.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. fiind deosebit de sensibile. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. cat si la nivelul sistemului osos.5-0. La cele prezentate se . se produce unda stationara. vasodilatatie crescuta. Pentru intensitatile medii (0. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati. mielinizate. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa. de cavitatie. de difuziune si chimic. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. toate particulele mediului fiind in miscare. in cazul reflexiei totale. valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat. incep sa apara modificari ireversibile. rapid conducatoare). formandu-se bule de aer. magnetic si piezoelectric. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. hiperpermeabilizarea membranara.8 W/cm². prin stimularea electrica selectiva. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. prin participarea unei serii de mecanisme. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. fisuri in interiorul lichidului traversat. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. goluri.

Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. cu rol de sistem inhibitor al durerii. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. pareza detrusorului vezical etc). datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. exudate etc). Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. lombocruralgie etc). sufuziuni. de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare). are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. nevralgii dentare. pareze faciale. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. nevralgia occipitala Arnold. vasomotor. Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). nevralgie trigeminala. si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. implicit in fizioterapie. in special din substanta cenusie mezencefalica. in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. pareze sfincteriene. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. paralizii (paralizia flasca a membrelor. meralgia parestezica. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. prin participarea sistemului nervos vegetativ.  Pareze. nevralgie intercostala. biotrofic. . ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. Efectul hiperemiant. Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme. sedativ. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata.

musculatura partial sau total denervata. supuratiile. periartite-periartroze. musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente. eczeme. tenosinovite. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. . epidermofitie. neuromialgii. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti. neoplasmul cutanat.  Sechele posttraumatice. tendinite. bursite. algoneurodistrofia).• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. tuberculoza cutanata. furunculoza. de electrostimulare sunt paraliziile spastice. se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii. degeraturile.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale. hematoame tegumentare superficiale. epicondilite. neofaradici. precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie.  Flebitele in faza subacuta si cronica. din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire. hipertricoza. Ca indicatii derivate din efectele analgetice. seboree accentuata. herpes cornean. de diferite cauze. ulcere atone etc). spondilita ankilozanta etc). Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. etc). cicatrici cheloide hipertrofice. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari. entorse). Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. unele manifestari cutanate ale bolilor alergice. ulcere corneene. sclerite. reumatism abarticular (mialgii. conjunctivite. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. deja prezentat. prevenirea aderentelor intermusculare. artrozeartrite cu diferite localizari. spasmele musculare. Actiunea. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. eczeme. Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat. precum solutiile de continuitate. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. acrocianoza. Afectiuni ale aparatului locomotor. arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii). poliartrita reumatiode.  Boala hipertensiva din stadiul neurogen. erizipel cronic. intramusculare si peritendinoase. si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. modulati. fistule tegumentare. tulburarile de sensibilitate cutanata. piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. • Afectiuni dermatologice (acnee. nevrite). irite. slerodermie. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. statusul posttraumatic (contuzie. Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii. distonii neurovegetative. hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate.

spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). redori articulare. • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. producand si analgezie secundara. • PS (perioada scurta) are efect excitator. contuzii. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. atonia vezicala postoperatorie. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. entorse. cu exceptia paraplegiilor spastice. • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. aplicati prin doua circuite de excitatie. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. cu redori articulare dureroase si persistente. contractiile uterine primare slabe la nastere.Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. luxatii recente. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. Trabert. sunt: constipatia cronica atonica. • Hemipareze spastice post AVC. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila). Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. hiperemiante-biotrofice. rupturilor ligamentare sau meniscale). efect decongestiv. • Parkinson. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. realizand electrogimnastica musculara. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. Efectele si implicit. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. intinderi musculare. de asemenea. . crescand tonusul muscular. cat si efect vasoconstrictor. postoperatorii.

artroze dureroase. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. epicondilite). tendinite. boala varicoasa. artrite. cailor respiratorii in astmul bronsic. acrocianoza. PSH. arterioapatie periferica obliteranta. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. • Status posttraumatic. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. nevralgiile postherpetice. algoneurodistrofie. Sarcina in primul trimestru. DVL faza II. • • • • Starile dureroase posttraumatice. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. mialgii. Hipersensibilitatea la curent. indiferent de localizare. migrene. cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. • Reumatismul abarticular (PSH. status postarsuri sau postdegeraturi. Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. durerile fantoma post amputatie de membre. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. inflamatorii si abarticular. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. colonului. precum si durata acestui efect. Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. aderentele dureroase postoperatorii. de diverse cauze. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. Cicatricile. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). Sindroamele dureroase de origine talamica. Sindromul algic post anestezie. . lombosciatica. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. colecistului. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica.  Reumatism abarticular. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. • Durerile din anurii si neoplazii. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa.

• Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. trombangeita obliteranta. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. pe structura neurovegetativa a vasului. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. mioamelor. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. depresia. reversibile si bine tolerate (frecvente mici).  Pancretita cronica. derivand din modul de actiune. contuzii de parti moi. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. nevrita). edeme. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. in marea lor majoritate. schizofrenia. precum sindromul de ischemie periferica cronica. a ganglionului stelat. pe calea gimnasticii musculare. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. neoplasmul. prin actiunea asupra dermatoamelor. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple.Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. normoinervate. cat si prin efect indirect. sustinute prin efect direct. scolioze. • Efectul decontracturant-miorelaxant. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. diskinezie biliara. in secundar (frecvente rapide). discopatii. artroze-artrite cu diferite localizari). producand contractii musculare puternice. hematoame). efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. facand parte din metodele reflexoterapice. fiind datorata efectului excitomotor muscular. entorse. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. luxatii.  Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. • Actiune analgezica.  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. mialgii. angiopatie diabetica. asupra vasului si indirect. • • Sechele post AVC ale membrelor. celulita). Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. sarcina. psihonevrozele. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta. . a lantului ganglionar simpatic. hiperemiant si resorbtiv. neuropatii). cu producere de contractii fiziologice. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice.

• • • Creste excitabilitatea.  Suferinte renourinare. • Asupra circulatiei. si anume: • Asupra metabolismului. mononeuropatii (de nerv radial. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). nevrite. Starile casectice.  Reumatism abarticular (bursite. poliartrita reumatoida). Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. tenosinovite. sechele postpoliomielita etc). prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). • • • • Neoplasmul. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza. boala ulceroasa. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii. relaxand antagonistii. • Asupra musculaturii. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. sindromul miofascial dureros etc). viteza de conducere nervoasa. locala. . cubital. nevralgii intercostale.  Suferinte inflamatorii ale prostatei. periartrita. median).  Distonii functionale intestinale. pareze. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. Procesele inflamatorii purulente. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac.  Sechele posttraumatice. lombosciatalgie.  Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. In privinta aplicatiei cu unde scurte. nevralgie cervicobrahiala. spondilodiscartroze etc). tendinite. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. Gastrita. scade tonusul muscular.  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). stari disfunctionale etc.

catarul oto-tubar etc). maxilare. In ceea ce priveste undele scurte. otitele medii cronice. • Afectiuni ginecologice (anexite. granuloame. • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. sterilitati secundare. • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. unele mastite etc). abcese peridentare. Neoplasmul.  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. amenoree. • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. • Afectiuni oftalmologice. pielocistite. astfel incat. pacemaker cardiac. durata mare a pauzei. faringite. laringite. gingivite. . • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. cu protejarea cristalinului. Afectiuni dermatologice (furuncule. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. unele otite externe. hidrosadenite etc). ulcer gastrointestinal). Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). sechele postpleurezie netuberculoasa. pleurite. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. tiroidei. stomatite. metroanexite. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. acute sau cronice. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). constipatii cronice. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. sindrom colicativ renourinar. periviscerite/sindrom aderential etc). unele forme de astm bronsic. panaritii. algii dentare. unele parodontopatii etc). fronto-etmoidale. posttraumatic. inafara crizei etc). epididimite etc). Prezenta osteosintezelor metalice. prostatite. diskinezii biliare. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. pancresului etc). parametrite cronice nespecifice. efectele biologice au o durata mai mare. colecistopatii cronice nelitiazice. insumate si fara risc hipertermic local. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie. suprarenalei. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. orhite. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi.

Terapia cu inalta frecventa. • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. rinosinuzite etc). Statusul posttraumatic. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. In acest context. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. procese inflamatorii dento-oromaxilare. scurtand procesul de vindecare. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. rectocolita. arsurile. bronsite etc). Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase. nevrite). Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. . cistite. inflamatii pelvine etc). In lumina celor aratate. precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse. ulcere varicoase. Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. cu valori mari ale frecventelor utilizate. arteriopatii in primele stadii. Reduce edemul tisular. tenosinovite. Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. colita. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. tendinite. diverticulite etc). sindromul Raynaud etc).• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). periartrite etc). indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Afectiuni stomatologice (stomatite. Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. • Diminua spasticitatea musculaturii netede. arteriopatii periferice etc). capsulite. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. cicatrici cheloide etc). Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. in stadiul de acutizare. parodontopatii.

printre care ultrasonoterapia. ulcere trofice ale membrelor). • • Sarcina si menstruatia. miozita. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. PSH. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice. plagi atone. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. analgezic. Terapia cu inalta frecventa. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. sclerodermia progresiva etc). scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). pielocistite etc). • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. in conditii fiziologice si patologice. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. Neoplasmul. epocondilite. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. . dupa cum aratam. Materiale metalice de osteosinteza. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. sinuzite. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. salpingite. hematoame. metroanexite. scolioze. prezinta domenii de actiune diferite. aerosoloterapia. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). dermatomiozite.  Sechele nevralgice post herpes zoster. meloterapia. tendinite. precum ultrasunetele. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. otite etc). deformari ale piciorului.  Neurinoamele postamputatie.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. precum posturi algice vicioase. Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. entorse. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. sindromul algoneurodistrofic etc). fibrozite. luxatii.Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. contraindicate termoterapiei. contuzii.

la nivelul glandelor sexuale. tulburarile de ritm cardiac. In ceea ce priveste vectorul aplicat. sindrom Parkinson). boala cardiaca ischemica.5-7 cm). Distrofia musculara progresiva (Erb). • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. indiferent de cauza. splinei. namolul. scleroza multipla. bola Raynaud etc). fragilitatea capilara. aerul. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. nisipul. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. care prezinta efect caloric pana la 3. • Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). la nivelul maduvei spinarii. agent sau vector termic. Afectiunile venoase periferice. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese. procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia). pre si postoperator. lumina. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. uterului gravid. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. hemiplegii spastice. Prezentare. • • • • • • • Stare generala alterata. Reumatismul articular acut. in orice stadiu si orice localizare. Tumori in toate stadiile evolutive. dusuri etc. care utilizeaza apa drept vehicul. casexie. ficatului. In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. bai. Stari febrile acute. • Afectiuni ginecologice. . si anume parafina. Tuberculoza activa. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. Insuficienta cardiocirculatorie. cord. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. plamani.  Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. impachetari. marile vase. clasificari.

baile de lumina. aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. de exemplu). impachetari generale. In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. • Proceduri ascendente. cataplasmele. stimularea circulatiei locoregionale. cu temperaturi de peste 40°C. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura. sau respiratorii. • Proceduri generale. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa. si anume impachetari. pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. Reguli de aplicare a termoterapiei. lampile de lumina. • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. asa numita termoterapie de conversie. precum baia sau dusul. incluzand aplicatiile de parafina. aplicatii partiale de parafina. cu rolul de calire a organismului. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. cum sunt RIR. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. fundamentate experimental si stiintific. • Proceduri alternante. care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. Baia contrastanta este utila. • • . partiale sau generale. aplicate pe suprafete limitate ale corpului. impachetarile. afectiunile cardiovasculare. in principal. • Proceduri calde. cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. sauna. precum baia generala. cu aplicatii alternative de cald si rece. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. cu temperaturi de pana la 32°C. • Proceduri partiale. dusuri reci. aplicatiile de comprese). curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. afuziuni generale. Procedurile sunt multiple. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. bai partiale. reprezentate de baile calde. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. vizand. de namol sau nisip. cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. in cadrul unei singure proceduri. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. neoplazia etc. izvoare calde. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. bai alternante. si anume compresele.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale. bolile infecto-contagioase intercurente. pot fi locale. endocrinometabolice. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. aplicate pe toata suprafata corpului. baile sau afuziunile locale. cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. baie de namol). Proceduri reci. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie. baile hiperterme.

in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. prin cresterea debitului circulator. dupa cum aratam. Vasculoactiv-hiperemic. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie. topografie cutanata etc. cat si la nivelul intregului organism. antiinflamator-resorbtiv. durata a procedurii. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc. in special la nivelul aparatului locomotor. Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. Eforturile fizice exagerate. recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. deci locoregional. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. Numarul de aplicatii zilnice. pentru prevenirea accidentelor. intensitate. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate. Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. perioadele de stress sau insomnie. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. cresterea elasticitatii . aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. modificarea frecventei cardiace. • • • Analgezic. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual.

inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. hidrofoarele. torace posterior. In functie de temperatura. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata. Efectele urmarite sunt: antispastic.• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. de 12-16°C. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. de 5-6 ori. abdomen. perierile. alternante. timp de 2-3 minute. pentru a li se mentine temperatura constanta. afuziunile. analgezic. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. impachetarile. cu o durata de 30 secunde-1 minut. stimulante si cu aburi. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. Leziunile tegumentare. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. se aplica acoperite. Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). antiinflamator. stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. hiperemiant. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. udata cu apa la temperatura camerei. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. • • • • • Hemoragia acuta. Discraziile sanguine. secundar). Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile. dusurile. compresele sunt reci. cataplasmele. antialgic. regiunea peri si subombilicala. una mai mica. Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). aplicatia variind intre 20-60 minute. stoarsa. frictiunile. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). baile. calde. cealalta compresa este uscata si . sa nu jeneze circulatia locoregionala. membre superioare si inferioare. Efectele urmarite sunt: antitermic. sunt: • Sindromul inflamator acut. Tulburarile de sensibilitate. urmata de o compresa rece. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. de dimensiuni variate. cat si indirect. antihemoragic. spalarile. antispastic. Sindromul ischemic acut. Ca reguli generale. • Neoplaziile. regiunea cervicala. de 40-50°C. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. regasite si in literatura de specialitate. prin modularea circulatiei. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece.

gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. prin amestecare cu apa calda. faza durand 15-20 minute. prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. nevralgiile. sare. sulfatul de magneziu. antispasticitate. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. fiind utile si in suferintele cronice. surmenaj. analgezie. nisip. nalba. orz. Compresele cu diferite substante. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. pentru a impiedica racirea. depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. faina de grau. . degenerative sau inflamatorii. de 60-90 minute. de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie.se aplica peste prima. suferintele colicative abdominale. resorbtie. dus. celor astenici. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. Acestea pot fi umede sau uscate. se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. seminte de in. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. spalare). peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. solutie burov. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice. Durata procedurii este de 20-60 minute. contracturile musculare. Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. celor cu tulburari de termoreglare. menta. a unor substante organice sau anorganice. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). antispastic. in parafina. hrean. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale. la 60-70°C. porumb. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. de 20-50 minute. • Cele prelungite. ovaz. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. afectiunile tesutului moale. sunt indicate in nevroze. in scop terapeutic. mustar. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. de secara. depresivi. Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. tarate. uscata. stari anxioase. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. nisip sau namol. cu efect tonic asupra organismului). peste aceasta aplicandu-se o a treia textila. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. aflate la temperaturi diferite. bine stoarsa. obezi. prin efectul antitermic. musetel. un aspect pastos. de porumb. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. cum ar fi alcoolul. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. actioneaza prin factorul chimic aplicat. • Cele de durata medie. analgezic. calde sau reci.

Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. cat si la factorul mecanic). Procedura se efectueaza prin spalarea . cat si cel mecanic. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. a metabolismului. tulburari ale circulatiei periferice. bolile cronice decompensate. starile casectice. sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. sindromul fibromialgic. continuandu-se cu piciorul si glezna.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare. tulburarile de termoreglare. starile si bolile febrile. reprezinta o procedura hiperterma. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. apoi cu membrele superioare stang si drept. la 18-20°C. boli de piele. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. obezitate. Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. altfel spus. asociind si apa. starile debile sau casectizante. au efect stimulant asupra sistemului nervos. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica. initial se produce o reactie de vasoconstrictie. Se continua cu membrul inferior drept. abdomenul. atat factorul termic. ateroscleroza. si toracele posterior. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. avand si actiune sedativa generala. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. se indica in hipotiroidie. boala varicoasa. afectiunile cronice decompensate. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. excitatie a sistemului nervos. obezitate. celor cu suferinte cronice decompensate. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare. dar mai blande. stari depresive. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. starile febrile. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. apoi unul inmuiat in apa rece. regiunea cervicala. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. cu reglarea tulburarilor de somn. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. hiperuricemie. tulburari ale functiei tiroidiene. astenie. aterosceroza. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. apoi cu coapsa stanga. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. Perierile umede sunt proceduri alternante. la 1820°C. bolile reumatismale cronice. centura scapulara. incepandu-se cu gamba stanga. HTA. sindromul asteno-depresiv. In urma aplicatiei complete. si cele miofasciale. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. HTA. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. la 38-40°C. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. hipotiroidismul. partiale sau complete. Se clasifica in functie de temperatura in reci. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. cu o textila groasa uscata. afectiunile febrile. patura. ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). in bolile dermatologice. urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. intoxicatii cronice. dureaza 90 minute. obezitatea.

surmenaj. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. ateroscleroza. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. Alternanta se repeta de cateva ori. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. pentru 10-15 minute. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica. Se indica in sechelele posttraumatice. hipesensibilitatea cutanata. calirea organismului. alternant. metroragiile. cu aburi sau cu aer cald. Dusul rece (temperatura 15-20°C. statusul post aplicatii termice intense. 10-15 secunde)-rece (18-20°C. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. ale aparatului locomotor. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. relaxanta. bai reci si racoroase. hipotoniile musculare. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei. Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. constipatie. atrofiile musculare. imersia se face lent. in cursul diminetii. tromboflebita. constipatii. de tonifiere musculara. oboseala. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. obezitate. de la o anumita distanta. nevralgii. a metabolismului si de calire a organismului. dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. foarte aproape de tegument. aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite. fiind util in neurastenii. cel termic si cel mecanic. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. Cei doi factori. Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. Indicatiile se refera la starile de convalescenta. dusul masaj si dusul subacval. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. de activare circulatorie si de crestere metabolica. concomitent cu manevre de masaj obisnuite. nevroze. stare de stress.5-2 atmosfere.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. tulburarile circulatorii periferice. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. cald. fara presiune asupra corpului. hipotiroidism. se impart in rece. fragilitatea vasculara. HTA. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. suferintele tesuturilor moi. circulatiei si termoreglarii. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. bai peste temperatura de . cu o durata de 10-15 secunde). Baile pot fi generale sau partiale. hipotiroidism. cu o temperatura de 38-40°C. tulburari ale circulatiei periferice. afectiunile posttraumatice. de la o distanta de 20-30 cm. 5-10 secunde). putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. Baile sunt proceduri solicitante. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). pana la aparitia reactiei dermovasculare. Dusul scotian este indicat in obezitate. tulburari de termoreglare. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica.

tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. La randul lor. asociindu-se si alte proceduri. • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. plante medicinale. baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). se aplica sub forma de bai simple. a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. bai cu valuri (28-32°C). obezitatea. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). durata fiind de 5-30 minute. calda. astm bronsic. Baile partiale pot fi si ele medicinale. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. Cresterea temperaturii centrale va determina. nevrite. • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate. sub apa. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. O varianta cunoscuta a . diabet zaharat. durata baii fiind de 60-90 minute. bai de aburi. sare. hidrogen sulfurat). Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. afectiuni ale organelor interne decompensate. Indicatiile acestor bai ascendente. dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. in care se executa. • Cu aburi. si bai intens hiperterme (peste 40°C). fiind indicata in stari de astenie. cat si a proceselor metabolice. intoxicatii cronice. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. inafara puseelor acute. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. prin stimularea proceselor de termoreglare. hipotiroidismul. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). oxigen. respiratorie si metabolica. convalescenta. miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). aplicatia devenind o metodologie terapeutica. in functie de rezistenta pacientului. in special spondilita ankilozanta. boli debilitante. fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. nevroze. • De aer cald. putand fi bai calde (3637°C. simultane. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. cu o durata de 15-30 minute. neurologice. neuropatii periferice. baia de jumatate (-32°C). caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. ortopedice. de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. obezitatea. pacientul nu intra complet in apa. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. antrenand si procesul de termoreglare. excitatia sistemului nervos. bioxid de carbon. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). hiperterme (38-39°C. fiind contraindicate in afectiunile cardiace. avand o durata de 3-4 minute. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. hipotiroidism. indicate in boli infectioase febrile. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. reumatismul cronic degenerativ si inflamator.neutralitate. Nevralgiile cronice. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. surmenaj. precum: bai de imersiune (15-18°C). Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului.

efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. cu efect vasodilatator periferic. nevrite. se produce termoliza pe calea evaporarii. indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. a echilibrului fosfo-calcic. dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. o durata de 15-20 minute. boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). cresterea eliminarii de acid uric. la 36-37°C. ele producand vasodilatatie periferica si. indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala. 5-12 minute. • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. mialgii. reducerea inflamatiei. indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. urticarie. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. concentratia de 50-200 mg/l. Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. dureaza 5-20 minute. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. HTA. utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. efectele fiind vasodilatatia superficiala. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. anxietatea). faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C.baii cu aburi o reprezinta sauna. nevralgiile. nevralgiile. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. Baile medicinale utilizeaza. vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. efectul fiind cel vasodilatator. aerul este foarte uscat. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. afectiunile reumatismale). fiind o procedura cu factori termici contrastanti. tarate de grau. astenia. nevralgiile. malt. Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. fiind indicat in eczemele acute si cronice. indicatiile fiind in boala reumatismala. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale. sapun. sublimat. efect antiinflamator si resorbtiv). afectiunile dermatologice. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute. durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. pe cale reflexa. boala reumatismala. se mai poate folosi si sare de Bazna). afectiuni dematologice si ginecologice cronice). fiind indicate in afectiuni reumatismale. de menta. inflamatiile cronice genitale. umiditatea aerului ajungand la 1-5%. scaderea vascozitatii sangelui. arteriopatiile obliterante periferice). criza de astm . sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. posttraumatice. alergii medicamentoase). oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. sau 300-500 grame frunze de menta. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). modularea metabolismului general.

actiune comandata la nivel central.5 cm. celor de la maini. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK. niciodata in aplicatii locale. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. grosimea stratului aplicat fiind de 0. Parafina se topeste la 65-70°C. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. prin proprietatile sale termopexice. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. . Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi. baia de lumina. spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. directe. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. baia de aer. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. fesi parafinate si placi de parafina. tehnicile fiind cele de pensulare. suferinte ale organelor interne (periviscerite. sindromul hemoragic. afectiunile cardiace si cele renourinare. nevralgii) si diferite boli infectioase. neoplazie. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. HTA. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. baia de soare. durata procedurii fiind de 20-40 minute. afectiunile neurologice periferice. reprezentati de substantele continute de namol. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. sterilitatea. sechelele post rahitism sau post poliomielita. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor.5-1. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. metodologie si efecte. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia). pe masura ce se solidifica. suferinte ale sistemului nervos periferic. baia de aer cald. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. alaturi de procesul de hipersudoratie. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. afectiunile posttraumatice. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. baile de namol. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. a afectiunilor aparatului MAK. impachetarea si onctiunea cu namol.bronsic. indicatii si contraindicatii. astmul bronsic. boli dermatologice. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. anexita cronica). durata aplicarii variind intre 20-60 minute. Parafina.

conversie si convectie. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. in cazul de fata. obezitate. la temperatura respectiva. Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa. starile febrile. datorita factorilor termic si mecanic. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. 70-80°C. indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. atat in suprafata. conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. prin efectul termic direct. greu de suportat). folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. convalescenta. Ca toate procedurile hipertermice uscate. asupra organismului. afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. cat si in profunzime (cativa centrimetri). suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. HTA. psoriazis. mecanismul de actiune este cel reflex. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. bolile cronice degenerative. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. pentru o durata de 20-40 minute. Iradierea dureaza 5-15 minute. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata. Procedura dureaza pana la 30 minute. procesul de hipersudoratie nu se mai produce. in dispozitive speciale. absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). Efectele. bolile renale. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. pe de o parte. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. Aceasta. Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. imersat in mediu apos. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. datorita sudoratiei. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. recomandandu-se in scopul calirii organismului. temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. la o temperatura de 36-44°C. obezitatea. se transforma in procedura umeda. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). aplicati. pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. . asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. ateroscleroza avansata. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. incepand cu tegumentul. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. pe de alta parte. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. pacientul este supravegheat. prin excitarea receptorilor termici cutanati. se transforma intr-una umeda. datorita sudoratiei. hipotiroidism. in special pentru aparatul cardiovascular. In acest mod. durata procedurii fiind de 15-40 minute. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care.

o data sau de doua ori pe zi. cresterea initiala a tonusului muscular. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. de 1 minut. Exista si forma de crioterapie chimica. in scop terapeutic. nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului. neoplaziile. pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. tulburarile functionale ale sistemului nervos. cu prelungirea duratei de relaxare. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. Modificarilor de contractilitate musculara. in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. cu o durata progresiva. la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. tuberculoza pulmonara. prezenta simultana a altor factori meteorologici. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. afectiunile tratate si cele asociate. cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata). Actiunea bailor de soare este complexa. hipotiroidismul. cresterii perioadei de depolarizare. a sistemului nervos. de scaderea acestuia (astfel. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. avand in vedere faptul ca. reumatismul cronic degenerativ. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa.Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). bolile cardiace. pe baza reactiei dermovasculare. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). urmata rapid. de la 5-10 minute la 1-2 ore. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). Durata procedurii se creste progresiv. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. cresc performantele musculaturii striate). • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. urmata de scaderea ei. Scaderii metabolismului local. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. in puseu. ateroscleroza avansata. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. acestea fiind ultrasunetele. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. cresterea initiala a excitabilitatii. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. la sportivi. suferintele renourinare cronice. bazandu-se pe efectul termic al RIR. in scopul recuperarii rapide. tegumentare. metabolice. anotimp. • • • . cresterii duratei de latenta. blocarii jonctiunii neuromusculare. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. psoriazisul. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. aplicatiile scurte. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. hipertiroidism. dupa traumatisme musculoligamentare. anemie. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. respiratorii. reumatismul inflamator cronic. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice.

de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. miorelaxant. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). contracturile. Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor. mai putin cele degenerative. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). • Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. Pentru o aplicatie de 20 de minute. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. cat si a altor neurotransmitatori). luminii. Astfel. retracturile musculare. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. • . in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. mentinand astfel. efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica. afectiunile reumatismale inflamatorii. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. spasticitatea. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. namolului. In aceasta idee. insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. raspunsul presor a frigore. analgezia. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. efectul antispasticdecontracturant. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. crioglobulinemia. vehiculat pe calea apei. pe de cealalta parte. • Analgezia. tehnica. inclusiv a celui periarticular.Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK). cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. si anume. antiinflamator. tulburarile de sensibilitate. efectele. parafinei. sindromul Raynaud. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. aerului. reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. alergia a frigore. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. nisipului. dupa incetarea procedurii. urmata de o scadere lenta. indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. Aceasta caracteristica a organismelor vii.

Cand apar modificari ale mediului intern. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. cel al termogenezei si cel al termolizei. administrarea de medicamente. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. functia de aparare celulara. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern. Termoterapia. Cand aceste reactii sunt depasite. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare. enzimatica. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. prin care se conserva temperatura centrala. varsta persoanei. comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc). . care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente). dupa cum am mai aratat. de tip comportamental. rasa. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. consumul de oxigen. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. ca aplicatie terapeutica nespecifica. Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. doua aspecte. hormonala si nervoasa. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. in raport cu temperatura mediului ambiant. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. Omul este considerat un organism homeoterm. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. ca metoda terapeutica nespecifica. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi. intre 33-36. activarea adenilciclazei. fara consecinte functionale. inconstiente. Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza.5°C. profilul hormonal si sexul persoanei. Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback. ingestia de alimente.3-37. se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. constiente. Procesul de termoreglare presupune. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. incep reactiile voluntare. Termoterapia. intre 37. activitatea fosfolipidelor membranare. contrabalansate de cele termolitice.

conductia. Este inclusa si perspiratia insensibila. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. vasoconstrictia cutanata si piloerectia. Termoliza. miscarea voluntara. Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. pe calea contractiei musculaturii striate. la randul sau. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. consumator de energie. precum: temperatura mediului ambiant. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. Pentru a preveni hipotermia organismului. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. intra in actiune cea de-a doua reactie.5-35°C ale mediului ambiant. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus. aceea a stimularii termogenezei. cu intensificarea proceselor metabolice. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii. In ansamblul lor. prezenta curentilor de aer. a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. Pentru temperaturi de peste 34. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. evaporarea nu mai poate fi activata. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii. convectia si evaporarea. ritmice. marea majoritate a productiei calorice. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. suprafata tegumentara de schimb. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. termogeneza este predominant periferica. cu intensificarea proceselor metabolice. Stimularea termogenezei se face. Evaporarea este un proces activ. secretia de adrenalina. Apa. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. temperatura tegumentului. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. senzatia de foame. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. In conditii de caldura si umiditate crescuta. 60%. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. pierderea calorica fiind mult mai mare. a celor voluntare. asigurand 3% din termoliza in repaus. . 70% este asigurata prin termogeneza centrala. in schimb. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. in fapt.

Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. individuale. precum: vasoldilatatia cutanata. a circulatiei tegumentare. prin cele patru mecanisme prezentate. somatic sau endocrin. secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. polipneea. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. sistemul NMAK. . vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. piloerectie si modificari metabolice. anorexia. a sangelui care il iriga. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. apatia. glandele sudoripare. atat cel cald. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. merg pe calea nervului trigemen. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus. mucoasei bucale etc. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. primind excitatii de la receptorii periferici. sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura). Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme. dupa ce a ajuns la cortex. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). suprafata corpului expusa contactului cu mediul. Dupa cum aratam. talamus etc. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. precum: debitul circulator. cat si cel rece. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. in special muschii. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. grosimea tesutului celular subcutanat. In final. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica. cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. cat si pe calea directa.Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului.5°C). sudatia. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. In ansamblu. sunt activate mecanismele de termoliza. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. inertia. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere.

umoral (noradrenalina. fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara. echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. 10-20 secunde. acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). precum si de reactii inverse fata de cele aratate. umorala (histamina. Dupa cum se poate constata. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. culoarea tegumentului devenind treptat. drept raspuns la aplicarea agentului termic. Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. cu participarea glandelor sudoripare. urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. a retelei capilare si a celei venoase. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: . Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. ca fiind principalul efector al termolizei la om. cat si la nivelul vaselor din profunzime. insotita de paloarea tegumentului. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. adrenalina. urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara.Urmeaza apoi procesul de sudoratie. la nivelul vaselor hepatice. violacee. adrenalina) si prin factori metabolici locali. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului. pe cale simpatica eferenta). de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. a anastomozelor arteriovenoase. capilara si venulara. Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. histamina etc). Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. adrenalina. Ulterior. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. cu vasodilatatie capilara si venulara. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului. caracterizata prin hiperemie pasiva.

Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. cat si de la cea generala. Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. . Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald. cu respiratii ample. la aplicatiile de cald de lunga durata. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. sub18-28°C. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C). Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. recele determinand un efect excitant. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. asupra organismului. la aplicatia de rece. • • Modificari circulatorii locale. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. la distanta si in profunzime. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece.• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. la aplicatiile de rece. Amplificarea proceselor metabolice locale. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui.

Reglare termica scazuta Neoplazia. scaderea tonusului muscular. indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. Spasmul muscular . Efectul analgezic. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. Tromboflebita superficiala. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. fibromialgia. • Bolile de colagen vasculare. Desi exista si unele exceptii. Mialgia tensionala. hemoragia. Bursitele. Tulburarile de sensibilitate. raspunde si comunica fata de durere. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. Resorbtia hematoamelor. Edemul. Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. • Cicatrici tegumentare. ischemia. • • Sindromul algic. Producerea hiperemiei. In consecinta. dupa cum am aratat. Accelerarea proceselor metabolice. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. Incapacitatea de a reactiona. analgezia. hipertermie locala si sistemica. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. tenosinovitele. hiperemie. Fibrozita. traumatismul si hemoragia. La polul opus. • Stimularea procesului de termoreglare periferica.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. la analgezie. Tegumentele atrofice. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. edemul.

efectele fiziologice. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. alaturi de radiatiile infrarosii. Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. Tipul de radiatie luminoasa. indicatii si contraindicatii. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. actiunile biologice. Raspuns presional sever la rece. Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. independent de . o parte din energia acestui flux este absorbita. • Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice. cele care fac obiectul fototerapiei. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. alta parte este transmisa si alta este reflectata. Alergia la rece. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. cald-rece). corpurile emit si absorb energie radianta. Radiatiile luminoase propriu-zise. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. • • • • Intoleranta le rece. puterea lor de radiatie termica este mai mare. modalitati sau tehnica de aplicare. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. aparatura utilizata. situatie in care.• • Spasticitatea. Proprietati fizice. cat si cele ultraviolete. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Boala sau fenomenul Raynaud. In aceasta idee. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. ocupand deci. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. de a se reflecta si de a se refracta. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. prin capacitatea sa de a fi absorbita. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. fotonica sau cuantica. Daca un corp primeste flux radiant. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. sunt emise si cele vizibile. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. Practic insa. • Tulburarile de sensibilitate.

Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. Microorganismele. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). radiatiile infrarosii. unde se opresc. Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. Si asupra tegumentului. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. de doza etc. Actiunile biologice ale luminii. Mai mult. inclusiv bacteriile. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). de intensificare a acestor procese. Filtrele pot selecta anumite radiatii. catre cele profunde. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). se numeste corp alb. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. selectiv. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica.lungimea de unda. fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. de temperatura. RIR au efect secundar. In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. numite fotoelectrice. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. Actiunea luminii asupra tegumentului. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. Se produce o vasodilatatie . prin actiunea lor termica. de propria sa grosime si de umiditate.

in final. are un debut la 4-6 ore. dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. dispare in 2-4 zile. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. mai stabila in timp. persista 24 de ore. . B-sunt RUV tip II sau unde medii. fiind urmat de pigmentatie. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. Gradul I. Este stimulata resorbtia produselor celulare. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. cu maximum in alte cateva ore. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. pigmentatia fiind inconstanata. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. perivascular. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. putin intensa.tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. emise de lampile cu mercur are debut precoce. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. in circa 4-6 ore. putin exprimata. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. retrocedand in 8-10 zile. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. in care eritemul apare lent. Atat absorbtia. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). poate fi usor pruriginos. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. In derm apar distructii vasculare. cat si penetratia RUV este diferita. disparand rapid. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. utilizate in scop terapeutic. escare cu necrozare tisulara. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. din primele 3-6 ore. nu atinge intensitati mari. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. marmorata (B). cu un maximum la 3-4 zile. prezinta o coloratie rozacee. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). formandu-se. provenit din radiatia solara. se reduce si dispare in 1-3 zile. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. in functie de lungimea de unda. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. fara urme.

neinsotita de eritem. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. produs de RUV. edematiat. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. prezinta un aspect de arsura cu edem. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. atinge valorile maxime rapid. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. dupa o perioada de 4-6 ore. Gradul IV. tip I. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. necesitand bandaj adeziv de protectie. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. In producerea eritemului. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. bogat reprezentate in lumina solara. In paralel. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. . putand apare zone de depigmentare. dureros. in 2-4 zile. formand flictene foarte fragile si friabile. zile sau luni. Pigmentatia apare precoce. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. fie unei pigmentatii tardive. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. Pigmentatia este inhibata. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. Astfel. prezinta o culoare rosie-vie. care se poate extinde pana la stratul mucos. cateva ore. epidermul se decoleaza. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Dupa acest interval de timp variabil. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. Gradul III. persistand. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. aparuta dupa eritemul actinic. dupa o singura expunere. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. Tegumentul devine rosu-cianotic. pigmentul dispare din tegument. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. in care eritemul si exudatul se accentueaza. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Dupa cedarea edemului. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. inconjurate de halou pigmentar. de o senzatie moderata de prurit. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase.Gradul II. furfuracee. avand loc o exfoliere masiva. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. insotindu-se de migrare leucocitara. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. Mecanismul de actiune al eritemului actinic.

miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). expunerile anterioare. varsta. debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. reactivitatea neuroendocrina. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. grosimea stratului cornos. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. o scadere a eliminarilor de calciu. de trombocite si de leucocite. la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. de altfel. sezonul. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. contexte patologice asociate. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. climatul si regiunea geografica. Corespunzator iradierilor moderate. Se cunoaste. al tetaniei. scaderea timpului de coagulare. tipul sursei de radiatii ultraviolete. in schimb. . Persoane la care nu se produce pigmentatie. mediul de viata si de activitate. cresc cantitatile de oxigen absorbit. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. al celui vegetativ. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). pulsul se accelereaza. starea de umiditate a tegumentului. cat si pe cea de profunzime. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. interventia anterioara a altor factori fizici. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. cat si la diabetici. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. regiunea cutanata expusa. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. precum cresterea numarului de hematii. activarea fagocitozei. atat la persoanele sanatoase. dozele aplicate.In literatura de specialitate este descrisa. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. In perioada aparitiei eritemului. si anume: statusul sistemului nervos central. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. valorile lungimior de unda. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. sexul. al lactatiei precoce etc.

hipotensiune arteriala. la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). ulcerele atoneetc). Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. intercostala. mergand pana la analgezie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). . unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). efecte favorabile in rahitism. Astfel. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. RIR aplicate in doze moderate. cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. La nivelul sistemului nervos periferic. avand astfel. conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. determinand vasodilatatie. Pigmentatia cutanata. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant. conducand la efecte psihologice pozitive. prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. tendinite. toleranta crescuta la glucoza. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. Astfel. urmata de o faza de sedare prelungita. In acest context. Arnold. RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara. Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. trigeminala etc. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. miogeloze.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. putand ajunge pana la somn. inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. in conditiile in care sunt respectate precautiile. fibrozite etc). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde. precum cea sciatica. Stimularea hematopoezei. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. infectiile cutanate. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic.

5°C. asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38. Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). Dupa cum s-a vazut. stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. capabile de emisiune spectrala. se vor numi bai de lumina. Pentru baile de lumina generale. intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. analgezie. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. In acest mod. fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. antialgic. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. antiinflamator. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect.Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. La o durata de 20-30 minute. sensibilitatea si toleranta pacientului. durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit. Indicatiile tratamentului cu RIR. miorelaxare. pana la limita de toleranta a pacientului. Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). urmatoarele: . Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). procedura capata un caracter de termoterapie in sine. medie (senzatie pertinenta si suportabila). numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). inferioara sau locoregionala). Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. producand sudatie si scadere poderala. a radiatiilor trimise catre tegument). actiunea fiind pe cale directa. stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. radiatii vizibile si putine ultraviolete. prin inducerea termolizei. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. antispastic.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. puternica sau foarte puternica.

Procesele catarale acute. Spasme sau sindrom colicativ abdominal. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. artralgii. precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. Intoxicatiile cronice profesionale. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. bursite. tendinite. mialgii. devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. anticelulitic si anatialgic. periartite). Ca atare. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. degeneraturilor. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. statusul imediat posttraumatism. ci si arterial. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. precum obezitatea. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. hipotiroidismul. bolile si starile febrile. in scop resorbtiv si antiedematos. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. supuratiile. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. stari post contuzionale sau postraumatice. subacute. cat si cel abarticular. eritemelor actinice. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. Biodoza sau doza . cicatricilor vicioase. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie. foliculitelor etc. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. regenerativ. diabetul zaharat. Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. bronsite cronice etc). inflamatiile acute. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. diatezele urice. Astfel. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). cronice localizate la nivelul mucoaselor. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. plagilor atone. Dintre toate metodele prezentate. in scop antiinflamator si biotrofic. accesibile radiatiei. scleroemfizemul pulmonar. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. inflamatiilor tegumentare. nevralgii etc. care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument.

urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani. ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. Astfel. pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. coxartroze etc). si sunt indicate in rahitism. sa apara un eritem precoce. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. ajungand la 5 minute. copii. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. pentru 10-20 de sedinte. Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. astm bronsic. artrite. persoane cu debilitate pronuntata. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. instabilitatea termoreglarii. Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii. disfunctii circulatorii periferice. neuromialgii (sindromul miofascial). nevralgii (inclusiv de trigemen). Pacientul este complet dezbracat. gonartroze. tulburari trofice cutanate. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit. se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. efectuate zilnic. In mod terapeutic. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. lombosciatica. in functie de scopul terapeutic urmarit. durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. Pornind de la biodoza. adulti in stari de debilitate. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). cervicobrahialgii. unele dermatoze. incojurata de un lizereu rosu aprins. produc un eritem cutanat putrenic. rosu-inchis. care dispare dupa 24 ore). Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism. gradul III (reactie pala. sezand sau decubit) cat si in miscare. dermatologie. astm bronsic. Dozele slabe. suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. dereglari endocrine. tetanie-spasmofilie. persoanele blonde). Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. insotit de edem). Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. la prematuri. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit.

-In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. -Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. micozele cutanate etc. putandu-se iradia si nevralgia restanta. -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. In aceasta situatie. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori. fata de expunerea la ultraviolete. debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. anumite sindroame pruriginoase. -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. doze forte in iradieri locoregionale. Si in aceasta situatie. dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. -Furunculele se iradiaza cu RUV. beneficiaza si ele de RUV. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta. de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. -Ulcerele cutanate. -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV. printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. piodermite. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. sunt reprezentate de: .constatate. conferit de aceste radiatii. atone si varicoase. de gradul I. pe fata anterioara si pe cea posterioara). In scopul aratat. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. in comparatie cu adultii. datorita efectului troficizant. Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. -Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. de suferintele respiratorii. inca inainte de aparitia leziunilor. utilizand doze slab eritematoase. aplicate in sedinte repetate.

pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. prin aplicatia de doze eritem pe torace. dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative. Se utilizeaza iradierile generale progresive. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. in expuneri alternativ incrucisate. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. cu doze stabilite prin biodozimetrie. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. consumptive. cate 15 sedinte zilnice. ragade mamelonare. gingivitele.-Poliartrita reumatoida. cat si pe cale indirecta. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. hipertensiune arteriala). prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. pentru pumn. la persoanele . amenoree. inca de la origine. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. rinitele catarale. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. echimoze valvulare postpartum. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. cat si la stimularea generala a organismului. hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. carente alimentare si nutritionale. -Nevralgiile sciatica. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. fetele laterale. diminuand fenomenele inflamatorii. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. intercostala. pentru articulatia coxofemurala. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. hipogalactii. efectele antialgice fiind adesea evidente. fata dorsala. extrasistolie. -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. pe serie. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. la pacientii cu sindrom anemic. menopauza. 15-20 de sedinte pe cura. Tuberculoza. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. regiunea trohanteriana.

caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. de a se reflecta si de a se refracta. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. cat si la cele care beneficiaza de ea. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. hipertensiunea arteriala. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. corpurile emit si absorb energie radianta. ocupand deci. hapatita. Radiatiile luminoase propriu-zise.inapetente. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. diabetul zaharat. prin capacitatea sa de a fi absorbita. tromboflebitele. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. sunt emise si cele vizibile. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. inanitia. regim alimentar si de odihna adecvat. • Daca un corp primeste flux radiant. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. keratita. situatie in care. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. sarcina etc. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. alaturi de radiatiile infrarosii. Practic insa. casexiile de orice cauza. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. precum: conjunctivita. tuberculoza pulmonara activa. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. Tipul de radiatie luminoasa. independent de lungimea de unda. blefarita. Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera. neoplaziile. Filtrele pot selecta anumite radiatii. cardiopatiile cardiace decompensate. ateroscleroza in faze avansate. nefrite cronice. anomaliile de pigmentatie. atat la persoanele care efectueaza terapia. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. neprotejate de RUV. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. puterea lor de radiatie termica este mai mare. o parte din energia acestui flux este absorbita. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata. . surmenaj. Se recomanda aplicatii generale . sindrom hemoragipar. In aceasta idee. se numeste corp alb. cat si cele ultraviolete. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. cataracta actinica etc. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. insufucienta cardiaca. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. cele care fac obiectul fototerapiei. insuficienta renala . progresive. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. in unele cazuri de insomnie. alta parte este transmisa si alta este reflectata. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. hipertiroidismul. in serii de 15-20 sedinte pe cura.

Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. In derm apar distructii vasculare. in final. radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. de doza etc. de lungimea lor de unda. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. catre cele profunde. selectiv. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). numite fotoelectrice. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. radiatiile infrarosii.• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. La randul lor. . este stimulata regenerarea celulelor epidermice. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). Este stimulata resorbtia produselor celulare. utilizate in scop terapeutic. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. cu o persistenta de 30-40 minute. Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. B-sunt RUV tip II sau unde medii. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). formandu-se. unde se opresc. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. escare cu necrozare tisulara. Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. perivascular. RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). ca si la RIR. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. Si asupra tegumentului. de temperatura.

fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. cu un maximum la 3-4 zile. pigmentatia fiind inconstanata. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. produs de RUV. formand flictene foarte fragile si friabile. mai stabila in timp. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. necesitand bandaj adeziv de protectie. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. Tegumentul devine rosu-cianotic. emise de lampile cu mercur are debut precoce. epidermul se decoleaza. dupa o perioada de 4-6 ore. insotindu-se de migrare leucocitara. prezinta un aspect de arsura cu edem. persista 24 de ore. se reduce si dispare in 1-3 zile. cat si penetratia RUV este diferita. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. de o senzatie moderata de prurit. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. poate fi usor pruriginos. prezinta o culoare rosie-vie. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. Gradul I in care eritemul apare lent. furfuracee). fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. Pigmentatia este inhibata. edematiat. dureros. Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. provenit din radiatia solara. in functie de lungimea de unda. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. nu atinge intensitati mari. fara urme. prezinta o coloratie rozacee. disparand rapid. Dupa cedarea edemului. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. in circa 4-6 ore. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. fiind urmat de pigmentatie. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. are un debut la 4-6 ore. Astfel.Atat absorbtia. putand apare zone de depigmentare. avand loc o exfoliere masiva. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . cu maximum in alte cateva ore. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. putin exprimata. care se poate extinde pana la stratul mucos. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. putin intensa. din primele 3-6 ore. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. inconjurate de halou pigmentar. retrocedand in 8-10 zile. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. dispare in 2-4 zile. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile.

Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. tip I. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. starea de umiditate a tegumentului. atinge valorile maxime rapid. In paralel. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. valorile lungimior de unda. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. zile sau luni. in 2-4 zile. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. climatul si regiunea geografica. neinsotita de eritem. persoane la care nu se produce pigmentatie. contexte patologice asociate. al tetaniei. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. o scadere a eliminarilor de calciu. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. dupa o singura expunere. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. al celui vegetativ. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. de trombocite si de . reactivitatea neuroendocrina. grosimea stratului cornos. In literatura de specialitate este descrisa. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. sexul. si anume: statusul sistemului nervos central. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. dozele aplicate. Dupa acest interval de timp variabil. tipul sursei de radiatii ultraviolete. in schimb. cateva ore. mediul de viata si de activitate. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. varsta. sezonul. • S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. Se cunoaste. al lactatiei precoce etc. regiunea cutanata expusa. fie unei pigmentatii tardive. precum cresterea numarului de hematii. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. expunerile anterioare. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. Corespunzator iradierilor moderate. In producerea eritemului. pigmentul dispare din tegument. cat si la diabetici. de altfel. persistand. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. atat la persoanele sanatoase. bogat reprezentate in lumina solara. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular.accelerata de melanina. aparuta dupa eritemul actinic. Pigmentatia apare precoce. interventia anterioara a altor factori fizici. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

Lungimea de unda (fiind monocromatic. distructiv. dincolo de 2-3 cm adancime. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. Raportat la o suita de parametri. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. ca fiind cele mai recent utilizate. de a fi robuste si fiabile. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. cauteriza tesuturile tinta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. apare efectul termic. 3. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). mai exact. si anume: 1. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. evapora. Lungimea de unda. Pornind de la cele afirmate. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. 4. de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda. 2. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). . dupa cum se va arata mai departe. cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. la cele cu substanta lichida. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. 500-550 nm (laser verde). se masoara in Hz). GaAiAs). Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. intre care si cei prezentati. astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. este polarizata total. 50 mW. distruge. laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia).luminii. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. fie cea medie si este masurata in mW). In vederea terapiei cu Laser.

In contextul acestei prezentari. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. in special a ciclului Krebs. analgesia. Laserul poate fi sub forma de stilou. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. acesta poate fi sub 1 mW. In lumina celor prezentate. a transportului de calciu. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. antiflogistic. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. periodontita. activarea pompei Na-K transmembranare. Modul de lucru. natura luminii este considerata a fi duala. Raportat la puterea de iesire a laserului. conform careia. capsulare. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). puplita. fractura. discale etc. meniscale. starea postoperative. cicatricea cheloida. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. herpesul. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). stimularea sintezei de AND intracelular. decontracura musculara. pulpa aperta. contuziile dentitia dificila. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Puterea laserului. Miorelaxarea. Tipul radiatiei. hyperemia pulpara. Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. nevralgi trigeminala. gingiviita. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. morbul temporomandibular. Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala). divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. utilizarea eficienta a glucozei. antiedenatos. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. de buzunar. efectele biologice ale laserului terapeutic.precum cele musculo-ligamentare. Forma. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. biostimulator. Efect vasodilatator. tendinoase. prostaglandine) sau durerii (endorfine). stomatita aftoasa. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. Efect entiedematos. caria dentara. de cel putin 50 mW. lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. parpodontita. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta.

Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. efectele biologice ale laserului terapeutic. biostimulare tisulara si a proceselor biologice. fractura. periodontita. discale etc. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. puplita. a transportului de calciu. morbul temporomandibular. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. cauteriza tesuturile tinta. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. caria dentara. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. stimularea sintezei de AND intracelular. antiflogistic. hyperemia pulpara. biostimulator. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. dincolo de 2-3 cm adancime. gingiviita. mai exact. miorelaxarea. analgesia. efect vasodilatator. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. evapora. Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita.radiatie luminoasa amplificata”. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. stomatita aftoasa. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). Pornind de la cele afirmate. prostaglandine) sau durerii (endorfine). decontracura musculara. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . activarea pompei Na-K transmembranare. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. apare efectul termic. indicatii si contraindicatii. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia. in special a ciclului Krebs. utilizarea eficienta a glucozei. In vederea terapiei cu Laser. contuziile dentitia dificila. efectul entiedematos. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. actiune fiziologica. cicatricea cheloida. efecte. de cel putin 50 mW. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. starea postoperative. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. Tehnici. tendinoase. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. pulpa aperta. 50 mW. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. capsulare. clasificari. distruge. In lumina celor prezentate. herpesul. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. parpodontita. distructiv. antiedenatos. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. vasodilatator. precum cele musculo-ligamentare. meniscale. Criomasajul. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. nevralgi trigeminala. dupa cum se va arata mai departe.

Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor. In functie de efectele lor asupra organismului. Acest efect se manifesta fie direct. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. scopul terapeutic. la 2-3 ore distanta dupa masa. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul).Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. in functie de regiune. Netezirea poate fi deci centripeta. Rolul de baza a manevrei este sedativ. frictiunile. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. Pentru extremitatea cefalica. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. zilnic sau la 2 zile. a afectelor asteptate. permitand presiuni pe planurile profunde. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. care se succed intr-o anumita ordine. cat si la scopul procedurii. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. circulara sau paralela cu fibrele musculare. vibratia. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . transversala si ovalara. starea generala si cea locala a organismului. Netezirea este manevra de introducere. pe gat si pe ceafa. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras). fie pe cale reflexa. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale.

fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. tendinoase si ligamentare. are loc stimularea intregului organism. contuzii. si transversal. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Framantatul este deosebit de util in atonie. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. longitudinal. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. derulaj sau ciupire. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. in sens descendent. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. pline de energie. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. de la nivelul maselor musculare. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme.nervosi periferici. medie sau profunda. precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. mediu sau rapid. de la cele superficiale la cele profunde subiacente. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. . Petrisajul profound poate fi lent. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. framantarea se poate face si prin ciupire. frictiunea poate fi superficiala. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. Actiunea petrisajului este mai profunda. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). excitabilitatea si conductibilitatea substratului. asociat cu torsiune. fasciale. Ritmul alert are efecte contrarii. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. intinderi si rupturi musculare. petrisaj superficial de torsiuni. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. In functie de intensitatea procedeului. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). geluirea care imita miscarea de rindea. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor).

Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. De asemenea. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. coapsele si gambele pe fata lor posterioara. Manevra are actiune specifica excitanta. Trepidatia toracelui se asociaza. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. de regula. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. o manevra fundamentala intermediala de masaj. aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. realizate pe suprafete mari. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie. precum peretele abdominal. continuand in pauza respiratorie. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. fara ca mana sa se desprinda de tegument. in jurul unei articulatii. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. cu miscarea respiratorie. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . excitante.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. intre netezire si framantare. dupa unii autori. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. cu dosul degetelor. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. in lungul unui vas. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor. prin actiunea sa indelungata. se executa dupa celelalte manevre descrise. Uneori. tocatul propriu-zis. doua sau trei degete sau cu toata palma. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. in special spre sfarsit. Apoi. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). numite tapotare sau tapotament. Din procedeul de percutat deriva batatoritul. Manevra poate fi prin presiune glisanta. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta).Petrisajul reprezinta. pe insertia unui tendon sau muschi. precum regiunea dorsala. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. accentuandu-se spre final. cu frictiunile sau chiar cu framantatul. in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). pe intinderi variate. prin alunecare (tocatul tangential). varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile.

dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. in lungul segmentului care se masaza.reflexa. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. la fel de intens executate. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. sau cand insotesc manevrele de netezire. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. continuu sau cu intreruperi. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . in lungul coloanei vertebrala. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. aplicandu-se independent. progresive). orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. asemanator cernutului printr-o sita. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. insotita de o relaxare musculara si generala. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. uniform si indelungat produc relaxare. Presiunile pot fi si periostale. Rulatul se executa asemanator cernutului. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. scuturarile. Aplicate pe regiuni intinse. numite ajutatoare sau secundare. frictiunile si framantatul. Metoda nu se indica la copii si la femei. presiunile. exista si o serie de alte manevre de masaj. vibratiile produc o actiune calmanta. Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. Aplicate. sedativa. Cernutul exercita efecte de relaxare. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. continua sau vibrata. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. alte procedee diverse. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Ca regula generala. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Mobilizarile sunt pasive (lente. frictiunile si farmantatul. a edemelor. presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. prin ridicari si presiuni alternative. Presiunile efectuate pe spate. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. pana la limita durerii. contracturilor musculare si stresului psihic. tractiunile si tensiunile. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. Manevra se executa in ritm energic si insistent. deplasand mainile din aproape in aproape. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. cu intensitate medie sau mare. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. asuplizare tisulara. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. in sus si in jos.

Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. cat si in efecte generale. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. . in special pe regiunea spatelui. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. mechanic si resorbtiv. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. artralgiilor. Pe calea reflexelor neuovegetative. cat si a celui respirator. tendoane si ligamente. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. efectul hyperemic si efectul resorbtiv). regionale si generale). ce determina vazodilatatie. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. cat si a extremitatii cefalice se executa. de preferinta. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. declansand mecanisme vasculare. aflat pe un plan orizontal sau oblic. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare.periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. la sfarsitul sedintelor de masaj. miagiilor. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. executate ritmic. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. Tractiunile membrelor.sau extraarticulare. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. regionale si generale). Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. Pensarile au rol excitant. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. pe cale directa. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor.la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara.

Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. calmant. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). systematic. precum fibrina. urmarit). cu efect resorbtiv evident. masajul are si un puternic efect analgesic. la scaderea edemelor. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. cresterea presiunii tisulare. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). efect decontracturant-miorelaxant. cresterea excitabilitatii nervoase. Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale.Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. hipertermie locala. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune.Vibratiile (cu o . cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. obtinandu-se efectul sedativ). Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. precum hialuronidaza. Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. Prin actiunea mecanica propriu-zisa. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. efectele fiind cel mechanic. intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. cresterea mobilitatii tisulare. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. cresterea rezistentei fibrei musculare. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. prin repetatri successive. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. effect biotrofic cutanat. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. ca urmare a manevrei aplicate).

Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. si anume. acetilcolina). Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. De asemenea. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). sedative. Framantarea. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. inlaturare a senzatiei de oboseala. soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). stimulator. alert. Presiunile. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. Presiunile. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. miorelaxant. la echilbrarea tonusului muscular. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. motor si senzitiv. in special cele glisante. de inlaturare a sindromului de oboseala. miorelaxare. De asemenea. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . creste amplitudinea vibratiei. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Ca o concluzie. inclusive de destresare. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. sedativ si unul mechanic. obtinandu-se efectul calmant. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. tonicizant. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. deja prezentate. prin mecanisme defibrozante. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. conduce la cresterea presiunii intratisulare. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. De mentionat un fapt important. Percutiile au rol stimulant. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. pe masura ce scade frecventa. La polul opus se afla efectele stimulatorii. excitante ale manevrelor de masaj classic. Framantarea. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. sedare si calmare. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea.frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic.

hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. muschi). Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. masajul periostal si masajul reflexogen). Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. fetei etc. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. tesuturile si organele din profunzime. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. nervii si vasele periferice. torace). coapse. articulatii mici ale degetelor etc. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. reflexe. tesut subcutanat. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. solduri. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. produse pe cale umorala si nervoasa. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. situatie in care. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. grupe de muschi. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. segmentar sau local. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. muschii. miscari de apasare. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. brate. La randul sau. in special la membre (umeri. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. Masajul poate fi . masajul partial sau restrans poate fi regional. efectuat in scop fiziologic si igienic). in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). tesutul moale subcutanat. in functie de tehnica si efectele urmarite. (cu rol pregatitor). abdomenului. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. tesut subcutanat. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. tendoanele si fasciile. antebrate. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. Dupa cum se cunoaste. gambe. maini. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. efectuat in scop fiziologic sau curativ. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. fiind un masaj profund. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. De asemenea. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte.

boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). status posttraumatism. stimularea functiei de termoreglare. hioerlordoze. exista si alte forme de masaj. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. precum spondiloza. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. toracice si abdominale). asigura o buna functionare a . elementelor aparatului locomotor. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. de excretie si de aparare a organismului). in ansamblul sau. status posttraumatism. sindromul de oboseala musculara. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. fie la nivelul membrelor.efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. inclusiv postmastectomie. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. Dupa cum aratam. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. status posttraumatisme sau alte afectiuni). din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. scaderea sensibilitatii locoregionale. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. spondilodiscartoza. anemii etc). in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. localizate fie la nivelul trunchiului. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. precum constipatia cronica. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. sindrom de oboseala musculara. tesutul conjunctic. cifoze accentuate. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. sindromul aderential postoperator etc). deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. Masajul general. inclusiv posttraumatice). Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea.

Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. In imersie. a gatului. pe o durata de 2-3 min. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. Masajul in decubit dorsal. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. cervicala posterioara si dorsala. Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. utile muschilor distonici sau distrofici). Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. cu o durata de 3-4 sedinte. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. Drept urmare. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. toracele si abdomenul). fiind o metoda sigura pentru pacient. Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. masajul in imersie. se repeta de cateva ori. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix.aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). in sprijin pe masa. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. . in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. la nivelul zonelor scalpulare. masajul sub tractiune cervicala mecanica. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. masajul in pozitie asezata. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa. Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. masajul in procubit. aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. combaterea oboselii musculare. a fetei si a pielii capului). pe anumite puncte sau portiuni de periost. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. masajul in laterocubit. de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare).

ganglioni limfatici si vasele faciale. geluirea. incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. Masajul gatului. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. pasive. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. de exemplu. aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. in cazul nevralgiilor (de trigemen. in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. masajul practicandu-se in scop adjuvand. efectuata in toate sensurile). in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. afectiunile musculare si contractura. vibratia si/sau baterea. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). Se va masa intotdeauna de sus in jos. Astfel. al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. postcombustionale). in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. utila. sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . efectuata cu rabdare. se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala. presiuni alunecate. Vibratia care asigura activarea circulatiei. Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. se vor utilize manevrele de netezire. prograsiva. in special utilizand manevrele de netezire. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. nervii vagi. fiind o pozitie de ultima alegere. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). nevralgii) sau reparator. mai ales. framantare profunda tridigitala. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. in paraliziile faciale periferice. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. venele jugulare interne se practica netezire. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. asociind sau nu geluirea. in scop estetic. nu doar in scop miorelaxant. incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. efectuat pe stratul hipodermic. lenta. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. de exemplu). Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. in gusa tiroidiana. netezirea). Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. se asociaza frictiunea. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. status pottraumatism. framantare (pe marginea anterioara a trapezului). este utila. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. de tipul torticolisului.

terapeutic sau estetic. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. masajul spatelui. de relaxare. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. mobilizarea lipidelor de depozit. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. Astfel. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Tesutului conjunctiv. Masajul fetei. de termoreglare. prin grupul nervos suborbital). Anumiti autori au delimitat pe piele zone. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. cefalee. inclusiv musculara. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. la nivelul cefei. respirator. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. Masajul continutului abdominal (stomac. In functie de numarul radacinilor rahidiene. utilizeaza drept principala metoda de masaj. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. 12 segmente dorsale. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. precum cele de protectie. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. ficat.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. inervate de acelasi nerv rahidian. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. de maximum 10 minute. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. rinichi. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. migrene). Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. in rest fiind prezenta glandele sebacee. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. digestiv si genito-urinar. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. indiferent de scopul urmarit. migrene. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. colon. presiunile. segmente sau dermatoame. cu rol deosebit . intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. vezicula biliara. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. se mentine echilibrul circulator.

Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. scazand astfel efortul miocardului. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). intinderi si smulgeri de fibre. Tesuturilor si organelor profunde. ca apoi.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. cat si procesele metabolice. utile asupra muschilor atrofici si atoni. usurand munca inimii. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice.de important in obezitate. creste excitabilitatea. fascii si aponevroze. accelereaza circulatia de intoarcere. Circulatiei sangelui si limfei. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. cicatrici vicioase. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. intensitatii si duratei procedeului aplicat. Sistemului nervos. se activeaza circulatia locoregionala. excita mecanic peretele vascular. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. Elementelor aparatului locomotor. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. hormonale si nervoase. Dupa cum se vede. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. redorilor. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. cu drenarea edemelor. Masajul asigura direct. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. teci si alte formatiuni fibroase. Masajul fasciilor. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. tesuturi moi periarticulare. stazelor si infiltratului inflamator tisular. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . pe cale reflexa. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. prevenirea aderentelor retracturilor. se combate fenomenul de oboseala musculara. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. amelioreaza circulatia prin artere. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. cat si formei. si asupra osului. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. Masajul poate conduce astfel. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. cicatricilor vicioase. pregatind programele de kinetoterapie. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. se dreneaza produsii reziduali. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Masajul actioneaza mecanic. periost. degenerate sau atrofiate.

incurabile si care s-ar putea inrautati prin . artroze. alte inflamatii articulare. Tulburari ale functiilor respiratorii. astenicilor. in scopul combaterii starii de oboseala. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. Masajului general. In concluzie. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. tulburari circulatorii si trofice. Fracturile. precum hipo. pe oricare parte a corpului. disfunctionalitati ale tubului digestiv. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. luxatiile. Mecanismele de actiune. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). tendinite. nervoasa sau umorala). celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. bine tolerate. pareze si paralizii locale. hemoragii. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. modificari ale tensiunii arteriale). de sensibilitate si trofice. intinderi. contracturi musculare si hipertonii. insotite de sindrom algic. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. segmentele si regiunile suferinde. precum artrite. Extinderea actiunii partiala. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala.nervoase superioare. segmentara sau generala. contarctura musculara. indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. Entorsele. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). periartrite. atrofie. circulatorii. starile de oboseala cronica si patologica. tenosinovite peritendinite. hipotonii. • Localizarea influentelor masajului. Miozite. renourinar si genital. spasticitate sau pareze. atonie musculara. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. contuzii.sau anestezie. tulburari trofice si metabolice. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. grave. De modul de actiune direct (numit si mecanic. anemicilor. ingrosari cicatriciale. metabolice.

dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. binecunoscute. in boli ale organelor abdominale. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. pentru o durata de 510 minute. endocarditei. splina. organe genitale. indiferent de procedeu. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. intestin. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. hemoragica. pleurezii. inflamatorie. eczeme. plagi. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. osteite. tumorala. leucemiilor etc. infarctului miocardic. Boli. in toate bolile infecto-contagioase. emboliilor. precum furunculele. flegmoanele sau alte colectii purulente. hipertensiunii arteriale. precum pneumonii. scopul terapeutic. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. inflamatorie sau de alta natura. ficat. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. trecatoare. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. artrite supurate. in tulburarile digestive.aplicarea procedeelor de masaj. anevrismelor de aorta. care caracterizeaza starea de abdomen acut. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. in hemoragiile cerebrale recente. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. in functie de regiune. Orice suferinta acuta. varicelor voluminoase si inflamate. care se succed intr-o anumita ordine. eruptii. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. in inflamatiile centrilor nervosi. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector. starea generala si cea locala a organismului. rinichi. cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. tulburari si leziuni usoare si temporare. stomac. in unele forme de tuberculoza pulmonara. pancreas. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. osteomielite. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. dureroasa. hemofiliei. in curs de vindecare. abcesele. este necesara . ulcerului varicos. Bolile acute pleuro-pulmonare. flebitelor si periflebitelor in evolutie. ganglioni limfatici. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. vezica urinara. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. precum sensibilitatea specifica. fara boli de natura parazitara. conducand in final la efectele biotrofice.

fasciale. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. Framantatul este deosebit de util in atonie. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. efectul de baza fiind cel sedativ. pline de energie. tendinoase si ligamentare. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. frictiunile. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. vibratia. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Actiunea petrisajului este mai profunda. fie pe cale reflexa. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. are loc stimularea intregului organism. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. contuzii. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). intinderi si rupturi musculare. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime.cunoasterea tehnicii de masaj. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. a efectelor asteptate. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). de la nivelul maselor musculare. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. permitand presiuni pe planurile profunde. Netezirea este manevra de introducere. Ritmul alert are efecte contrarii. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. In functie de efectele lor asupra organismului. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse.

sedativa. scuturarile. alte procedee diverse. De asemenea. numite ajutatoare sau secundare. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. contracturilor musculare si stresului psihic. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii . Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale. intre netezire si framantare. excitante. prin actiunea sa indelungata. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. Metoda nu se indica la copii si la femei. uniform si indelungat produc relaxare. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. exista si o serie de alte manevre de masaj. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. aplicandu-se independent. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. a edemelor. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. Cernutul exercita efecte de relaxare. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. fara ca mana sa se desprinda de tegument. Presiunile pot fi si periostale. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. dupa unii autori. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. continua sau vibrata. Petrisajul reprezinta. tractiunile si tensiunile. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune.Manevra are actiune specifica excitanta. insotita de o relaxare musculara si generala. o manevra fundamentala intermediala de masaj. presiunile. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. realizate pe suprafete mari. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. vibratiile produc o actiune calmanta.circulatiei venolimfatice de intoarcere. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. asuplizare tisulara. se executa dupa celelalte manevre descrise. frictiunile si framantatul. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. frictiunile si farmantatul.

Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. cat si a celui respirator. cat si efect mecanic si resorbtiv. masajul are si un puternic efect analgezic. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. ce determina vazodilatatie. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. efectul hiperemic si efectul resorbtiv). pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. . in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. tendoane si ligamente.sau extraarticulare. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). in special pe regiunea spatelui. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. regionale si generale). actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). artralgiilor. urmarit). augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. regionale si generale). miagiilor. declansand mecanisme vasculare. Pensarile au rol excitant. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. pe cale directa. Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor.satelite articulatiei respective. Pe calea reflexelor neuovegetative. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. aflat pe un plan orizontal sau oblic. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. cat si in efecte generale. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia.

pe masura ce . cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. obtinandu-se efectul sedativ). calmant. • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. efectele fiind cel mecanic. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). la scaderea edemelor. De asemenea. cresterea excitabilitatii nervoase. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. hipertermie locala. • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. efect decontracturant-miorelaxant. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. cresterea presiunii tisulare. Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. cresterea rezistentei fibrei musculare. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. efect biotrofic cutanat. cu efect resorbtiv evident. • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic.Prin actiunea mecanica propriu-zisa. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). cresterea mobilitatii tisulare. precum hialuronidaza. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). precum fibrina. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. ca urmare a manevrei aplicate). de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare.

alert. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. fie efectul excitant. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. conduce la cresterea presiunii intratisulare. prin mecanisme defibrozante. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. motor si senzitiv. De asemenea. Presiunile. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. inlaturare a senzatiei de oboseala. modificarii consistentei substantei fundamentale. De mentionat un fapt important. tonicizant. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. soldat cu cresterea circulatiei si . Ca o concluzie.scade frecventa. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ). Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. Framantarea. miorelaxare. deja prezentate. sedativ si unul mecanic. Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. sedativ. in special cele glisante. se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. La polul opus se afla efectele stimulatorii. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. acetilcolina). si anume. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. obtinandu-se efectul calmant. stimulator. miorelaxant. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). de inlaturare a sindromului de oboseala. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. Presiunile. sedare si calmare. excitante ale manevrelor de masaj clasic. decontractura musculara si sedarea. Framantarea. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. la echilbrarea tonusului muscular. • Percutiile au rol stimulant. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. creste amplitudinea vibratiei. inclusive de destresare.

tesuturile si organele din profunzime. situatie in care. articulatii mici ale degetelor etc. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. grupe de muschi. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). solduri. tesut subcutanat. segmentar sau local. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. in functie de tehnica si efectele urmarite.efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). strangere si stoarcere a tesuturilor moi. muschii. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. antebrate. efectuat in scop fiziologic si igienic). Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. La randul sau. muschi). tendoanele si fasciile. nervii si vasele periferice. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. coapse. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. (cu rol pregatitor). in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. tesutul moale subcutanat. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. torace). masajul periostal si masajul reflexogen). Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. gambe. masajul partial sau restrans poate fi regional. abdomenului. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. brate. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. Dupa cum se cunoaste. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. in special la membre (umeri. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . fiind un masaj profund. tesut subcutanat. efectuat in scop fiziologic sau curativ. maini. miscari de apasare. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. De asemenea. fetei etc. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza.

Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. Dupa cum aratam. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. stimularea functiei de termoreglare. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. status posttraumatism. reflexe. spondilodiscartoza. status posttraumatism. sindrom de oboseala musculara. anemii etc).sau poate exercita efecte indirecte. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. fie la nivelul membrelor. status posttraumatisme sau alte afectiuni). masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. La randul sau. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. precum constipatia cronica. hioerlordoze. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. tesutul conjunctic. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. produse pe cale umorala si nervoasa. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. in ansamblul sau. masajul general. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. scaderea sensibilitatii locoregionale. inclusiv postmastectomie. sindromul de oboseala musculara. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. precum spondiloza. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. cifoze accentuate. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. . sindromul aderential postoperator etc). exista si alte forme de masaj. toracice si abdominale). elementelor aparatului locomotor. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). inclusiv posttraumatice). de excretie si de aparare a organismului). masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. localizate fie la nivelul trunchiului. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale.

de tipul torticolisului. • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. prograsiva. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. utile muschilor distonici sau distrofici). Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. efectuata in toate sensurile). de exemplu. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. postcombustionale). Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. cu o durata de 3-4 sedinte. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. migrene). prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). pe o durata de 2-3 min. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). in paraliziile faciale periferice. este utila. lenta. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. se repeta de cateva ori. • Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. in gusa tiroidiana. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. in special utilizand manevrele de netezire. de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. status pottraumatism. toracele si abdomenul). masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. Vibratia care asigura activarea circulatiei. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. combaterea oboselii musculare. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. nevralgii) sau reparator. in cazul nevralgiilor (de trigemen. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale.Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. de exemplu). pe anumite puncte sau portiuni de periost. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. afectiunile musculare si contractura.

carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. rinichi. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. • Localizarea influentelor masajului. in rest fiind prezenta glandele sebacee. la nivelul cefei. de relaxare. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. Astfel. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. Mecanismele de actiune. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. inclusiv musculara. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. indiferent de scopul urmarit. utilizeaza drept principala metoda de masaj. segmentara sau generala. inervate de acelasi nerv rahidian. Masajul continutului abdominal (stomac. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. migrene. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. Extinderea actiunii partiala. In functie de numarul radacinilor rahidiene.continua pana la gat. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. segmente sau dermatoame. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. 12 segmente dorsale. precum cele de protectie. vezicula biliara. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. presiunile. de termoreglare. De modul de actiune direct (numit si mecanic. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. ficat. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. Masajul fetei. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. colon. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. Aceste influente se . provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. nervoasa sau umorala). putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. cefalee. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. masajul spatelui. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. terapeutic sau estetic. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. prin grupul nervos suborbital). al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare.

se dreneaza produsii reziduali. accelereaza circulatia de intoarcere. Masajul poate conduce astfel. usurand munca inimii. redorilor. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. fascii si aponevroze. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. se mentine echilibrul circulator.• • • petrec pe cale reflexa. cu rol deosebit de important in obezitate. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. Masajul fasciilor. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. Masajul asigura direct. se combate fenomenul de oboseala musculara. intinderi si smulgeri de fibre. amelioreaza circulatia prin artere. excita mecanic peretele vascular. pregatind programele de kinetoterapie. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. se activeaza circulatia locoregionala. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. cicatricilor vicioase. si asupra osului. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). cat si procesele metabolice. cu drenarea edemelor. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. . cicatrici vicioase. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. Elementelor aparatului locomotor. Tesutului conjunctiv. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. periost. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. scazand astfel efortul miocardului. hormonale si nervoase. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. prevenirea aderentelor retracturilor. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. mobilizarea lipidelor de depozit. Circulatiei sangelui si limfei. utile asupra muschilor atrofici si atoni. degenerate sau atrofiate. digestiv si genito-urinar. creste excitabilitatea. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. stazelor si infiltratului inflamator tisular. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. teci si alte formatiuni fibroase. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. respirator. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. tesuturi moi periarticulare. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara.

corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. contracturi musculare si hipertonii. • Masajului general. contarctura musculara. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. de sensibilitate si trofice. • • . atonie musculara. hipotonii. tendinite. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. circulatorii. renourinar si genital. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. • Tesuturilor si organelor profunde. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. disfunctionalitati ale tubului digestiv. ca apoi. anemicilor. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. retractii sau depuneri grasoase periarticulare.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. intensitatii si duratei procedeului aplicat. luxatiile. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. intinderi. Masajul actioneaza mecanic. • Fracturile. precum hipo. hemoragii. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. contuzii. periartrite. alte inflamatii articulare. artroze. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. ingrosari cicatriciale. spasticitate sau pareze. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor.Sistemului nervos. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Tulburari ale functiilor respiratorii. In concluzie. insotite de sindrom algic. tenosinovite peritendinite. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. tulburari trofice si metabolice. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). astenicilor. tulburari circulatorii si trofice. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. starile de oboseala cronica si patologica. in scopul combaterii starii de oboseala. modificari ale tensiunii arteriale). cat si formei. atrofie. pe cale reflexa. precum artrite. pareze si paralizii locale. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). • • Entorsele. metabolice. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare. • Miozite. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi.sau anestezie. Dupa cum se vede.

organe genitale. fara boli de natura parazitara. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. precum furunculele. abcesele. 4. pleurezii. dureroasa. varicelor voluminoase si inflamate. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. ganglioni limfatici. hipertensiunii arteriale. artrite supurate. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. eruptii. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. limite de aplicare terapeutica. stomac. • Bolile acute pleuro-pulmonare. precum sensibilitatea specifica. clasificare. intestin. hemofiliei. in tulburarile digestive. metodologii de aplicare. • Boli. grave. in boli ale organelor abdominale. anevrismelor de aorta. . ficat. infarctului miocardic. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. • Orice suferinta acuta. endocarditei. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. eczeme. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. vezica urinara. tulburari si leziuni usoare si temporare. trecatoare. in toate bolile infecto-contagioase. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. precum pneumonii. splina. hemoragica. flebitelor si periflebitelor in evolutie. osteomielite. in inflamatiile centrilor nervosi. care caracterizeaza starea de abdomen acut. rinichi. in curs de vindecare. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. emboliilor. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. inflamatorie. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. in unele forme de tuberculoza pulmonara. flegmoanele sau alte colectii purulente. bine tolerate. segmentele si regiunile suferinde. indiferent de procedeu. in hemoragiile cerebrale recente. pancreas. plagi. contraindicatii. inflamatorie sau de alta natura. ulcerului varicos. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice.Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. indicatii. leucemiilor etc. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. osteite. pe oricare parte a corpului. tumorala.

mecanisme de actiune. Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. tehnicile. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. Postura corpului este influentata de trei factori. fisa de bilant functional individual. precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor. dimensiune si greutate. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). unele deficite congenitale. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei. secundara. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. . completand. unele boli ale aparatului cardiovascular. starile patologice si obisnuinta. Recent. menite sa refaca forta musculara. Pornind de la cele aratate. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. Pentru o evaluare corecta a statusului functional. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. modalitatile. obligatoriu. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale.Kinetoprofilaxia: primara. atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii). sechele definitive organicofunctionale). cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. precum si mijloacele. unele boli de nutritie si metabolism. Kinetoterapia. sa recastige mobilitate articulara. bazelor. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. bazandu-se pe evaluarile complexe realizate.. terapia si recuperarea functionala. metodele si metodologiile sale. gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. si anume ereditatea. desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. unele boli ale aparatului respirator. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. globale. a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. bolile functionale ale sistemului nervos. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. care consta in aprecieri sintetice. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor.

formand funduri de sac sau pungi sinoviale. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati. nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. de bureletul fibrocartilaginos. lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. Exista muschi scurti . nervul. Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). ele asigura rezistenta articulara. care asigura 40-45% din greutatea corpului. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala).Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie. menite sa limiteze miscarea articulara. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). In functie de gradele lor de libertate. Diartrozele. inafara fundurilor de sac spre interior. indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. cilindroide si elipsoide). care determina si tipul de miscare. capsula se prinde ca un manson de epifize. alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. cat si fibre simpatice postganglionare. articulatiile pot fi fibroase. este rezistent la agresiuni. de periost. In functie de forma capetelor osoase articulare. numite vilozitati sinoviale). continuare a periostului. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. muschiul. Raportat la modalitatea de unire. bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara). capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. caile motricitatii voluntare si involuntare. o serie de pliuri intraarticulare. sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. care prezinta suprafate articulare inegale). pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie. capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. care pot fi interceptate prin kinetoterapie. sinovial si unul extern. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. numite ligamentele capsulare. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. cu rol vasomotor). diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului). cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. menite sa ajute sau sa franeze miscarea. pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii. numita unitate motorie). Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. cu rolul de a hrani. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. elasticitate si porozitate). curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor.

sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. fara sa participe la inervarea fibrei musculare. Muschii pot fi tonici. organizata structural asemanator oricarei celule. prezentand insa sarcolema. cel mare sau fazic si cel alfa mic. sar doua sau mai multe articulatii. de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. jonctiunea tendomusculara. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). in general extensori. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. mitocondrii si enzime oxidative. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. format din fibre de colagen. calea extrapiramidala. care deriva de la mai multi nervi spinali. miozina. precum mioglobina si enzimele. de tip II. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. fibra musculara reprezentand celula musculara. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. au tendoanele late. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. tendonul (organ rezistent. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare. nuclei sarcolemali. Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat. Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. in general muschi flexori. sunt superficiali. de tip I. din punctul de vedere al functiei de miscare. lati si inelari. au o retea ampla de capilare sanguine. se contracta lent si obosesc greu. vascularizatia este mai saraca. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. contractile ale muschiului). posturala a miscarii). troponina etc. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. inextensibil. si anume: motoneuronii alfa. tonic. lucrul lor mecanic este putin intens. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. si miofibrilele. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. mitocondrii si ATP. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala.si lungi. diencefal. Arcul reflex. mitocondriile sarcoplasmatice. prin mai multe sinapse. apoi proteinele miofibrilarea. subtiri si grosi. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate. utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. in special . tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). au tendoane lungi. caile cerebeloase descendente). precum actina. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. sunt antigravitationali. desi involuntar. specifice. proteinele musculare. stocand si energia. In acest mod. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa). sunt situati proximal. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. tropomiozina. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. sar o articulatie. care se grupeaza in patru categorii si anume. fie prin releele superioare. substanta fundamentala si celule tendinoase). proteinele sarcoplasmatice. fie prin arcul reflex spinal. sarcoplasma. Sau muschii pot fi fazici. rezervele de ADP sunt reduse. sub forma macromoleculelor de ATP. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara.

Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. diencefal. un proprioceptor. relaxarea musculara. Cand influxul nervos se opreste. dar si pe a celui gama. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa. inconjurat de o capsula conjunctiva. Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. la randul lor de intensitatea comenzii motorii. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. alaturi de bazele anatomice. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. in fapt. avand drept finalitate contractia musculara. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. dispusa printre fibrele musculare. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. numite fibre intrafuzale. acest organ fiind. neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. Fusul muscular (este un organ receptor specializat. intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. spre deosebire de cele extrafusale. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate. in acelasi timp. care functioneaza independent de vointa noastra. Fenomenele se produc simultan. in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. Decontractia musculara este la randul ei. trunchi cerebral. invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. Conexiunile cu centrii superiori (cortex. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). conducerea descendenta a deciziei de miscare. un proces activ. forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. fiind o formatiune fusiforma. Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. Bazele fiziologice explica. care necesita consum energetic. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. de cativa mm lungime si latime. formata din fibroblasti. inervate in acelasi moment. langa jonctiunea acestuia cu muschiul.pentru neuronii alfa). ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa). apare decontractia si implicit. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. de-a lungul cailor de conducere. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . acestea fiind dependente. avand aspectul unui corpuscul de cativa mm.

Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. cel cu patologie respiratorie. anatagoniste. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Alaturi de articulatie. Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. inflamatie etc). ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). contributia volitionala avand rol de initiere. precum si al musculaturii posturale. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. osteofitoze. reflexul flexor nociceptiv. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. rupturi tendinoase sau musculare etc). hematom. pe baza aferentelor senzitiv senzoriale. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. celor musculotendinoase (ruptura. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. catre aparatul efector. hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. si mai departe. calcificare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. cicatrice. control si comanda. leziuni inflamatorii etc). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. reflexe posturale si de locomotie.parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. exostoze. dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. cerebelul. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. cicatrice etc). la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. calcificare. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale). cu toate structurile sale componente. sinoviale (inflamatie etc). edem. cel reglator si cel efector. formatiunea reticulata. putand fi congenitale sau dobandite. reflexul de tendon. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. sustinere si oprire a activitatii. osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. Articulatia. mobilitati articulare exagerate. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. ca element mecanic efector al miscarii. In permanenta. osificare. capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea.

In kinetologie. monoplegii. corectarea posturii si aliniamentului corpului. ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. elongatii tendinoase. crampe. intereseaza atat relaxarea genarala. relaxarea. psihoterapie). cresterea fortei si rezistentei musculare. pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva. a inotatorului. care a fost scos din starea de echilibru. recastigarea mobilitatii articulare. a pianistului etc). contractura sau spasticitatea musculara. singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. desi structura nervoasa este indemna. rigiditatea extrapiramidala. hemipareze. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. fasciculatii. tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. definita prin termeni precum retractura. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: .articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. mergand pana la akinezie (monopareze. corectarea deficitului respirator. hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. autotrainingul. concvulsii. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. printre tehnici fiind si terapia comportamentala. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. influentand si paratonia viscerala. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem. La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare.

Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. nu amelioreaza supletea articulara. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. precum: substitutia/inlocuirea functionala. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. necesita durate scurte de antrenament. compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. asigura cresterea rezistentei musculare. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. active asistate si active. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. fiind deci o contractie dinamica. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Pentru obtinerea efectelor prezentate. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Miscarile pasive. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. Contractia izotonica realizata contra unei . Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. nu solicita articulatia. instrainarea/pareza functionala. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. altfel spus. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. fara incarcare. care risca sa devina definitive. determinand miscare articulara. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Tehnici de facilitare proprioceptiva. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. Contractia izotonica simpla. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. pentru a fi incununat cu succes. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale. Ca urmare. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare.

cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. mobilitatea controlata si abilitatea. starea circulatiei musculare. se va reeduca mobilitatea. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. initial compensata. desi poate fi indeplinita si constient. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. stabilitatea. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. asigura hipertrofie musculara. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. cu alungire (contractie dinamica excentrica).rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. In aceasta idee. Cresterea coordonarii. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). integritatea metabolismului muscular. ulterior decompensata. automata. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. exercitiile culturiste etc). lina. Altfel spus. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. exercitiile rezistive regresive. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. alaturi de agonisti). amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. ca fiind starea opusa oboselii musculare. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). . poate determina cresterea de forta musculara. executata in conditii normale. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. sinergisti. rapiditate de actiune. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara.

rece sau cald. Coxartroza (in diferite faze evolutive). osteoplastiile de sold. capsulita retractila. bicicleta ergometrica si covorul rulant. scolioze. urcatul scarilor si pantelor. Aceste doua obiective se ating mai dificil. entorse. fracturile. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. atat mobilitatea. rupturi de menisc etc). neuropatiile periferice etc). coxartroxa operata. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. boala Parkinson. bursita. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. controlul si coordonarea respiratiei). reflexele de echilibrare si stabilizare. artroplastii. arsuri. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. inotul sau alt sport terapeutic. suferinte musculare periarticulare etc). Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. antiinflamatoare. tendinita calcificanta. rupturi etc). programul de recuperare medicala. statusul post AVC (hemipareze. capsulite. . suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. status postproteza de sold etc). sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate.In fapt. alcatuite dintr-o serie de tehnici. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). educarea tusei si terapia ocupationala. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. terapia ocupationala). coordonarile paliative si terapia ocupationala. tenosinovita. impreuna cu metodele kinetice. necesitand exercitii deosebite. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. hemiplegia etc. cat si posturi de drenaj bronsic). alergarea. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. fracturi. hiperlordoze etc). reeducarea respiratiei diafragmatice. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). retracturi algoneurodistrofia etc). biotroficizanta etc) care alcatuiesc. tendinopatii. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. boala Raynaud. scleroza multipla. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. aplicarea termoterapiei. reeducarea respiratiei costale. deposturari (cifoze. precum sechelele posttraumatice (luxatii. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. hemiplegii etc). gestualitatea coordonata. tenotomii. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. la statusurile posttraumatice (fracturi. cat si in afara acestei posturi. beneficiare. Principalele domenii de patologie si afectiuni. electroterapia antalgica. activitatile de autoingrijire si casnice. fracturi. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. luxatii. chisturi sinoviale. decontracturanta. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. osteotomiile.

Tehnicile. Spondilita ankilozanta.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. activo-pasiva. blocand cel putin o articulatie). fracturile. devieri articulare prin retracturi.Gonartroza (toate stadiile de evolutie). De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat. cifozele. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. Hemiplegia. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. manipulari. Scoliozele. sub anestezie. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . miozite. tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. rupturi tendinomusculare etc). a corpului sau a unui segment al acestuia. scleroza multipla in placi. hiperlordozele. recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. sinovextomia. asa cum se intampla in scolioze. tendinite. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. emondajul sau shavingul intraarticular. entorsa de genunchi. luxatii. artrite sau artroze acutizate. arsuri intinse. pura asiatata. orteza. boala Parkinson. La randul lor. paralizii. deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata. corsetul etc. exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus. patelectomia etc). discopatii etc. aparatul gipsat. status postlaminectomie lombara. miscari pasive sub anestezie etc. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). si anume: activitatea motrice. Astfel. mecanica. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). orteza. Imobilizarea de contentie. autopasiva. traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. precum atela. atela. precum artrite. in nemiscare. Programe de kinetoterapie (tehnici. exercitii si metode). paraplegia. meniscectomia. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. printr-un sistem de fixare. pasivo-activa. la entorse. prin manipulare). Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. A). precum tractiuni.

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). nu solicita articulatia.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). initial compensata. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. determinand miscare articulara. sinergisti. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. fiind deci o contractie dinamica. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. nu amelioreaza supletea articulara. fara incarcare. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. ulterior decompensata. asigura cresterea rezistentei musculare. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. necesita durate scurte de antrenament. asigura hipertrofie musculara. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. cu alungire (contractie dinamica excentrica). integritatea metabolismului muscular. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. ca fiind starea opusa oboselii musculare. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. Cresterea coordonarii. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. alaturi de agonisti). cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. rapiditate de actiune. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. Altfel spus. Contractia izotonica simpla. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. exercitiile culturiste etc). exercitiile rezistive regresive. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. starea circulatiei musculare. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. poate determina cresterea de forta musculara. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa.

nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). la statusurile posttraumatice (fracturi. educarea tusei si terapia ocupationala. boala Parkinson. atat mobilitatea. mobilitatea controlata si abilitatea. suferinte musculare periarticulare etc).adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. luxatii. controlul si coordonarea respiratiei). rupturi de menisc etc). chisturi sinoviale. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. gestualitatea coordonata. In aceasta idee. hemiplegii etc). Aceste doua obiective se ating mai dificil. tendinopatii. In fapt. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. decontracturanta. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. antiinflamatoare. fracturi. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. urcatul scarilor si pantelor. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. neuropatiile periferice etc). antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. entorse. cat si posturi de drenaj bronsic). electroterapia antalgica. bicicleta ergometrica si covorul rulant. reeducarea respiratiei diafragmatice. automata. alcatuite dintr-o serie de tehnici. executata in conditii normale. lina. capsulite. desi poate fi indeplinita si constient. stabilitatea. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. necesitand exercitii deosebite. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). rece sau cald. statusul post AVC (hemipareze. programul de recuperare medicala. . reflexele de echilibrare si stabilizare. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. aplicarea termoterapiei. activitatile de autoingrijire si casnice. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. impreuna cu metodele kinetice. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. hiperlordoze etc). terapia ocupationala). Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. scleroza multipla. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. rupturi etc). procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. scolioze. reeducarea respiratiei costale. se va reeduca mobilitatea. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. inotul sau alt sport terapeutic. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. deposturari (cifoze. beneficiare. alergarea. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. cat si in afara acestei posturi. coordonarile paliative si terapia ocupationala.

paraplegia. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. emondajul sau shavingul intraarticular. hiperlordozele. • Coxartroza (in diferite faze evolutive). patelectomia etc). • Hemiplegia. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). scleroza multipla in placi. meniscectomia. instalatiile de scripeti. fracturile. Scoliozele. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). osteotomiile. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). boala Parkinson. • • • Spondilita ankilozanta. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). precum sechelele posttraumatice (luxatii. unele boli ale aparatului cardiovascular. tenosinovita. cifozele. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. coxartroxa operata. unele deficite congenitale. contragreutati. • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. tenotomii. osteoplastiile de sold. unele boli ale aparatului respirator. retracturi algoneurodistrofia etc). unele boli de nutritie si metabolism. precum. alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. bursita. Intr-o acceptiune mai larga. entorsa de genunchi. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. status postlaminectomie lombara. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. sechele definitive organico-functionale). . Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). fracturile. boala Raynaud. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. arsuri. mesele speciale de kinetoterapie. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita.Principalele domenii de patologie si afectiuni. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). custile Rocher. bolile functionale ale sistemului nervos. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. status postproteza de sold etc). • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). hemiplegia etc. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). sinovextomia. bicicletele ergometrice. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). tendinita calcificanta. fracturi. capsulita retractila. arcurile. in functie de situatie. artroplastii.

sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. Pentru a fi eficienta. • . Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. pe tot parcursul miscarii. fara vreo schimbare a marimii acestei forte. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor. trunchiului si miscarilor de balans. pana la realizarea miscarii pasive. Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. se va incepe cu 1/3 din RM. avand si avantajul de a modifica directia unei forte. RM se retesteaza saptamanal. In fapt. • Miscarea se executa ritmic. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. Apoi. aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. In practica se folosesc si scripeti mobili. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). Aparatele insa. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. • Aparate pentru miscari pasive. • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. Sistemul permite prin acelasi montaj. cu atat va fi solicitata o forta mai mare). cu scopul de a usura ridicarea greutatilor.patinele etc. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. pentru fiecare pacient in parte. facilitarea acestei miscari. in functie de schema aleasa. celui inferior. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. istoric vorbind. • • Aparate pentru masaj mecanic. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data.

Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. evitand deformarea lui ireversibila. numita metoda osteopatica. sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. decontractura musculara. Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. coaptare sau decoaptare articulara. permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. • Cresterea amplitudinii de miscare. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. cat si cu aplicatii terapeutice probate. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre. arcurile se pot deforma ireversibil. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic. • . arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. sub influenta unei forte externe. Recent. putandu-se obtine astfel. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. isi modifica forma. cat si cele ale articulatiilor periferice. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). manipularile verebrale. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. Drept urmare. In practica kinetologica. ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale). Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. cu consum energetic redus. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. cu principii mecanice si fiziologice. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. resorturile.Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive. in special ale membrului superior. Sub aspect mecanic. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real. Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic.

miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. exista manipulari semiindirecte contrate. se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. Pe fondul musculaturii relaxate. segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. manipularea vertebrala. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. si anume. Pentru manipularile in rotatie.Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. reprezentand directiile de miscare ale coloanei. ce necesita un diagnostic corect. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune. trebuie sa . presiuni urmate de o relaxare rapida). deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva. localizeaza precis efectul manipularii). prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. altfel spus. pana la limita jocului anatomic posibil. Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. precum o stea cu 6 brate. kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. segmentul va fi mobilizat. presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. Manipularea este considerata un gest precis. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. De obicei. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate. manipulari semiindirecte asistate. De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. La fel. cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune). In practica exista astfel. Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. fara sa depaseasca aceasta limita anatomica.

Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. osteoporoza avansata. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. dispozitive sau instalatii. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. Cervicalgiile acute si cronice. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . de rotatie. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. conduce la distantari intervertebrale. metatarsofalangienele. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. genunchii. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ. de decopatare. infectioasa sau tumorala. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. fiind necesare intre 2-6 sedinte. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. metacarpofalangienele. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice. Nevralgiile sau nevritele de crural.existe cel putin trei directii de miscare libere. Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate. zilnic sau la 2-3 zile. articulatia pumnului. In acel moment se produce vid intratisular. • • • • Lombosciatica. • Nevralgia cervicobrahiala. coatele erc. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale.artroza avansata hiperostozanta. de alunecare antero-posterioara. pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. Tractiunea se executa cu diferite aparate. Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. Dorsalgiile cronice sau acute. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie.

Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. precum: paresteziile. durerile. Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare. ligamentelor sau maselor musculare. • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora). Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze. pasivo-active sau active. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. contragreutati. Persoanele de varsta a treia. acute sau cronice. hipoesteziile etc. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. senzatia de lipotimie. Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. cifoze). de origine mecanica. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). tambururi de tractiune. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase. determinate de afectarea discului. ametelile.• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. . Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar. sa asigure miorelaxare. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. din sezand sau in ortostatism.

metodologii de aplicare. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. limite de aplicare terapeutica. a fost utilizat termenul de ergoterapie. de divertisment etc. clasice. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. social si profesional). forta si rezistenta musculara. precum cele de munca. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. poate chiar profesia pacientului. clasificare. pana la vindecarea acesteia. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. Varsta avansata. coordonare a miscarilor si abilitate. Unele afectiuni cardiovasculare. sa solicite un efort progresiv. Starile febrile. • • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. crizele comitiale. sa fie variata spre a se evita monotonia. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Anumite psihopatii. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. bilant psihologic. Ulterior. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. indicatii. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. contraindicatii. compensatorii).Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. aleasa dintre meseriile de baza. inafara puseului evolutiv. sa fie utila. precum: . Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. -Terapia Ocupationala: definitie. Sechelele posttraumatice. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. sub aspectul de amplitudine articulara. Hipotensiune arteriala marcata. Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. Initial. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala.

Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. se modifica robinetul la chiuveta. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. golf. sub aspectul de amplitudine articulara. • . sa fie utila. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. scrisul. aleasa dintre meseriile de baza. scarile rulante. marochineria. Initial. recreative. forta si rezistenta musculara. sa fie variata spre a se evita monotonia. sah cu piese grele. Ulterior. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. poate chiar profesia pacientului. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. precum cele de munca. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. badmington. dactilografia etc). formate din multitudinea de activitati casnice. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. a fost utilizat termenul de ergoterapie. sculptura etc). precum aruncatul mingiei la cos. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. precum cartonajul. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. tintar cu piese care se infig in lacas. jocuri cu figurine din plumb etc). de divertisment etc. bilant psihologic. coordonare a miscarilor si abilitate. tenisul de masa. tipografia. clasice. gravura. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. familiale etc). tamplaria. se adapteaza conducerea automobilului. hochei etc). Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. social si profesional). • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. precum desenul. trasul cu arcul. • Cele incluse in tehnici de readaptare. tesutul. patinaj. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. sa solicite un efort progresiv. • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. compensatorii). nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. se adapteaza coada de lingura. strungaria.Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. impletitul nuielelor etc). Astfel. Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. unele profesionale. scara autovehiculelor de transport in comun. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. pictura.

Protezele se deosebesc de orteze. adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. clasificare. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. boli sau a unui defect initial. care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. metodologii de aplicare. pediatria. Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. de curatat. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute. mentine o pozitie. apare durerea membrului fantoma. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL.acceptate si tolerate de pacient. Protezele sunt. asigurand reducerea feedbackului senzorial. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. se mai poate realiza si reinplantarea segmentului.Exista . asista la reabilitarea functionala. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern. sa fie estetice. mentine functia segmentului. contraindicatii. medicina sportiva. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. ca factor adjuvant. Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. etc. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. indicatii. Definitie. traumatologia. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. usor de intretinut. Protezarea urmeaza unei amputatii. asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. De asemenea. usor de aplicat si demontat. suplinind functii fiziologice. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. Ulterior. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume.-Ortezareasi protezarea. fara durere. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. in general. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. ajustabile. el realizeaza mulajele si aplica ortezele. a unei infectii. Dupa amputatie. scheletice. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. confortabile. nervoase. Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta.

utilizate pe scara larga in procesul de .patru tipuri principale ale membrelor artificiale. prin intermediul electrozilor. de asemenea. Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. de obicei. sau mai jos de genunchi. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. sau proteza mai sus de genunchi. hidraulice. in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. sau proteza mai jos de cot. In plus. precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. transfemurala. Acestea includ protezele transtibiala. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK". legaturile mecanice. Computerele sunt. care permite deplasarea usoara. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala. Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. cu fibre de carbon. In modele mai noi.De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. Amputatii transtibial sunt. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului. semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. microprocesoarele de calculator. Noi materiale plastice si alte materiale. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil. a genunchiului saua a gleznei. Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. Aceastea actioneaza prin detectare. utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. cum ar fi fibra de carbon. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon.O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice. Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. transradiala si transhumerala. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului. motoarele utilizate. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca.

Dar exista si alte proteze care se considera permanente. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. detasabila. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. Recent. iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente. 5. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. poate fi în scop profilactic. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile. Apoi se ataseaza proteza mobila. limbaj sau memorie. curativa si de recuperare . cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative. precum pozitia. s-au imaginat protezele cognitive care. Balneoclimatoterapie: profilactica. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. După cum se va vedea. Se mai numeste si endo-exoproteza. spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie. forta. Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. curativ sau de recuperare. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. numite exoproteze. Procesele de reglare neurovegetativă. Iată deci. ceea ce permite un design mai sofisticat. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp.fabricatie a membrelor. electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului. Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate. Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale. indicaţiile de trimitere la . atentie.

anumite boli a frigore (precum guturai. În plus. Această perioadă de timp. apreciată la (15) 18-21 zile. o valoare profilactică. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. precum terapia medicamentoasă. La fel de importantă este. în funcţie de obiectivele urmărite. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. tratamentul fizical-kinetic. . printre care cele ale aparatului locomotor. ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor. în schimb. sulfatarii). Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. sistemului nervos central etc. Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. gripa). Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. Reducerea efortului fizic. se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. aşa numitele decade de reacţie. şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. • Climatul. în trei grupe: • Cure profilactice. datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. se ştie. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. • Cure terapeutice. În acest context. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută. • Apa Mării Negre. în acest context. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. renal şi endocrin. frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. dietoterapie. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale.tratamentul balnear sunt multiple. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism. Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. • Cure de recuperare medicală. • Gazele naturale (mofete.

al stadiului şi/sau fazei evolutive. al recidivelor bolilor cronice. dietele hipocalorice sau de reducere. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. Diabetul zaharat. Vor fi astfel utilizate. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. boli reumatismale. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. medicamentos şi balneofizical. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. în condiţii de sanatorizare. o serie de boli digestive etc. cu incapacitate de muncă. urinare. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. cu gradul de decompensare funcţională etc. Condiţiile socio- . cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. indicatii. sau cele din sfera ORL.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute. metodologii de aplicare. contraindicatii. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. dietele hipolipidice etc. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. clasificare. Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. condiţiile de repaus. Diagnosticul este de boală. Vor exista în consecinţă. obiective. degenerative şi abarticulare. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. Specialistul va stabili indicaţia de cură. de preferinţă naturali. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. dietele lacto-vegetariene. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. beneficiind de control medical periodic. metodologia tratamentului igieno-dietetic. . cu stadiile lor evolutive. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. precum diabetul zaharat. cardiovasculare.infecţii streptococice etc. afecţiunile ginecologice. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. Continut. controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special.

indicatii. helioterapie. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. în cazul complicaţiilor bolii. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale.Apele minerale terapeutice: definitie. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. Bolile de nutriţie şi metabolism. energia electrică. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice. afecţiunile degenerative.8%-37. solarii. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne.profesionale şi familiale actuale crează. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren. clasificare. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. • Buvete pentru crenoterapie. lumina. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. alături de prelungirea duratei medii de viaţă. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic. • Amenajări pentru climatoterapie. premisele creşterii morbidităţii. contraindicatii . metodologii de aplicare. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32. folsindu-se de indicatori de eficienţă. • Terenuri de sport. După cum se va vedea. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. după cure repetate. Studiile clinico-experimentale realizate. • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie. piste de alergare etc. precum bolile de nutriţie şi metabolism. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. . pe o durată de 18-20 zile. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. precum căldura. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. • Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. electromagnetică. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. bicicletă ergometrică. programul de relaxare al pacientului. tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. post cură cât şi efecte în timp. • Săli şi dispozitive pentru masaj. • Aparatură de electroterapie. Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice. tratamentul medicamentos al bolii de fond. Studiile asupra rezultatelor în timp. 9%. Studii de eficienţă economică.

manganul. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic. aluminiul. federaţie la care este afiliată şi România. zincul. în proporţii minim necesare. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. SH2. siliciul. renală. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. peste 1g/l. He. sau gaze ca: CO2. acea apă naturală care. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. arseniul. vor trebui să fie considerate printre apele curative. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. iodul. litiul. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. cuprul. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. iod într-o anumită proporţie. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje. FIBC. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. . Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. De asemenea. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. la persoanele obeze sau la vârstnici. Considerând definiţia acceptată în balnelogie. SH. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. Spre deosebire de apa minerală care. bromul. stronţiul. hepatică. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. termalitate sau radioactivitate. s-a văzut. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. normate de fiecare ţară. având însă proprietăţi terapeutice. În continuare. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. Compoziţie fizico-chimică. Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic.Apele minerale naturaleDefiniţii. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. bariul.

Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi. 317). 1mg H2S/l). 299. 298. precum CO2. de calciu. De cele mai multe ori. 299).3mg/l hidroarseniat. Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. de magneziu etc. calciul. Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. 308. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. magneziul şi fierul.• Conţinut de gaze. SH2. • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. După cum am văzut. 317). Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. fluorul. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. arsenul. utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. bromul. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. potasiul. La rândul lor. 308. ionii bicarbonic. În prezent. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. 299. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. în concentraţii de minimum 5mg/l (297. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală. Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. apele termale. nu atât de prezenţa unui element dominant. He. 298. . Se definesc astfel. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. sulfat de sodiu. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. metan. indiferent de conţinutul mineral. Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. SH. 317). Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. 298. sulfat şi fosfat.

trei dintre oligoelementele prezentate. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. care va conduce la precipitarea fierului. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase. fierul se găseşte sub forma lui redusă. La fel ca şi fierul. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale. cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. şi anume. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. bicarbonatate şi sulfatate. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. În apa proaspătă de izvor. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. . oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice. dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. cel mai adesea. Fierul are origine în mineralele eruptivului. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. intră în categoria apelor oligominerale. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale. Un conţinut de 1. Fierul se găseşte. Vanadiul. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. manganul. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. de exemplu: apele clorurate. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. elementele prezentate. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. sub formă de sulfat de magneziu. se oxidează în contactul cu oxigenul. trivalent. De menţionat un fapt foarte important. Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene.5mg/l defineşte o apă cuproasă.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. predominând în cele sărate. Originea magneziului este în rocile dolomitice. când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat. Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l.

Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. el se va regăsi în interiorul celulei. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice. Gazele naturale provin atât din reacţii . precum. xantinoxidaza care este molibden dependentă. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice. borul. Siliciul. Zincul. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental.5mg/l. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. Dintre acestea. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. conferite de aşa numitele oligominerale. depăşesc limitele minime stabilite. dioxid de carbon. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. Vom vorbi astfel. oligoelementele). de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. atunci când acestea (gazele. Magneziul. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. precum şi micro sau oligoelementele. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate. fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. Gazele dizolvate. participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. la fel ca şi magneziul. Efectele oligomineralelor. în mod activ de către pompa de potasiu. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. şi la sinteza proteică. atras fiind. la rândul său. prezente în apa minerală asupra organismului uman. Calciul. îl prezintă siliciul.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. participând la toate reacţiile metabolice. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. metan. pot fi sistematizate astfel: Manganul. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică. Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. ca urmare a studiului clinico-experimental. se comportă ca un factor lipotrop.

Mai poate avea şi origine vulcanică. chiar când compoziţia este analogă. se produce precipitarea fierului. Atunci când se pierde în atmosferă. existând situaţii în care complexul organic ce se formează. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. calciului şi magneziului din apa respectivă. Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. există adepţi ai teoriei conform căreia. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. În literatura de specialitate. prin contact prelungit al apei minerale cu aerul. iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. indiferent de conţinutul mineral. Astfel. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. de prezenţa oligoelementelor. . apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. la caracterizarea apei minerale respective. dovedite ştiinţific. În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. să devină factor activ. se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. În contact cu aerul atomsferic. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. acţiuni terapeutice. Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. o apă minerală. Sulful poate precipita. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. În final. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. în afară de mineralizare. de asemenea. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale. care îi definesc caracteristicile. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. Există în acest sens. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră. Se vor aprecia. cu acţiune poluantă. Apele minerale naturale.chimice. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific.

precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. Cele două stări se intercondiţionează reciproc. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei. în apa acidă se găseau în formă solubilă. precum calciul şi magneziul care. pe măsură ce apele minerale se învechesc. deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . Studiile de specialitate. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc. a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. dând naştere ulterior. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. dovedind o capacitate predominant oxidativă. Individualitatea. precum şi implicit. proces numit şi metaplazie.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii. Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat. cât şi de echilibrul ionic al acesteia. înclăzire artificială. complexitatea şi stabilitatea acesteia. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. gazele dizolvate într-o apă minerală. Ulterior. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. valorile redox ale apei minerale cresc (3032). Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. în contact cu aerul. Apele minerale naturale. oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. În primul rând. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. stabilitatea ei. la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. supramoleculară a apei. orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător.). va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. aluminiu etc. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. La fel. numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. coloizilor secundari. Potenţialul oxidoreducător al apei naturale.

La aceştia se adaugă ionii care. care. Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. au în vedere. din punct de vedere terapeutic. N. 8) ape iodurate. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. 5) ape feruginoase. fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. În acest sens vor fi prezentate pe rând. 10) ape sulfatate. 9) ape sulfuroase. în primul rând. . sulf. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. nu conţin elemente farmacologice active. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice. de altfel. Acest tip de ape minerale au în schimb.rând. deşi în cantitate mică. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. sărurile şi ionii componenţi. În acest sens. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale. 11) ape radioactive. 3) ape alcaline. Dr. Prof. toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. 6) ape arsenicale. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate. La modul general. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. 7) ape clorurate-sodice. Ţinând cont de cele afirmate. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. Această clasificare chimică este şi complexă. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. 2) ape carbogazoase. deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. După cum se poate uşor deduce. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră. cât mai ales. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. este la rândul ei complexă. ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. precum iod. 4) ape alcalinoteroase. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe.

b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). În România. Apele iodurate utilizate în cură . Someşeni (izvorul 1). nu există ape iodurate pure. h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. Apele minerale clorurate sodice. Zizin. bicarbonatate. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. Bodoc etc. 10. Lipova. în realitate. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. Vâlcele etc. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). Ocna Sibiului (izvorul Horia). Geoagiu Băi. Zizin.Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). izotone sau uşor hipertone. Bazna. precum şi cationii de calciu şi magneziu. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu). precum şi în cura externă. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. Deşi se poate face referire la apele iodurate. fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). Vaţa de Jos (35-37°C). Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. pot fi clasificate drept hipotone. precum gaze. de obicei. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi. Călan. De asemenea. Lipova. ci iodul este prezent. feruginoase etc. Ocna Mureş. Ocna Sibiului etc. Acestea. Lipova. cloruratesodice. cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu. c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad.2mg/l. sunt de obicei. în apele clorurate-sodice. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. De obicei. apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. Apele carbogazoase simple sunt rare. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova. 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). Buziaş. Biborţeni. prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte. principalele izvoare se găsesc la Borsec. Biborţeni. e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna. Vatra Dornei. Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. Băile Olăneşti (izvoarele 4. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. Borsec etc. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. sub forma băilor carbogazoase. însă.7 mg arsen la litru. sulfuroase. Poiana Negri. Slănic Moldova.

j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. atât de caracteristica ionică. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. Vaţa de Jos etc. La contactul cu aerul atmosferic. Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. Călimăneşti. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. În cura externă. Chimia veche. ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă.internă. Ivanda. HS. cât şi de clasificarea apelor minerale. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. sulfuri). În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. Călimăneşti. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. S. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. apă. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. Hygeea. Apele minerale naturale. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. carbogazoase. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. Băile Olăneşti. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor . hipotone sodice. Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice.64×10-10 Curie la litru de apă. ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. regăsindu-se în sol. aer. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul). Pucioasa etc. k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. Sângeorz-Băi. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase. Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. lăptoase. În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. magneziene şi se indică în cura internă. Unitatea Mache este egală cu 3. Aceste ape sunt de obicei. moderat concentrate şi slab concentrate. i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S. exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. precum cele de la Băile Olăneşti. Hercules). Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. calcice.

în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor. magneziană.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală.3. şi se va specifica. De exemplu. ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice.2. Câmpia de Vest. Ulterior.8. atermală (t=15°C). În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni. diferite forme de reprezentare grafică: coloane. prin îmbuteliere şi transport. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8.reciproce. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor. sodică. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. Depresiunea Getică. Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective. Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. de diferiţi autori.sau hipertonică). Cl 37. hipotonă. În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor. Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele. sulfuroasă. Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%). Apele minerale naturale. datorită transformării emanaţiei de radiu . Zona Carpaţilor Orientali.7 mg M 0. K 22. 555g/l. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât. în condiţiile naturale de izvor sau foraj. cu o mineralizare totală de 0. Depresiunea Transilvaniei. se va consemna prezenţa gazelor în apă. d 2520 / 24h. Dobrogea.9. pH 7. mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. urmează notarea mineralizării totale. Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal.55 HCO3 56. Kurlov (Kurlow). izo. debit de 2520 l/24h şi un pH de 7. apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame. formă circulară. În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică. milivali şi procentaj echivalent. fracţie. Zona Munţilor Apuseni. Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M. ele pot suferi modificări. De asemenea. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc.9 t 15° C . au fost propuse de-a lungul timpului. uneori marcate. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. slab bicarbonatată. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă.G. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel. potasică. Mg 16. Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică. clorurată.8 Na 58. Zona Carpaţilor Meridionali. Câmpia Română. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-. conţinutul în gaze şi elemente active. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. dacă este cazul. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice.

Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. Echilibrul ionic. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor.în alţi derivaţi mai puţin activi. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei. precum şi la pacienţi. Acestea din urmă. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. Apele sulfuroase devin în acelaşi context. În acest context. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. cea a apelor terapeutice. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. deoarece. se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. Etapa clinică este a doua etapă de studiu. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. Cu alte cuvinte. mai puţin active. De-a lungul timpului. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică. testării de boală. unde există sursa de apă minerală. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . după cum se va vedea mai departe. neutilizabili de către organismul uman. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură. Pentru o mai mare acurateţe. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică. Acest lucru. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. a crenoterapiei la un anumit bolnav. Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe.

după ce apa minerală a ajuns în intestin. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. metabolismului. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. Administrarea lor se poate face în cură internă. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori. acţiunea este asigurată. în contextul unor numeroase afecţiuni. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. Cura hidrominerală. lipidic. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. fie conţinutul lor în diferite elemente. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. Se poate menţiona faptul că. În unele forme de utilizare. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure. pe primul rând se află. prin acţiunea lor locală. Modificările neuroumorale apar tardiv. depăşind nivelul mucoasei stomacale. în primul rând. Indicaţiile şi metodologia de . crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. ca atare. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură.cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. digestive şi hepatobiliare. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. inhalaţii. metabolice şi ale căilor urinare. hepatobiliar. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. precum glucidic. efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. în studiul apelor minerale administrate în cură internă. De asemenea. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. Crenoterapia. sau a unora dintre componentele lor chimice. asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. După cum se poate deduce.

precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv. Apa minerală hipertonă. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. în cantitate mică. pentru a se stimula peristaltismul. Ingestia apei dimineaţa. În fapt. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. apele minerale vor fi ingerate calde. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv.Apa caldă. pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică. Apa rece. cât şi motilitatea gastrică. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. excită secreţia gastrică. Apa rece. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. asigură o evacuare rapidă a stomacului. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. Ca urmare. Cu cât cantitatea de apă este mai mare. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică. pe nemâncate. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. după cum se va vedea în continuare. Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice. de cantitatea apei. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. o inhibă. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. Apa fierbinte. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. Apele diuretice reprezintă. În cantitate mare. Cura hidrominerală se face dimineaţa. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. dimineaţa. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. rămâne un timp în stomac. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. În schimb. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. de concentraţia sa osmotică. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. în cantitate mică. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. În concluzie. Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. . cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. de timpul şi modul administrării. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut. Dacă apa este servită în timpul mesei. Acest efect nu este direct.

modificând suplimentar acest proces. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. CO2. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. sunt necesare studii efectuate separat. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. I. NO3. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală. cristaloizii din sânge trec în intestin. Sulfaţii. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. K. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. ca de exemplu. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală). apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. Acest proces resorbtiv este intermitent. clorurile. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. La scurt timp după ingestia apei. precum şi cloraţii. în muşchi şi piele. Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. datorită realităţii conform căreia. bromurile şi iodurile. Br. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. raportat la noul echilibru ionic. Când apa are continut de ioni şi săruri. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. sulfaţii. un proces complex. Există ape . până când apa devine izo sau hipotonă. metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. asupra organismului uman. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. precum Cl. Pe parcursul procesului resorbtiv. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. precum şi de cantitatea lor. Acest efect mecanic este cu atât mai evident. Cationii precum Na. De aici. după cum urmează: Cl. Na. De exmplu. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora.Ajunse în intestin. în urină. administrate în cură internă. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. În acest sens. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. Ingestia apei minerale influenţează. Acest fapt. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. asociat cu reacţii fizico-chimice. acţiunea apelor minerale naturale. În situaţia apelor minerale hipertone. Apa. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). La rândul său. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. SO4. Această situaţie persistă. Astfel. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. Efectul va fi orientat. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză.

Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. cuprul. în care intervine sarcina lor electrică. deci un proces de transmineralizare. se explică o serie de acţiuni. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. la mărirea rezervei alcaline. fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. Pe parcursul diurezei. la nivel renal. precum cel de Ca/K. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. precum: cea antiinflamatorie. despre procese de transmineralizare. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. conducând în ansamblu. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. Mangalia) asupra celulei hepatice. Prin această modificare va influenţa. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special. în special pe cele de oxidare.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. Apele alcalino-teroase. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. Ionii precum fierul. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. manganul. Tipul alimentaţiei sau mai concret. zincul. influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică. Puncioasa. De asemenea. cu diferenţa respectivă de potenţial. Se poate vorbi în acest context. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). Apele minerale. inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. în contextul metabolismului glucidic. precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. în special. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. Astfel. în funcţie de compoziţia lor. accelerând reacţiile de oxido-reducere. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . Sulful stimulează activitatea celulară. prin favorizarea activării unora. remineralizare şi demineralizare. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. Olăneşti. Unele ape minerale sulfuroase. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. precum apele sulfatate. a eliminării altora. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. în mod secundar. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. pot activa funcţia biliară a ficatului.

deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. tuberculoza activă. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. numai afecţiunilor cronice. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. reprezintă tratamentul de bază. circulaţia capilară. De asemenea. efectul este dublat de acţiunea băilor.dintre celule şi spaţiile extracelulare. poate influenţa. insuficienţele cardiacă şi renală etc. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. în urma ingestiei apei respective. în unele boli de nutriţie şi metabolism. urmând o schemă terapeutică generală. În acest context. asemănător medicamentelor. în afecţiunile digestive. alături de dietoterapie. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia. rezultatele aşteptate vor fi incomplete. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. prin volumul ei. recomandate pentru cură internă. tehnica de cură. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. Sunt prezentate. Asupra acestui subiect. Există astfel. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. Fără aceasta. neoplaziile. în continuare. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. şi în mod particular crenoterapia. . în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. şi o dietă adecvată. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. voi reveni într-un capitol separat. cu unele excepţii. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare. debilitatea fizică. căt şi în suferinţele renourinare. aplicate în cură externă. în bolile de nutriţie şi metabolism. În suferinţa reumatismală. menţionată în literatura de specialitate. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. în mod obligatoriu. în avitaminoze. Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. în special prin ionul sulf. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică.

de la izvor. Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’.3ml/kg corp/doză. în acord cu formula Nièvre (Vichy). cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. repetate. în total 10-12 tubaje terapeutice. înaintea mesei principale. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză. înainte de servirea cinei. băută cu doar 30’ înaintea mesei. dimineaţa. Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. după unii autori 40-45’. Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece. În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. iar cea de-a treia. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. înaintea micului dejun. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. pe stomacul gol. Există situaţii patologice. pe parcursul a 30-40 minute. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. în funcţie de toleranţa pacientului. pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize. cea de-a doua la prânz. ca poziţie de administrare a apei minerale. cea de-a doua priză. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. la intervale de 3-4 zile. Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. ajută evacuarea .

exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc. Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol). in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. densitatea care reprezinta consistenta peloidului. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol. apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. cu cat namolul este mai diluat. cu atat mai intens. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). clasificare. indicatii. Cura balneară. namoluri fosile (Sovata. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol. metodologii de aplicare. Ocna Sibiului). Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general. indicatii. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre. termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit. clasificare. In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. in substante minerale si in substante organice. gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia.acesteia. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. .. contraindicatii. . O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui. Termenul de peloid include namolurile sapropelice. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare.Gazele naturale terapeutice (mofete. cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. turbele si pamanturile terapeutice. Lacul Sarat). Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. cand devine friabil. solfatare): definitie. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. contraindicatii. . turbe si namoluri minerale de izvor. metodologii de aplicare. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate. Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice.Peloidoterapia: definitie. de la ccontinental (Amara.

dar si sinuzite. Baile Tusnad. de inhibare a inflamatiei. au contraindicatii la speleoterapie. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. 10-12 grade. dermatite alergice. Solotvino Slatina . Borsec. Terapia s-a nascut in anii '50. In acelasi timp. acesta fiind mai greu decat aerul.Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului.Germania. . in special astm bronsic. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor. cardiace. Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia. ce genereaza si disconfort termic. fie ca e vorba de post-infarct. sarcina ori boli psihice. o temperatura cam scazuta. presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. dintre care 17 in Germania. ceea ce este un avantaj. de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii. cat si a umiditatii relative (60-75%). terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic. contraindicatii. 5 in Slovacia. Buzias. hidrogenul sulfurat. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente.Nu orice salina are calitati terapeutice. In mofeteleprin extractie. cate 4 in Ungaria si Austria. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana . Principalele gaze libere sunt azotul. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre. Microclimatul salinelor din Romania este constant.Dintre acestea. atat in privinta temperaturii. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni.Polonia. Wieliczka . bronsite cronice. Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. in Germania. mica in comparatie cu saline din alta tari.Ucraina etc.Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon. indicatii. fie ca sunt boli renale. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali. Actualmente. Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic.Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare. metodologie de aplicare. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. unice in Europa. Balvanyos. de eliminare a acesteia. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. bioxidul de carbon.). psoriazis. metanul si gazele rare.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia.Speleoterapia: definitie. 3 in Ucraina etc. bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase.

persoane expuse la radiatii ionizante. de asemenea. Prin absortia de catre aceste organe.Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. bronhii. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. Durata de plutire este conditionata de umiditate. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice).1-0. prezente atat la adulti cat mai ales la copii). imunitatea organismului. Salinoterapia.la 3 sau mai multi ani.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. scade treptat. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii. timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii. bronhiole. bronsite si chiar astm.5-0. Prin depunerea si absortia ionilor salini. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. refacerea elasticitatii membranelor celulelor. bronşita cronică. etc. datorita efectului gravitational. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. Pentru alte boli respiratorii. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. ragusire. prin natura sa este o substanta bactericida. care provoaca boli si disfunctii respiratorii. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). . tuse. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer. Sarea. ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. moleculele de apa din atmosfera. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. Prin inhalarea acestor aerosoli. miscarea aerului. lichide sau gazoase. Aerosolii de dimensiuni mici. curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice. fluidizare a mucoaselor. devenind cronice) si prin a caror prezenta. respectiv atmosfera. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica. temperatura. pornind de la simple raguseli. cei cu marimi intre 0. cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. de pildă. in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. etc. reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie. etc. cum este. eliminarea toxinelor. alveole pulmonare. efectele razelor solare. disconfort respirator. aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. care. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. senzatii de sufocare. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. saptamanilor sau chiar anilor. tratamentul practicat în saline. in principal afectiunile respiratorii. anumitor interactiuni electro-chimice. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora. reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. sub nicio formă. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini. faringe. 50-70% in diferite alergii. Speleoterapia. care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. cavitatile nazale. turbiditate. expectoratie ingreunata. nu trebuie să înlocuiască. aflate in suspesie intr-un mediu gazos.9 microni. 3050% in psoriazis. Aflati in atmosfera respirabila. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule. variatiile de presiune.

in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi.Durerea neuropata in recuperare. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. evaluare paraclinica . . se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. paralizia de plex brahial. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. in cazul nostru. Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. . care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman.Neuropatiile periferice. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila.. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic. indicatii.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. fie a doua concentratii cu valori diferite. Pentru astmatici. depinzand de gradul de manifestare a bolii. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. timp de 14 – 24 zile/cura. depinzand de gradul de manifestare a acestora. sindromul de tunel carpian. In curele de remineralizare a organismului. expectoratii. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. caldura. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. fiind membrana celulelor. intre 30 si 60 min/zi. Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. sau ori de cate ori este nevoie. prin absortia lor. Pentru diverse boli respiratorii. in curele de intretinere. SPE. etc.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. apa. constand in oxigen. contraindicatii. cura care poate fi repetata ciclic. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. timp 24 – 30 zile/cura. in curele de relaxare. atat de acumularile de materii straine corpului uman. teste specifice de evaluare . in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. timp de 12 – 18 zile/cura. 6. 12 zile. de nerv sciatic. SPI. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: . umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala. etc. metodologii de aplicare. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. minerale. expectorarea pe cale naturala si facila. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. scurgeri nazale. In curele preventive.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri. 1 ora /zi. actionand in primul rand direct asupra mucusului. micro-organisme) iritante. timp de minim 12 zile. cu o durata de repaos de 3-6 luni. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic.

Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei. care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. Suplimentar. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. La timpul respectiv. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. In mod asemanator. normale sau anormale. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG.Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop. distrofii musculare . in special electronic. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici.M.G. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. prin manipularea semnalelor afisate. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic.. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. deschisa. programe complexe terapeutice si de recuperare. In recuperare. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. boala Parkinson. datorata leziunilor cerebrale. (electromiografia). electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie. In schimb. scleroza in placi. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. In recuperare. biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali.

vasculare de tip migrenos. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara.manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. alphafeedback a fost eliminate. Secundar. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. • Ramuri ale medicinii clinice. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. exercitii). Relaxarea corporala. generala sau totala este utila in reabilitarea. • Incontinenta urinara si fecala. Biofeedback-ul presiunii sanguine. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Cea mai dominanta forma. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Totusi. Managementul durerii cronice. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Biofeedback respirator sau alte tehnici. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. . Antrenamentul controlului sfincterian. • Boala Raynaud. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. durerile cornice de spate sin anxietatea. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat.

• Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului).  Extensia soldului cu flexia genunchiului. . Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. receptorii cutanati. rectala sau ambele.  Flexia soldului cu extensia genunchiului. • Tratamentul si medicina de recuperare. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. • Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Astfel.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului.  Dorsiflexia gleznei. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. La fel. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic).  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans).  Abductia soldului. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta.

.tabloul clinico-functional.Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. BF clinic. Combinatii ale miscarilor membrului. spasmul hemifacial. crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului. hipertensiv. .  Pumn si degete. • Denervarea nervilor periferici. in special EMGBF.nervoase. complexe) . recunoaste drept principala si sigura aplicatie.Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie. distonia oromandibulara. Distonia si dischinezia. este reprezentat de: • Leziunile spinale. la presiune si la schimbarii unghiului articular.Sindromul de imobilizare prelungita . reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: . varice membre.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. caruia i se asociaza blefarospasmul. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . . Biofeedbackul in alte situatii. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare.Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv. • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. vasculo . 7. Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . In concluzie. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Scleroza multipla. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8. edem limfatic). Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. periarticulare. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.

Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti. Specialistul logoped. Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic. organizatia functionand pe nivele ierarhice. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. a sensibilitatii. social sau emotional. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). Specialistul in psihologie. sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic. integrate in efortul colectiv. asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. utilizarea dispozitivelor de mers. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. a coordonarii miscarilor. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. • Specialistul in orteze si proteze. • Specialistul in terapie recreationala. fiecare persoana are responsabilitati individuale. recuperarea mersului. social. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. . Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala . a fortei si rezistentei musculare. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical.. educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. aplicarea procedurilor de fizioterapie. IMC. in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. Asistentul social. psihologic. vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor.Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. realizarea evaluarilor functionale initiale. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie. vocational si educational maxim. de etapa si finale etc).

Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice. în sens restrâns. În continuare. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. protezare maxilofaciala. cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii. ticurilor. Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . redoare articulara. Din punct de vedere clinic. . Alti specialisti. crampelor. câştigul funcţional este moderat. fasciculaţiilor musculare. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii. în cadrul parkinsonismului. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. etc. organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. convulsiilor. stabileste obiectivele de indeplinit. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale. mişcărilor coreo-atetozice. hemiplegii. C. Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte. kinetoterapia de recuperare. A. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. specialistul in audiologie.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. precum: dieteticianul. O influenţă favorabilă este înregistrată. semnificatia pentru unghiul util. blocaj articular. miocloniilor. Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. specialistul in medicina dentara.• • Consilierul vocational. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice. care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. B. de exemplu. sunt prezentate într-o succesiune logică. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic. de obicei profesional (contracţie fazică). Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. paraplegii). specialistul in aparatura medicala de specialitate etc. anchiloza. .

pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. mult mai complexe. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. folosim termenul de crampă: a scriitorului. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. a dansatorului. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale. dissinergii musculare. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. a simţului kinestezic. motor sau de reglare. Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. intensităţii. a înotătorului. la fel stria\iile. nu scade numărul de fibre musculare. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. etc. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. precum şi tulburări de sensibilitate pură. incoordonarea mişcărilor. fusul muscular. ataxie şi discoordonare. limitelor unei mişcări voluntare [1]. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC. placa motorie etc. imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale. În cazul în care este compromisă exterocepţia. E. Structura fibrei musculare este conservată. Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. etc. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii.Din punct de vedere clinic. Cu alte cuvinte. pentru a defini aceste situaţii. reducerea consumului de O2. având metodologie diferită. Se ştie că un muşchi. Cu alte cuvinte. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. Se poate vorbi despre apraxii globale. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. mişcarea este inadecvată scopului propus. Alături de sindroamele motorii prezentate. Se pot întâlni tulburări de echilibru. ataxie. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. de exemplu. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). prin nefuncţionare. a pianistului. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. etc. D. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia . motilitatea este mai puţin afectată. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. apraxia mersului). în urma afectării structurilor nervoase. Într-o apraxie. vitezei. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. În unele situaţii. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. tremurături. poziţiei). A. preciziei. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. ci diametrul lor. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare.

cât şi cea algică. etc). fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. sunt condiţionate reflex. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută. Dacă. punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. dureroasă sau nedureroasă. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1]. B. Cu alte cuvinte. este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. Contractura musculară se poate clasifica. Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. reprezintă suportul spasticităţii. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice. poate exista o contractură funcţională şi una organizată. etc. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. Contractura miotatică. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă. ruptura fibrelor musculare. pot fi : ischemia locală. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. Cauzele care duc la contractura algică.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. după cum urmează: Contractura miostatică. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. o articulaţie dureroasă). reversibilă sau fixă. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. paroxistică sau permanentă”. o leziune directă (lovitură. Contractura algică este deci primară. Retractura musculară. Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. . Contractura congenitală disontogenetică. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. Atât contractura antalgică. atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). un hematom. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară. depozit calcar. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen.

are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. impusă. A. atunci când există o cauză neurologică centrală. retractură musculară. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. Ca urmare. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. . în aceste cazuri. din punct de vedere morfologic. Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare.Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1]. Fie că. putem întârzia instalarea oboselii musculare. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. Distrofia musculară. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. De asemenea. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. prin intermediul buclei gama. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. hiperreflectivitate osteotendinoasă. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. În celelalte situaţii. fiziologică nerv-muşchi. Kinetoterapia de recuperare trebuie. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. va obosi mai repede. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. C. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. de la caz la caz. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. condiţionată genetic. pierderea forţei musculare. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. D. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. începută precoce. dacă se lucrează cu insistenţă. hiperactivitatea reflexelor de flexie. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. În final.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

C. cu mâna în semipronaţie. -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. cât şi cea de flexie. Atât mişcarea de extensie. Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. respectiv pasiv. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. B. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. ca atunci când scriem. o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie). fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. D. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0.-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. dacă se porneşte de la poziţia anatomică. cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. pe o axă ce trece transversal prin cot. abducţie 60°. în plan frontal. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). Circumducţia este o mişcare complexă. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°. ca şi pronaţia. . poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. humeroradială. următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. membrul superior (brahial). rotaţie 0°. în plan sagital. iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. Mişcarea activă măsoară 50-60°. -rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. Extensia (are. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. ca şi flexia. artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. -supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. se realizează pe axa transversală. fiind rotaţii longitudinale ale braţului. Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). Atât abducţia. care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale.

cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu. Iată. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°. Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. Pasiv. pe larg. Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. Extensia este variabilă. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. atingând la unele persoane valoarea de 20°. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. E. -extensia. 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. pe un ax transversal. iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). valorile pot creşte. în funcţie de articulaţia testată. în plan frontal. -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. mişcare posibilă cu degetele extinse. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). Flexia activă ajunge până la 90-100°. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale.

în plan sagital. Abducţia-adducţia se execută în plan frontal.extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. . -flexia (mişcarea în plan frontal. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. realizată prin combinarea abducţiei. sintetice. -abducţia are valoarea medie de 45°. -rotaţia axială. Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. -extensia propriu-zisă nu există. Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. se poate ajunge la 60°. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. abducţie 30° şi rotaţie externă. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. -extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului). ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. crescând în situaţia pasivă. Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate. ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. F. este posibilă o adducţie până la 30°. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate. paralelă cu palma. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). Acestea sunt: -flexia. Poziţia de repaus articular este în flexie 30°. -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. În mod pasiv ajunge la 145-150°. a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete. care baleiază policele de-a latul palmei. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°. pe axa sagitală a şoldului.-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. asemănător articulaţiei umărului. care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat).

Pasiv. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. fără să poată fi testate. cu genunchiul flectat la 90°. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. intermetatarsiene. oscilând în jurul unei axe imaginare. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. Amplitudinea este foarte mică. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). în mişcarea de flexie. la cea externă piciorul deviază în afară. care participă la mişcările genunchiului. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. dinăuntru-înafară. H.G. care permite mişcarea de flexie-extensie. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. interfalangiene). În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. din poziţie de decubit ventral. deoarece este relaxat tricepsul sural. intertarsiene. sunt complexe. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. o artrodie strânsă. la rotaţia internă piciorul deviază intern. evidenţiate doar pasiv. Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. se poate înregistra o flexie de 160°. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. Articulaţia nefiind perfect transversală. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital. I. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. de mişcarea de rotaţie internă-externă. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). tarsometatarsiană. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei. Această mişcare se asociază. Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. mediotarsiană. Dacă. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. de sus-în jos (axa Henke): . în jurul axei transversale. Poziţia de repaus este de 15-20° extensie. Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. metatarsofalangiene. oblică dinainte-înapoi. -extensia propriu-zisă este 0. piciorul deviază în adducţie.

cât şi pasiv este 0°. realizată mai ales pasiv. Din considerente didactice. fiind realizată mai ales pasiv. -flexia. -extensia din poziţie anatomică. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. La fel. are o valoare de 30-40°. de-a lungul spinelor vertebrale. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. b. având drept repere: a. Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. în rectitudine. articulaţiile intertarsiene. atât în mod activ. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. acestea din urmă. Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism. după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. posterioare si laterale.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. -îndepărtare-apropiere între două vertebre. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°. poate atinge valoarea de 90°. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). a. -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. . -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. Articulaţiile intermetatarsiene. b. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal. care cade de la protuberanţa occipitală. nu permit mişcarea la nivelul lor. strânse. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. -eversia (asociază pronaţia. verticala firului cu plumb. -rotaţie în jurul unui ax vertical. de susţinere a piciorului. Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. au rol static. sunt limitate. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat.

calculate radiologic. extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). e. d. lateralitatea. b. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). d. d. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori. d. c. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). în funcţie de mişcarea urmărită: a. flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară).). prezentate mai sus). Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său. Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. flexia 110-135°. b. etc. circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. în consecinţă. lateralitatea 60-80°. dorsală (35°) şi lombară (50°). b. c. pe baza înclinării platourilor vertebrale. occiputului.c. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). c. rotaţia 70-105°. extensia limitat la 20-30°. prin faţa anterioară a umărului. . Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. verticala care trece prin tragus. procese fibrotice extensive. Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. marginea anterioară a marelui trohanter. valorile maxime ale acestora sunt: a. rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. de exemplu: afecţiuni osoase. Testingul coloanei cervicale arată: a. zona dorsală medie. rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). extensia 50-70°. apreciat la 20-35°. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare.

Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului. forţa este o calitate fizică a individului. doar un sportiv de înaltă performanţă. putându-se apropia de ea. în funcţie de metoda de lucru. care se va studia în contextul altui obiectiv important. în special. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. sau forţa limită pe care ar putea. în cadrul unei metodologii complexe. pe de altă parte. alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. este şi redoarea strânsă postimobilizare. care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte. în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. menţionate mai sus. în condiţii biologice optime. ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă. Din punct de vedere biologic. des întâlnită în practica medicală. . Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. Acest parametru este măsurabil.) şi ulterior. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. Ştim că forţa exprimă în fapt. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. În concluzie. propunem un mic glosar. O altă situaţie. să o dezvolte un muşchi. adaptate la caz. de cele mai multe ori pur teoretică. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. De la caz la caz. etc. acela al creşterii forţei musculare. se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. În mod practic. forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. chirurgie plastică şi reparatorie. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior.

Numărul fibrelor musculare rămâne constant. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. Cu alte cuvinte. obţinută prin exerciţii adecvate. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. reprezintă "excitantul biologic". a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular. Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă. Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. Ea depinde de o serie de factori. poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. . Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare. reciproca nu este obligatorie. Se utilizează exerciţii cu încărcare. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus. Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. O hipertrofie musculară. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice. Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. necesar creşterii forţei musculare. desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică. Pe parcursul unei contracţii uşoare. Aceasta este considerată a fi forţa absolută. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice.

Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. intervine "factorul muscular" şi anume. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". diametrul axonului. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). etc. Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare. Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate. când există o motivaţie deosebită. se constată o activitate asincronă a UM. Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice. Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate. precum: dimensiunile stromei neuronale. Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic.). raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. enunţat de Hanneman. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. ceea ce duce la o contracţie lină. o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. Ulterior. f) Raportul forţă-velocitate . În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute. UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior.

g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută). Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru". metodă revizuită în 1946. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). precum şi printr-o "tensiune de repaus". permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului. neurologici şi reumatici. când este cazul. stimulodetecţia. care recurg la aparate mecanice. Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. cum sunt: EMG. tensiunea sau forţa activă va scădea. precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. este scurtat. peste lungimea lui tisulară normală. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. etc. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. este stimulat. în el apare o "tensiune de alungire". Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară. ajungând la "lungimea de echilibru". nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero). în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. Un astfel de muşchi.Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. . etc. Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". dacă este secţionat. care poate fi găsit în orice manual de specialitate. când tensiunea în muşchi devine zero. etc. Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus". în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). la nivelul fibrelor sale. La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. în special. Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. Dacă muşchiul este alungit în continuare. electrice. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare.

va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea. în special. împreună cu expresia lor clinicofuncţională. Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. lemn talcat. deşi s-a exclus gravitaţia. -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. doar dacă se exclude gravitaţia. segmentul contra unei rezistenţe medii. se va ţine cont în apreciere. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. Pacientul. Este bine ca. fără altă contrarezistenţă. pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. în punctul de maximă amplitudine. sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . o mişcare contra gravitaţiei. egală cu valoarea forţei normale. între gradele de forţă 3 şi 2. alături de cel articular. -Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. Trebuie să avem în vedere faptul că. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. Dacă mişcarea nu este completă. gradul de antrenament al individului.În continuare. Se vor utiliza planuri de alunecare. de vârstă. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. sex. În acest context. Există unele situaţii de graniţă. sunt prezentate valorile forţei musculare. în practica curentă. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. valoarea forţei musculare este de -2. în fapt. ci la sfârşitul cursei. etc. să se obişnuiască executarea testingului muscular. cum ar fi plăci de plastic. complet. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). masa musculară. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi. etc. -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. a unei rezistenţe mai mici. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare.

schimbarea mimicii. Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. Aceasta din urmă. starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). valoarea circulaţiei musculare. echilibrul neuroendocrinometabolic. în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. a întregului organism. La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat. Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . Prin acesta se înţelege. nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. în contextul kinetoterapiei de recuperare. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. de cea de rezistenţă generală. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. raportată la forţa maximă de contracţie. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. Este faza oboselii compensate. la un moment dat. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. etc. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională. vom constata că. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară.stabili atât diagnosticul. Ulterior. care se repetă cu un anumit ritm) este diferit. o rezistenţă emoţională). integritatea metabolismului muscular. cu tot efortul volitional. Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. Pornind de la cele afirmate anterior. ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. etc. Urmărind pacientul. Ca să putem aprecia rezistenţa musculară. tahicardie. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. iar pe de altă parte. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. etc. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. dispnee de efort. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. o rezistenţă neuropsihică. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă. gradul de participare al SNC (motivaţie. Cu alte cuvinte.

a mobilităţii controlate şi abilităţii. O activitate coordonată este automată. alergarea. Creşterea coordonării. controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. La aceştia. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. controlului şi echilibrului. Dezvoltarea coordonării duce . Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. ea se poate deci “antrena”. etc. orice efort fizic este dificil de realizat. musculare. etc. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. În aceast` situa\ie. Există 3 categorii de pacienţi. de exemplu). sindroame posttuberculoase. dezadaptarea organismului la efort. ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. alături de alte metode ale medicinii fizice. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. vom recurge la kinetoterapia de recuperare. Cu alte cuvinte. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor. sedentarii). activităţile de autoîngrijire şi casnice. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. metabolice. va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. bicicleta ergometrică şi covorul rulant. La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. urcatul scărilor şi pantelor. a stabilităţii. Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. însă mişcarea nu va fi la fel de lină. putem folosi termenul de reantrenare la efort. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare.). Altfel spus. În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. Astfel. Ca mijloc terapeutic. lină.). înotul. după cum urmează: mersul. terapia ocupaţională. Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. sportul terapeutic. executată în condiţii normale. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. etc.

atât stării de tensiune musculară crescute. cu alte cuvinte. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. trebuie redobândit controlul coordonării. dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). însă defavorabile. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. Cu alte cuvinte.la precizia mişcărilor. B. extrinsec (relaxare extrinsecă). intrinsec (relaxarea intrinsecă). grup muscular. . cu intrarea în acţiune a sinergiştilor. Deposturările şi dezalinierile corpului. închizând astfel un cerc vicios. -compensaţie. Relaxarea generală este un proces autonom. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. cât cea parţială a unui segment. fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton. care vor modifica mişcările. Ele trebuie redobândite. Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. A. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. în mod activ. patrupedia). Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. deprinderile motorii se pot pierde. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. ce apare când un grup muscular este hipoton. termoterapie. dacă sunt de durată. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. deşi este apt. cât şi stării psihice tensionate. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. rămân fixate. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. Mişcările sunt executate liber. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). În final. se organizează. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate. masajul. Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat. -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). ceea ce presupune o economisire de efort muscular. De asemenea. muşchi. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. medicamente.

pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. simptomatologie . 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier. atât afecţiunilor bronhopulmonare. recurgând la o serie de tehnici. • Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros. Este important de reţinut faptul că. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului. din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. posturare. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare. antrenamentul la efort dozat. reeducarea respiratorie. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. • Este un semnal de alarma al organismului. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte .Evaluarea durerii. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. indiferent de cauza. Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. Gimnastica corectoare se adresează. gimnastică corectoare. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. educarea tusei. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. 50% din populatie prezinta dureri cervicale. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat.disfunctie • Durerea acuta. 1. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice.-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective).6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. relatia durere. cu un travaliu respirator cât mai redus. scala analoga vizuala.

de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. etc) 2. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. iradiere. Osul • fractura (traumatism acut. infectios. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. degenerare. inflamator. de stress. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. oboseala inflamatie. disfunctii oculare dureroase. intensitate.auriculara dureroasa. dislocare) lichidul sinovial (guta. tendonul supraintindere. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit. sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. intindere. pseudoguta. infectie. osteom. Muschiul. contractura) capsula. ruptura contractura slabiciune. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. Biomecanica . hemangiom. etc) ligamente (ruptura. durere forntala. Nervul compresiune (a radacinii nervoase. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4. inflamatie. durata. etc) 5. burse (inflamatie. modul de a sedea.

determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen. Recele este util in durerea acuta. semne de inflamatie articulara. miopatiile sau miozita. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. semnul Tinel. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe. Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. dupa caz). ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. electroterapie. VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile.anormalitate de postura suprasolicitare. se examineaza articulatiile. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. CPK. deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. radiculopatile. sindroamele de entrapment ale nervilor periferici. etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. scaderea gradului de mobilitate. ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) . Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. ale tendoanelor sau ligamentelor EMG. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare. Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece.

3. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2. Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. cand a fost episodul anterior. jena. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. ligament.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie. Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. etc) .5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. lovituri de cutit. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie. in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut). incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate. etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1. inflamatie. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare. urmate de relaxare. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere.

ginecologica osteoporoza cu fractura. crepitatii. Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). activa libera si activa contrarezistiva. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5. extensori ai pumnului C6-7. triceps C6-7. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. spondilita. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. rotatii se palpeaza musculatura. 2. comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie). cracmente. contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa. pasiva. extensor lung al halucelui (L5). caldura superficiala in subacut: mobilizare. stenoza canal medular. terapie educationala. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala.Examenul clinic se observa semne tegumentare. E (extensie). fizioterapie. hernie sau inflamatie artrita spondiloza. TBC. metastaze osoase infectie: SIDA. activa. lateralitate. contractura musculara cefalalgii. dislocare. senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. analgetice. biceps C5-6. postura. tricipital C7-8) . abces Tratament in acut: repaus. purtarea/nu a corsetului. precum MM (mielom multiplu). telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate.

garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. conditionare aerobica. inflamatie artrita spondiloza. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. infectii. fracturi. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). retrocolis Tratament in acut: repaus. posturi. AINS. mialgii virale infectioase. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. analgetice). alte tulburari de mobilizare. analgetice. caldura superficiala in subacut: mobilizare. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. . metastaze osoase osteoporoza. antecolis. urmarirea periodica a pacientului. subluxatie suferinta psihogena torticolis. anemie. dislocare. exercitii de flexibilitate. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii. slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil. terapie educationala. de constrictie. transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. hernie. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. contractura -musculara afectare discala -degenerativa.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. masaj muscular. injectii si sprayuri aplicate local. fizioterapie. postura corectata.

relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. De exemplu. nu se poate alimenta diversificat etc. student. nu poate conduce masina. Pornind de la cele prezentate. aparat sau sistem. Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. profesional. nu poate merge fara a fi asistat la mers. In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar. Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. muncitor. accidentelor sau traumatismelor. profesional si familial al persoanei respective. nu mai poate fi sot. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale. partener de afacere. pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. . sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. de integrare sociala etc. cand acestea intra in conflict cu mediul social. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. scaderea auzului. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional.Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. incoordonarea miscarilor. el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. de dexteritate. vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. perderea de forta musculara. familial. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. psihologice sau anatomice. Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste. organ. pentru un interpret de muzica. Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale). Diagnosticul este clinic. de autoingrijire. ocupational. Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. De exemplu. nu se poate aseza pe scaun. normala pentru individul in cauza. Deci. tesut etc). Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. deposturarea coloanei vertebrale etc. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). tata. nu pronunta corect cuvintele. ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. despre incapacitati de locomotie. Se vorbeste astfel. persoana independenta etc. Se poate vorbi astfel. Aceasta conduce la handicap profesional. economic. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. reducerea mobilitatii unei articulatii. un pacient nu poate deschide usa. Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . incapacitate si handicap. de comunicare. cu sexul. conditiile sociale si culturale proprii. intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic. despre un handicap educational. situationala etc.

Afectiunile cardiovasculare. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. incapacitate. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman. Limitat. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. incapacitate si handicap. permitand intr-o prima etapa. specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala. Masajul terapeutic. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate. inclusiv tulburarile de vorbire. alaturi de cele clasice. digestive. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. mentala. endocrine. Spre deosebire de alte specialitati medicale. auzul). stabilind obiectivele de indeplinit. handicap) la o independenta fizica. Afectiunile senzoriale (vazul. modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. inclusiv obezitatea etc. urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. Principii de diagnostic clinico-functional. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. inclusiv surdo-mutitatea. protezarea auzului. la pacientul in cauza. afectiunile dermatologice. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. Afectiunile respiratorii cronice. vederii. metabolice. terapia educationala etc. Kinetoterapia. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. Hidroterapia. identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. . de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. terapia ocupationala. serie de modalitati terapeutice adjuvante. bine cunoscute. renourinare. Laserterapia. mijloacele.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). Afectiunile psihice. precum biofeedback-ul. ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. psihoterapia. • • • • • • Electroterapia. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular).

examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului . cat si la cel obiectiv. apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. Drept urmare.sociala si economica. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. inclusiv activitatile de autoingrijire. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati. a sistemului genitourinar si rectului. a regiunii abdominale. a sistemului musculoscheletal. scaun cu rotile. urechilor. percutie si auscultatie). menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale. gurii si fundului de gat. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. toracelui. Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. in sine. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. a vaselor periferice. carje. examenul neurologic si cel functional. posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. a gatului. • Identificarea restantului fizic. maxim posibila. trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. regiunii precordiale si inimii. baston etc). proteze. asistenta tehnica si umana de specialitate. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. posibilitatile reale de rezolvare. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare. Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. deplasare). Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. psihologic si intelectual. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. • Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare. ochilor. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. dispozitive de electrostimulare. examinarea capului. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. nasului. • Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. In acest context. palpare.

tendon si muschi. cifoza accentuata. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. Uneori. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. slabeste capsula articulara. amputatia unui segment. cicatrici. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. congestie. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. ligament. De exemplu. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. sex. Valorile ideale. precum os. articulatie. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. atunci pozitia de start. In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. Acesti factori tin de varsta. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. deformarile articulare. obezitatea. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. edem. • Fortele care solicita permanent articulatia. iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. atrofie musculara. in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata. precum si alte manifestari insotitoare. deformarea tesutului moale. Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. cat si ligamentele de vecinatate. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. gradul de mobilitate obtinut este unul activ. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. stabilizarea miscarii. contextul genetic. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. Cand pacientul nu participa la evaluare. • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. cartilaj. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. fasciculatii musculare. cu care se compara cele reale. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. hipertrofie sau ruptura musculara. obtinute de la pacienti. palparea. hiperlordoza. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . inflamatie. Inspectia poate identifica scoliozele.si de fiecare element constituient. reprezinta o valoare medie propusa. ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. conditia fizica. aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. evaluare a programului de reeducare functionala efectuat. Tonusul si forta musculara si ligamentara. sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii.

• Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. Valorile obtinute difera insa. forta si rezistenta muschiului. redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. De exemplu. Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. sistem care foloseste scala de la 0-5. sex. . prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic. prezenta sindromului dureros. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. • Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. nu apare schita de contractie. nefiind urmata de miscarea segmentului. blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. in functie de varsta. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. conducand la instabilitate articulara. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). intr-o neuropatie periferica. starea de oboseala a pacientului. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. fortei si rezistentei musculare la efort. cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. asociata. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. muschiul fiind practic denervat. Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. lipsa de intelegere a testarii efectuate. Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. teama.partea fortelor normale si anormale. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara. cat si asocierea datelor bilantului articular. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. sociale si profesionale. cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta. numit si unghi util de miscare. nici in masa musculara. cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara.

X. de a se imbraca. XII). precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • . Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. a functiei de vorbire si a limbajului. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. evidentierea miscarilor involuntare. evidentierea spasticitatii. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. nivelele de dependenta sunt: • Independenta.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. In ceea ce priveste reflexele. glosofaringianul (IX). de a-si asigura igiena si toaleta personala. evaluarea reflexelor. de a se mobiliza in pat. a lipsei de orientare stanga-dreapta. a integrarii motorii centrale. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. In contextul prezentat. specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. progresele obtinute. Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului. XII) si functia de deglutitie (IX. • Dependenta totala de alta persoana. Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. X). Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. a coordonarii miscarilor. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. expresia faciala (VII). cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. mecanica) sau nevoia unui insotitor. a nervilor cranieni. Nevoia de control sau supervizare. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. de a conduce vehicule. Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. vagul (X). examinarea fizica a fost efectuata. asupra statusului functional al pacientului. X. Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez. rezultatele notate. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. IX. In ceea ce priveste nervii cranieni. • Nevoia de asistenta. In lumina celor prezentate. aprecierea senzatiilor si perceptiei. din momentul in care a fost identificata. IX. de a-si asigura transferurile. spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. constatarea apraxiei. tehnica. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard. a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. cand este nevoie de ajutorul minim. elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. precum si tipul de asistenta (umana. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. de a merge.

metode de conditionare (ergoterapie. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii . implantati in apropierea acestor trasee. Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. biofeedback etc). ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. electrostimulare cerebrala profunda etc). Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. precum terapia medicamentoasa. De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. fizioterapie. In aceasta idee. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate.Electrostimularea. electrostimulare spinala. masaj. TENS sau SNET. electroanalgezia. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. fie cu electrozi ac. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Ulterior. cea nemedicamentoasa (TENS. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. hipnoza etc. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. laserterapie. magnetoterapie. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. cat si o serie de tehnici complementare. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. in cazul de fata). Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. mecanisme de actiune. meloterapie etc). precum tehnici de relaxare (training autogen. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. alcatuind caile durerii. Durerea este un simptom. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. kinetoterapie. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica.

curentii Trabert. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. nespecifice pentru durere. deci pe cai descendente). asupra maduvei spinarii. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. precum: curentii diadinamici. disestezii de denervare). dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. undele sunt negative). Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. rapid conducatoare. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Pornind de la cele cunoscute. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. . Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). 2. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. undele sunt pozitive iar daca este catodul. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. produce la nivel medular (corn posterior. TENS sau SNET. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. 4. Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. adica pe un proces de control axonal.(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Stimularea nervoasa electrica transcutanata. 3. de diferite cauze. Termenul de stimulare folosit. Apare astfel teoria controlului de poarta. In acest mod. daca este anodul. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. precum: 1. In mod particular. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular.

Electropunctura. efectele anlgezice. analgezia dureaza relativ putin. in mare parte. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. durata este lunga. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. in maximum 20 min. durata impulsului este de 60-150 µsec). durata scurta de stimulare este relativ scurta. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. unele forme de cervocobrahialgii. cefaleeea musculotensiva. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. intensitatea curentului de stimulare este inalta. atunci cand este comprimat. locul actiunii este zone superioara. devine dureros si daca este suficient de sensibil. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. analgezia fiind reversibila medicamentos.. fibrele stimulate sunt cele groase. deja descrisa. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. durata de stimulare este 30-60 min. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. Pe durata stimularii. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. fibrele stimulate sunt cele motorii. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. tolerabilitatea este buna. (electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. la fiecare 5-15 min. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. sindromul picioarelor obosite. stimularii se reduce intensitatea curentului. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. Aceste puncte. cicatricile dureroase. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. corespund punctelor de acupunctura. ca si cele de acupunctura. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. 30-120 min. fara sa fie insotita de contractii musculare. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger.Undele bifazice (ambii poli sunt activi). Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. Undele bifazice cu o dominanta. intensitatea intre 10-30 mA. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. analgezia nefiind reversibila medicamentos. numite puncte trigger. Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. . Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. lombosciatopatiile. care. mielinice. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive.

Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. Angina pectorala. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. traheotomie. la cei ce sufera de probleme psihice majore. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. Durerea posttraumatisme in antecedente. Durerea cronica la persoanele varstnice. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. putandu-se repeta pe durata unei zile. post chirurgie ortopedica. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. Aditional. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. durata fiind mai mare. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. senzatia poate deveni neplacuta. Daca exista o revenire a durerii spontane. in situatia in care acestea au esuat. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. Durerea cronica. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. intensitatea trebuie redusa. datorita sensibilitatii pacientului. puternice. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. fara sa se intrerupa simularea. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. Intensitatea curentului se va creste progresiv. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. . a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. sub nivelul asteptat. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. exista posibilitatea disparitiei durerii.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. dupa rahianestezie. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). dureri viscerale sau neoplazice. uneori chiar de pacienrul insusi. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. in limitele posibilului. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. Daca insa. laminectomie. Ca urmare a terapiei aplicate. se va reduce intensitatea curentului. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. de 2-6 ore. Prezenta factorilor de natura psihica. situate la limita suportabilitatii. se constata si efecte vasodilatatoare. dupa laparotomie.

precum cea a controlului . Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. transmitere si perceptie centrala a durerii. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Regiunile cutanate anestezice. alcoolica).Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Starile dureroase posttarumatice. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. Cicatricele si sindromul aderential postoperator. greu de localizat. neuropatiile metabolice (diabetica. Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). Nevralgiile postherpetice. Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. cefaleea vasculara. prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). Sindromul algic din carcinoame. Sindromul algic care insoteste anuriile. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). Durerile din afectiunile neurologice periferice. durerea difuza. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. laringelui. Durerile postanestezie. durerea viscerala. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. Durerile psihogene. pacientii care consuma opiacee. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie.

. fiabile si sigure. Afectiunile psihice precum. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. durere musculara. Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. psihonevrozele depresive. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. Neoplaziile. mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. de tip electropunctura). Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. Tehnica este nedureroasa. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. in mare parte. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. este o metoda fiziologica. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. cu o pondere de 80%. lombosciatopatii cefalee. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. -sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. netraumatizanta. punctelor din acupunctura). numite puncte trigger (care corespund. SNET sau TENS. cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. schizofrenia.portii la nivel medular (teoria numita gate-control. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. durere a partilor moi periarticulare etc). durere posttraumatism in antecedente. Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). cervicobrahialgii. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. durerile datorate leziunilor nervoase). usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. Sarcina. identice celor din acupunctura. secundare si nedorite minime.

in sens opus acelor de ceasornic. se maseaza sau se apasa prin insurubare. din pozitie oblica. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. grefon tegumentar sau tumori. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. luminoasa. In functie de indicatie. pana la disparitia durerii. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite. aflate pe meridianele de acupunctura. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. care au un diametru de 1-2 mm. tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. profund. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. fara eruptii. superficial. cu blandete. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. Se va masa sau se va apasa circular. si mai putina importanta sensului miscarilor. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. bataturi. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. in timp ce acupunctura foloseste ace. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere. de catre Melzak si Wall. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. in sensul de rotatie al acelor de ceasornic.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. leziuni. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere. pana la 8). Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. energic. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. Aflata la polul opus. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. pereche. Astfel. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. deoarece. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. numit presiunea. incalzita corespunzator. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. ambele maini libere si sanatoase. sa aiba o pozitie comoda. . Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. fiecare manevra avand o durata scurta. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. Indiferent de suferinta. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. cicatrici. cu varful degetului. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. ambele aflate in pozitie verticala. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile.

indigestia etc). pacientului i se poate altera starea generala. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. Atat presiunea. Manevra consta in presiuni continue. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. spre deosebire de iarna. timp de 5-7 secunde. bine executate. de echilibrare a energiilor si una locala. hipnotice. Pe parcursul procedurii. . Tulburarile psihice minore. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. timp de cateva minute. asemanatoare cu presopunctura. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. pana la disparitia sa totala. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. constipatiile. Presopunctura poate fi folosita ocazional. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. putandu-se practica mai multe cure. cat si relaxarea se executa succesiv. drept pentru care tratamentul se intrerupe. Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. celor cu psihopatii. Nu se va efectua presopunctura dupa masa. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. sindromul dispeptic. De asemenea. de 3-4 secunde. in special primavara si toamna. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv. Sindromul alergic. Pe acesta cale.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. in functie de boala. in proportie de 80%. precum: Sindromul migrenos. aceste metode raman fara rezultat. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. Presopunctura corect executata. Insomnii. cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). Durerile din bolile reumatice. Alcoolismul si tabagismul. a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon. aerocolia. in urma careia durerile dispar complet. celor in stare de ebrietate. Intre cure. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. gravidelor in ultimele luni de sarcina. se va pastra un interval de doua saptamani. sindromul diareic. tranchilizante. Odata ce leziunea s-a constituit. Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia.

lombosciatopatiile. sinuzita. hipotensiunea arteriala.Sindromul algic.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale. Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale .Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita). Tulburarile psihice minore.Aplicatii practice de termoterapie 3. cubital. neurologica. Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: . sindromul de tunel carpian. nevralgia de trigemen.Teste specifice clinico-functionale. Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica. mastodinia. dorsalgiile.Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica. probleme de diagnostic. de nerv sciatic.Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune . semnificatia lantului cinematic al membrului superior . paralizia de plex brahial. 2. Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: . genunchi. Astmul bronsic. Contracturile musculare de tipul torticolisului.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior. hipertensiunea arteriala). durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). aplicarea de programe de recuperare . Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial. posttraumatica si reumatismala .SPI. Tulburarile circulatiei periferice (varice. criza hemoroidala).Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica. lumbago si hernie de disc.Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4. lombosacralgiile. .mersul normal si patologic .Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico. cervicocefalalgiile. Disfunctiile sexuale. Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica. paralizia faciala). curburi normale si patologice . reumatismala la nivel de: sold. de SPE. complex glezna-picior .functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. durerile articulatiilor periferice. daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile. algiile musculare sau mialgiile.

in special electronic. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. Boala Parkinson. in ciuda acestui nume artificial de biofeedback. deschisa. Scleroza multipla.Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. contractura. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. EMGBF. retractura . EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic.Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . durerea neuropata . in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. normale sau anormale. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC. inclusiv lingvistice. un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente.G. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. Position biofeedback. spasticitate. prin manipularea semnalelor afisate. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie. (electromiografia). Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului.M. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. deficienta musculara. pareza/paralizie. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia.

In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait. alphafeedback a fost eliminate. Biofeedback respirator. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Domenii de aplicare: Psihoterapie. Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. exercitii). durerile cornice de spate sin anxietatea. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Alte tehnici. Antrenamentul controlului sfincterian.coordonarea necesare controlului miscarii. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Biofeedbackul presiunii sanguine. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. Un . Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. Biofeedbackul de presiune sau forta. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta.antrenarea controlului pozitiei capului . Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Cea mai dominanta forma.coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: .

Aplicatii clinice in recuperare. Boala raynaud. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate.bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Receptorii cutanati. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Afectiunile membrelor inferioare precum: . generala sau totala este utila in reabilitarea.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Incontinenta urinara si fecala. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Totusi. Managementul durerii cronice. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Tratamentul si medicina de recuperare. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. vasculare de tip migrenos. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. Baze neurologice ale EMGBF. Relaxarea corporala. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. rectala sau ambele. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul . Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Ramuri ale medicinii clinice. Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai.

marele fesier.Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu.combinatii ale miscarilor membrului . Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale.faza de stance . Concluzii BF clinic.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie. .cotul si antebratul . Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. . 6.flexia soldului cu extensia genunchiului . Denervarea nervilor periferici.subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca .studii de caz . Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. Leziunile spinale. crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui.extensia soldului cu flexia genunchiului . . in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. la presiune si la schimbarii unghiului articular. Distonia si dischinezia. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii.ortopedice si programele de recuperare aferente. . La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. distonia oromandibulare. caruia i se asociaza blefarospasmul. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.abductia soldului . Scleroza multipla. spasmul hemifacial. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii.faza de balans Afectiunile membrului superior.

Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: .Evaluarea clinico-functionala.sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor .Evaluarea clinico-functionala.sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie. . SA.vasculara. geriatrie. inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal. obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR.Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7. neurologic. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) . La sfarsitul modulului studentii trebuie: . pediatric. la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva. masaj terapeutic) .sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos.B. TENS.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor .sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior. geriatric.Evaluarea clinico-functionala.. .sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare . conform clasificarii internationale ICF .prezentari de cazuri . dizabilitati. alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular. ortopedico-traumatic. . cardio-vascular si respirator.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii .Recuperarea medicala la amputati . gonartroza (neoperata/operata).aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. particularitati de recuperare in patologia cardio. respiratorie. PSH. pediatrie . .sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice.