Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. Astfel. pentru ca ulterior. cum ar fi undele cerebrale. cu ajutorul unui electrod.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. presiunea sangelui. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. lepra sau lupusul eritematos diseminat. este examenul detectarii activitatii musculare.electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. temperatura corpului sau tensiunea musculara. cel mai des in forma de ac. succesiune a unor unde. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. Examenul dureaza 20-30 minute. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. Se poate astfel. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni. conduita terapeutica adecvata. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. ne referim la multinevrita.In timpul sedintei. Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata. emotiilor sau comportamentului. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular). cefaleea migrenoasa. pe de alta parte. cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). Astfel. pe calea controlului voluntar. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor. de unde ele sunt culese. persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. cefaleea tensionala prin contractura musculara.Primul. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si. prin deprinderea . Pacientul invata sa relaxeze musculatura. pe calea incercarii si erorii. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. sa-si creasca temperatura corpului. durerea cronica si incontinenta urinara. atat fizic cat si mental.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. nedureros. sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. precum hipertensiunea arteriala. sa stapaneasca sindromul dureros.metabolica). Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. frecventa cardiaca. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. Ulterior. raportat la leziunea identificata. De exemplu. de exemplu. apoi in cursul unei miscari voluntare. sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. mai intai in repaus. sa se studieze conducerea neuromusculara. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul. Astfel. difteria. Adesea. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. precum frecventa cardiaca.

Aceasta. stresul. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. cefaleea si sindromul migrenos. autismul. Nu exista efecte adverse comunicate.modului de a realiza schimbari fizice pozitive. kinetoza sau rau de miscare. disfunctionalitati de natura sexuala. Prin urmare. durerile de spate. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. Din acest motiv. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. nivelul performantei fizice. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. pe calea controlului voluntar. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. epilepsia. asistente medicale. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. incontinenta sfincteriana. recuperare medicala. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. urechilor).Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial . psihologi. torticolis sau alte spasme musculare. emotiilor sau comportamentului. sindromul de colon iritabil. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. fizio si kinetoterapeuti. sindromul algic cronic. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. diabetul zaharat. incontinente sfincteriene. fiind necesare in medie 8-12 sedinte. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. In ceea ce priveste cefaleea. nasului. astmul bronsic. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. hipertensiune arteriala. depresia. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. prin exercitiu. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. anxietatea. efectele secundare ale chimioterapiei. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. precum: anorexia nervoasa. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos. constipatia. afectiuni cardiace. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. neurologie. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. Scopul final este ca.

Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii. sindromul disfunctional. de la maini si de la picioare. semnificatia deficitului functional. Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. Prezentarea contextului si abordarile actuale. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor.2. dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. respirator. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv. apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul. dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG). mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva. in special la copii. Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. 2. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular. cu referire. CIF.3. etc.Particularitati de evaluare clinico-functionala. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. . prehensiunea si gestica cotidiana.1. International Classification of Impairments. pot fi utile ca metoda terapeutica. functiei pulmonare. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. precum CIH. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate.4. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. Clasificarea Internationala a Functionarii. s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder). deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional. Tehnica de EEG neurofeedback. 5. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice.mental. Refacerea performantelor functionale individuale. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala .

defect anatomic. De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local. stare civila. de sot (handicap interrelational familial). disability in engleza. sex. O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). deficientele sau tulburarile de limbaj etc. scaderea fortei musculare. Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. . Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza. nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare). are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). scaderea sensibilitatii segmentare. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc. Daca nu este definitiva. deficienta functionala. nu-si poate exercita abilitatile de tata. la fel si in engleza. reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. nu se poate instrui (handicap educational) etc. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. handicap de socializare). chiar si a unei falage a unui deget. vocatii. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. socio-profesionale si culturale). nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). alterare. Reducerea mobilitatii articulare. pierderea unui segment de membru. vizuale. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). Ramane insa la nivel de individ. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii.publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. Handicapul. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. asupra individului. scaderea acuitatii auditive. orice incapacitate are la baza o infirmitate. inclusiv intern. interfateaza. Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. scaderea abilitatii la nivelul minii. sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare. infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. Infirmitatea. mult mai putin si la nivelul intregului organism. pot fi doar cateva exemple. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. nivel de pregatire. nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). In schimb. El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. de orientare). nu doar la nivelul aparatului NMAK. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. sindromul de deconditionare fizica la efort. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta.

Dupa cum aratam. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea.Clasificarea Internationala a Functionarii. activitatile si participarea corpului. pana la mediul general. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva. starile de sanatate (bolile.who. http://whqlibdoc. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. Pentru a face o clasificare. Dupa cum aratam. a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. tulburarile. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate. tulburarii sau altor stari de sanatate. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii. pentru a facilita studierea factorilor de risc. In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. . prin metode adecvate. se pot deduce implicatiile cauzale. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia. CIF si CIB sunt complementare.int/publications/2001/9241545429_rum. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala). Conform clasificarii internationale OMS. astfel incat. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc. precum educatia si munca. limitarea de activitate sau restrictii de participare. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. Astfel. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate.

principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala. adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate). cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. .Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. evaluare functionala. Aspectele organizatorice. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. nivele de dependenta. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional. In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient. se noteaza particularitatile cazului. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. se contureaza cadrul clinic general. modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. limitarea de activitate sau restrictia de participare. Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. declarate de pacient. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice. Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia. .Particularitati de evaluare clinico-functionala. Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. semnificatia deficitului functional. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea.

locul de munca. colegi. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. scaun cu rotile). a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. profesionala. Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior. ca o consecinta. adaptarea mediului (plan inclinat. carje. asa numitele Activities of Daily Living. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). recreative. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. vecini. atat intelegerea (afazia senzoriala). insotitor etc). existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. diferite suporturi. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. precum si la utilizarea ortezelor. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. cadru de mers. carje sau cadrul de mers. ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. terapeut la domiciliu. orteze. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului. din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. recreationala. vehicule. la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. educationala si familiala se refera. gradual. protezelor. profesionale. prieteni. minimizand la maximum. Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental. precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. pe masura efortului depus. Participarea trebuie sa fie interactiva.

ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. nivelul functional al sistemului nervos. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. dislexie etc). capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. ergoterapie. . Tonusul. precum mersul sau deplasarea in mediu. a musculaturii.clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. interventie chirurgicala. forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. patologie asociata. integritatea structurilor. ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. episod de pierdere a starii de constienta. Semnificatia bilantului functional. ligamentara). procupari sportive. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. etc). grad de conditionare fizica la efort avut anterior. modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual. posturi nefiziologice etc. Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. central sau periferic. poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. obiceiuri nocive starii de sanatate. dureroase. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. auditiv. religia si tipuri de dieta avute de pacient. transferurile pacientului. desfasurarea unor activitati sportive. atitudini particulare. comenzile date pacientului etc. traumatism. recreative familiare pacientului. Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. ale simtului kinestezic etc). tactile. modificari ale tonusului muscular. starea altor organe si sisteme. o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii. Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare.

Nivelele de dependenta sunt: • Independenta. sedentarismul. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. masajul terapeutic. care este necesara pacientului (independent. laserterapia. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. total dependent). se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat.insotitor. lumina. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile). ajutor din partea unei persoane din familie. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. minim. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. electroterapia si electrostimularea. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. precum consumul de alcool. .Agentii fizicali precum caldura. se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. nevoie de asistenta. Raportat la aceste aspecte. independent cu ajutor. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. conducere vehicule. terapia prin campuri electromagnetice. Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. Tratamentele nu au fost nicicand statice. supraponderalitatea si obezitatea de aport. mersul si mobilitatea. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. inlocuire/preluare/protezare etc. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback.Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. in special in randul tinerilor. fumatul. fata de cele acute. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. intens nocive pentru organismul umna. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. de a realiza transferurile. imbracare. igiena personala. recele. de droguri.

Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. Clasificarea Internationala a functionalitatii. a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite. initiata de epidemiologul Philip Wood. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. care a inlocuit vechea clasificare CIH. Modelul traditional medical. ajungand ca actual. dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. OMS a reactualizat o serie de clasificari. OMS a elaborat si in septembrie 2007. Abordarea traditional a handicapului. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. . printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). revizia a 10-a OMS. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. cafiind o caracteristica individuala a persoanei. Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. care asociaza. ci la toti oamenii. a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. de lunga durata. Clasificarile Internationale ale functionarii. traumatisme). dupa cum aratam.Avand in vedere cele prezentate. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. neadaptate ale mediului si societatii. dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate. nu pe incapacitate si restrictie. dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. tanar (CIF-CA). tin cont de factorii de mediu. de la etiologie. terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001. procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice. de la caz la caz. dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social. dizabilitatii si sanatatii (CIF). la patogenie si la manifestari clinice. care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. cu accentul pe conditiile defavorizante. CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati. educationala sau profesionala.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). dar si o metoda valoroasa in standardizarea . trei proceduri electrice si sau laserterapie. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. Programele de fizioterapie contin in medie. fiziologice sau anatomice. dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. Clasificarea Internationala a functionalitatii. raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. tulburari. handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati.

Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. specialisti si persoane cu dizabilitati. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. leziuni. reducere. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. adaugare sau exces. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. Factorilor contextuali. deviere. In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii. Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. elemente de facilitare sau bariera. dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii. spre deosebire de CIB. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. astfel. clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. traumatisme etc. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. Afectarile structurii implica o anormalitate. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. obstacole. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline. Dupacum aratam. Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. limitari de activitate sau restrictii de participare. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. CIF nu clasifica persoane. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. sociale sau de atitudine. CIB oferind cadrul etiologic. regresive sau stationare. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare.) si factorii contextuali (personali si de mediu). integritate functionala si structurala sau afectare. tulburari. astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. functionare sau dizabilitate. ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. . partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. precum. pierdere sau lipsa. pot fi evolutive. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii.starilor de sanatate. CIB este o clasificare a evenimentelor. un defect. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. CIF. Astfel. Ele pot fi temporare sau permanente. la fel. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice. unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza. fapt important. social sau de atitudine al persoanelor. activitati. fiecare dintre ele avand câte 2 componente.

si cei sociali sau structuri sociale. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. factorii personali si factorii externi. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. profesia etc. educatia. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. in principal. . locul de munca etc. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. CIF constituie un limbaj. varsta. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. abordari din societate etc. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. care pot fi codificate. precum locuinta.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. Factorii personali. sociala sau de atitudine. precum sexul. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. iar la nivel politic. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. ea nu prefigureaza un proces. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. ci un complex de conditii create de mediul social. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. modul de adaptare. din punct de vedere biologic. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. servicii. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. forma fizica. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. individual si social. cauzata direct de boala. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. rasa. stilul de viata. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. In termeni politici. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. sau ambele. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. de baza este reformarea politicii de ingrijire. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului.

o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. de forţă. De ex. lucru mecanic. fie realizarea unei miscari. întâlnite în corpul uman: . Muşchiul produce prin contracţie. iar travaliul este dinamic. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării). cu forţa la mijloc. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. în funcţie de aceasta. scale de evaluare clinico-functionala analitice. functionale globale. în vederea opririi ei. RSF. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor. grupele musculare. SRF. evaluarea pentru antrenamentul la efort. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. energia musculară transformându-se în energie mecanică.. La rândul lor. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). În mecanică. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. de echilibru. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. Baze fiziologice. Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea). SFR. • greutatea uscata a muschiului.Evaluare in Recuperare: teste. ci în lanţuri musculare. cu rezistenţa la mijloc. Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. • Pârghii de gradul II. pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. de viteză. cu sprijinul la mijloc. punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). • Pârghii de gradul III.

care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas. În corpul uman. după cum am văzut. unde are loc de inserţia sa. forţele interioare care. ortostatismul.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. se transformă în pârghie de gradul I. forţei şi sprijinului. De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna. promovează mişcarea locomotorie. Articulaţiile joacă un rol activ. etc. Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. Lanţul cinematic deschis se termină liber. care au la bază lanţurile musculare. Lanturile cinematice. . În jurul acesteia. În sprijin pe vârful picioarelor. etc. la nivelul antebraţului.când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). din ortostatism. asigurând deplasarea segmentelor osoase. în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. lovirea mingiei cu piciorul. De exemplu. direcţia şi sensul mişcărilor. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. forţa este reprezentată de tricepsul sural. Acestea pot fi deschise sau închise. pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. antebraţul şi braţul. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R). Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. cu sprijinul la mijloc. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. prin contracţia brahioradialului. unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. cotul). care se aplică pe calcaneu). Ele reprezintă. De exemplu: gamba şi piciorul. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. pârghii de viteză). alături de forţele exterioare. Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ.când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R). Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare. rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). rezistenţa este greutatea antebraţului. cel care execută mişcarea şi cade la mijloc. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. este o pârghie de gradul II (SRF. cu rezistenţa la mijloc. Axa nu este nepărat fixă.

muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). ci doar lanţuri care acţionează fie static. In realizarea mişcărilor. acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. respectiv lanţul triplei extensii. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate. de exemplu: gantere. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare). îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). 2. În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune. Lanturile musculare. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise. raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. în alergare şi săritură. . La MS. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. 6. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii.lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). 7. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. succesiv sau sub ambele forme. • Forţa gravitaţională. iar muşchii care intră în acţiune. ele sunt fixate (sau în sprijinit).Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). 4. 3. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. fiind astfel foarte bine dezvoltate. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare. Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca. deci prin extremitatea lor distală (periferică). Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. 5. lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. gâtului şi capului. În anumite condiţii. etc. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. • Inerţia. scripeţi. fie dinamic.

Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. integritatii anatomice a musculaturii. tonusului muscular. Cu alte cuvinte. perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. pe scurt. ca pârghii de viteză. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. Când agoniştii se contractă izotonic. pentru a putea preveni si corecta. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. rezistentei musculare. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. antagoniştii se contractă izometric şi invers. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. . controlului motor. prezentarea elementelor utile. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor.Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. Iata. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. alaturi de cea a sensibilitatii. pârghiile osteoarticulare acţionează în general. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. deci ca pârghie de gradul III. deci ca pârghii de gradul I. orteze. sunt definitorii pentru diagnostic. • Cunoasterea. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. ca pârghii de sprijin.

. • Manometria muschiului. cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. • Testingul muscular manual. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie. dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice.• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem. 3+ moderata + idem. cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²).

Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. • Determinarea instrumentala a fortei musculare. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. precum durere. prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice.• Testarea individuala a muschiului. Aceasta testare recurge la pozitionari. • Realizarea unui travaliu. status postoperator. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase. coordonarea si echilibrul miscarilor. . Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. in functie de gradul imobilizarii. bronhopneumopatii. Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. In acelasi mod. Persoanele de varsta a treia. Executarea acestor teste este simpla. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. vor determina. • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living). Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. Astfel. stabilizari si scheme de miscare caracteristice. anemii. In acest scop se utilizeaza dinamometria. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. infectii etc. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. Tehnici de crestere a fortei musculare. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. • Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. • Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. extensie gamba. determinata de o suferinta locala. rapida asupra fortei musculare. cat si in contextul unor afectiuni. imobilizarea unui segment. stari casectice etc. Sunt insa greoaie si laborioase. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. traumatisme locale diverse. al kinetoterapiei. inflamatie articulara. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. extensie trunchi etc).

La fel si insertiile musculare. Practic. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. In final. exista mai putine contacte de punti. intervin atat factori neurali cat si musculari. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. In final. Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat. Reamintim faptul ca. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. In pozitia de alungire a muschiului. fibrele de actina se suprapun. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. Cand fibra este alungita.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. insertiile sale. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. se ajunge la scaderi mari de forta musculara. forta musculara dezvoltata este mai mare. Factorii neurali. Cand fibra este scurtata. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. deoarece. arhitectura muschiului. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. Numarul de punti. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. Aceasta afectare se manifesta in special. acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale. substrat morfopatologic si tablou clinic. In situatia leziunilor medulare. acest lucru putand avea loc totusi. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara. blocand astfel locurile pentru punti. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. Afectarea motorie este o stare de fapt. In cea de a treia situatie. Acest fapt. pana la abolirea oricarei contractii musculare. agravand boala. In ultima situatie. Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . Scaderile de forta musculara sunt importante. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. Asemanator bolilor neurologice centrale. in vederea cresterii fortei musculare. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare).

dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. necesitand timp. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. Revenind la factorul muscular. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. care va induce hipertrofia. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. ritmul si sincronizarea activarilor UM. ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul. Alaturi de intensitate. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. . Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular. exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. Alaturi de hipertrofia muschiului. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa. Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. a intregului muschi.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). ceea ce constituie un adevarat stres metabolic.

Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara. Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. . Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. utilizand rezistenta la contractie. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii. acest unghi se abate de la regula. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. inclusiv pacientul insusi. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. Sunt trei tipuri de exercitii care.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular. Performanta musculara se obtine prin antrenament. rezistenta si puterea musculara. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. utilizand exercitiul rezistiv . in general. Adesea. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. Cu alte cuvinte. vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. • Isotonia. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv. • Isokinezia. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. Exista o metodologie adecvata deficitului functional. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului. • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi.

Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort. ca si pierderile de potasiu. Din punct de vedere clinic. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. glicogen. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. precum afectiunile cardiovasculare. existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. Exista o oboseala musculara locala si una generala. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. respiratorii. efectuat cu respiratia blocata in inspir. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. neurologice etc. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni. prin inchiderea glotei. De asemenea.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. sechelari dupa IM sau AVC etc). alergat. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. ritm si durata de executie. oboseala se manifesta. la nivelul intregului organism. tractiune. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. la mers. precum si cresterea acidului lactic local. impingere. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. b) Oboseala. activitati profesionale etc. Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. scaderea debitului cardiac. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. • . chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. cu scaderea intoarcerii venoase. pacientii varstnici. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. Pacientii aflati la risc.

Durerea dispare dupa oprirea exercitiului. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi. Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului. obosit. nu a tesutului muscular. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. refacerea va fi mai rapida si mai buna. Demineralizarea osului. Astfel. • Monitorizarea valorii fortei musculare. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. e) Osteoporoza. nu se mai instaleaza. Aceasta durere poate persista cateva zile. • Ruperea. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara. Astfel. Glicogenul se reface in cateva zile. c) Miscarile substituite. din contra. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. • Teoria lui Vries a cercului vicios. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos. ei se exclud. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica.Ele vor trebui evitate. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat.Exista si o exceptie. d) Supraantrenamentul. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. un muschi paretic. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. . proces care dureaza aproximativ 1ora. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. f) Aparitia durerilor. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta. in cazul paraliziilor. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. Fenomenul insa nu a fost reprodus. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive.

Pentru a se obtine efectele scontate. ceea ce va determina hipertrofia musculara. Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire. Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice. Pentru a creste forta musculara. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s). Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale.In contractia isometrica tensiunea creste. isometria este caracterizata prin durata. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). rezistenta fixa. Daca. adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului. Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului. In literatura de specialitate. pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). rezistenta fixa. Ritmul de executie al acestor contractii. Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. . Contractia isometrica.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. • Durata contractiei izometrice. Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare. • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s). Metode si tehnici de crestere a fortei musculare. nemiscare. fara modificarea lungimii fibrei musculare. contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie.Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. indiferent de tipul de contractie. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv. Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara. durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. Cand forta musculara scade. la oprirea ei. este inca discutat. Aceasta defineste EUSIZ. contractie executata la tensiune cu valoare mare.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. acumulare de metaboliti si declanseaza. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara.

S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. • Lungimea muschiului. fara rezistenta. in cadrul aceleiasi sedinte. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. va fi mai puternica. • Mentine asocierea neurala. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. de un obiect fix sau de pacient. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural. cvadriceps si m. daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. cea lunga. se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. • Nu solicita articulatiile. In practica. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. izometria da rezultatele cele mai bune. • Este mai putin obositoare. • Necesita durate scurte de antrenament. Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut.O alta tehnica este ERSIZ. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. • Reduce edemul actionand ca o pompa. Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. precum si evitarea atrofiei musculare. cu pauza intre ele de 20-30 s. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important. cea scurtata. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. Intre contractii se face o pauza de 20 s. se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. putandu-se efectua oriunde. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. Mai mult. .

In cazul contractiei isotonice. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara. ca o contractie cu contrarezistenta. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM. contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. Pe masura ce muschiul se scurteaza. cu raspuns intarziat la solicitari. in special cea diastolica. fiind deci o contractie dinamica. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • . nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Prin aceasta contractie isometrica. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. Contractia isotona. fara incarcare. Desi teoretic. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. forta lui scade. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. mai ales la batrani. din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. Tensiunea de contractie ramane. creste frecventa cardiaca si TA. cu pauze prea scurte intre exercitii. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. O contractie isotona simpla. • Nu antreneaza contractia excentrica. constanta. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. in cadrul aceleiasi miscari. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie. • Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. De exemplu. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. • Dezvolta un feedback kinestezic redus. ducand la miscarea articulara. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. Si in aceasta situatie. apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. cel putin teoretic.

In plus. mana kinetoterapeutului. Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice. In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei. • . diferentele sunt nesemnificative. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. diferite greutati atasabile. precum si viteza de scurtare maxima. dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. • Prin indepartarea capetelor de insertie. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. astfel isometric → excentric → concentric. in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii.Prin apropierea capetelor sale. isotonica concentrica si excentrica. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. greutatea corporala sau a unui segment al corpului. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%).

Metodologia este aceeasi . metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. prejudicierea osului patologic. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. la nivelul muschiului alungit. precum: solicitarea articulara. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. declansarea sinovitelor traumatice. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. cele care se executa in stare de oboseala musculara. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. declansarea. rezistentei si hipertofia musculara. Un alt element important este si valoarea rezistentei. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. doua variante: • Rezistenta maxima. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. cat si o perfecta coordonare musculara. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. in consecinta. Din acest motiv. Sunt prezentate in continuare. Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. Similar. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. Aceasta greutate este notata 1 RM. s-a realizat exercitiul dinamic scurt. adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. nu se poate realiza decat o ridicare. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. dar in ciuda acestui neajuns. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii.

. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM. in functie de particularitatile sale. tehnica este mai putin agreata. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. in acest caz. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM.m. Cele trei seturi se executa o data pe zi. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. • Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM).ca pentru contractia isometrica. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice.a. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. de 4 ori pe saptamana.d. Exista mai multe variante ale acestei scheme. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. dar evident. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime. Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. Au fost propuse modificari ale schemei originale. principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica. de fapt. se vor executa zilnic astfel de exercitii. Se continua pana la 10 seturi. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari.

5 × 10 rm. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. iar c este numarul reprizelor. Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat. Intre exercitii se executa respiratii ample. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. • Greutati mari. Initial. Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7. Pentru pacienti. cu o durata zilnica de 50-120 minute. . apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. respectiv 1 RM. • Seria II: 10 ridicari cu 1. Se incepe printr-o incalzire generala. unde a este greutatea in kg. b este numarul de repetitii. • Greutati mijlocii. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere. dupa unii autori pana la 10. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. grupul muscular antrenat. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. cu pauze de 1-3 minute intre ele. • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). 50-70% 1 RM. Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. Se vor executa treptat. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase. 70-100% 1 RM. astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. pentru toate grupele musculare. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta.

O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima.Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica. in raport cu curba performantei musculare. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice. . avand in vedere aparatura costisitoare. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. si anume. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers. Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. In concluzie. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. fie pe amandoua. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv. Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. dar mai redusa. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa. In acelasi timp. fie pe cea excentrica. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. Viteza de executie a miscarii este lenta. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte.Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. «exercitiu cu rezistenta acomodata». Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. In plus. aceasta fiind un parametru important in culturism. excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara. Contractia isokinetica. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. deci de progresie pentru forta musculara. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric.

Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare. • Formarea seturilor de exercitii. fapt care nu se petrece si invers. In schimb. se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. 150. la un sportiv. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. fie 60. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. pana cand pacientul se adapteaza. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. Ca la orice alt program kinetic. precum si necesitatea unei sali speciale. Aparitia oboselii nu opreste miscarea. si care vizeaza o anumita grupa musculara). in timp ce agonistii se odihnesc. rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). dificil de manevrat. • Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. dupa care se trece la efortul maxim. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare. Pentru un antrenament specific (efectuat. Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. 120 si 180 grade/sec. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara. Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. rezistentei si puterii musculare. fie 60. 240 grade/sec. de exemplu. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient. De asemenea. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. .

3+. cu o durata de 0. suport cu bile etc). stabilizarea ritmica etc. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. -4. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. suspendare cu contragreutate. 1. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. contractiile repetate. 4 si 4+. Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3. sinusoidali. mai ales.Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. 2. Realizarea acestei miscari se face manual. telescoparea. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. prin efectul reflexului de intindere. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. tegumentul nu le-ar suporta. Excitatia produsa direct pe muschi. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. izometria alternanta. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. pentru stimularea nervului la punctul motor. tractiunea. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. de obicei de cauza neurologica. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata. periajul etc. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care . cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. rezistenta sau puterea musculara.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare.1-5 ms. initierea ritmica. Teoretic si practic. care de fapt. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. Astfel. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. cu panta) in primul rand. prin echipament special (placa talcata. este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. vibratia. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. trapezoidali. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si. orteza dinamica etc. chiar 3. de catre kinetoterapeut. obtinandu-se astfel contractia musculara. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza. Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. nu se realizeaza. Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. la capetele de insertie ale muschiului.

existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala. Aceasta concluzie trebuie retinuta. stimulat de aferentatia de la muschiul activat. Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului. se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. tip II. se constata faptul ca. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime.raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. fata de cel realizat de contractia voluntara. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime. Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. In plus.6 % pe sedinta. Daca se compara doua loturi de pacienti. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime. ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2).6-3. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2. in timpul mersului sau la paraplegici. creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. Electrostimularea musculara isometrica. stimuland direct muschiul. cu randament crescut. asistarea miscarilor respiratorii etc. nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci.Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. obtinem tot dupa 5 saptamani. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. din acelasi motiv. o ameliorare a fortei cu 22%. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. flasc. . Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice. Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. fara lezare tisulara.

capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. mai ales. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala . uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. Dupa interventiile pe genunchi. sumatia temporala. o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp. Frecventa de descarcare. mai ales prin sumatie temporala. Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. tonice. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. cat si la intregul organism. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. Dar. daca se prelungeste. fazice. UM tonice. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. • . Rezistenta generala a organismului. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. isi cresc forta musculara.Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. avand o suprafata de sectiune mai mare. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. respectiv fibrele tip I. altfel spus. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. mai ales prin recrutarea de UM. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. respirator si metabolic. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. care isi cresc forta. muschiul denervat activand. ca si la clasica stimulare neuromotorie. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare. UM mari. O astfel de stimulare. mult mai importante pentru activitatea musculara. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. tonice. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. cat si in antrenamentul sportiv. altfel spus. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. cel cardiovascular. avand o rezistenta electrica mai mica. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala. cu axon mare. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. adica prin sumatie spatiala. sublinindu-i valoarea in recuperare. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare.

• O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. precum motivatia. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. Devine astfel necesar. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. Mersul prelungit. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. • Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. care sa necesite valori mari ale fortei musculare. precum: • Forta musculara. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. precum starea de boala sau sanatate. • Integritatea metabolismului muscular. inotul. jogging-ul. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. mai ales in kinetologia de recuperare. cat si starea generala.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale. in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. si anume mersul. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala. sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. In acest context. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. Pentru a se obtine rezistenta musculara. . rezistenta este mai importanta decat forta musculara. urcatul-coboratul scarilor. diverse activitati profesionale etc. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta.

Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. precum terapia medicamentoasa. Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. precum tehnici . Se vor lua astfel in consideratie. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. laserterapie. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut. electroanalgezia. Rezistenta musculara se va corela insa. o acumulare importanta de glicogen muscular. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos. cat si cu alti factori. la fel de important. Acesti factori. fizioterapie. cu rezistenta musculara adecvata. se constata ca. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. kinetoterapie. In eforturile de rezistenta prelungite. electrostimulare spinala. in special cele care reclama activitate fizica. Un antrenament este cu atat mai eficient. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. electrostimulare cerebrala profunda etc). cat si o serie de tehnici complementare. prin tehnica mersului dozat. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. va mari si rezistenta la efort a acestora. Acest complex de factori poate influenta rezistenta. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. sunt: • Circulatia sanguina musculara. Valoarea nivelului testat al fortei. La varstnici. a intregului organism . O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. locala. cat si a celei generale. cat si pe cea generala. cu cat se va adresa atat fortei. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. un alt obiectiv. urmatorii factori. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. La varstnicii antrenati. • Integritatea metabolismului muscular. a intregului organism. deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. atat cu forta musculara. zilnic.Alaturi de castigarea fortei musculare. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara. • Complexul de factori aleatori. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale. atat la efortul unic. precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta. Durerea este un simptom.De exemplu. va mari la modul efectiv rezistenta. magnetoterapie. cu o durata de 8-10-12 ore. atat musculara. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. La cei antrenati. de a castiga o competitie. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. cat si andurantei musculare. cea nemedicamentoasa (TENS.Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic. La varstnici. masaj.

Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. Ulterior. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. ce conduc informatii . Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. rapid conducatoare.de relaxare (training autogen.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. in cazul de fata). ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). meloterapie etc). fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. fie cu electrozi ac. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. hipnoza etc.Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. alcatuind caile durerii. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. nespecifice pentru durere. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. adica pe un proces de control axonal. metode de conditionare (ergoterapie. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. implantati in apropierea acestor trasee. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. In aceasta idee. deci pe cai descendente). Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Apare astfel teoria controlului de poarta.De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. biofeedback etc). Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular.

cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. Pornind de la cele cunoscute. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. produce la nivel medular (corn posterior. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. unele forme de . atunci cand este comprimat. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. in mare parte. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. precum: curentii diadinamici. corespund punctelor de acupunctura. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona.tactile generate de vibratii si presiune. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. curentii Trabert. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Termenul de stimulare folosit. TENS sau SNET. devine dureros si daca este suficient de sensibil. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. care. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. numite puncte trigger. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. In acest mod. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. ca si cele de acupunctura. Aceste puncte. disestezii de denervare). asupra maduvei spinarii. In mod particular. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. de diferite cauze. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala.stimularea nervoasa electrica transcutanata. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical.

cefaleeea musculotensiva. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. durata este lunga. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. In mod particular. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. magnetoterapie. de diferite cauze. dupa laparotomie. durata scurta de stimulare este relativ scurta. sindromul picioarelor obosite. traheotomie. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. implantati in apropierea acestor trasee. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. electrostimulare cerebrala profunda etc). precum tehnici de relaxare (training autogen. meloterapie etc). biofeedback etc). Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. kinetoterapie. laserterapie. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. . • Angina pectorala. Termenul de stimulare folosit. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. laminectomie. fibrele stimulate sunt cele motorii. hipnoza etc. lombosciatopatiile.cervocobrahialgii. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. locul actiunii este zone superioara. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. fie cu electrozi ac. Aditional. precum terapia medicamentoasa. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor.. TENS sau SNET indicatii terapeutice. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. electroanalgezia. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. cat si o serie de tehnici complementare. cea nemedicamentoasa (TENS. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. masaj. Pe durata stimularii. post chirurgie ortopedica. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. dupa rahianestezie. se constata si efecte vasodilatatoare. cicatricile dureroase. deja descrisa. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). Electrostimularea. electrostimulare spinala. fizioterapie. intensitatea curentului de stimulare este inalta. • Durerea posttraumatisme in antecedente. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. mielinice. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. analgezia fiind reversibila medicamentos. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. fibrele stimulate sunt cele groase. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. Durerea este un simptom. analgezia nefiind reversibila medicamentos. metode de conditionare (ergoterapie. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa.

• Durerile psihogene. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. in situatia in care acestea au esuat. • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Aditional. • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru. • Regiunile cutanate anestezice. • Nevralgiile postherpetice. • Sindromul algic din carcinoame. prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. • Starile dureroase posttarumatice. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. la cei ce sufera de probleme psihice majore. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. se constata si efecte vasodilatatoare.Durerea cronica la persoanele varstnice. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). • . ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. dureri viscerale sau neoplazice. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. • Prezenta factorilor de natura psihica. • Durerile postanestezie. laringelui. • Durerile din afectiunile neurologice periferice. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. • Durerea cronica. • Sindromul algic care insoteste anuriile. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice.

greu de localizat.• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. durere a partilor moi periarticulare etc). EMG) . EKG. . alcoolica). anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. evaluare rezistenta la efort. transmitere si perceptie centrala a durerii.imagistic. durere musculara. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). radio. secundare si nedorite minime. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. durerile datorate leziunilor nervoase). cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). lombosciatopatii cefalee. cervicobrahialgii. cefaleea vasculara. urina. durere posttraumatism in antecedente. punctelor din acupunctura). • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. de tip electropunctura). neuropatiile metabolice (diabetica. ex. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. sange. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. • Tehnica este nedureroasa. spirometrie. • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. termografie. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. ecografie de parti moi. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. in mare parte. pacientii care consuma opiacee. fiabile si sigure. numite puncte trigger (care corespund. • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. durerea difuza. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. durerea viscerala.

presiunea arteriala). se distinge sistemul nervossomatic. acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). care. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic. El cuprinde encefalul (creierul. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. .EMG. termica. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. realizeaza primirea mesajelor senzoriale. La randul sau. care primesc informatiile pe caile senzoriale. ca regula generala. fie de la un neuron la un organ-tinta. trunchiul cerebral). noradrenalina). care se conecteaza intre ei prin sinapse. excretiile. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. care regleaza functiile viscerale. provenind de la fiecare organ. digestia. cerebelul. intre alte functii.C. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Anatomic. de exemplu. responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului. bataile cardiace. Altfel spus. precum si de functiile psihice si intelectuale. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor.N. sistemul nervos central (S. asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. auz. Sistemul nervos parasimpatic este. Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. De asemenea. sistem nervos periferic.cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). trunchiul cerebral si creier.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. protejat de craniu si maduva spinarii. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni. ca o prelungire a sistemului nervos central.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie).Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. circulatia (ritmul respirator. amplasata in coloana vertebrala. Denumit si nevrax. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina.adrenalina. miros). sau autonom.

asa cum se intalneste in scleroza in placi. Primul. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). difteria. muschi. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. cat și proceduri terapeutice. inclusiv tendoane. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate.Sau afectarea prin infectie (meningita. Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști. dilata bronhiile si pupilele.se deosebesc doua tipuri de examene. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. coreea lui Huntington. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva. apoi in cursul unei miscari voluntare. biopsii sau de drenaj din colecții fluide). nedureros. de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. de un edem cerebral. mai intai in repaus. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. lepra sau lupusul eritematos diseminat. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. adrenalina si noradrenalina. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si. un abces. encefalita). succesiune a unor unde. În fizica. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi.Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. Examenul dureaza 20-30 minute. cel mai des in forma de ac. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. de exemplu). Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului. sa se studieze conducerea neuromusculara. Se poate astfel. imunologica (poliradiculonevrita. Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. articulatii. cu ajutorul unui electrod. Revenind la electromiografie. boala lui Alzheimer. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. de unde ele sunt culese. dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină. pe de alta parte. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. este examenul detectarii activitatii musculare. contracta arterele. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). ne referim la multinevrita. fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. de exemplu). In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. In afara traumatismelor. Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. o tumora benigna sau maligna.transmitatori. boala lui Parkinson.

Cu toate acestea.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne).pacientului. in final. frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. integrat într-o carcasă. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului. un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde. tendoanele. glanda mamara. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. dar penetrare mai mare. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal. testicule.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ). Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. se interpreteaza aceste ecouri.glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz). Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare. Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici. în general. Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN. în general. În acest scop.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului. Impulsurile electrice puternice si scurte. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. in prima etapa se produce o unda de sunet. OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. inclusiv endorectal. Structurilor profunde. Structurile superficiale. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala. endovaginal si traductorul transesofagian. diagnostic este oferit in dinamica. produsa astfelîn organism. atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari. costul este scazut. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic. În plus. în intervalul de la 1 la 18 MHz. cu rezoluție mai mică axială și laterală. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism. se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. Este o metoda eficienta. apoi se primesc ecourile si.Ultrasonografia este. . în general. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. De asemenea. Concret. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape. care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic. Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul.Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie.250 . la trecereadintre diferitele tesuturi. O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. care poate lua mai multe forme. cum ar fi mușchii. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. astfel încât. considerată o modalitate imagistica sigura. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. Aceste proceduri folosesc. utile in programele de recuperare. Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare.

celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. degenerative. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică. de până la 75 x 75mm. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. comparate. deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează. calde sau reci. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. ușor de folosit. in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. Cu toate acestea. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. neurologie. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice. ortopedie si medicina sportiva. termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. tipărite sau trimise prin email.55 ° C cu o precizie de 0. insuficiente circulatorii etc. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. în special în domeniile de reumatologie. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse. Sistemele termice imagistice sunt economice. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică. fizioterapie. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C . intr-un mod rapid și precis. Conceptul este simplu. se datorează angiogenezei tumorii. Totusi. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. a tulburarilor circulatorii etc. de fapt. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. Termografia măsoară căldura provenind din corp. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior. Într-un mod similar.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. a tumorilor benigne. oncologie. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. suferinte ale nervilor extracranieni. Pe măsură ce tehnologia a avansat. care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. tehnologia a câștigat în acceptarea științifică. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic.1 ° C. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus. Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata.Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. recuperare medicala.

precum . Similar. bronsita. la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. tulburări endocrine. se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat. înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic. Cu toate acestea. Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. Masaj terapeutic . asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei. Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa. hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. sindrom de colon iritabil (SII). Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect. in alergii. de exemplu monitorizarea astm bronsic. într-un afișaj luminos vizibil.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. contraindicatii. care este în curs de dezvoltare. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta.Terapia Fizicala: definitie. astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala. de exemplu. ca urmare a unui accident de masina. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. așa cum se întâmplă în hernia de disc.Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii.Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. Leziunile de compresie ale nervilor.Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare. Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. indiferent de lumina ambientala. Termoterapie si Hidrotermoterapie. neurologi și ortopezi. tulburări de reproducere. si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor. disfunctii nervoase. colita. gripa. precum apendicita. . in boli ale căilor urinare. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale.viscerocraniului. 3. clasificare. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie).Indicatii.Un alt aspect al imaginii termice.

ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. aerul. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic. tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. de purtarea de orteze si/sau proteze. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. singulare sau in serii. de indicatii si contraindicatii terapeutice. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. hidrokinetoterapia. terapia ocupationala etc. avand efecte excitatorii sau analgezice. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. cald sau rece. fototerapia (RUV. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute. pe calea terapiei topice medicamentoase. in special gheata. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. fundamentata de progresele legate de industria electronica. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. Dupa cum aratam. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. manipularile si tractiunile. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. . precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice. Ca si procedurile de termoterapie. de durata procedurii. vehiculat de catre diversi vectori. lumina.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. parafina. de prescrierea medicamentelor adecvate. RIR). in comparatie cu alte metode clasice. specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. dovedite experimental si clinic. a celei denervate. metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. hidrokinetoterapia. cunoscute si frecvent utilizate. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. namolul. ale acupuncturii. mecanoterapia. nisipul. de tipul de curent utilizat. procedeul se numeste galvanoionizare.undele scurte si ultrasunetele). masoterapia (terapie prin masaj). de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc.Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. baile se clasifica in functie de temperatura apei. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. electropuncturii si presopuncturii. cu tehnica de aplicare a termoterapiei. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare. magnetoterapia. laserterapia de joasa putere. la distanta sau la nivelul intregului organism.

prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. de indicatiile si contraindicatiile aferente. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. precum si cu unde decimetrice si microunde. tonicizant si biotrofic. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. Totusi. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. cu prevenirea starii de boala. Tehnicile. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. Modul de actiune. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete. Programele de kinetologie profilactica. indicatiile si contraindicatiile. lasand loc celorlalte doua aspecte. efectele biologice. fiziologice. actiune analgezica si vasomotorie. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. si mai putin prin tehnicile folosite. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. cu unde scurte. Actiunea fizico-chimica a luminii. Modalitatile de aplicare. clinice si terapeutice. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. care presupun existenta unor deficite functionale. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. indicatiile. Kinetologia medicala este considerata totodata. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. Mai precis. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. . cat si cea secundara. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. cel profilactic si cel de recuperare functionala.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari.

atat ca obiective. electroterapia. termoterapia. primind numele de biofeedback. programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa. de viata etc. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. fiind deci kinetoprofilaxie primara. uneori cu efecte imediate. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. ambiguitate metodologica si de tehnica. de diferite cauze. tractiunile. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. asigurand terapia de relaxare.Domeniile de activitate. contraindicatiile. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora. Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. In literatura si practica de specialitate. la cel postural. in special electronic.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic. precum cele de munca. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. indicatiile si limitele. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. Acesta este foarte larg. hidroterapia. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. Mecanoterapia. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. al tensiunii arteriale. respirator etc. Astazi. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. divertisment. incluzand. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli. tehnicile de meditatie etc. Utilizarea . de presiune sau termic.

Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole. precum contractia musculara. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. numita de repaus.stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. componente semiconductoare si circuite integrate). traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. Stim deja ca exista stimuli naturali. In vederea declansarii unei excitatii. Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. comutatoare. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. au loc reactii specifice. tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. determinand o serie de procese fizice si chimice. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. Masaj terapeutic. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. datorat polarizarii electrice a membranei celulare . Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. neadecvati. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. medicinii. relee etc) si active (tuburi electronice. acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. In functie de destinatia lor. Stimularea va transforma aceasta stare. legata de istoria electroterapiei. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. secretia glandulara etc.Raportat la diferitele structuri celulare excitate. condensatoare. timp minim necesar. In practica medicala. Ca urmare. interesand numerosi receptori. Termoterapie si Hidrotermoterapie. cablaje.

. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei. se observa urmatoarele. cat si. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. anelectronus. Daca electrodul activ. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala.(exteriorul membranei este pozitiv. excitarea nu mai are loc. Astfel. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli. Daca insa. cu ocazia electrodiagnosticului. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. au mare importanta: densitatea curentului. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor. se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului. de dimensiuni mici. Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. in timp ce interiorul este negativ). ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. Excitabilitatea nervului este redusa. Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. La anod. • Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod. Este un semn de degenerare a nervului afectat. respectiv de muschi denervat.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara.Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. In practica medicala. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus. ordinea contractiilor se inverseaza. cunoscute sub denumirea de electrotonus. Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. substratul oboseste. In acesata situatie. Ulterior. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul.

efectele fiziologice. jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului). la nivelul musculaturii proximale a membrelor. numite electroni. Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei. cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. ceea ce asigura gradarea contractiei. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. Anodul devine astfel electrod de excitatie. Cu cat intensitatea este mai mare. electromiografie (faza de contractie musculara). actiunile biologice. galvanoionizarea: proprietati fizice. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. Daca sensul de . Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii. • Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie). ca atat timpul util este mai mic si invers. In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. aparatura utilizata. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. axonul si colateralele sale. modalitati de aplicare. la care un curent dreptunghiular.pragul de stimulare la catod este ridicat. produce excitatia de inchidere a curentului. Altfel spus. la grupurile musculare flexoare. la nivelul sinapsei neuromusculare. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi).Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. de-a lungul unui conductor. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare. Curentul galvanic. Acest timp minim. muschiul prezentand contractii spontane. indicatii si contraindicatii. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). la nivelul musculaturii membrelor superioare. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. intr-un timp nedefinit. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. cu valoarea reobazei. se numeste timp util. Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. Cronaxie scurta. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. excitabilitate crescuta. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. la punctele motorii proximale ale unui muschi. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic.

hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. mecanice si termoelectrice. lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. momentul ingestiei alimentelor. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. hemiplegie. Intensitatea curentului poate varia. modificarile potentialului membranar. fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii. in regiunea cuprinsa intre electrozi. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. sclerodermie). curentul galvanic se introduce lin. cat si la aceeasi persoana. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului. dispozitivul de redresare. menstruatie. perspiratia insensibila momentana. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. electroforeza. efectele termice si de inductie electromagnetica. Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. ionoforeza. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. echilibrul sistemului neuroendocrin. Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta. curentul continuu este constant. In terapie. cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. cu producere de acid la anod si de baza la catod. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. modularea excitabilitatii neuromusculare. care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. electroosmoza. crescand sau scazand. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. odihna. . cel de reglare a intensitatii. mixedem. alcoolism. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. priza fiind impamantata). posttraumatisme craniocerebrale.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. stres. neurastenie. Aparatura utilizata pentru curent continuu. precum structurile nervoase. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate.

care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. Catodul (electrodul negativ). O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. . utilizat ca electrod activ. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic.Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. asupra sistemului nervos central. algoneurodistrofiile membrelor. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. precum si asupra celui circulator. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. superficiale. antialgic. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. In ceea ce priveste sistemul circulator. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. Dupa o serie de sedinte. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. Ca o concluzie practica. crioparesteziile functionale nocturne. de activare a vascularizatiei locoregionale. De asemenea. cat si a celei musculare. provocate de deplasarea ionilor. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. angioneuropatiile. arteriopatiile aterosclerotice. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. a sistemului neurovegetativ. • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel.

Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. cum este cazul articulatiilor periferice. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. Astfel. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. arsura. Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. la fel si durata sedintei.1 mA/cm²). raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). la o distanta nu prea mare. cautandu-se cauza. a arsurilor cutanate. Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. Indiferent de situatie. pentru obtinerea efectelor analgetice. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. de diferite dimensiuni. pumn. Astfel. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare.• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ. presiune. glezna. Dupa cum am mai aratat. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat. Pentru nevralgiile acute sau . Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. sensibilitatii si tolerantei individuale. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. durata aplicatiei. daca sunt vizate efectele antialgice. caldura. precum genunchi. stadiului evolutiv al suferintei. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. precum lombosciatopatia). electrozii terbuie sa fie lungi. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata). intensitatea curentului se scade la zero. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0. in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura.

Pentru aplicatiile din zona cervicala. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. Invers. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. confortabila. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. lombosciatica etc). relaxanta si i se va explica procedura in sine. ionogalvanizare. datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. ionoterapie. aplicati facial sau transorbital. putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. El va fi posturat in decubit ventral.hiperestezii (trigemen. in cazul suferintelor discale lombosacrate. Pentru a avea eficienta. Ulterior. el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. cu o perna sub abdomen. In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament.1 mA/cm². densitatea fiind mai redusa. Solutia se va prepara in apa distilata.Indiferent de denumire (iontoforeza. intensitatea fiind scazuta. scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ. Odata ajuns in organism. cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal. Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. durata sedintei trebuie scazuta. ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. In situatia afectiunilor acute. pentru electrozii de dimensiuni mari. cervicobrahiale. la nivelul caruia s-au format. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute. Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor . Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. va trebui sa se creasca timpul de tratament.

vasomotor. novocaina. actiunile biologice. litiul. intreruperea . eczeme. mialgiile de diferite cauze. precum sodiul. magneziul. inclusiv poliartrita reumatoida artoze. erizipel. spasmofilie. prurit idiopatic. de la nivelul dermatomioamelor). Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii. iod. epicondilite. degeraturi. hematoame superficiale. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. modalitati de aplicare. indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. maladia Dupuytren. acetilcolina. La anod se aplica metale. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. Proprietati fizice. modalitati si tehnici de aplicare. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. nevralgiile). tendinite. iridociclite. indicatii si contraindicatii. fierul sau radicali de metale. aparatura utilizata. Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice. • Oftalmologia (conjunctivite. sclerodermie. bursite. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. guta. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. seboree ulcerele atone). va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. afectiuni ale organelor de simt. pornind de la principiile sale de actiune. trombolebita. reumatism abarticular. nevralgia de trigemen. distonii neurocirculatorii). efectele fiziologice. cicatrici cheloide hipertrofice. Dupa cum s-a mai aratat. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. cutiviscerala. morfina. sechele posttraumatice). Din cele aratate. tenosinovite.sebacee si a acelor sudoripare. Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. nevrite. calciul. furunculoze. zincul. cat si stadiile cronice de boala. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. si anume: analgezic. fiind indicate in sindroamele neurastenice. pareze. sclerite). paralizii. Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte. aparatura utilizata. insomnii. modulator neurovegetativ. actiunile biologice. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. • • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. corticoizi. trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. Reumatologia (artrite. fistule. sindroame migrenoase. Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. limfangite). in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. potasiul.

tulburari ale sensibilitatii cutanate. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. amplitudinea impulsului. entorse). oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. utilizate in scop terapeutic. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. capabili sa produca o contractie prelungita. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. impulsurile pot fi dreptunghiulare. curentii faradici si neofardici. trapezoidale. de catre impulsurile electrice. Prin aceasta. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. durata impulsului si a pauzei. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. stari posttraumatice (contuzii. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum). Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. cat si efectele trofice. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. exponentiale. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza.curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. Ca urmare a formei lor. Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. cu efect excitator. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. curentii modulati. In acest mod. modulatia impulsurilor (in amplitudine. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. triunghiulare. sunt urmate de contractii tetanizante. frecventa de aparitie. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. curentii dreptunghiulari. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. Suplimentar. fibrele nervoase motorii. ritmicitate si durata). Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive.

dupa o intrerupere a cailor nervoase. la jonctiunea . La aplicatiile de curent neofaradic. tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. terapia trebuie instituita precoce. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. Pentru a fi incununata cu succes. Curentii triunghiulari. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). postpartum. Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii. previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. Ea devine astfel. datorita capacitatii lor de acomodare. in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. in special exponentiale. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. picior plat. cu fronturi de crestere liniare. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. cifoze. precum si a fibrelor nervoase senzitive. Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. progresiv.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. constipatie cronica. care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. Frecventa utilizata este scazuta. Se va realiza astfel. Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. in serii de 8-12 sedinte pe serie. in panta. bazat pe procesul de invatare si memorizare. pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. musculatura total sau partial denervata. Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). electrodul negativ fiind situat distal. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. incontinenta sfincteriana). grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. care se pot repeta. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). prin fenomenul de feedback senzitivo-motor. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. spasmele musculre.

Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). Concret. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. antagonistii musculaturii spastice. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice). electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic). Cu cat procesul de denervare este mai accentuat. Concomitent. isi amelioreaza tonusul. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. pe o durata de 12-18 sedinte. care se repeta in cursul unei zile. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). aplicand doua circuite electrice de excitatie. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. fara senzatie cutanata neplacuta. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. de obicei hipotoni. Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. boala Parkinson. prin care se obtine un efect de relaxare. facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Se recomanda 7-14 zile de tratament. intre ele realizandu-se un decalaj in timp. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. de obicei antagoniste. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. . Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. masaj locoregional. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. precum si durata impulsurilor.tendomusculara). Se recomanda sedinte zilnice. precum termoterapie. Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. pe baza inervatiei reciproce. chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2.

cu durata mare si frecventa scazuta. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. nespecifice pentru durere. • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. in cure de 20-25 sedinte. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. In acest mod. S-a observat insa. produce la nivel medular. stimularea fibrelor cu diametru mare. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. ca durerea ar putea fi mai curand. atat de influxuri venite de la periferie. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. frecventa sau context patologic. Efectele analgezice constatate. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. Trabert. electropunctura. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. conform careia. cu perceptia durerii. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. in cadrul unui proces de control axonal. Astfel. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. efectuate la inceput zilnic. un camp electric negativ. A-alfa. intrucat. superior. . pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. rapid conducatoare. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor.

catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. efect decongestiv.Curentii diadinamici (CDD). in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. Se utilizeaza electrozi mici. • Aplicatii mioenergetice. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. Efectele analgezice. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. Dupa cateva minute. • Transversale. de dimensiuni egale. • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. Mai prezinta. Ca atare. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala. mai mare. • Paravertebrale. dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. actionand ca un masaj intens de profunzime. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular. • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. de asemenea. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Efectele si implicit. Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. cu anodul proximal si catodul distal). fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. crescand tonusul muscular. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. aplicatia produce si analgezie secundara. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. hiperemiante-biotrofice. actionand ca un masaj tisular electric profund. realizand electrogimnastica musculara. • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. • Gangliotrope. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. Din punct de vedere subiectiv. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. • Longitudinale. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. postoperatorii. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. Din motivele prezentate. produce senzatia de vibratii. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta.

migrene. • Ritmul sedintelor poate fi zilnic. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). colecistului. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). entorse. arterioapatie periferica obliteranta. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. luxatii recente. 10 sedinte pe cura. rupturilor ligamentare sau meniscale). artrite. in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. boala varicoasa. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. pe punctul de durere maxima). redori articulare. se face in scop excitator. timp de 6-10 sedinte. Status posttraumatic (contuzii. lombosciatica. acrocianoza. vasculotrop. status postarsuri sau postdegeraturi. Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. algoneurodistrofie. epicondilite). amplasarea si polaritatea acestora. Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. PSH.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. DVL faza II. artroze dureroase. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). Se recomanda aplicatiile zilnice. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. dinamogen. intinderi musculare. tendinite. Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. colonului. • • Reumatismul abarticular (PSH. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant. indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament.  boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate.  reumatism abarticular. cu efecte analgezice si hiperemiante. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. cailor respiratorii in astmul bronsic. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. mialgii. . • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. contuzii.

Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. de diverse cauze. cat si dimensiuni. cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. Hipersensibilitatea la curent. precum si durata acestui efect. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. Sarcina in primul trimestru. Cicatricile.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. durerile fantoma post amputatie de membre. duratei si amplitudinii impulsurilor. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist. Sindromul algic post anestezie. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. • • • • Starile dureroase posttraumatice. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. • Durerile din anurii si neoplazii. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. in vecinatatea lui. inflamatorii si abarticular. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. • Sindroamele dureroase de origine talamica. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. in concordanta cu patologia tratata. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. • Dozarea intensitatii. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. Polaritatea electrozilor nu are importanta. aderentele dureroase postoperatorii. nevralgiile postherpetice. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros.

in marea lor majoritate. Se aplica mai multi electrozi. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. netraumatizanta. indicatii si contraindicatii. trombozele venoase superficiale si profunde. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. efectele fiziologice. neoplasmul. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. care pot trata simultan mai multe puncte. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. modalitati de aplicare. facand parte din metodele reflexoterapice. sterilete. Este o metoda fiziologica. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. la fel si intensitatea este reglabila. Se vor evita starile hemoragice locale. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. chiar si concomitent. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). sarcina. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. endoproteze.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. psihonevrozele. perioada de menstruatie. pierderea sensibilitatii cutanate. uterul gravid. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. concomitent sau succesiv. Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. leziunile dermatologice. In functie de stare initiala. aparatura si tehnici utilizate. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. desi este doar un tratament simptomatic. zonele de edem localizat. depresia. pana la reducerea durerii si contracturii musculare. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. pana la senzatia de usoare furnicaturi. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. se pot stimula mai multe puncte. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. cu aparitia depolarizarii reactive. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar.contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. cicatricile si aderentele musculare. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). Sunt curenti alternativi sinusoidali. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. usor de aplicat. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. . schizofrenia. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. infectiile localizate.

Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. Apoi se trece la formele modulate. reversibile si bine tolerate). Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. Astfel. tetanice. Modalitati si tehnici de aplicare. cu cat frecventa este mai mare. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat. in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. precum cel miorelaxant si decontracturant. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. Oscilatia intensitatii se produce • . Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. cu durata mare a trenurilor de impulsuri. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. • Se pot obtine contractii musculare puternice. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. biotrofice. Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. care actioneaza profund si nedureros. producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. decalate in timp. si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. cu frecventa de baza mare. de asemenea. cu frecventele diferite. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. media frecventa este modulata in perioada lunga. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. vasodilatator si trofic. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. cu nici un curent din domeniul mediei frecvente. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa. Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. precum: efectele excitomotorii si analgezice. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential. permitand o penetrabilitate tisuara crescuta.

ale curentilor de medie frecventa. reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. in functie de frecventa utilizata. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare). deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali). vasomotorii. Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare. din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). abdominale si pelvine. decontracturante. Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz. • Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. electrogimnastica musculara de profunzime etc. Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. care defineste interferenta. in toate directiile din spatiu. Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. . modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). activare circulatorie. In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. biotrofice. drenaj venolimfatic. Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. In acest fel. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. astfel incat. inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. prevenind instalarea fenomenului de oboseala. Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. se aleg diferite tipuri de frecventa. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine.cu o frecventa proprie. cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide).

precum sindromul de ischemie periferica cronica. discopatii. realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. sechele post AVC ale membrelor. sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. mialgii. • Actiune analgezica. cu producere de contractii fiziologice. mioamelor. celulita). edeme. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. in secundar (frecvente rapide). a lantului ganglionar simpatic. neuropatii). • Efectul decontracturant-miorelaxant. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. . efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. hiperemiant si resorbtiv. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. producand contractii musculare puternice. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. artroze-artrite cu diferite localizari). cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. hematoame). suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. entorse. normoinervate. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. prin actiunea asupra dermatoamelor. trombangeita obliteranta. luxatii. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. a ganglionului stelat. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. nevrita). Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. efectuate zilnic sau la doua zile. contuzii de parti moi. Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. derivand din modul de actiune. angiopatie diabetica. valorile intensitatii pot fi crescute mai mult. scolioze. Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. cat si prin efect indirect.Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii.

distonii functionale intestinale. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. . energia electrica se transforma in energie calorica. Lungimea de unda are mare importanta. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. bornele aparatului si electrozii. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). pancretita cronica. in special solutiile electrolitice si corpurile metalice).undele scurte. suferinte renourinare. putand functiona in circuit deschis). Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Circuitul generator apartine aparatului. diskinezie biliara. Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat. indicatii si contraindicatii. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. incalzind. Terapia cu inalta frecventa . Neoplasmul. Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. boala ulceroasa. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). fenomenul inductiv. condensatorul variabil.Afectiuni ginecologice (anexite. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate. suferinte inflamatorii ale prostatei. actiunile biologice. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. gastrita. efecte fiziologice. Aceasta. si anume: frecventa foarte mare. stari disfunctionale postprostectomie etc. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. efectele fiziologice. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. modalitati de aplicare. terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. metroanexite. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. el aprtinand astfel circuitului. Actiuni biologice. aparatura utilizata. Undele scurte. Starile casectice. dismenoree etc). Procesele inflamatorii purulente. traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine.

actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. actioneaza capacitiv. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. Pentru undele scurte si decametrice. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. activarea metabolismului. • Asupra circulatiei. Efectului caloric prezentat. prin membrane trece ca un curent de deplasare. • Asupra musculaturii. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. Prezinta efecte calorice de profunzime. analgezia. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). relaxand antagonistii. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. constantele electrice. viteza de conducere nervoasa. scade tonusul muscular. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. crescand catabolismul. miorelaxare si activarea metabolismului. creste excitabilitatea. Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. distanta electrozilor fata de tegument). fara a produce leziuni cutanate. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. locala. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica. Aceasta. analgezie. Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. precum hiperemia. cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . miorelaxare. Efectul este de lunga durata sau remanent. Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. si anume: • Asupra metabolismului.Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). • Creste capacitatea imunologica a organismului. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. Totodata. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. particularitatile structurilor tisulare strabatute. caldura formandu-se endotisular. Modalitati de aplicare. dupa cum se va vedea mai departe. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. metodologia de aplicatie. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA).

In metoda in camp condensator. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. Electrozii pot fi rigizi sau flexibili. numita si rece sau atermica. deoarece nu produce nici o senzatie. procedurile de termoterapie). de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). longitudinal. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. din mediul extern (RIR. Tehnica si metologia. producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w). ca atare. energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. Efectul dureaza doar 2-3 zile. tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta. cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. distanta acestora fata de zona de tratat.corpului. Astfel. Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. fara aproduce caldura. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. In schimb. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare. raportat la efectele asteptate. in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular. se va incalzi mult mai puternic. Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. de felul. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). de regiunea tratata. In comparatie cu metoda in camp condensator. In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. . • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. • Doza II este slaba sau oligoterma. Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). doar a tegumentului. pentru articulatii.

• Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. epididimite etc).sechele posttraumatice. spondilodiscartroze etc). tenosinovite. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. sechele postpoliomielita etc).Doza IV este puternica. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. sindrom colicativ renourinar. acut sau cronic al bolii. nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). median).reumatism abarticular (bursite. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). prostatite. tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina. unele forme de astm bronsic. • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. In stadiile acute se prefera dozele slabe.afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. producand o senzatie de caldura puternica. sindromul miofascial dureros etc). Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. pareze. La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. pielocistite. constipatii cronice. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. inele. in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala. pleurite. si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. poliartrita reumatoida). nevralgii intercostale.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. diskinezii biliare. • . nevralgie cervicobrahiala. cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. periartrita. planul de sprijin). sechele postpleurezie netuberculoasa. cercei. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). inafara crizei etc). cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. periviscerite/sindrom aderential etc). colecistopatii cronice nelitiazice. mononeuropatii (de nerv radial. orhite. cubital. tendinite. zilnic sau la doua zile. forte sau hipertemica. agrafe. lombosciatalgie.in tulburari ale circulatiei venoase periferice. la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza. nevrite. In stadiile cronice se recomanda dozele calde. Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv.

crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. fronto-etmoidale. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. Frecventa impulsurilor. unele otite externe. parametrite cronice nespecifice.• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. unele parodontopatii etc). dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. Neoplasmul. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. Astfel. pansamente. materiale sintetice. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. granuloame. pancresului etc). Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Afectiuni oftalmologice. cu protejarea cristalinului. maxilare. metroanexite. suprarenalei. emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. stomatite. aparat gipsat. amenoree. Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. algii dentare. tiroidei. acute sau cronice. ulcer gastrointestinal). sterilitati secundare. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. pacemaker cardiac. . panaritii. abcese peridentare. Actiuni biologice. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. hidrosadenite etc). catarul oto-tubar etc). faringite. prin disiparea efectului caloric. pansament). precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. unele mastite etc). efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Prezenta osteosintezelor metalice. gingivite. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. aparate gipsate. Afectiuni dermatologice (furuncule. otitele medii cronice. efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. inclusiv material sintetic. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. laringite.

colita.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. 6. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. 2. bronsite etc). cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. . se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. rectocolita. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. Afectiuni stomatologice (stomatite. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. 7. 9. Din cele aratate. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. tenosinovite. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). inflamatii pelvine etc). intervine favorabil in evolutia osteomielitei. 8. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. periartrite etc). Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. posttraumatic. Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. 10. scurtand procesul de vindecare. Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. cresterea infiltratul leucocitar. 5. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. Diminua spasticitatea musculaturii netede. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. 3. capsulite. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. accelerand astfel vindecarea arsurilor. tendinite. 4. amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. rinosinuzite etc). arteriopatii periferice etc). parodontopatii. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Reduce edemul tisular. Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare. cistite. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. diverticulite etc).

penetrabilitatea intratisulara este mai mica. Ele executa mici oscilatii. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. cel longitudinal si cel cavitar. tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. absorbtie si reflexie. incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. Tehnica de aplicatie. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). cicatrici cheloide etc). Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare. la nivelul tesutului muscular. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. Undele decimetrice. In practica medicala de specialitate. rotund. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. combate in timp scurt sindromul algic. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa. mult mai pertinente. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. Actiunea. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. scurteaza timpul de refacere si vindecare. in comparatie cu undele scurte. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. si anume: lipsa efectelor calorice locale. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. Incalzirea dielectrica realizata. la grosimea tesutului . conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. Energia este preluata de la campul electric. cilindric sau longitudinal. arie extinsa de utilizare. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. in caldura. In comparatie cu undele scurte.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. cat si a tesutului muscular subiacent. Tratamentul necesita un singur electrod. arsurile. La trecerea curentului de inalta frecventa. efectele termice maxime fiind de profunzime. inflamatorii si congestive locoregionale). singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac. reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa.

aparatura utilizata. Sarcina si perioada menstruatiei. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. metodologia de aplicare. corespunzator unor lungimi de unda mici. efectele fiziologice. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. definind astfel. indicatii si contraindicatii. pielocistite etc). Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. depinzand de felul si forma sursei de producere. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura. cat si de structura omogena sau neomogena. ulcere varicoase. Neoplasmul. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. Terapia combinata: ultrasunet si CDD. sinuzite. prin alternarea starilor de presiune realizate. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. nevrite). Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. Materiale metalice de osteosinteza. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. • statusul posttraumatic. actiunile biologice. sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. otite etc). Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Afectiuni din sfera ORL (laringite. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. sindromul Raynaud etc). de la 1 W administrat la suprafata corpului. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. contraindicate termoterapiei. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. se forma lui. acest parametru pare ca .subcutanat. penetrare mare). intensitatea ultrasunetelor. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. de suprafata acestuia. in stadiul de acutizare. salpingite. la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. arteriopatii in primele stadii. metroanexite. in conditii fiziologice si patologice. sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta.

cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. precum diapazonul). cu directie verticala. si anume. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica.nu este necesar si de luat in consideratie. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. daca sunt supuse la variatii de potential electric. lichidele se vor degazeifica. toate particulele mediului fiind in miscare. cu formarea unor bule de aer. In perioadele de comprimare. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. printre care si absorbtia. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. Sub aspect terapeutic. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. se produce unda stationara. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. avand anumite dimensiuni. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. Mecanisme de producere. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. trapezoidala sau trinughiulara. neintrerupta. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. Efecte chimice. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. reflexia si refractia. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. in cazul reflexiei totale. precum procesele de oxidare. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. rupturi. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. fisuri in interiorul lichidului traversat. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara.

paravertebral lombar.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular.8 W/cm². continua ascendent. apoi sub creasta iliaca spre lateral. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. incep sa apara modificari ireversibile. prin stimularea electrica selectiva. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). activarea proceselor oxidative celulare. petesii.5-0. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). miorelaxant si hiperemiant. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. pe zona articulatiei sacroiliace.1-0. in special din substanta cenusie mezencefalica. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). fragmentarea macromoleculelor. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. mielinizate. Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. Efectul hiperemiant. La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. prin participarea unei serii de mecanisme. prin participarea sistemului nervos vegetativ. Pentru intensitatile medii (0. fiind deosebit de sensibile. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala. Manevra poate . cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace. Pe scurt. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. Actiuni biologice. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. Efectele fiziologice.o forma de energie in energie ultrasonica si invers. rapid conducatoare). hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. vasodilatatie crescuta. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. cu rol de sistem inhibitor al durerii. La aplicarea unor intensitati scazute (0. cresterea activitatatii glicogenolitice. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3. hiperpermeabilizarea membranara. putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua.05-3 W/cm². flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. cresterea metabolismului celular local. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. fata posterioara a marelui trohanter. cat si la nivelul sistemului osos.

Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact. aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. intensitati mici. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. In acest mod. precum si la starea fiziologica a tegumentului. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic. Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. sinusoidala etc.05-0. prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri. traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. spirala. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. pentru tesutul cutanat se recomanda in general. Metodologia aplicatiilor. profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari). Se vor executa miscari lente.2 W/cm²). Aplicatiile reflexe la distanta. de forma circulara. . miogeloze si calcificari tendinoase. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior. cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. netede si fara leziuni cutanate. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. ultrasonoforeza si indirecta. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale.50. tipul actiunii (directa sau neuroreflexa). neuroreflexa. forma de cuplaj. varsta si starea generala a pacientilor. Traductorul poate fi manevrat sau nu. Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar). Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii. Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula. in ritm constant. potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. stabilindu-se un indice ultrasonoforetic. aplicat pe ganglionul stelat).9-1. Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei.continua ascendent.4 W/cm²). metoda de manevrare a traductorului.8 W/cm²) si doza mare (0. poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. pe marginea externa a muschiului marele dorsal. Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0. Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. radiculare paravertebrale. scade puterea de penetratie in profunzime. doza medie (0. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse).

Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. sechelele posttraumatice ale partilor moi. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie. prezinta domenii de actiune diferite. . tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. analgezic. tendinitele. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ.traductorul va fi manevrat lent. aerosoloterapia. fara presiune. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. Terapia cu inalta frecventa. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. nu transversal pe ele. Sunt preferate miscarile lente. aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. pacientul va fi pozitionat confortabil. dupa cum aratam. precum ultrasunetele. in serii de 6-10 sedinte. La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile. printre care ultrasonoterapia. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). artritele. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. bursitele. meloterapia. prin miscari sinusoidale. in directia fibrelor tendomusculare. se vor prefera serii de 6-15 sedinte. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. Durata tratamentului este de 8 minute. schimband sensul de miscare la zonele de insertie. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. artroze reactivate. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate.

luxatii. casexie. Insuficienta cardiocirculatorie. ulcer gastroduodenel. tulburarile de ritm cardiac. Afectiuni ginecologice. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. boala cardiaca ischemica. sclerodermia progresiva etc). hemiplegii spastice. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. Reumatismul articular acut. plagi atone. plamani. distrofia musculara progresiva (Erb). sindromul algoneurodistrofic etc). scleroza multipla. deformari ale piciorului). Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. fibrozite. Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. in orice stadiu si orice localizare. la nivelul maduvei spinarii. bola Raynaud etc). la nivelul glandelor sexuale. tendinite. ficatului. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. constipatie cronica. . miozita. Afectiunile venoase periferice. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. entorse. sindrom Parkinson etc). inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. dermatomiozite. indiferent de cauza. • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. dischinezii biliare). epocondilite. splinei. Tuberculoza activa.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. marile vase. contuzii. nevroamele postamputatie. Stari febrile acute. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. scolioze. cord. hematoame. • • • • sechele nevralgice post herpes zoster. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. pre si postoperator. uterului gravid. • • • • • • • Stare generala alterata. PSH. Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. ulcere trofice ale membrelor etc). Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. Tumori in toate stadiile evolutive. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. precum posturi algice vicioase. fragilitatea capilara.

au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. Daca. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat. corespunzatoare procesului de depolarizare. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. In acest context se . tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. aparand depolarizarea locoregionala. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). Stimulii mai pot fi artificiali. prin aplicarea curentului electric. primare. urmat de excitatie. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. actionand asemanator stimulilor naturali. numita excitabilitate. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. Stimulii pot fi naturali. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. agentii electrici. se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. sunetul. La o stimulare artificiala. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. frictiunea. conform asa zisei legi “totul sau nimic”. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil. secretie glandulara etc). prin aplicarea agentului electric. Dintre acestia. unitatea de suprafata stimulata. stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. se instaleaza fenomenul de oboseala. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. diferitele substante chimice sub forma de solutii. Dupa un timp. numite electrotonus. Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. cea de repolarizare. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. radiatia luminoasa. Astfel. Atat pe perioada depolarizarii. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. Pentru a produce o excitatie. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare. sunt stimulate mai multe celule musculare. viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. agentul termic. de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. reactia de raspuns este mai puternica. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. de natura fizica. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. determinate de sensul de scurgere a curentului. chimica si electrica. In procesul stimularii electrice. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. durata de actiune. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale. excitarea nu se mai produce. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta.

care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . generate de trecerea curentului electric. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman. Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). un alt element il reprezinta cronaxia. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. care reprezinta sinapsa neuromusculara. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). electroosmoza. produse in interiorul organismului. cu producere de acid la anod si de baza la catod. Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). situatie in care. efecte termice etc. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta. In conditii patologice. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. De asemenea. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic. prin care poate trece un curent electric continuu. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. de-a lungul unui conductor. Efectele polare sunt consecinta electrolizei. Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. intr-un timp nedefinit. Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei. precum ionoforeza. Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. cat si la aceeasi persoana. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). modificari de excitabilitate neuro-musculara. de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. de cauza neurologica centrala si periferica.defineste reobaza. modificari de potential membranar. Curentul continuu. In situatie fiziologica. realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare.

O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. Dupa o serie de sedinte. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). precum curentii faradici. neofaradici. curentii faradici si neofardici. La randul lor. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. superficiale. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. deoarece catodul (electrodul negativ). Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. • Sistemului circulator. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara. producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. ritmicitate si durata). curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. • Fibrelor nervoase motorii. durata impulsului si a pauzei. amplitudinea impulsurilor. cat si a celei musculare. sinusoidala si forme derivate. diadinamici). Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. ducand la o hiperemie locala. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. In acest mod. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. precum si asupra celui circulator. • Fibrelor vegetative vasomotorii. • Sistemului nervos central. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. utilizat ca electrod activ. • Sistemului nervos vegetativ. prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. utilizate in scop terapeutic. provocate de deplasarea ionilor. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. . cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii.cu intensitatea curentului. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut). in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. de catre impulsurile electrice. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. sunt urmate de contractii tetanizante. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. modulatia lor (in amplitudine. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. curentii modulati. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. cu efect excitator. triunghiulara. trapezoidala.

care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. stimularea fibrelor cu diametru mare. de obicei hipotoni. S-a observat insa. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. A-alfa. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Concomitent. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. atat de influxuri venite de la periferie. intre ele realizanduse un decalaj in timp. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. pe baza inervatiei reciproce. prin care se obtine un efect de relaxare. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. cu durata mare si frecventa scazuta. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. aplicand doua circuite electrice de excitatie. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. Astfel. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. Efectele analgezice constatate. ca durerea ar putea fi mai curand. produce la nivel medular. antagonistii musculaturii spastice. intrucat. un camp electric negativ. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. cat si efectele trofice. rapid conducatoare. de obicei antagoniste. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii.• • • • Suplimentar. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. nespecifice pentru durere. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. fibrele nervoase motorii. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. datorita capacitatii lor de acomodare. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. conform careia. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. progresiv. isi amelioreaza tonusul. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. in cadrul unui proces de control axonal.

producand contractii musculare puternice. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. reversibile si bine tolerate. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. stimularea musculaturii netede hipotone. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. precum cele decontracturante-miorelaxante. actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. • Se pot obtine contractii musculare puternice. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . cu perceptia durerii. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. rapid conducatoare). electrostimularea cordoanelor medulare posterioare. tetanice. In continuare. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. In acest mod. o serie de efecte derivate din cele prezentate. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). electropunctura. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). chiar si concomitent. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala. frecventa sau context patologic.inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa. actiune analgezica. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. cu aparitia depolarizarii reactive. superior. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. de asemenea. si anume: stimularea musculaturii scheletice. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase).

asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. particularitatile structurilor tisulare strabatute. pansament). Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. constantele electrice. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). prin disiparea efectului caloric. Prezinta efecte calorice de profunzime. Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. fenomenul inductiv. miorelaxare. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. actioneaza capacitiv. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). activarea metabolismului. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. putand functiona in circuit deschis. fara a produce leziuni cutanate. in special solutiile electrolitice). singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. precum hiperemia. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. • . transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. inclusiv material sintetic. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. stimuleaza si procesele anabolice tisulare. Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. analgezia. distanta electrozilor fata de tegument). metodologia de aplicatie. si anume: fenomenul capacitiv. incalzind.Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. aparat gipsat. Prin aceasta. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. energia electrica se transforma in energie calorica.

orientandu-se astfel sub influenta campului electric. in caldura. penetrare mare. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. • Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. de la 1 W administrat la suprafata corpului. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . depinzand de felul si forma sursei de producere. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. in comparatie cu undele scurte. de suprafata acestuia si se forma lui. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. prin alternarea starilor de presiune realizate. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. Din cele aratate. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. Ele executa mici oscilatii. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. de 2-3 cm. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. in conformitate cu principiul. Energia produsa este preluata de la campul electric. corespunzator unor lungimi de unda mici. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. la nivelul tesutului muscular. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. efectele termice maxime fiind de profunzime. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. reflexia si refractia. printre care si absorbtia. definind intensitatea ultrasunetelor. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. cat si de omogenitatea structurii acestuia. frecventa crescuta. La trecerea curentului de inalta frecventa. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. Astfel. putand fi usor localizate si orientate selectiv. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. Incalzirea dielectrica realizata. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului.

in cazul reflexiei totale. Sub aspect terapeutic. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise. Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. Pe scurt. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. si anume. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. cu directie verticala. cresterea activitatatii glicogenolitice. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. fiind deosebit de sensibile. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. fenomenul este mult diminuat. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati. fisuri in interiorul lichidului traversat.5-0. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. se produce unda stationara. cresterea metabolismului celular local. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu. goluri. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie.propagare. cu efecte distructive. magnetic si piezoelectric. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. petesii. fragmentarea macromoleculelor. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. incep sa apara modificari ireversibile. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat.8 W/cm². rupturi. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. reducere. hiperpermeabilizarea membranara. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. rapid conducatoare). formandu-se bule de aer. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. La aplicarea unor intensitati scazute (0. prin participarea unei serii de mecanisme. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. vasodilatatie crescuta. mielinizate. termic.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul). de difuziune si chimic. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. miorelaxant si hiperemiant. toate particulele mediului fiind in miscare. de cavitatie. prin stimularea electrica selectiva. Pentru intensitatile medii (0. La cele prezentate se .1-0. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. cat si la nivelul sistemului osos. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular. Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. activarea proceselor oxidative celulare. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. In practica terapeutica.

nevralgie trigeminala. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare).  Pareze. in special din substanta cenusie mezencefalica. nevralgia occipitala Arnold. nevralgii dentare. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. vasomotor. sedativ. pareze faciale. Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme. si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. pareze sfincteriene. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. cu rol de sistem inhibitor al durerii. Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. exudate etc). meralgia parestezica. biotrofic. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). lombocruralgie etc). . Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si. ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. nevralgie intercostala. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). implicit in fizioterapie. Efectul hiperemiant.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. sufuziuni. prin participarea sistemului nervos vegetativ. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. paralizii (paralizia flasca a membrelor. Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. pareza detrusorului vezical etc). cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.

 Sechele posttraumatice. statusul posttraumatic (contuzie. algoneurodistrofia). de electrostimulare sunt paraliziile spastice. Afectiuni ale aparatului locomotor. slerodermie. erizipel cronic. seboree accentuata. irite. piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. fistule tegumentare. intramusculare si peritendinoase. Actiunea. se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii. acrocianoza. spondilita ankilozanta etc).• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. ulcere atone etc). Ca indicatii derivate din efectele analgetice.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale. eczeme. herpes cornean. de diferite cauze. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti. deja prezentat. nevrite). Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii. epicondilite. precum solutiile de continuitate.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare. spasmele musculare. entorse). degeraturile. eczeme. prevenirea aderentelor intermusculare. tuberculoza cutanata. modulati. • Afectiuni dermatologice (acnee. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. neuromialgii. tendinite. musculatura partial sau total denervata. hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate. tenosinovite. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. etc). din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire. neoplasmul cutanat. Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat.  Boala hipertensiva din stadiul neurogen. conjunctivite. tulburarile de sensibilitate cutanata. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. cicatrici cheloide hipertrofice. ulcere corneene. epidermofitie. . arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii). artrozeartrite cu diferite localizari. poliartrita reumatiode. supuratiile. bursite. reumatism abarticular (mialgii. sclerite. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari. unele manifestari cutanate ale bolilor alergice. distonii neurovegetative. periartite-periartroze. precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie. si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. hematoame tegumentare superficiale.  Flebitele in faza subacuta si cronica. neofaradici. furunculoza. hipertricoza. musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente.

stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). • PS (perioada scurta) are efect excitator. Trabert. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. realizand electrogimnastica musculara. • Parkinson. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. aplicati prin doua circuite de excitatie. rupturilor ligamentare sau meniscale). luxatii recente. . • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. efect decongestiv. • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila). cat si efect vasoconstrictor. contuzii. intinderi musculare. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). entorse. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. • Hemipareze spastice post AVC. Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. hiperemiante-biotrofice. sunt: constipatia cronica atonica. actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. de asemenea. atonia vezicala postoperatorie. spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. postoperatorii. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. redori articulare. producand si analgezie secundara. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. crescand tonusul muscular. • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim.Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. cu exceptia paraplegiilor spastice. cu redori articulare dureroase si persistente. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Efectele si implicit. contractiile uterine primare slabe la nastere.

artrite. PSH. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. • Durerile din anurii si neoplazii. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. de diverse cauze. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. nevralgiile postherpetice. Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. • Reumatismul abarticular (PSH. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. . Hipersensibilitatea la curent. Sindroamele dureroase de origine talamica. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). mialgii. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. boala varicoasa.  Reumatism abarticular. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. status postarsuri sau postdegeraturi. epicondilite). Sindromul algic post anestezie. • Status posttraumatic. indiferent de localizare. inflamatorii si abarticular. cailor respiratorii in astmul bronsic. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. durerile fantoma post amputatie de membre. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. arterioapatie periferica obliteranta. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. Cicatricile. Sarcina in primul trimestru. lombosciatica. algoneurodistrofie. precum si durata acestui efect. • • • • Starile dureroase posttraumatice. acrocianoza. cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. colecistului. tendinite. migrene. colonului. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. artroze dureroase. aderentele dureroase postoperatorii. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. DVL faza II.

normoinervate. si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. producand contractii musculare puternice. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. sustinute prin efect direct. locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. facand parte din metodele reflexoterapice. • Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. cat si prin efect indirect. psihonevrozele.  Pancretita cronica. trombangeita obliteranta. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple. sarcina. scolioze. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). diskinezie biliara. a ganglionului stelat. mialgii. prin actiunea asupra dermatoamelor. artroze-artrite cu diferite localizari). contuzii de parti moi. schizofrenia. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. hiperemiant si resorbtiv.Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale.  Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. • Actiune analgezica.  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. pe structura neurovegetativa a vasului. asupra vasului si indirect. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. celulita). • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. hematoame). luxatii. discopatii. depresia. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. pe calea gimnasticii musculare. fiind datorata efectului excitomotor muscular. angiopatie diabetica. entorse. derivand din modul de actiune. a lantului ganglionar simpatic. in secundar (frecvente rapide). edeme. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. in marea lor majoritate. • Efectul decontracturant-miorelaxant. nevrita). neoplasmul. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. mioamelor. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. neuropatii). Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. cu producere de contractii fiziologice. • • Sechele post AVC ale membrelor. precum sindromul de ischemie periferica cronica. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta. . Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura.

periartrita. scade tonusul muscular. Starile casectice. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. poliartrita reumatoida). cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. Procesele inflamatorii purulente. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. Gastrita. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. median).  Suferinte renourinare. si anume: • Asupra metabolismului. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). tendinite. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. In privinta aplicatiei cu unde scurte. sindromul miofascial dureros etc). locala. relaxand antagonistii. boala ulceroasa. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii.  Suferinte inflamatorii ale prostatei.  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). nevralgie cervicobrahiala. • • • Creste excitabilitatea. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului.  Distonii functionale intestinale. pareze. cubital.  Reumatism abarticular (bursite. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. nevralgii intercostale. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza.  Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. • • • • Neoplasmul. • Asupra musculaturii.  Sechele posttraumatice. lombosciatalgie. tenosinovite. nevrite. sechele postpoliomielita etc). spondilodiscartroze etc). mononeuropatii (de nerv radial. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. viteza de conducere nervoasa. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). . stari disfunctionale etc. • Asupra circulatiei.

gingivite. Neoplasmul. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). maxilare. sterilitati secundare. periviscerite/sindrom aderential etc). unele mastite etc). catarul oto-tubar etc). . Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare. diskinezii biliare. • Afectiuni ginecologice (anexite. pielocistite.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. unele forme de astm bronsic. tiroidei. sindrom colicativ renourinar. epididimite etc). algii dentare. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. parametrite cronice nespecifice. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. suprarenalei.  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. pacemaker cardiac. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. ulcer gastrointestinal). stomatite. • Afectiuni oftalmologice. colecistopatii cronice nelitiazice. Prezenta osteosintezelor metalice. unele parodontopatii etc). constipatii cronice. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie. • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. efectele biologice au o durata mai mare. laringite. In ceea ce priveste undele scurte. durata mare a pauzei. astfel incat. panaritii. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. unele otite externe. otitele medii cronice. hidrosadenite etc). in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). insumate si fara risc hipertermic local. Afectiuni dermatologice (furuncule. orhite. amenoree. posttraumatic. inafara crizei etc). pleurite. faringite. cu protejarea cristalinului. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. prostatite. metroanexite. • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. sechele postpleurezie netuberculoasa. fronto-etmoidale. pancresului etc). • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp. granuloame. abcese peridentare. acute sau cronice.

inflamatii pelvine etc). Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. • Diminua spasticitatea musculaturii netede. indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. diverticulite etc). periartrite etc). Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase.• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. capsulite. Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. colita. In lumina celor aratate. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. Afectiuni stomatologice (stomatite. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. cu valori mari ale frecventelor utilizate. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Terapia cu inalta frecventa. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. arsurile. rectocolita. tenosinovite. cistite. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. rinosinuzite etc). ulcere varicoase. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse. sindromul Raynaud etc). arteriopatii in primele stadii. cicatrici cheloide etc). Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. Reduce edemul tisular. scurtand procesul de vindecare. Statusul posttraumatic. procese inflamatorii dento-oromaxilare. nevrite). parodontopatii. In acest context. tendinite. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. . Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. in stadiul de acutizare. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. bronsite etc). arteriopatii periferice etc). Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii.

analgezic. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. plagi atone.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). pielocistite etc). accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. otite etc). ulcere trofice ale membrelor). sinuzite.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. PSH. entorse. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. fibrozite. Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice. prezinta domenii de actiune diferite. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. sclerodermia progresiva etc). Neoplasmul. . Materiale metalice de osteosinteza. in conditii fiziologice si patologice. metroanexite. dermatomiozite. Terapia cu inalta frecventa.  Sechele nevralgice post herpes zoster. miozita. • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. • • Sarcina si menstruatia. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. contraindicate termoterapiei. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat.Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. salpingite. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide.  Neurinoamele postamputatie. dupa cum aratam. tendinite. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. printre care ultrasonoterapia. precum posturi algice vicioase. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. aerosoloterapia.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. deformari ale piciorului. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. hematoame. precum ultrasunetele. epocondilite. scolioze. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. sindromul algoneurodistrofic etc). contuzii. meloterapia. luxatii.

In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. plamani. procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia). . uterului gravid. clasificari. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. Reumatismul articular acut. Stari febrile acute. • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. aerul.  Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. nisipul. marile vase. Afectiunile venoase periferice. indiferent de cauza. care prezinta efect caloric pana la 3. namolul. dusuri etc. Tuberculoza activa. fragilitatea capilara. pre si postoperator. si anume parafina. cord. la nivelul maduvei spinarii. • Afectiuni ginecologice. bai. scleroza multipla. tulburarile de ritm cardiac. Tumori in toate stadiile evolutive. care utilizeaza apa drept vehicul. Distrofia musculara progresiva (Erb). inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. • Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). sindrom Parkinson). bola Raynaud etc). impachetari. Prezentare. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. lumina. ficatului. in orice stadiu si orice localizare. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. Insuficienta cardiocirculatorie. la nivelul glandelor sexuale. agent sau vector termic. In ceea ce priveste vectorul aplicat.5-7 cm). casexie. boala cardiaca ischemica. hemiplegii spastice. • • • • • • • Stare generala alterata. splinei. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese.

incluzand aplicatiile de parafina. impachetarile. Procedurile sunt multiple. • Proceduri generale. • Proceduri alternante. precum baia generala. sauna. de namol sau nisip. afectiunile cardiovasculare. izvoare calde. baie de namol). reprezentate de baile calde. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. precum baia sau dusul. vizand. • Proceduri ascendente. Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale. partiale sau generale. curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. neoplazia etc. aplicate pe toata suprafata corpului. cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. in principal. cu temperaturi de peste 40°C. • Proceduri calde. baile hiperterme. aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. bai alternante. aplicate pe suprafete limitate ale corpului. si anume impachetari. cataplasmele. cu aplicatii alternative de cald si rece. aplicatiile de comprese). Baia contrastanta este utila. dusuri reci. si anume compresele. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. bai partiale. cum sunt RIR. de exemplu). • Proceduri partiale. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura. cu temperaturi de pana la 32°C. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. cu rolul de calire a organismului. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. • • . cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. baile de lumina. • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. aplicatii partiale de parafina. fundamentate experimental si stiintific. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie. sau respiratorii. Reguli de aplicare a termoterapiei. pot fi locale. care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. bolile infecto-contagioase intercurente. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. in cadrul unei singure proceduri. impachetari generale. lampile de lumina. In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. baile sau afuziunile locale.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. endocrinometabolice. pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. stimularea circulatiei locoregionale. afuziuni generale. asa numita termoterapie de conversie. Proceduri reci. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa.

deci locoregional. Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. • • • Analgezic. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie. aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele. intensitate. cat si la nivelul intregului organism. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc. Eforturile fizice exagerate. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. durata a procedurii. prin cresterea debitului circulator. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual. Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia. Vasculoactiv-hiperemic. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. topografie cutanata etc. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. antiinflamator-resorbtiv. modificarea frecventei cardiace.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. pentru prevenirea accidentelor. • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. in special la nivelul aparatului locomotor. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. cresterea elasticitatii . perioadele de stress sau insomnie. Numarul de aplicatii zilnice. in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). dupa cum aratam. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire.

hiperemiant. frictiunile. Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). regiunea peri si subombilicala. prin modularea circulatiei. In functie de temperatura. Leziunile tegumentare. pentru a li se mentine temperatura constanta. cataplasmele. sa nu jeneze circulatia locoregionala. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. de 5-6 ori. • • • • • Hemoragia acuta. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. antihemoragic. perierile. efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. • Neoplaziile. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. membre superioare si inferioare. cu o durata de 30 secunde-1 minut. secundar). udata cu apa la temperatura camerei. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. stoarsa. una mai mica. Sindromul ischemic acut. spalarile. antispastic. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. de 40-50°C. aplicatia variind intre 20-60 minute. urmata de o compresa rece. hidrofoarele. inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. alternante. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata. cealalta compresa este uscata si . compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. baile. impachetarile. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. cat si indirect. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). timp de 2-3 minute. antiinflamator. compresele sunt reci. dusurile. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). calde. de 12-16°C. de dimensiuni variate. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. se aplica acoperite. Discraziile sanguine. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele.• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. sunt: • Sindromul inflamator acut. abdomen. regasite si in literatura de specialitate. Tulburarile de sensibilitate. torace posterior. analgezic. Ca reguli generale. afuziunile. regiunea cervicala. Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile. stimulante si cu aburi. antialgic. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. Efectele urmarite sunt: antispastic. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. Efectele urmarite sunt: antitermic.

peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. faza durand 15-20 minute. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. peste aceasta aplicandu-se o a treia textila. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. spalare). degenerative sau inflamatorii. nisip sau namol. sare. . menta. depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. prin amestecare cu apa calda. Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). cum ar fi alcoolul.se aplica peste prima. • Cele de durata medie. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. in parafina. celor cu tulburari de termoreglare. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. celor astenici. nisip. fiind utile si in suferintele cronice. Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. in scop terapeutic. faina de grau. Acestea pot fi umede sau uscate. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. actioneaza prin factorul chimic aplicat. Compresele cu diferite substante. nalba. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. de 20-50 minute. bine stoarsa. pentru a impiedica racirea. orz. dus. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. de 60-90 minute. la 60-70°C. sunt indicate in nevroze. cu efect tonic asupra organismului). contracturile musculare. hrean. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei. calde sau reci. de porumb. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. nevralgiile. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. seminte de in. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. analgezic. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice. analgezie. Durata procedurii este de 20-60 minute. aflate la temperaturi diferite. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. uscata. porumb. depresivi. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. solutie burov. de secara. un aspect pastos. musetel. afectiunile tesutului moale. mustar. sulfatul de magneziu. de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. prin efectul antitermic. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. resorbtie. antispastic. ovaz. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. antispasticitate. a unor substante organice sau anorganice. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. stari anxioase. obezi. peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. suferintele colicative abdominale. tarate. • Cele prelungite. surmenaj.

Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. sindromul asteno-depresiv. HTA. la 38-40°C. apoi cu coapsa stanga. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. intoxicatii cronice. apoi unul inmuiat in apa rece. aterosceroza. bolile reumatismale cronice. hipotiroidismul. patura. excitatie a sistemului nervos. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. afectiunile cronice decompensate. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. regiunea cervicala. afectiunile febrile. Se clasifica in functie de temperatura in reci. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. boala varicoasa. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. ateroscleroza. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. dureaza 90 minute. continuandu-se cu piciorul si glezna. initial se produce o reactie de vasoconstrictie. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. asociind si apa. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. atat factorul termic. se indica in hipotiroidie. Se continua cu membrul inferior drept. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. reprezinta o procedura hiperterma. si cele miofasciale. starile casectice. incepandu-se cu gamba stanga. HTA. tulburarile de termoreglare. avand si actiune sedativa generala. partiale sau complete. astenie. altfel spus. Procedura se efectueaza prin spalarea . centura scapulara. stari depresive. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. cat si la factorul mecanic). Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. abdomenul. obezitate. la 18-20°C. In urma aplicatiei complete. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. sindromul fibromialgic. la 1820°C. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. obezitatea. au efect stimulant asupra sistemului nervos. in bolile dermatologice.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare. cat si cel mecanic. apoi cu membrele superioare stang si drept. tulburari ale functiei tiroidiene. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). cu reglarea tulburarilor de somn. boli de piele. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. celor cu suferinte cronice decompensate. starile debile sau casectizante. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. cu o textila groasa uscata. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. starile si bolile febrile. a metabolismului. bolile cronice decompensate. hiperuricemie. tulburari ale circulatiei periferice. urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. dar mai blande. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. obezitate. starile febrile. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. si toracele posterior. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. Perierile umede sunt proceduri alternante. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica.

fara presiune asupra corpului. cald.5-2 atmosfere. Baile pot fi generale sau partiale. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor. 5-10 secunde). Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local. Se indica in sechelele posttraumatice. in cursul diminetii. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. tulburari ale circulatiei periferice. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. hipotiroidism. fragilitatea vasculara. hipotoniile musculare. 10-15 secunde)-rece (18-20°C. concomitent cu manevre de masaj obisnuite. tulburari de termoreglare. foarte aproape de tegument. atrofiile musculare. oboseala. Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. Baile sunt proceduri solicitante. tulburarile circulatorii periferice. hipesensibilitatea cutanata. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. bai peste temperatura de . dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. suferintele tesuturilor moi. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica. constipatii. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. de tonifiere musculara.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. hipotiroidism. de la o anumita distanta. Alternanta se repeta de cateva ori. cu o temperatura de 38-40°C. afectiunile posttraumatice. relaxanta. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). metroragiile. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. obezitate. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. cu o durata de 10-15 secunde). calirea organismului. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. pana la aparitia reactiei dermovasculare. alternant. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. constipatie. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. a metabolismului si de calire a organismului. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. circulatiei si termoreglarii. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. Dusul scotian este indicat in obezitate. de la o distanta de 20-30 cm. Dusul rece (temperatura 15-20°C. ateroscleroza. ale aparatului locomotor. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. bai reci si racoroase. putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. cu aburi sau cu aer cald. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. dusul masaj si dusul subacval. pentru 10-15 minute. nevroze. surmenaj. tromboflebita. nevralgii. Cei doi factori. se impart in rece. HTA. de activare circulatorie si de crestere metabolica. fiind util in neurastenii. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. statusul post aplicatii termice intense. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. Indicatiile se refera la starile de convalescenta. stare de stress. cel termic si cel mecanic. aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite. imersia se face lent. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei.

a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). • Cu aburi. plante medicinale. convalescenta. astm bronsic. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. hidrogen sulfurat). • De aer cald. oxigen. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. antrenand si procesul de termoreglare. se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. surmenaj. tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). putand fi bai calde (3637°C. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). si bai intens hiperterme (peste 40°C). baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). Baile partiale pot fi si ele medicinale. cu o durata de 15-30 minute. intoxicatii cronice. precum: bai de imersiune (15-18°C). Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Cresterea temperaturii centrale va determina. excitatia sistemului nervos. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). avand o durata de 3-4 minute. • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. obezitatea. O varianta cunoscuta a . se aplica sub forma de bai simple. bai cu valuri (28-32°C). neuropatii periferice. caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. hiperterme (38-39°C. boli debilitante. respiratorie si metabolica. cat si a proceselor metabolice. aplicatia devenind o metodologie terapeutica. La randul lor. nevrite. • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate. Nevralgiile cronice. calda. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. obezitatea. reumatismul cronic degenerativ si inflamator. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. durata fiind de 5-30 minute. afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. inafara puseelor acute. prin stimularea proceselor de termoreglare. fiind indicata in stari de astenie. diabet zaharat. cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. neurologice. fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. bai de aburi. bioxid de carbon. Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. baia de jumatate (-32°C). simultane. Indicatiile acestor bai ascendente. nevroze. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). hipotiroidismul. fiind contraindicate in afectiunile cardiace. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. in functie de rezistenta pacientului. in care se executa. Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului.neutralitate. hipotiroidism. pacientul nu intra complet in apa. durata baii fiind de 60-90 minute. baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. sare. afectiuni ale organelor interne decompensate. indicate in boli infectioase febrile. ortopedice. sub apa. in special spondilita ankilozanta. asociindu-se si alte proceduri.

posttraumatice. nevralgiile. sapun. ele producand vasodilatatie periferica si. inflamatiile cronice genitale. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. HTA. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute. durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. 5-12 minute. alergii medicamentoase). vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C. la 36-37°C. nevrite. astenia. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. scaderea vascozitatii sangelui. tarate de grau. a echilibrului fosfo-calcic. de menta. fiind indicat in eczemele acute si cronice. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. se produce termoliza pe calea evaporarii. o durata de 15-20 minute. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. dureaza 5-20 minute. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. mialgii. reducerea inflamatiei. indicatiile fiind in boala reumatismala. sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. umiditatea aerului ajungand la 1-5%. • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. nevralgiile. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. sublimat. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. fiind indicate in afectiuni reumatismale. Baile medicinale utilizeaza. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. sau 300-500 grame frunze de menta. se mai poate folosi si sare de Bazna). pe cale reflexa.baii cu aburi o reprezinta sauna. anxietatea). indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. afectiunile dermatologice. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C. nevralgiile. efectele fiind vasodilatatia superficiala. concentratia de 50-200 mg/l. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. modularea metabolismului general. cresterea eliminarii de acid uric. afectiuni dematologice si ginecologice cronice). efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. efect antiinflamator si resorbtiv). cu efect vasodilatator periferic. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale. Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. urticarie. malt. efectul fiind cel vasodilatator. aerul este foarte uscat. oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. afectiunile reumatismale). criza de astm . fiind o procedura cu factori termici contrastanti. boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. boala reumatismala. arteriopatiile obliterante periferice).

suferinte ale organelor interne (periviscerite.bronsic. sindromul hemoragic. prin proprietatile sale termopexice. afectiunile neurologice periferice. baia de aer. neoplazie. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. Parafina se topeste la 65-70°C. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate. nevralgii) si diferite boli infectioase. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. reprezentati de substantele continute de namol. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza.5 cm.5-1. pe masura ce se solidifica. afectiunile cardiace si cele renourinare. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. fesi parafinate si placi de parafina. anexita cronica). Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. indicatii si contraindicatii. spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor. cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. . celor de la maini. Parafina. suferinte ale sistemului nervos periferic. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. alaturi de procesul de hipersudoratie. baia de aer cald. afectiunile posttraumatice. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. boli dermatologice. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. directe. astmul bronsic. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. HTA. actiune comandata la nivel central. durata procedurii fiind de 20-40 minute. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. impachetarea si onctiunea cu namol. sterilitatea. baia de soare. baile de namol. metodologie si efecte. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia). Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. a afectiunilor aparatului MAK. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. grosimea stratului aplicat fiind de 0. niciodata in aplicatii locale. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK. durata aplicarii variind intre 20-60 minute. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi. sechelele post rahitism sau post poliomielita. tehnicile fiind cele de pensulare. baia de lumina.

absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. pentru o durata de 20-40 minute. In acest mod. Aceasta. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata. cat si in profunzime (cativa centrimetri). imersat in mediu apos. recomandandu-se in scopul calirii organismului. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. atat in suprafata. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. se transforma intr-una umeda. 70-80°C. asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. asupra organismului. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care. in dispozitive speciale. convalescenta.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile. pe de o parte. durata procedurii fiind de 15-40 minute. obezitate. prin excitarea receptorilor termici cutanati. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. Ca toate procedurile hipertermice uscate. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis. Iradierea dureaza 5-15 minute. pe de alta parte. la temperatura respectiva. conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. ateroscleroza avansata. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. prin efectul termic direct. hipotiroidism. starile febrile. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. in special pentru aparatul cardiovascular. Procedura dureaza pana la 30 minute. procesul de hipersudoratie nu se mai produce. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. Efectele. HTA. aplicati. conversie si convectie. greu de suportat). afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. datorita sudoratiei. temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa. datorita factorilor termic si mecanic. obezitatea. bolile renale. cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. mecanismul de actiune este cel reflex. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. la o temperatura de 36-44°C. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. incepand cu tegumentul. se transforma in procedura umeda. pacientul este supravegheat. psoriazis. datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. . Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. bolile cronice degenerative. in cazul de fata. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. datorita sudoratiei. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului.

aplicatiile scurte. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. Exista si forma de crioterapie chimica. urmata rapid. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). Durata procedurii se creste progresiv. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. cu prelungirea duratei de relaxare. a sistemului nervos. de 1 minut. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. suferintele renourinare cronice. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. acestea fiind ultrasunetele. in scop terapeutic. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. hipotiroidismul. Actiunea bailor de soare este complexa. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata). ateroscleroza avansata. urmata de scaderea ei. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. metabolice. pe baza reactiei dermovasculare. nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. tuberculoza pulmonara. cresterii duratei de latenta. reumatismul inflamator cronic. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. blocarii jonctiunii neuromusculare. cresc performantele musculaturii striate). in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. tulburarile functionale ale sistemului nervos. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa. cresterii perioadei de depolarizare. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. reumatismul cronic degenerativ. avand in vedere faptul ca. anotimp. anemie. afectiunile tratate si cele asociate. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. Modificarilor de contractilitate musculara. cu o durata progresiva. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). in scopul recuperarii rapide. o data sau de doua ori pe zi. cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). prezenta simultana a altor factori meteorologici. hipertiroidism. in puseu. bolile cardiace. bazandu-se pe efectul termic al RIR. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. neoplaziile. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. psoriazisul. tegumentare. cresterea initiala a excitabilitatii. cresterea initiala a tonusului muscular. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice. la sportivi. Scaderii metabolismului local. dupa traumatisme musculoligamentare. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime. • • • .Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. respiratorii. la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. de la 5-10 minute la 1-2 ore. Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. de scaderea acestuia (astfel.

• Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. contracturile. retracturile musculare. dupa incetarea procedurii. crioglobulinemia. Pentru o aplicatie de 20 de minute. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. sindromul Raynaud. nisipului. indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei.Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK). miorelaxant. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. efectul antispasticdecontracturant. cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. luminii. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. namolului. Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. inclusiv a celui periarticular. vehiculat pe calea apei. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). urmata de o scadere lenta. Aceasta caracteristica a organismelor vii. cat si a altor neurotransmitatori). In aceasta idee. parafinei. antiinflamator. afectiunile reumatismale inflamatorii. Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. raspunsul presor a frigore. • Analgezia. ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). tehnica. mai putin cele degenerative. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. mentinand astfel. care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor. in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. analgezia. si anume. temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. efectele. spasticitatea. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. • . insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. Astfel. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. tulburarile de sensibilitate. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman. alergia a frigore. pe de cealalta parte. aerului.

profilul hormonal si sexul persoanei. comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin. Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. constiente. cel al termogenezei si cel al termolizei. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc). hormonala si nervoasa. de tip comportamental. ingestia de alimente. functia de aparare celulara. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv.5°C. prin care se conserva temperatura centrala. Termoterapia. Termoterapia.3-37. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente). setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. Cand aceste reactii sunt depasite. . Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza.Cand apar modificari ale mediului intern. activitatea fosfolipidelor membranare. inconstiente. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. intre 33-36. dupa cum am mai aratat. consumul de oxigen. Procesul de termoreglare presupune. contrabalansate de cele termolitice. activarea adenilciclazei. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. rasa. intre 37. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici. se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. ca aplicatie terapeutica nespecifica. doua aspecte. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback. enzimatica. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice. Omul este considerat un organism homeoterm. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. incep reactiile voluntare. fara consecinte functionale. in raport cu temperatura mediului ambiant. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. ca metoda terapeutica nespecifica. varsta persoanei. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi. administrarea de medicamente.

evaporarea nu mai poate fi activata. Apa. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. Este inclusa si perspiratia insensibila. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii. intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii. Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. senzatia de foame. in schimb. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. cu intensificarea proceselor metabolice. 70% este asigurata prin termogeneza centrala. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. miscarea voluntara. pe calea contractiei musculaturii striate. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. convectia si evaporarea. In conditii de caldura si umiditate crescuta. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. Evaporarea este un proces activ. precum: temperatura mediului ambiant. Stimularea termogenezei se face. conductia. termogeneza este predominant periferica. ritmice. secretia de adrenalina. a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative. asigurand 3% din termoliza in repaus. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. in fapt. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. prezenta curentilor de aer. pierderea calorica fiind mult mai mare. Pentru temperaturi de peste 34. vasoconstrictia cutanata si piloerectia.5-35°C ale mediului ambiant. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. temperatura tegumentului. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. cu intensificarea proceselor metabolice. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. consumator de energie. pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. la randul sau. aceea a stimularii termogenezei. . Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. marea majoritate a productiei calorice. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. a celor voluntare. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. In ansamblul lor. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. intra in actiune cea de-a doua reactie. 60%. Pentru a preveni hipotermia organismului. Termoliza. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. suprafata tegumentara de schimb.

somatic sau endocrin. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus. cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. dupa ce a ajuns la cortex. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. sudatia. inertia. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). Dupa cum aratam.Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului. in special muschii. O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. glandele sudoripare. a sangelui care il iriga. . receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere. Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. a circulatiei tegumentare. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici. individuale. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. polipneea. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. mucoasei bucale etc. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. In final. suprafata corpului expusa contactului cu mediul. de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. cat si pe calea directa. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. piloerectie si modificari metabolice. In ansamblu. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. prin cele patru mecanisme prezentate. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. grosimea tesutului celular subcutanat. talamus etc. vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34.5°C). apatia. precum: vasoldilatatia cutanata. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. anorexia. sunt activate mecanismele de termoliza. ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. sistemul NMAK. primind excitatii de la receptorii periferici. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. precum: debitul circulator. cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). cat si cel rece. atat cel cald. merg pe calea nervului trigemen. sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura).

insotita de paloarea tegumentului. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. cu vasodilatatie capilara si venulara. pe cale simpatica eferenta). succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara. adrenalina. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. capilara si venulara. ca fiind principalul efector al termolizei la om. histamina etc). violacee. Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. precum si de reactii inverse fata de cele aratate. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. a anastomozelor arteriovenoase. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. Dupa cum se poate constata. adrenalina. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. 10-20 secunde. Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. umorala (histamina. caracterizata prin hiperemie pasiva. umoral (noradrenalina. Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului.Urmeaza apoi procesul de sudoratie. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata. Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. la nivelul vaselor hepatice. cat si la nivelul vaselor din profunzime. Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. Ulterior. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. adrenalina) si prin factori metabolici locali. culoarea tegumentului devenind treptat. fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: . cu participarea glandelor sudoripare. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala. a retelei capilare si a celei venoase. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. drept raspuns la aplicarea agentului termic. caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara.

scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. cu respiratii ample.• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui. Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. la aplicatiile de cald de lunga durata. cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. la distanta si in profunzime. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. recele determinand un efect excitant. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. . Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C). Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. Amplificarea proceselor metabolice locale. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. la aplicatia de rece. Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. sub18-28°C. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. la aplicatiile de rece. Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. asupra organismului. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece. cat si de la cea generala. • • Modificari circulatorii locale. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald.

indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. Desi exista si unele exceptii. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. Tromboflebita superficiala. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. tenosinovitele.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. Mialgia tensionala. Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. hemoragia. Incapacitatea de a reactiona. raspunde si comunica fata de durere. hiperemie. Producerea hiperemiei. Efectul analgezic. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. Spasmul muscular . dupa cum am aratat. Accelerarea proceselor metabolice. • Bolile de colagen vasculare. Bursitele. traumatismul si hemoragia. la analgezie. ischemia. La polul opus. • • Sindromul algic. Reglare termica scazuta Neoplazia. Fibrozita. Tegumentele atrofice. • Stimularea procesului de termoreglare periferica. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. hipertermie locala si sistemica. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. In consecinta. analgezia. Tulburarile de sensibilitate. Resorbtia hematoamelor. scaderea tonusului muscular. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. Edemul. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. edemul. • Cicatrici tegumentare. fibromialgia.

fenomene studiate de termodinamica radiatiei. RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. corpurile emit si absorb energie radianta. modalitati sau tehnica de aplicare. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. cat si cele ultraviolete. cald-rece). precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. • Tulburarile de sensibilitate. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. Tipul de radiatie luminoasa. de a se reflecta si de a se refracta. ocupand deci. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. puterea lor de radiatie termica este mai mare. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. indicatii si contraindicatii. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. o parte din energia acestui flux este absorbita. Daca un corp primeste flux radiant. In aceasta idee. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. situatie in care. alaturi de radiatiile infrarosii. efectele fiziologice. Proprietati fizice. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile.• • Spasticitatea. cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. sunt emise si cele vizibile. • • • • Intoleranta le rece. actiunile biologice. Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. prin capacitatea sa de a fi absorbita. aparatura utilizata. Practic insa. • Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice. Boala sau fenomenul Raynaud. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Alergia la rece. cele care fac obiectul fototerapiei. Radiatiile luminoase propriu-zise. fotonica sau cuantica. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Raspuns presional sever la rece. independent de . Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. alta parte este transmisa si alta este reflectata. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic.

de propria sa grosime si de umiditate. Filtrele pot selecta anumite radiatii. Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. Microorganismele. Actiunile biologice ale luminii. de temperatura. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. se numeste corp alb. Si asupra tegumentului. inclusiv bacteriile. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. prin actiunea lor termica. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. radiatiile infrarosii. catre cele profunde. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). de intensificare a acestor procese. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. Se produce o vasodilatatie . C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. RIR au efect secundar. Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. de doza etc. Mai mult. fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. selectiv. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. unde se opresc. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. numite fotoelectrice.lungimea de unda. Actiunea luminii asupra tegumentului. Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile.

se reduce si dispare in 1-3 zile. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. pigmentatia fiind inconstanata. provenit din radiatia solara. dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. Atat absorbtia. fiind urmat de pigmentatie. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. perivascular. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. retrocedand in 8-10 zile. cu maximum in alte cateva ore. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. din primele 3-6 ore. fara urme. dispare in 2-4 zile. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. Este stimulata resorbtia produselor celulare. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. B-sunt RUV tip II sau unde medii. Gradul I. nu atinge intensitati mari. putin intensa. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. emise de lampile cu mercur are debut precoce. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). in final. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. in care eritemul apare lent. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. mai stabila in timp.tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. In derm apar distructii vasculare. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. cat si penetratia RUV este diferita. utilizate in scop terapeutic. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. formandu-se. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. marmorata (B). disparand rapid. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. are un debut la 4-6 ore. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). putin exprimata. . sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. poate fi usor pruriginos. escare cu necrozare tisulara. prezinta o coloratie rozacee. in functie de lungimea de unda. in circa 4-6 ore. cu un maximum la 3-4 zile. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. persista 24 de ore.

Pigmentatia apare precoce. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. cateva ore. furfuracee. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. edematiat. prezinta un aspect de arsura cu edem. avand loc o exfoliere masiva. lumina este cea care activeaza pigmentatia. . inconjurate de halou pigmentar. in 2-4 zile. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. aparuta dupa eritemul actinic. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. pigmentul dispare din tegument. Pigmentatia este inhibata. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat.Gradul II. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. Gradul III. In paralel. atinge valorile maxime rapid. In producerea eritemului. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. insotindu-se de migrare leucocitara. zile sau luni. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. necesitand bandaj adeziv de protectie. dupa o singura expunere. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. de o senzatie moderata de prurit. Astfel. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. Dupa acest interval de timp variabil. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. fie unei pigmentatii tardive. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. produs de RUV. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. epidermul se decoleaza. in care eritemul si exudatul se accentueaza. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. Gradul IV. Dupa cedarea edemului. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. neinsotita de eritem. putand apare zone de depigmentare. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. dureros. persistand. Tegumentul devine rosu-cianotic. prezinta o culoare rosie-vie. dupa o perioada de 4-6 ore. tip I. bogat reprezentate in lumina solara. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. care se poate extinde pana la stratul mucos. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. formand flictene foarte fragile si friabile. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. Mecanismul de actiune al eritemului actinic.

varsta. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. activarea fagocitozei. cat si la diabetici. miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. in schimb. valorile lungimior de unda. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. sezonul. scaderea timpului de coagulare. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. al celui vegetativ. mediul de viata si de activitate. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. de trombocite si de leucocite. la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). interventia anterioara a altor factori fizici. de altfel. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. . accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. tipul sursei de radiatii ultraviolete. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. al tetaniei. climatul si regiunea geografica. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. atat la persoanele sanatoase. precum cresterea numarului de hematii. si anume: statusul sistemului nervos central. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. regiunea cutanata expusa. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. reactivitatea neuroendocrina. al lactatiei precoce etc.In literatura de specialitate este descrisa. pulsul se accelereaza. cat si pe cea de profunzime. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. cresc cantitatile de oxigen absorbit. expunerile anterioare. dozele aplicate. sexul. grosimea stratului cornos. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. Se cunoaste. Persoane la care nu se produce pigmentatie. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). Corespunzator iradierilor moderate. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. In perioada aparitiei eritemului. o scadere a eliminarilor de calciu. starea de umiditate a tegumentului. contexte patologice asociate.

RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. Pigmentatia cutanata. tendinite. in conditiile in care sunt respectate precautiile. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. trigeminala etc. Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. precum cea sciatica. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. Astfel. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). Astfel. In acest context. cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. conducand la efecte psihologice pozitive. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant. Stimularea hematopoezei. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. hipotensiune arteriala. Arnold. . Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. ulcerele atoneetc). RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. efecte favorabile in rahitism. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. La nivelul sistemului nervos periferic. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. urmata de o faza de sedare prelungita. Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. intercostala. avand astfel. mergand pana la analgezie. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic. la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. fibrozite etc). desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. RIR aplicate in doze moderate. miogeloze. Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. determinand vasodilatatie. putand ajunge pana la somn.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. infectiile cutanate. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. toleranta crescuta la glucoza. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare.

Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). sensibilitatea si toleranta pacientului. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38. Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. radiatii vizibile si putine ultraviolete. Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice.5°C. In acest mod. urmatoarele: . Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. se vor numi bai de lumina. medie (senzatie pertinenta si suportabila). stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. Dupa cum s-a vazut. La o durata de 20-30 minute. prin inducerea termolizei. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. Indicatiile tratamentului cu RIR. miorelaxare. actiunea fiind pe cale directa. stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. inferioara sau locoregionala). stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. analgezie. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). capabile de emisiune spectrala. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. producand sudatie si scadere poderala. Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. antialgic. durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C. fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. antispastic. a radiatiilor trimise catre tegument). Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. puternica sau foarte puternica. antiinflamator. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect. pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). pana la limita de toleranta a pacientului. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. procedura capata un caracter de termoterapie in sine.Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. Pentru baile de lumina generale.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. plagilor atone. hipotiroidismul. bolile si starile febrile. subacute. Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. eritemelor actinice. ci si arterial. regenerativ. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut. scleroemfizemul pulmonar. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. cicatricilor vicioase. artralgii. precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Astfel. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. stari post contuzionale sau postraumatice. tendinite.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. Intoxicatiile cronice profesionale. accesibile radiatiei. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). Biodoza sau doza . Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic. foliculitelor etc. periartite). Procesele catarale acute. statusul imediat posttraumatism. inflamatiilor tegumentare. bursite. anticelulitic si anatialgic. inflamatiile acute. precum obezitatea. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. in scop resorbtiv si antiedematos. exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. bronsite cronice etc). Dintre toate metodele prezentate. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. cat si cel abarticular. diatezele urice. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie. in scop antiinflamator si biotrofic. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. degeneraturilor. Ca atare. mialgii. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. diabetul zaharat. supuratiile. nevralgii etc. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). cronice localizate la nivelul mucoaselor.

se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. astm bronsic. rosu-inchis. iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. gonartroze. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. ajungand la 5 minute. copii. efectuate zilnic. in functie de scopul terapeutic urmarit. Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse. astm bronsic. suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. produc un eritem cutanat putrenic. artrite. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit. Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. disfunctii circulatorii periferice. cervicobrahialgii. Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism. la prematuri. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. care dispare dupa 24 ore). Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. Astfel. dermatologie. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. unele dermatoze. Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. pentru 10-20 de sedinte. dereglari endocrine. persoane cu debilitate pronuntata.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. si sunt indicate in rahitism. lombosciatica. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit. tetanie-spasmofilie. Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. sa apara un eritem precoce. Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. sezand sau decubit) cat si in miscare. Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). Dozele slabe. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. neuromialgii (sindromul miofascial). insotit de edem). Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. incojurata de un lizereu rosu aprins. persoanele blonde). In mod terapeutic. poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. Pacientul este complet dezbracat. adulti in stari de debilitate. gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). gradul III (reactie pala. Pornind de la biodoza. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani. nevralgii (inclusiv de trigemen). durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. tulburari trofice cutanate. instabilitatea termoreglarii. se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. coxartroze etc). Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii.

cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. de suferintele respiratorii. beneficiaza si ele de RUV. putandu-se iradia si nevralgia restanta. -Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. piodermite. Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. -Ulcerele cutanate. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. datorita efectului troficizant. rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. doze forte in iradieri locoregionale. se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. in comparatie cu adultii. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta. fata de expunerea la ultraviolete. sunt reprezentate de: . debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). micozele cutanate etc. pe fata anterioara si pe cea posterioara). In scopul aratat. de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. Si in aceasta situatie. In aceasta situatie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice. -Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. conferit de aceste radiatii. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. inca inainte de aparitia leziunilor. in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). -Furunculele se iradiaza cu RUV. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. -In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase.constatate. utilizand doze slab eritematoase. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori. aplicate in sedinte repetate. dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. atone si varicoase. anumite sindroame pruriginoase. de gradul I. -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV.

pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. Se utilizeaza iradierile generale progresive. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. 15-20 de sedinte pe cura. diminuand fenomenele inflamatorii. menopauza. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. efectele antialgice fiind adesea evidente. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. amenoree. pe serie. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. rinitele catarale. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. cat si la stimularea generala a organismului. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. gingivitele. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. hipertensiune arteriala). -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. cate 15 sedinte zilnice. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. prin aplicatia de doze eritem pe torace. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. cat si pe cale indirecta. cu doze stabilite prin biodozimetrie. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. consumptive. hipogalactii. fata dorsala. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei. carente alimentare si nutritionale. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. in expuneri alternativ incrucisate. Tuberculoza.-Poliartrita reumatoida. ragade mamelonare. prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. la pacientii cu sindrom anemic. pentru pumn. regiunea trohanteriana. la persoanele . dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. -Nevralgiile sciatica. echimoze valvulare postpartum. pentru articulatia coxofemurala. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. extrasistolie. fetele laterale. inca de la origine. pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. intercostala.

cardiopatiile cardiace decompensate. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. in unele cazuri de insomnie. o parte din energia acestui flux este absorbita. tuberculoza pulmonara activa. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. nefrite cronice. alta parte este transmisa si alta este reflectata. atat la persoanele care efectueaza terapia. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie.inapetente. diabetul zaharat. hipertiroidismul. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. independent de lungimea de unda. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. casexiile de orice cauza. corpurile emit si absorb energie radianta. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. Filtrele pot selecta anumite radiatii. . este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. blefarita. neoplaziile. keratita. progresive. neprotejate de RUV. hapatita. cat si cele ultraviolete. surmenaj. cataracta actinica etc. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. precum: conjunctivita. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. regim alimentar si de odihna adecvat. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. puterea lor de radiatie termica este mai mare. tromboflebitele. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. Practic insa. alaturi de radiatiile infrarosii. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. sunt emise si cele vizibile. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. inanitia. hipertensiunea arteriala. prin capacitatea sa de a fi absorbita. • Daca un corp primeste flux radiant. in serii de 15-20 sedinte pe cura. insufucienta cardiaca. cat si la cele care beneficiaza de ea. ateroscleroza in faze avansate. sarcina etc. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Se recomanda aplicatii generale . cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. insuficienta renala . prin efectele fotoelectrice si fotochimice. de a se reflecta si de a se refracta. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Tipul de radiatie luminoasa. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. se numeste corp alb. Radiatiile luminoase propriu-zise. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. ocupand deci. anomaliile de pigmentatie. Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera. cele care fac obiectul fototerapiei. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. sindrom hemoragipar. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. In aceasta idee. situatie in care.

in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. perivascular. formandu-se. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). radiatiile infrarosii. B-sunt RUV tip II sau unde medii. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. La randul lor. Este stimulata resorbtia produselor celulare. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. de temperatura. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. utilizate in scop terapeutic. Si asupra tegumentului. numite fotoelectrice. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. unde se opresc. de lungimea lor de unda. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). C-sunt RUV tip III sau unde scurte. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. escare cu necrozare tisulara. selectiv. cu o persistenta de 30-40 minute. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. In derm apar distructii vasculare. Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). . de doza etc. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. in final. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ).• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. catre cele profunde. Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. ca si la RIR. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ).

provenit din radiatia solara. furfuracee). Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. cu un maximum la 3-4 zile. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. fiind urmat de pigmentatie. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. dureros. persista 24 de ore. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. retrocedand in 8-10 zile. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. necesitand bandaj adeziv de protectie. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. Tegumentul devine rosu-cianotic. produs de RUV. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. pigmentatia fiind inconstanata. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). Gradul I in care eritemul apare lent. mai stabila in timp. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. insotindu-se de migrare leucocitara. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. avand loc o exfoliere masiva. Astfel. putand apare zone de depigmentare. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. cat si penetratia RUV este diferita. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. prezinta o coloratie rozacee. nu atinge intensitati mari. are un debut la 4-6 ore. in functie de lungimea de unda. care se poate extinde pana la stratul mucos. putin intensa. edematiat. in circa 4-6 ore. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. prezinta un aspect de arsura cu edem. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. se reduce si dispare in 1-3 zile. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. putin exprimata. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. epidermul se decoleaza. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. dispare in 2-4 zile. disparand rapid. Dupa cedarea edemului. inconjurate de halou pigmentar. poate fi usor pruriginos. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . fara urme. din primele 3-6 ore. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. prezinta o culoare rosie-vie. Pigmentatia este inhibata. emise de lampile cu mercur are debut precoce. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. dupa o perioada de 4-6 ore. cu maximum in alte cateva ore. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului.Atat absorbtia. formand flictene foarte fragile si friabile. de o senzatie moderata de prurit.

fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. atat la persoanele sanatoase. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. Corespunzator iradierilor moderate. Pigmentatia apare precoce. pigmentul dispare din tegument. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. in schimb. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. • S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. In literatura de specialitate este descrisa. starea de umiditate a tegumentului. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. cat si la diabetici. valorile lungimior de unda. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. fie unei pigmentatii tardive. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. sexul. al celui vegetativ. tip I. sezonul. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. al lactatiei precoce etc. dupa o singura expunere. Dupa acest interval de timp variabil. de trombocite si de . si anume: statusul sistemului nervos central. de altfel. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. o scadere a eliminarilor de calciu. expunerile anterioare. tipul sursei de radiatii ultraviolete. interventia anterioara a altor factori fizici. zile sau luni. atinge valorile maxime rapid. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. In paralel. reactivitatea neuroendocrina. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. al tetaniei. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. cateva ore.accelerata de melanina. contexte patologice asociate. in 2-4 zile. varsta. persistand. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. regiunea cutanata expusa. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. bogat reprezentate in lumina solara. aparuta dupa eritemul actinic. mediul de viata si de activitate. persoane la care nu se produce pigmentatie. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. Se cunoaste. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. precum cresterea numarului de hematii. grosimea stratului cornos. neinsotita de eritem. dozele aplicate. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. In producerea eritemului. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. climatul si regiunea geografica.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

3. . 2. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. 50 mW. GaAiAs). la cele cu substanta lichida. se masoara in Hz). apare efectul termic. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. este polarizata total. distructiv. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. de a fi robuste si fiabile. Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. Raportat la o suita de parametri. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. Lungimea de unda (fiind monocromatic. dupa cum se va arata mai departe. mai exact. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. Lungimea de unda. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. distruge. ca fiind cele mai recent utilizate. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. si anume: 1. In vederea terapiei cu Laser. pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia). Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu.luminii. intre care si cei prezentati. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. 500-550 nm (laser verde). cauteriza tesuturile tinta. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). fie cea medie si este masurata in mW). dincolo de 2-3 cm adancime. Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. evapora. 4. orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. Pornind de la cele afirmate.

de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. in special a ciclului Krebs. gingiviita. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. hyperemia pulpara. tendinoase. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. antiedenatos. lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. parpodontita. discale etc. Puterea laserului. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). stomatita aftoasa. de buzunar. Miorelaxarea. In contextul acestei prezentari. Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. Laserul poate fi sub forma de stilou. analgesia. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. activarea pompei Na-K transmembranare. Forma. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. efectele biologice ale laserului terapeutic. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala). In lumina celor prezentate. contuziile dentitia dificila. Raportat la puterea de iesire a laserului. utilizarea eficienta a glucozei. starea postoperative. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii. decontracura musculara. stimularea sintezei de AND intracelular. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. puplita.precum cele musculo-ligamentare. caria dentara. sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. herpesul. cicatricea cheloida. Efect entiedematos. fractura. Modul de lucru. antiflogistic. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. Efect vasodilatator. lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. de cel putin 50 mW. acesta poate fi sub 1 mW. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. periodontita. natura luminii este considerata a fi duala. biostimulator. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . cresterea activitatii enzimatice intracelulare. morbul temporomandibular. prostaglandine) sau durerii (endorfine). Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. pulpa aperta. Tipul radiatiei. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. meniscale. nevralgi trigeminala. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). conform careia. capsulare. a transportului de calciu.

prostaglandine) sau durerii (endorfine). decontracura musculara. efecte. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. starea postoperative. In vederea terapiei cu Laser. vasodilatator. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. utilizarea eficienta a glucozei. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. periodontita. nevralgi trigeminala. dupa cum se va arata mai departe. clasificari. gingiviita. activarea pompei Na-K transmembranare. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. In lumina celor prezentate. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. caria dentara. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. meniscale. hyperemia pulpara. discale etc. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. morbul temporomandibular. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. apare efectul termic. efect vasodilatator. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. in special a ciclului Krebs. pulpa aperta. stimularea sintezei de AND intracelular. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. analgesia. efectul entiedematos. biostimulare tisulara si a proceselor biologice. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. efectele biologice ale laserului terapeutic. Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. precum cele musculo-ligamentare. miorelaxarea. distruge. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). a transportului de calciu. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. parpodontita. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. distructiv. actiune fiziologica. Tehnici. evapora. mai exact. tendinoase. cauteriza tesuturile tinta. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. stomatita aftoasa. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia.radiatie luminoasa amplificata”. Criomasajul. contuziile dentitia dificila. biostimulator. capsulare. puplita. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. antiflogistic. 50 mW. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. antiedenatos. Pornind de la cele afirmate. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. herpesul. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. de cel putin 50 mW. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. indicatii si contraindicatii. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. dincolo de 2-3 cm adancime. fractura. cicatricea cheloida. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max.

la 2-3 ore distanta dupa masa. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. Netezirea este manevra de introducere. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul).Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Acest efect se manifesta fie direct. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. a afectelor asteptate. circulara sau paralela cu fibrele musculare. iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. permitand presiuni pe planurile profunde. Rolul de baza a manevrei este sedativ. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . pe gat si pe ceafa. care se succed intr-o anumita ordine. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. vibratia. frictiunile. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. starea generala si cea locala a organismului. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras). prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. scopul terapeutic. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. In functie de efectele lor asupra organismului. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. fie pe cale reflexa. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. Netezirea poate fi deci centripeta. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). Pentru extremitatea cefalica. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. cat si la scopul procedurii. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. transversala si ovalara. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. zilnic sau la 2 zile. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. in functie de regiune. Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite.

Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. Petrisajul profound poate fi lent. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. de la nivelul maselor musculare. are loc stimularea intregului organism. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. Actiunea petrisajului este mai profunda. pline de energie. frictiunea poate fi superficiala. de la cele superficiale la cele profunde subiacente. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. si transversal. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. asociat cu torsiune.nervosi periferici. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). . Ritmul alert are efecte contrarii. In functie de intensitatea procedeului. tendinoase si ligamentare. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. contuzii. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. fasciale. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. derulaj sau ciupire. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). desfacerea aderentelor cicatriciale etc. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. longitudinal. in sens descendent. precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. intinderi si rupturi musculare. mediu sau rapid. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. framantarea se poate face si prin ciupire. Framantatul este deosebit de util in atonie. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. medie sau profunda. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). geluirea care imita miscarea de rindea. petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. petrisaj superficial de torsiuni. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii.

Uneori. coapsele si gambele pe fata lor posterioara. in lungul unui vas. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. prin actiunea sa indelungata. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. doua sau trei degete sau cu toata palma. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv. care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear. continuand in pauza respiratorie. fara ca mana sa se desprinda de tegument. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . intre netezire si framantare.Petrisajul reprezinta. cu frictiunile sau chiar cu framantatul. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. Din procedeul de percutat deriva batatoritul. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. realizate pe suprafete mari. numite tapotare sau tapotament. Manevra poate fi prin presiune glisanta. De asemenea. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). dupa unii autori. tocatul propriu-zis. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. Manevra are actiune specifica excitanta. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. in special spre sfarsit. accentuandu-se spre final. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. excitante. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. precum regiunea dorsala. prin alunecare (tocatul tangential). Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. se executa dupa celelalte manevre descrise. pe insertia unui tendon sau muschi. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. pe intinderi variate. Trepidatia toracelui se asociaza. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. cu dosul degetelor. o manevra fundamentala intermediala de masaj. in jurul unei articulatii. precum peretele abdominal. Apoi. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. cu miscarea respiratorie. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . de regula.

Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. tractiunile si tensiunile. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. vibratiile produc o actiune calmanta. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. alte procedee diverse. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. continua sau vibrata. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. Mobilizarile sunt pasive (lente. in lungul coloanei vertebrala. sau cand insotesc manevrele de netezire.reflexa. prin ridicari si presiuni alternative. la fel de intens executate. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. deplasand mainile din aproape in aproape. a edemelor. Aplicate pe regiuni intinse. sedativa. in lungul segmentului care se masaza. asuplizare tisulara. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. presiunile. Manevra se executa in ritm energic si insistent. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Ca regula generala. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. numite ajutatoare sau secundare. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. in sus si in jos. continuu sau cu intreruperi. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. Aplicate. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. exista si o serie de alte manevre de masaj. Metoda nu se indica la copii si la femei. contracturilor musculare si stresului psihic. Cernutul exercita efecte de relaxare. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. scuturarile. aplicandu-se independent. pana la limita durerii. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. frictiunile si farmantatul. Presiunile pot fi si periostale. uniform si indelungat produc relaxare. cu intensitate medie sau mare. Rulatul se executa asemanator cernutului. asemanator cernutului printr-o sita. insotita de o relaxare musculara si generala. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. frictiunile si framantatul. Presiunile efectuate pe spate. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. progresive).

cat si in efecte generale. declansand mecanisme vasculare. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. cat si a extremitatii cefalice se executa. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. Pe calea reflexelor neuovegetative.periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. Pensarile au rol excitant. pe cale directa. regionale si generale). Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. de preferinta. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. mechanic si resorbtiv. Tractiunile membrelor. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). efectul hyperemic si efectul resorbtiv). miagiilor. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor.sau extraarticulare. la sfarsitul sedintelor de masaj. artralgiilor. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. regionale si generale). Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). ce determina vazodilatatie. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. aflat pe un plan orizontal sau oblic. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. tendoane si ligamente. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza.la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. executate ritmic. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. . in special pe regiunea spatelui. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. cat si a celui respirator. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi.

Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. ca urmare a manevrei aplicate). modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. Prin actiunea mecanica propriu-zisa. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. cresterea presiunii tisulare. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). cresterea rezistentei fibrei musculare.Vibratiile (cu o . Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). cresterea excitabilitatii nervoase. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). urmarit). obtinandu-se efectul sedativ). ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. masajul are si un puternic efect analgesic. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. calmant. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. systematic. cresterea mobilitatii tisulare. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. effect biotrofic cutanat. efect decontracturant-miorelaxant. Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. prin repetatri successive. hipertermie locala. la scaderea edemelor. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. cu efect resorbtiv evident. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). efectele fiind cel mechanic. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative).Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. precum fibrina. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. precum hialuronidaza. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta.

Presiunile. in special cele glisante. Framantarea. sedare si calmare. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. Presiunile. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. Percutiile au rol stimulant. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). conduce la cresterea presiunii intratisulare. De mentionat un fapt important. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. sedativ si unul mechanic. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. miorelaxare. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. acetilcolina). tonicizant. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. si anume. decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. Ca o concluzie. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). inlaturare a senzatiei de oboseala. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. pe masura ce scade frecventa. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. De asemenea. Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. deja prezentate. sedative. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. stimulator. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. miorelaxant. La polul opus se afla efectele stimulatorii. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. De asemenea. creste amplitudinea vibratiei. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. inclusive de destresare. excitante ale manevrelor de masaj classic. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic. soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale.frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. de inlaturare a sindromului de oboseala. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. la echilbrarea tonusului muscular. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . Framantarea. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. motor si senzitiv. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. obtinandu-se efectul calmant. alert. prin mecanisme defibrozante. Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare.

tesuturile si organele din profunzime. nervii si vasele periferice. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. La randul sau. Masajul poate fi . produse pe cale umorala si nervoasa. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. tesut subcutanat. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. Dupa cum se cunoaste. antebrate. tesut subcutanat. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. coapse. grupe de muschi. tendoanele si fasciile. gambe. maini. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. fetei etc. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. in functie de tehnica si efectele urmarite. solduri. muschii. abdomenului. in special la membre (umeri. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. situatie in care. muschi). Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. tesutul moale subcutanat. masajul periostal si masajul reflexogen). ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). segmentar sau local. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. fiind un masaj profund. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. brate. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. (cu rol pregatitor). Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. articulatii mici ale degetelor etc. De asemenea. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. masajul partial sau restrans poate fi regional. efectuat in scop fiziologic sau curativ. reflexe. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. efectuat in scop fiziologic si igienic). masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. torace). miscari de apasare. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect.

toracice si abdominale). boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. tesutul conjunctic. status posttraumatisme sau alte afectiuni). spondilodiscartoza. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. hioerlordoze. status posttraumatism. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. sindrom de oboseala musculara. Dupa cum aratam. precum constipatia cronica. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. anemii etc). si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. in ansamblul sau. precum spondiloza. scaderea sensibilitatii locoregionale. inclusiv posttraumatice). se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. elementelor aparatului locomotor. localizate fie la nivelul trunchiului. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor.efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. exista si alte forme de masaj. inclusiv postmastectomie. cifoze accentuate. asigura o buna functionare a . stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. stimularea functiei de termoreglare. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. sindromul aderential postoperator etc). din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. de excretie si de aparare a organismului). activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). Masajul general. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. status posttraumatism. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. sindromul de oboseala musculara. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. fie la nivelul membrelor. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale.

In imersie. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. la nivelul zonelor scalpulare. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. masajul in pozitie asezata. masajul in laterocubit. cervicala posterioara si dorsala. masajul in procubit. utile muschilor distonici sau distrofici). dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). fiind o metoda sigura pentru pacient. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. pe anumite puncte sau portiuni de periost. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. cu o durata de 3-4 sedinte. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. in sprijin pe masa. Drept urmare. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. pe o durata de 2-3 min. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. . pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix. masajul in imersie. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. a gatului.aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. se repeta de cateva ori. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. Masajul in decubit dorsal. combaterea oboselii musculare. toracele si abdomenul). Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). masajul sub tractiune cervicala mecanica. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. a fetei si a pielii capului).

in paraliziile faciale periferice. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. nervii vagi. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. de exemplu). efectuata cu rabdare. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. de tipul torticolisului. in gusa tiroidiana. se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. in scop estetic. prograsiva. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. framantare (pe marginea anterioara a trapezului). frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. ganglioni limfatici si vasele faciale. afectiunile musculare si contractura. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. pasive. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii. nevralgii) sau reparator. mai ales. status pottraumatism. lenta.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. Vibratia care asigura activarea circulatiei. incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. in special utilizand manevrele de netezire. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. Masajul gatului. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. masajul practicandu-se in scop adjuvand. regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. asociind sau nu geluirea. de exemplu. netezirea). este utila. efectuata in toate sensurile). aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. nu doar in scop miorelaxant. presiuni alunecate. in cazul nevralgiilor (de trigemen. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. vibratia si/sau baterea. efectuat pe stratul hipodermic. Se va masa intotdeauna de sus in jos. postcombustionale). venele jugulare interne se practica netezire. Astfel. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . geluirea. framantare profunda tridigitala. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). utila. fiind o pozitie de ultima alegere. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). se vor utilize manevrele de netezire. se asociaza frictiunea. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice.

Masajul continutului abdominal (stomac. Masajul fetei. digestiv si genito-urinar. cefalee. vezicula biliara. intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. presiunile. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. segmente sau dermatoame. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. cu rol deosebit . precum cele de protectie. utilizeaza drept principala metoda de masaj. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. in rest fiind prezenta glandele sebacee. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. rinichi. se mentine echilibrul circulator. Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. In functie de numarul radacinilor rahidiene. prin grupul nervos suborbital). legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. terapeutic sau estetic. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. ficat. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. indiferent de scopul urmarit. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. 12 segmente dorsale. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. de maximum 10 minute. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. inclusiv musculara. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. inervate de acelasi nerv rahidian. migrene. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Tesutului conjunctiv.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. masajul spatelui. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. migrene). Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. Astfel. mobilizarea lipidelor de depozit. de termoreglare. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. la nivelul cefei. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. colon. de relaxare. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. respirator. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului.

Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). prin excitarea terminatiilor nervoase extero. Masajul asigura direct. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. cat si formei. fascii si aponevroze. cu drenarea edemelor. se activeaza circulatia locoregionala. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. pregatind programele de kinetoterapie. tesuturi moi periarticulare. accelereaza circulatia de intoarcere. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. si asupra osului. scazand astfel efortul miocardului. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. amelioreaza circulatia prin artere. stazelor si infiltratului inflamator tisular. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). Elementelor aparatului locomotor. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. cicatrici vicioase. periost. redorilor. Masajul actioneaza mecanic. cicatricilor vicioase. utile asupra muschilor atrofici si atoni. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. creste excitabilitatea. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. cat si procesele metabolice. intensitatii si duratei procedeului aplicat. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. Circulatiei sangelui si limfei. teci si alte formatiuni fibroase. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. Masajul poate conduce astfel. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. degenerate sau atrofiate. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. se combate fenomenul de oboseala musculara. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. Dupa cum se vede. Masajul fasciilor. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. ca apoi. se dreneaza produsii reziduali. prevenirea aderentelor retracturilor. excita mecanic peretele vascular.de important in obezitate. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. Tesuturilor si organelor profunde. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. pe cale reflexa. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. usurand munca inimii. hormonale si nervoase. intinderi si smulgeri de fibre. Sistemului nervos.

Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. hemoragii. Miozite. incurabile si care s-ar putea inrautati prin . hipotonii. astenicilor. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. in scopul combaterii starii de oboseala. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. Extinderea actiunii partiala. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. pe oricare parte a corpului. tulburari circulatorii si trofice. bine tolerate. atrofie. precum artrite. metabolice. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. anemicilor. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. Tulburari ale functiilor respiratorii. alte inflamatii articulare. modificari ale tensiunii arteriale). tulburari trofice si metabolice. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic).sau anestezie. De modul de actiune direct (numit si mecanic. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Masajului general. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. atonie musculara. contarctura musculara. • Localizarea influentelor masajului. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. contuzii. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. contracturi musculare si hipertonii. renourinar si genital. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. tenosinovite peritendinite. grave. ingrosari cicatriciale. de sensibilitate si trofice. Entorsele.nervoase superioare. disfunctionalitati ale tubului digestiv. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. Mecanismele de actiune. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. artroze. starile de oboseala cronica si patologica. periartrite. spasticitate sau pareze. circulatorii. pareze si paralizii locale. luxatiile. insotite de sindrom algic. In concluzie. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. precum hipo. indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. segmentele si regiunile suferinde. Fracturile. segmentara sau generala. nervoasa sau umorala). tendinite. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. intinderi.

artrite supurate. fara boli de natura parazitara. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. ulcerului varicos. care se succed intr-o anumita ordine. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. rinichi.aplicarea procedeelor de masaj. in hemoragiile cerebrale recente. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. in unele forme de tuberculoza pulmonara. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. pleurezii. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. leucemiilor etc. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. ganglioni limfatici. precum sensibilitatea specifica. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. osteite. anevrismelor de aorta. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. trecatoare. precum furunculele. dureroasa. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector. in inflamatiile centrilor nervosi. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. Orice suferinta acuta. scopul terapeutic. plagi. in curs de vindecare. hemofiliei. este necesara . Bolile acute pleuro-pulmonare. tumorala. indiferent de procedeu. in boli ale organelor abdominale. inflamatorie. splina. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. endocarditei. pancreas. osteomielite. in tulburarile digestive. hemoragica. starea generala si cea locala a organismului. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. eruptii. stomac. precum pneumonii. conducand in final la efectele biotrofice. pentru o durata de 510 minute. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. organe genitale. in toate bolile infecto-contagioase. in functie de regiune. infarctului miocardic. tulburari si leziuni usoare si temporare. intestin. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. inflamatorie sau de alta natura. hipertensiunii arteriale. flebitelor si periflebitelor in evolutie. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. Boli. emboliilor. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. care caracterizeaza starea de abdomen acut. cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. vezica urinara. abcesele. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. binecunoscute. varicelor voluminoase si inflamate. flegmoanele sau alte colectii purulente. eczeme. ficat.

framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). intinderi si rupturi musculare. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Netezirea este manevra de introducere. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Ritmul alert are efecte contrarii. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. tendinoase si ligamentare. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . fie pe cale reflexa. a efectelor asteptate. permitand presiuni pe planurile profunde. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. In functie de efectele lor asupra organismului. Framantatul este deosebit de util in atonie. frictiunile. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. are loc stimularea intregului organism.cunoasterea tehnicii de masaj. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. fasciale. pline de energie. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. de la nivelul maselor musculare. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. Actiunea petrisajului este mai profunda. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. efectul de baza fiind cel sedativ. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. vibratia. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. contuzii. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. ceea ce conduce la troficizare locoregionala.

sedativa. frictiunile si framantatul. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. presiunile. vibratiile produc o actiune calmanta. aplicandu-se independent. uniform si indelungat produc relaxare. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii .circulatiei venolimfatice de intoarcere. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. dupa unii autori. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. tractiunile si tensiunile. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. Presiunile pot fi si periostale. contracturilor musculare si stresului psihic. numite ajutatoare sau secundare. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. insotita de o relaxare musculara si generala. Petrisajul reprezinta. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. Metoda nu se indica la copii si la femei. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. fara ca mana sa se desprinda de tegument. excitante. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. se executa dupa celelalte manevre descrise. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. exista si o serie de alte manevre de masaj. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. prin actiunea sa indelungata. realizate pe suprafete mari. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. o manevra fundamentala intermediala de masaj. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. frictiunile si farmantatul.Manevra are actiune specifica excitanta. intre netezire si framantare. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. asuplizare tisulara. De asemenea. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. alte procedee diverse. scuturarile. a edemelor. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. continua sau vibrata. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. Cernutul exercita efecte de relaxare.

Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. regionale si generale). efectul hiperemic si efectul resorbtiv). sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Pe calea reflexelor neuovegetative. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. cat si efect mecanic si resorbtiv. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). miagiilor. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. tendoane si ligamente. in special pe regiunea spatelui. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate.sau extraarticulare. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. pe cale directa. cat si in efecte generale. masajul are si un puternic efect analgezic. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. ce determina vazodilatatie. declansand mecanisme vasculare. artralgiilor. regionale si generale). Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. urmarit). Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. . masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Pensarile au rol excitant. aflat pe un plan orizontal sau oblic. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. cat si a celui respirator. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj.satelite articulatiei respective.

cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. hipertermie locala. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). cresterea mobilitatii tisulare. cresterea excitabilitatii nervoase. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. De asemenea. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare. • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). cu efect resorbtiv evident. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. precum hialuronidaza. efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). pe masura ce . cresterea presiunii tisulare. precum fibrina. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. efectele fiind cel mecanic. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal).Prin actiunea mecanica propriu-zisa. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. cresterea rezistentei fibrei musculare. calmant. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. efect biotrofic cutanat. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). la scaderea edemelor. Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic. • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. efect decontracturant-miorelaxant. efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. obtinandu-se efectul sedativ). masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. ca urmare a manevrei aplicate). Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine.

Framantarea. modificarii consistentei substantei fundamentale. de inlaturare a sindromului de oboseala. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). excitante ale manevrelor de masaj clasic. miorelaxant. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ).scade frecventa. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. • Percutiile au rol stimulant. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. stimulator. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. conduce la cresterea presiunii intratisulare. la echilbrarea tonusului muscular. De mentionat un fapt important. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. in special cele glisante. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. alert. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. inclusive de destresare. tonicizant. fie efectul excitant. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. soldat cu cresterea circulatiei si . sedare si calmare. inlaturare a senzatiei de oboseala. Framantarea. sedativ si unul mecanic. si anume. deja prezentate. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. decontractura musculara si sedarea. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. prin mecanisme defibrozante. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. La polul opus se afla efectele stimulatorii. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. acetilcolina). Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. Ca o concluzie. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. Presiunile. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). obtinandu-se efectul calmant. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. De asemenea. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. sedativ. motor si senzitiv. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). creste amplitudinea vibratiei. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. miorelaxare. Presiunile.

tesut subcutanat. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. masajul partial sau restrans poate fi regional. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. brate. De asemenea. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. coapse. abdomenului. torace). precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. grupe de muschi. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. in functie de tehnica si efectele urmarite. miscari de apasare. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . solduri. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. Dupa cum se cunoaste. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. tesutul moale subcutanat. nervii si vasele periferice. tesuturile si organele din profunzime. segmentar sau local. tendoanele si fasciile. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. fetei etc. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). masajul periostal si masajul reflexogen). Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. antebrate. situatie in care. tesut subcutanat. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. efectuat in scop fiziologic si igienic). in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. efectuat in scop fiziologic sau curativ. La randul sau. muschi). frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. maini. muschii. gambe.efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. fiind un masaj profund. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. in special la membre (umeri. articulatii mici ale degetelor etc. (cu rol pregatitor). strangere si stoarcere a tesuturilor moi.

efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. toracice si abdominale). cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. elementelor aparatului locomotor. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. status posttraumatism. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. sindromul de oboseala musculara. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. produse pe cale umorala si nervoasa. Dupa cum aratam. fie la nivelul membrelor. cifoze accentuate. status posttraumatism. . Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive.sau poate exercita efecte indirecte. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). in ansamblul sau. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). precum constipatia cronica. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. exista si alte forme de masaj. reflexe. masajul general. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. anemii etc). vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. sindromul aderential postoperator etc). sindrom de oboseala musculara. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. localizate fie la nivelul trunchiului. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. inclusiv postmastectomie. inclusiv posttraumatice). La randul sau. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. status posttraumatisme sau alte afectiuni). stimularea functiei de termoreglare. tesutul conjunctic. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. de excretie si de aparare a organismului). spondilodiscartoza. hioerlordoze. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. scaderea sensibilitatii locoregionale. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. precum spondiloza.

Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. utile muschilor distonici sau distrofici). pe anumite puncte sau portiuni de periost. este utila. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. in paraliziile faciale periferice. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. de tipul torticolisului. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. in gusa tiroidiana. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. • Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). prograsiva. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. afectiunile musculare si contractura. efectuata in toate sensurile). pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. pe o durata de 2-3 min. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. se repeta de cateva ori. status pottraumatism. toracele si abdomenul). stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. Vibratia care asigura activarea circulatiei. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. de exemplu). lenta. postcombustionale). in cazul nevralgiilor (de trigemen. migrene). de exemplu. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism.Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. combaterea oboselii musculare. de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. in special utilizand manevrele de netezire. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. nevralgii) sau reparator. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. cu o durata de 3-4 sedinte. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii).

continua pana la gat. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. inervate de acelasi nerv rahidian. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. migrene. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. colon. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. In functie de numarul radacinilor rahidiene. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. vezicula biliara. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. Astfel. Masajul fetei. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. rinichi. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. Extinderea actiunii partiala. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. in rest fiind prezenta glandele sebacee. la nivelul cefei. De modul de actiune direct (numit si mecanic. inclusiv musculara. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. utilizeaza drept principala metoda de masaj. ficat. Mecanismele de actiune. de termoreglare. indiferent de scopul urmarit. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. segmente sau dermatoame. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. 12 segmente dorsale. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. de relaxare. Masajul continutului abdominal (stomac. prin grupul nervos suborbital). se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. terapeutic sau estetic. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. • Localizarea influentelor masajului. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. Aceste influente se . nervoasa sau umorala). segmentara sau generala. cefalee. precum cele de protectie. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. masajul spatelui. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. presiunile.

aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. periost. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. stazelor si infiltratului inflamator tisular. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. excita mecanic peretele vascular. . realizand prin acesta o gimnastica vasculara.• • • petrec pe cale reflexa. accelereaza circulatia de intoarcere. degenerate sau atrofiate. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. mobilizarea lipidelor de depozit. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. usurand munca inimii. cu rol deosebit de important in obezitate. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. utile asupra muschilor atrofici si atoni. amelioreaza circulatia prin artere. teci si alte formatiuni fibroase. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. Masajul asigura direct. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. digestiv si genito-urinar. respirator. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. cicatrici vicioase. cicatricilor vicioase. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. Elementelor aparatului locomotor. hormonale si nervoase. Tesutului conjunctiv. pregatind programele de kinetoterapie. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. redorilor. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. se mentine echilibrul circulator. si asupra osului. Circulatiei sangelui si limfei. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. creste excitabilitatea. scazand astfel efortul miocardului. cat si procesele metabolice. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. Masajul poate conduce astfel. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. tesuturi moi periarticulare. intinderi si smulgeri de fibre. se activeaza circulatia locoregionala. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. se combate fenomenul de oboseala musculara. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. prevenirea aderentelor retracturilor. cu drenarea edemelor. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. fascii si aponevroze. se dreneaza produsii reziduali. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. Masajul fasciilor.

Dupa cum se vede. contarctura musculara. astenicilor. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj.Sistemului nervos. • Masajului general. in scopul combaterii starii de oboseala. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. tulburari trofice si metabolice. modificari ale tensiunii arteriale). alte inflamatii articulare. de sensibilitate si trofice. tulburari circulatorii si trofice. intinderi. atrofie. • • Entorsele. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. pe cale reflexa. atonie musculara. disfunctionalitati ale tubului digestiv.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. renourinar si genital.sau anestezie. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. In concluzie. • Fracturile. contracturi musculare si hipertonii. ca apoi. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi. cat si formei. anemicilor. spasticitate sau pareze. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Tulburari ale functiilor respiratorii. tenosinovite peritendinite. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. circulatorii. periartrite. Masajul actioneaza mecanic. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. starile de oboseala cronica si patologica. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. contuzii. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. intensitatii si duratei procedeului aplicat. pareze si paralizii locale. • Miozite. • • . Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. metabolice. • Tesuturilor si organelor profunde. insotite de sindrom algic. artroze. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. luxatiile. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). hipotonii. precum hipo. ingrosari cicatriciale. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. precum artrite. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. hemoragii. tendinite. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare.

vezica urinara. fara boli de natura parazitara. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. . infarctului miocardic. grave. osteomielite. bine tolerate. in unele forme de tuberculoza pulmonara. inflamatorie. osteite. precum pneumonii. hipertensiunii arteriale. • Bolile acute pleuro-pulmonare. anevrismelor de aorta. care caracterizeaza starea de abdomen acut. in curs de vindecare. stomac. tumorala. abcesele. leucemiilor etc. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. in hemoragiile cerebrale recente. 4. • Orice suferinta acuta. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. hemoragica. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. inflamatorie sau de alta natura. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. emboliilor. ficat. precum sensibilitatea specifica. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. trecatoare. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. hemofiliei. pleurezii. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. rinichi. in toate bolile infecto-contagioase. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. pancreas. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. pe oricare parte a corpului. eczeme. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. flegmoanele sau alte colectii purulente. organe genitale. clasificare. ganglioni limfatici. indiferent de procedeu. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. artrite supurate. endocarditei. splina. metodologii de aplicare. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. varicelor voluminoase si inflamate. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. in boli ale organelor abdominale.Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. segmentele si regiunile suferinde. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. in inflamatiile centrilor nervosi. indicatii. in tulburarile digestive. plagi. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. intestin. limite de aplicare terapeutica. precum furunculele. ulcerului varicos. contraindicatii. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. dureroasa. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. eruptii. flebitelor si periflebitelor in evolutie. tulburari si leziuni usoare si temporare. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. • Boli.

si anume ereditatea. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor. care consta in aprecieri sintetice. mecanisme de actiune. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. secundara. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. . precum si mijloacele. unele boli ale aparatului cardiovascular. se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. bolile functionale ale sistemului nervos. metodele si metodologiile sale. cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. Kinetoterapia. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. bazelor. specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. unele boli ale aparatului respirator. unele boli de nutritie si metabolism. dimensiune si greutate. unele deficite congenitale. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. Recent. atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii).. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. Pornind de la cele aratate. Postura corpului este influentata de trei factori. modalitatile. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. terapia si recuperarea functionala. completand. sechele definitive organicofunctionale). obligatoriu. Pentru o evaluare corecta a statusului functional. fisa de bilant functional individual. precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor. starile patologice si obisnuinta. sa recastige mobilitate articulara. bazandu-se pe evaluarile complexe realizate. menite sa refaca forta musculara. globale. tehnicile.Kinetoprofilaxia: primara.

Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. numita unitate motorie). Raportat la modalitatea de unire. sinovial si unul extern. curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor. menite sa limiteze miscarea articulara. muschiul. articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara). articulatiile pot fi fibroase. continuare a periostului. numite ligamentele capsulare. este rezistent la agresiuni. caile motricitatii voluntare si involuntare. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. o serie de pliuri intraarticulare. In functie de forma capetelor osoase articulare. care asigura 40-45% din greutatea corpului. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. formand funduri de sac sau pungi sinoviale. elasticitate si porozitate). care pot fi interceptate prin kinetoterapie. nervul. Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). cu rolul de a hrani. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. care prezinta suprafate articulare inegale). cat si fibre simpatice postganglionare. diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului). numite vilozitati sinoviale). inafara fundurilor de sac spre interior. articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. ele asigura rezistenta articulara. care determina si tipul de miscare. Diartrozele. cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze. articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala). de bureletul fibrocartilaginos. menite sa ajute sau sa franeze miscarea. capsula se prinde ca un manson de epifize. pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. cu rol vasomotor). indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). de periost. alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie.Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie. In functie de gradele lor de libertate. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii. ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Exista muschi scurti . capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. cilindroide si elipsoide). lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate.

organizata structural asemanator oricarei celule. sunt superficiali. format din fibre de colagen. au tendoanele late. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. fie prin arcul reflex spinal. care deriva de la mai multi nervi spinali. subtiri si grosi. de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. prezentand insa sarcolema. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala. apoi proteinele miofibrilarea. cel mare sau fazic si cel alfa mic. sub forma macromoleculelor de ATP. si miofibrilele. desi involuntar. vascularizatia este mai saraca. Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat. Sau muschii pot fi fazici. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. mitocondrii si enzime oxidative. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara. proteinele musculare. se contracta lent si obosesc greu. mitocondrii si ATP. tonic. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. contractile ale muschiului). care se grupeaza in patru categorii si anume. caile cerebeloase descendente). de tip I. sarcoplasma. in general extensori. troponina etc. inextensibil. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. au tendoane lungi. precum actina. sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. calea extrapiramidala. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. miozina. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. din punctul de vedere al functiei de miscare. mitocondriile sarcoplasmatice. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. fie prin releele superioare. proteinele sarcoplasmatice. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. sar o articulatie. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate. in general muschi flexori. lucrul lor mecanic este putin intens. au o retea ampla de capilare sanguine.si lungi. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare. tropomiozina. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. lati si inelari. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. In acest mod. utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. de tip II. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. fibra musculara reprezentand celula musculara. sunt antigravitationali. posturala a miscarii). nuclei sarcolemali. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. jonctiunea tendomusculara. in special . Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. diencefal. rezervele de ADP sunt reduse. tendonul (organ rezistent. tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). si anume: motoneuronii alfa. stocand si energia. precum mioglobina si enzimele. specifice. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. prin mai multe sinapse. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. sunt situati proximal. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. substanta fundamentala si celule tendinoase). Arcul reflex. sar doua sau mai multe articulatii. Muschii pot fi tonici. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. fara sa participe la inervarea fibrei musculare. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa).

avand aspectul unui corpuscul de cativa mm. modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. de cativa mm lungime si latime. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. Cand influxul nervos se opreste. intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. un proprioceptor. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa. la randul lor de intensitatea comenzii motorii. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. Fusul muscular (este un organ receptor specializat. trunchi cerebral. langa jonctiunea acestuia cu muschiul. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). Fenomenele se produc simultan. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). un proces activ. numite fibre intrafuzale. neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. acestea fiind dependente. inervate in acelasi moment. in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. de-a lungul cailor de conducere. contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. alaturi de bazele anatomice. dar si pe a celui gama. care functioneaza independent de vointa noastra. Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. Decontractia musculara este la randul ei. relaxarea musculara. ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa). Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. Bazele fiziologice explica. Conexiunile cu centrii superiori (cortex. acest organ fiind. avand drept finalitate contractia musculara. spre deosebire de cele extrafusale. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului.pentru neuronii alfa). care necesita consum energetic. diencefal. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. fiind o formatiune fusiforma. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. formata din fibroblasti. dispusa printre fibrele musculare. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. conducerea descendenta a deciziei de miscare. in fapt. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. inconjurat de o capsula conjunctiva. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. apare decontractia si implicit. forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. in acelasi timp.

calcificare. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. cerebelul. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. cel cu patologie respiratorie. control si comanda. sustinere si oprire a activitatii. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. hematom.parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). edem. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. ca element mecanic efector al miscarii. hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. sinoviale (inflamatie etc). capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. calcificare. reflexul flexor nociceptiv. Articulatia. activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. cel reglator si cel efector. cicatrice. ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale). la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. cicatrice etc). In permanenta. Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . leziuni inflamatorii etc). osteofitoze. Alaturi de articulatie. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. si mai departe. osificare. mobilitati articulare exagerate. reflexul de tendon. rupturi tendinoase sau musculare etc). Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. celor musculotendinoase (ruptura. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. formatiunea reticulata. putand fi congenitale sau dobandite. contributia volitionala avand rol de initiere. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. cu toate structurile sale componente. dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. precum si al musculaturii posturale. reflexe posturale si de locomotie. catre aparatul efector. exostoze. pe baza aferentelor senzitiv senzoriale. vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. inflamatie etc). anatagoniste.

singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). intereseaza atat relaxarea genarala. psihoterapie). influentand si paratonia viscerala. In kinetologie. hemipareze. ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. care a fost scos din starea de echilibru. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva. relaxarea. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. desi structura nervoasa este indemna. rigiditatea extrapiramidala. printre tehnici fiind si terapia comportamentala. Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. monoplegii. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. autotrainingul. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. a inotatorului. hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. corectarea deficitului respirator. elongatii tendinoase. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: . a pianistului etc). corectarea posturii si aliniamentului corpului. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). crampe. concvulsii. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. cresterea fortei si rezistentei musculare. La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem.articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. definita prin termeni precum retractura. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. contractura sau spasticitatea musculara. mergand pana la akinezie (monopareze. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. fasciculatii. recastigarea mobilitatii articulare.

devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. altfel spus. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Pentru obtinerea efectelor prezentate. precum: substitutia/inlocuirea functionala.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Ca urmare. nu solicita articulatia. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. Tehnici de facilitare proprioceptiva. asigura cresterea rezistentei musculare. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. determinand miscare articulara. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. care risca sa devina definitive. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. pentru a fi incununat cu succes. Miscarile pasive. necesita durate scurte de antrenament. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. instrainarea/pareza functionala. fara incarcare. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Contractia izotonica realizata contra unei . in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. active asistate si active. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. nu amelioreaza supletea articulara. fiind deci o contractie dinamica. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. Contractia izotonica simpla.

Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. cu alungire (contractie dinamica excentrica). executata in conditii normale. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. ulterior decompensata. se va reeduca mobilitatea. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. lina.rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. starea circulatiei musculare. Altfel spus. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. initial compensata. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. . controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. desi poate fi indeplinita si constient. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. ca fiind starea opusa oboselii musculare. poate determina cresterea de forta musculara. asigura hipertrofie musculara. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. automata. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). integritatea metabolismului muscular. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. rapiditate de actiune. exercitiile rezistive regresive. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. sinergisti. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. alaturi de agonisti). participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. In aceasta idee. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). stabilitatea. exercitiile culturiste etc). mobilitatea controlata si abilitatea. Cresterea coordonarii. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie.

dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. hiperlordoze etc). aplicarea termoterapiei. cat si in afara acestei posturi. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. arsuri. Principalele domenii de patologie si afectiuni. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. antiinflamatoare. rupturi etc). capsulita retractila. deposturari (cifoze. tendinopatii. cat si posturi de drenaj bronsic). fracturile. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). tenotomii. educarea tusei si terapia ocupationala. tenosinovita. controlul si coordonarea respiratiei). neuropatiile periferice etc). Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. retracturi algoneurodistrofia etc). interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. reeducarea respiratiei diafragmatice. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. electroterapia antalgica. bicicleta ergometrica si covorul rulant.In fapt. scolioze. bursita. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. fracturi. tendinita calcificanta. entorse. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. luxatii. gestualitatea coordonata. boala Parkinson. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. rupturi de menisc etc). osteoplastiile de sold. status postproteza de sold etc). necesitand exercitii deosebite. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. osteotomiile. reeducarea respiratiei costale. atat mobilitatea. sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). programul de recuperare medicala. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). Coxartroza (in diferite faze evolutive). chisturi sinoviale. impreuna cu metodele kinetice. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. . statusul post AVC (hemipareze. beneficiare. fracturi. urcatul scarilor si pantelor. terapia ocupationala). hemiplegia etc. decontracturanta. reflexele de echilibrare si stabilizare. coxartroxa operata. suferinte musculare periarticulare etc). artroplastii. coordonarile paliative si terapia ocupationala. Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. scleroza multipla. la statusurile posttraumatice (fracturi. Aceste doua obiective se ating mai dificil. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. hemiplegii etc). rece sau cald. capsulite. boala Raynaud. activitatile de autoingrijire si casnice. precum sechelele posttraumatice (luxatii. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. inotul sau alt sport terapeutic. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. alergarea. alcatuite dintr-o serie de tehnici. biotroficizanta etc) care alcatuiesc.

orteza. Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. aparatul gipsat. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. printr-un sistem de fixare. De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. luxatii. asa cum se intampla in scolioze. sub anestezie. pura asiatata. Scoliozele. patelectomia etc). status postlaminectomie lombara. Hemiplegia. entorsa de genunchi. cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. blocand cel putin o articulatie). paralizii. paraplegia. Spondilita ankilozanta. cifozele. activo-pasiva. A). mecanica. meniscectomia. scleroza multipla in placi. Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. tendinite. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. miozite. fracturile.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. rupturi tendinomusculare etc). emondajul sau shavingul intraarticular. pasivo-activa. artrite sau artroze acutizate. corsetul etc. prin manipulare). tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. Astfel. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus. discopatii etc. orteza. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. atela. in nemiscare. boala Parkinson. precum tractiuni. De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. Tehnicile. La randul lor. exercitii si metode). exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare. a corpului sau a unui segment al acestuia. autopasiva. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). Programe de kinetoterapie (tehnici. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). la entorse. precum atela. hiperlordozele. precum artrite. miscari pasive sub anestezie etc. si anume: activitatea motrice. Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare. devieri articulare prin retracturi. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. sinovextomia. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). manipulari. Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). arsuri intinse. Imobilizarea de contentie. recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata.Gonartroza (toate stadiile de evolutie).

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. alaturi de agonisti). dezvolta un feedback kinestezic redus etc. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. necesita durate scurte de antrenament. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. fiind deci o contractie dinamica. starea circulatiei musculare. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. determinand miscare articulara. poate determina cresterea de forta musculara. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. ca fiind starea opusa oboselii musculare. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. Altfel spus. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . ulterior decompensata. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). asigura hipertrofie musculara. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. Contractia izotonica simpla. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. asigura cresterea rezistentei musculare. nu solicita articulatia. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. exercitiile culturiste etc). exercitiile rezistive regresive. cu alungire (contractie dinamica excentrica). muschii sunt antrenati la o contractie lenta. sinergisti. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. nu amelioreaza supletea articulara. initial compensata. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. fara incarcare. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Cresterea coordonarii.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. rapiditate de actiune. integritatea metabolismului muscular.

gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). hiperlordoze etc). antiinflamatoare. electroterapia antalgica. neuropatiile periferice etc). antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). bicicleta ergometrica si covorul rulant. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. coordonarile paliative si terapia ocupationala. activitatile de autoingrijire si casnice. programul de recuperare medicala. executata in conditii normale.adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. inotul sau alt sport terapeutic. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. scolioze. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. Aceste doua obiective se ating mai dificil. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. rece sau cald. lina. se va reeduca mobilitatea. suferinte musculare periarticulare etc). terapia ocupationala). educarea tusei si terapia ocupationala. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. desi poate fi indeplinita si constient. necesitand exercitii deosebite. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. capsulite. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. la statusurile posttraumatice (fracturi. . mobilitatea controlata si abilitatea. rupturi de menisc etc). hemiplegii etc). beneficiare. urcatul scarilor si pantelor. aplicarea termoterapiei. automata. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. controlul si coordonarea respiratiei). cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. boala Parkinson. scleroza multipla. luxatii. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. cat si in afara acestei posturi. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. entorse. fracturi. stabilitatea. alcatuite dintr-o serie de tehnici. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. statusul post AVC (hemipareze. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. decontracturanta. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. rupturi etc). reeducarea respiratiei costale. reeducarea respiratiei diafragmatice. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. tendinopatii. impreuna cu metodele kinetice. chisturi sinoviale. reflexele de echilibrare si stabilizare. cat si posturi de drenaj bronsic). In fapt. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). atat mobilitatea. gestualitatea coordonata. alergarea. deposturari (cifoze. In aceasta idee.

emondajul sau shavingul intraarticular. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). coxartroxa operata. tenotomii. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. fracturile. • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). status postlaminectomie lombara. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). unele boli ale aparatului respirator. capsulita retractila. • Hemiplegia. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. arsuri. bicicletele ergometrice. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. bolile functionale ale sistemului nervos. Scoliozele. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). cifozele. unele boli de nutritie si metabolism. . osteotomiile. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. contragreutati. • • • Spondilita ankilozanta. bursita. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). retracturi algoneurodistrofia etc). precum. osteoplastiile de sold. mesele speciale de kinetoterapie. unele boli ale aparatului cardiovascular. boala Parkinson. fracturi. • Coxartroza (in diferite faze evolutive). instalatiile de scripeti. hiperlordozele. forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. unele deficite congenitale. artroplastii. status postproteza de sold etc). interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite.Principalele domenii de patologie si afectiuni. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). soldul posttraumatic (kuxatii de sold. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). tenosinovita. Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. in functie de situatie. scleroza multipla in placi. meniscectomia. paraplegia. • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. precum sechelele posttraumatice (luxatii. arcurile. Intr-o acceptiune mai larga. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. entorsa de genunchi. fracturile. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. sechele definitive organico-functionale). hemiplegia etc. tendinita calcificanta. sinovextomia. patelectomia etc). custile Rocher. • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. boala Raynaud.

• Aparate pentru miscari pasive. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. Pentru a fi eficienta. • . • Miscarea se executa ritmic. se va incepe cu 1/3 din RM. RM se retesteaza saptamanal. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. pentru fiecare pacient in parte. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. facilitarea acestei miscari. trunchiului si miscarilor de balans. aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. pana la realizarea miscarii pasive. O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data. Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. cu atat va fi solicitata o forta mai mare). sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. celui inferior. Apoi. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. fara vreo schimbare a marimii acestei forte. In practica se folosesc si scripeti mobili. cu scopul de a usura ridicarea greutatilor. • • Aparate pentru masaj mecanic. in functie de schema aleasa. avand si avantajul de a modifica directia unei forte.patinele etc. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului. Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. In fapt. Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. istoric vorbind. Aparatele insa. pe tot parcursul miscarii. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa. Sistemul permite prin acelasi montaj. Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor.

Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. arcurile se pot deforma ireversibil. sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). resorturile. In practica kinetologica. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale).Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. decontractura musculara. arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. manipularile verebrale. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic. in special ale membrului superior. sub influenta unei forte externe. cat si cele ale articulatiilor periferice. Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. cu principii mecanice si fiziologice. isi modifica forma. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare. evitand deformarea lui ireversibila. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. numita metoda osteopatica. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. coaptare sau decoaptare articulara. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. cu consum energetic redus. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real. • . Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. cat si cu aplicatii terapeutice probate. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. Sub aspect mecanic. Drept urmare. permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. Recent. Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. putandu-se obtine astfel. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. • Cresterea amplitudinii de miscare. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara.

Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. Manipularea este considerata un gest precis. avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. In practica exista astfel. Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune. la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. si anume. fara sa depaseasca aceasta limita anatomica. exista manipulari semiindirecte contrate. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. precum o stea cu 6 brate. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. Pentru manipularile in rotatie. manipulari semiindirecte asistate. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. reprezentand directiile de miscare ale coloanei. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii. cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune).Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. presiuni urmate de o relaxare rapida). De obicei. localizeaza precis efectul manipularii). manipularea vertebrala. ce necesita un diagnostic corect. presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate. segmentul va fi mobilizat. prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. pana la limita jocului anatomic posibil. datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare. Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. altfel spus. trebuie sa . in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. Pe fondul musculaturii relaxate. fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. La fel. deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei.

Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate. metacarpofalangienele. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale. de alunecare antero-posterioara. Cervicalgiile acute si cronice. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). • • • • Lombosciatica. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. conduce la distantari intervertebrale.artroza avansata hiperostozanta. zilnic sau la 2-3 zile. genunchii. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. fiind necesare intre 2-6 sedinte. coatele erc. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. Tractiunea se executa cu diferite aparate. osteoporoza avansata. In acel moment se produce vid intratisular. de decopatare.existe cel putin trei directii de miscare libere. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. dispozitive sau instalatii. infectioasa sau tumorala. de rotatie. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice. Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele. Nevralgiile sau nevritele de crural. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. articulatia pumnului. Dorsalgiile cronice sau acute. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ. metatarsofalangienele. Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie. • Nevralgia cervicobrahiala.

precum: paresteziile. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. tambururi de tractiune. Persoanele de varsta a treia. acute sau cronice. din sezand sau in ortostatism. Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. cifoze). sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. pasivo-active sau active. Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze. determinate de afectarea discului. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. hipoesteziile etc. Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. . senzatia de lipotimie.• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). durerile. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. sa asigure miorelaxare. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora). contragreutati. Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. ligamentelor sau maselor musculare. ametelile. de origine mecanica. Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar.

sa solicite un efort progresiv. Varsta avansata. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. a fost utilizat termenul de ergoterapie. precum: . indicatii. Ulterior. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. • • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. pana la vindecarea acesteia. poate chiar profesia pacientului. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. Hipotensiune arteriala marcata. bilant psihologic. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. sa fie variata spre a se evita monotonia. Anumite psihopatii. Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. crizele comitiale. precum cele de munca. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. metodologii de aplicare. clasice. Initial. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite.Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. coordonare a miscarilor si abilitate. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. social si profesional). Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Unele afectiuni cardiovasculare. -Terapia Ocupationala: definitie. Sechelele posttraumatice. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. forta si rezistenta musculara. sub aspectul de amplitudine articulara. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. compensatorii). cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. contraindicatii. sa fie utila. inafara puseului evolutiv. aleasa dintre meseriile de baza. limite de aplicare terapeutica. Starile febrile. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. de divertisment etc. clasificare.

Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. tenisul de masa. sculptura etc). • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. gravura. forta si rezistenta musculara. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. trasul cu arcul. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. familiale etc). Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. • Cele incluse in tehnici de readaptare. sah cu piese grele. sa fie variata spre a se evita monotonia. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. unele profesionale. aleasa dintre meseriile de baza. tintar cu piese care se infig in lacas. se adapteaza conducerea automobilului. Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. pictura. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. bilant psihologic. se modifica robinetul la chiuveta. sa solicite un efort progresiv. sub aspectul de amplitudine articulara. tipografia. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. poate chiar profesia pacientului. clasice. precum desenul. • . precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. recreative. dactilografia etc). Ulterior. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare.Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. se adapteaza coada de lingura. impletitul nuielelor etc). badmington. coordonare a miscarilor si abilitate. strungaria. precum cartonajul. social si profesional). Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. golf. compensatorii). patinaj. hochei etc). Astfel. formate din multitudinea de activitati casnice. Initial. precum cele de munca. jocuri cu figurine din plumb etc). scara autovehiculelor de transport in comun. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. sa fie utila. scarile rulante. tamplaria. scrisul. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. precum aruncatul mingiei la cos. de divertisment etc. • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. a fost utilizat termenul de ergoterapie. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. marochineria. tesutul.

a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. contraindicatii. Protezele se deosebesc de orteze. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. mentine functia segmentului. Protezarea urmeaza unei amputatii. boli sau a unui defect initial. Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. usor de intretinut. adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. confortabile. nervoase. ca factor adjuvant. el realizeaza mulajele si aplica ortezele. asista la reabilitarea functionala. mentine o pozitie. sa fie estetice. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. a unei infectii. de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. scheletice. Protezele sunt. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. indicatii. de curatat.acceptate si tolerate de pacient. care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. in general. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). etc.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. traumatologia. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. medicina sportiva. De asemenea. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala. Dupa amputatie. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale.Exista . Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern. Definitie. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. Ulterior. suplinind functii fiziologice. Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL.-Ortezareasi protezarea. clasificare. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. metodologii de aplicare. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume. ajustabile. se mai poate realiza si reinplantarea segmentului. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor. fara durere. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. asigurand reducerea feedbackului senzorial. usor de aplicat si demontat. O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. pediatria. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. apare durerea membrului fantoma.

limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. transfemurala. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului. care permite deplasarea usoara. Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural. In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului. prin intermediul electrozilor. sau mai jos de genunchi.patru tipuri principale ale membrelor artificiale. Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. a genunchiului saua a gleznei. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca. semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. Amputatii transtibial sunt. transradiala si transhumerala. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. utilizate pe scara larga in procesul de . in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK". de obicei. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. cu fibre de carbon. sau proteza mai sus de genunchi.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. legaturile mecanice. In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. sau proteza mai jos de cot. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. Noi materiale plastice si alte materiale. In modele mai noi. precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. Acestea includ protezele transtibiala. microprocesoarele de calculator. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. hidraulice. cum ar fi fibra de carbon. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. In plus. de asemenea.De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. Aceastea actioneaza prin detectare.O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. Computerele sunt. motoarele utilizate. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice.

indicaţiile de trimitere la . iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente. Balneoclimatoterapie: profilactica. detasabila. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. numite exoproteze. s-au imaginat protezele cognitive care. poate fi în scop profilactic. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile. atentie. ceea ce permite un design mai sofisticat. Apoi se ataseaza proteza mobila. forta. ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp. curativa si de recuperare . Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. Procesele de reglare neurovegetativă. Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale. Recent. curativ sau de recuperare. După cum se va vedea. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). Se mai numeste si endo-exoproteza. spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie.fabricatie a membrelor. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa. Dar exista si alte proteze care se considera permanente. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. precum pozitia.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. limbaj sau memorie. cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare. Iată deci. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. 5. Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact. Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate. electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare.

În acest context. Reducerea efortului fizic. frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. printre care cele ale aparatului locomotor. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. renal şi endocrin.tratamentul balnear sunt multiple. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale. în schimb. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. La fel de importantă este. şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. tratamentul fizical-kinetic. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor. pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. • Apa Mării Negre. • Gazele naturale (mofete. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. anumite boli a frigore (precum guturai. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută. se ştie. dietoterapie. • Climatul. dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. apreciată la (15) 18-21 zile. • Cure terapeutice. . Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. Această perioadă de timp. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. în trei grupe: • Cure profilactice. Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. • Cure de recuperare medicală. în funcţie de obiectivele urmărite. În plus. gripa). ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. o valoare profilactică. sistemului nervos central etc. precum terapia medicamentoasă. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. în acest context. aşa numitele decade de reacţie. Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. sulfatarii).

cardiovasculare. Condiţiile socio- . al recidivelor bolilor cronice. cu incapacitate de muncă. al stadiului şi/sau fazei evolutive. de preferinţă naturali. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii. obiective. Continut. cu gradul de decompensare funcţională etc. afecţiunile ginecologice.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. Vor exista în consecinţă. dietele lacto-vegetariene. sau cele din sfera ORL. cu stadiile lor evolutive. precum diabetul zaharat. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. contraindicatii. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. dietele hipocalorice sau de reducere. condiţiile de repaus. În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special. medicamentos şi balneofizical. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. Specialistul va stabili indicaţia de cură. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. Vor fi astfel utilizate. metodologii de aplicare. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. o serie de boli digestive etc. metodologia tratamentului igieno-dietetic. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. boli reumatismale. Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. clasificare. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. dietele hipolipidice etc. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. indicatii. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. Diagnosticul este de boală. degenerative şi abarticulare. beneficiind de control medical periodic.infecţii streptococice etc. în condiţii de sanatorizare. urinare. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. . controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. Diabetul zaharat. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său.

tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. electromagnetică.profesionale şi familiale actuale crează. clasificare. mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice. afecţiunile degenerative. solarii. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. • Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. post cură cât şi efecte în timp. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32.Apele minerale terapeutice: definitie. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. contraindicatii . după cure repetate. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. • Aparatură de electroterapie. • Amenajări pentru climatoterapie. lumina. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. . în cazul complicaţiilor bolii. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. pe o durată de 18-20 zile. precum căldura. piste de alergare etc. bicicletă ergometrică. Studii de eficienţă economică. După cum se va vedea. alături de prelungirea duratei medii de viaţă. premisele creşterii morbidităţii. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale. • Săli şi dispozitive pentru masaj. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. helioterapie. energia electrică. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren. Studiile clinico-experimentale realizate. precum bolile de nutriţie şi metabolism. folsindu-se de indicatori de eficienţă. 9%. programul de relaxare al pacientului. tratamentul medicamentos al bolii de fond. metodologii de aplicare.8%-37. • Terenuri de sport. • Buvete pentru crenoterapie. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice. indicatii. Studiile asupra rezultatelor în timp. Bolile de nutriţie şi metabolism. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne. • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie.

Considerând definiţia acceptată în balnelogie. litiul. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic. SH2. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută. s-a văzut. normate de fiecare ţară. acea apă naturală care. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. cuprul. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. având însă proprietăţi terapeutice. Spre deosebire de apa minerală care. Compoziţie fizico-chimică. SH. termalitate sau radioactivitate. stronţiul. aluminiul. federaţie la care este afiliată şi România. iod într-o anumită proporţie. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. peste 1g/l. . De asemenea. bromul. renală. Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. sau gaze ca: CO2. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. la persoanele obeze sau la vârstnici. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. hepatică. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. arseniul. Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul.Apele minerale naturaleDefiniţii. manganul. În continuare. FIBC. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. siliciul. He. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. iodul. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. bariul. vor trebui să fie considerate printre apele curative. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. în proporţii minim necesare. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. zincul. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic.

arsenul. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. calciul. nu atât de prezenţa unui element dominant. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare.• Conţinut de gaze. 298. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. ionii bicarbonic. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi. La rândul lor.3mg/l hidroarseniat. Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi. Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. magneziul şi fierul. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. 317). Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. sulfat de sodiu. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. 298. apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi. He. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. 317). 308. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală. 308. SH. 298. • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. 299. bromul. 299). Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. În prezent. apele termale. precum CO2. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. 299. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. în concentraţii de minimum 5mg/l (297. Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. Se definesc astfel. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. indiferent de conţinutul mineral. După cum am văzut. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. 1mg H2S/l). 317). Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. de calciu. De cele mai multe ori. SH2. fluorul. de magneziu etc. metan. . sulfat şi fosfat. potasiul.

bicarbonatate şi sulfatate. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. Fierul se găseşte. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală. La fel ca şi fierul. sub formă de sulfat de magneziu. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. În apa proaspătă de izvor. cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale. Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. trei dintre oligoelementele prezentate.5mg/l defineşte o apă cuproasă. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice. trivalent. De menţionat un fapt foarte important. se oxidează în contactul cu oxigenul. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. predominând în cele sărate. Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. . fierul se găseşte sub forma lui redusă. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. Un conţinut de 1. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. intră în categoria apelor oligominerale. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat. Originea magneziului este în rocile dolomitice. elementele prezentate. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). şi anume. Fierul are origine în mineralele eruptivului. Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene. manganul. care va conduce la precipitarea fierului. cel mai adesea. de exemplu: apele clorurate. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. Vanadiul. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase.

participând la toate reacţiile metabolice. Zincul. prezente în apa minerală asupra organismului uman. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. Gazele dizolvate. hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. borul. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. oligoelementele). îl prezintă siliciul. Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. atunci când acestea (gazele. Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. precum şi micro sau oligoelementele. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. Dintre acestea. Efectele oligomineralelor. se comportă ca un factor lipotrop. Magneziul. participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. Siliciul. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. Gazele naturale provin atât din reacţii . şi la sinteza proteică. Vom vorbi astfel. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. pot fi sistematizate astfel: Manganul. xantinoxidaza care este molibden dependentă. conferite de aşa numitele oligominerale. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. în mod activ de către pompa de potasiu. depăşesc limitele minime stabilite. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. la rândul său. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. metan. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice. la fel ca şi magneziul. de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. ca urmare a studiului clinico-experimental. precum. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. el se va regăsi în interiorul celulei. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. Calciul. dioxid de carbon. Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. atras fiind. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni.5mg/l. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice.

Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. calciului şi magneziului din apa respectivă. În contact cu aerul atomsferic. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. dovedite ştiinţific. Sulful poate precipita. există adepţi ai teoriei conform căreia. prin contact prelungit al apei minerale cu aerul. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale. Atunci când se pierde în atmosferă. În final. în afară de mineralizare.chimice. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. de asemenea. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. Mai poate avea şi origine vulcanică. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. acţiuni terapeutice. alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. indiferent de conţinutul mineral. Se vor aprecia. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. cu acţiune poluantă. de prezenţa oligoelementelor. Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice. la caracterizarea apei minerale respective. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. existând situaţii în care complexul organic ce se formează. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. să devină factor activ. Astfel. Există în acest sens. o apă minerală. chiar când compoziţia este analogă. În literatura de specialitate. Apele minerale naturale. iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. se produce precipitarea fierului. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. care îi definesc caracteristicile. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră. . se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută.

Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. înclăzire artificială. Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc. coloizilor secundari. la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. Individualitatea. dovedind o capacitate predominant oxidativă. a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. precum calciul şi magneziul care. Potenţialul oxidoreducător al apei naturale. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei. deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . cât şi de echilibrul ionic al acesteia. Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. dând naştere ulterior. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. gazele dizolvate într-o apă minerală. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). valorile redox ale apei minerale cresc (3032). Studiile de specialitate. precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment.). supramoleculară a apei. aluminiu etc. oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. La fel. În primul rând.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă. Apele minerale naturale. ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. precum şi implicit. în apa acidă se găseau în formă solubilă. Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. complexitatea şi stabilitatea acesteia. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. Ulterior. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). stabilitatea ei. va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. proces numit şi metaplazie. dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. pe măsură ce apele minerale se învechesc. În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător. Cele două stări se intercondiţionează reciproc. în contact cu aerul. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii.

ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră. din punct de vedere terapeutic. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. 10) ape sulfatate. N. 7) ape clorurate-sodice. Această clasificare chimică este şi complexă. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal. . 6) ape arsenicale. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. Prof. 3) ape alcaline. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate. sulf. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. 9) ape sulfuroase. 4) ape alcalinoteroase. au în vedere. de altfel. cât mai ales. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. este la rândul ei complexă. După cum se poate uşor deduce. 5) ape feruginoase. sărurile şi ionii componenţi. 2) ape carbogazoase. deşi în cantitate mică. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale. La aceştia se adaugă ionii care. Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. 11) ape radioactive. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. Acest tip de ape minerale au în schimb. 8) ape iodurate. La modul general. nu conţin elemente farmacologice active. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice.rând. în primul rând. deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale. Ţinând cont de cele afirmate. Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. În acest sens vor fi prezentate pe rând. care. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. În acest sens. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe. precum iod. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. Dr.

Vatra Dornei. Zizin. Lipova. Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova. Apele iodurate utilizate în cură .Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). ci iodul este prezent. precum gaze. sulfuroase. Bodoc etc. f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. Lipova. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). Apele carbogazoase simple sunt rare. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). sub forma băilor carbogazoase. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. sunt de obicei. Biborţeni. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. 10. Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. însă. c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. nu există ape iodurate pure. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte.7 mg arsen la litru. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. bicarbonatate. izotone sau uşor hipertone. cloruratesodice. Vâlcele etc. Vaţa de Jos (35-37°C). De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă. Biborţeni. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. Lipova. De obicei. de obicei.2mg/l. Ocna Sibiului etc. Acestea. Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad. Ocna Sibiului (izvorul Horia). h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi. el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. Slănic Moldova. Băile Olăneşti (izvoarele 4. De asemenea. b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna. Apele minerale clorurate sodice. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. precum şi cationii de calciu şi magneziu. Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. Zizin. cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. În România. feruginoase etc. e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. principalele izvoare se găsesc la Borsec. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. Borsec etc. pot fi clasificate drept hipotone. Buziaş. Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Ocna Mureş. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. Deşi se poate face referire la apele iodurate. prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte. Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). în realitate. Someşeni (izvorul 1). precum şi în cura externă. în apele clorurate-sodice. Bazna. Geoagiu Băi. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu). Călan. Poiana Negri.

Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă. hipotone sodice. Hygeea. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul). Băile Olăneşti. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor . ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. Sângeorz-Băi. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. moderat concentrate şi slab concentrate. magneziene şi se indică în cura internă. Hercules). În cura externă. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale. În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. Ivanda. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. Vaţa de Jos etc. ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. HS. Unitatea Mache este egală cu 3. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase. Călimăneşti.internă. calcice. precum cele de la Băile Olăneşti. Chimia veche. În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. atât de caracteristica ionică. Pucioasa etc.64×10-10 Curie la litru de apă. regăsindu-se în sol. Călimăneşti. apă. Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. La contactul cu aerul atmosferic. S. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. Aceste ape sunt de obicei. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. carbogazoase. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S. j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. cât şi de clasificarea apelor minerale. Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. aer. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. Apele minerale naturale. exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. sulfuri). apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. lăptoase. concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru.

Apele minerale naturale. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-. în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. Cl 37. Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. sulfuroasă. apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi. ele pot suferi modificări. potasică. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. Câmpia Română. urmează notarea mineralizării totale. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele. atermală (t=15°C). Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal. de diferiţi autori. pH 7. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice. debit de 2520 l/24h şi un pH de 7. se va consemna prezenţa gazelor în apă.55 HCO3 56. formă circulară. în condiţiile naturale de izvor sau foraj.reciproce. Ulterior.8 Na 58. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame. fracţie.9. În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică.sau hipertonică). Zona Munţilor Apuseni. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. uneori marcate. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). 555g/l. Zona Carpaţilor Orientali. Dobrogea. şi se va specifica.9 t 15° C . Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M. Depresiunea Transilvaniei. Mg 16. De exemplu. Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală. izo. magneziană. dacă este cazul. Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc. milivali şi procentaj echivalent. conţinutul în gaze şi elemente active.3. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. De asemenea. Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective. slab bicarbonatată. Câmpia de Vest. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%). hipotonă. În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni.8. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât. cu o mineralizare totală de 0. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. diferite forme de reprezentare grafică: coloane. K 22. prin îmbuteliere şi transport. mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. Zona Carpaţilor Meridionali. În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor. Kurlov (Kurlow). d 2520 / 24h. au fost propuse de-a lungul timpului. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. Depresiunea Getică. sodică. clorurată. datorită transformării emanaţiei de radiu .2.7 mg M 0. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor. Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică.G.

se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. mai puţin active. după cum se va vedea mai departe. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. Cu alte cuvinte. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. Apele sulfuroase devin în acelaşi context.în alţi derivaţi mai puţin activi. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. testării de boală. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. Pentru o mai mare acurateţe. a crenoterapiei la un anumit bolnav. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. Acestea din urmă. În acest context. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei. deoarece. Etapa clinică este a doua etapă de studiu. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. Acest lucru. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. precum şi la pacienţi. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. De-a lungul timpului. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. cea a apelor terapeutice. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. neutilizabili de către organismul uman. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi. Echilibrul ionic. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. unde există sursa de apă minerală. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale.

Administrarea lor se poate face în cură internă. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. Modificările neuroumorale apar tardiv. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. ca atare. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. în studiul apelor minerale administrate în cură internă.cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. metabolice şi ale căilor urinare. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. pe primul rând se află. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. Cura hidrominerală. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. După cum se poate deduce. lipidic. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. acţiunea este asigurată. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. inhalaţii. crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. fie conţinutul lor în diferite elemente. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. metabolismului. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. Se poate menţiona faptul că. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică. digestive şi hepatobiliare. după ce apa minerală a ajuns în intestin. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. De asemenea. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. depăşind nivelul mucoasei stomacale. efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. hepatobiliar. Indicaţiile şi metodologia de . sau a unora dintre componentele lor chimice. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. Crenoterapia. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. precum glucidic. În unele forme de utilizare. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori. în contextul unor numeroase afecţiuni. prin acţiunea lor locală. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. în primul rând.

Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. Cu cât cantitatea de apă este mai mare. cât şi motilitatea gastrică. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. Acest efect nu este direct.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. de cantitatea apei. Apa rece. excită secreţia gastrică. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. pentru a se stimula peristaltismul. Apa fierbinte. pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică. asigură o evacuare rapidă a stomacului. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. pe nemâncate. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. Apele diuretice reprezintă. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. Cura hidrominerală se face dimineaţa. Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. rămâne un timp în stomac. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. Dacă apa este servită în timpul mesei. Ca urmare.Apa caldă. . apele minerale vor fi ingerate calde. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. dimineaţa. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. de timpul şi modul administrării. în cantitate mică. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. de concentraţia sa osmotică. Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important. Ingestia apei dimineaţa. Apa rece. În concluzie. Apa minerală hipertonă. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. după cum se va vedea în continuare. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. în cantitate mică. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. În schimb. În fapt. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. o inhibă. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică. În cantitate mare. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut.

Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. Apa. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora. În situaţia apelor minerale hipertone. precum şi cloraţii. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. Br. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. până când apa devine izo sau hipotonă. Pe parcursul procesului resorbtiv. Efectul va fi orientat. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. Acest proces resorbtiv este intermitent. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. Acest efect mecanic este cu atât mai evident. clorurile. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. În acest sens. CO2. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. NO3.Ajunse în intestin. La scurt timp după ingestia apei. Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. precum şi de cantitatea lor. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală). Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor. Sulfaţii. administrate în cură internă. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. cristaloizii din sânge trec în intestin. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. La rândul său. după cum urmează: Cl. asociat cu reacţii fizico-chimice. asupra organismului uman. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. I. sunt necesare studii efectuate separat. De exmplu. sulfaţii. datorită realităţii conform căreia. se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. acţiunea apelor minerale naturale. apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. modificând suplimentar acest proces. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. un proces complex. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. SO4. Când apa are continut de ioni şi săruri. Ingestia apei minerale influenţează. Cationii precum Na. raportat la noul echilibru ionic. De aici. ca de exemplu. în urină. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză. Acest fapt. în muşchi şi piele. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. precum Cl. Există ape . bromurile şi iodurile. Această situaţie persistă. Astfel. K. Na.

manganul. accelerând reacţiile de oxido-reducere. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. zincul. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. deci un proces de transmineralizare. în care intervine sarcina lor electrică. precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. cu diferenţa respectivă de potenţial. conducând în ansamblu. Se poate vorbi în acest context. Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. Mangalia) asupra celulei hepatice. Tipul alimentaţiei sau mai concret. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. precum apele sulfatate. în special pe cele de oxidare. în special. precum cel de Ca/K. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. remineralizare şi demineralizare. prin favorizarea activării unora. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. în mod secundar. cuprul. se explică o serie de acţiuni. despre procese de transmineralizare. Pe parcursul diurezei. în contextul metabolismului glucidic. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. Ionii precum fierul. fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. Prin această modificare va influenţa. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. De asemenea. Unele ape minerale sulfuroase. la nivel renal. Apele alcalino-teroase. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special. precum: cea antiinflamatorie. Apele minerale. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. în funcţie de compoziţia lor. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. Astfel. Puncioasa. Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). pot activa funcţia biliară a ficatului. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. a eliminării altora. la mărirea rezervei alcaline. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. Sulful stimulează activitatea celulară. Olăneşti.

Sunt prezentate. efectul este dublat de acţiunea băilor. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. menţionată în literatura de specialitate. De asemenea. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. prin volumul ei. şi o dietă adecvată. asemănător medicamentelor. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. tehnica de cură. şi în mod particular crenoterapia. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. aplicate în cură externă. în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. neoplaziile. reprezintă tratamentul de bază. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului. recomandate pentru cură internă. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei. circulaţia capilară. în avitaminoze. . căt şi în suferinţele renourinare. numai afecţiunilor cronice. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. Fără aceasta. deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. în bolile de nutriţie şi metabolism. cu unele excepţii. în afecţiunile digestive. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. În acest context. în unele boli de nutriţie şi metabolism. Asupra acestui subiect. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia. Există astfel. alături de dietoterapie. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. tuberculoza activă. În suferinţa reumatismală. în continuare. Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. insuficienţele cardiacă şi renală etc. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. în mod obligatoriu. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. debilitatea fizică. în urma ingestiei apei respective. poate influenţa. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. voi reveni într-un capitol separat.dintre celule şi spaţiile extracelulare. în special prin ionul sulf. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale. urmând o schemă terapeutică generală. rezultatele aşteptate vor fi incomplete.

băută cu doar 30’ înaintea mesei. înainte de servirea cinei. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. Există situaţii patologice. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză. în funcţie de toleranţa pacientului. Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece. pe parcursul a 30-40 minute. după unii autori 40-45’. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. iar cea de-a treia. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). la intervale de 3-4 zile. ajută evacuarea . Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. pe stomacul gol.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. ca poziţie de administrare a apei minerale. În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală. cea de-a doua priză. cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. în total 10-12 tubaje terapeutice. Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural. apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. în acord cu formula Nièvre (Vichy). când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici. înaintea mesei principale. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce. În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. de la izvor. înaintea micului dejun. repetate.3ml/kg corp/doză. Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. dimineaţa. pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize. cea de-a doua la prânz.

turbe si namoluri minerale de izvor. metodologii de aplicare. indicatii. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. . solfatare): definitie. gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia. cu cat namolul este mai diluat. cand devine friabil. clasificare.Peloidoterapia: definitie. Cura balneară. turbele si pamanturile terapeutice. indicatii. . ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). cu atat mai intens. exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc. contraindicatii. in substante minerale si in substante organice. cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. clasificare. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. namoluri fosile (Sovata. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol.. Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol).acesteia. O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre. densitatea care reprezinta consistenta peloidului. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare. Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. . Ocna Sibiului). de la ccontinental (Amara. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. metodologii de aplicare. contraindicatii. Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice. Termenul de peloid include namolurile sapropelice. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol.Gazele naturale terapeutice (mofete. Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui. In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. Lacul Sarat). termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit.

Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare. contraindicatii. sarcina ori boli psihice.Polonia. bronsite cronice. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. Baile Tusnad. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. 3 in Ucraina etc. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. Buzias.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului.Germania. unice in Europa. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii. acesta fiind mai greu decat aerul.Dintre acestea. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei. Balvanyos. cat si a umiditatii relative (60-75%). terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic. dermatite alergice.Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni.Speleoterapia: definitie. In mofeteleprin extractie. Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic. 5 in Slovacia. psoriazis. bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase. atat in privinta temperaturii. fie ca e vorba de post-infarct. Terapia s-a nascut in anii '50. .Ucraina etc. bioxidul de carbon. o temperatura cam scazuta. Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor. fie ca sunt boli renale. mica in comparatie cu saline din alta tari. In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. indicatii. dar si sinuzite. in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. Microclimatul salinelor din Romania este constant. in special astm bronsic.). metanul si gazele rare. Principalele gaze libere sunt azotul. ce genereaza si disconfort termic. Solotvino Slatina . de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii.Nu orice salina are calitati terapeutice. dintre care 17 in Germania. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali. in Germania. hidrogenul sulfurat. cate 4 in Ungaria si Austria. cardiace. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. 10-12 grade. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre. de eliminare a acesteia. de inhibare a inflamatiei. In acelasi timp. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. Borsec. Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. Actualmente. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana . Wieliczka . ceea ce este un avantaj. au contraindicatii la speleoterapie. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. metodologie de aplicare.Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare.

Prin absortia de catre aceste organe. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer.1-0. circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. de asemenea. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist.la 3 sau mai multi ani. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. cavitatile nazale. bronsite si chiar astm. fluidizare a mucoaselor. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. aflate in suspesie intr-un mediu gazos. saptamanilor sau chiar anilor. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. nu trebuie să înlocuiască. ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. scade treptat. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. Aerosolii de dimensiuni mici. . reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. care. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica. focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. imunitatea organismului. Aflati in atmosfera respirabila. Prin inhalarea acestor aerosoli. tratamentul practicat în saline. lichide sau gazoase. senzatii de sufocare. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. anumitor interactiuni electro-chimice. eliminarea toxinelor. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice). care provoaca boli si disfunctii respiratorii. tuse. care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. etc. 3050% in psoriazis. miscarea aerului. aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. persoane expuse la radiatii ionizante. etc. in principal afectiunile respiratorii. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. 50-70% in diferite alergii. respectiv atmosfera. alveole pulmonare. cei cu marimi intre 0. faringe. etc.9 microni. variatiile de presiune. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice. ragusire. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii. turbiditate. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. prezente atat la adulti cat mai ales la copii). in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. efectele razelor solare. Speleoterapia. moleculele de apa din atmosfera. prin natura sa este o substanta bactericida. bronhiole. Salinoterapia. temperatura.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. cum este. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. Durata de plutire este conditionata de umiditate. pornind de la simple raguseli.Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. sub nicio formă. Sarea. devenind cronice) si prin a caror prezenta. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie.5-0. curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii. expectoratie ingreunata. refacerea elasticitatii membranelor celulelor. bronşita cronică. datorita efectului gravitational. Prin depunerea si absortia ionilor salini. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. de pildă. disconfort respirator. bronhii. Pentru alte boli respiratorii. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora.

. Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri. fiind membrana celulelor. in curele de relaxare. etc. Pentru diverse boli respiratorii. SPE. 1 ora /zi. cura care poate fi repetata ciclic. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: . Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. constand in oxigen. timp de 12 – 18 zile/cura. in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. fie a doua concentratii cu valori diferite. 12 zile. contraindicatii. indicatii. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. in curele de intretinere. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. sau ori de cate ori este nevoie. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. in cazul nostru. Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. minerale. In curele de remineralizare a organismului.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. metodologii de aplicare. actionand in primul rand direct asupra mucusului. depinzand de gradul de manifestare a acestora. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. paralizia de plex brahial. care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. apa. . sindromul de tunel carpian. teste specifice de evaluare . Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. depinzand de gradul de manifestare a bolii. prin absortia lor. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala. cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic. umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. SPI. Pentru astmatici.Durerea neuropata in recuperare. evaluare paraclinica . timp 24 – 30 zile/cura. expectoratii. micro-organisme) iritante. atat de acumularile de materii straine corpului uman. expectorarea pe cale naturala si facila.. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. de nerv sciatic. etc. In curele preventive. intre 30 si 60 min/zi. cu o durata de repaos de 3-6 luni. determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. caldura.Neuropatiile periferice. sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. 6.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. scurgeri nazale. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. timp de 14 – 24 zile/cura. timp de minim 12 zile.

Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie.Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala.G. scleroza in placi. In recuperare. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. boala Parkinson. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. programe complexe terapeutice si de recuperare. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. deschisa. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. In schimb. In mod asemanator.M. in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. distrofii musculare . biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice. Suplimentar. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. (electromiografia). omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop.. normale sau anormale. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. in special electronic. La timpul respectiv. Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei. prin manipularea semnalelor afisate. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate. In recuperare. datorata leziunilor cerebrale. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E.

Relaxarea corporala. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Secundar. Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Managementul durerii cronice. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. • Incontinenta urinara si fecala. • Boala Raynaud. exercitii). Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. alphafeedback a fost eliminate. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific.manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. durerile cornice de spate sin anxietatea. Biofeedback-ul presiunii sanguine. Cea mai dominanta forma. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. • Ramuri ale medicinii clinice. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni. Antrenamentul controlului sfincterian. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. generala sau totala este utila in reabilitarea. . monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Totusi. Biofeedback respirator sau alte tehnici. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. vasculare de tip migrenos. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala.

proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. receptorii cutanati. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. . • Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului). • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. rectala sau ambele. La fel. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier.  Extensia soldului cu flexia genunchiului. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. • Tratamentul si medicina de recuperare. EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata.  Flexia soldului cu extensia genunchiului.  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca.  Dorsiflexia gleznei. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans). • Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic).  Abductia soldului. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Astfel. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate.

 Pumn si degete. vasculo . . • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . Biofeedbackul in alte situatii. edem limfatic). BF clinic. reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. recunoaste drept principala si sigura aplicatie. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . distonia oromandibulara. Distonia si dischinezia. periarticulare. Scleroza multipla.tabloul clinico-functional. hipertensiv.Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8. • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare.Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie. Combinatii ale miscarilor membrului. 7. in special EMGBF.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare. varice membre. spasmul hemifacial.Sindromul de imobilizare prelungita . Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: .Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. . Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. este reprezentat de: • Leziunile spinale. . Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. caruia i se asociaza blefarospasmul. • Denervarea nervilor periferici.nervoase. crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. In concluzie. la presiune si la schimbarii unghiului articular. complexe) .

Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic. Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti. asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical. • Specialistul in terapie recreationala. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor. • Specialistul in orteze si proteze. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. organizatia functionand pe nivele ierarhice. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. Specialistul logoped. Specialistul in psihologie. psihologic. realizarea evaluarilor functionale initiale. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. recuperarea mersului. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). vocational si educational maxim. educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. integrate in efortul colectiv.. .Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. fiecare persoana are responsabilitati individuale. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. IMC. social sau emotional. utilizarea dispozitivelor de mers. in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. a sensibilitatii. asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. de etapa si finale etc). social. Asistentul social. aplicarea procedurilor de fizioterapie. Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala . sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic. a coordonarii miscarilor. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal. a fortei si rezistentei musculare. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza.

Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite. de exemplu. Din punct de vedere clinic. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic. semnificatia pentru unghiul util. C. crampelor. precum: dieteticianul. fasciculaţiilor musculare. . paraplegii). ticurilor.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. O influenţă favorabilă este înregistrată. Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice. Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte. specialistul in medicina dentara. . Alti specialisti. Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice. cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii. sunt prezentate într-o succesiune logică. specialistul in audiologie. hemiplegii. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii. protezare maxilofaciala. care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. redoare articulara. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. mişcărilor coreo-atetozice. de obicei profesional (contracţie fazică). miocloniilor.• • Consilierul vocational. etc. kinetoterapia de recuperare. organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. stabileste obiectivele de indeplinit.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . În continuare. blocaj articular. anchiloza. Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. în sens restrâns. A. câştigul funcţional este moderat. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. în cadrul parkinsonismului. B. convulsiilor. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale. specialistul in aparatura medicala de specialitate etc.

Se poate vorbi despre apraxii globale. motilitatea este mai puţin afectată. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii. Într-o apraxie. pentru a defini aceste situaţii. prin nefuncţionare. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. placa motorie etc.Din punct de vedere clinic. mişcarea este inadecvată scopului propus. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia . etc. Se ştie că un muşchi. Cu alte cuvinte. D. intensităţii. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. la fel stria\iile. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. În cazul în care este compromisă exterocepţia. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. dissinergii musculare. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. a înotătorului. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. apraxia mersului). având metodologie diferită. imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale. de exemplu. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale. ataxie. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. poziţiei). Cu alte cuvinte. etc. ci diametrul lor. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. etc. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. Structura fibrei musculare este conservată. a dansatorului. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). tremurături. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. A. reducerea consumului de O2. Alături de sindroamele motorii prezentate. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. mult mai complexe. vitezei. precum şi tulburări de sensibilitate pură. folosim termenul de crampă: a scriitorului. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. în urma afectării structurilor nervoase. fusul muscular. Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. preciziei. nu scade numărul de fibre musculare. incoordonarea mişcărilor. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. limitelor unei mişcări voluntare [1]. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC. ataxie şi discoordonare. motor sau de reglare. În unele situaţii. Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. a pianistului. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. E. pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. Se pot întâlni tulburări de echilibru. a simţului kinestezic.

o articulaţie dureroasă). Contractura musculară se poate clasifica. este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. paroxistică sau permanentă”. un hematom. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. după cum urmează: Contractura miostatică. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice. . atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. poate exista o contractură funcţională şi una organizată. Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. etc. dureroasă sau nedureroasă. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. reversibilă sau fixă. crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. ruptura fibrelor musculare. pot fi : ischemia locală. Cauzele care duc la contractura algică. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. o leziune directă (lovitură. Contractura algică este deci primară. cât şi cea algică. B. Contractura miotatică. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). Contractura congenitală disontogenetică. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. reprezintă suportul spasticităţii. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută. depozit calcar. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. Dacă. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. sunt condiţionate reflex. Atât contractura antalgică. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă. Cu alte cuvinte. Retractura musculară. etc). fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1].

un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. prin intermediul buclei gama. În final. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. va obosi mai repede. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice.Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. începută precoce. hiperreflectivitate osteotendinoasă. are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. condiţionată genetic. D. Fie că. Distrofia musculară. Ca urmare. retractură musculară. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. atunci când există o cauză neurologică centrală. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. pierderea forţei musculare. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare. de la caz la caz. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. . Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. C. Kinetoterapia de recuperare trebuie. A. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. În celelalte situaţii. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. în aceste cazuri. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. din punct de vedere morfologic. dacă se lucrează cu insistenţă. fiziologică nerv-muşchi. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. putem întârzia instalarea oboselii musculare. hiperactivitatea reflexelor de flexie. De asemenea. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1]. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. impusă.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

humeroradială. cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. -supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. Atât mişcarea de extensie. se realizează pe axa transversală. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. -rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). Circumducţia este o mişcare complexă.-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). C. pe o axă ce trece transversal prin cot. o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. ca şi flexia. poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. . fiind rotaţii longitudinale ale braţului. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. ca şi pronaţia. Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. Atât abducţia. Mişcarea activă măsoară 50-60°. Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. B. abducţie 60°. D. Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. cât şi cea de flexie. rotaţie 0°. în plan frontal. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). cu mâna în semipronaţie. fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie). -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. membrul superior (brahial). Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. ca atunci când scriem. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. Extensia (are. respectiv pasiv. următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. dacă se porneşte de la poziţia anatomică. în plan sagital. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°.

Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. Extensia este variabilă. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. E. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. valorile pot creşte. pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. Pasiv. mişcare posibilă cu degetele extinse. fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. atingând la unele persoane valoarea de 20°. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. Flexia activă ajunge până la 90-100°. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°. pe un ax transversal. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. în funcţie de articulaţia testată. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. -extensia. Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°. în plan frontal. pe larg. articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). Iată. iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată.

Abducţia-adducţia se execută în plan frontal. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului). Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. se poate ajunge la 60°. mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. este posibilă o adducţie până la 30°. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat). a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete.-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. Acestea sunt: -flexia. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°. asemănător articulaţiei umărului. -flexia (mişcarea în plan frontal. Poziţia de repaus articular este în flexie 30°. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. abducţie 30° şi rotaţie externă. -rotaţia axială. crescând în situaţia pasivă. sintetice.extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. -abducţia are valoarea medie de 45°. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. paralelă cu palma. realizată prin combinarea abducţiei. care baleiază policele de-a latul palmei. F. în plan sagital. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. . În mod pasiv ajunge la 145-150°. Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate. Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. pe axa sagitală a şoldului. -extensia propriu-zisă nu există. Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus. -extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate.

din poziţie de decubit ventral. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. de mişcarea de rotaţie internă-externă. deoarece este relaxat tricepsul sural. tarsometatarsiană. la cea externă piciorul deviază în afară. Pasiv. În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. o artrodie strânsă. cu genunchiul flectat la 90°. Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. -extensia propriu-zisă este 0. piciorul deviază în adducţie. Această mişcare se asociază. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. care permite mişcarea de flexie-extensie. în jurul axei transversale. intertarsiene. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. fără să poată fi testate. Articulaţia nefiind perfect transversală. Poziţia de repaus este de 15-20° extensie.G. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. în mişcarea de flexie. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). dinăuntru-înafară. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. mediotarsiană. la rotaţia internă piciorul deviază intern. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. se poate înregistra o flexie de 160°. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. interfalangiene). H. intermetatarsiene. metatarsofalangiene. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. Amplitudinea este foarte mică. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. Dacă. care participă la mişcările genunchiului. oscilând în jurul unei axe imaginare. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. oblică dinainte-înapoi. de sus-în jos (axa Henke): . sunt complexe. I. Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. evidenţiate doar pasiv.

de susţinere a piciorului. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. Articulaţiile intermetatarsiene. cât şi pasiv este 0°.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. La fel. după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. fiind realizată mai ales pasiv. nu permit mişcarea la nivelul lor. de-a lungul spinelor vertebrale. -îndepărtare-apropiere între două vertebre. au rol static. -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. articulaţiile intertarsiene. -extensia din poziţie anatomică. a. sunt limitate. -rotaţie în jurul unui ax vertical. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°. Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. are o valoare de 30-40°. -eversia (asociază pronaţia. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism. care cade de la protuberanţa occipitală. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. poate atinge valoarea de 90°. b. Din considerente didactice. posterioare si laterale. realizată mai ales pasiv. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. strânse. Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. -flexia. verticala firului cu plumb. . Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). acestea din urmă. în rectitudine. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. b. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. având drept repere: a. atât în mod activ.

d. calculate radiologic. în funcţie de mişcarea urmărită: a. c. rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). e. b. în consecinţă. rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte. zona dorsală medie. marginea anterioară a marelui trohanter. valorile maxime ale acestora sunt: a. flexia 110-135°. Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. procese fibrotice extensive. d. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). b. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare. de exemplu: afecţiuni osoase. . lateralitatea 60-80°. c. Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. dorsală (35°) şi lombară (50°). verticala care trece prin tragus. lateralitatea. Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. b.). extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). d. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). apreciat la 20-35°. prin faţa anterioară a umărului.c. flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). extensia limitat la 20-30°. extensia 50-70°. etc. prezentate mai sus). occiputului. flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară). Testingul coloanei cervicale arată: a. rotaţia 70-105°. c. d. pe baza înclinării platourilor vertebrale. Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său.

se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. putându-se apropia de ea. sau forţa limită pe care ar putea. în condiţii biologice optime. în special. doar un sportiv de înaltă performanţă. să o dezvolte un muşchi. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. Acest parametru este măsurabil. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. chirurgie plastică şi reparatorie. În concluzie. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. de cele mai multe ori pur teoretică. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. des întâlnită în practica medicală. trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior. se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). menţionate mai sus. în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului. Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi. alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). propunem un mic glosar. În mod practic. este şi redoarea strânsă postimobilizare.) şi ulterior. forţa este o calitate fizică a individului. adaptate la caz. pe de altă parte. în funcţie de metoda de lucru. Ştim că forţa exprimă în fapt. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. în cadrul unei metodologii complexe. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat. tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. Din punct de vedere biologic. acela al creşterii forţei musculare. De la caz la caz. etc. . deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. O altă situaţie. care se va studia în contextul altui obiectiv important. Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte.

Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. Ea depinde de o serie de factori. Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării. . Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. Se utilizează exerciţii cu încărcare. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. Pe parcursul unei contracţii uşoare. obţinută prin exerciţii adecvate. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. Numărul fibrelor musculare rămâne constant. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. O hipertrofie musculară. Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică. Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă. Aceasta este considerată a fi forţa absolută. necesar creşterii forţei musculare. Cu alte cuvinte. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică. reciproca nu este obligatorie. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. reprezintă "excitantul biologic". Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus. poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare. a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular.

precum: dimensiunile stromei neuronale. Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi. f) Raportul forţă-velocitate . Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate. pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare. se constată o activitate asincronă a UM. diametrul axonului. Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare.). Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). enunţat de Hanneman. amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. când există o motivaţie deosebită. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). ceea ce duce la o contracţie lină. e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior. Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic. Ulterior. intervine "factorul muscular" şi anume. o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor. pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute. etc.

Un astfel de muşchi. metodă revizuită în 1946. oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. care poate fi găsit în orice manual de specialitate. permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. precum şi printr-o "tensiune de repaus". Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. când tensiunea în muşchi devine zero. nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero). Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară. Dacă muşchiul este alungit în continuare. Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. electrice. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. etc. tensiunea sau forţa activă va scădea. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. este scurtat. utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. etc. neurologici şi reumatici. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus". El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). când este cazul. se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. la nivelul fibrelor sale. etc. ajungând la "lungimea de echilibru". la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. peste lungimea lui tisulară normală. în special. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). . cum sunt: EMG. Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru".Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. în el apare o "tensiune de alungire". Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. care recurg la aparate mecanice. permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului. stimulodetecţia. este stimulat. dacă este secţionat. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută).

valoarea forţei musculare este de -2. etc. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. între gradele de forţă 3 şi 2. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. În acest context. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. segmentul contra unei rezistenţe medii. a unei rezistenţe mai mici. sunt prezentate valorile forţei musculare.În continuare. sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. alături de cel articular. -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. egală cu valoarea forţei normale. cum ar fi plăci de plastic. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. sex. gradul de antrenament al individului. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. masa musculară. în punctul de maximă amplitudine. Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. o mişcare contra gravitaţiei. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi. doar dacă se exclude gravitaţia. Trebuie să avem în vedere faptul că. ci la sfârşitul cursei. lemn talcat. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. fără altă contrarezistenţă. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. Pacientul. Dacă mişcarea nu este completă. Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal. va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). -Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. deşi s-a exclus gravitaţia. împreună cu expresia lor clinicofuncţională. etc. se va ţine cont în apreciere. să se obişnuiască executarea testingului muscular. Există unele situaţii de graniţă. Se vor utiliza planuri de alunecare. în practica curentă. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. în special. în fapt. complet. Este bine ca. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare. de vârstă.

tahicardie. nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii.stabili atât diagnosticul. Urmărind pacientul. Cu alte cuvinte. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. Ulterior. iar pe de altă parte. raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. de cea de rezistenţă generală. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). etc. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. la un moment dat. gradul de participare al SNC (motivaţie. ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă. Aceasta din urmă. rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. etc. a întregului organism. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). care se repetă cu un anumit ritm) este diferit. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. vom constata că. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. o rezistenţă neuropsihică. în contextul kinetoterapiei de recuperare. se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. schimbarea mimicii. cu tot efortul volitional. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară. o rezistenţă emoţională). La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat. dispnee de efort. Prin acesta se înţelege. Este faza oboselii compensate. integritatea metabolismului muscular. echilibrul neuroendocrinometabolic. timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. valoarea circulaţiei musculare. raportată la forţa maximă de contracţie. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). Pornind de la cele afirmate anterior. etc. Ca să putem aprecia rezistenţa musculară.

lină. etc. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. În aceast` situa\ie. după cum urmează: mersul.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. a mobilităţii controlate şi abilităţii. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. Ca mijloc terapeutic. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare. Există 3 categorii de pacienţi. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Altfel spus. Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. urcatul scărilor şi pantelor. Dezvoltarea coordonării duce . ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. bicicleta ergometrică şi covorul rulant. Astfel. va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. La aceştia. în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. sedentarii). care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze. vom recurge la kinetoterapia de recuperare. terapia ocupaţională. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor. alături de alte metode ale medicinii fizice. Cu alte cuvinte. Creşterea coordonării. controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor.). Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. de exemplu). La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. etc. musculare. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului. executată în condiţii normale. O activitate coordonată este automată. putem folosi termenul de reantrenare la efort. înotul. ea se poate deci “antrena”. etc. însă mişcarea nu va fi la fel de lină. orice efort fizic este dificil de realizat. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. dezadaptarea organismului la efort. sindroame posttuberculoase. activităţile de autoîngrijire şi casnice. controlului şi echilibrului. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. metabolice. a stabilităţii. În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. sportul terapeutic. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). alergarea. Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării.).

însă defavorabile. ce apare când un grup muscular este hipoton. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). Relaxarea generală este un proces autonom. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. deşi este apt. B. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. -compensaţie. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. medicamente. cât şi stării psihice tensionate. Ele trebuie redobândite. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. grup muscular. Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. termoterapie. atât stării de tensiune musculară crescute. fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. De asemenea. modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. dacă sunt de durată. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). A. trebuie redobândit controlul coordonării. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. . care vor modifica mişcările. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. închizând astfel un cerc vicios. rămân fixate.la precizia mişcărilor. cât cea parţială a unui segment. extrinsec (relaxare extrinsecă). Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. se organizează. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate. cu alte cuvinte. deprinderile motorii se pot pierde. apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. ceea ce presupune o economisire de efort muscular. cu intrarea în acţiune a sinergiştilor. Mişcările sunt executate liber. muşchi. Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. în mod activ. intrinsec (relaxarea intrinsecă). ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. patrupedia). Cu alte cuvinte. În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton. Deposturările şi dezalinierile corpului. În final. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. masajul. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat.

scala analoga vizuala. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. reeducarea respiratorie. atât afecţiunilor bronhopulmonare. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. 1. Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. cu un travaliu respirator cât mai redus. 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat. se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier.disfunctie • Durerea acuta. pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului. simptomatologie .-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective). antrenamentul la efort dozat.6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. recurgând la o serie de tehnici. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. relatia durere. indiferent de cauza. Este important de reţinut faptul că. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. gimnastică corectoare. educarea tusei. • Este un semnal de alarma al organismului. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare. • Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros. 50% din populatie prezinta dureri cervicale.Evaluarea durerii. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. Gimnastica corectoare se adresează. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte . posturare.

Osul • fractura (traumatism acut. intensitate. burse (inflamatie. contractura) capsula. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. infectios. Muschiul. de stress. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. intindere. inflamator. de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. etc) ligamente (ruptura. hemangiom. disfunctii oculare dureroase. dislocare) lichidul sinovial (guta. durata. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. modul de a sedea. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. iradiere. oboseala inflamatie. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. infectie. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit. etc) 2. ruptura contractura slabiciune. inflamatie. pseudoguta. osteom. tendonul supraintindere. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. durere forntala. etc) 5. degenerare. Biomecanica . puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4.auriculara dureroasa. Nervul compresiune (a radacinii nervoase.

scaderea gradului de mobilitate. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen. se examineaza articulatiile. semnul Tinel. deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. CPK. ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. semne de inflamatie articulara. dupa caz). Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. Recele este util in durerea acuta. Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece. VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile. Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid. sindroamele de entrapment ale nervilor periferici. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. electroterapie. etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) .anormalitate de postura suprasolicitare. ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). radiculopatile. determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. miopatiile sau miozita. ale tendoanelor sau ligamentelor EMG. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe.

Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci. ligament. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. jena. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. inflamatie. etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie. Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare. cand a fost episodul anterior.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2.5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. urmate de relaxare. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. lovituri de cutit. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate. etc) . 3. Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut).

spondilita. activa libera si activa contrarezistiva. TBC. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. fizioterapie. rotatii se palpeaza musculatura. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). extensori ai pumnului C6-7. abces Tratament in acut: repaus.Examenul clinic se observa semne tegumentare. senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. caldura superficiala in subacut: mobilizare. tricipital C7-8) . extensor lung al halucelui (L5). triceps C6-7. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5. metastaze osoase infectie: SIDA. senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. hernie sau inflamatie artrita spondiloza. stenoza canal medular. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. terapie educationala. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. pasiva. precum MM (mielom multiplu). postura. analgetice. contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa. crepitatii. Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). E (extensie). lateralitate. tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. ginecologica osteoporoza cu fractura. cracmente. activa. purtarea/nu a corsetului. biceps C5-6. contractura musculara cefalalgii. dislocare. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate. 2. comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie).

slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. masaj muscular. anemie. posturi. hernie. garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara. antecolis. exercitii de flexibilitate. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. de constrictie. conditionare aerobica. caldura superficiala in subacut: mobilizare. inflamatie artrita spondiloza. analgetice). infectii. fizioterapie. . alte tulburari de mobilizare. transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. analgetice. contractura -musculara afectare discala -degenerativa. mialgii virale infectioase. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii. fracturi. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. urmarirea periodica a pacientului. postura corectata. metastaze osoase osteoporoza. subluxatie suferinta psihogena torticolis. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. retrocolis Tratament in acut: repaus. AINS. dislocare. injectii si sprayuri aplicate local.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. terapie educationala.

nu poate merge fara a fi asistat la mers. economic. Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. cand acestea intra in conflict cu mediul social. pentru un interpret de muzica. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. nu se poate aseza pe scaun. de autoingrijire. Deci. aparat sau sistem. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . incapacitate si handicap. De exemplu. organ. relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. persoana independenta etc. familial. ocupational. incoordonarea miscarilor. partener de afacere. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. situationala etc. vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. . pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. psihologice sau anatomice. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. de comunicare. muncitor. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste. perderea de forta musculara. Se vorbeste astfel. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). normala pentru individul in cauza. intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic. profesional si familial al persoanei respective. Diagnosticul este clinic. De exemplu. Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. nu pronunta corect cuvintele. tesut etc). Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. accidentelor sau traumatismelor. cu sexul. de integrare sociala etc. nu mai poate fi sot. Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa. scaderea auzului. nu poate conduce masina. un pacient nu poate deschide usa. profesional.Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. tata. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. student. Aceasta conduce la handicap profesional. Se poate vorbi astfel. el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. despre incapacitati de locomotie. nu se poate alimenta diversificat etc. Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. de dexteritate. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional. In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale). Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. despre un handicap educational. conditiile sociale si culturale proprii. sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. reducerea mobilitatii unei articulatii. Pornind de la cele prezentate. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. deposturarea coloanei vertebrale etc. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale.

identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. mentala. Laserterapia. auzul). urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate. . modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular). permitand intr-o prima etapa. handicap) la o independenta fizica. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. Afectiunile cardiovasculare. inclusiv obezitatea etc. protezarea auzului. Masajul terapeutic. precum biofeedback-ul. vederii. incapacitate si handicap. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. Kinetoterapia. digestive. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. bine cunoscute. metabolice. inclusiv surdo-mutitatea. mijloacele. terapia ocupationala. • • • • • • Electroterapia. ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. incapacitate. Principii de diagnostic clinico-functional. psihoterapia. stabilind obiectivele de indeplinit. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala. endocrine. Hidroterapia. serie de modalitati terapeutice adjuvante. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. la pacientul in cauza. Afectiunile senzoriale (vazul. terapia educationala etc. inclusiv tulburarile de vorbire. de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. Spre deosebire de alte specialitati medicale. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. alaturi de cele clasice. renourinare. Limitat. Afectiunile respiratorii cronice. Afectiunile psihice. afectiunile dermatologice.

regiunii precordiale si inimii. percutie si auscultatie). Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. proteze. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. examinarea capului. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. examenul neurologic si cel functional. in sine. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare.sociala si economica. a vaselor periferice. Drept urmare. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare. asistenta tehnica si umana de specialitate. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. psihologic si intelectual. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului . In acest context. baston etc). • Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. a sistemului genitourinar si rectului. toracelui. cat si la cel obiectiv. carje. a gatului. maxim posibila. urechilor. nasului. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. inclusiv activitatile de autoingrijire. dispozitive de electrostimulare. tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. posibilitatile reale de rezolvare. gurii si fundului de gat. deplasare). • Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. a sistemului musculoscheletal. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. scaun cu rotile. ochilor. • Identificarea restantului fizic. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. palpare. Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. a regiunii abdominale.

sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. evaluare a programului de reeducare functionala efectuat. obezitatea. articulatie. hiperlordoza. • Fortele care solicita permanent articulatia. amputatia unui segment. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. congestie. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). stabilizarea miscarii. tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. cat si ligamentele de vecinatate. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. cu care se compara cele reale. Acesti factori tin de varsta. in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata.si de fiecare element constituient. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. precum si alte manifestari insotitoare. Uneori. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. palparea. cartilaj. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. atunci pozitia de start. Valorile ideale. Cand pacientul nu participa la evaluare. deformarile articulare. deformarea tesutului moale. Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. conditia fizica. tendon si muschi. fasciculatii musculare. iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. hipertrofie sau ruptura musculara. edem. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. De exemplu. sex. slabeste capsula articulara. gradul de mobilitate obtinut este unul activ. ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. reprezinta o valoare medie propusa. obtinute de la pacienti. Tonusul si forta musculara si ligamentara. Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). ligament. atrofie musculara. Inspectia poate identifica scoliozele. In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. precum os. contextul genetic. inflamatie. cifoza accentuata. cicatrici.

• Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare.partea fortelor normale si anormale. in functie de varsta. prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. sex. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic. in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. prezenta sindromului dureros. cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. . sociale si profesionale. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. lipsa de intelegere a testarii efectuate. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. fortei si rezistentei musculare la efort. sistem care foloseste scala de la 0-5. conducand la instabilitate articulara. • Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. De exemplu. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. starea de oboseala a pacientului. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). intr-o neuropatie periferica. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. nici in masa musculara. muschiul fiind practic denervat. nu apare schita de contractie. nefiind urmata de miscarea segmentului. Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. forta si rezistenta muschiului. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. numit si unghi util de miscare. asociata. cat si asocierea datelor bilantului articular. Valorile obtinute difera insa. teama. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara. Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic.

din momentul in care a fost identificata. Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. XII). X). mecanica) sau nevoia unui insotitor. precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. constatarea apraxiei. a lipsei de orientare stanga-dreapta. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. XII) si functia de deglutitie (IX. de a merge. specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. cand este nevoie de ajutorul minim. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. X. Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. a functiei de vorbire si a limbajului. precum si tipul de asistenta (umana. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. progresele obtinute. Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. Nevoia de control sau supervizare. aprecierea senzatiilor si perceptiei. glosofaringianul (IX). de a conduce vehicule. elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. de a-si asigura igiena si toaleta personala. vagul (X). expresia faciala (VII). In contextul prezentat. de a se mobiliza in pat. Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez. Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. evidentierea miscarilor involuntare. In ceea ce priveste reflexele. evidentierea spasticitatii. a integrarii motorii centrale. IX. evaluarea reflexelor. de a-si asigura transferurile. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • . intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. • Dependenta totala de alta persoana. examinarea fizica a fost efectuata. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). rezultatele notate. IX. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. de a se imbraca. a nervilor cranieni. tehnica. In ceea ce priveste nervii cranieni. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. a coordonarii miscarilor. • Nevoia de asistenta. X. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. nivelele de dependenta sunt: • Independenta. asupra statusului functional al pacientului. cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. In lumina celor prezentate. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului.

masaj. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii . Ulterior. fie cu electrozi ac. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. electrostimulare cerebrala profunda etc). cea nemedicamentoasa (TENS. alcatuind caile durerii. electrostimulare spinala. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. metode de conditionare (ergoterapie. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. implantati in apropierea acestor trasee. magnetoterapie. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. kinetoterapie. fizioterapie. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. laserterapie.Electrostimularea. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. precum tehnici de relaxare (training autogen. In aceasta idee. precum terapia medicamentoasa. biofeedback etc). meloterapie etc). hipnoza etc. mecanisme de actiune. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. electroanalgezia. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Durerea este un simptom. in cazul de fata). Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. TENS sau SNET. Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. cat si o serie de tehnici complementare.

Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. Termenul de stimulare folosit. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. undele sunt pozitive iar daca este catodul. 4. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. precum: 1. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. curentii Trabert. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. undele sunt negative). Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. asupra maduvei spinarii. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. In mod particular. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. precum: curentii diadinamici. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. daca este anodul. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. In acest mod. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. disestezii de denervare). Stimularea nervoasa electrica transcutanata. produce la nivel medular (corn posterior. TENS sau SNET.(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. . de diferite cauze. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). deci pe cai descendente). adica pe un proces de control axonal. nespecifice pentru durere. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). rapid conducatoare. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. Apare astfel teoria controlului de poarta. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. 3. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. 2. Pornind de la cele cunoscute.

30-120 min. atunci cand este comprimat. Aceste puncte. (electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. in maximum 20 min. Electropunctura. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. durata scurta de stimulare este relativ scurta. cefaleeea musculotensiva. intensitatea curentului de stimulare este inalta. durata de stimulare este 30-60 min. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. tolerabilitatea este buna. analgezia nefiind reversibila medicamentos. devine dureros si daca este suficient de sensibil. care. Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. analgezia fiind reversibila medicamentos. la fiecare 5-15 min. ca si cele de acupunctura. intensitatea intre 10-30 mA. locul actiunii este zone superioara. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. numite puncte trigger. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. efectele anlgezice. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. cicatricile dureroase. in mare parte. Pe durata stimularii. durata impulsului este de 60-150 µsec). unele forme de cervocobrahialgii. fibrele stimulate sunt cele motorii. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. corespund punctelor de acupunctura.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. lombosciatopatiile. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. fibrele stimulate sunt cele groase. sindromul picioarelor obosite. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. analgezia dureaza relativ putin. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. fara sa fie insotita de contractii musculare. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. deja descrisa.Undele bifazice (ambii poli sunt activi). poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. durata este lunga. stimularii se reduce intensitatea curentului.. Undele bifazice cu o dominanta. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. mielinice. .

. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. Intensitatea curentului se va creste progresiv. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. Daca exista o revenire a durerii spontane. traheotomie. Durerea posttraumatisme in antecedente. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. situate la limita suportabilitatii. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. Daca insa. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. uneori chiar de pacienrul insusi. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. de 2-6 ore. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. sub nivelul asteptat. Durerea cronica la persoanele varstnice. Ca urmare a terapiei aplicate. intensitatea trebuie redusa. fara sa se intrerupa simularea. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. se constata si efecte vasodilatatoare. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. Aditional. Angina pectorala. Prezenta factorilor de natura psihica. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. laminectomie. post chirurgie ortopedica. Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. in situatia in care acestea au esuat. exista posibilitatea disparitiei durerii. in limitele posibilului. dupa rahianestezie. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. dupa laparotomie. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. datorita sensibilitatii pacientului. Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. putandu-se repeta pe durata unei zile. se va reduce intensitatea curentului. Durerea cronica. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). la cei ce sufera de probleme psihice majore. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. puternice. dureri viscerale sau neoplazice. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. durata fiind mai mare. senzatia poate deveni neplacuta. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular.

Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. Regiunile cutanate anestezice. durerea difuza. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. durerea viscerala. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). Durerile din afectiunile neurologice periferice. Cicatricele si sindromul aderential postoperator. Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. Sindromul algic din carcinoame. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). laringelui. Nevralgiile postherpetice. prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). cefaleea vasculara.Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. precum cea a controlului . Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). greu de localizat. Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. pacientii care consuma opiacee. Starile dureroase posttarumatice. Sindromul algic care insoteste anuriile. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. neuropatiile metabolice (diabetica. transmitere si perceptie centrala a durerii. alcoolica). Durerile psihogene. Durerile postanestezie.

Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. . cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. schizofrenia. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. psihonevrozele depresive. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. durere musculara. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. Neoplaziile. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. in mare parte. Tehnica este nedureroasa. SNET sau TENS. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). -sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. secundare si nedorite minime. cu o pondere de 80%. netraumatizanta. Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. numite puncte trigger (care corespund. Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. lombosciatopatii cefalee. usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. punctelor din acupunctura).portii la nivel medular (teoria numita gate-control. fiabile si sigure. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. de tip electropunctura). poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. identice celor din acupunctura. Afectiunile psihice precum. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. Sarcina. cervicobrahialgii. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. durere a partilor moi periarticulare etc). durerile datorate leziunilor nervoase). durere posttraumatism in antecedente. este o metoda fiziologica.

superficial. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. profund. . cicatrici. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. in timp ce acupunctura foloseste ace. din pozitie oblica. in sens opus acelor de ceasornic. se maseaza sau se apasa prin insurubare. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. Astfel. Se va masa sau se va apasa circular.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. de catre Melzak si Wall. energic. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. pereche. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. leziuni. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. Aflata la polul opus. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. ambele aflate in pozitie verticala. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. cu blandete. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. deoarece. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. grefon tegumentar sau tumori. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. ambele maini libere si sanatoase. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. cu varful degetului. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. si mai putina importanta sensului miscarilor. pana la disparitia durerii. aflate pe meridianele de acupunctura. fiecare manevra avand o durata scurta. care au un diametru de 1-2 mm. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. bataturi. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. fara eruptii. In functie de indicatie. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. sa aiba o pozitie comoda. luminoasa. incalzita corespunzator. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. numit presiunea. Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc. pana la 8). in sensul de rotatie al acelor de ceasornic. Indiferent de suferinta. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere.

putandu-se practica mai multe cure. bine executate. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. se va pastra un interval de doua saptamani. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. Tulburarile psihice minore. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. Durerile din bolile reumatice. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. timp de 5-7 secunde. Presopunctura corect executata. celor in stare de ebrietate. Sindromul alergic. cat si relaxarea se executa succesiv. a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. tranchilizante. Nu se va efectua presopunctura dupa masa. in special primavara si toamna. Intre cure. celor cu psihopatii. sindromul diareic. timp de cateva minute. de 3-4 secunde. Manevra consta in presiuni continue. Insomnii. aceste metode raman fara rezultat. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. asemanatoare cu presopunctura. Pe parcursul procedurii. Alcoolismul si tabagismul. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. in urma careia durerile dispar complet. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. in proportie de 80%. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. Odata ce leziunea s-a constituit. Atat presiunea. constipatiile. gravidelor in ultimele luni de sarcina. hipnotice. Pe acesta cale. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. de echilibrare a energiilor si una locala. indigestia etc). aerocolia. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar. pacientului i se poate altera starea generala. . un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. De asemenea. drept pentru care tratamentul se intrerupe. pana la disparitia sa totala. sindromul dispeptic. spre deosebire de iarna. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia. cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. Presopunctura poate fi folosita ocazional. precum: Sindromul migrenos. Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. in functie de boala.

de SPE. reumatismala la nivel de: sold. Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: . lombosciatopatiile. Astmul bronsic. cervicocefalalgiile.Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica.Teste specifice clinico-functionale.SPI. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita). dorsalgiile.Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica. semnificatia lantului cinematic al membrului superior . Tulburarile circulatiei periferice (varice. . Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica. sinuzita.mersul normal si patologic . mastodinia. Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial.Sindromul algic. Tulburarile psihice minore. lombosacralgiile.functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: . hipotensiunea arteriala. daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile.Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4. curburi normale si patologice . 2.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior. Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica. aplicarea de programe de recuperare . durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale . lumbago si hernie de disc. genunchi.Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5. neurologica. complex glezna-picior .Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune . hipertensiunea arteriala). nevralgia de trigemen. Contracturile musculare de tipul torticolisului. criza hemoroidala).Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico. cubital. Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. Disfunctiile sexuale.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale. algiile musculare sau mialgiile. posttraumatica si reumatismala . sindromul de tunel carpian. Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. paralizia faciala). durerile articulatiilor periferice. de nerv sciatic.Aplicatii practice de termoterapie 3. probleme de diagnostic. paralizia de plex brahial.

EMGBF. spasticitate. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale. Position biofeedback.Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . deficienta musculara. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. contractura. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic.G.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC. in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . deschisa. inclusiv lingvistice. normale sau anormale. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. retractura . Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. Scleroza multipla. pareza/paralizie. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. in ciuda acestui nume artificial de biofeedback.M. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. prin manipularea semnalelor afisate. (electromiografia). electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia.Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. Boala Parkinson. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. in special electronic. In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. durerea neuropata . spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E.

combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici.antrenarea controlului pozitiei capului . Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Antrenamentul controlului sfincterian. Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). alphafeedback a fost eliminate. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. Cea mai dominanta forma. exercitii). Biofeedbackul de presiune sau forta. durerile cornice de spate sin anxietatea. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. Domenii de aplicare: Psihoterapie. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Alte tehnici. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960.coordonarea necesare controlului miscarii. Biofeedback respirator. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta.coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Biofeedbackul presiunii sanguine. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Un . Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: . antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic.

Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. Receptorii cutanati. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Aplicatii clinice in recuperare. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Incontinenta urinara si fecala. Ramuri ale medicinii clinice. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Tratamentul si medicina de recuperare. Managementul durerii cronice. Boala raynaud. Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. generala sau totala este utila in reabilitarea. rectala sau ambele. Afectiunile membrelor inferioare precum: . Totusi. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Baze neurologice ale EMGBF. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie.bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Relaxarea corporala. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul . vasculare de tip migrenos. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm.

Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. la presiune si la schimbarii unghiului articular.combinatii ale miscarilor membrului . . caruia i se asociaza blefarospasmul. spasmul hemifacial. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. .studii de caz . .faza de balans Afectiunile membrului superior. Leziunile spinale. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu.marele fesier. Distonia si dischinezia.flexia soldului cu extensia genunchiului .abductia soldului . Denervarea nervilor periferici.extensia soldului cu flexia genunchiului . distonia oromandibulare. crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui. .ortopedice si programele de recuperare aferente. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii. Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale.cotul si antebratul .subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca .faza de stance . Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii.pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii. Concluzii BF clinic. 6.Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale. in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie. Scleroza multipla.

geriatric.Recuperarea medicala la amputati . . particularitati de recuperare in patologia cardio.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.vasculara.Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor . la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva.sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare . TENS. masaj terapeutic) .Evaluarea clinico-functionala.B.sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice.sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior.prezentari de cazuri .. obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR. pediatric. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: . obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza. geriatrie. . .Evaluarea clinico-functionala. pediatrie .Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7. ortopedico-traumatic. SA.aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. PSH. conform clasificarii internationale ICF . alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular. La sfarsitul modulului studentii trebuie: . obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) .sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie. dizabilitati. cardio-vascular si respirator. inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal.sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos. gonartroza (neoperata/operata). respiratorie.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii .sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor . neurologic.Evaluarea clinico-functionala.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N. .