Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

Se poate astfel. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. sa stapaneasca sindromul dureros. cu ajutorul unui electrod. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). apoi in cursul unei miscari voluntare. pe calea incercarii si erorii. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. emotiilor sau comportamentului. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. lepra sau lupusul eritematos diseminat. difteria. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni.metabolica). sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. temperatura corpului sau tensiunea musculara. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular).Primul.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. precum hipertensiunea arteriala. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul.electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. precum frecventa cardiaca. contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. Examenul dureaza 20-30 minute. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. conduita terapeutica adecvata. sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. sa-si creasca temperatura corpului. terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. atat fizic cat si mental. cefaleea migrenoasa. pe calea controlului voluntar. este examenul detectarii activitatii musculare. presiunea sangelui. tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata. cum ar fi undele cerebrale. de exemplu. ne referim la multinevrita. Ulterior. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului.In timpul sedintei. cel mai des in forma de ac. mai intai in repaus. Astfel. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. pe de alta parte. pentru ca ulterior. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. Astfel. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. de unde ele sunt culese. Astfel. sa se studieze conducerea neuromusculara. durerea cronica si incontinenta urinara. Pacientul invata sa relaxeze musculatura. raportat la leziunea identificata. prin deprinderea . cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. De exemplu. nedureros. cefaleea tensionala prin contractura musculara. persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. frecventa cardiaca. Adesea. Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. succesiune a unor unde.

torticolis sau alte spasme musculare. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. prin exercitiu. fizio si kinetoterapeuti. Scopul final este ca. precum: anorexia nervoasa. stresul. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. emotiilor sau comportamentului. sindromul de colon iritabil. In ceea ce priveste cefaleea. sindromul algic cronic. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial . psihologi. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos. Nu exista efecte adverse comunicate. depresia. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. anxietatea. epilepsia. autismul. asistente medicale. nivelul performantei fizice. fiind necesare in medie 8-12 sedinte. O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. pe calea controlului voluntar. Din acest motiv. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. afectiuni cardiace. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. durerile de spate. disfunctionalitati de natura sexuala. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului. cefaleea si sindromul migrenos. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate. neurologie. constipatia. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. Prin urmare. recuperare medicala. urechilor).modului de a realiza schimbari fizice pozitive. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. Aceasta.Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. efectele secundare ale chimioterapiei. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. kinetoza sau rau de miscare. astmul bronsic. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. hipertensiune arteriala. incontinenta sfincteriana. nasului. diabetul zaharat. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. incontinente sfincteriene.

s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder). Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. precum CIH. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. respirator. pot fi utile ca metoda terapeutica. deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii.3. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG). dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv. Refacerea performantelor functionale individuale. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac.4. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional. Clasificarea Internationala a Functionarii. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. prehensiunea si gestica cotidiana. sindromul disfunctional. de la maini si de la picioare. in special la copii. dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. Prezentarea contextului si abordarile actuale.mental. CIF. etc. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea. semnificatia deficitului functional. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. 2. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. International Classification of Impairments.1. functiei pulmonare. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului.2. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor. apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului. cu referire. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala .Particularitati de evaluare clinico-functionala. Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. 5. . Tehnica de EEG neurofeedback. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice.

nu-si poate exercita abilitatile de tata. vocatii. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). sex. disability in engleza. socio-profesionale si culturale). Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. inclusiv intern. pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii. orice incapacitate are la baza o infirmitate. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. nu se poate instrui (handicap educational) etc. El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata.publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). handicap de socializare). In schimb. Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. de sot (handicap interrelational familial). chiar si a unei falage a unui deget. Handicapul. pot fi doar cateva exemple. reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. la fel si in engleza. scaderea fortei musculare. nivel de pregatire. Daca nu este definitiva. deficienta functionala. pierderea unui segment de membru. deficientele sau tulburarile de limbaj etc. are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). sindromul de deconditionare fizica la efort. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. de orientare). O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. scaderea abilitatii la nivelul minii. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. Reducerea mobilitatii articulare. Infirmitatea. sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare. interfateaza. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. defect anatomic. infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare). stare civila. alterare. vizuale. scaderea sensibilitatii segmentare. nu doar la nivelul aparatului NMAK. mult mai putin si la nivelul intregului organism. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. Ramane insa la nivel de individ. asupra individului. . scaderea acuitatii auditive. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza.

In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. astfel incat. pana la mediul general. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului. precum educatia si munca. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF. pentru a facilita studierea factorilor de risc. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia.int/publications/2001/9241545429_rum. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. Astfel. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. se pot deduce implicatiile cauzale. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. Pentru a face o clasificare. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea. Dupa cum aratam. tulburarii sau altor stari de sanatate. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. CIF si CIB sunt complementare. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. . http://whqlibdoc.who. Dupa cum aratam. Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala). a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. starile de sanatate (bolile. limitarea de activitate sau restrictii de participare. tulburarile.Clasificarea Internationala a Functionarii. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. activitatile si participarea corpului. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. prin metode adecvate. Conform clasificarii internationale OMS. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF.

Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea.Particularitati de evaluare clinico-functionala. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala. limitarea de activitate sau restrictia de participare. Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. nivele de dependenta. se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. Aspectele organizatorice. . Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. semnificatia deficitului functional. metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient. adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate). Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). se noteaza particularitatile cazului. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului. se contureaza cadrul clinic general. . declarate de pacient.Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. evaluare functionala. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice.

locul de munca. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). diferite suporturi. Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. Participarea trebuie sa fie interactiva. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. profesionala. prieteni. adaptarea mediului (plan inclinat. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta. Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. profesionale. insotitor etc). Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. precum si la utilizarea ortezelor. la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental. protezelor. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. gradual. precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. pe masura efortului depus. carje sau cadrul de mers. din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. educationala si familiala se refera. colegi. coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . ca o consecinta. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. minimizand la maximum. cadru de mers. orteze. educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. recreative. terapeut la domiciliu. scaun cu rotile). Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . atat intelegerea (afazia senzoriala). Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. recreationala. asa numitele Activities of Daily Living. vecini. Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. carje. vehicule. precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului.

forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. dureroase. ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. dislexie etc). o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. ligamentara). Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. posturi nefiziologice etc. traumatism. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. integritatea structurilor. Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient. starea altor organe si sisteme. obiceiuri nocive starii de sanatate. modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. modificari ale tonusului muscular. a musculaturii. nivelul functional al sistemului nervos. ale simtului kinestezic etc). comenzile date pacientului etc. procupari sportive. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. tactile. episod de pierdere a starii de constienta. Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe. etc).clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. Tonusul. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. interventie chirurgicala. desfasurarea unor activitati sportive. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. central sau periferic. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii. precum mersul sau deplasarea in mediu. patologie asociata. transferurile pacientului. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. . fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. auditiv. prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu. desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. religia si tipuri de dieta avute de pacient. grad de conditionare fizica la efort avut anterior. recreative familiare pacientului. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. atitudini particulare. Semnificatia bilantului functional. capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. ergoterapie. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual.

independent cu ajutor. se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale. supraponderalitatea si obezitatea de aport. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback. Nivelele de dependenta sunt: • Independenta. minim. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. masajul terapeutic. conducere vehicule. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. ajutor din partea unei persoane din familie. sedentarismul. laserterapia. Tratamentele nu au fost nicicand statice. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. care este necesara pacientului (independent. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile). de droguri.Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. igiena personala. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice.insotitor. care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. lumina. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. inlocuire/preluare/protezare etc. recele. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. total dependent). prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. mersul si mobilitatea. precum consumul de alcool. imbracare. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. fumatul. de a realiza transferurile. intens nocive pentru organismul umna. . nevoie de asistenta. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. electroterapia si electrostimularea. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat.Agentii fizicali precum caldura. Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. Raportat la aceste aspecte. in special in randul tinerilor. fata de cele acute. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. terapia prin campuri electromagnetice.

de la etiologie. nu pe incapacitate si restrictie. fiziologice sau anatomice. a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite. trei proceduri electrice si sau laserterapie. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. revizia a 10-a OMS. procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice. care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. Clasificarile Internationale ale functionarii. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social. OMS a elaborat si in septembrie 2007. adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001. Abordarea traditional a handicapului. de la caz la caz. dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. neadaptate ale mediului si societatii. dizabilitatii si sanatatii (CIF). Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate.Avand in vedere cele prezentate. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. initiata de epidemiologul Philip Wood. . Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. cafiind o caracteristica individuala a persoanei. in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. Clasificarea Internationala a functionalitatii.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). dupa cum aratam. ci la toti oamenii. dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. traumatisme). Clasificarea Internationala a functionalitatii. raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. ajungand ca actual. dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). dar si o metoda valoroasa in standardizarea . terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala. cu accentul pe conditiile defavorizante. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. tulburari. educationala sau profesionala. care asociaza. tin cont de factorii de mediu. Modelul traditional medical. care a inlocuit vechea clasificare CIH. tanar (CIF-CA). la patogenie si la manifestari clinice. Programele de fizioterapie contin in medie. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. de lunga durata. OMS a reactualizat o serie de clasificari.

social sau de atitudine al persoanelor. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. elemente de facilitare sau bariera. un defect. adaugare sau exces. In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). spre deosebire de CIB. descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. deviere. Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. astfel. Astfel. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare. CIF. CIF nu clasifica persoane. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. regresive sau stationare. Ele pot fi temporare sau permanente. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. CIB este o clasificare a evenimentelor. Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. functionare sau dizabilitate. astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. limitari de activitate sau restrictii de participare. criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline. Factorilor contextuali. obstacole. fiecare dintre ele avand câte 2 componente. specialisti si persoane cu dizabilitati. sociale sau de atitudine. integritate functionala si structurala sau afectare. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. tulburari. precum. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza.starilor de sanatate. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. fapt important. Afectarile structurii implica o anormalitate.) si factorii contextuali (personali si de mediu). ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. leziuni. . activitati. CIB oferind cadrul etiologic. la fel. reducere. Dupacum aratam. traumatisme etc. pierdere sau lipsa. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii. pot fi evolutive.

Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. cauzata direct de boala. abordari din societate etc.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. educatia. stilul de viata. ea nu prefigureaza un proces. forma fizica. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. iar la nivel politic. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. servicii. si cei sociali sau structuri sociale. In termeni politici. Factorii personali. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. in principal. sociala sau de atitudine. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind. factorii personali si factorii externi. modul de adaptare. varsta. Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. rasa. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. sau ambele. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. locul de munca etc. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. profesia etc. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. precum sexul. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. . sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. ci un complex de conditii create de mediul social. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. individual si social. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. precum locuinta. din punct de vedere biologic. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. CIF constituie un limbaj. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. de baza este reformarea politicii de ingrijire. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. care pot fi codificate.

pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. de forţă. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. ci în lanţuri musculare. în vederea opririi ei. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). lucru mecanic. Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade. SRF. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). De ex.. întâlnite în corpul uman: . Baze fiziologice. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase.Evaluare in Recuperare: teste. punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). • Pârghii de gradul II. în funcţie de aceasta. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). cu sprijinul la mijloc. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea). cu forţa la mijloc. o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. SFR. Muşchiul produce prin contracţie. fie realizarea unei miscari. Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. iar travaliul este dinamic. cu rezistenţa la mijloc. • Pârghii de gradul III. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static. Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F. Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. energia musculară transformându-se în energie mecanică. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. RSF. evaluarea pentru antrenamentul la efort. functionale globale. de echilibru. aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. de viteză. • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării). scale de evaluare clinico-functionala analitice. • greutatea uscata a muschiului. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. În mecanică. La rândul lor. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. grupele musculare.

care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. alături de forţele exterioare. la nivelul antebraţului. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas. antebraţul şi braţul. Ele reprezintă. Articulaţiile joacă un rol activ. pârghii de viteză). în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. cel care execută mişcarea şi cade la mijloc.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna. rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. forţa este reprezentată de tricepsul sural. care au la bază lanţurile musculare. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. forţei şi sprijinului. Lanturile cinematice. În sprijin pe vârful picioarelor. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare. Acestea pot fi deschise sau închise. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R).când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). De exemplu. etc. este o pârghie de gradul II (SRF. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare. Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. În corpul uman. forţele interioare care. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. Axa nu este nepărat fixă. ortostatismul. asigurând deplasarea segmentelor osoase. cotul). etc. care se aplică pe calcaneu).când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R). Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. lovirea mingiei cu piciorul. cu rezistenţa la mijloc. promovează mişcarea locomotorie. punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. . Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan. din ortostatism. se transformă în pârghie de gradul I. unde are loc de inserţia sa. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. Lanţul cinematic deschis se termină liber. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. cu sprijinul la mijloc. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. direcţia şi sensul mişcărilor. după cum am văzut. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. De exemplu: gamba şi piciorul. prin contracţia brahioradialului. Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. În jurul acesteia. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. rezistenţa este greutatea antebraţului.

• Forţa gravitaţională. lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare. etc. Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. ele sunt fixate (sau în sprijinit). acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare). ci doar lanţuri care acţionează fie static. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca. scripeţi. În anumite condiţii. Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). gâtului şi capului. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. In realizarea mişcărilor. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii. lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. La MS.Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. 4. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. fiind astfel foarte bine dezvoltate. Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). fie dinamic. respectiv lanţul triplei extensii. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. 6. • Inerţia. 2.lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). Lanturile musculare. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. iar muşchii care intră în acţiune. Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. de exemplu: gantere. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. deci prin extremitatea lor distală (periferică). succesiv sau sub ambele forme. 7. în alergare şi săritură. . Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. 5. 3. În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune.

ca pârghii de sprijin. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. Când agoniştii se contractă izotonic. ca pârghii de viteză. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. sunt definitorii pentru diagnostic. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general. tonusului muscular. cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. • Cunoasterea. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. pe scurt. controlului motor. deci ca pârghii de gradul I. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. alaturi de cea a sensibilitatii. perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. rezistentei musculare. antagoniştii se contractă izometric şi invers. orteze. integritatii anatomice a musculaturii. prezentarea elementelor utile. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. deci ca pârghie de gradul III. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. pârghiile osteoarticulare acţionează în general. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor. pentru a putea preveni si corecta. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. Iata. Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute.Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. Cu alte cuvinte. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient. .

dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima. Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie. • Testingul muscular manual. gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice. • Manometria muschiului. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. . cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²). cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. 3+ moderata + idem. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata.• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate.

• Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. Aceasta testare recurge la pozitionari. Executarea acestor teste este simpla. prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. • Realizarea unui travaliu. cat si in contextul unor afectiuni.• Testarea individuala a muschiului. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. imobilizarea unui segment. Sunt insa greoaie si laborioase. precum durere. infectii etc. vor determina. In acelasi mod. bronhopneumopatii. stabilizari si scheme de miscare caracteristice. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. • Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. traumatisme locale diverse. . Persoanele de varsta a treia. anemii. extensie trunchi etc). inflamatie articulara. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. status postoperator. Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. • Determinarea instrumentala a fortei musculare. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. in functie de gradul imobilizarii. • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living). • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. Astfel. In acest scop se utilizeaza dinamometria. extensie gamba. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. stari casectice etc. Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. coordonarea si echilibrul miscarilor. Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. Tehnici de crestere a fortei musculare. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. al kinetoterapiei. Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. rapida asupra fortei musculare. determinata de o suferinta locala. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase.

In cea de a treia situatie. La fel si insertiile musculare. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. Numarul de punti. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. Aceasta afectare se manifesta in special. substrat morfopatologic si tablou clinic. Scaderile de forta musculara sunt importante. In ultima situatie. Reamintim faptul ca. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. Factorii neurali. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. forta musculara dezvoltata este mai mare. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). in vederea cresterii fortei musculare. Afectarea motorie este o stare de fapt. si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. In final. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare). acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat. Cand fibra este scurtata. Practic. Asemanator bolilor neurologice centrale. Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. fibrele de actina se suprapun. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . blocand astfel locurile pentru punti. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. In final. se ajunge la scaderi mari de forta musculara. Acest fapt. pana la abolirea oricarei contractii musculare. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. deoarece. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. Cand fibra este alungita. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. In situatia leziunilor medulare. insertiile sale. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. acest lucru putand avea loc totusi. exista mai putine contacte de punti. arhitectura muschiului. agravand boala. In pozitia de alungire a muschiului. intervin atat factori neurali cat si musculari. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata.

ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. Alaturi de hipertrofia muschiului. care va induce hipertrofia. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. ritmul si sincronizarea activarilor UM. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. . exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga. a intregului muschi. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. Revenind la factorul muscular. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. Alaturi de intensitate. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima. dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali. Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. necesitand timp. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. ceea ce constituie un adevarat stres metabolic. Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul.

Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular. utilizand exercitiul rezistiv . • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara. • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. • Isotonia. . Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. utilizand rezistenta la contractie. Exista o metodologie adecvata deficitului functional. Performanta musculara se obtine prin antrenament. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. acest unghi se abate de la regula. vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. Adesea. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. Sunt trei tipuri de exercitii care. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. in general. rezistenta si puterea musculara. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. • Isokinezia. Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. inclusiv pacientul insusi. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. Cu alte cuvinte. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului.

respiratorii. Exista o oboseala musculara locala si una generala. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. impingere. ritm si durata de executie. activitati profesionale etc. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. glicogen. existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. precum afectiunile cardiovasculare. efectuat cu respiratia blocata in inspir. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. scaderea debitului cardiac. Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. • . chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi. prin inchiderea glotei. neurologice etc. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. ca si pierderile de potasiu. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. precum si cresterea acidului lactic local. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni. b) Oboseala. muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. la nivelul intregului organism. Pacientii aflati la risc. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. sechelari dupa IM sau AVC etc). oboseala se manifesta. tractiune. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. pacientii varstnici. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. cu scaderea intoarcerii venoase. alergat. Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort. De asemenea. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. la mers. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. Din punct de vedere clinic.

Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta. nu a tesutului muscular. Astfel. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea.Ele vor trebui evitate. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. Demineralizarea osului. Glicogenul se reface in cateva zile.Exista si o exceptie. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara. • Teoria lui Vries a cercului vicios. c) Miscarile substituite. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. nu se mai instaleaza. • Ruperea. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos. Fenomenul insa nu a fost reprodus. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens. d) Supraantrenamentul. Astfel. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. ei se exclud. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. f) Aparitia durerilor. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi. obosit. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica. e) Osteoporoza. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului. . un muschi paretic. Durerea dispare dupa oprirea exercitiului. refacerea va fi mai rapida si mai buna. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. din contra. in cazul paraliziilor. • Monitorizarea valorii fortei musculare. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. proces care dureaza aproximativ 1ora. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. Aceasta durere poate persista cateva zile. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii.

in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. isometria este caracterizata prin durata. rezistenta fixa. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). Cand forta musculara scade. Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului. la oprirea ei. Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. Ritmul de executie al acestor contractii. • Durata contractiei izometrice. indiferent de tipul de contractie. Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. Daca. Contractia isometrica. Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s).Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie. rezistenta fixa. tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara. Pentru a se obtine efectele scontate. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv. Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. In literatura de specialitate.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie. Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire. acumulare de metaboliti si declanseaza. • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s). durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare.In contractia isometrica tensiunea creste. Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. Metode si tehnici de crestere a fortei musculare. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice. . contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. Aceasta defineste EUSIZ. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi. ceea ce va determina hipertrofia musculara. fara modificarea lungimii fibrei musculare. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. este inca discutat. Pentru a creste forta musculara. nemiscare. contractie executata la tensiune cu valoare mare.

daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. fara rezistenta. se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. Intre contractii se face o pauza de 20 s. putandu-se efectua oriunde. • Este mai putin obositoare. cvadriceps si m. izometria da rezultatele cele mai bune. Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. • Mentine asocierea neurala. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut. In practica. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime.O alta tehnica este ERSIZ. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural. precum si evitarea atrofiei musculare. Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu. de un obiect fix sau de pacient. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. • Reduce edemul actionand ca o pompa. . Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. cu pauza intre ele de 20-30 s. cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. cea lunga. Mai mult. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari. • Lungimea muschiului. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. • Nu solicita articulatiile. va fi mai puternica. in cadrul aceleiasi sedinte. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. cea scurtata. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. • Necesita durate scurte de antrenament.

• Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. Contractia isotona. ducand la miscarea articulara. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. cel putin teoretic. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s. Pe masura ce muschiul se scurteaza. constanta.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. ca o contractie cu contrarezistenta. cu raspuns intarziat la solicitari. mai ales la batrani. De exemplu. O contractie isotona simpla. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise. Si in aceasta situatie. Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. Tensiunea de contractie ramane. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta. Desi teoretic. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • . apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene. Prin aceasta contractie isometrica. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. • Nu antreneaza contractia excentrica. creste frecventa cardiaca si TA. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. forta lui scade. in special cea diastolica. in cadrul aceleiasi miscari. din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). • Dezvolta un feedback kinestezic redus. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. cu pauze prea scurte intre exercitii. fara incarcare. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. In cazul contractiei isotonice. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara. creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM. fiind deci o contractie dinamica. Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial.

• . deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%). dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice. arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie.Prin apropierea capetelor sale. In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. diferentele sunt nesemnificative. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. diferite greutati atasabile. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei. precum si viteza de scurtare maxima. astfel isometric → excentric → concentric. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii. • Prin indepartarea capetelor de insertie. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). isotonica concentrica si excentrica. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona. mana kinetoterapeutului. In plus. • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. greutatea corporala sau a unui segment al corpului. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice.

Din acest motiv. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. precum: solicitarea articulara. declansarea sinovitelor traumatice. rezistentei si hipertofia musculara. dar in ciuda acestui neajuns. Aceasta greutate este notata 1 RM. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii. la nivelul muschiului alungit. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic. cat si o perfecta coordonare musculara. Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. doua variante: • Rezistenta maxima. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. nu se poate realiza decat o ridicare. declansarea. Sunt prezentate in continuare. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. prejudicierea osului patologic. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. Metodologia este aceeasi . Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. Similar. in consecinta. s-a realizat exercitiul dinamic scurt.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. cele care se executa in stare de oboseala musculara. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. Un alt element important este si valoarea rezistentei.

. Exista mai multe variante ale acestei scheme. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. de fapt. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. tehnica este mai putin agreata. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime. d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. Cele trei seturi se executa o data pe zi. Au fost propuse modificari ale schemei originale. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei.a. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. Se continua pana la 10 seturi. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. • Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. in functie de particularitatile sale.m. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. in acest caz. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. dar evident. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. de 4 ori pe saptamana. principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica. Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM.ca pentru contractia isometrica. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM. se vor executa zilnic astfel de exercitii. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana.d. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM). Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice.

Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. b este numarul de repetitii. Intre exercitii se executa respiratii ample. • Seria II: 10 ridicari cu 1. Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta. • Greutati mari. unde a este greutatea in kg. 50-70% 1 RM. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. Initial. grupul muscular antrenat. • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. cu pauze de 1-3 minute intre ele. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. Se incepe printr-o incalzire generala. dupa unii autori pana la 10. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. iar c este numarul reprizelor. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. 70-100% 1 RM. . constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere. • Greutati mijlocii. Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm. astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. Se vor executa treptat. cu o durata zilnica de 50-120 minute. apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase. Pentru pacienti. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7.5 × 10 rm. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. respectiv 1 RM. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. pentru toate grupele musculare.

deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara.Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica. dar mai redusa. excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. «exercitiu cu rezistenta acomodata». Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima. in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers.Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. In plus. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. In concluzie. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv. Viteza de executie a miscarii este lenta. In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. . Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte. Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. avand in vedere aparatura costisitoare. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii. deci de progresie pentru forta musculara. In acelasi timp. Contractia isokinetica. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. aceasta fiind un parametru important in culturism. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. in raport cu curba performantei musculare. fie pe amandoua. fie pe cea excentrica. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). si anume.

• Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. 240 grade/sec. rezistentei si puterii musculare. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare. de exemplu. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient. fie 60. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. pana cand pacientul se adapteaza. exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. • Formarea seturilor de exercitii. si care vizeaza o anumita grupa musculara). Pentru un antrenament specific (efectuat. Aparitia oboselii nu opreste miscarea. fapt care nu se petrece si invers. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. dificil de manevrat. la un sportiv. Ca la orice alt program kinetic. . Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. 150. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare.Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. precum si necesitatea unei sali speciale. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. in timp ce agonistii se odihnesc. In schimb. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. fie 60. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. 120 si 180 grade/sec. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara. dupa care se trece la efortul maxim. De asemenea.

4 si 4+. -4. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare. cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. stabilizarea ritmica etc. cu o durata de 0. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat. Excitatia produsa direct pe muschi. suport cu bile etc). care de fapt. mai ales. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si. cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza. telescoparea. initierea ritmica. este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. 1. Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. izometria alternanta. Teoretic si practic. trapezoidali. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. pentru stimularea nervului la punctul motor. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. periajul etc. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. tegumentul nu le-ar suporta. de catre kinetoterapeut.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus. obtinandu-se astfel contractia musculara. Astfel. prin echipament special (placa talcata. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care .Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. suspendare cu contragreutate. Realizarea acestei miscari se face manual. chiar 3. tractiunea. Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3.1-5 ms. rezistenta sau puterea musculara. contractiile repetate. nu se realizeaza. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. prin efectul reflexului de intindere. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. 3+. la capetele de insertie ale muschiului. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata. de obicei de cauza neurologica. 2. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. vibratia. cu panta) in primul rand. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. sinusoidali. orteza dinamica etc.

Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. flasc. modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. stimulat de aferentatia de la muschiul activat. se constata faptul ca. deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci. Aceasta concluzie trebuie retinuta.6-3. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica. existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. . fara lezare tisulara. o ameliorare a fortei cu 22%. obtinem tot dupa 5 saptamani. Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic. fata de cel realizat de contractia voluntara. stimuland direct muschiul. Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime. Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2).raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara. cu randament crescut.6 % pe sedinta. In plus. Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. Daca se compara doua loturi de pacienti. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. din acelasi motiv. in timpul mersului sau la paraplegici. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. asistarea miscarilor respiratorii etc.Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). tip II. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema. Electrostimularea musculara isometrica.

O astfel de stimulare. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular. altfel spus. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. mai ales prin recrutarea de UM. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. cel cardiovascular. UM mari. altfel spus. tonice. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. • .Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. respirator si metabolic. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. isi cresc forta musculara. atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. UM tonice. adica prin sumatie spatiala. daca se prelungeste. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. fazice. care isi cresc forta. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. cat si in antrenamentul sportiv. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. avand o rezistenta electrica mai mica. Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. Rezistenta generala a organismului. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. respectiv fibrele tip I. sumatia temporala. mai ales prin sumatie temporala. ca si la clasica stimulare neuromotorie. cat si la intregul organism. tonice. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. muschiul denervat activand. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala . mult mai importante pentru activitatea musculara. cu axon mare. Dar. mai ales. avand o suprafata de sectiune mai mare. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. sublinindu-i valoarea in recuperare. Frecventa de descarcare. Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. Dupa interventiile pe genunchi. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp.

• Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. precum: • Forta musculara. urcatul-coboratul scarilor. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. . Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat. inotul. in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. • O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta. Mersul prelungit. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala. • Integritatea metabolismului muscular. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. In acest context. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. mai ales in kinetologia de recuperare. diverse activitati profesionale etc. si anume mersul. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. Devine astfel necesar. sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. cat si starea generala. precum starea de boala sau sanatate. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. Pentru a se obtine rezistenta musculara. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. rezistenta este mai importanta decat forta musculara. jogging-ul. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. precum motivatia.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta. care sa necesite valori mari ale fortei musculare.

magnetoterapie. In eforturile de rezistenta prelungite. • Integritatea metabolismului muscular. fizioterapie. sunt: • Circulatia sanguina musculara. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. a intregului organism. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara. Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. cat si andurantei musculare. precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta. atat cu forta musculara. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. electrostimulare cerebrala profunda etc). laserterapie. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. Durerea este un simptom. La varstnici. cu cat se va adresa atat fortei. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. cu rezistenta musculara adecvata. urmatorii factori. Se vor lua astfel in consideratie. locala. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. masaj. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. cea nemedicamentoasa (TENS. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. Valoarea nivelului testat al fortei. zilnic. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. cu o durata de 8-10-12 ore. Acesti factori. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale. precum tehnici . cat si o serie de tehnici complementare. prin tehnica mersului dozat. cat si a celei generale. electroanalgezia. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. precum terapia medicamentoasa. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara.Alaturi de castigarea fortei musculare. Un antrenament este cu atat mai eficient. a intregului organism . Acest complex de factori poate influenta rezistenta. cat si pe cea generala. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic. cat si cu alti factori. atat musculara.Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea.De exemplu. va mari la modul efectiv rezistenta. de a castiga o competitie. atat la efortul unic. • Complexul de factori aleatori. un alt obiectiv. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. La cei antrenati. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular. kinetoterapie. O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. va mari si rezistenta la efort a acestora. Rezistenta musculara se va corela insa. in special cele care reclama activitate fizica. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. La varstnicii antrenati. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. o acumulare importanta de glicogen muscular. electrostimulare spinala. La varstnici. la fel de important. se constata ca.

Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. Apare astfel teoria controlului de poarta. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. adica pe un proces de control axonal. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). meloterapie etc). propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. nespecifice pentru durere.de relaxare (training autogen. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. in cazul de fata). Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. biofeedback etc). In aceasta idee. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. Ulterior. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). metode de conditionare (ergoterapie. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. deci pe cai descendente). modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. alcatuind caile durerii. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. rapid conducatoare. implantati in apropierea acestor trasee.De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. hipnoza etc. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. fie cu electrozi ac. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. ce conduc informatii . Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular.

asupra maduvei spinarii. atunci cand este comprimat. disestezii de denervare). Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. Pornind de la cele cunoscute.stimularea nervoasa electrica transcutanata. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. corespund punctelor de acupunctura. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). In acest mod. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. numite puncte trigger. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. de diferite cauze. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. In mod particular. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. Aceste puncte. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. precum: curentii diadinamici. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. curentii Trabert. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. Termenul de stimulare folosit. unele forme de . in mare parte. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). care. TENS sau SNET.tactile generate de vibratii si presiune. devine dureros si daca este suficient de sensibil. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. produce la nivel medular (corn posterior. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. ca si cele de acupunctura. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie.

Termenul de stimulare folosit. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. sindromul picioarelor obosite. dupa rahianestezie. electrostimulare spinala. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. • Durerea posttraumatisme in antecedente. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica.cervocobrahialgii. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. magnetoterapie. laserterapie. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. electrostimulare cerebrala profunda etc). fibrele stimulate sunt cele motorii. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. analgezia fiind reversibila medicamentos. traheotomie. kinetoterapie. cicatricile dureroase. durata scurta de stimulare este relativ scurta. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. hipnoza etc. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. de diferite cauze. durata este lunga. laminectomie. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. intensitatea curentului de stimulare este inalta. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. dupa laparotomie. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. cefaleeea musculotensiva. Pe durata stimularii. metode de conditionare (ergoterapie. Durerea este un simptom. precum tehnici de relaxare (training autogen. mielinice.. . Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. lombosciatopatiile. implantati in apropierea acestor trasee. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. cat si o serie de tehnici complementare. locul actiunii este zone superioara. meloterapie etc). Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. In mod particular. Aditional. TENS sau SNET indicatii terapeutice. cea nemedicamentoasa (TENS. fizioterapie. analgezia nefiind reversibila medicamentos. deja descrisa. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). se constata si efecte vasodilatatoare. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. • Angina pectorala. Electrostimularea. precum terapia medicamentoasa. fibrele stimulate sunt cele groase.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. masaj. fie cu electrozi ac. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. electroanalgezia. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. biofeedback etc). post chirurgie ortopedica.

dureri viscerale sau neoplazice.Durerea cronica la persoanele varstnice. • Durerea cronica. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. in situatia in care acestea au esuat. Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. se constata si efecte vasodilatatoare. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. • Starile dureroase posttarumatice. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru. • Nevralgiile postherpetice. Aditional. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. • Prezenta factorilor de natura psihica. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. • Regiunile cutanate anestezice. • Sindromul algic care insoteste anuriile. laringelui. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). • Durerile din afectiunile neurologice periferice. • Durerile postanestezie. • . • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). la cei ce sufera de probleme psihice majore. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. • Sindromul algic din carcinoame. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. • Durerile psihogene. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei.

radio. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. cefaleea vasculara. sange. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. cervicobrahialgii. durerea viscerala. • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. transmitere si perceptie centrala a durerii. durerile datorate leziunilor nervoase). Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. pacientii care consuma opiacee. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. durere posttraumatism in antecedente. urina. greu de localizat. spirometrie. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. durere musculara. durerea difuza. neuropatiile metabolice (diabetica. • Tehnica este nedureroasa. de tip electropunctura). sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. numite puncte trigger (care corespund.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. evaluare rezistenta la efort. ex. alcoolica). punctelor din acupunctura). in mare parte. EMG) . EKG. . secundare si nedorite minime. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. durere a partilor moi periarticulare etc). precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. ecografie de parti moi.imagistic. durerea de natura centrala sau cea corticalizata.• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. fiabile si sigure. lombosciatopatii cefalee. termografie. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional).

care regleaza functiile viscerale. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). digestia.) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). amplasata in coloana vertebrala. bataile cardiace. fie de la un neuron la un organ-tinta. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni. se distinge sistemul nervossomatic.adrenalina. excretiile. acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei).Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. termica. Altfel spus. care. ca o prelungire a sistemului nervos central. sistemul nervos central (S. intre alte functii. care primesc informatiile pe caile senzoriale. circulatia (ritmul respirator. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului. asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic. ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. trunchiul cerebral si creier.EMG. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. De asemenea. presiunea arteriala). Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Anatomic.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. ca regula generala. muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. noradrenalina). Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. de exemplu. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. Denumit si nevrax. care se conecteaza intre ei prin sinapse.cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). provenind de la fiecare organ. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ.C. sistem nervos periferic. Sistemul nervos parasimpatic este. realizeaza primirea mesajelor senzoriale. trunchiul cerebral). algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. auz. La randul sau. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. cerebelul. sau autonom. . protejat de craniu si maduva spinarii.N. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. precum si de functiile psihice si intelectuale. El cuprinde encefalul (creierul. miros).

inclusiv tendoane. pe de alta parte. printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). succesiune a unor unde. nedureros. ne referim la multinevrita. coreea lui Huntington. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. mai intai in repaus. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. cat și proceduri terapeutice. de un edem cerebral.Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. asa cum se intalneste in scleroza in placi. articulatii. Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). cu ajutorul unui electrod. face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. boala lui Alzheimer. de unde ele sunt culese. sa se studieze conducerea neuromusculara. cel mai des in forma de ac. o tumora benigna sau maligna. dilata bronhiile si pupilele. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si. Examenul dureaza 20-30 minute. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic. Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. de exemplu). biopsii sau de drenaj din colecții fluide). termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz. In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. În fizica. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. Se poate astfel. difteria. un abces. Primul. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala. Revenind la electromiografie. lepra sau lupusul eritematos diseminat. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. muschi. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni.transmitatori. imunologica (poliradiculonevrita. apoi in cursul unei miscari voluntare. Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului. encefalita). boala lui Parkinson. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). In afara traumatismelor. este examenul detectarii activitatii musculare. adrenalina si noradrenalina. de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. contracta arterele. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. de exemplu).se deosebesc doua tipuri de examene.Sau afectarea prin infectie (meningita.

în general. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN. sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os. O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. in final. testicule. atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari.Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie. Concret.pacientului. Impulsurile electrice puternice si scurte. Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului. considerată o modalitate imagistica sigura. De asemenea.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. dar penetrare mai mare. astfel încât. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. costul este scazut. cu rezoluție mai mică axială și laterală. Cu toate acestea. glanda mamara. integrat într-o carcasă.250 . endovaginal si traductorul transesofagian. Aceste proceduri folosesc.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne). În plus. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ). un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde. Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes.Ultrasonografia este. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic. . care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic. Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. În acest scop.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala. inclusiv endorectal. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. Structurilor profunde. produsa astfelîn organism. la trecereadintre diferitele tesuturi. utile in programele de recuperare. Este o metoda eficienta. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape.glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz). Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici. diagnostic este oferit in dinamica. tendoanele. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului. se interpreteaza aceste ecouri. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare. în general. cum ar fi mușchii. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. in prima etapa se produce o unda de sunet. care poate lua mai multe forme. în intervalul de la 1 la 18 MHz. se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge. în general. din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. apoi se primesc ecourile si.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal. Structurile superficiale. Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare.

deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează. intr-un mod rapid și precis. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică. tehnologia a câștigat în acceptarea științifică. neurologie. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. Cu toate acestea. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. calde sau reci. suferinte ale nervilor extracranieni. de până la 75 x 75mm.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. ușor de folosit. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura. Sistemele termice imagistice sunt economice. Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. insuficiente circulatorii etc. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient.55 ° C cu o precizie de 0. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice. a tumorilor benigne. Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. în special în domeniile de reumatologie.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală. Termografia măsoară căldura provenind din corp. Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata. Într-un mod similar. de fapt. oncologie. Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. degenerative. tipărite sau trimise prin email. in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului.1 ° C. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. Pe măsură ce tehnologia a avansat. utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). comparate. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora.Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. ortopedie si medicina sportiva. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. se datorează angiogenezei tumorii. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic. in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus. Totusi. fizioterapie. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. recuperare medicala. a tulburarilor circulatorii etc. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. Conceptul este simplu. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C . care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior.

de exemplu. sindrom de colon iritabil (SII).Terapia Fizicala: definitie. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. așa cum se întâmplă în hernia de disc.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. gripa. precum apendicita. care este în curs de dezvoltare. înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala. tulburări de reproducere. Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor. indiferent de lumina ambientala. in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice. ca urmare a unui accident de masina. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale. clasificare. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii. in boli ale căilor urinare. disfunctii nervoase. precum . tulburări endocrine.Indicatii. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. într-un afișaj luminos vizibil. Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. contraindicatii.Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. colita. Similar. Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. neurologi și ortopezi. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat. Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect. de exemplu monitorizarea astm bronsic. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei. Masaj terapeutic . limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie). . Termoterapie si Hidrotermoterapie. Leziunile de compresie ale nervilor. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. in alergii. bronsita. astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. Cu toate acestea.Un alt aspect al imaginii termice. 3.Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare.viscerocraniului.Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa.

cald sau rece. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice. lumina. la distanta sau la nivelul intregului organism. namolul. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. vehiculat de catre diversi vectori.Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific. precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern. dovedite experimental si clinic. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. cunoscute si frecvent utilizate. in special gheata. de purtarea de orteze si/sau proteze. RIR). manipularile si tractiunile. . singulare sau in serii. masoterapia (terapie prin masaj). de indicatii si contraindicatii terapeutice. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. electropuncturii si presopuncturii. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. parafina. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. fototerapia (RUV. fundamentata de progresele legate de industria electronica. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. de tipul de curent utilizat. Ca si procedurile de termoterapie. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. laserterapia de joasa putere. tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. cu tehnica de aplicare a termoterapiei. de prescrierea medicamentelor adecvate. hidrokinetoterapia. avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. terapia ocupationala etc. baile se clasifica in functie de temperatura apei. ale acupuncturii. avand efecte excitatorii sau analgezice. Dupa cum aratam. Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. de durata procedurii. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa. magnetoterapia.undele scurte si ultrasunetele). a celei denervate. nisipul. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. hidrokinetoterapia. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. pe calea terapiei topice medicamentoase. in comparatie cu alte metode clasice. aerul. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. procedeul se numeste galvanoionizare. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. mecanoterapia.

precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. cu prevenirea starii de boala. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. Actiunea fizico-chimica a luminii. care presupun existenta unor deficite functionale. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. Tehnicile. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. Totusi. Kinetologia medicala este considerata totodata. prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. de indicatiile si contraindicatiile aferente. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. Modul de actiune. cat si cea secundara. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. cel profilactic si cel de recuperare functionala. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. Modalitatile de aplicare. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. cu unde scurte. actiune analgezica si vasomotorie. cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete. indicatiile. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. si mai putin prin tehnicile folosite. tonicizant si biotrofic. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. precum si cu unde decimetrice si microunde. clinice si terapeutice. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. lasand loc celorlalte doua aspecte. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase. Mai precis. Programele de kinetologie profilactica. efectele biologice. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. indicatiile si contraindicatiile. . Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara. fiziologice.

in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. de presiune sau termic. ambiguitate metodologica si de tehnica. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. Utilizarea . programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa. divertisment. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. contraindicatiile. primind numele de biofeedback.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. Acesta este foarte larg. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala. hidroterapia. Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale. indicatiile si limitele. Mecanoterapia. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. respirator etc. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit. tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. atat ca obiective. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. al tensiunii arteriale. fiind deci kinetoprofilaxie primara. in special electronic. tehnicile de meditatie etc. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. la cel postural. In literatura si practica de specialitate. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice. asigurand terapia de relaxare. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. de diferite cauze. menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. tractiunile. Astazi. de viata etc.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. precum cele de munca. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic.Domeniile de activitate. termoterapia. electroterapia. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. uneori cu efecte imediate. incluzand.

Raportat la diferitele structuri celulare excitate. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. legata de istoria electroterapiei. numita de repaus. Stim deja ca exista stimuli naturali. Termoterapie si Hidrotermoterapie. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. neadecvati. interesand numerosi receptori. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor. In functie de destinatia lor. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. In practica medicala. componente semiconductoare si circuite integrate). tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. cablaje. medicinii. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. condensatoare. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. secretia glandulara etc. In vederea declansarii unei excitatii. Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. timp minim necesar. au loc reactii specifice. Ca urmare. traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. determinand o serie de procese fizice si chimice. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. Stimularea va transforma aceasta stare. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului. comutatoare. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici.stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. relee etc) si active (tuburi electronice. precum contractia musculara. Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. datorat polarizarii electrice a membranei celulare . Masaj terapeutic.

• Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli. respectiv de muschi denervat. Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. in timp ce interiorul este negativ).Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. cunoscute sub denumirea de electrotonus. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. substratul oboseste. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului. excitarea nu mai are loc. Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. ordinea contractiilor se inverseaza. Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. Daca insa. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei. In acesata situatie. cu ocazia electrodiagnosticului. .(exteriorul membranei este pozitiv. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. Ulterior. Este un semn de degenerare a nervului afectat. anelectronus. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. se observa urmatoarele. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. In practica medicala. Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite. Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. Excitabilitatea nervului este redusa. au mare importanta: densitatea curentului. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. Daca electrodul activ. Astfel. cat si. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala. de dimensiuni mici. La anod.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului.

• Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. se numeste timp util. Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei.pragul de stimulare la catod este ridicat. Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. Altfel spus. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic. numite electroni. cu valoarea reobazei. Anodul devine astfel electrod de excitatie. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi). ceea ce asigura gradarea contractiei. Cronaxie scurta. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului). Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. intr-un timp nedefinit. indicatii si contraindicatii. la punctele motorii proximale ale unui muschi. electromiografie (faza de contractie musculara). In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. de-a lungul unui conductor. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. axonul si colateralele sale. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. la nivelul sinapsei neuromusculare. la care un curent dreptunghiular. excitabilitate crescuta. Curentul galvanic. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. actiunile biologice. Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii. la nivelul musculaturii proximale a membrelor. aparatura utilizata. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare.Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. efectele fiziologice. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. Acest timp minim. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie). galvanoionizarea: proprietati fizice. produce excitatia de inchidere a curentului. ca atat timpul util este mai mic si invers. modalitati de aplicare. muschiul prezentand contractii spontane. la grupurile musculare flexoare. Cu cat intensitatea este mai mare. la nivelul musculaturii membrelor superioare. Daca sensul de .

modificarile potentialului membranar. . cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. efectele termice si de inductie electromagnetica. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. cu producere de acid la anod si de baza la catod. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. hemiplegie. modularea excitabilitatii neuromusculare. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. echilibrul sistemului neuroendocrin. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. Intensitatea curentului poate varia. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. cel de reglare a intensitatii. posttraumatisme craniocerebrale. hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. precum structurile nervoase. in regiunea cuprinsa intre electrozi. odihna. alcoolism. menstruatie. momentul ingestiei alimentelor. neurastenie. ionoforeza. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. curentul continuu este constant. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. priza fiind impamantata). comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. sclerodermie). lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. electroforeza. mixedem. Aparatura utilizata pentru curent continuu. fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. electroosmoza. cat si la aceeasi persoana. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. stres. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. In terapie. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi. perspiratia insensibila momentana. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate. mecanice si termoelectrice. dispozitivul de redresare. curentul galvanic se introduce lin. crescand sau scazand.

a sistemului neurovegetativ. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. antialgic. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. In ceea ce priveste sistemul circulator. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. Ca o concluzie practica. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central.Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. provocate de deplasarea ionilor. de activare a vascularizatiei locoregionale. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Dupa o serie de sedinte. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. cat si a celei musculare. asupra sistemului nervos central. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. Catodul (electrodul negativ). Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. superficiale. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. algoneurodistrofiile membrelor. arteriopatiile aterosclerotice. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. angioneuropatiile. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. crioparesteziile functionale nocturne. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. De asemenea. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic. precum si asupra celui circulator. . Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. utilizat ca electrod activ. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv.

electrozii terbuie sa fie lungi. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat. pentru obtinerea efectelor analgetice. Astfel. cautandu-se cauza. Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. Pentru nevralgiile acute sau . Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. arsura. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. precum lombosciatopatia). identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. glezna. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata).• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ.1 mA/cm²). in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc. Astfel. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. Dupa cum am mai aratat. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare. analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). caldura. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. la fel si durata sedintei. Indiferent de situatie. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. pumn. presiune. stadiului evolutiv al suferintei. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata. durata aplicatiei. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. precum genunchi. de diferite dimensiuni. a arsurilor cutanate. raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. intensitatea curentului se scade la zero. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). cum este cazul articulatiilor periferice. la o distanta nu prea mare. daca sunt vizate efectele antialgice. Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. sensibilitatii si tolerantei individuale. intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0.

el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. confortabila. putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. Pentru aplicatiile din zona cervicala. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor . Ulterior. cu o perna sub abdomen. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. cervicobrahiale. Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand. El va fi posturat in decubit ventral. In situatia afectiunilor acute. scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. ionoterapie. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. Solutia se va prepara in apa distilata. durata sedintei trebuie scazuta. lombosciatica etc). Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ. relaxanta si i se va explica procedura in sine. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. pentru electrozii de dimensiuni mari. Odata ajuns in organism. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. la nivelul caruia s-au format. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). in cazul suferintelor discale lombosacrate. Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). intensitatea fiind scazuta. cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal. ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. densitatea fiind mai redusa. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. va trebui sa se creasca timpul de tratament. Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase. are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. aplicati facial sau transorbital. Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. Pentru a avea eficienta. Invers.Indiferent de denumire (iontoforeza.hiperestezii (trigemen.1 mA/cm². datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. ionogalvanizare. Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici.

pornind de la principiile sale de actiune. Dupa cum s-a mai aratat. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. distonii neurocirculatorii). prurit idiopatic. cicatrici cheloide hipertrofice. acetilcolina. paralizii. zincul. efectele fiziologice. in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. eczeme. modalitati si tehnici de aplicare. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. tenosinovite. potasiul. aparatura utilizata. reumatism abarticular. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. si anume: analgezic. nevralgia de trigemen.sebacee si a acelor sudoripare. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. cat si stadiile cronice de boala. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. fiind indicate in sindroamele neurastenice. spasmofilie. intreruperea . La anod se aplica metale. Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. novocaina. sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. fierul sau radicali de metale. va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii. fistule. trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. trombolebita. • • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. morfina. cutiviscerala. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. erizipel. nevralgiile). sclerodermie. galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. • Oftalmologia (conjunctivite. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. iridociclite. Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. vasomotor. Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. sclerite). indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. limfangite). al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. degeraturi. hematoame superficiale. actiunile biologice. insomnii. sindroame migrenoase. pareze. Reumatologia (artrite. maladia Dupuytren. Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice. iod. tendinite. corticoizi. indicatii si contraindicatii. afectiuni ale organelor de simt. litiul. magneziul. Din cele aratate. modalitati de aplicare. epicondilite. modulator neurovegetativ. nevrite. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. aparatura utilizata. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. Proprietati fizice. seboree ulcerele atone). bursite. inclusiv poliartrita reumatoida artoze. precum sodiul. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. sechele posttraumatice). guta. calciul. furunculoze. actiunile biologice. mialgiile de diferite cauze. de la nivelul dermatomioamelor). Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte.

Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. trapezoidale. Suplimentar. Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. capabili sa produca o contractie prelungita. Prin aceasta. la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. cat si efectele trofice. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. durata impulsului si a pauzei. Ca urmare a formei lor. Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. In acest mod. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. ritmicitate si durata). curentii faradici si neofardici. fibrele nervoase motorii. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. impulsurile pot fi dreptunghiulare. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. curentii dreptunghiulari. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. sunt urmate de contractii tetanizante. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum). stari posttraumatice (contuzii. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. exponentiale. curentii modulati. cu efect excitator. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. modulatia impulsurilor (in amplitudine. triunghiulare. utilizate in scop terapeutic. frecventa de aparitie.curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic. modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. de catre impulsurile electrice. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . amplitudinea impulsului. entorse). tulburari ale sensibilitatii cutanate. Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor.

Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. Se va realiza astfel. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. datorita capacitatii lor de acomodare. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. Ea devine astfel. cifoze. in panta. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. in special exponentiale. terapia trebuie instituita precoce. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. picior plat. La aplicatiile de curent neofaradic. Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. cu fronturi de crestere liniare. Frecventa utilizata este scazuta. la jonctiunea . electrodul negativ fiind situat distal. Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). postpartum. in serii de 8-12 sedinte pe serie. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. Pentru a fi incununata cu succes. previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. spasmele musculre. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. incontinenta sfincteriana). bazat pe procesul de invatare si memorizare. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). care se pot repeta. progresiv. Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. constipatie cronica. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale. musculatura total sau partial denervata. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice. in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. precum si a fibrelor nervoase senzitive. dupa o intrerupere a cailor nervoase. prin fenomenul de feedback senzitivo-motor. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. Curentii triunghiulari. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara.

prin care se obtine un efect de relaxare. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. Concomitent. Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. masaj locoregional. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. pe o durata de 12-18 sedinte.tendomusculara). facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic). printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice). durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Concret. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. precum si durata impulsurilor. de obicei antagoniste. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. pe baza inervatiei reciproce. chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. antagonistii musculaturii spastice. isi amelioreaza tonusul. fara senzatie cutanata neplacuta. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. care se repeta in cursul unei zile. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. Se recomanda sedinte zilnice. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. . Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). de obicei hipotoni. Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. intre ele realizandu-se un decalaj in timp. aplicand doua circuite electrice de excitatie. Se recomanda 7-14 zile de tratament. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. boala Parkinson. precum termoterapie. Cu cat procesul de denervare este mai accentuat.

stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. intrucat. Astfel. in cadrul unui proces de control axonal. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. stimularea fibrelor cu diametru mare. atat de influxuri venite de la periferie. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. cu durata mare si frecventa scazuta. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. . nespecifice pentru durere. In acest mod. • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. cu perceptia durerii. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). conform careia. S-a observat insa.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. ca durerea ar putea fi mai curand. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate. produce la nivel medular. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. Trabert. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. frecventa sau context patologic. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. A-alfa. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. Efectele analgezice constatate. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. electropunctura. superior. rapid conducatoare. in cure de 20-25 sedinte. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. un camp electric negativ. efectuate la inceput zilnic.

• Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Efectele si implicit. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. postoperatorii. de asemenea. polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. realizand electrogimnastica musculara. crescand tonusul muscular. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. hiperemiante-biotrofice. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Dupa cateva minute. • Aplicatii mioenergetice. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . Se utilizeaza electrozi mici. aplicatia produce si analgezie secundara. Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. • Transversale. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. cu anodul proximal si catodul distal). actionand ca un masaj intens de profunzime. • Paravertebrale. Ca atare. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. Mai prezinta. mai mare. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. efect decongestiv.Curentii diadinamici (CDD). • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. de dimensiuni egale. Efectele analgezice. • Gangliotrope. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. produce senzatia de vibratii. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala. catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. actionand ca un masaj tisular electric profund. Din punct de vedere subiectiv. • Longitudinale. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari. Din motivele prezentate. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular.

Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. . Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. cailor respiratorii in astmul bronsic. indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. se face in scop excitator.  boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. mialgii. intinderi musculare. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant.  reumatism abarticular. dinamogen. PSH. • • Reumatismul abarticular (PSH. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. redori articulare. Se recomanda aplicatiile zilnice. colonului. epicondilite). boala varicoasa. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. pe punctul de durere maxima). artrite. acrocianoza. amplasarea si polaritatea acestora. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. tendinite. colecistului. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. rupturilor ligamentare sau meniscale). Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. entorse. lombosciatica. cu efecte analgezice si hiperemiante. status postarsuri sau postdegeraturi. Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic. migrene. Status posttraumatic (contuzii. in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. timp de 6-10 sedinte. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. luxatii recente. vasculotrop. contuzii. arterioapatie periferica obliteranta.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. 10 sedinte pe cura. • Ritmul sedintelor poate fi zilnic. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. algoneurodistrofie. DVL faza II. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). artroze dureroase.

cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. aderentele dureroase postoperatorii. Hipersensibilitatea la curent. durerile fantoma post amputatie de membre. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. • • • • Starile dureroase posttraumatice. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. • Dozarea intensitatii. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. in concordanta cu patologia tratata. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei. nevralgiile postherpetice. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Sarcina in primul trimestru. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. in vecinatatea lui. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist. inflamatorii si abarticular. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. duratei si amplitudinii impulsurilor. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sindromul algic post anestezie. Cicatricile. cat si dimensiuni. Polaritatea electrozilor nu are importanta. de diverse cauze. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. precum si durata acestui efect. pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. • Durerile din anurii si neoplazii. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. • Sindroamele dureroase de origine talamica.

• Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. pierderea sensibilitatii cutanate. depresia. in marea lor majoritate. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. Se vor evita starile hemoragice locale. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. pana la senzatia de usoare furnicaturi. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. uterul gravid. . desi este doar un tratament simptomatic. se pot stimula mai multe puncte. aparatura si tehnici utilizate. efectele fiziologice. Se aplica mai multi electrozi. psihonevrozele. facand parte din metodele reflexoterapice. indicatii si contraindicatii. usor de aplicat. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. netraumatizanta. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. cicatricile si aderentele musculare. zonele de edem localizat. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. In functie de stare initiala. chiar si concomitent. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. leziunile dermatologice. Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. trombozele venoase superficiale si profunde. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. concomitent sau succesiv. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. modalitati de aplicare. perioada de menstruatie. infectiile localizate. sterilete. Sunt curenti alternativi sinusoidali. pana la reducerea durerii si contracturii musculare. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. neoplasmul. la fel si intensitatea este reglabila. care pot trata simultan mai multe puncte. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. Este o metoda fiziologica. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. schizofrenia. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase).contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. sarcina. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. endoproteze. Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. cu aparitia depolarizarii reactive.

Astfel. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. tetanice. Oscilatia intensitatii se produce • . reversibile si bine tolerate). media frecventa este modulata in perioada lunga. producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). precum: efectele excitomotorii si analgezice. in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. Apoi se trece la formele modulate. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. cu cat frecventa este mai mare. decalate in timp. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). permitand o penetrabilitate tisuara crescuta. in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor. cu durata mare a trenurilor de impulsuri. cu frecventele diferite. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat. Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa. in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. care actioneaza profund si nedureros. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. Modalitati si tehnici de aplicare. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential. Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. precum cel miorelaxant si decontracturant. • Se pot obtine contractii musculare puternice. Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. de asemenea. vasodilatator si trofic. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute. cu nici un curent din domeniul mediei frecvente.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. cu frecventa de baza mare. biotrofice. cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare.

prevenind instalarea fenomenului de oboseala. astfel incat. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. abdominale si pelvine. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. se aleg diferite tipuri de frecventa. In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide). reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. In acest fel. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine. in toate directiile din spatiu. • Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. biotrofice. Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz. deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali). electrogimnastica musculara de profunzime etc. • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). care defineste interferenta. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare). decontracturante. inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). in functie de frecventa utilizata. din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. ale curentilor de medie frecventa.cu o frecventa proprie. De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. activare circulatorie. Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. drenaj venolimfatic. . aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. vasomotorii.

neuropatii). cat si prin efect indirect. discopatii. • Actiune analgezica. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. luxatii. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. hiperemiant si resorbtiv. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. trombangeita obliteranta. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. a lantului ganglionar simpatic. efectuate zilnic sau la doua zile. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). • Efectul decontracturant-miorelaxant. derivand din modul de actiune. precum sindromul de ischemie periferica cronica. a ganglionului stelat. cu producere de contractii fiziologice. celulita). normoinervate. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. in secundar (frecvente rapide). edeme. valorile intensitatii pot fi crescute mai mult. angiopatie diabetica. suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. mialgii. producand contractii musculare puternice. cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. hematoame). Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. prin actiunea asupra dermatoamelor. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. entorse. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. mioamelor. sechele post AVC ale membrelor. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. scolioze. nevrita). venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. artroze-artrite cu diferite localizari). • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. . • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. contuzii de parti moi.Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii.

actiunile biologice. . Aceasta. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat. bornele aparatului si electrozii. Starile casectice. efectele fiziologice. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. gastrita. Undele scurte. dismenoree etc). modalitati de aplicare. terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate. efecte fiziologice.undele scurte. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. indicatii si contraindicatii. Lungimea de unda are mare importanta. incalzind. putand functiona in circuit deschis). propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. fenomenul inductiv. si anume: frecventa foarte mare.Afectiuni ginecologice (anexite. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. distonii functionale intestinale. pancretita cronica. fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. el aprtinand astfel circuitului. aparatura utilizata. diskinezie biliara. Terapia cu inalta frecventa . suferinte renourinare. Circuitul generator apartine aparatului. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. Neoplasmul. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. stari disfunctionale postprostectomie etc. Actiuni biologice. Procesele inflamatorii purulente. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. metroanexite. condensatorul variabil. suferinte inflamatorii ale prostatei. Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine. energia electrica se transforma in energie calorica. in special solutiile electrolitice si corpurile metalice). boala ulceroasa.

creste excitabilitatea. precum hiperemia. analgezia. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). scade tonusul muscular. distanta electrozilor fata de tegument). actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. • Creste capacitatea imunologica a organismului. miorelaxare. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. metodologia de aplicatie. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). Aceasta. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. particularitatile structurilor tisulare strabatute. si anume: • Asupra metabolismului. fara a produce leziuni cutanate. Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie. actioneaza capacitiv. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. Totodata. prin membrane trece ca un curent de deplasare. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. relaxand antagonistii. locala. constantele electrice. miorelaxare si activarea metabolismului. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene.Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. activarea metabolismului. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. Prezinta efecte calorice de profunzime. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. Pentru undele scurte si decametrice. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. caldura formandu-se endotisular. dupa cum se va vedea mai departe. Efectul este de lunga durata sau remanent. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. Modalitati de aplicare. • Asupra circulatiei. Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. crescand catabolismul. viteza de conducere nervoasa. analgezie. • Asupra musculaturii. Efectului caloric prezentat. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica.

corpului. • Doza II este slaba sau oligoterma. Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. de felul. se va incalzi mult mai puternic. . energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. de regiunea tratata. fara aproduce caldura. sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. ca atare. producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w). din mediul extern (RIR. Tehnica si metologia. Electrozii pot fi rigizi sau flexibili. Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. longitudinal. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). deoarece nu produce nici o senzatie. Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). raportat la efectele asteptate. procedurile de termoterapie). Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. distanta acestora fata de zona de tratat. doar a tegumentului. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare. se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. In metoda in camp condensator. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). Efectul dureaza doar 2-3 zile. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. Astfel. Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta. crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. In comparatie cu metoda in camp condensator. pentru articulatii. numita si rece sau atermica. de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. In schimb.

sechele postpleurezie netuberculoasa. pleurite. Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina. constipatii cronice. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. In stadiile cronice se recomanda dozele calde. cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). unele forme de astm bronsic. spondilodiscartroze etc). • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. poliartrita reumatoida). periviscerite/sindrom aderential etc). cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. In stadiile acute se prefera dozele slabe.reumatism abarticular (bursite. agrafe. nevralgie cervicobrahiala. inele. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. planul de sprijin). prostatite. Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. sechele postpoliomielita etc).sechele posttraumatice. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). mononeuropatii (de nerv radial.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). orhite. diskinezii biliare. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala. La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. colecistopatii cronice nelitiazice. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. sindrom colicativ renourinar. sindromul miofascial dureros etc). Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. lombosciatalgie. durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). acut sau cronic al bolii. tenosinovite. producand o senzatie de caldura puternica. tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate. cercei. zilnic sau la doua zile. forte sau hipertemica. tendinite. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza. nevrite. epididimite etc). sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w).Doza IV este puternica.afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). pielocistite. pareze. nevralgii intercostale. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). periartrita. median). • . • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold).in tulburari ale circulatiei venoase periferice. inafara crizei etc). Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv. cubital.

ulcer gastrointestinal). gingivite. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. Afectiuni oftalmologice. prin disiparea efectului caloric. Prezenta osteosintezelor metalice. cu protejarea cristalinului. Frecventa impulsurilor. acute sau cronice. pacemaker cardiac. inclusiv material sintetic. pansamente. efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. suprarenalei. Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. fronto-etmoidale. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. unele otite externe. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. algii dentare. sterilitati secundare. faringite. • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. aparat gipsat. . • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. metroanexite. Afectiuni dermatologice (furuncule. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. Actiuni biologice. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. hidrosadenite etc). catarul oto-tubar etc). unele parodontopatii etc). materiale sintetice. amenoree. panaritii. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. Neoplasmul. parametrite cronice nespecifice.• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. abcese peridentare. Astfel. otitele medii cronice. Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. pancresului etc). Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. stomatite. aparate gipsate. tiroidei. maxilare. granuloame. efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. unele mastite etc). pansament). laringite.

Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. cresterea infiltratul leucocitar. Din cele aratate. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. 8. 6. Diminua spasticitatea musculaturii netede. diverticulite etc). accelerand astfel vindecarea arsurilor. 4. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. bronsite etc). Afectiuni stomatologice (stomatite. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. 9. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. scurtand procesul de vindecare. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. inflamatii pelvine etc). . Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. intervine favorabil in evolutia osteomielitei. Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. 7. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). arteriopatii periferice etc). posttraumatic. cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. cistite. colita. 3. 10. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. tenosinovite. periartrite etc). rinosinuzite etc). 5. Afectiuni urogenitale (pielonefrite.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. 2. Reduce edemul tisular. tendinite. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. capsulite. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. rectocolita. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. parodontopatii.

absorbtie si reflexie. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. arsurile. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. in caldura. Tehnica de aplicatie. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. Actiunea. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. Ele executa mici oscilatii. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. Undele decimetrice. singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac. In practica medicala de specialitate. inflamatorii si congestive locoregionale). la nivelul tesutului muscular. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. arie extinsa de utilizare. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. mult mai pertinente. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. In comparatie cu undele scurte. hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. efectele termice maxime fiind de profunzime. la grosimea tesutului . repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare. in comparatie cu undele scurte. scurteaza timpul de refacere si vindecare. Tratamentul necesita un singur electrod. cicatrici cheloide etc). Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. La trecerea curentului de inalta frecventa. cilindric sau longitudinal. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. si anume: lipsa efectelor calorice locale. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. combate in timp scurt sindromul algic. Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. penetrabilitatea intratisulara este mai mica. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. cat si a tesutului muscular subiacent. rotund. Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura. reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Incalzirea dielectrica realizata. cel longitudinal si cel cavitar. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. Energia este preluata de la campul electric.

Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. • statusul posttraumatic. depinzand de felul si forma sursei de producere. sindromul Raynaud etc). pielocistite etc). otite etc). indicatii si contraindicatii. metodologia de aplicare. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. definind astfel. contraindicate termoterapiei. metroanexite. sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. in conditii fiziologice si patologice. intensitatea ultrasunetelor. aparatura utilizata. de la 1 W administrat la suprafata corpului. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. acest parametru pare ca . Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. de suprafata acestuia. arteriopatii in primele stadii. salpingite. penetrare mare). Neoplasmul. actiunile biologice. Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. in stadiul de acutizare. • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. Materiale metalice de osteosinteza. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta. la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. nevrite). Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. cat si de structura omogena sau neomogena. Sarcina si perioada menstruatiei. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. prin alternarea starilor de presiune realizate. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. ulcere varicoase. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura. sinuzite. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. efectele fiziologice. Afectiuni din sfera ORL (laringite. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Terapia combinata: ultrasunet si CDD. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere.subcutanat. Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. corespunzator unor lungimi de unda mici. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. se forma lui.

precum diapazonul). In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . si anume. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). in cazul reflexiei totale. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. precum procesele de oxidare. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. In perioadele de comprimare. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. daca sunt supuse la variatii de potential electric. cu formarea unor bule de aer. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. Efecte chimice. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. reflexia si refractia. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. rupturi. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. ne intereseaza forma si durata impulsurilor.nu este necesar si de luat in consideratie. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. lichidele se vor degazeifica. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. fisuri in interiorul lichidului traversat. Mecanisme de producere. avand anumite dimensiuni. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. neintrerupta. cu directie verticala. trapezoidala sau trinughiulara. toate particulele mediului fiind in miscare. Sub aspect terapeutic. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. se produce unda stationara. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. printre care si absorbtia. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei.

pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace. fata posterioara a marelui trohanter. pe zona articulatiei sacroiliace. Manevra poate . precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W. fiind deosebit de sensibile. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. cu rol de sistem inhibitor al durerii.1-0. in special din substanta cenusie mezencefalica. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. prin stimularea electrica selectiva. prin participarea sistemului nervos vegetativ. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc.o forma de energie in energie ultrasonica si invers. mielinizate. petesii. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. Pentru intensitatile medii (0.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului. Actiuni biologice. cresterea metabolismului celular local. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. Pe scurt. rapid conducatoare). hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). Efectul hiperemiant. Efectele fiziologice.8 W/cm². ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. paravertebral lombar. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. continua ascendent. hiperpermeabilizarea membranara. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. miorelaxant si hiperemiant. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. vasodilatatie crescuta. fragmentarea macromoleculelor. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. cat si la nivelul sistemului osos. incep sa apara modificari ireversibile. apoi sub creasta iliaca spre lateral. cresterea activitatatii glicogenolitice. La aplicarea unor intensitati scazute (0.5-0. activarea proceselor oxidative celulare.05-3 W/cm². La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. prin participarea unei serii de mecanisme.

tipul actiunii (directa sau neuroreflexa). Aplicatiile reflexe la distanta. varsta si starea generala a pacientilor. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. sinusoidala etc. Traductorul poate fi manevrat sau nu. in ritm constant. metoda de manevrare a traductorului. Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula.05-0. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0. neuroreflexa. Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). spirala. Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar). traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. pe marginea externa a muschiului marele dorsal. natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse). Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa. scade puterea de penetratie in profunzime. aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. doza medie (0. cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. . Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei. fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. aplicat pe ganglionul stelat). ultrasonoforeza si indirecta. precum si la starea fiziologica a tegumentului.4 W/cm²).2 W/cm²). prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. stabilindu-se un indice ultrasonoforetic. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui. radiculare paravertebrale. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior. Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari).8 W/cm²) si doza mare (0. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic. Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii. Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. netede si fara leziuni cutanate. Se vor executa miscari lente. miogeloze si calcificari tendinoase. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale. forma de cuplaj.50.continua ascendent. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri. Metodologia aplicatiilor. potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. In acest mod. pentru tesutul cutanat se recomanda in general.9-1. Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument. intensitati mici. Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact. de forma circulara.

in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. Sunt preferate miscarile lente. Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. artroze reactivate. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. prin miscari sinusoidale. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie.traductorul va fi manevrat lent. prezinta domenii de actiune diferite. dupa cum aratam. meloterapia. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. schimband sensul de miscare la zonele de insertie. artritele. La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile. analgezic. tendinitele. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. in serii de 6-10 sedinte. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. Terapia cu inalta frecventa. nu transversal pe ele. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). precum ultrasunetele. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ. pacientul va fi pozitionat confortabil. printre care ultrasonoterapia. aerosoloterapia. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). sechelele posttraumatice ale partilor moi. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. . aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani. Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. in directia fibrelor tendomusculare. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. Durata tratamentului este de 8 minute. bursitele. fara presiune. Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. se vor prefera serii de 6-15 sedinte. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari).

pre si postoperator. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. miozita.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. dischinezii biliare). Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. ficatului. tulburarile de ritm cardiac. sindrom Parkinson etc). Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. distrofia musculara progresiva (Erb). la nivelul glandelor sexuale. la nivelul maduvei spinarii. dermatomiozite. constipatie cronica. plamani. Stari febrile acute. PSH. • • • • • • • Stare generala alterata. tendinite. • • • • sechele nevralgice post herpes zoster. precum posturi algice vicioase. cord. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. Tuberculoza activa. scolioze. deformari ale piciorului). • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. boala cardiaca ischemica. marile vase. Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. Afectiuni ginecologice. scleroza multipla. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. sindromul algoneurodistrofic etc). Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. ulcere trofice ale membrelor etc). entorse. contuzii. sclerodermia progresiva etc). hematoame. Afectiunile venoase periferice. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. luxatii. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. casexie. Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. uterului gravid. hemiplegii spastice. bola Raynaud etc). ulcer gastroduodenel. plagi atone. nevroamele postamputatie. Insuficienta cardiocirculatorie. fibrozite. Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. Reumatismul articular acut. Tumori in toate stadiile evolutive. fragilitatea capilara. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. in orice stadiu si orice localizare. splinei. indiferent de cauza. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. . epocondilite. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa.

Stimulii pot fi naturali. determinate de sensul de scurgere a curentului. agentii electrici. corespunzatoare procesului de depolarizare. prin aplicarea agentului electric. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. radiatia luminoasa. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata. prin aplicarea curentului electric. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. numita excitabilitate. secretie glandulara etc). viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. urmat de excitatie. conform asa zisei legi “totul sau nimic”. numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. In procesul stimularii electrice. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. sunt stimulate mai multe celule musculare. actionand asemanator stimulilor naturali. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. Daca. tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. cea de repolarizare. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. Pentru a produce o excitatie. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice. frictiunea. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. agentul termic. durata de actiune. se instaleaza fenomenul de oboseala. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. primare. Stimulii mai pot fi artificiali. reactia de raspuns este mai puternica. diferitele substante chimice sub forma de solutii. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. excitarea nu se mai produce. Dintre acestia. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. Astfel. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. Dupa un timp. numite electrotonus. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. de natura fizica. chimica si electrica. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil. In acest context se . se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. sunetul. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare. aparand depolarizarea locoregionala. unitatea de suprafata stimulata. Atat pe perioada depolarizarii. La o stimulare artificiala. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta.

De asemenea. generate de trecerea curentului electric. Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. Efectele polare sunt consecinta electrolizei. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. modificari de potential membranar.defineste reobaza. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. modificari de excitabilitate neuro-musculara. In conditii patologice. efecte termice etc. transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata. situatie in care. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). un alt element il reprezinta cronaxia. cu producere de acid la anod si de baza la catod. a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare. realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). electroosmoza. fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. prin care poate trece un curent electric continuu. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . de cauza neurologica centrala si periferica. Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. precum ionoforeza. intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). In situatie fiziologica. care reprezinta sinapsa neuromusculara. cat si la aceeasi persoana. ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta. de-a lungul unui conductor. prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. intr-un timp nedefinit. Curentul continuu. produse in interiorul organismului. Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic.

La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. superficiale. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. sunt urmate de contractii tetanizante. durata impulsului si a pauzei. curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. • Fibrelor nervoase motorii. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. curentii faradici si neofardici. • Sistemului nervos vegetativ. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. . deoarece catodul (electrodul negativ). ritmicitate si durata). provocate de deplasarea ionilor. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. • Fibrelor vegetative vasomotorii. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. curentii modulati. triunghiulara. cu efect excitator. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. • Sistemului nervos central. diadinamici). neofaradici. Dupa o serie de sedinte. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii.cu intensitatea curentului. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. modulatia lor (in amplitudine. sinusoidala si forme derivate. amplitudinea impulsurilor. trapezoidala. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). • Sistemului circulator. cat si a celei musculare. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. La randul lor. ducand la o hiperemie locala. prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. utilizate in scop terapeutic. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. In acest mod. precum curentii faradici. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. utilizat ca electrod activ. de catre impulsurile electrice. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. precum si asupra celui circulator. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut).

cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. Efectele analgezice constatate. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. nespecifice pentru durere. pe baza inervatiei reciproce. conform careia. un camp electric negativ. isi amelioreaza tonusul. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. aplicand doua circuite electrice de excitatie. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). Concomitent. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. A-alfa. rapid conducatoare. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. produce la nivel medular. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. antagonistii musculaturii spastice. intre ele realizanduse un decalaj in timp. in cadrul unui proces de control axonal. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. cu durata mare si frecventa scazuta. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. datorita capacitatii lor de acomodare. prin care se obtine un efect de relaxare. atat de influxuri venite de la periferie. S-a observat insa. Astfel. ca durerea ar putea fi mai curand. decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. de obicei hipotoni. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. intrucat. de obicei antagoniste. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. stimularea fibrelor cu diametru mare. cat si efectele trofice. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. fibrele nervoase motorii. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor.• • • • Suplimentar. progresiv.

Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa. actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. superior. producand contractii musculare puternice. • Se pot obtine contractii musculare puternice. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. reversibile si bine tolerate. rapid conducatoare). deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). electrostimularea cordoanelor medulare posterioare. chiar si concomitent. frecventa sau context patologic. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. cu perceptia durerii. electropunctura. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). de asemenea. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. In continuare. stimularea musculaturii netede hipotone. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. o serie de efecte derivate din cele prezentate. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar.inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. actiune analgezica. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. cu aparitia depolarizarii reactive. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . In acest mod. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). precum cele decontracturante-miorelaxante. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). si anume: stimularea musculaturii scheletice. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. tetanice. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate.

asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. inclusiv material sintetic. pansament). particularitatile structurilor tisulare strabatute. ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. analgezia. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. actioneaza capacitiv. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. incalzind. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). activarea metabolismului. precum hiperemia. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. distanta electrozilor fata de tegument). energia electrica se transforma in energie calorica. fenomenul inductiv. Prin aceasta.Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. fara a produce leziuni cutanate. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. metodologia de aplicatie. in special solutiile electrolitice). stimuleaza si procesele anabolice tisulare. Prezinta efecte calorice de profunzime. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). aparat gipsat. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. si anume: fenomenul capacitiv. miorelaxare. constantele electrice. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. putand functiona in circuit deschis. • . prin disiparea efectului caloric. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac.

Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. in comparatie cu undele scurte. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare. Ele executa mici oscilatii. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. de la 1 W administrat la suprafata corpului. de suprafata acestuia si se forma lui. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. reflexia si refractia. la nivelul tesutului muscular. in conformitate cu principiul. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Astfel. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. se afla in legatura cu frecventa aplicata. putand fi usor localizate si orientate selectiv. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. Din cele aratate. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. penetrare mare. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. cat si de omogenitatea structurii acestuia. prin alternarea starilor de presiune realizate. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. de 2-3 cm. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. corespunzator unor lungimi de unda mici. depinzand de felul si forma sursei de producere. in caldura. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. printre care si absorbtia. definind intensitatea ultrasunetelor. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Incalzirea dielectrica realizata. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Energia produsa este preluata de la campul electric. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. efectele termice maxime fiind de profunzime. La trecerea curentului de inalta frecventa. • Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. frecventa crescuta. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice.

Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare. fenomenul este mult diminuat. cat si la nivelul sistemului osos. incep sa apara modificari ireversibile. Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati.5-0. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. rapid conducatoare). ne intereseaza forma si durata impulsurilor. cu efecte distructive. Pentru intensitatile medii (0. La aplicarea unor intensitati scazute (0. prin stimularea electrica selectiva. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. toate particulele mediului fiind in miscare. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. In practica terapeutica. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. petesii. Sub aspect terapeutic. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu. hiperpermeabilizarea membranara. de cavitatie. se produce unda stationara. in cazul reflexiei totale. miorelaxant si hiperemiant. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. activarea proceselor oxidative celulare. rupturi. fiind deosebit de sensibile.1-0. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. vasodilatatie crescuta.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. fragmentarea macromoleculelor. formandu-se bule de aer. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular. fisuri in interiorul lichidului traversat. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. termic. valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. si anume.8 W/cm². Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. cu directie verticala. cresterea metabolismului celular local. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. prin participarea unei serii de mecanisme. mielinizate. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa. reducere. Pe scurt. magnetic si piezoelectric. de difuziune si chimic. La cele prezentate se . Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. goluri. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. cresterea activitatatii glicogenolitice. Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul).propagare.

de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare). insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. implicit in fizioterapie. nevralgie intercostala. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. sedativ. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. . Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. Efectul hiperemiant. in special din substanta cenusie mezencefalica. • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. vasomotor. paralizii (paralizia flasca a membrelor. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. sufuziuni. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. pareze sfincteriene. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv. Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. pareza detrusorului vezical etc). Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). biotrofic. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata. lombocruralgie etc). nevralgia occipitala Arnold.  Pareze. prin participarea sistemului nervos vegetativ. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. nevralgie trigeminala. Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si. nevralgii dentare. meralgia parestezica. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. exudate etc). Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. cu rol de sistem inhibitor al durerii. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. pareze faciale.

piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. tuberculoza cutanata. artrozeartrite cu diferite localizari. eczeme. prevenirea aderentelor intermusculare. se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii. supuratiile. precum solutiile de continuitate.  Sechele posttraumatice. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare. hematoame tegumentare superficiale. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. bursite. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti.• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. musculatura partial sau total denervata. Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. slerodermie. reumatism abarticular (mialgii. etc). epidermofitie. .  Boala hipertensiva din stadiul neurogen.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale. distonii neurovegetative. ulcere atone etc). • Afectiuni dermatologice (acnee. epicondilite. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. unele manifestari cutanate ale bolilor alergice. Afectiuni ale aparatului locomotor. intramusculare si peritendinoase. tenosinovite. tendinite. Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat. periartite-periartroze. fistule tegumentare. statusul posttraumatic (contuzie. algoneurodistrofia). din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire. acrocianoza. neoplasmul cutanat. arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii). hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate. tulburarile de sensibilitate cutanata. Ca indicatii derivate din efectele analgetice. poliartrita reumatiode. neofaradici. precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie. spondilita ankilozanta etc). Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii. furunculoza.  Flebitele in faza subacuta si cronica. seboree accentuata. degeraturile. hipertricoza. Actiunea. erizipel cronic. musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente. spasmele musculare. si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. sclerite. entorse). nevrite). de diferite cauze. neuromialgii. de electrostimulare sunt paraliziile spastice. irite. eczeme. ulcere corneene. herpes cornean. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. cicatrici cheloide hipertrofice. deja prezentat. modulati. conjunctivite.

in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. cu exceptia paraplegiilor spastice. • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim. • Parkinson. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. sunt: constipatia cronica atonica. realizand electrogimnastica musculara. cu redori articulare dureroase si persistente. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. de asemenea. redori articulare. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. contractiile uterine primare slabe la nastere. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. aplicati prin doua circuite de excitatie. contuzii. • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. efect decongestiv. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. crescand tonusul muscular. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila). cat si efect vasoconstrictor. • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. luxatii recente. • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. atonia vezicala postoperatorie. dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). • Hemipareze spastice post AVC. spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). Efectele si implicit. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. producand si analgezie secundara. entorse.Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. • PS (perioada scurta) are efect excitator. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. . postoperatorii. intinderi musculare. rupturilor ligamentare sau meniscale). Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. hiperemiante-biotrofice. Trabert.

• Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). algoneurodistrofie. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. Sindromul algic post anestezie. colecistului. status postarsuri sau postdegeraturi. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. aderentele dureroase postoperatorii.  Reumatism abarticular. • Durerile din anurii si neoplazii. inflamatorii si abarticular. artrite. precum si durata acestui efect. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. mialgii. migrene. indiferent de localizare. cailor respiratorii in astmul bronsic. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. PSH. . acrocianoza. • • • • Starile dureroase posttraumatice. Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. epicondilite). cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. arterioapatie periferica obliteranta. Hipersensibilitatea la curent. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. • Status posttraumatic. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. DVL faza II. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. Sindroamele dureroase de origine talamica. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. nevralgiile postherpetice. de diverse cauze. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. durerile fantoma post amputatie de membre. Cicatricile. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari. colonului. • Reumatismul abarticular (PSH. tendinite. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. lombosciatica. boala varicoasa. Sarcina in primul trimestru. artroze dureroase.

leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. reversibile si bine tolerate (frecvente mici).  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. scolioze. celulita). in marea lor majoritate. • Efectul decontracturant-miorelaxant. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. mioamelor. a lantului ganglionar simpatic. Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. edeme. sustinute prin efect direct. cu producere de contractii fiziologice.  Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. discopatii. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. neoplasmul. artroze-artrite cu diferite localizari). hematoame). precum sindromul de ischemie periferica cronica. pe structura neurovegetativa a vasului. prin actiunea asupra dermatoamelor. contuzii de parti moi. asupra vasului si indirect. diskinezie biliara. • Actiune analgezica. trombangeita obliteranta. neuropatii).  Pancretita cronica. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. producand contractii musculare puternice. • Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. entorse. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple. angiopatie diabetica. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. depresia. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. • • Sechele post AVC ale membrelor. pe calea gimnasticii musculare. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. sarcina. cat si prin efect indirect. mialgii. hiperemiant si resorbtiv. schizofrenia. facand parte din metodele reflexoterapice. a ganglionului stelat. normoinervate. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. luxatii. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. fiind datorata efectului excitomotor muscular. si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. derivand din modul de actiune. psihonevrozele. in secundar (frecvente rapide). • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice.Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta. nevrita). .

• Asupra musculaturii. poliartrita reumatoida). scade tonusul muscular.  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. relaxand antagonistii.  Suferinte renourinare.  Sechele posttraumatice. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac.  Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. pareze. nevrite. boala ulceroasa. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa.  Distonii functionale intestinale. . sechele postpoliomielita etc). cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. mononeuropatii (de nerv radial. nevralgii intercostale. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza.  Reumatism abarticular (bursite. • Asupra circulatiei. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. • • • Creste excitabilitatea. stari disfunctionale etc. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii. cubital. Starile casectice. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. locala. nevralgie cervicobrahiala. Procesele inflamatorii purulente. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). Gastrita. spondilodiscartroze etc). paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. In privinta aplicatiei cu unde scurte. sindromul miofascial dureros etc). • • • • Neoplasmul. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. tendinite.  Suferinte inflamatorii ale prostatei. lombosciatalgie. periartrita. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. tenosinovite. viteza de conducere nervoasa. si anume: • Asupra metabolismului. median).

sechele postpleurezie netuberculoasa. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. Neoplasmul. pielocistite. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. durata mare a pauzei. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). algii dentare. • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. fronto-etmoidale. amenoree. Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. faringite. catarul oto-tubar etc). suprarenalei. . tiroidei. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. sterilitati secundare. • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. pancresului etc). • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. • Afectiuni ginecologice (anexite. • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. insumate si fara risc hipertermic local. cu protejarea cristalinului. maxilare. stomatite. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. periviscerite/sindrom aderential etc). In ceea ce priveste undele scurte.  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. posttraumatic. Afectiuni dermatologice (furuncule. hidrosadenite etc). diskinezii biliare. metroanexite. acute sau cronice. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. astfel incat. orhite. sindrom colicativ renourinar. abcese peridentare. ulcer gastrointestinal). Prezenta osteosintezelor metalice. prostatite. colecistopatii cronice nelitiazice. unele parodontopatii etc). acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. efectele biologice au o durata mai mare. granuloame. pleurite. pacemaker cardiac. gingivite. parametrite cronice nespecifice. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. epididimite etc). sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. unele forme de astm bronsic. otitele medii cronice. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. constipatii cronice. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. unele mastite etc). • Afectiuni oftalmologice. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. inafara crizei etc). panaritii. laringite. unele otite externe.

Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. sindromul Raynaud etc). tenosinovite. • Diminua spasticitatea musculaturii netede. Terapia cu inalta frecventa. Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. parodontopatii. . scurtand procesul de vindecare. Afectiuni stomatologice (stomatite. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. Statusul posttraumatic. accelerand astfel vindecarea arsurilor. cicatrici cheloide etc). nevrite). stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. arsurile. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase. bronsite etc). rectocolita. diverticulite etc). cu valori mari ale frecventelor utilizate. Reduce edemul tisular. Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. in stadiul de acutizare. capsulite. Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. inflamatii pelvine etc). Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. In lumina celor aratate. periartrite etc). • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. ulcere varicoase. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. tendinite. rinosinuzite etc). In acest context. procese inflamatorii dento-oromaxilare. arteriopatii periferice etc). Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. colita. cistite. arteriopatii in primele stadii. indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%.• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse.

Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. metroanexite. fibrozite. epocondilite. deformari ale piciorului. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. Neoplasmul. salpingite. contraindicate termoterapiei. hematoame.Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. contuzii. precum ultrasunetele. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei.  Sechele nevralgice post herpes zoster. meloterapia. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. sclerodermia progresiva etc). plagi atone. ulcere trofice ale membrelor). • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice.  Neurinoamele postamputatie. . • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. in conditii fiziologice si patologice. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. miozita. aerosoloterapia. tendinite. scolioze. Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. dermatomiozite.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). • • Sarcina si menstruatia. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. dupa cum aratam.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. precum posturi algice vicioase. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. sinuzite. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. prezinta domenii de actiune diferite. analgezic. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice. luxatii. printre care ultrasonoterapia. pielocistite etc). otite etc). sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. Materiale metalice de osteosinteza. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). PSH. Terapia cu inalta frecventa. sindromul algoneurodistrofic etc). miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. entorse.

 Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. care utilizeaza apa drept vehicul. lumina. . ficatului. plamani. procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia). la nivelul maduvei spinarii. indiferent de cauza. bola Raynaud etc). • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. Tumori in toate stadiile evolutive. care prezinta efect caloric pana la 3. Reumatismul articular acut. uterului gravid. dusuri etc. in orice stadiu si orice localizare. hemiplegii spastice. splinei. impachetari.5-7 cm). Tuberculoza activa. • Afectiuni ginecologice. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. Insuficienta cardiocirculatorie. si anume parafina. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. aerul. • Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). agent sau vector termic. In ceea ce priveste vectorul aplicat. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. Prezentare. Stari febrile acute. Distrofia musculara progresiva (Erb). casexie. la nivelul glandelor sexuale. namolul. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. bai. cord. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. pre si postoperator. • • • • • • • Stare generala alterata. sindrom Parkinson). Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese. tulburarile de ritm cardiac. Afectiunile venoase periferice. In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. clasificari. marile vase. boala cardiaca ischemica. fragilitatea capilara. scleroza multipla. nisipul.

• Proceduri alternante. impachetari generale. cum sunt RIR. stimularea circulatiei locoregionale. in principal. precum baia generala. dusuri reci. izvoare calde. impachetarile. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. aplicate pe suprafete limitate ale corpului. cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. bai partiale. aplicate pe toata suprafata corpului. bolile infecto-contagioase intercurente. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. sauna. • Proceduri partiale. cu temperaturi de pana la 32°C. cu aplicatii alternative de cald si rece. baile de lumina. pot fi locale. baile sau afuziunile locale. lampile de lumina. • • . aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. cu rolul de calire a organismului. baie de namol). cu temperaturi de peste 40°C. partiale sau generale. afectiunile cardiovasculare. Baia contrastanta este utila. cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa. aplicatiile de comprese). vizand. care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura. si anume compresele. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. afuziuni generale. de exemplu). pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. fundamentate experimental si stiintific. Proceduri reci. bai alternante. asa numita termoterapie de conversie. • Proceduri calde. neoplazia etc. incluzand aplicatiile de parafina. cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. baile hiperterme. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. • Proceduri generale. Procedurile sunt multiple. de namol sau nisip. si anume impachetari. Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale. Reguli de aplicare a termoterapiei. • Proceduri ascendente. sau respiratorii. in cadrul unei singure proceduri.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. reprezentate de baile calde. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. cataplasmele. precum baia sau dusul. aplicatii partiale de parafina. endocrinometabolice.

Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele. pentru prevenirea accidentelor. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. topografie cutanata etc. Numarul de aplicatii zilnice. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila. in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). durata a procedurii. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie. Eforturile fizice exagerate. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. cat si la nivelul intregului organism.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. antiinflamator-resorbtiv. Vasculoactiv-hiperemic. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului. cresterea elasticitatii . recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. deci locoregional. modificarea frecventei cardiace. • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. prin cresterea debitului circulator. dupa cum aratam. intensitate. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. in special la nivelul aparatului locomotor. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire. perioadele de stress sau insomnie. • • • Analgezic.

Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile. Ca reguli generale. cat si indirect. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. frictiunile. regasite si in literatura de specialitate. Tulburarile de sensibilitate. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. antihemoragic. regiunea cervicala. In functie de temperatura. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. una mai mica. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). dusurile. perierile. antialgic. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele. abdomen. de dimensiuni variate. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. sa nu jeneze circulatia locoregionala. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. secundar).• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. afuziunile. stimulante si cu aburi. de 5-6 ori. antispastic. udata cu apa la temperatura camerei. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. de 12-16°C. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. regiunea peri si subombilicala. timp de 2-3 minute. hiperemiant. baile. • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. • • • • • Hemoragia acuta. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. membre superioare si inferioare. calde. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. compresele sunt reci. pentru a li se mentine temperatura constanta. torace posterior. cataplasmele. prin modularea circulatiei. aplicatia variind intre 20-60 minute. antiinflamator. analgezic. Efectele urmarite sunt: antitermic. spalarile. hidrofoarele. Leziunile tegumentare. Sindromul ischemic acut. sunt: • Sindromul inflamator acut. Discraziile sanguine. impachetarile. se aplica acoperite. Efectele urmarite sunt: antispastic. efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. cealalta compresa este uscata si . Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). de 40-50°C. urmata de o compresa rece. alternante. • Neoplaziile. stoarsa. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. cu o durata de 30 secunde-1 minut. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata.

prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. analgezic. nisip sau namol. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. degenerative sau inflamatorii. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. stari anxioase. gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. contracturile musculare. pentru a impiedica racirea. de 20-50 minute. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. resorbtie. orz. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. calde sau reci. solutie burov. la 60-70°C. faina de grau. . peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. hrean. dus. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. afectiunile tesutului moale. obezi. de porumb. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. Compresele cu diferite substante. celor astenici. se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale. • Cele prelungite. cum ar fi alcoolul. cu efect tonic asupra organismului). • Cele de durata medie. sare. analgezie. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local.se aplica peste prima. fiind utile si in suferintele cronice. depresivi. de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie. prin efectul antitermic. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. sunt indicate in nevroze. bine stoarsa. spalare). surmenaj. tarate. peste aceasta aplicandu-se o a treia textila. un aspect pastos. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. Acestea pot fi umede sau uscate. musetel. nevralgiile. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. ovaz. uscata. celor cu tulburari de termoreglare. depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. menta. antispastic. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. sulfatul de magneziu. Durata procedurii este de 20-60 minute. de secara. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. porumb. mustar. de 60-90 minute. aflate la temperaturi diferite. suferintele colicative abdominale. in scop terapeutic. actioneaza prin factorul chimic aplicat. faza durand 15-20 minute. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. seminte de in. a unor substante organice sau anorganice. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice. prin amestecare cu apa calda. nalba. antispasticitate. in parafina. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. nisip. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei.

patura. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). boala varicoasa. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. bolile reumatismale cronice. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. stari depresive. se indica in hipotiroidie. Procedura se efectueaza prin spalarea . si cele miofasciale. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. obezitate. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. tulburari ale functiei tiroidiene. la 1820°C. centura scapulara. la 18-20°C. dar mai blande. afectiunile cronice decompensate. apoi cu membrele superioare stang si drept. initial se produce o reactie de vasoconstrictie. starile debile sau casectizante. obezitatea. sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). Se continua cu membrul inferior drept. incepandu-se cu gamba stanga. HTA. apoi unul inmuiat in apa rece. apoi cu coapsa stanga. cu o textila groasa uscata. au efect stimulant asupra sistemului nervos. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. si toracele posterior.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare. starile casectice. starile febrile. Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. sindromul asteno-depresiv. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. aterosceroza. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. hiperuricemie. HTA. celor cu suferinte cronice decompensate. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica. obezitate. dureaza 90 minute. boli de piele. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. In urma aplicatiei complete. excitatie a sistemului nervos. starile si bolile febrile. regiunea cervicala. a metabolismului. Perierile umede sunt proceduri alternante. cat si la factorul mecanic). urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. bolile cronice decompensate. cu reglarea tulburarilor de somn. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. continuandu-se cu piciorul si glezna. tulburarile de termoreglare. avand si actiune sedativa generala. asociind si apa. sindromul fibromialgic. Se clasifica in functie de temperatura in reci. partiale sau complete. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. la 38-40°C. altfel spus. astenie. cat si cel mecanic. abdomenul. in bolile dermatologice. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. ateroscleroza. tulburari ale circulatiei periferice. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. afectiunile febrile. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare. reprezinta o procedura hiperterma. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. hipotiroidismul. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. atat factorul termic. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. intoxicatii cronice.

Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. fragilitatea vasculara. nevroze. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. hipotiroidism. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. nevralgii. HTA. Baile pot fi generale sau partiale. surmenaj. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. cu o temperatura de 38-40°C. constipatie. atrofiile musculare. Baile sunt proceduri solicitante. relaxanta.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. a metabolismului si de calire a organismului. dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. se impart in rece. concomitent cu manevre de masaj obisnuite. bai peste temperatura de . Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. cu aburi sau cu aer cald. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei. metroragiile. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. alternant. hipotiroidism. Cei doi factori. pentru 10-15 minute. putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. pana la aparitia reactiei dermovasculare. Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. de la o anumita distanta. calirea organismului. hipesensibilitatea cutanata. Dusul scotian este indicat in obezitate. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. obezitate. tromboflebita. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. hipotoniile musculare. directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. circulatiei si termoreglarii. afectiunile posttraumatice. cel termic si cel mecanic. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica. foarte aproape de tegument. de tonifiere musculara. constipatii. tulburari de termoreglare. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). fara presiune asupra corpului. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor.5-2 atmosfere. imersia se face lent. Se indica in sechelele posttraumatice. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. tulburari ale circulatiei periferice. statusul post aplicatii termice intense. bai reci si racoroase. dusul masaj si dusul subacval. de la o distanta de 20-30 cm. oboseala. Dusul rece (temperatura 15-20°C. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. stare de stress. in cursul diminetii. fiind util in neurastenii. ateroscleroza. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. cald. 5-10 secunde). Indicatiile se refera la starile de convalescenta. 10-15 secunde)-rece (18-20°C. tulburarile circulatorii periferice. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). suferintele tesuturilor moi. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. Alternanta se repeta de cateva ori. ale aparatului locomotor. cu o durata de 10-15 secunde). de activare circulatorie si de crestere metabolica. afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local.

afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). putand fi bai calde (3637°C. hidrogen sulfurat). in care se executa.neutralitate. nevroze. obezitatea. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. excitatia sistemului nervos. precum: bai de imersiune (15-18°C). miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). diabet zaharat. convalescenta. se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. asociindu-se si alte proceduri. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. indicate in boli infectioase febrile. Baile partiale pot fi si ele medicinale. durata baii fiind de 60-90 minute. inafara puseelor acute. fiind indicata in stari de astenie. sare. in functie de rezistenta pacientului. aplicatia devenind o metodologie terapeutica. O varianta cunoscuta a . • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. avand o durata de 3-4 minute. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. surmenaj. intoxicatii cronice. La randul lor. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. baia de jumatate (-32°C). baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. respiratorie si metabolica. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. obezitatea. • De aer cald. pacientul nu intra complet in apa. neurologice. se aplica sub forma de bai simple. fiind contraindicate in afectiunile cardiace. boli debilitante. de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. neuropatii periferice. prin stimularea proceselor de termoreglare. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). oxigen. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). in special spondilita ankilozanta. antrenand si procesul de termoreglare. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). reumatismul cronic degenerativ si inflamator. ortopedice. reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. plante medicinale. sub apa. • Cu aburi. Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului. a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. Indicatiile acestor bai ascendente. cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. hiperterme (38-39°C. calda. si bai intens hiperterme (peste 40°C). durata fiind de 5-30 minute. bai cu valuri (28-32°C). bioxid de carbon. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. hipotiroidism. afectiuni ale organelor interne decompensate. Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. simultane. bai de aburi. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). hipotiroidismul. cat si a proceselor metabolice. cu o durata de 15-30 minute. Cresterea temperaturii centrale va determina. Nevralgiile cronice. astm bronsic. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). nevrite. • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate.

efectul fiind cel vasodilatator. HTA. se mai poate folosi si sare de Bazna). sublimat. indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. a echilibrului fosfo-calcic. sapun. umiditatea aerului ajungand la 1-5%. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. modularea metabolismului general. fiind indicate in afectiuni reumatismale. aerul este foarte uscat. nevralgiile. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. scaderea vascozitatii sangelui. cu efect vasodilatator periferic. pe cale reflexa. efectele fiind vasodilatatia superficiala. boala reumatismala. Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. la 36-37°C. • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. arteriopatiile obliterante periferice). se produce termoliza pe calea evaporarii. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C. inflamatiile cronice genitale. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. tarate de grau. 5-12 minute. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. urticarie. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. criza de astm . Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. o durata de 15-20 minute. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. de menta. mialgii. afectiuni dematologice si ginecologice cronice). efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. dureaza 5-20 minute. posttraumatice. afectiunile dermatologice. Baile medicinale utilizeaza. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. reducerea inflamatiei. nevrite. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. malt. fiind indicat in eczemele acute si cronice. anxietatea). afectiunile reumatismale). nevralgiile. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. sau 300-500 grame frunze de menta. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C. concentratia de 50-200 mg/l. utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. astenia. durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. efect antiinflamator si resorbtiv). nevralgiile. faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. fiind o procedura cu factori termici contrastanti. indicatiile fiind in boala reumatismala. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. cresterea eliminarii de acid uric. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale.baii cu aburi o reprezinta sauna. ele producand vasodilatatie periferica si. alergii medicamentoase). vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala.

durata aplicarii variind intre 20-60 minute. actiune comandata la nivel central. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. prin proprietatile sale termopexice. alaturi de procesul de hipersudoratie. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor. HTA.bronsic. baia de aer cald.5 cm. impachetarea si onctiunea cu namol. baia de soare. durata procedurii fiind de 20-40 minute. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. indicatii si contraindicatii. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. baia de lumina. pe masura ce se solidifica. fesi parafinate si placi de parafina. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK. neoplazie. metodologie si efecte. spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. baia de aer. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. Parafina. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu. directe.5-1. suferinte ale sistemului nervos periferic. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza. sterilitatea. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. afectiunile cardiace si cele renourinare. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. afectiunile neurologice periferice. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi. sindromul hemoragic. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. reprezentati de substantele continute de namol. niciodata in aplicatii locale. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. nevralgii) si diferite boli infectioase. a afectiunilor aparatului MAK. afectiunile posttraumatice. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. anexita cronica). baile de namol. tehnicile fiind cele de pensulare. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. . Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. celor de la maini. suferinte ale organelor interne (periviscerite. Parafina se topeste la 65-70°C. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. sechelele post rahitism sau post poliomielita. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. boli dermatologice. astmul bronsic. grosimea stratului aplicat fiind de 0. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia).

datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. la o temperatura de 36-44°C. indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. convalescenta. in special pentru aparatul cardiovascular. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. se transforma intr-una umeda. Aceasta. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK. prin efectul termic direct.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa. prin excitarea receptorilor termici cutanati. la temperatura respectiva. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. Ca toate procedurile hipertermice uscate.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. conversie si convectie. durata procedurii fiind de 15-40 minute. temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. datorita sudoratiei. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. pentru o durata de 20-40 minute. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. aplicati. In acest mod. suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. recomandandu-se in scopul calirii organismului. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis. Efectele. in dispozitive speciale. bolile cronice degenerative. procesul de hipersudoratie nu se mai produce. Procedura dureaza pana la 30 minute. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. obezitate. 70-80°C. starile febrile. . asupra organismului. psoriazis. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. in cazul de fata. obezitatea. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. pe de alta parte. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. se transforma in procedura umeda. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. HTA. imersat in mediu apos. mecanismul de actiune este cel reflex. greu de suportat). cat si in profunzime (cativa centrimetri). absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). datorita factorilor termic si mecanic. ateroscleroza avansata. atat in suprafata. hipotiroidism. Iradierea dureaza 5-15 minute. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. incepand cu tegumentul. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care. bolile renale. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. pacientul este supravegheat. pe de o parte. datorita sudoratiei. asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata.

Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. urmata rapid. Exista si forma de crioterapie chimica. bazandu-se pe efectul termic al RIR. aplicatiile scurte. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime. hipertiroidism. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. avand in vedere faptul ca. • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. cresterii duratei de latenta. tuberculoza pulmonara. anemie. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. pe baza reactiei dermovasculare. la sportivi. reumatismul inflamator cronic. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. psoriazisul. prezenta simultana a altor factori meteorologici. in scop terapeutic. Actiunea bailor de soare este complexa. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. blocarii jonctiunii neuromusculare. de 1 minut. nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului. respiratorii. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). • • • . metabolice. afectiunile tratate si cele asociate. de la 5-10 minute la 1-2 ore. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice. in scopul recuperarii rapide. hipotiroidismul. neoplaziile. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. ateroscleroza avansata. cresc performantele musculaturii striate). la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. Durata procedurii se creste progresiv. suferintele renourinare cronice. bolile cardiace. cresterea initiala a tonusului muscular. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. dupa traumatisme musculoligamentare. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. urmata de scaderea ei.Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. tulburarile functionale ale sistemului nervos. cu o durata progresiva. cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). a sistemului nervos. o data sau de doua ori pe zi. anotimp. Scaderii metabolismului local. cresterea initiala a excitabilitatii. reumatismul cronic degenerativ. de scaderea acestuia (astfel. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). tegumentare. in puseu. in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. acestea fiind ultrasunetele. cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata). pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. cu prelungirea duratei de relaxare. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). Modificarilor de contractilitate musculara. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa. cresterii perioadei de depolarizare.

insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. In aceasta idee. urmata de o scadere lenta. analgezia. namolului. spasticitatea. dupa incetarea procedurii. care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor. temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. contracturile. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. afectiunile reumatismale inflamatorii. aerului. mentinand astfel. antiinflamator. tulburarile de sensibilitate. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman.Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK). indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. cat si a altor neurotransmitatori). pe de cealalta parte. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. sindromul Raynaud. indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. Astfel. Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei. Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). parafinei. efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. vehiculat pe calea apei. tehnica. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. raspunsul presor a frigore. in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. retracturile musculare. miorelaxant. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. mai putin cele degenerative. luminii. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. • Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. inclusiv a celui periarticular. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. si anume. nisipului. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. Aceasta caracteristica a organismelor vii. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. efectele. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica. • Analgezia. Pentru o aplicatie de 20 de minute. efectul antispasticdecontracturant. alergia a frigore. cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. • . crioglobulinemia.

se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. incep reactiile voluntare. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc). setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. inconstiente. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. contrabalansate de cele termolitice. ca aplicatie terapeutica nespecifica. ingestia de alimente. Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. in raport cu temperatura mediului ambiant. enzimatica. administrarea de medicamente. Omul este considerat un organism homeoterm. care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente). Procesul de termoreglare presupune.3-37. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. ca metoda terapeutica nespecifica. .5°C. activitatea fosfolipidelor membranare. Cand aceste reactii sunt depasite. Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. de tip comportamental. consumul de oxigen. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. Termoterapia. intre 33-36. prin care se conserva temperatura centrala. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare. fara consecinte functionale. intre 37. hormonala si nervoasa. profilul hormonal si sexul persoanei. activarea adenilciclazei.Cand apar modificari ale mediului intern. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. rasa. doua aspecte. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback. Termoterapia. Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza. cel al termogenezei si cel al termolizei. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. varsta persoanei. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici. dupa cum am mai aratat. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. functia de aparare celulara. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. constiente. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin.

marea majoritate a productiei calorice. termogeneza este predominant periferica. cu intensificarea proceselor metabolice. in schimb.5-35°C ale mediului ambiant. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. a celor voluntare. In conditii de caldura si umiditate crescuta. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. vasoconstrictia cutanata si piloerectia. evaporarea nu mai poate fi activata. Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. Pentru temperaturi de peste 34. Termoliza. a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi. suprafata tegumentara de schimb. conductia. precum: temperatura mediului ambiant. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. convectia si evaporarea. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. cu intensificarea proceselor metabolice. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. Este inclusa si perspiratia insensibila. ritmice. la randul sau. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. pierderea calorica fiind mult mai mare. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. In ansamblul lor. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. aceea a stimularii termogenezei. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus. 70% este asigurata prin termogeneza centrala. Pentru a preveni hipotermia organismului. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. consumator de energie. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. intra in actiune cea de-a doua reactie. Evaporarea este un proces activ. . senzatia de foame. prezenta curentilor de aer. in fapt. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii. secretia de adrenalina. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. Apa. asigurand 3% din termoliza in repaus. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. Stimularea termogenezei se face. pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. 60%. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. pe calea contractiei musculaturii striate. temperatura tegumentului. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. miscarea voluntara.

a sangelui care il iriga. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). prin cele patru mecanisme prezentate. in special muschii. mucoasei bucale etc. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. dupa ce a ajuns la cortex. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. .Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. atat cel cald.5°C). apatia. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. sunt activate mecanismele de termoliza. sudatia. inertia. secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. cat si cel rece. grosimea tesutului celular subcutanat. Dupa cum aratam. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. somatic sau endocrin. Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. precum: debitul circulator. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura). individuale. cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme. In final. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. precum: vasoldilatatia cutanata. In ansamblu. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. polipneea. primind excitatii de la receptorii periferici. ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. glandele sudoripare. sistemul NMAK. cat si pe calea directa. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica. Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. anorexia. a circulatiei tegumentare. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. suprafata corpului expusa contactului cu mediul. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici. piloerectie si modificari metabolice. merg pe calea nervului trigemen. O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. talamus etc.

Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. Dupa cum se poate constata. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. umoral (noradrenalina. echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. ca fiind principalul efector al termolizei la om. urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara. cu vasodilatatie capilara si venulara. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. insotita de paloarea tegumentului. Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. drept raspuns la aplicarea agentului termic. a anastomozelor arteriovenoase. Ulterior. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. violacee. adrenalina. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. pe cale simpatica eferenta). histamina etc). culoarea tegumentului devenind treptat. la nivelul vaselor hepatice. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului. cat si la nivelul vaselor din profunzime. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. caracterizata prin hiperemie pasiva. de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. precum si de reactii inverse fata de cele aratate. adrenalina. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului.Urmeaza apoi procesul de sudoratie. capilara si venulara. adrenalina) si prin factori metabolici locali. a retelei capilare si a celei venoase. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: . caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala. Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). umorala (histamina. cu participarea glandelor sudoripare. Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. 10-20 secunde. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata.

Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. • • Modificari circulatorii locale. Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. la aplicatia de rece. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. asupra organismului. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece. la distanta si in profunzime. Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui. Amplificarea proceselor metabolice locale.• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. cat si de la cea generala. Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. la aplicatiile de cald de lunga durata. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. la aplicatiile de rece. . Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. sub18-28°C. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C). cu respiratii ample. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. recele determinand un efect excitant. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald.

La polul opus. Mialgia tensionala. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. raspunde si comunica fata de durere. Reglare termica scazuta Neoplazia. Incapacitatea de a reactiona. tenosinovitele. • Stimularea procesului de termoreglare periferica. Efectul analgezic. indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. Tromboflebita superficiala. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. Fibrozita. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. Bursitele. ischemia. scaderea tonusului muscular. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. • • Sindromul algic. In consecinta. Tegumentele atrofice. Producerea hiperemiei. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. dupa cum am aratat. analgezia.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. la analgezie. hiperemie. traumatismul si hemoragia. Resorbtia hematoamelor. hipertermie locala si sistemica. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. Tulburarile de sensibilitate. Desi exista si unele exceptii. hemoragia. Spasmul muscular . Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. Edemul. Accelerarea proceselor metabolice. • Cicatrici tegumentare. edemul. • Bolile de colagen vasculare. fibromialgia.

este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Daca un corp primeste flux radiant. de a se reflecta si de a se refracta. prin capacitatea sa de a fi absorbita. puterea lor de radiatie termica este mai mare. cat si cele ultraviolete. actiunile biologice. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. In aceasta idee. Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. Practic insa. indicatii si contraindicatii. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. Alergia la rece. cald-rece). Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. Proprietati fizice. aparatura utilizata.• • Spasticitatea. • • • • Intoleranta le rece. alaturi de radiatiile infrarosii. RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. • Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. ocupand deci. Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. efectele fiziologice. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. o parte din energia acestui flux este absorbita. fotonica sau cuantica. Boala sau fenomenul Raynaud. independent de . cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. alta parte este transmisa si alta este reflectata. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. sunt emise si cele vizibile. Raspuns presional sever la rece. modalitati sau tehnica de aplicare. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. corpurile emit si absorb energie radianta. situatie in care. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. cele care fac obiectul fototerapiei. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. • Tulburarile de sensibilitate. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. Radiatiile luminoase propriu-zise. Tipul de radiatie luminoasa.

fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. RIR au efect secundar. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). de temperatura. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. selectiv. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Actiunea luminii asupra tegumentului. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. unde se opresc. numite fotoelectrice. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. Actiunile biologice ale luminii. Si asupra tegumentului. prin actiunea lor termica. de propria sa grosime si de umiditate. de doza etc. catre cele profunde. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. Microorganismele. Filtrele pot selecta anumite radiatii. de intensificare a acestor procese. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului.lungimea de unda. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. Mai mult. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. inclusiv bacteriile. se numeste corp alb. Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica. cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). Se produce o vasodilatatie . Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. radiatiile infrarosii. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda.

cu maximum in alte cateva ore. in care eritemul apare lent. cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. are un debut la 4-6 ore. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. provenit din radiatia solara. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. nu atinge intensitati mari. disparand rapid. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. perivascular. putin intensa. prezinta o coloratie rozacee. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. fiind urmat de pigmentatie. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. cat si penetratia RUV este diferita. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. retrocedand in 8-10 zile. Este stimulata resorbtia produselor celulare. marmorata (B). poate fi usor pruriginos. Atat absorbtia. in functie de lungimea de unda. B-sunt RUV tip II sau unde medii. putin exprimata. mai stabila in timp. In derm apar distructii vasculare. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. fara urme. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. in circa 4-6 ore. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. se reduce si dispare in 1-3 zile. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. dispare in 2-4 zile. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. utilizate in scop terapeutic. persista 24 de ore. cu un maximum la 3-4 zile. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. in final. escare cu necrozare tisulara. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. Gradul I. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. formandu-se. emise de lampile cu mercur are debut precoce. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. pigmentatia fiind inconstanata. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ).tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. din primele 3-6 ore. . Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda.

Astfel. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. epidermul se decoleaza. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. formand flictene foarte fragile si friabile. Pigmentatia este inhibata. dupa o perioada de 4-6 ore. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. cateva ore. produs de RUV. de o senzatie moderata de prurit. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. . are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. in care eritemul si exudatul se accentueaza. tip I. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. avand loc o exfoliere masiva. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. lumina este cea care activeaza pigmentatia. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. In producerea eritemului. putand apare zone de depigmentare. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. insotindu-se de migrare leucocitara. dureros. prezinta un aspect de arsura cu edem. edematiat. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. Gradul IV. furfuracee. Pigmentatia apare precoce. neinsotita de eritem. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. zile sau luni. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. persistand. atinge valorile maxime rapid. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. Gradul III. In paralel. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. bogat reprezentate in lumina solara. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. Dupa cedarea edemului. aparuta dupa eritemul actinic. prezinta o culoare rosie-vie. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. pigmentul dispare din tegument. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. care se poate extinde pana la stratul mucos. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. fie unei pigmentatii tardive.Gradul II. in 2-4 zile. Tegumentul devine rosu-cianotic. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. Dupa acest interval de timp variabil. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. inconjurate de halou pigmentar. dupa o singura expunere. necesitand bandaj adeziv de protectie.

varsta. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. . sub actiunea radiatiilor ultraviolete. o scadere a eliminarilor de calciu. activarea fagocitozei. regiunea cutanata expusa. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. al lactatiei precoce etc. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. Persoane la care nu se produce pigmentatie. Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. scaderea timpului de coagulare. precum cresterea numarului de hematii. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. pulsul se accelereaza. dozele aplicate. contexte patologice asociate. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. sexul. sezonul. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. cat si pe cea de profunzime.In literatura de specialitate este descrisa. la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. In perioada aparitiei eritemului. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. climatul si regiunea geografica. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. atat la persoanele sanatoase. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. grosimea stratului cornos. cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. valorile lungimior de unda. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. starea de umiditate a tegumentului. de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. tipul sursei de radiatii ultraviolete. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). in schimb. al tetaniei. reactivitatea neuroendocrina. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). cresc cantitatile de oxigen absorbit. mediul de viata si de activitate. Se cunoaste. si anume: statusul sistemului nervos central. expunerile anterioare. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. de trombocite si de leucocite. al celui vegetativ. de altfel. cat si la diabetici. Corespunzator iradierilor moderate. interventia anterioara a altor factori fizici.

Pigmentatia cutanata. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. urmata de o faza de sedare prelungita. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. ulcerele atoneetc). prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. Stimularea hematopoezei. . Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. fibrozite etc). efecte favorabile in rahitism. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. hipotensiune arteriala. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. tendinite. conducand la efecte psihologice pozitive. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. In acest context. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. RIR aplicate in doze moderate. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). toleranta crescuta la glucoza. Astfel. miogeloze. la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. precum cea sciatica. trigeminala etc. Astfel. intercostala. determinand vasodilatatie. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. putand ajunge pana la somn. infectiile cutanate. Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. avand astfel. mergand pana la analgezie. Arnold. cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic. RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. La nivelul sistemului nervos periferic. in conditiile in care sunt respectate precautiile. Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde.

In acest mod. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. Indicatiile tratamentului cu RIR. actiunea fiind pe cale directa. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. a radiatiilor trimise catre tegument). activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. antiinflamator. pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte.Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. puternica sau foarte puternica. incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. antispastic. asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C. stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect. urmatoarele: . Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. se vor numi bai de lumina. radiatii vizibile si putine ultraviolete. Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). prin inducerea termolizei. La o durata de 20-30 minute. medie (senzatie pertinenta si suportabila). Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. inferioara sau locoregionala). analgezie. datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. capabile de emisiune spectrala. sensibilitatea si toleranta pacientului. antialgic. Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. producand sudatie si scadere poderala. Dupa cum s-a vazut. Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. procedura capata un caracter de termoterapie in sine. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38. Pentru baile de lumina generale. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. miorelaxare.5°C. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. pana la limita de toleranta a pacientului.

diabetul zaharat. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. in scop antiinflamator si biotrofic. foliculitelor etc. eritemelor actinice. mialgii. accesibile radiatiei. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. Astfel. Procesele catarale acute. bursite. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). Spasme sau sindrom colicativ abdominal. cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. Ca atare. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. Biodoza sau doza . Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. precum obezitatea. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. cat si cel abarticular. anticelulitic si anatialgic. statusul imediat posttraumatism. devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. cronice localizate la nivelul mucoaselor. artralgii. precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. inflamatiilor tegumentare. inflamatiile acute. Dintre toate metodele prezentate. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. cicatricilor vicioase. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. ci si arterial. subacute. bolile si starile febrile. stari post contuzionale sau postraumatice. in scop resorbtiv si antiedematos. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. plagilor atone. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie. exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. Intoxicatiile cronice profesionale. nevralgii etc. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. diatezele urice. bronsite cronice etc). Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. hipotiroidismul. tendinite. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). periartite). Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. degeneraturilor. regenerativ. scleroemfizemul pulmonar. supuratiile.

persoane cu debilitate pronuntata. gradul III (reactie pala. rosu-inchis. Pacientul este complet dezbracat. cervicobrahialgii. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. Astfel. dereglari endocrine.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. artrite. Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism. sezand sau decubit) cat si in miscare. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. nevralgii (inclusiv de trigemen). Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. coxartroze etc). persoanele blonde). Dozele slabe. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. incojurata de un lizereu rosu aprins. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. efectuate zilnic. In mod terapeutic. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. copii. la prematuri. se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. tulburari trofice cutanate. pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. adulti in stari de debilitate. ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse. in functie de scopul terapeutic urmarit. sa apara un eritem precoce. neuromialgii (sindromul miofascial). disfunctii circulatorii periferice. lombosciatica. gonartroze. care dispare dupa 24 ore). ajungand la 5 minute. produc un eritem cutanat putrenic. astm bronsic. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. unele dermatoze. insotit de edem). la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. si sunt indicate in rahitism. pentru 10-20 de sedinte. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. instabilitatea termoreglarii. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. dermatologie. tetanie-spasmofilie. astm bronsic. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. Pornind de la biodoza. Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit.

datorita efectului troficizant. de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. aplicate in sedinte repetate. In scopul aratat. utilizand doze slab eritematoase. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV. debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. putandu-se iradia si nevralgia restanta. -Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. atone si varicoase. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori. beneficiaza si ele de RUV. dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta.constatate. se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. -In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase. cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. de suferintele respiratorii. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. fata de expunerea la ultraviolete. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice. -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. Si in aceasta situatie. -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. sunt reprezentate de: . -Furunculele se iradiaza cu RUV. doze forte in iradieri locoregionale. craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). -Ulcerele cutanate. de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. -Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). pe fata anterioara si pe cea posterioara). printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. conferit de aceste radiatii. anumite sindroame pruriginoase. inca inainte de aparitia leziunilor. in comparatie cu adultii. se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. piodermite. in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. de gradul I. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. micozele cutanate etc.

hipogalactii. ragade mamelonare. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. intercostala. fata dorsala. Tuberculoza. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. amenoree. in expuneri alternativ incrucisate. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. echimoze valvulare postpartum. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. consumptive. pe serie. dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. efectele antialgice fiind adesea evidente. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. fetele laterale. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. extrasistolie. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei. pentru articulatia coxofemurala. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. hipertensiune arteriala). inca de la origine. cate 15 sedinte zilnice. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. carente alimentare si nutritionale. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. regiunea trohanteriana. hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. pentru pumn. prin aplicatia de doze eritem pe torace. cat si la stimularea generala a organismului. rinitele catarale. gingivitele. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. -Nevralgiile sciatica. menopauza. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase.-Poliartrita reumatoida. la pacientii cu sindrom anemic. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. Se utilizeaza iradierile generale progresive. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. cu doze stabilite prin biodozimetrie. cat si pe cale indirecta. 15-20 de sedinte pe cura. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. la persoanele . diminuand fenomenele inflamatorii. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie.

blefarita. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. . ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. situatie in care. alaturi de radiatiile infrarosii. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. anomaliile de pigmentatie. Se recomanda aplicatii generale . Filtrele pot selecta anumite radiatii. In aceasta idee. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. Practic insa. neoplaziile. insuficienta renala . Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. hipertiroidismul. progresive. ocupand deci. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. cat si la cele care beneficiaza de ea. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. keratita. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. in serii de 15-20 sedinte pe cura. sindrom hemoragipar. alta parte este transmisa si alta este reflectata. de a se reflecta si de a se refracta. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. sunt emise si cele vizibile. prin capacitatea sa de a fi absorbita. cat si cele ultraviolete. ateroscleroza in faze avansate.inapetente. o parte din energia acestui flux este absorbita. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. corpurile emit si absorb energie radianta. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. independent de lungimea de unda. sarcina etc. in unele cazuri de insomnie. nefrite cronice. precum: conjunctivita. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. surmenaj. cardiopatiile cardiace decompensate. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. inanitia. cataracta actinica etc. Tipul de radiatie luminoasa. casexiile de orice cauza. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. diabetul zaharat. tromboflebitele. atat la persoanele care efectueaza terapia. hipertensiunea arteriala. se numeste corp alb. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. • Daca un corp primeste flux radiant. cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. hapatita. insufucienta cardiaca. Radiatiile luminoase propriu-zise. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. neprotejate de RUV. cele care fac obiectul fototerapiei. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. puterea lor de radiatie termica este mai mare. regim alimentar si de odihna adecvat. Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera. tuberculoza pulmonara activa. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata.

sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. radiatiile infrarosii. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). catre cele profunde. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. unde se opresc. RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). selectiv. In derm apar distructii vasculare. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. ca si la RIR. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. perivascular. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. numite fotoelectrice. Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. La randul lor. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. de doza etc. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). formandu-se.• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. utilizate in scop terapeutic. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. in final. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. Este stimulata resorbtia produselor celulare. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. Si asupra tegumentului. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). B-sunt RUV tip II sau unde medii. . accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. de temperatura. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. de lungimea lor de unda. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. escare cu necrozare tisulara. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). cu o persistenta de 30-40 minute. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ).

emise de lampile cu mercur are debut precoce. inconjurate de halou pigmentar. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . mai stabila in timp. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. epidermul se decoleaza. care se poate extinde pana la stratul mucos. se reduce si dispare in 1-3 zile. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. avand loc o exfoliere masiva. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. din primele 3-6 ore. furfuracee). fiind urmat de pigmentatie. prezinta un aspect de arsura cu edem. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. edematiat. insotindu-se de migrare leucocitara. provenit din radiatia solara. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. nu atinge intensitati mari. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. Astfel. retrocedand in 8-10 zile. dureros. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. Gradul I in care eritemul apare lent. prezinta o culoare rosie-vie. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. putand apare zone de depigmentare. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. persista 24 de ore.Atat absorbtia. putin exprimata. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. lumina este cea care activeaza pigmentatia. fara urme. prezinta o coloratie rozacee. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. Pigmentatia este inhibata. are un debut la 4-6 ore. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. poate fi usor pruriginos. formand flictene foarte fragile si friabile. produs de RUV. in circa 4-6 ore. disparand rapid. pigmentatia fiind inconstanata. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. Dupa cedarea edemului. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. dupa o perioada de 4-6 ore. necesitand bandaj adeziv de protectie. putin intensa. dispare in 2-4 zile. in functie de lungimea de unda. de o senzatie moderata de prurit. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. Tegumentul devine rosu-cianotic. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. cu un maximum la 3-4 zile. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. cat si penetratia RUV este diferita. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. cu maximum in alte cateva ore.

fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. cat si la diabetici. varsta. contexte patologice asociate. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. persoane la care nu se produce pigmentatie. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. reactivitatea neuroendocrina. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. climatul si regiunea geografica. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. pigmentul dispare din tegument. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. Pigmentatia apare precoce. Se cunoaste. tipul sursei de radiatii ultraviolete. mediul de viata si de activitate. in schimb. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. al tetaniei. aparuta dupa eritemul actinic. sexul. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. In producerea eritemului.accelerata de melanina. bogat reprezentate in lumina solara. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. atat la persoanele sanatoase. al lactatiei precoce etc. grosimea stratului cornos. neinsotita de eritem. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. starea de umiditate a tegumentului. valorile lungimior de unda. Dupa acest interval de timp variabil. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. atinge valorile maxime rapid. si anume: statusul sistemului nervos central. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. precum cresterea numarului de hematii. zile sau luni. fie unei pigmentatii tardive. • S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. interventia anterioara a altor factori fizici. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. de altfel. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. al celui vegetativ. in 2-4 zile. sezonul. expunerile anterioare. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. regiunea cutanata expusa. persistand. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. In literatura de specialitate este descrisa. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. de trombocite si de . sub actiunea radiatiilor ultraviolete. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. tip I. In paralel. cateva ore. dupa o singura expunere. dozele aplicate. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. o scadere a eliminarilor de calciu. Corespunzator iradierilor moderate. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. distruge. se masoara in Hz). de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda. la cele cu substanta lichida. Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. . Pornind de la cele afirmate. laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). cauteriza tesuturile tinta. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia). utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. In vederea terapiei cu Laser. orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. 500-550 nm (laser verde). 2. Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. intre care si cei prezentati. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. este polarizata total. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. Lungimea de unda (fiind monocromatic. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. ca fiind cele mai recent utilizate. evapora. si anume: 1. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. 3. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). distructiv. de a fi robuste si fiabile. GaAiAs). Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. 4. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. fie cea medie si este masurata in mW). “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. dincolo de 2-3 cm adancime. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. 50 mW.luminii. mai exact. dupa cum se va arata mai departe. Lungimea de unda. Raportat la o suita de parametri. Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. apare efectul termic.

natura luminii este considerata a fi duala. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. decontracura musculara. Puterea laserului. caria dentara. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. efectele biologice ale laserului terapeutic. antiflogistic. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. parpodontita. nevralgi trigeminala. Efect entiedematos. de cel putin 50 mW. In lumina celor prezentate.precum cele musculo-ligamentare. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. Tipul radiatiei. gingiviita. sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. periodontita. In contextul acestei prezentari. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). biostimulator. Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. analgesia. Forma. Laserul poate fi sub forma de stilou. divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. acesta poate fi sub 1 mW. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. fractura. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. stomatita aftoasa. prostaglandine) sau durerii (endorfine). meniscale. contuziile dentitia dificila. Modul de lucru. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. a transportului de calciu. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. capsulare. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). in special a ciclului Krebs. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. morbul temporomandibular. Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. Miorelaxarea. herpesul. de buzunar. starea postoperative. Efect vasodilatator. hyperemia pulpara. utilizarea eficienta a glucozei. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. puplita. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. conform careia. stimularea sintezei de AND intracelular. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. pulpa aperta. Raportat la puterea de iesire a laserului. activarea pompei Na-K transmembranare. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala). antiedenatos. discale etc. tendinoase. cicatricea cheloida. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii.

efect vasodilatator. Pornind de la cele afirmate. a transportului de calciu. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. capsulare. In lumina celor prezentate. Tehnici. stimularea sintezei de AND intracelular. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. activarea pompei Na-K transmembranare. Criomasajul. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. cauteriza tesuturile tinta. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. distruge. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. efectul entiedematos. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. actiune fiziologica. starea postoperative. tendinoase.radiatie luminoasa amplificata”. utilizarea eficienta a glucozei. herpesul. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. dincolo de 2-3 cm adancime. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. nevralgi trigeminala. antiedenatos. efecte. miorelaxarea. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. in special a ciclului Krebs. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. 50 mW. biostimulator. mai exact. contuziile dentitia dificila. parpodontita. hyperemia pulpara. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. discale etc. pulpa aperta. analgesia. evapora. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). stomatita aftoasa. dupa cum se va arata mai departe. indicatii si contraindicatii. caria dentara. de cel putin 50 mW. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. decontracura musculara. efectele biologice ale laserului terapeutic. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. prostaglandine) sau durerii (endorfine). antiflogistic. morbul temporomandibular. clasificari. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . gingiviita. biostimulare tisulara si a proceselor biologice. vasodilatator. precum cele musculo-ligamentare. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. periodontita. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. fractura. In vederea terapiei cu Laser. puplita. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. meniscale. Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. cicatricea cheloida. distructiv. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. apare efectul termic.

vibratia. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. Acest efect se manifesta fie direct. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. Rolul de baza a manevrei este sedativ. Pentru extremitatea cefalica. ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. In functie de efectele lor asupra organismului. Netezirea este manevra de introducere. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor. Netezirea poate fi deci centripeta. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. frictiunile. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. permitand presiuni pe planurile profunde. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. a afectelor asteptate. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. cat si la scopul procedurii. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. circulara sau paralela cu fibrele musculare. scopul terapeutic. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). starea generala si cea locala a organismului. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul).Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. pe gat si pe ceafa. care se succed intr-o anumita ordine. transversala si ovalara. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. fie pe cale reflexa. la 2-3 ore distanta dupa masa. intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras). prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. in functie de regiune. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. zilnic sau la 2 zile. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul).

fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. de la nivelul maselor musculare. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. Petrisajul profound poate fi lent. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. medie sau profunda. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. longitudinal. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. frictiunea poate fi superficiala. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. framantarea se poate face si prin ciupire. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). derulaj sau ciupire. de la cele superficiale la cele profunde subiacente. In functie de intensitatea procedeului. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. contuzii. petrisaj superficial de torsiuni. asociat cu torsiune. . in sens descendent. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). tendinoase si ligamentare. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. geluirea care imita miscarea de rindea. Framantatul este deosebit de util in atonie. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. intinderi si rupturi musculare. Actiunea petrisajului este mai profunda. pline de energie. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. mediu sau rapid. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. si transversal. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. fasciale. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. Ritmul alert are efecte contrarii. are loc stimularea intregului organism. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime.nervosi periferici. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular.

Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. de regula. coapsele si gambele pe fata lor posterioara. Uneori. aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. in lungul unui vas. fara ca mana sa se desprinda de tegument. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. se executa dupa celelalte manevre descrise. Manevra are actiune specifica excitanta. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. De asemenea. Trepidatia toracelui se asociaza. pe intinderi variate. In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear. intre netezire si framantare. varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile. pe insertia unui tendon sau muschi. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. dupa unii autori. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . in special spre sfarsit. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. realizate pe suprafete mari. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. prin actiunea sa indelungata. Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). Din procedeul de percutat deriva batatoritul. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie.Petrisajul reprezinta. excitante. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). continuand in pauza respiratorie. cu frictiunile sau chiar cu framantatul. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor. Manevra poate fi prin presiune glisanta. tocatul propriu-zis. precum peretele abdominal. in jurul unei articulatii. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. cu miscarea respiratorie. numite tapotare sau tapotament. accentuandu-se spre final. precum regiunea dorsala. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv. cu dosul degetelor. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. o manevra fundamentala intermediala de masaj. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. Apoi. doua sau trei degete sau cu toata palma. prin alunecare (tocatul tangential).

aplicandu-se independent. Manevra se executa in ritm energic si insistent. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. Presiunile pot fi si periostale. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. numite ajutatoare sau secundare. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. deplasand mainile din aproape in aproape. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. frictiunile si farmantatul. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. pana la limita durerii. progresive). sau cand insotesc manevrele de netezire. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . a edemelor. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. alte procedee diverse. Ca regula generala. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. continuu sau cu intreruperi. prin ridicari si presiuni alternative. asemanator cernutului printr-o sita. in sus si in jos. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. Aplicate. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. continua sau vibrata. presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. Rulatul se executa asemanator cernutului. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. cu intensitate medie sau mare. Cernutul exercita efecte de relaxare. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. presiunile. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. Mobilizarile sunt pasive (lente. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. exista si o serie de alte manevre de masaj. la fel de intens executate. dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. frictiunile si framantatul. vibratiile produc o actiune calmanta. in lungul coloanei vertebrala. asuplizare tisulara. Aplicate pe regiuni intinse. tractiunile si tensiunile. insotita de o relaxare musculara si generala. Presiunile efectuate pe spate. orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. sedativa. scuturarile. contracturilor musculare si stresului psihic. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. uniform si indelungat produc relaxare. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. Metoda nu se indica la copii si la femei. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive.reflexa. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. in lungul segmentului care se masaza.

in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. ce determina vazodilatatie. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. aflat pe un plan orizontal sau oblic. mechanic si resorbtiv. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. artralgiilor. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). miagiilor. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. Pensarile au rol excitant. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza.la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. Tractiunile membrelor. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). declansand mecanisme vasculare. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. regionale si generale). Pe calea reflexelor neuovegetative. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. cat si a extremitatii cefalice se executa. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor.sau extraarticulare. . Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. in special pe regiunea spatelui. efectul hyperemic si efectul resorbtiv). executate ritmic. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara.periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. pe cale directa. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. cat si in efecte generale. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. la sfarsitul sedintelor de masaj. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. cat si a celui respirator. regionale si generale). Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. de preferinta. tendoane si ligamente. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare.

manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. effect biotrofic cutanat. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. precum hialuronidaza. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. obtinandu-se efectul sedativ). efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. cresterea mobilitatii tisulare. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. efectele fiind cel mechanic. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. prin repetatri successive. Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. systematic. cresterea excitabilitatii nervoase. cresterea rezistentei fibrei musculare. Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare.Vibratiile (cu o . Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. precum fibrina. Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. efect decontracturant-miorelaxant. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). hipertermie locala. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. calmant. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. ca urmare a manevrei aplicate). Prin actiunea mecanica propriu-zisa. masajul are si un puternic efect analgesic. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative).Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). cu efect resorbtiv evident. intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. la scaderea edemelor. urmarit). cresterea presiunii tisulare.

ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). sedare si calmare. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic. miorelaxant. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. deja prezentate. in special cele glisante. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. conduce la cresterea presiunii intratisulare. De mentionat un fapt important. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. inlaturare a senzatiei de oboseala. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. Framantarea. La polul opus se afla efectele stimulatorii. Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. prin mecanisme defibrozante. miorelaxare. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). motor si senzitiv. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. De asemenea. la echilbrarea tonusului muscular. pe masura ce scade frecventa.frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. Presiunile. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. sedative. creste amplitudinea vibratiei. De asemenea. Ca o concluzie. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . excitante ale manevrelor de masaj classic. Framantarea. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. si anume. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. de inlaturare a sindromului de oboseala. Presiunile. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea. obtinandu-se efectul calmant. Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. Percutiile au rol stimulant. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. acetilcolina). cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. stimulator. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). tonicizant. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. sedativ si unul mechanic. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). alert. inclusive de destresare.

in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. antebrate. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. De asemenea. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. brate. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. tendoanele si fasciile. coapse. Masajul poate fi . in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. miscari de apasare. grupe de muschi. gambe. solduri. muschii. fiind un masaj profund. efectuat in scop fiziologic sau curativ. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. muschi). masajul partial sau restrans poate fi regional. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. masajul periostal si masajul reflexogen). ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. situatie in care. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. tesutul moale subcutanat. in functie de tehnica si efectele urmarite. in special la membre (umeri. La randul sau. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). tesuturile si organele din profunzime.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. efectuat in scop fiziologic si igienic). Dupa cum se cunoaste. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). tesut subcutanat. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. torace). abdomenului. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. segmentar sau local. articulatii mici ale degetelor etc. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. nervii si vasele periferice. (cu rol pregatitor). produse pe cale umorala si nervoasa. fetei etc. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. tesut subcutanat. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. reflexe. maini. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument.

exista si alte forme de masaj. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale.efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. asigura o buna functionare a . scaderea sensibilitatii locoregionale. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. sindrom de oboseala musculara. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. status posttraumatism. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. fie la nivelul membrelor. sindromul de oboseala musculara. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. precum spondiloza. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. localizate fie la nivelul trunchiului. de excretie si de aparare a organismului). din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. cifoze accentuate. in ansamblul sau. inclusiv posttraumatice). boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). tesutul conjunctic. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. hioerlordoze. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. status posttraumatisme sau alte afectiuni). elementelor aparatului locomotor. anemii etc). precum constipatia cronica. spondilodiscartoza. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. inclusiv postmastectomie. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. status posttraumatism. toracice si abdominale). Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. Dupa cum aratam. Masajul general. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). sindromul aderential postoperator etc). in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. stimularea functiei de termoreglare. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator.

pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. Masajul in decubit dorsal. Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. masajul in procubit. cervicala posterioara si dorsala. Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. In imersie. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. masajul in laterocubit. de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa. toracele si abdomenul). masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. a gatului. aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). . prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). utile muschilor distonici sau distrofici).aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). a fetei si a pielii capului). vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. pe o durata de 2-3 min. Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. masajul in pozitie asezata. se repeta de cateva ori. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. combaterea oboselii musculare. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. masajul sub tractiune cervicala mecanica. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. in sprijin pe masa. fiind o metoda sigura pentru pacient. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. Drept urmare. cu o durata de 3-4 sedinte. la nivelul zonelor scalpulare. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. masajul in imersie. pe anumite puncte sau portiuni de periost.

netezirea). in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. in cazul nevralgiilor (de trigemen. De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. asociind sau nu geluirea. efectuata in toate sensurile). hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. nu doar in scop miorelaxant. presiuni alunecate. al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. efectuata cu rabdare. sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. in paraliziile faciale periferice. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). afectiunile musculare si contractura. se vor utilize manevrele de netezire. masajul practicandu-se in scop adjuvand. nevralgii) sau reparator. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. in gusa tiroidiana. de exemplu. venele jugulare interne se practica netezire. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. framantare (pe marginea anterioara a trapezului). ganglioni limfatici si vasele faciale. mai ales. status pottraumatism. este utila. regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. lenta. in special utilizand manevrele de netezire. Masajul gatului. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. se asociaza frictiunea. de tipul torticolisului. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. Astfel. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. geluirea. masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). utila. se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala. prograsiva. Se va masa intotdeauna de sus in jos. pasive. Vibratia care asigura activarea circulatiei. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. de exemplu). frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. framantare profunda tridigitala. nervii vagi. Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. postcombustionale). in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. fiind o pozitie de ultima alegere. vibratia si/sau baterea. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. efectuat pe stratul hipodermic. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. in scop estetic. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului.

in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. vezicula biliara. Masajul continutului abdominal (stomac. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. de maximum 10 minute. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. 12 segmente dorsale. presiunile. digestiv si genito-urinar. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. precum cele de protectie. mobilizarea lipidelor de depozit. se mentine echilibrul circulator. Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. Astfel. in rest fiind prezenta glandele sebacee. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. segmente sau dermatoame. de termoreglare. cu rol deosebit . de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. Masajul fetei. inervate de acelasi nerv rahidian. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. indiferent de scopul urmarit. cefalee. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. In functie de numarul radacinilor rahidiene. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. colon. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. utilizeaza drept principala metoda de masaj. respirator. la nivelul cefei. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. prin grupul nervos suborbital). mentinerea si recastigarea supletii tisulare. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. rinichi. migrene. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. ficat. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. migrene). Tesutului conjunctiv. intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. inclusiv musculara. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. masajul spatelui. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. de relaxare. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. terapeutic sau estetic.

intinderi si smulgeri de fibre. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . amelioreaza circulatia prin artere. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. Elementelor aparatului locomotor. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. creste excitabilitatea. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. cicatricilor vicioase. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. Masajul fasciilor. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. cicatrici vicioase.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. teci si alte formatiuni fibroase. tesuturi moi periarticulare. redorilor. cu drenarea edemelor. usurand munca inimii. se combate fenomenul de oboseala musculara. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Masajul actioneaza mecanic. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. Sistemului nervos. Masajul poate conduce astfel. accelereaza circulatia de intoarcere. degenerate sau atrofiate. Dupa cum se vede. pregatind programele de kinetoterapie. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. Circulatiei sangelui si limfei. se dreneaza produsii reziduali. excita mecanic peretele vascular. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. pe cale reflexa. scazand astfel efortul miocardului. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). realizand prin acesta o gimnastica vasculara. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. hormonale si nervoase. si asupra osului. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. periost. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. ca apoi. cat si formei.de important in obezitate. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. Tesuturilor si organelor profunde. stazelor si infiltratului inflamator tisular. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. se activeaza circulatia locoregionala. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). prevenirea aderentelor retracturilor. utile asupra muschilor atrofici si atoni. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. cat si procesele metabolice. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Masajul asigura direct. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. fascii si aponevroze. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. intensitatii si duratei procedeului aplicat. El asigura efecte circulatorii si biotrofice.

segmentara sau generala. nervoasa sau umorala). De modul de actiune direct (numit si mecanic. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. atonie musculara. hemoragii. contracturi musculare si hipertonii. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. In concluzie. artroze.nervoase superioare. Fracturile. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. contarctura musculara. renourinar si genital. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Entorsele. pareze si paralizii locale. anemicilor. tulburari trofice si metabolice. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). disfunctionalitati ale tubului digestiv. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. hipotonii. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). in scopul combaterii starii de oboseala. alte inflamatii articulare. ingrosari cicatriciale. insotite de sindrom algic. periartrite. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). tenosinovite peritendinite.sau anestezie. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. segmentele si regiunile suferinde. spasticitate sau pareze. • Localizarea influentelor masajului. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. atrofie. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. incurabile si care s-ar putea inrautati prin . Mecanismele de actiune. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. modificari ale tensiunii arteriale). pe oricare parte a corpului. de sensibilitate si trofice. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. contuzii. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. Miozite. Extinderea actiunii partiala. astenicilor. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. circulatorii. precum hipo. luxatiile. starile de oboseala cronica si patologica. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. tulburari circulatorii si trofice. metabolice. bine tolerate. grave. intinderi. Tulburari ale functiilor respiratorii. indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. tendinite. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. precum artrite. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. Masajului general.

scopul terapeutic. Bolile acute pleuro-pulmonare. organe genitale. stomac. ficat. indiferent de procedeu. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. leucemiilor etc. este necesara . cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. endocarditei. in tulburarile digestive. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. osteite. emboliilor. dureroasa. care caracterizeaza starea de abdomen acut. artrite supurate. in hemoragiile cerebrale recente. plagi. flebitelor si periflebitelor in evolutie. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. vezica urinara. rinichi. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. varicelor voluminoase si inflamate. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. infarctului miocardic. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. tulburari si leziuni usoare si temporare. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. in curs de vindecare. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. conducand in final la efectele biotrofice. in toate bolile infecto-contagioase. flegmoanele sau alte colectii purulente. pancreas. inflamatorie sau de alta natura. splina. in unele forme de tuberculoza pulmonara. in functie de regiune. fara boli de natura parazitara. precum furunculele. hipertensiunii arteriale. precum sensibilitatea specifica. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. Boli. in inflamatiile centrilor nervosi. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. eruptii. ganglioni limfatici. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. binecunoscute. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. Orice suferinta acuta. osteomielite. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. pleurezii. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. hemoragica.aplicarea procedeelor de masaj. ulcerului varicos. starea generala si cea locala a organismului. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. care se succed intr-o anumita ordine. hemofiliei. inflamatorie. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. abcesele. in boli ale organelor abdominale. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. eczeme. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. intestin. anevrismelor de aorta. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. pentru o durata de 510 minute. tumorala. precum pneumonii. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. trecatoare. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector.

cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. are loc stimularea intregului organism. permitand presiuni pe planurile profunde. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. tendinoase si ligamentare. a efectelor asteptate. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct. In functie de efectele lor asupra organismului. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). intinderi si rupturi musculare. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). Ritmul alert are efecte contrarii. Actiunea petrisajului este mai profunda. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. Netezirea este manevra de introducere. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. fasciale. contuzii. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). vibratia. Framantatul este deosebit de util in atonie. fie pe cale reflexa. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. de la nivelul maselor musculare. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. pline de energie. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . efectul de baza fiind cel sedativ.cunoasterea tehnicii de masaj. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). frictiunile. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice.

realizate pe suprafete mari. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. continua sau vibrata. intre netezire si framantare. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa.Manevra are actiune specifica excitanta. dupa unii autori. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. contracturilor musculare si stresului psihic. frictiunile si farmantatul. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii . scuturarile. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. o manevra fundamentala intermediala de masaj. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. asuplizare tisulara. insotita de o relaxare musculara si generala. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. Petrisajul reprezinta. sedativa. Metoda nu se indica la copii si la femei. numite ajutatoare sau secundare. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. Cernutul exercita efecte de relaxare. presiunile. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. exista si o serie de alte manevre de masaj. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. frictiunile si framantatul. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. vibratiile produc o actiune calmanta. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. excitante. alte procedee diverse. uniform si indelungat produc relaxare. prin actiunea sa indelungata. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. tractiunile si tensiunile. Presiunile pot fi si periostale. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice.circulatiei venolimfatice de intoarcere. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. a edemelor. se executa dupa celelalte manevre descrise. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. fara ca mana sa se desprinda de tegument. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. De asemenea. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. aplicandu-se independent. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate.

masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. efectul hiperemic si efectul resorbtiv). Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. . eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. aflat pe un plan orizontal sau oblic. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. tendoane si ligamente. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). masajul are si un puternic efect analgezic. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. regionale si generale). mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. urmarit). sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale.sau extraarticulare. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. ce determina vazodilatatie. declansand mecanisme vasculare. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. in special pe regiunea spatelui. cat si a celui respirator. pe cale directa. Pe calea reflexelor neuovegetative. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). regionale si generale). Pensarile au rol excitant. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. cat si in efecte generale. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. artralgiilor. cat si efect mecanic si resorbtiv. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. miagiilor. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii.satelite articulatiei respective. Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit.

cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune.Prin actiunea mecanica propriu-zisa. Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. cresterea presiunii tisulare. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. De asemenea. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. cresterea rezistentei fibrei musculare. • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). cresterea mobilitatii tisulare. calmant. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine. • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. la scaderea edemelor. efect biotrofic cutanat. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. hipertermie locala. precum fibrina. efect decontracturant-miorelaxant. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. ca urmare a manevrei aplicate). masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). obtinandu-se efectul sedativ). precum hialuronidaza. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). efectele fiind cel mecanic. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. cu efect resorbtiv evident. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. pe masura ce . depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. cresterea excitabilitatii nervoase.

Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. La polul opus se afla efectele stimulatorii. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. motor si senzitiv. de inlaturare a sindromului de oboseala. prin mecanisme defibrozante. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. fie efectul excitant. Ca o concluzie. deja prezentate. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). tonicizant. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. excitante ale manevrelor de masaj clasic. Presiunile. • Percutiile au rol stimulant. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). inlaturare a senzatiei de oboseala. creste amplitudinea vibratiei. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. Framantarea. in special cele glisante. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. inclusive de destresare. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. decontractura musculara si sedarea. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. alert. modificarii consistentei substantei fundamentale. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. De mentionat un fapt important. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). stimulator. sedativ si unul mecanic. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ). la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. De asemenea. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. sedare si calmare. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. soldat cu cresterea circulatiei si . acetilcolina). la echilbrarea tonusului muscular. sedativ. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. Framantarea. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. Presiunile. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive.scade frecventa. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. si anume. obtinandu-se efectul calmant. conduce la cresterea presiunii intratisulare. miorelaxant. miorelaxare.

situatie in care. efectuat in scop fiziologic sau curativ. fetei etc. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. (cu rol pregatitor). precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. abdomenului. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. articulatii mici ale degetelor etc. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. nervii si vasele periferice. fiind un masaj profund. tesut subcutanat. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. tesuturile si organele din profunzime. segmentar sau local. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. antebrate. frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. efectuat in scop fiziologic si igienic). indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. coapse. in special la membre (umeri. tesutul moale subcutanat. in functie de tehnica si efectele urmarite. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). De asemenea. maini. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. gambe. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Dupa cum se cunoaste. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. solduri. grupe de muschi. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale.efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). muschii. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. masajul periostal si masajul reflexogen). La randul sau. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. masajul partial sau restrans poate fi regional. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. torace). in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. tendoanele si fasciile. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. miscari de apasare. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. muschi). brate. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. tesut subcutanat.

cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. produse pe cale umorala si nervoasa. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. de excretie si de aparare a organismului). tesutul conjunctic. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. sindrom de oboseala musculara. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. sindromul aderential postoperator etc). anemii etc). localizate fie la nivelul trunchiului. scaderea sensibilitatii locoregionale. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. status posttraumatism. cifoze accentuate. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. inclusiv postmastectomie. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. sindromul de oboseala musculara. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. fie la nivelul membrelor. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. status posttraumatisme sau alte afectiuni). status posttraumatism. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. precum spondiloza. elementelor aparatului locomotor. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. toracice si abdominale). spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). exista si alte forme de masaj. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. inclusiv posttraumatice). hioerlordoze. Dupa cum aratam. reflexe. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. precum constipatia cronica. in ansamblul sau. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze.sau poate exercita efecte indirecte. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. . din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. La randul sau. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. spondilodiscartoza. stimularea functiei de termoreglare. masajul general.

Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. • Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. in special utilizand manevrele de netezire. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. in gusa tiroidiana. afectiunile musculare si contractura. • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. cu o durata de 3-4 sedinte. de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. toracele si abdomenul). pe anumite puncte sau portiuni de periost. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime.Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. utile muschilor distonici sau distrofici). in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). Vibratia care asigura activarea circulatiei. in paraliziile faciale periferice. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. prograsiva. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. este utila. migrene). Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. se repeta de cateva ori. combaterea oboselii musculare. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. nevralgii) sau reparator. de exemplu. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. lenta. pe o durata de 2-3 min. efectuata in toate sensurile). masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. in cazul nevralgiilor (de trigemen. de exemplu). pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. de tipul torticolisului. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale. status pottraumatism. postcombustionale). in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala.

terapeutic sau estetic. 12 segmente dorsale. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. de termoreglare. ficat. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului.continua pana la gat. rinichi. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. cefalee. colon. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. inervate de acelasi nerv rahidian. masajul spatelui. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. utilizeaza drept principala metoda de masaj. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Masajul continutului abdominal (stomac. inclusiv musculara. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. segmentara sau generala. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. indiferent de scopul urmarit. de relaxare. segmente sau dermatoame. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. presiunile. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. De modul de actiune direct (numit si mecanic. • Localizarea influentelor masajului. in rest fiind prezenta glandele sebacee. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. Extinderea actiunii partiala. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. In functie de numarul radacinilor rahidiene. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii. Mecanismele de actiune. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. vezicula biliara. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. la nivelul cefei. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. Aceste influente se . prin grupul nervos suborbital). algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. migrene. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. precum cele de protectie. Masajul fetei. Astfel. nervoasa sau umorala).

se activeaza circulatia locoregionala. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. hormonale si nervoase. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. stazelor si infiltratului inflamator tisular. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. se dreneaza produsii reziduali. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. se mentine echilibrul circulator. Masajul asigura direct. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. si asupra osului. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. . contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). Masajul poate conduce astfel. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. cat si procesele metabolice. amelioreaza circulatia prin artere. creste excitabilitatea. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. se combate fenomenul de oboseala musculara. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. teci si alte formatiuni fibroase. excita mecanic peretele vascular. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. cicatrici vicioase. degenerate sau atrofiate. pregatind programele de kinetoterapie. cu drenarea edemelor. tesuturi moi periarticulare. Elementelor aparatului locomotor. redorilor. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). mecanic accelerarea circulatiei sanguine. cicatricilor vicioase. Masajul fasciilor. Circulatiei sangelui si limfei. Tesutului conjunctiv. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. cu rol deosebit de important in obezitate. accelereaza circulatia de intoarcere. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. respirator. utile asupra muschilor atrofici si atoni. fascii si aponevroze. periost. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. usurand munca inimii. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. intinderi si smulgeri de fibre. digestiv si genito-urinar. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. prevenirea aderentelor retracturilor. scazand astfel efortul miocardului.• • • petrec pe cale reflexa. mobilizarea lipidelor de depozit.

anemicilor. astenicilor.Sistemului nervos. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic).si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. cat si formei. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. Masajul actioneaza mecanic. metabolice. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare. precum artrite. atonie musculara. alte inflamatii articulare. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice.sau anestezie. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. insotite de sindrom algic. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. luxatiile. ingrosari cicatriciale. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. atrofie. pareze si paralizii locale. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. In concluzie. tendinite. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. tenosinovite peritendinite. • Miozite. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. tulburari circulatorii si trofice. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. renourinar si genital. in scopul combaterii starii de oboseala. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). • Masajului general. intensitatii si duratei procedeului aplicat. hipotonii. contracturi musculare si hipertonii. pe cale reflexa. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. tulburari trofice si metabolice. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi. ca apoi. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. starile de oboseala cronica si patologica. Tulburari ale functiilor respiratorii. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). intinderi. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. • Fracturile. spasticitate sau pareze. artroze. • • . rupturi ale structurilor aparatului locomotor. precum hipo. • • Entorsele. • Tesuturilor si organelor profunde. disfunctionalitati ale tubului digestiv. contarctura musculara. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. modificari ale tensiunii arteriale). hemoragii. Dupa cum se vede. periartrite. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. contuzii. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. circulatorii. de sensibilitate si trofice.

tumorala. in tulburarile digestive. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. eczeme. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. leucemiilor etc. in unele forme de tuberculoza pulmonara. metodologii de aplicare. artrite supurate. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. • Bolile acute pleuro-pulmonare. in inflamatiile centrilor nervosi. • Boli. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. pe oricare parte a corpului. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. trecatoare. osteite.Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. anevrismelor de aorta. vezica urinara. splina. precum furunculele. . emboliilor. in boli ale organelor abdominale. plagi. precum pneumonii. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. pleurezii. ganglioni limfatici. indiferent de procedeu. osteomielite. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. endocarditei. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. flebitelor si periflebitelor in evolutie. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. in curs de vindecare. limite de aplicare terapeutica. ficat. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. • Orice suferinta acuta. in toate bolile infecto-contagioase. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. pancreas. ulcerului varicos. indicatii. bine tolerate. clasificare. segmentele si regiunile suferinde. intestin. infarctului miocardic. rinichi. inflamatorie sau de alta natura. hemofiliei. grave. 4. stomac. in hemoragiile cerebrale recente. hemoragica. hipertensiunii arteriale. inflamatorie. care caracterizeaza starea de abdomen acut. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. abcesele. tulburari si leziuni usoare si temporare. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. fara boli de natura parazitara. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. eruptii. dureroasa. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. contraindicatii. flegmoanele sau alte colectii purulente. varicelor voluminoase si inflamate. precum sensibilitatea specifica. organe genitale.

menite sa refaca forta musculara. Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei. sa recastige mobilitate articulara. se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Recent. unele boli ale aparatului respirator. Postura corpului este influentata de trei factori. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. unele boli de nutritie si metabolism. . atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii). gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. si anume ereditatea. desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. bolile functionale ale sistemului nervos. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor. modalitatile.Kinetoprofilaxia: primara. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. starile patologice si obisnuinta. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. Kinetoterapia.. unele deficite congenitale. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. precum si mijloacele. secundara. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). mecanisme de actiune. specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). bazandu-se pe evaluarile complexe realizate. fisa de bilant functional individual. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. bazelor. raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. tehnicile. metodele si metodologiile sale. globale. dimensiune si greutate. obligatoriu. Pornind de la cele aratate. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. unele boli ale aparatului cardiovascular. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. sechele definitive organicofunctionale). Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. terapia si recuperarea functionala. cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. completand. care consta in aprecieri sintetice. Pentru o evaluare corecta a statusului functional.

sinovial si unul extern. nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. capsula se prinde ca un manson de epifize. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. cat si fibre simpatice postganglionare. Raportat la modalitatea de unire. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii. pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. Diartrozele. cilindroide si elipsoide). de periost. numite vilozitati sinoviale). este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze. continuare a periostului. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. elasticitate si porozitate). muschiul. formand funduri de sac sau pungi sinoviale. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). caile motricitatii voluntare si involuntare. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. care pot fi interceptate prin kinetoterapie. de bureletul fibrocartilaginos. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. o serie de pliuri intraarticulare. care asigura 40-45% din greutatea corpului. numita unitate motorie). ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati. care determina si tipul de miscare. cu rol vasomotor). inafara fundurilor de sac spre interior. In functie de gradele lor de libertate. cu rolul de a hrani. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. In functie de forma capetelor osoase articulare. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). articulatiile pot fi fibroase. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie. articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala). numite ligamentele capsulare. menite sa limiteze miscarea articulara. care prezinta suprafate articulare inegale). nervul. Exista muschi scurti .Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie. capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. ele asigura rezistenta articulara. indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului). capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. menite sa ajute sau sa franeze miscarea. articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. este rezistent la agresiuni. articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara).

au tendoane lungi. diencefal. Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. lati si inelari. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. format din fibre de colagen. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). proteinele sarcoplasmatice. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. lucrul lor mecanic este putin intens. si anume: motoneuronii alfa. posturala a miscarii). de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. proteinele musculare. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. apoi proteinele miofibrilarea. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. care se grupeaza in patru categorii si anume. tonic. Arcul reflex. de tip II. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala. precum mioglobina si enzimele. fara sa participe la inervarea fibrei musculare. sunt antigravitationali. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. substanta fundamentala si celule tendinoase).si lungi. Sau muschii pot fi fazici. In acest mod. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. au o retea ampla de capilare sanguine. sunt superficiali. prezentand insa sarcolema. de tip I. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. fie prin releele superioare. sar o articulatie. fibra musculara reprezentand celula musculara. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat. in general muschi flexori. mitocondrii si ATP. mitocondriile sarcoplasmatice. prin mai multe sinapse. contractile ale muschiului). fie prin arcul reflex spinal. nuclei sarcolemali. se contracta lent si obosesc greu. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. cel mare sau fazic si cel alfa mic. mitocondrii si enzime oxidative. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. rezervele de ADP sunt reduse. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. care deriva de la mai multi nervi spinali. si miofibrilele. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. vascularizatia este mai saraca. sub forma macromoleculelor de ATP. tendonul (organ rezistent. caile cerebeloase descendente). calea extrapiramidala. stocand si energia. organizata structural asemanator oricarei celule. troponina etc. specifice. subtiri si grosi. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. au tendoanele late. utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. sar doua sau mai multe articulatii. jonctiunea tendomusculara. tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. in general extensori. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate. in special . din punctul de vedere al functiei de miscare. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Muschii pot fi tonici. desi involuntar. inextensibil. sarcoplasma. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa). precum actina. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. tropomiozina. sunt situati proximal. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. miozina. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare.

Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). care necesita consum energetic. intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). inervate in acelasi moment. formata din fibroblasti. dispusa printre fibrele musculare. ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa).pentru neuronii alfa). Decontractia musculara este la randul ei. raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. apare decontractia si implicit. Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. acestea fiind dependente. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate. Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. care functioneaza independent de vointa noastra. trunchi cerebral. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). diencefal. Fenomenele se produc simultan. avand drept finalitate contractia musculara. excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). fiind o formatiune fusiforma. la randul lor de intensitatea comenzii motorii. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. avand aspectul unui corpuscul de cativa mm. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. spre deosebire de cele extrafusale. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului. contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . alaturi de bazele anatomice. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. numite fibre intrafuzale. de-a lungul cailor de conducere. langa jonctiunea acestuia cu muschiul. Conexiunile cu centrii superiori (cortex. modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. inconjurat de o capsula conjunctiva. Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. conducerea descendenta a deciziei de miscare. Bazele fiziologice explica. acest organ fiind. relaxarea musculara. un proces activ. invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. dar si pe a celui gama. in fapt. Cand influxul nervos se opreste. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa. Fusul muscular (este un organ receptor specializat. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. in acelasi timp. un proprioceptor. de cativa mm lungime si latime.

cel cu patologie respiratorie. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. reflexe posturale si de locomotie. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. contributia volitionala avand rol de initiere. reflexul de tendon. sinoviale (inflamatie etc). Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. cicatrice etc). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . edem. la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. osteofitoze. activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. catre aparatul efector. In permanenta. cu toate structurile sale componente. leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. formatiunea reticulata. sustinere si oprire a activitatii. pe baza aferentelor senzitiv senzoriale. si mai departe. reflexul flexor nociceptiv. exostoze. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. ca element mecanic efector al miscarii. calcificare. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale). mobilitati articulare exagerate. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Articulatia. hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. cel reglator si cel efector. cicatrice. anatagoniste. putand fi congenitale sau dobandite.parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. celor musculotendinoase (ruptura. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. cerebelul. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. osificare. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. Alaturi de articulatie. rupturi tendinoase sau musculare etc). Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. control si comanda. sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). leziuni inflamatorii etc). calcificare. hematom. inflamatie etc).

ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. concvulsii. relaxarea. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. definita prin termeni precum retractura. monoplegii. crampe. desi structura nervoasa este indemna. singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara. printre tehnici fiind si terapia comportamentala. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. rigiditatea extrapiramidala. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. influentand si paratonia viscerala. fasciculatii. a inotatorului. Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. contractura sau spasticitatea musculara. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. corectarea posturii si aliniamentului corpului. tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. cresterea fortei si rezistentei musculare. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate.articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. mergand pana la akinezie (monopareze. a pianistului etc). Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. In kinetologie. recastigarea mobilitatii articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. autotrainingul. elongatii tendinoase. hemipareze. intereseaza atat relaxarea genarala. psihoterapie). pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. care a fost scos din starea de echilibru. corectarea deficitului respirator. hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: . japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva.

Miscarile pasive. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. determinand miscare articulara. Pentru obtinerea efectelor prezentate. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. instrainarea/pareza functionala. Contractia izotonica realizata contra unei . este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. Tehnici de facilitare proprioceptiva. fiind deci o contractie dinamica. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. asigura cresterea rezistentei musculare. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. altfel spus. nu amelioreaza supletea articulara. devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. fara modificarea lungimii fibrei musculare. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Ca urmare. fara incarcare. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. necesita durate scurte de antrenament. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. care risca sa devina definitive. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. nu solicita articulatia. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Contractia izotonica simpla. active asistate si active. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. precum: substitutia/inlocuirea functionala. pentru a fi incununat cu succes. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale.

integritatea metabolismului muscular.rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. rapiditate de actiune. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. asigura hipertrofie musculara. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. starea circulatiei musculare. dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. In aceasta idee. executata in conditii normale. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). sinergisti. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. mobilitatea controlata si abilitatea. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. exercitiile culturiste etc). controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. automata. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. exercitiile rezistive regresive. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). se va reeduca mobilitatea. alaturi de agonisti). Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. initial compensata. ulterior decompensata. cu alungire (contractie dinamica excentrica). Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. Cresterea coordonarii. stabilitatea. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. poate determina cresterea de forta musculara. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. Altfel spus. . desi poate fi indeplinita si constient. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. lina. ca fiind starea opusa oboselii musculare. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala.

atat mobilitatea. hemiplegia etc. osteotomiile. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. artroplastii. rupturi de menisc etc). scleroza multipla. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. luxatii. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. capsulita retractila. tendinita calcificanta. capsulite. tenotomii. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. reflexele de echilibrare si stabilizare. tendinopatii. fracturi. cat si posturi de drenaj bronsic). Principalele domenii de patologie si afectiuni. necesitand exercitii deosebite. reeducarea respiratiei diafragmatice. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). . terapia ocupationala). electroterapia antalgica. beneficiare. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. fracturi. educarea tusei si terapia ocupationala. cat si in afara acestei posturi. sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). urcatul scarilor si pantelor. deposturari (cifoze. tenosinovita. hiperlordoze etc). aplicarea termoterapiei. gestualitatea coordonata. rupturi etc). ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. rece sau cald. chisturi sinoviale. antiinflamatoare. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. precum sechelele posttraumatice (luxatii. impreuna cu metodele kinetice. Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. la statusurile posttraumatice (fracturi. scolioze. status postproteza de sold etc). neuropatiile periferice etc). bicicleta ergometrica si covorul rulant. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. Coxartroza (in diferite faze evolutive). entorse. activitatile de autoingrijire si casnice. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. controlul si coordonarea respiratiei). interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. fracturile. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. coordonarile paliative si terapia ocupationala. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. retracturi algoneurodistrofia etc). Aceste doua obiective se ating mai dificil. osteoplastiile de sold. alergarea. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. coxartroxa operata. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. arsuri. hemiplegii etc). suferinte musculare periarticulare etc). statusul post AVC (hemipareze. reeducarea respiratiei costale. decontracturanta. programul de recuperare medicala. inotul sau alt sport terapeutic. boala Raynaud. bursita. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. alcatuite dintr-o serie de tehnici. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare.In fapt. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. boala Parkinson.

atela. A). tendinite. Programe de kinetoterapie (tehnici. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). sub anestezie. miscari pasive sub anestezie etc. hiperlordozele. tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. autopasiva. corsetul etc. emondajul sau shavingul intraarticular. paralizii. printr-un sistem de fixare. scleroza multipla in placi. Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). sinovextomia. cifozele. recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare.Gonartroza (toate stadiile de evolutie). pasivo-activa. si anume: activitatea motrice. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). patelectomia etc). aparatul gipsat. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. precum tractiuni.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. status postlaminectomie lombara. Tehnicile. paraplegia. arsuri intinse. De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. exercitii si metode). diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata. traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. mecanica. orteza. in nemiscare. pura asiatata. De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat. Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. Spondilita ankilozanta. a corpului sau a unui segment al acestuia. artrite sau artroze acutizate. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. precum artrite. cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. Imobilizarea de contentie. boala Parkinson. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. precum atela. miozite. Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare. fracturile. Scoliozele. prin manipulare). la entorse. Astfel. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . rupturi tendinomusculare etc). blocand cel putin o articulatie). asa cum se intampla in scolioze. Hemiplegia. activo-pasiva. devieri articulare prin retracturi. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus. luxatii. manipulari. meniscectomia. discopatii etc. orteza. La randul lor. entorsa de genunchi.

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. initial compensata. determinand miscare articulara. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. cu alungire (contractie dinamica excentrica). controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. fiind deci o contractie dinamica. poate determina cresterea de forta musculara. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. nu solicita articulatia. Contractia izotonica simpla. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). sinergisti. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. nu amelioreaza supletea articulara. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . dezvolta un feedback kinestezic redus etc. Altfel spus. asigura cresterea rezistentei musculare. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. starea circulatiei musculare. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Cresterea coordonarii. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. necesita durate scurte de antrenament. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. integritatea metabolismului muscular. alaturi de agonisti). nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. ca fiind starea opusa oboselii musculare. rapiditate de actiune. exercitiile culturiste etc). tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. fara incarcare. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. ulterior decompensata. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. exercitiile rezistive regresive. asigura hipertrofie musculara. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare.

fracturi. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). neuropatiile periferice etc). dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. impreuna cu metodele kinetice. rupturi etc). Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. deposturari (cifoze. . electroterapia antalgica. mobilitatea controlata si abilitatea. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). atat mobilitatea. cat si in afara acestei posturi. programul de recuperare medicala. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. reflexele de echilibrare si stabilizare. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. In aceasta idee.adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. educarea tusei si terapia ocupationala. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. necesitand exercitii deosebite. chisturi sinoviale. Aceste doua obiective se ating mai dificil. inotul sau alt sport terapeutic. activitatile de autoingrijire si casnice. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. entorse. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. hiperlordoze etc). boala Parkinson. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. scolioze. executata in conditii normale. tendinopatii. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. desi poate fi indeplinita si constient. terapia ocupationala). statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. coordonarile paliative si terapia ocupationala. In fapt. alcatuite dintr-o serie de tehnici. scleroza multipla. decontracturanta. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. rece sau cald. hemiplegii etc). controlul si coordonarea respiratiei). antiinflamatoare. reeducarea respiratiei costale. urcatul scarilor si pantelor. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. capsulite. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. aplicarea termoterapiei. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. bicicleta ergometrica si covorul rulant. se va reeduca mobilitatea. statusul post AVC (hemipareze. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. lina. luxatii. beneficiare. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. stabilitatea. rupturi de menisc etc). automata. cat si posturi de drenaj bronsic). la statusurile posttraumatice (fracturi. gestualitatea coordonata. alergarea. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. reeducarea respiratiei diafragmatice. suferinte musculare periarticulare etc). biotroficizanta etc) care alcatuiesc.

scleroza multipla in placi. osteoplastiile de sold. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). mesele speciale de kinetoterapie. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. meniscectomia. tenosinovita. precum sechelele posttraumatice (luxatii. sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). . arcurile. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile.Principalele domenii de patologie si afectiuni. unele boli de nutritie si metabolism. emondajul sau shavingul intraarticular. fracturi. tenotomii. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. capsulita retractila. unele deficite congenitale. status postlaminectomie lombara. in functie de situatie. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). bolile functionale ale sistemului nervos. Scoliozele. paraplegia. precum. status postproteza de sold etc). tulburarile de postura si aliniament ale corpului. • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). bicicletele ergometrice. Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. tendinita calcificanta. artroplastii. forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. • Coxartroza (in diferite faze evolutive). Intr-o acceptiune mai larga. coxartroxa operata. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. unele boli ale aparatului cardiovascular. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. hiperlordozele. • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. cifozele. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). sechele definitive organico-functionale). in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. fracturile. ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). unele boli ale aparatului respirator. instalatiile de scripeti. • Hemiplegia. bursita. arsuri. boala Parkinson. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. fracturile. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. contragreutati. osteotomiile. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. boala Raynaud. entorsa de genunchi. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). custile Rocher. retracturi algoneurodistrofia etc). alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. sinovextomia. patelectomia etc). hemiplegia etc. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). • • • Spondilita ankilozanta.

O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data. spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. RM se retesteaza saptamanal. Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. in functie de schema aleasa. Aparatele insa. • • Aparate pentru masaj mecanic. pentru fiecare pacient in parte. fara vreo schimbare a marimii acestei forte.patinele etc. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa. cu atat va fi solicitata o forta mai mare). avand si avantajul de a modifica directia unei forte. cu scopul de a usura ridicarea greutatilor. Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor. se va incepe cu 1/3 din RM. In practica se folosesc si scripeti mobili. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. celui inferior. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. istoric vorbind. sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. • Miscarea se executa ritmic. pe tot parcursul miscarii. Apoi. pana la realizarea miscarii pasive. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. In fapt. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). Pentru a fi eficienta. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. Sistemul permite prin acelasi montaj. trunchiului si miscarilor de balans. • . • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului. facilitarea acestei miscari. • Aparate pentru miscari pasive.

sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). Drept urmare. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare. In practica kinetologica. Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic. arcurile se pot deforma ireversibil. permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. evitand deformarea lui ireversibila. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. cu consum energetic redus. arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. sub influenta unei forte externe. isi modifica forma. Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real. Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. cu principii mecanice si fiziologice. cat si cu aplicatii terapeutice probate. manipularile verebrale. putandu-se obtine astfel. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. Sub aspect mecanic. Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. decontractura musculara. numita metoda osteopatica. resorturile. Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. Recent.Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive. plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. • Cresterea amplitudinii de miscare. coaptare sau decoaptare articulara. Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. • . ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale). beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. cat si cele ale articulatiilor periferice. in special ale membrului superior. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre.

precum o stea cu 6 brate. miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei. Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare. reprezentand directiile de miscare ale coloanei. Pe fondul musculaturii relaxate. Pentru manipularile in rotatie. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. manipulari semiindirecte asistate. si anume. Manipularea este considerata un gest precis. in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. presiuni urmate de o relaxare rapida). segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. pana la limita jocului anatomic posibil. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii. deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva. segmentul va fi mobilizat. kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. De obicei. cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune). Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate. exista manipulari semiindirecte contrate. In practica exista astfel. Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. fara sa depaseasca aceasta limita anatomica.Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. manipularea vertebrala. localizeaza precis efectul manipularii). se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. La fel. De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. ce necesita un diagnostic corect. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. trebuie sa . altfel spus. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune.

pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). infectioasa sau tumorala. • Nevralgia cervicobrahiala. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. de decopatare. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. coatele erc. de rotatie. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. zilnic sau la 2-3 zile. metacarpofalangienele. conduce la distantari intervertebrale. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. fiind necesare intre 2-6 sedinte. In acel moment se produce vid intratisular. Tractiunea se executa cu diferite aparate. de alunecare antero-posterioara.existe cel putin trei directii de miscare libere. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. Nevralgiile sau nevritele de crural. • • • • Lombosciatica. Dorsalgiile cronice sau acute. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele. metatarsofalangienele. Cervicalgiile acute si cronice. Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. dispozitive sau instalatii. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. osteoporoza avansata. genunchii.artroza avansata hiperostozanta. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. articulatia pumnului. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice.

cifoze). ametelile. Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. . hipoesteziile etc. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora). • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. Persoanele de varsta a treia. Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase. Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. determinate de afectarea discului. sa asigure miorelaxare. Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). ligamentelor sau maselor musculare. durerile. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze. de origine mecanica. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). pasivo-active sau active. precum: paresteziile. Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar. contragreutati. Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. senzatia de lipotimie. tambururi de tractiune. din sezand sau in ortostatism. acute sau cronice. sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere.• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare.

coordonare a miscarilor si abilitate. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. Initial. clasice. crizele comitiale. sub aspectul de amplitudine articulara. inafara puseului evolutiv. compensatorii). Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. Anumite psihopatii.Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. forta si rezistenta musculara. pana la vindecarea acesteia. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. social si profesional). solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. precum cele de munca. Unele afectiuni cardiovasculare. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. Sechelele posttraumatice. clasificare. sa fie variata spre a se evita monotonia. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. de divertisment etc. precum: . precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. contraindicatii. indicatii. -Terapia Ocupationala: definitie. Starile febrile. aleasa dintre meseriile de baza. Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. Ulterior. • • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. Hipotensiune arteriala marcata. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. metodologii de aplicare. poate chiar profesia pacientului. sa solicite un efort progresiv. sa fie utila. limite de aplicare terapeutica. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. Varsta avansata. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. bilant psihologic. a fost utilizat termenul de ergoterapie. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare.

sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. recreative. • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. sah cu piese grele. se adapteaza conducerea automobilului. • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. tenisul de masa. se modifica robinetul la chiuveta. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. impletitul nuielelor etc). termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. aleasa dintre meseriile de baza. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. familiale etc). pictura. tipografia. poate chiar profesia pacientului. bilant psihologic. de divertisment etc. precum desenul. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. sa solicite un efort progresiv. • Cele incluse in tehnici de readaptare. hochei etc). forta si rezistenta musculara. sculptura etc). In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. Astfel. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. badmington. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. strungaria. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. tamplaria. scarile rulante. Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. dactilografia etc). social si profesional). trasul cu arcul. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. sub aspectul de amplitudine articulara. unele profesionale. sa fie utila. sa fie variata spre a se evita monotonia.Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. se adapteaza coada de lingura. patinaj. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. Ulterior. coordonare a miscarilor si abilitate. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. formate din multitudinea de activitati casnice. • . compensatorii). sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. marochineria. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. scara autovehiculelor de transport in comun. precum cele de munca. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. scrisul. a fost utilizat termenul de ergoterapie. precum cartonajul. tesutul. precum aruncatul mingiei la cos. gravura. jocuri cu figurine din plumb etc). clasice. Initial. tintar cu piese care se infig in lacas. golf.

Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta.-Ortezareasi protezarea. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor. mentine o pozitie.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. usor de aplicat si demontat. Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. sa fie estetice. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. fara durere. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala. in general. Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern. Dupa amputatie. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. apare durerea membrului fantoma. metodologii de aplicare. el realizeaza mulajele si aplica ortezele. ajustabile. contraindicatii. Protezele sunt. adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. Ulterior. traumatologia. De asemenea. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute. nervoase. Protezele se deosebesc de orteze. Protezarea urmeaza unei amputatii. O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. ca factor adjuvant. asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. clasificare. medicina sportiva. Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. asigurand reducerea feedbackului senzorial. care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. etc.acceptate si tolerate de pacient. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). pediatria. a unei infectii. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. de curatat. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. scheletice. asista la reabilitarea functionala. suplinind functii fiziologice. de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. se mai poate realiza si reinplantarea segmentului. usor de intretinut.Exista . mentine functia segmentului. Definitie. a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. confortabile. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. indicatii. boli sau a unui defect initial. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale.

semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). Amputatii transtibial sunt. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. prin intermediul electrozilor. transradiala si transhumerala. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. de obicei. sau mai jos de genunchi.O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului. Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. cu fibre de carbon. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala. legaturile mecanice. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. a genunchiului saua a gleznei. In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK". Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice. transfemurala. In plus. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. microprocesoarele de calculator. Noi materiale plastice si alte materiale. utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca. cum ar fi fibra de carbon. Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. motoarele utilizate. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului. Acestea includ protezele transtibiala. In modele mai noi. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. sau proteza mai jos de cot.De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi.patru tipuri principale ale membrelor artificiale. Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. Computerele sunt.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. sau proteza mai sus de genunchi. de asemenea. hidraulice. Aceastea actioneaza prin detectare. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon. care permite deplasarea usoara. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. utilizate pe scara larga in procesul de .

5. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. precum pozitia. iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. Iată deci. detasabila. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact. s-au imaginat protezele cognitive care. atentie.fabricatie a membrelor. indicaţiile de trimitere la . fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare. numite exoproteze. limbaj sau memorie. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. Balneoclimatoterapie: profilactica. Apoi se ataseaza proteza mobila. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare. După cum se va vedea. Recent. ceea ce permite un design mai sofisticat. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. forta. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa. Se mai numeste si endo-exoproteza. Procesele de reglare neurovegetativă.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. Dar exista si alte proteze care se considera permanente. curativ sau de recuperare. Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. curativa si de recuperare . Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. poate fi în scop profilactic. cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale.

Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. în schimb. ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism. Reducerea efortului fizic. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. dietoterapie. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. În acest context. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. • Climatul. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. o valoare profilactică. printre care cele ale aparatului locomotor. frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. . datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. • Cure terapeutice. dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. La fel de importantă este. gripa). Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. Această perioadă de timp. în trei grupe: • Cure profilactice. în acest context. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor.tratamentul balnear sunt multiple. sistemului nervos central etc. • Apa Mării Negre. şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale. apreciată la (15) 18-21 zile. aşa numitele decade de reacţie. Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută. precum terapia medicamentoasă. tratamentul fizical-kinetic. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. sulfatarii). se ştie. • Gazele naturale (mofete. în funcţie de obiectivele urmărite. În plus. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. anumite boli a frigore (precum guturai. renal şi endocrin. • Cure de recuperare medicală.

infecţii streptococice etc. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. al recidivelor bolilor cronice. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. medicamentos şi balneofizical. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. condiţiile de repaus. Vor exista în consecinţă. În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special. Diabetul zaharat. dietele hipolipidice etc. dietele lacto-vegetariene. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. Condiţiile socio- . al stadiului şi/sau fazei evolutive. controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. contraindicatii. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. Continut. sau cele din sfera ORL. . metodologii de aplicare. degenerative şi abarticulare. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale. boli reumatismale. Diagnosticul este de boală. cu incapacitate de muncă. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. cardiovasculare. metodologia tratamentului igieno-dietetic. o serie de boli digestive etc. obiective. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute. cu gradul de decompensare funcţională etc. Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. Specialistul va stabili indicaţia de cură.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. Vor fi astfel utilizate. dietele hipocalorice sau de reducere. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. beneficiind de control medical periodic. indicatii. precum diabetul zaharat. clasificare. urinare. afecţiunile ginecologice. cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. în condiţii de sanatorizare. de preferinţă naturali. cu stadiile lor evolutive.

indicatii. tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. metodologii de aplicare. • Săli şi dispozitive pentru masaj. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic. Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. precum bolile de nutriţie şi metabolism. afecţiunile degenerative. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. piste de alergare etc. electromagnetică. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. în cazul complicaţiilor bolii. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. energia electrică. • Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). clasificare. • Terenuri de sport. Studiile clinico-experimentale realizate. Studiile asupra rezultatelor în timp.Apele minerale terapeutice: definitie. solarii. tratamentul medicamentos al bolii de fond. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32. helioterapie. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale. După cum se va vedea. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne. Studii de eficienţă economică. după cure repetate. pe o durată de 18-20 zile.profesionale şi familiale actuale crează. precum căldura. post cură cât şi efecte în timp. 9%. alături de prelungirea duratei medii de viaţă. contraindicatii . programul de relaxare al pacientului. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice.8%-37. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. bicicletă ergometrică. • Amenajări pentru climatoterapie. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. • Buvete pentru crenoterapie. folsindu-se de indicatori de eficienţă. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. lumina. • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie. . • Aparatură de electroterapie. Bolile de nutriţie şi metabolism. premisele creşterii morbidităţii. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren.

Apele minerale naturaleDefiniţii. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. Spre deosebire de apa minerală care. He. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. bariul. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută. cuprul. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. acea apă naturală care. zincul. renală. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. . Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje. stronţiul. aluminiul. vor trebui să fie considerate printre apele curative. termalitate sau radioactivitate. hepatică. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. iod într-o anumită proporţie. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. Compoziţie fizico-chimică. iodul. siliciul. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. bromul. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. manganul. Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic. arseniul. Considerând definiţia acceptată în balnelogie. s-a văzut. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. FIBC. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. litiul. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. SH2. peste 1g/l. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. De asemenea. normate de fiecare ţară. Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. sau gaze ca: CO2. În continuare. având însă proprietăţi terapeutice. la persoanele obeze sau la vârstnici. în proporţii minim necesare. federaţie la care este afiliată şi România. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. SH. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic.

apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. de calciu. 298.• Conţinut de gaze. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). 308. Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare. utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. La rândul lor. SH2. metan. 308. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. de magneziu etc. Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. . bromul. arsenul. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi. magneziul şi fierul. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. calciul. 299. Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. După cum am văzut. sulfat şi fosfat. 317). în concentraţii de minimum 5mg/l (297. 317). potasiul. 298. • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi. nu atât de prezenţa unui element dominant. SH. 317). Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. apele termale. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. În prezent. Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. precum CO2. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. 299). De cele mai multe ori. sulfat de sodiu. 298. Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă.3mg/l hidroarseniat. indiferent de conţinutul mineral. fluorul. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. ionii bicarbonic. Se definesc astfel. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală. Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. 1mg H2S/l). He. 299.

La fel ca şi fierul.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale.5mg/l defineşte o apă cuproasă. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l. . Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale. bicarbonatate şi sulfatate. Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. Originea magneziului este în rocile dolomitice. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. care va conduce la precipitarea fierului. Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. elementele prezentate. de exemplu: apele clorurate. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei. Fierul se găseşte. sub formă de sulfat de magneziu. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. Fierul are origine în mineralele eruptivului. fierul se găseşte sub forma lui redusă. Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. cel mai adesea. şi anume. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. În apa proaspătă de izvor. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. intră în categoria apelor oligominerale. oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. trei dintre oligoelementele prezentate. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat. De menţionat un fapt foarte important. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. trivalent. se oxidează în contactul cu oxigenul. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. manganul. Vanadiul. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. Un conţinut de 1. când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. predominând în cele sărate. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal.

participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. depăşesc limitele minime stabilite. Efectele oligomineralelor. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. Vom vorbi astfel. Magneziul. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. oligoelementele). hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. îl prezintă siliciul. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. atras fiind. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. Zincul. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. Siliciul. conferite de aşa numitele oligominerale. ca urmare a studiului clinico-experimental. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. şi la sinteza proteică. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc.5mg/l. Gazele dizolvate. Dintre acestea. fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. dioxid de carbon. de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. precum şi micro sau oligoelementele. xantinoxidaza care este molibden dependentă. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. Calciul. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice. la fel ca şi magneziul. borul. la rândul său. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. metan. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. el se va regăsi în interiorul celulei. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice. se comportă ca un factor lipotrop. participând la toate reacţiile metabolice. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. în mod activ de către pompa de potasiu. precum. pot fi sistematizate astfel: Manganul. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni. Gazele naturale provin atât din reacţii . Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. atunci când acestea (gazele. prezente în apa minerală asupra organismului uman.

acţiuni terapeutice. Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută. care îi definesc caracteristicile. indiferent de conţinutul mineral. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. de asemenea. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. de prezenţa oligoelementelor. Astfel. În final. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. Sulful poate precipita. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. Mai poate avea şi origine vulcanică. Atunci când se pierde în atmosferă. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. chiar când compoziţia este analogă. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. în afară de mineralizare. iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. la caracterizarea apei minerale respective. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. calciului şi magneziului din apa respectivă. . să devină factor activ. În literatura de specialitate. o apă minerală. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale. Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice. În contact cu aerul atomsferic. dovedite ştiinţific. cu acţiune poluantă. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. existând situaţii în care complexul organic ce se formează. Există în acest sens. Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. există adepţi ai teoriei conform căreia. Se vor aprecia. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. prin contact prelungit al apei minerale cu aerul.chimice. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. se produce precipitarea fierului. Apele minerale naturale.

stabilitatea ei.). Apele minerale naturale. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. Individualitatea. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat. În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. aluminiu etc. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii. dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. Ulterior. Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. Cele două stări se intercondiţionează reciproc. Potenţialul oxidoreducător al apei naturale. proces numit şi metaplazie. pe măsură ce apele minerale se învechesc. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. în apa acidă se găseau în formă solubilă. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. precum şi implicit. ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător. coloizilor secundari. numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. cât şi de echilibrul ionic al acesteia. gazele dizolvate într-o apă minerală. Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei. a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. înclăzire artificială. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. dovedind o capacitate predominant oxidativă. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. Studiile de specialitate. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. dând naştere ulterior. La fel. supramoleculară a apei. În primul rând. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. valorile redox ale apei minerale cresc (3032). precum calciul şi magneziul care. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). complexitatea şi stabilitatea acesteia. în contact cu aerul. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă.

fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. 5) ape feruginoase. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. În acest sens. 6) ape arsenicale. toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice. Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. 10) ape sulfatate. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale.rând. care. . clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. 8) ape iodurate. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal. N. de altfel. în primul rând. 2) ape carbogazoase. din punct de vedere terapeutic. 11) ape radioactive. sărurile şi ionii componenţi. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate. Dr. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. Prof. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale. deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. nu conţin elemente farmacologice active. 3) ape alcaline. deşi în cantitate mică. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. 9) ape sulfuroase. Acest tip de ape minerale au în schimb. este la rândul ei complexă. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. 4) ape alcalinoteroase. După cum se poate uşor deduce. Ţinând cont de cele afirmate. 7) ape clorurate-sodice. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. La modul general. cât mai ales. precum iod. În acest sens vor fi prezentate pe rând. au în vedere. ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. La aceştia se adaugă ionii care. Această clasificare chimică este şi complexă. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. sulf. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră.

precum gaze. Someşeni (izvorul 1). 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. Apele minerale clorurate sodice. sub forma băilor carbogazoase. Zizin. Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. Buziaş. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. De asemenea. nu există ape iodurate pure. Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. Călan. g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte. h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. cloruratesodice. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu. precum şi cationii de calciu şi magneziu. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu). Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). Apele carbogazoase simple sunt rare.Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. Ocna Mureş. Biborţeni. Biborţeni. izotone sau uşor hipertone. Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Lipova. Bodoc etc. Deşi se poate face referire la apele iodurate. însă. în realitate. în apele clorurate-sodice. sulfuroase. Geoagiu Băi. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. feruginoase etc. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. Acestea. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). Ocna Sibiului etc. Ocna Sibiului (izvorul Horia). Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă. principalele izvoare se găsesc la Borsec. precum şi în cura externă. Apele iodurate utilizate în cură . Băile Olăneşti (izvoarele 4. sunt de obicei. 10. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. Lipova. pot fi clasificate drept hipotone. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. În România. Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova. Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. ci iodul este prezent. Vaţa de Jos (35-37°C). c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. De obicei. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. Lipova. De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. Vatra Dornei. e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. Zizin. Borsec etc.2mg/l. bicarbonatate. Slănic Moldova. Bazna. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna.7 mg arsen la litru. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. de obicei. Vâlcele etc. Poiana Negri. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi.

S. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. HS. Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. Călimăneşti. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. Hygeea. atât de caracteristica ionică. Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă. Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. Pucioasa etc. apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. Apele minerale naturale. calcice. Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice. Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. Ivanda. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale. Băile Olăneşti. j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. precum cele de la Băile Olăneşti. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. magneziene şi se indică în cura internă. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. În cura externă. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. cât şi de clasificarea apelor minerale. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. Unitatea Mache este egală cu 3. sulfuri). exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S. Hercules). k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. hipotone sodice. La contactul cu aerul atmosferic. carbogazoase. Vaţa de Jos etc. Călimăneşti. Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase. Aceste ape sunt de obicei. Sângeorz-Băi. Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. apă. Chimia veche.internă. moderat concentrate şi slab concentrate. ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor . În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. lăptoase. aer. concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru.64×10-10 Curie la litru de apă. regăsindu-se în sol. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul).

Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M.8. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. urmează notarea mineralizării totale. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. Dobrogea. Kurlov (Kurlow). apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi. Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută. Depresiunea Transilvaniei. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât. Depresiunea Getică. izo.sau hipertonică). uneori marcate. în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor. Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică. cu o mineralizare totală de 0. sulfuroasă. sodică. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8. În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor. Ulterior. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. Zona Munţilor Apuseni. se va consemna prezenţa gazelor în apă. formă circulară. fracţie. K 22. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel. În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni. De asemenea. Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective.7 mg M 0. 555g/l.3. De exemplu.reciproce. în condiţiile naturale de izvor sau foraj.2. Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. pH 7. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele.8 Na 58.55 HCO3 56. datorită transformării emanaţiei de radiu . Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc. potasică. Mg 16. Zona Carpaţilor Meridionali. de diferiţi autori. Zona Carpaţilor Orientali. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. şi se va specifica.9 t 15° C . În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică.9. Cl 37. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice. Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. d 2520 / 24h. Câmpia de Vest. debit de 2520 l/24h şi un pH de 7. au fost propuse de-a lungul timpului. Apele minerale naturale.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). conţinutul în gaze şi elemente active. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%). slab bicarbonatată. ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice. dacă este cazul. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor. ele pot suferi modificări. mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. magneziană. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame. diferite forme de reprezentare grafică: coloane.G. atermală (t=15°C). Câmpia Română. Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal. prin îmbuteliere şi transport. milivali şi procentaj echivalent. clorurată. hipotonă.

Pentru o mai mare acurateţe. a crenoterapiei la un anumit bolnav. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor. Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură.în alţi derivaţi mai puţin activi. mai puţin active. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. neutilizabili de către organismul uman. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe. În acest context. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . Apele sulfuroase devin în acelaşi context. precum şi la pacienţi. Acest lucru. deoarece. cea a apelor terapeutice. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. Etapa clinică este a doua etapă de studiu. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. De-a lungul timpului. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. Acestea din urmă. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. Echilibrul ionic. după cum se va vedea mai departe. identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. testării de boală. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. unde există sursa de apă minerală. Cu alte cuvinte. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică.

precum glucidic. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. fie conţinutul lor în diferite elemente. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. hepatobiliar. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. Indicaţiile şi metodologia de . inhalaţii. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. metabolice şi ale căilor urinare. sau a unora dintre componentele lor chimice. prin acţiunea lor locală. De asemenea. după ce apa minerală a ajuns în intestin. Se poate menţiona faptul că. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. digestive şi hepatobiliare. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure. Administrarea lor se poate face în cură internă. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. În unele forme de utilizare. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. Modificările neuroumorale apar tardiv. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. pe primul rând se află. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică.cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. Cura hidrominerală. Crenoterapia. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. în studiul apelor minerale administrate în cură internă. depăşind nivelul mucoasei stomacale. ca atare. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. în primul rând. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. După cum se poate deduce. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. metabolismului. acţiunea este asigurată. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. în contextul unor numeroase afecţiuni. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. lipidic. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori.

cât şi motilitatea gastrică. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. Apa rece. Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. Acest efect nu este direct. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. în cantitate mică. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. de cantitatea apei. Apa rece. Apa fierbinte. după cum se va vedea în continuare. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. excită secreţia gastrică. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. Apele diuretice reprezintă. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. Apa minerală hipertonă. apele minerale vor fi ingerate calde. dimineaţa. În concluzie. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. pe nemâncate. pentru a se stimula peristaltismul. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. o inhibă. rămâne un timp în stomac. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut. În cantitate mare. pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică.Apa caldă. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. În schimb. de timpul şi modul administrării. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. în cantitate mică. asigură o evacuare rapidă a stomacului. Dacă apa este servită în timpul mesei. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. . pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial. Cura hidrominerală se face dimineaţa. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. În fapt. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv. Ingestia apei dimineaţa. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. de concentraţia sa osmotică. Ca urmare. Cu cât cantitatea de apă este mai mare.

De exmplu. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. În acest sens. sulfaţii. bromurile şi iodurile. Efectul va fi orientat. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora. asupra organismului uman. Astfel. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. Acest fapt. Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. Na. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. În situaţia apelor minerale hipertone. se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. Br. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. datorită realităţii conform căreia. La rândul său. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. precum şi cloraţii. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor. Această situaţie persistă. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. un proces complex. precum şi de cantitatea lor. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. Pe parcursul procesului resorbtiv. Acest proces resorbtiv este intermitent. CO2. asociat cu reacţii fizico-chimice. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. după cum urmează: Cl. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză. Sulfaţii. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală). apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. Cationii precum Na. I. cristaloizii din sânge trec în intestin. în muşchi şi piele. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. raportat la noul echilibru ionic. SO4. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. La scurt timp după ingestia apei. ca de exemplu. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. Când apa are continut de ioni şi săruri. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). Acest efect mecanic este cu atât mai evident. De aici.Ajunse în intestin. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală. Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. sunt necesare studii efectuate separat. modificând suplimentar acest proces. precum Cl. acţiunea apelor minerale naturale. administrate în cură internă. Apa. clorurile. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. Există ape . Ingestia apei minerale influenţează. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. K. până când apa devine izo sau hipotonă. NO3. în urină.

deci un proces de transmineralizare. Se poate vorbi în acest context. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. în special.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. precum cel de Ca/K. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. Apele minerale. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. se explică o serie de acţiuni. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. remineralizare şi demineralizare. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. a eliminării altora. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. prin favorizarea activării unora. inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. Astfel. În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. cuprul. De asemenea. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. Tipul alimentaţiei sau mai concret. în contextul metabolismului glucidic. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. Apele alcalino-teroase. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. zincul. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special. Pe parcursul diurezei. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. în mod secundar. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. Prin această modificare va influenţa. în care intervine sarcina lor electrică. în funcţie de compoziţia lor. precum apele sulfatate. favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. Sulful stimulează activitatea celulară. la mărirea rezervei alcaline. influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. precum: cea antiinflamatorie. Olăneşti. pot activa funcţia biliară a ficatului. conducând în ansamblu. accelerând reacţiile de oxido-reducere. Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . Ionii precum fierul. în special pe cele de oxidare. la nivel renal. Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. Unele ape minerale sulfuroase. despre procese de transmineralizare. Mangalia) asupra celulei hepatice. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). cu diferenţa respectivă de potenţial. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. manganul. Puncioasa.

în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. voi reveni într-un capitol separat. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare.dintre celule şi spaţiile extracelulare. reprezintă tratamentul de bază. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. urmând o schemă terapeutică generală. debilitatea fizică. în urma ingestiei apei respective. şi în mod particular crenoterapia. tehnica de cură. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. prin volumul ei. În suferinţa reumatismală. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. tuberculoza activă. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. . în afecţiunile digestive. deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. circulaţia capilară. şi o dietă adecvată. În acest context. neoplaziile. cu unele excepţii. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia. în special prin ionul sulf. Asupra acestui subiect. asemănător medicamentelor. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. căt şi în suferinţele renourinare. alături de dietoterapie. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei. insuficienţele cardiacă şi renală etc. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului. De asemenea. rezultatele aşteptate vor fi incomplete. Sunt prezentate. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică. Există astfel. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc. în continuare. recomandate pentru cură internă. în bolile de nutriţie şi metabolism. menţionată în literatura de specialitate. în mod obligatoriu. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. în avitaminoze. efectul este dublat de acţiunea băilor. Fără aceasta. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. poate influenţa. aplicate în cură externă. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. numai afecţiunilor cronice. Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. în unele boli de nutriţie şi metabolism. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său.

Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. ca poziţie de administrare a apei minerale. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece. pe stomacul gol. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. în acord cu formula Nièvre (Vichy). repetate. când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. dimineaţa. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. de la izvor. cea de-a doua priză. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici. iar cea de-a treia. apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. înaintea micului dejun. În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural. la intervale de 3-4 zile. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce. în total 10-12 tubaje terapeutice. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). cea de-a doua la prânz. pe parcursul a 30-40 minute. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. în funcţie de toleranţa pacientului. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. Există situaţii patologice. Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză. În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. înainte de servirea cinei. cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. înaintea mesei principale.3ml/kg corp/doză. după unii autori 40-45’. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. băută cu doar 30’ înaintea mesei. Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. ajută evacuarea .

exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc. cu cat namolul este mai diluat. solfatare): definitie. turbe si namoluri minerale de izvor. metodologii de aplicare. ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate. O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol. Ocna Sibiului). Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general. Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid.Peloidoterapia: definitie. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol). densitatea care reprezinta consistenta peloidului. de la ccontinental (Amara. . . Termenul de peloid include namolurile sapropelice. cu atat mai intens. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre. indicatii. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. indicatii.. clasificare.Gazele naturale terapeutice (mofete. clasificare. In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. Lacul Sarat).acesteia. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia. contraindicatii. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare. metodologii de aplicare. turbele si pamanturile terapeutice. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. namoluri fosile (Sovata. Cura balneară. . cand devine friabil. contraindicatii. Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. in substante minerale si in substante organice.

Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni.Dintre acestea. Wieliczka . dermatite alergice. . Borsec. cat si a umiditatii relative (60-75%). Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic. 5 in Slovacia. dar si sinuzite. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon. Solotvino Slatina . contraindicatii. Actualmente. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. atat in privinta temperaturii.).Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului.Polonia. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. Principalele gaze libere sunt azotul. bronsite cronice. in special astm bronsic. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. sarcina ori boli psihice. ce genereaza si disconfort termic. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia. indicatii. dintre care 17 in Germania. In acelasi timp. Terapia s-a nascut in anii '50. In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. Balvanyos. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. fie ca sunt boli renale. Buzias. Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia.Speleoterapia: definitie. cate 4 in Ungaria si Austria. 3 in Ucraina etc.Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. 10-12 grade. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei. bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana . hidrogenul sulfurat. unice in Europa. in Germania.Nu orice salina are calitati terapeutice. o temperatura cam scazuta. psoriazis. metodologie de aplicare. de eliminare a acesteia. de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii. fie ca e vorba de post-infarct.Ucraina etc. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente. cardiace. bioxidul de carbon. ceea ce este un avantaj. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. In mofeteleprin extractie.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului. in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. mica in comparatie cu saline din alta tari. Microclimatul salinelor din Romania este constant.Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare.Germania. au contraindicatii la speleoterapie. Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor. Baile Tusnad. metanul si gazele rare. acesta fiind mai greu decat aerul. de inhibare a inflamatiei. terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic.

care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. faringe.Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. miscarea aerului. senzatii de sufocare. nu trebuie să înlocuiască. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini. Durata de plutire este conditionata de umiditate. Prin depunerea si absortia ionilor salini. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. ragusire. etc. reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. anumitor interactiuni electro-chimice. efectele razelor solare. temperatura.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice). ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer. circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora. disconfort respirator. cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. Prin absortia de catre aceste organe. variatiile de presiune. etc. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. scade treptat. Salinoterapia. datorita efectului gravitational. bronhiole. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. cum este.5-0. Speleoterapia. saptamanilor sau chiar anilor. moleculele de apa din atmosfera.9 microni. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. bronhii. respectiv atmosfera. in principal afectiunile respiratorii. eliminarea toxinelor. fluidizare a mucoaselor. imunitatea organismului. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. sub nicio formă. refacerea elasticitatii membranelor celulelor. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. prin natura sa este o substanta bactericida. cavitatile nazale. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. tuse. Aflati in atmosfera respirabila. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule.1-0. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii. reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. . bronsite si chiar astm. care provoaca boli si disfunctii respiratorii. pornind de la simple raguseli. curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). alveole pulmonare. 3050% in psoriazis. etc. timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti.la 3 sau mai multi ani. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica. lichide sau gazoase. devenind cronice) si prin a caror prezenta. cei cu marimi intre 0. de asemenea. expectoratie ingreunata. 50-70% in diferite alergii. turbiditate. tratamentul practicat în saline. bronşita cronică. de pildă. aflate in suspesie intr-un mediu gazos. care. Prin inhalarea acestor aerosoli. Sarea. in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. prezente atat la adulti cat mai ales la copii). aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. Aerosolii de dimensiuni mici. Pentru alte boli respiratorii. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist. persoane expuse la radiatii ionizante. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice.

In curele de remineralizare a organismului. micro-organisme) iritante. fiind membrana celulelor. prin absortia lor. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. constand in oxigen. determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. intre 30 si 60 min/zi. sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. sau ori de cate ori este nevoie. atat de acumularile de materii straine corpului uman.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. paralizia de plex brahial. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. de nerv sciatic. teste specifice de evaluare . 1 ora /zi. actionand in primul rand direct asupra mucusului. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. in cazul nostru. timp de minim 12 zile. Pentru astmatici. in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. fie a doua concentratii cu valori diferite. 12 zile. etc. in curele de intretinere. Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. indicatii. in curele de relaxare. metodologii de aplicare. Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. apa.. scurgeri nazale. caldura. cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic. depinzand de gradul de manifestare a acestora. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. minerale. in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala.Neuropatiile periferice. Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. timp de 14 – 24 zile/cura. expectoratii. cu o durata de repaos de 3-6 luni. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. 6. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: . depinzand de gradul de manifestare a bolii. SPE. contraindicatii. timp de 12 – 18 zile/cura. In curele preventive.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. expectorarea pe cale naturala si facila. . Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. SPI. Pentru diverse boli respiratorii. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri. cura care poate fi repetata ciclic. etc. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. . timp 24 – 30 zile/cura. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii.Durerea neuropata in recuperare. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. sindromul de tunel carpian. evaluare paraclinica .

In recuperare. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. scleroza in placi. biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. prin manipularea semnalelor afisate. boala Parkinson. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice. Suplimentar. In mod asemanator. distrofii musculare .Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala. datorata leziunilor cerebrale. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. in special electronic. normale sau anormale. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie. (electromiografia). In schimb.G. Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei. care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. deschisa. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop. programe complexe terapeutice si de recuperare..M. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. In recuperare. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. La timpul respectiv. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback.

A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. vasculare de tip migrenos. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Secundar. Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. generala sau totala este utila in reabilitarea. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). exercitii). In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. alphafeedback a fost eliminate. durerile cornice de spate sin anxietatea. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. • Ramuri ale medicinii clinice. Totusi. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. . combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala.manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. Cea mai dominanta forma. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. Relaxarea corporala. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Biofeedback-ul presiunii sanguine. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. • Boala Raynaud. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. • Incontinenta urinara si fecala. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. Managementul durerii cronice. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. Antrenamentul controlului sfincterian. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Biofeedback respirator sau alte tehnici. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni.

proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate.  Extensia soldului cu flexia genunchiului. La fel. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Astfel. Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC.  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca. • Tratamentul si medicina de recuperare. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans). Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. • Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului).  Abductia soldului. • Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. receptorii cutanati.  Flexia soldului cu extensia genunchiului. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza. .  Dorsiflexia gleznei. rectala sau ambele. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata.

complexe) . Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . vasculo . varice membre. Scleroza multipla. . • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. hipertensiv. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului. caruia i se asociaza blefarospasmul. Combinatii ale miscarilor membrului. Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: .  Pumn si degete. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii. Biofeedbackul in alte situatii. reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . BF clinic. In concluzie.Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv. . recunoaste drept principala si sigura aplicatie. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8. este reprezentat de: • Leziunile spinale.tabloul clinico-functional. 7. Distonia si dischinezia. • Denervarea nervilor periferici. la presiune si la schimbarii unghiului articular. distonia oromandibulara. • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. . spasmul hemifacial. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.Sindromul de imobilizare prelungita . edem limfatic).Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie.nervoase.Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. in special EMGBF. periarticulare. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient.

. a sensibilitatii. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal. Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic. integrate in efortul colectiv. sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza.Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic. fiecare persoana are responsabilitati individuale. social. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. de etapa si finale etc). a coordonarii miscarilor. utilizarea dispozitivelor de mers. vocational si educational maxim.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. recuperarea mersului. aplicarea procedurilor de fizioterapie. asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. • Specialistul in terapie recreationala. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie. • Specialistul in orteze si proteze. social sau emotional.. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. Specialistul logoped. realizarea evaluarilor functionale initiale. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. organizatia functionand pe nivele ierarhice. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. Specialistul in psihologie. Asistentul social. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. IMC. Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical. psihologic. a fortei si rezistentei musculare. Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala .

Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite. Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice. Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. mişcărilor coreo-atetozice. C. Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. protezare maxilofaciala. care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic. Din punct de vedere clinic. Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. blocaj articular. organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. A. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. precum: dieteticianul. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale. câştigul funcţional este moderat. stabileste obiectivele de indeplinit. ticurilor. kinetoterapia de recuperare.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . specialistul in medicina dentara. B. . sunt prezentate într-o succesiune logică. hemiplegii. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii. anchiloza. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. specialistul in audiologie. de exemplu. O influenţă favorabilă este înregistrată. miocloniilor. convulsiilor. de obicei profesional (contracţie fazică). În continuare. în cadrul parkinsonismului. fasciculaţiilor musculare. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. . Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. în sens restrâns. Alti specialisti. crampelor. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice.• • Consilierul vocational. etc. specialistul in aparatura medicala de specialitate etc. redoare articulara. semnificatia pentru unghiul util. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii. paraplegii).

În unele situaţii. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. limitelor unei mişcări voluntare [1]. E. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. ataxie. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. a simţului kinestezic. Cu alte cuvinte. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. Se ştie că un muşchi. prin nefuncţionare.Din punct de vedere clinic. etc. mişcarea este inadecvată scopului propus. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. în urma afectării structurilor nervoase. de exemplu. Alături de sindroamele motorii prezentate. ataxie şi discoordonare. motor sau de reglare. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. nu scade numărul de fibre musculare. fusul muscular. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. reducerea consumului de O2. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. precum şi tulburări de sensibilitate pură. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. tremurături. având metodologie diferită. În cazul în care este compromisă exterocepţia. mult mai complexe. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). pentru a defini aceste situaţii. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale. folosim termenul de crampă: a scriitorului. A. Se poate vorbi despre apraxii globale. a dansatorului. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia . deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. ci diametrul lor. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. Structura fibrei musculare este conservată. a înotătorului. Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. vitezei. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. D. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC. etc. Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. apraxia mersului). Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. preciziei. poziţiei). Se pot întâlni tulburări de echilibru. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. dissinergii musculare. Într-o apraxie. motilitatea este mai puţin afectată. incoordonarea mişcărilor. a pianistului. placa motorie etc. etc. intensităţii. Cu alte cuvinte. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. la fel stria\iile. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare. imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii.

crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. reversibilă sau fixă. Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. Cu alte cuvinte. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. Cauzele care duc la contractura algică. Dacă. pot fi : ischemia locală. atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. un hematom. punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. o articulaţie dureroasă). etc. B. ruptura fibrelor musculare.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. reprezintă suportul spasticităţii. sunt condiţionate reflex. alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1]. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. Retractura musculară. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen. Contractura musculară se poate clasifica. Contractura miotatică. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută. după cum urmează: Contractura miostatică. o leziune directă (lovitură. poate exista o contractură funcţională şi una organizată. Contractura algică este deci primară. depozit calcar. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. dureroasă sau nedureroasă. Atât contractura antalgică. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. cât şi cea algică. . Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. etc). Contractura congenitală disontogenetică. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. paroxistică sau permanentă”. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară.

cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1]. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. De asemenea. . Fie că. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. În celelalte situaţii. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. de la caz la caz. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. hiperactivitatea reflexelor de flexie. va obosi mai repede. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. pierderea forţei musculare. Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. condiţionată genetic. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. D. prin intermediul buclei gama. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. Distrofia musculară. hiperreflectivitate osteotendinoasă. un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. dacă se lucrează cu insistenţă. din punct de vedere morfologic. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. Ca urmare. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. C. putem întârzia instalarea oboselii musculare. fiziologică nerv-muşchi. impusă. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. atunci când există o cauză neurologică centrală. Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. începută precoce. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi.Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. retractură musculară. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. În final. A. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. în aceste cazuri. Kinetoterapia de recuperare trebuie.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

-rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. cu mâna în semipronaţie. Atât mişcarea de extensie. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. Atât abducţia. iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. în plan frontal. -supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. B. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). D. cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. dacă se porneşte de la poziţia anatomică. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. în plan sagital. pe o axă ce trece transversal prin cot. . Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0.-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°. ca atunci când scriem. ca şi flexia. respectiv pasiv. -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. membrul superior (brahial). -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. ca şi pronaţia. Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). se realizează pe axa transversală. C. realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. Extensia (are. rotaţie 0°. Mişcarea activă măsoară 50-60°. abducţie 60°. următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. humeroradială. fiind rotaţii longitudinale ale braţului. o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. cât şi cea de flexie. fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. Circumducţia este o mişcare complexă. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie).

pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). Iată. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. în funcţie de articulaţia testată. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°. pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată. Pasiv. În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . atingând la unele persoane valoarea de 20°. deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. Flexia activă ajunge până la 90-100°. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu. pe un ax transversal. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. E. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). -extensia. fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°. trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. mişcare posibilă cu degetele extinse. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). în plan frontal. Extensia este variabilă. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. valorile pot creşte. pe larg. Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse.

-extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. -extensia propriu-zisă nu există. este posibilă o adducţie până la 30°. sintetice. ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. . care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat). crescând în situaţia pasivă. Abducţia-adducţia se execută în plan frontal. -abducţia are valoarea medie de 45°.extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. se poate ajunge la 60°. ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. F. Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate. Poziţia de repaus articular este în flexie 30°.-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului). Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°. pe axa sagitală a şoldului. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. -rotaţia axială. -flexia (mişcarea în plan frontal. Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. În mod pasiv ajunge la 145-150°. paralelă cu palma. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. care baleiază policele de-a latul palmei. mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°. Acestea sunt: -flexia. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. în plan sagital. realizată prin combinarea abducţiei. asemănător articulaţiei umărului. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). abducţie 30° şi rotaţie externă. Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus.

la cea externă piciorul deviază în afară. interfalangiene). H. cu genunchiul flectat la 90°. la rotaţia internă piciorul deviază intern. Poziţia de repaus este de 15-20° extensie. intertarsiene. sunt complexe. din poziţie de decubit ventral. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. în jurul axei transversale. În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. fără să poată fi testate. -extensia propriu-zisă este 0. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). piciorul deviază în adducţie. Pasiv. Această mişcare se asociază. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. se poate înregistra o flexie de 160°. Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. Dacă. în mişcarea de flexie. deoarece este relaxat tricepsul sural. Amplitudinea este foarte mică. de mişcarea de rotaţie internă-externă. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. dinăuntru-înafară. Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. de sus-în jos (axa Henke): . evidenţiate doar pasiv. I. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital.G. oblică dinainte-înapoi. o artrodie strânsă. care participă la mişcările genunchiului. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). metatarsofalangiene. tarsometatarsiană. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. oscilând în jurul unei axe imaginare. care permite mişcarea de flexie-extensie. Articulaţia nefiind perfect transversală. mediotarsiană. Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. intermetatarsiene.

-extensia din poziţie anatomică. -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. nu permit mişcarea la nivelul lor. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. poate atinge valoarea de 90°. fiind realizată mai ales pasiv. b. -eversia (asociază pronaţia. posterioare si laterale. realizată mai ales pasiv. Articulaţiile intermetatarsiene. Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. -flexia. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. a. având drept repere: a. Din considerente didactice. sunt limitate. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. atât în mod activ. strânse. La fel. -îndepărtare-apropiere între două vertebre. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°. care cade de la protuberanţa occipitală. . -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. are o valoare de 30-40°. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. articulaţiile intertarsiene. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. verticala firului cu plumb. în rectitudine. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat. cât şi pasiv este 0°. -rotaţie în jurul unui ax vertical. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism. acestea din urmă. b. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. de susţinere a piciorului. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. au rol static. Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. de-a lungul spinelor vertebrale.

rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). marginea anterioară a marelui trohanter. apreciat la 20-35°. extensia 50-70°. prezentate mai sus). d. rotaţia 70-105°. d. . extensia limitat la 20-30°. Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). b. dorsală (35°) şi lombară (50°). d. prin faţa anterioară a umărului. zona dorsală medie. flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). c. lateralitatea 60-80°. lateralitatea.c. b. procese fibrotice extensive. Testingul coloanei cervicale arată: a. de exemplu: afecţiuni osoase. Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său. în funcţie de mişcarea urmărită: a. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare. d. flexia 110-135°. Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori. rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). e. calculate radiologic. occiputului. flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară). circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte. valorile maxime ale acestora sunt: a. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). c. pe baza înclinării platourilor vertebrale.). c. etc. Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. în consecinţă. b. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). verticala care trece prin tragus.

Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă. . O altă situaţie. Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. este şi redoarea strânsă postimobilizare. Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. Ştim că forţa exprimă în fapt. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. să o dezvolte un muşchi. pe de altă parte. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat.) şi ulterior. Din punct de vedere biologic. se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. des întâlnită în practica medicală. În mod practic. sau forţa limită pe care ar putea. De la caz la caz. în cadrul unei metodologii complexe. doar un sportiv de înaltă performanţă.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). forţa este o calitate fizică a individului. acela al creşterii forţei musculare. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. menţionate mai sus. cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. chirurgie plastică şi reparatorie. etc. în special. trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte. alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). în condiţii biologice optime. forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. Acest parametru este măsurabil. În concluzie. deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. de cele mai multe ori pur teoretică. care se va studia în contextul altui obiectiv important. propunem un mic glosar. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. adaptate la caz. putându-se apropia de ea. Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. în funcţie de metoda de lucru.

Pe parcursul unei contracţii uşoare. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. reciproca nu este obligatorie. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. O hipertrofie musculară. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. reprezintă "excitantul biologic". Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă. Se utilizează exerciţii cu încărcare. Ea depinde de o serie de factori. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă. desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice. Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică. Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Numărul fibrelor musculare rămâne constant. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. Aceasta este considerată a fi forţa absolută. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular. Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. . se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. Cu alte cuvinte. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice. necesar creşterii forţei musculare. Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus. poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. obţinută prin exerciţii adecvate.

Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic.). O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi. pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute. Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. Ulterior. este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate. frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". ceea ce duce la o contracţie lină. Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice. d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. când există o motivaţie deosebită. Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare. hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. precum: dimensiunile stromei neuronale. enunţat de Hanneman. etc. se constată o activitate asincronă a UM. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. intervine "factorul muscular" şi anume. e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). f) Raportul forţă-velocitate . În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. diametrul axonului. UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare.

utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. Un astfel de muşchi. nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus".Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. ajungând la "lungimea de echilibru". tensiunea sau forţa activă va scădea. în el apare o "tensiune de alungire". Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. etc. etc. Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. . alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). neurologici şi reumatici. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. când este cazul. stimulodetecţia. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută). Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare. La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului. în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. precum şi printr-o "tensiune de repaus". la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. când tensiunea în muşchi devine zero. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. care poate fi găsit în orice manual de specialitate. la nivelul fibrelor sale. Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru". se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. care recurg la aparate mecanice. etc. peste lungimea lui tisulară normală. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. metodă revizuită în 1946. El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". dacă este secţionat. în special. este stimulat. electrice. este scurtat. el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). cum sunt: EMG. Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. Dacă muşchiul este alungit în continuare. nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero). oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară.

Este bine ca. Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. etc. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. o mişcare contra gravitaţiei. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare. segmentul contra unei rezistenţe medii. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . valoarea forţei musculare este de -2. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. se va ţine cont în apreciere. deşi s-a exclus gravitaţia. în punctul de maximă amplitudine. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. în practica curentă. va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. a unei rezistenţe mai mici. Există unele situaţii de graniţă. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. sex. ci la sfârşitul cursei. etc. împreună cu expresia lor clinicofuncţională. Pacientul. de vârstă. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. masa musculară. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea.În continuare. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal. egală cu valoarea forţei normale. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. să se obişnuiască executarea testingului muscular. -Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. în fapt. Se vor utiliza planuri de alunecare. în special. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. Trebuie să avem în vedere faptul că. complet. alături de cel articular. sunt prezentate valorile forţei musculare. cum ar fi plăci de plastic. sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. Dacă mişcarea nu este completă. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare. În acest context. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. fără altă contrarezistenţă. gradul de antrenament al individului. doar dacă se exclude gravitaţia. lemn talcat. între gradele de forţă 3 şi 2.

Pornind de la cele afirmate anterior. raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. vom constata că. integritatea metabolismului muscular. în contextul kinetoterapiei de recuperare. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. Cu alte cuvinte. Urmărind pacientul. etc. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. o rezistenţă neuropsihică. a întregului organism. Ulterior. cu tot efortul volitional. de cea de rezistenţă generală. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. echilibrul neuroendocrinometabolic. la un moment dat. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. etc. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. Ca să putem aprecia rezistenţa musculară. Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. gradul de participare al SNC (motivaţie. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. dispnee de efort. iar pe de altă parte. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat. Este faza oboselii compensate. timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. etc. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. tahicardie. schimbarea mimicii. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară.stabili atât diagnosticul. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. Prin acesta se înţelege. La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. Aceasta din urmă. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă. Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). o rezistenţă emoţională). ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. valoarea circulaţiei musculare. raportată la forţa maximă de contracţie. ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. care se repetă cu un anumit ritm) este diferit.

În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze. bicicleta ergometrică şi covorul rulant. controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor.). ea se poate deci “antrena”. după cum urmează: mersul. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. de exemplu). dezadaptarea organismului la efort. Ca mijloc terapeutic.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor. alergarea. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. controlului şi echilibrului. Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. putem folosi termenul de reantrenare la efort. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). sedentarii). Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. Creşterea coordonării. activităţile de autoîngrijire şi casnice. etc. etc. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. O activitate coordonată este automată. a stabilităţii. orice efort fizic este dificil de realizat. urcatul scărilor şi pantelor. La aceştia. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. înotul. lină. alături de alte metode ale medicinii fizice. a mobilităţii controlate şi abilităţii. în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. musculare. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. Cu alte cuvinte. Dezvoltarea coordonării duce . executată în condiţii normale.). Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. însă mişcarea nu va fi la fel de lină. metabolice. Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării. sportul terapeutic. În aceast` situa\ie. etc. vom recurge la kinetoterapia de recuperare. terapia ocupaţională. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Astfel. sindroame posttuberculoase. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. Există 3 categorii de pacienţi. Altfel spus.

Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. extrinsec (relaxare extrinsecă). Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. deşi este apt. termoterapie. care vor modifica mişcările. închizând astfel un cerc vicios. În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. De asemenea. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. ceea ce presupune o economisire de efort muscular. patrupedia). intrinsec (relaxarea intrinsecă). grup muscular. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. . ce apare când un grup muscular este hipoton. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. cât cea parţială a unui segment. Cu alte cuvinte. atât stării de tensiune musculară crescute. Ele trebuie redobândite. -compensaţie. fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. masajul.la precizia mişcărilor. cu alte cuvinte. ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. În final. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. Mişcările sunt executate liber. B. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. trebuie redobândit controlul coordonării. însă defavorabile. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. medicamente. A. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton. Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. dacă sunt de durată. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). cu intrarea în acţiune a sinergiştilor. Deposturările şi dezalinierile corpului. Relaxarea generală este un proces autonom. deprinderile motorii se pot pierde. în mod activ. Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. se organizează. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). cât şi stării psihice tensionate. rămân fixate. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. muşchi. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate.

• Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. atât afecţiunilor bronhopulmonare.disfunctie • Durerea acuta. Gimnastica corectoare se adresează. recurgând la o serie de tehnici. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator. Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. simptomatologie . 50% din populatie prezinta dureri cervicale. 1. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. gimnastică corectoare. Este important de reţinut faptul că. posturare. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. indiferent de cauza. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier.6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. scala analoga vizuala.Evaluarea durerii. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. • Este un semnal de alarma al organismului. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. antrenamentul la efort dozat. relatia durere. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. reeducarea respiratorie. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte . din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice. pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. educarea tusei. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului.-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective). Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare. cu un travaliu respirator cât mai redus.

sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. infectios. hemangiom. oboseala inflamatie. durere forntala. contractura) capsula. etc) ligamente (ruptura. etc) 5.auriculara dureroasa. tendonul supraintindere. pseudoguta. modul de a sedea. Nervul compresiune (a radacinii nervoase. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. Osul • fractura (traumatism acut. osteom. inflamator. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. intindere. degenerare. durata. ruptura contractura slabiciune. dislocare) lichidul sinovial (guta. burse (inflamatie. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. Muschiul. iradiere. etc) 2. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. disfunctii oculare dureroase. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit. Biomecanica . intensitate. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. infectie. de stress. puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. inflamatie.

semnul Tinel. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare. radiculopatile. Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. CPK. Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) . miopatiile sau miozita. ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). Recele este util in durerea acuta. electroterapie. Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece. deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. se examineaza articulatiile. etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. scaderea gradului de mobilitate. determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. sindroamele de entrapment ale nervilor periferici.anormalitate de postura suprasolicitare. dupa caz). VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile. ale tendoanelor sau ligamentelor EMG. semne de inflamatie articulara. testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid.

ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. cand a fost episodul anterior. in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut). incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. etc) . Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. urmate de relaxare. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare. edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2. Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie.5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. inflamatie. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1. 3. jena. lovituri de cutit. ligament.

E (extensie). hernie sau inflamatie artrita spondiloza. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5. tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. caldura superficiala in subacut: mobilizare. dislocare. stenoza canal medular. extensori ai pumnului C6-7. TBC. rotatii se palpeaza musculatura. activa. telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate. pasiva. cracmente. contractura musculara cefalalgii. comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie). biceps C5-6. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). postura. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. crepitatii. precum MM (mielom multiplu). terapie educationala. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). activa libera si activa contrarezistiva. ginecologica osteoporoza cu fractura. abces Tratament in acut: repaus. spondilita. purtarea/nu a corsetului. metastaze osoase infectie: SIDA. lateralitate.Examenul clinic se observa semne tegumentare. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala. senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. analgetice. 2. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. tricipital C7-8) . contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa. triceps C6-7. extensor lung al halucelui (L5). senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. fizioterapie.

contractura -musculara afectare discala -degenerativa. conditionare aerobica. subluxatie suferinta psihogena torticolis. retrocolis Tratament in acut: repaus. hernie. terapie educationala. injectii si sprayuri aplicate local. analgetice. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. dislocare. inflamatie artrita spondiloza. caldura superficiala in subacut: mobilizare. exercitii de flexibilitate. infectii. slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. AINS. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii. garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara. metastaze osoase osteoporoza. postura corectata. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). urmarirea periodica a pacientului. . de constrictie. analgetice). fizioterapie. posturi. antecolis. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. anemie. mialgii virale infectioase.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. fracturi. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil. alte tulburari de mobilizare. masaj muscular.

el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. tata. Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste. de autoingrijire. Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. aparat sau sistem.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale). reducerea mobilitatii unei articulatii. student. psihologice sau anatomice. Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. conditiile sociale si culturale proprii. de comunicare. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. accidentelor sau traumatismelor. nu pronunta corect cuvintele. Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. De exemplu.Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. ocupational. profesional si familial al persoanei respective. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . incapacitate si handicap. De exemplu. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. de dexteritate. Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. . ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. nu se poate alimenta diversificat etc. nu poate merge fara a fi asistat la mers. pentru un interpret de muzica. Deci. deposturarea coloanei vertebrale etc. Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. cu sexul. Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa. cand acestea intra in conflict cu mediul social. incoordonarea miscarilor. Se poate vorbi astfel. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. situationala etc. partener de afacere. profesional. Diagnosticul este clinic. organ. intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic. de integrare sociala etc. vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. nu mai poate fi sot. muncitor. tesut etc). Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional. economic. scaderea auzului. nu se poate aseza pe scaun. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. persoana independenta etc. perderea de forta musculara. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar. Aceasta conduce la handicap profesional. Pornind de la cele prezentate. un pacient nu poate deschide usa. despre incapacitati de locomotie. Se vorbeste astfel. familial. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ. normala pentru individul in cauza. nu poate conduce masina. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale. despre un handicap educational.

mentala.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. la pacientul in cauza. Masajul terapeutic. precum biofeedback-ul. mijloacele. afectiunile dermatologice. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. • • • • • • Electroterapia. ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman. renourinare. alaturi de cele clasice. terapia educationala etc. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. endocrine. modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. Afectiunile psihice. Kinetoterapia. . digestive. Afectiunile cardiovasculare. psihoterapia. terapia ocupationala. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. metabolice. permitand intr-o prima etapa. incapacitate. inclusiv obezitatea etc. incapacitate si handicap. Laserterapia. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala. stabilind obiectivele de indeplinit. serie de modalitati terapeutice adjuvante. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. Spre deosebire de alte specialitati medicale. Afectiunile senzoriale (vazul. inclusiv tulburarile de vorbire. auzul). vederii. Afectiunile respiratorii cronice. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. Hidroterapia. Principii de diagnostic clinico-functional. protezarea auzului. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). bine cunoscute. inclusiv surdo-mutitatea. Limitat. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. handicap) la o independenta fizica. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular). Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate.

• Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. • Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. baston etc). maxim posibila. ochilor. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. dispozitive de electrostimulare. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati.sociala si economica. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. palpare. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. examenul neurologic si cel functional. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. regiunii precordiale si inimii. scaun cu rotile. a sistemului musculoscheletal. a gatului. a sistemului genitourinar si rectului. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. urechilor. psihologic si intelectual. percutie si auscultatie). Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. examinarea capului. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. nasului. cat si la cel obiectiv. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. deplasare). In acest context. a vaselor periferice. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare. • Identificarea restantului fizic. carje. Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. Drept urmare. inclusiv activitatile de autoingrijire. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. asistenta tehnica si umana de specialitate. toracelui. Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. posibilitatile reale de rezolvare. menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale. trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. a regiunii abdominale. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. proteze. gurii si fundului de gat. in sine. examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului .

ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. De exemplu. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. obtinute de la pacienti. cat si ligamentele de vecinatate. fasciculatii musculare. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. hiperlordoza. • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. Acesti factori tin de varsta. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). amputatia unui segment. atunci pozitia de start. in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata. Valorile ideale.si de fiecare element constituient. ligament. reprezinta o valoare medie propusa. Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. articulatie. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. contextul genetic. Uneori. inflamatie. Inspectia poate identifica scoliozele. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. obezitatea. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. conditia fizica. Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. congestie. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. slabeste capsula articulara. iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. Tonusul si forta musculara si ligamentara. cifoza accentuata. deformarile articulare. cu care se compara cele reale. sex. palparea. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. cartilaj. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. • Fortele care solicita permanent articulatia. gradul de mobilitate obtinut este unul activ. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. Cand pacientul nu participa la evaluare. atrofie musculara. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. precum si alte manifestari insotitoare. precum os. tendon si muschi. stabilizarea miscarii. hipertrofie sau ruptura musculara. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. cicatrici. deformarea tesutului moale. tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii. evaluare a programului de reeducare functionala efectuat. edem.

muschiul fiind practic denervat. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic. ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. nici in masa musculara.partea fortelor normale si anormale. sex. starea de oboseala a pacientului. De exemplu. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare. nefiind urmata de miscarea segmentului. sistem care foloseste scala de la 0-5. nu apare schita de contractie. • Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. conducand la instabilitate articulara. intr-o neuropatie periferica. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. sociale si profesionale. asociata. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta. blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). fortei si rezistentei musculare la efort. in functie de varsta. redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. . Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. • Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. lipsa de intelegere a testarii efectuate. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. teama. Valorile obtinute difera insa. prezenta sindromului dureros. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. forta si rezistenta muschiului. cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara. cat si asocierea datelor bilantului articular. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). numit si unghi util de miscare. prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic.

a functiei de vorbire si a limbajului. Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. X. evaluarea reflexelor. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului. mecanica) sau nevoia unui insotitor. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. IX. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. XII) si functia de deglutitie (IX.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. tehnica. Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. In contextul prezentat. a coordonarii miscarilor. de a se imbraca. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). de a-si asigura igiena si toaleta personala. elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. a nervilor cranieni. constatarea apraxiei. moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. cand este nevoie de ajutorul minim. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. evidentierea spasticitatii. a lipsei de orientare stanga-dreapta. rezultatele notate. In lumina celor prezentate. Nevoia de control sau supervizare. aprecierea senzatiilor si perceptiei. de a se mobiliza in pat. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • . X. intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. • Dependenta totala de alta persoana. Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard. expresia faciala (VII). de a-si asigura transferurile. evidentierea miscarilor involuntare. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. glosofaringianul (IX). Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. a integrarii motorii centrale. X). spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. • Nevoia de asistenta. precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. asupra statusului functional al pacientului. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. progresele obtinute. din momentul in care a fost identificata. examinarea fizica a fost efectuata. precum si tipul de asistenta (umana. IX. specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. XII). Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez. In ceea ce priveste nervii cranieni. nivelele de dependenta sunt: • Independenta. de a conduce vehicule. In ceea ce priveste reflexele. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. vagul (X). a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. de a merge.

Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. electrostimulare cerebrala profunda etc). masaj. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. electrostimulare spinala. metode de conditionare (ergoterapie. precum terapia medicamentoasa. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. In aceasta idee. electroanalgezia. fie cu electrozi ac. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. laserterapie. cat si o serie de tehnici complementare. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. implantati in apropierea acestor trasee. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Durerea este un simptom. magnetoterapie. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. precum tehnici de relaxare (training autogen. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. fizioterapie. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. alcatuind caile durerii. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. biofeedback etc). Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii . Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. kinetoterapie. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. in cazul de fata). cea nemedicamentoasa (TENS. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme.Electrostimularea. hipnoza etc. Ulterior. mecanisme de actiune. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. TENS sau SNET. meloterapie etc). ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala.

contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. deci pe cai descendente). Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. de diferite cauze. Stimularea nervoasa electrica transcutanata. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). In acest mod. rapid conducatoare. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. Pornind de la cele cunoscute. adica pe un proces de control axonal. produce la nivel medular (corn posterior. 2. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. Termenul de stimulare folosit. daca este anodul. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. TENS sau SNET. In mod particular. undele sunt negative). disestezii de denervare). precum: 1. Apare astfel teoria controlului de poarta. curentii Trabert. precum: curentii diadinamici. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. undele sunt pozitive iar daca este catodul. asupra maduvei spinarii. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare.(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. 3. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. 4. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. nespecifice pentru durere. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. . interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente.

Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. analgezia nefiind reversibila medicamentos. locul actiunii este zone superioara. care. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. 30-120 min. cicatricile dureroase. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. Undele bifazice cu o dominanta. devine dureros si daca este suficient de sensibil. la fiecare 5-15 min. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. deja descrisa. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. mielinice. durata de stimulare este 30-60 min. fara sa fie insotita de contractii musculare.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. Aceste puncte. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. . numite puncte trigger. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. analgezia dureaza relativ putin. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. cefaleeea musculotensiva. ca si cele de acupunctura. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. in maximum 20 min. durata este lunga. corespund punctelor de acupunctura. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. Pe durata stimularii. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. atunci cand este comprimat. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. in mare parte. intensitatea intre 10-30 mA. fibrele stimulate sunt cele motorii. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. durata scurta de stimulare este relativ scurta. efectele anlgezice. tolerabilitatea este buna. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. intensitatea curentului de stimulare este inalta. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. stimularii se reduce intensitatea curentului. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). durata impulsului este de 60-150 µsec). unele forme de cervocobrahialgii. analgezia fiind reversibila medicamentos. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive.Undele bifazice (ambii poli sunt activi).. lombosciatopatiile. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. (electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. Electropunctura. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. sindromul picioarelor obosite. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. fibrele stimulate sunt cele groase. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive.

la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. fara sa se intrerupa simularea. se va reduce intensitatea curentului. Durerea cronica. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. in limitele posibilului. la cei ce sufera de probleme psihice majore. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. Aditional. exista posibilitatea disparitiei durerii. laminectomie. Prezenta factorilor de natura psihica. post chirurgie ortopedica. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. situate la limita suportabilitatii. putandu-se repeta pe durata unei zile. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. Durerea posttraumatisme in antecedente. dupa rahianestezie. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. datorita sensibilitatii pacientului. in situatia in care acestea au esuat. Angina pectorala. Daca insa. sub nivelul asteptat. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. intensitatea trebuie redusa. Intensitatea curentului se va creste progresiv. senzatia poate deveni neplacuta. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. . de 2-6 ore. dureri viscerale sau neoplazice. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. Daca exista o revenire a durerii spontane. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. uneori chiar de pacienrul insusi. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. durata fiind mai mare. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. puternice. traheotomie. Ca urmare a terapiei aplicate. dupa laparotomie. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. se constata si efecte vasodilatatoare. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. Durerea cronica la persoanele varstnice. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare.

Nevralgiile postherpetice. Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). durerea viscerala. Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. alcoolica).Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. pacientii care consuma opiacee. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. cefaleea vasculara. Durerile psihogene. Starile dureroase posttarumatice. Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. Durerile din afectiunile neurologice periferice. Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. Sindromul algic care insoteste anuriile. transmitere si perceptie centrala a durerii. laringelui. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. greu de localizat. Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Durerile postanestezie. Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. precum cea a controlului . Sindromul algic din carcinoame. Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. durerea difuza. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). Regiunile cutanate anestezice. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). Cicatricele si sindromul aderential postoperator. neuropatiile metabolice (diabetica.

-sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. netraumatizanta. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. cu o pondere de 80%. Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. secundare si nedorite minime. Neoplaziile. Afectiunile psihice precum. mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. numite puncte trigger (care corespund. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. Sarcina.portii la nivel medular (teoria numita gate-control. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. cervicobrahialgii. Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. psihonevrozele depresive. durere posttraumatism in antecedente. usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. de tip electropunctura). Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. . Tehnica este nedureroasa. punctelor din acupunctura). durere a partilor moi periarticulare etc). durere musculara. identice celor din acupunctura. Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). in mare parte. SNET sau TENS. fiabile si sigure. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. durerile datorate leziunilor nervoase). lombosciatopatii cefalee. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. schizofrenia. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. este o metoda fiziologica. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe.

energic. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. pana la 8). pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. grefon tegumentar sau tumori. luminoasa. Aflata la polul opus. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. in timp ce acupunctura foloseste ace. sa aiba o pozitie comoda. numit presiunea. in sens opus acelor de ceasornic. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. Indiferent de suferinta. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. superficial. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. si mai putina importanta sensului miscarilor. leziuni. cu varful degetului. . se maseaza sau se apasa prin insurubare. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. aflate pe meridianele de acupunctura. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. cicatrici. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite. care au un diametru de 1-2 mm. bataturi. incalzita corespunzator. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. In functie de indicatie. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. fiecare manevra avand o durata scurta. de catre Melzak si Wall. fara eruptii. profund. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere. Se va masa sau se va apasa circular. Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. pana la disparitia durerii. Astfel. ambele maini libere si sanatoase. deoarece. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. cu blandete. Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. in sensul de rotatie al acelor de ceasornic. ambele aflate in pozitie verticala. pereche. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. din pozitie oblica.

celor cu psihopatii. Tulburarile psihice minore. Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. timp de 5-7 secunde. Manevra consta in presiuni continue. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv. drept pentru care tratamentul se intrerupe. asemanatoare cu presopunctura. gravidelor in ultimele luni de sarcina. de echilibrare a energiilor si una locala. putandu-se practica mai multe cure. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. de 3-4 secunde. Sindromul alergic. aceste metode raman fara rezultat. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. in functie de boala. Odata ce leziunea s-a constituit. precum: Sindromul migrenos. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. Alcoolismul si tabagismul. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. se va pastra un interval de doua saptamani. indigestia etc). pacientului i se poate altera starea generala. Atat presiunea. presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. cat si relaxarea se executa succesiv. sindromul diareic. celor in stare de ebrietate. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. Presopunctura corect executata. Presopunctura poate fi folosita ocazional. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. Pe acesta cale. in proportie de 80%. Nu se va efectua presopunctura dupa masa. constipatiile. tranchilizante. pana la disparitia sa totala. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. . sindromul dispeptic. cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). Durerile din bolile reumatice. Insomnii. timp de cateva minute. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. Intre cure. un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. spre deosebire de iarna.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. Pe parcursul procedurii. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. aerocolia. in special primavara si toamna. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. in urma careia durerile dispar complet. bine executate. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia. hipnotice. De asemenea.

Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. .Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica. dorsalgiile. sinuzita. Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: .Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4. lumbago si hernie de disc.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale. mastodinia.Sindromul algic. daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile.Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica. Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica. curburi normale si patologice . lombosacralgiile.SPI. Tulburarile circulatiei periferice (varice. durerile articulatiilor periferice. genunchi. reumatismala la nivel de: sold. 2. Astmul bronsic. lombosciatopatiile. cubital. hipertensiunea arteriala).Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico. Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: .mersul normal si patologic . Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial.Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune . Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. de SPE.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior. Disfunctiile sexuale. durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). de nerv sciatic. semnificatia lantului cinematic al membrului superior . Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica.Aplicatii practice de termoterapie 3. neurologica. hipotensiunea arteriala.Teste specifice clinico-functionale. criza hemoroidala). cervicocefalalgiile. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita). complex glezna-picior . algiile musculare sau mialgiile. paralizia faciala). nevralgia de trigemen. posttraumatica si reumatismala . probleme de diagnostic. Contracturile musculare de tipul torticolisului. Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale . aplicarea de programe de recuperare .Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5. sindromul de tunel carpian. Tulburarile psihice minore.functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. paralizia de plex brahial.

In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. Position biofeedback. Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite.G. deficienta musculara. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. durerea neuropata . sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. retractura . Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. inclusiv lingvistice.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral.Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. normale sau anormale. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. Boala Parkinson.Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . in ciuda acestui nume artificial de biofeedback. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne.M. spasticitate. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie. (electromiografia). in special electronic. In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. Scleroza multipla. EMGBF. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia. pareza/paralizie. deschisa. prin manipularea semnalelor afisate. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti. contractura. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului.

Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait. Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. Biofeedback respirator. Cea mai dominanta forma. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului).coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Antrenamentul controlului sfincterian. Biofeedbackul presiunii sanguine. In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. Alte tehnici. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. durerile cornice de spate sin anxietatea. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. Domenii de aplicare: Psihoterapie. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: . A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. alphafeedback a fost eliminate. Biofeedbackul de presiune sau forta. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. Un . Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita.antrenarea controlului pozitiei capului . Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. exercitii). Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni.coordonarea necesare controlului miscarii. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda.

Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul . Afectiunile membrelor inferioare precum: . Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Tratamentul si medicina de recuperare. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Aplicatii clinice in recuperare. Managementul durerii cronice. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. generala sau totala este utila in reabilitarea. Relaxarea corporala. Incontinenta urinara si fecala. Receptorii cutanati. Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite.bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. rectala sau ambele. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. Boala raynaud. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. Ramuri ale medicinii clinice. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. vasculare de tip migrenos. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Totusi. Baze neurologice ale EMGBF.

spasmul hemifacial.pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii.extensia soldului cu flexia genunchiului .subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca . Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale. distonia oromandibulare. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. .faza de balans Afectiunile membrului superior. Distonia si dischinezia. .combinatii ale miscarilor membrului . Denervarea nervilor periferici. Scleroza multipla. .Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.flexia soldului cu extensia genunchiului . Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii.abductia soldului .marele fesier.cotul si antebratul .ortopedice si programele de recuperare aferente. 6.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie. caruia i se asociaza blefarospasmul. Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui.studii de caz . Concluzii BF clinic. in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele. Leziunile spinale.faza de stance . Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. . la presiune si la schimbarii unghiului articular.

Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7.sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) .. conform clasificarii internationale ICF . masaj terapeutic) . respiratorie. particularitati de recuperare in patologia cardio. . alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular.Evaluarea clinico-functionala. dizabilitati.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor .Evaluarea clinico-functionala. inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal.Recuperarea medicala la amputati .sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor .vasculara.sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N. SA. obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR. PSH. la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva.sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare .Evaluarea clinico-functionala. geriatrie. gonartroza (neoperata/operata).sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii .B.prezentari de cazuri . .aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. neurologic. Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: .sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie. geriatric. pediatrie . cardio-vascular si respirator. La sfarsitul modulului studentii trebuie: . pediatric. . ortopedico-traumatic. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza. . TENS.