Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti Facultatea de Medicina Generala MEDICINA GENERALA, Anul VI RECUPERARE MEDICALA PROGRAMA

ANALITICA A CURSULUI SI LUCRARILOR PRACTICE 1 semestru (8 cursuri=16 ore; 8 lucrari practice=16 ore) Georgiana-Ozana Tache Medic primar Balneofizioterapie si Recuperare Medicala Sef lucrari univ. U.M.F.”Carol Davila” Doctor in stiinte medicale Bucuresti, 2013 CURSURI 1. Curs introductiv : - Recuperarea Medicala – Definitie, scop; Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc. Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala sau medicina fizica. Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor. Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie, fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala. Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala). - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare;

In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta economic si/sau social”. Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de a treia linie sau medicina a treia. Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica. Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc. Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de sedentarism etc. In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii unei anumite patologii. - Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului; Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socio-economica, vocational-profesionala, educationala, recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective. Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism. Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata de o persoana. Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional, determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii, care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental, inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci. Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului,

recuperarea medicala presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea pacientului la programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care participa la aplicarea programelor de recuperare medicala. Programele de recuperare medicala se adreseaza 1. Afectiunile musculo-scheletale: • Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala, spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor. • Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase, tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze). • Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare. • Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold). • Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata. • Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut, poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta). 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive. 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc). 4. Suferintele neurologice: • Bolile neuromusculare (miopatii). • Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale. • Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau paralizie. • Leziuni de plex (brahial, lombosacrat). • Status posttraumatism craniocerebral.

• Sechele dupa accidentul vascular cerebral. 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica) 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice. 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior. 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica). 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala. 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei. 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor si de stergere a ridurilor. 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului. 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata) 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame). 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica. 16. Patologia geriatrica - Calitatea vietii si aspecte de etica medicala in recuperare; Recuperarea medicala este o specialitate ce promoveza colaborarea multidisciplinara, are o abordare complexa asupra unei persoane, de la atitudinea pasiva, la participare activa, de la caracterul profilactic la cel curativ si de recuperare medicala, utilizeaza un limbaj comun, international, pornind de la modul de apreciere a gradului de difunctionalitate, trecand prin modalitatile de evaluare dinamica ale acestui grad de deficit functional instalat, criteriile de apreciere fiind unitare, reproductibile si obiective, si ajungand pana la aplicarea unor programe adaptate, complexe, interactive, uneori asistate de echipamente inteligente, care furnizeaza si un raspuns de tip feed-back. Persoana aflata in suferinta este in centru atentiei unei echipe complexe, eforturile sunt sustinute de ambele parti, pacient-terapeut, programele de recuperare dureaza de la cateva saptamani pana la cativa ani, uneori toata viata si se face referire al intretinerea functionala. Toate eforturile complexe si de lunga durata prezentate sunt menite sa implineasca asteptarile pacientului in ceea ce priveste nivelul performantelor functionale ale acestuia, in raport cu propria persoana dar si cu mediul ambiental, cu referire la mediul social, profesional si familial. Altfel spus, atingerea unui numit nivel al calitatii vietii pacientului. Discretia personalului, seriozitatea cu care sunt aplicate programele de recuperare, profesionalismul intregii echipe, interactionarea permanenta cu pacientul, participarea sa cat mai activa, pertinenta la programele de recuperare functionala, respectul fata de persoana aflata in

suferinta, rabdarea, toate sunt calitati pe care fiecare membru la echipei trebuie sa le aiba insusite. - Prezent si perspectiva in Recuperarea Medicala: robotica, realitatea virtuala, cercetare; Echipamentele care asista si promoveaza miscarea pornesc de la simplele orteze sau proteze articulare, segmentare, de membru etc, implantate/interioare sau exterioare, detasabile si adaptabile. Performantele functionale se obtin si pe calea utilizarii senzorilor de miscare aplicati sub forma de electrozi pe piele sau sub forma de incaltaminte sau textile inteligente tip camasa, pantalon, manusa, soseta care contin inglobati, senzori de receptie a initierii miscarii sau de intentie mentala a initierii miscarii, care transforma sau intensifica un stimul de intensitate scazuta. Uneori miscarea poate fi initiata si doar de o grupa musculara aflata intr-un lant cinematic si transformata in miscare performanta, cu scop bine definit, precum deplasarea/mersul, prehensiunea. Alteori, echipamentul insusi elibereaza stimuli exteriori corpului uman. In loc sa receptioneze o miscare in intentie sau de intensitate scazuta si sa o intensifice, asa cum am prezentat inainte, are loc o electrostimulare a substratului, utilizand echipamentele de electrostimulare a musculaturii slabite de diferite cauze sau a musculaturii aflata in curs de reinervare. Prin contractie musculara indusa se asigura fluxul sanguin corespunzator troficizarii substratului, cu scopul de a promova miscarea si a asigura recuperarea functionala in timp mult mai scurt. Pentru a obiectiva starea sistemului nervos, a conexiunii neuromusculare si a efectorului muscular, se recomanda examenul electromiografic (EMG). Este o metoda de investigatie ce inregistreaza contractiile muschilor scheleticicu ajutorul aparatului numit electromiograf. Altfel spus, se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. EMG este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). De asemenea, diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmiterea influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). In cadrul patologiei sistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze, precum compresia creierului sau a maduvei spinarii date de un hematom, un abces, o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral. Mai poate exista distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala) sau afectarea prin infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor, asa cum se intalneste in scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate, fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor, precum diabetul zaharat (polineuropatie

lepra sau lupusul eritematos diseminat. precum frecventa cardiaca. cum ar fi undele cerebrale.Metodele medicinii fizice si de recuperare medicala reprezinta adesea o optiune eficienta si uneori. aceasta performanta nu se va mai baza pe informatiile culese si afisate pe monitor.electrozii atasati pe tegument culeg informatiile pe care le afiseaza pe un monitor. mai intai in repaus. Medicul sau terapeutul ajuta pacientul. Examenul dureaza 20-30 minute. Sunt vizate anumite procese sau functii ale corpului care in mod normal se desfasoara involuntar. pe de alta parte. este examenul detectarii activitatii musculare. apoi in cursul unei miscari voluntare. deoarece senzorii de biofeedback ofera informatiile necesare intelegerii schimbarilor subtile petrecute in interiorul organismului. De exemplu. emotiilor sau comportamentului. Pacientul invata sa relaxeze musculatura. Se poate astfel. temperatura corpului sau tensiunea musculara. pe calea controlului voluntar. pe calea incercarii si erorii. succesiune a unor unde. Astfel. modificarea temperaturii corporale sau reducerea tonusului muscular). sa-si controleze singur activitatea mental care conduce la modificarile fizice dorite. Monitorul emite un semnal sonor sau vizual in functie de abilitatea pacientului in controlul functiei (precum scaderea ritmului cardiac sau scaderea tensiunii arteriale. precum hipertensiunea arteriala. tehnica de biofeedback invata cum sa se utilizeze mintea pentru a controla organismul. prin tehnica de biofeedback pot fi identificati muschii care cauzeaza cefaleea.metabolica). Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. raportat la leziunea identificata. tensiunea/tonusul muscular si temperatura cutanata. sa-si regleze valorile tensiunii arteriale. Rezultatele sunt afisate pe un monitor in timp ce pacientul incearca sa controleze functia respectiva. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. sa-si creasca temperatura corpului. conduita terapeutica adecvata. cu ajutorul unui medic sau terapeut specializat in terapie prin biofeedback. difteria.Pornind de la rezultatele examenului EMG se poate stabili. Aceasta tehnica a devenit o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. contribuind astfel la mentinerea starii generale de sanatate sau asigurand realizarea performantei fizice. pe de o parte sa se calculeze viteza de conducere prin nerv si. Aceste informatii sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. terapeutul aplica senzori electrici pe diferite zone ale corpului. prin deprinderea .Primul. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. Adesea. Astfel. Biofeedbackeste o tehnica a medicinii complementare sau alternative cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. Tehnica de biofeedback reprezinta o terapie eficienta in contextul multor afectiuni. Se deosebesc doua tipuri de examene de electromiografie. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic. sa se studieze conducerea neuromusculara. Scopul acestori senzori este de a monitoriza starea fiziologica a organismului. cu ajutorul unui electrod.In timpul sedintei. de unde ele sunt culese. cefaleea migrenoasa. cefaleea tensionala prin contractura musculara. Ulterior. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). persoana in cauza sa invete cum sa-si modifice ritmul cardiac sau tonusul muscular. sa stapaneasca sindromul dureros. ne referim la multinevrita. atat fizic cat si mental. frecventa cardiaca. cel mai des in forma de ac. singura varianta terapeutica in afectarile de natura neurologica. pentru ca ulterior. durerea cronica si incontinenta urinara. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. de exemplu. aceasta tehnica este utilizata si ca tehnica de relaxare. nedureros. presiunea sangelui. Astfel.

O sedinta de biofeedback dureaza intre 30 si 60 minute. participand in mod constient la mentinerea acesteia la parametrii functionali. astmul bronsic. poate fi un tratament alternativ pentru pacientii care nu pot tolera medicamentele specifice afectiunii de care sufera sau atunci cand medicamentele nu ofera rezultatele asteptate. precum: anorexia nervoasa. Numarul si durata sedintelor sunt determinate de starea generala de sanatate si de capacitatea pacientului de a invata sa controleze raspunsurile fizice. autismul. fizio si kinetoterapeuti. nasului. constipatia.Specialistii in terapie prin tehnica biofeedback se pot selecta dintre medicii specializati in psihiatrie. in timp ce pentru tensiunea arteriala sunt necesare cel putin 20 de sedinte saptamanale pentru a se ajunge la un rezultat vizibil. aceasta a evoluat catre o metoda terapeutica ce invata pacientul cum sa isi modifice sau sa isi controleze reactiile fiziologice ale organismului prin schimbarea gandurilor. poate constitui o alternativa la medicamentele necesare pentru tratarea anumitor afectiuni in timpul sarcinii. o multitudine de persoane au beneficiat de pe urma acestei metode. sindromul de colon iritabil. diabetul zaharat. Fiind o tehnica complementara sau alternativa cu ajutorul careia o persoana se antreneaza sa-si imbunatateasca starea de sanatate. deoarece starea se stres activeaza reactii prin care creste tensiunea sanguina iar cu ajutorul unui terapeut specializat in tehnicile de biofeedback. kinetoza sau rau de miscare. efectele secundare ale chimioterapiei. pe calea controlului voluntar. cum ar fi relaxarea musculaturii specifice. Din acest motiv. recuperare medicala. neurologie. Scopul final este ca. poate reduce sau elimina necesitatea tratamentului medicamentos. Numitorul comun al persoanelor care beneficiaza de pe urma terapiei prin tehnica de biofeedback il reprezinta starea de stres responsabila de aparitia sau agravarea simptomatologiei pentru care se prezinta la medic. hipertensiune arteriala. sindromul algic cronic. In ceea ce priveste cefaleea. stresul. Este recomandat sa se realizeze exercitii mentale cel putin 5-10 minute zilnic. pacientii sa reuseasca sa-si controleze tonusul muscular sau circulatia sanguina fara ajutorul monitorului. sechele ale traumatismelor craniocerebrale si vertebrale. asistente medicale. Aparatura pentru tehnica de biofeedback care poate fi folosita si la domiciliul pacientului. urechilor). emotiilor sau comportamentului. cefaleea si sindromul migrenos. afectiuni vasculare precum sindromul Raynaud (caracterizat printr-o scadere a fluxului sanguin la nivelul extremitatilor degetelor. fiind necesare in medie 8-12 sedinte. determina oamenii sa se ocupe mai mult de propria sanatate.modului de a realiza schimbari fizice pozitive. prin exercitiu. cervicocefalgiile sau cefaleea pot fi ameliorate sau tratate fara a fi necesara administrarea unui tratament medicamentos. Desi studiile efectuate nu au putut explica modul in care actioneaza sau motivele pentru care functioneaza tehnica de biofeedback ca o metoda terapeutica de succes. Prin urmare. psihologi. sindromul Raynaud sunt necesare cel putin 10 sedinte saptamanale. Tehnica de biofeedback ofera o metoda terapeutica non-invaziva. torticolis sau alte spasme musculare. disfunctionalitati de natura sexuala. Alte studii au sugerat faptul ca se poate reduce riscul evenimentelor cardiac ce apar pe parcursul starii de stres prin scaderea valorilor tensiunii arteriale si a raspunsului organismului pe calea sistemului nervos vegetativ simpatico. Studiile au aratat ca pe calea tehnicii de biofeedback se poate induce somnul la persoanele care sufera de insomnie. durerile de spate. Aceasta. Nu exista efecte adverse comunicate. afectiuni cardiace. incontinente sfincteriene. anxietatea. aceasta tehnica este eficienta in tratamentul afectiunilor de natura somatica (organica sau disfunctionala) dar si in tulburari psihice. oamenii de stiinta considera ca relaxarea reprezinta cheia succesului terapeutic pe calea tehnicii de biofeedback. incontinenta sfincteriana. depresia. pacientul invata cum sa scada valorile tensiunii sanguine pe calea relaxarii si a exercitiilor efectuate initial . nivelul performantei fizice. epilepsia.

pot fi utile ca metoda terapeutica.Particularitati de evaluare clinico-functionala. 2. precum si celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul.3. Tehnica de biofeedback prin modificarea ritmului cardiac. raportat la suferinta pacientului si la obiectivele propuse. Diagnostic si evaluare in Recuperarea Medicala . Tehnicile de biofeedback termic ajuta la ameliorarea sindromului migrenos dar si a cefaleei la tineri si copii. practicarea unor tehnici de relaxare adecvate. deseori prin tehnici de vizualizare sau imaginatie ghidata. s-a dovedit ca a imbunatatit scorul comportamental si al inteligentei la copiii cu deficit de atentie prin hipereactivitate nervoasa (attention deficit hyperactivity disorder). Prezentarea contextului si abordarile actuale. dizabilitatilor si handicapurilor sau in engleza. 5.4. nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular. Atunci cand temperatura corpului scade sub influenta stresului se mai recomanda si practicarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea efectelor stresului.2. Sunt atasati senzori care masoara temperatura mainilor in timp ce pacientul incearca sa o creasca. Ca urmare a evolutiei unei boli sau in urma unui traumatism se poate instala un deficit functional. functiei pulmonare. apare si motivatia pacientului care se simte incurajat sa continue efortul. Tehnica de masurare a raspunsului galvanic al pielii. Tehnica de biofeedback electromiografic ofera informatii asupra tensiunii musculare. Tehnica de biofeedback termic ofera informatii referitoare la temperatura tegumentului de la nivelul degetelor. Cand terapia reuseste si rezultatele vor aparea pe ecranul monitorului. precum CIH. Disabilitatii si Sanatatii ICF reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor. Tehnica de EEG neurofeedback. cecontribuie la reglarea ritmului cardiac prin imbunatatirea tensiunii arteriale. CIB (1) Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportat la relatia boala-deficit functional si in acest sens voi face referire la modalitatile actuale in comparatie cu cele clasice. . prehensiunea si gestica cotidiana. de la maini si de la picioare. cu referire. in special la copii. Refacerea performantelor functionale individuale. Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora. etc. mai ales atunci cand se utilizeaza in combinatie cu terapia cognitiva. Specialitatea de recuperare medicala se bazeaza pe existenta unei disfunctii fizice sau psihosenzoriale. semnificatia deficitului functional. redoarea matinala si sensibilitatea de la nivelul punctelor sensibile din cadrul fibromialgiei. Sunt mai multe tipuri de biofeedback frecvent utilizate.1. dar si prin ameliorarea stresului si anxietatii. respirator. cu ajutorul senzorilor ce masoara activitatea secretoarie a glandelor sudoripare din piele. Tehnicile de neurofeedback cu inregistrarea activitatii undelor cerebrale pe electroencefalograma (EEG).mental. International Classification of Impairments. Clasificarea Internationala a Functionarii. Disabilities and Handicaps (ICIDH) sau CIH. Pe aceasta cales-a reusit sa se reduca durerea. ceea ce permite adoptarea unei anumite tehnici de relaxare musculara progresiva sau anumite tehnici vizuale. Programele de recuperare medicala pot fi adaptate in raporta cu rezultatele obtinute de pacient pe calea biofeedback-ului. sindromul disfunctional. adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor organismului la solicitarile la care individul este supus. este in masura sa indice gradul de anxietate al pacientului si se poate recomanda astfel. Acesta se va incadra intr-un context evaluativ si evolutiv. CIF.

de sot (handicap interrelational familial). infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala. de orientare). Daca nu este definitiva. nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur. inclusiv intern. socio-profesionale si culturale). Aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la alte persoane de aceeasi varsta. nu doar la nivelul aparatului NMAK. scaderea fortei musculare. Handicapul se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul inconjurator. Reducerea mobilitatii articulare. pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii. nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare). nu-si poate exercita abilitatile de tata. Un astfel de individ nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie. incapacitatea si handicapul drept consecinte secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana. sau intra in conflict cu mediul sau de viata. nu se poate instrui (handicap educational) etc. nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate). vocatii. deficientele sau tulburarile de limbaj etc. mult mai putin si la nivelul intregului organism. El nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de viata. asupra individului. nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire). sex. Ramane insa la nivel de individ. Aceasta clasificare continea termeni precum infirmitatea. in termeni de performanta functionala si activitate curenta. nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap profesional). sindromul de deconditionare fizica la efort. Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal la nivel local.publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental si a fost aprobata in 22 mai 2001. Handicapul. De mentionat si faptul ca nu toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate. deficienta functionala. Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie si/sau ireversibilitate. handicap de socializare). scaderea acuitatii auditive. reprezinta ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional. scaderea sensibilitatii segmentare. Incapacitatea este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem). nivel de pregatire. O astfel de persoana nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie). la fel si in engleza. Se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ. reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ. In schimb. pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor. defect anatomic. are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva). pot fi doar cateva exemple. vizuale. . Infirmitatea. disability in engleza. nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu anturajul sau grupul de prieteni. pierderea unui segment de membru. interfateaza. stare civila. activitati sportive si recreative preferate etc (conditii familiale. nu poate merge la si de locul de munca (handicap de deplasare. cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice si este localizata la nivelul unui organ sau sistem. orice incapacitate are la baza o infirmitate. Important de mentionat este faptul ca o incapacitate se poate manifesta drept handicap atunci cand individul interrelationeaza. alterare. scaderea abilitatii la nivelul minii. chiar si a unei falage a unui deget. sechela sau in engleza impairment reprezinta orice afectare. Incapacitatea sau restrictia de activitate sau functie ineficienta. nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului (incapacitate situationala) etc.

Conform clasificarii internationale OMS.Clasificarea Internationala a Functionarii. conform versiunii din 1980 dar devine si o clasificare a componentelor sanatatii. prin metode adecvate. activitatile si participarea corpului. Astfel. . CIF si CIB sunt complementare. Prima componenta a factorilor caontextuali este o lista afactorilor ambientali. Domeniile sunt descrise prin prisma corpului.who. Prin utilizarea datelor privind diagnosticul si adatelor privind functionarea se poate contura cat mai clar imaginea starii de sanatate a populatiei. precum educatia si munca. Prin CIB se asigura un diagnostic al bolii. aceste date fiind imbogatite cu datele suplimentare oferite de de elementele de functionare ale CIF. pana la mediul general. atunci dizabilitatea este termenul ce defineste afectarea. http://whqlibdoc. de la mediul aflat in imediata apropiere a individului. dupa cum doua persoane cu acelasi nivel de functionare nu trebuie sa aiba neaparat aceeasi stare de sanatate. a individului dar si prin prisma societatii si se grupeaza in doua liste principale: Structuri si functii ale corpului si in Activitati si participare. Daca functionarea ca si terminologie repezinta functiile. limitarea de activitate sau restrictii de participare. astfel incat. Se refera la componentele sanatatii dar si la cateva componente asociate starii de bine. In sistemul CIF afectarile sunt utilizate cu sensul de probleme ale functionarii si structurilor corpului asociate cu starile de sanatate. se pot deduce implicatiile cauzale. doua persoane cu aceeasi boala pot prezenta nivele de functionare diferite.pdf Domeniile incluse in clasificatia CIF sunt considerate domenii de santate dar si domenii asociate sanatatii. CIF cuprinde o lista a factorilor de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. CIF se aseaza pe o poziti neutra in ceea ce priveste etiologia. CIF contine o lista de factori de mediu care descriu contextul in care traiesc indivizii. Notiunea de componentele sanatatii identificand elementele constitutive ale sanatatii iar consecintele concentrandu-se pe impactul sau pe rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. atunci consecintele bolii se contureaza prin impactul sau prin rezultatul ulterior al bolilor sau al altor stari de sanatate. Daca componentele sanatatii identifica elementele constitutive ale sanatatii. traumatismele etc) sunt clasificate inprincipal in CIB sau Clasificarea Internationala a Bolilor care furnizeaza cadrul etiologic. starile de sanatate (bolile. tulburarile. Informatiile legate de mortalitate oferite de CIB si a consecintelor starii de sanatate furnizate de CIF se pot combina pentru evaluarea generala a starii de sanatate a populatiei in vederea monitorizarii starii de sanatatea populatiei si pentru a vedea cum este repartizata dar si pentru a putea estima contributiile pe care diferitele cauze le pot avea asupra mortalitatii si ratei de morbiditate. Dizabilitatii si Sanatatii sau CIF. Dupa cum aratam. Factorii de mediu au impact asupra tuturor componentelor functionarii si dizabilitatii si sunt organizati in maniera succesiva. Informatiile cuprinse in familia clasificarilor internationale OMS constituie un instrument valoros pentru a descrie si compara starea de sanatate a populatiilor in context global. Dupa cum aratam. in vederea facilitarii studierii factorilor de risc.int/publications/2001/9241545429_rum. CIF grupeaza anumite domenii in care se poate incadra o persoana aflata intr-o anumita stare de sanatate (ce abilitati are o persoana cu o anumita tulburare sau boala). tulburarii sau altor stari de sanatate. Functionarile si dizabilitatile asociate cu starea de sanatate sunt clasificate in CIF. CIF mai listeaza si factorii ambientali sau de mediu care interactioneaza la randul lor cu notiunile prezentate. Pentru a face o clasificare. CIF nu este doar o clasificare a consecintelor bolii ci este o clasificare a componentelor sanatatii. pentru a facilita studierea factorilor de risc. CIF este o clasificare care se refera deci la consecintele unor boli asupra starii de sanatate.

precum si evolutia dinamica a aspectelor disfunctionale • Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii • Identificarea restantului functional al pacientului. se face un bilant terapeutic anterior al pacientului. se noteaza particularitatile cazului. in corelatie cu capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului. prin aprecierea elementelor obiective si subiective. cu accent asupra aparatului locomotor (neuromuscular si osteo-articular). Prezentarea procesului de evaluare si diagnostic in contextul specialitatii de Recuperare/Reabilitare Medicala Bilant clinico-functional. declarate de pacient. In vederea evaluarii functionalein contextul diferitelor patologii prezentate de pacient. Datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza. Componenta Activitati si Participare se refera la aceste aspecte. evaluare functionala. adica elemente descrise prin termenul de dizabilitate). precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice. se contureaza cadrul clinic general. nivele de dependenta. Aspectele organizatorice. aprecierea capacitatii sale adaptative pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate de pacient • Aprecierea dimensiunior reale disfunctionale psihologice si fiziologice. Pot fi utilizati pentru a indica niste probleme (afectarea. Functiile si sistemele corpului pot fi interpretate cu ajutorul schimbarilor de la nivelul sistemelor fiziologice sau ale structurilor anatomice. se apreciaza evolutia bolii in dinamica. principii de prescriere modalitati terapeutice si plan terapeutic de recuperare medicala (2) Bilantul clinico-functional al pacientului conduce la o evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional si la stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala.Particularitati de evaluare clinico-functionala. fiind elementele descrise prin termenul de functionare. . metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite. Aceste componente ale dizabilitatii si functionarii sunt interpretate cu ajutorul a patru constructe distincte dar intercorelate care devin operationale prin utilizarea de calificative. limitarea de activitate sau restrictia de participare. se va tine cont de: • Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional • Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea. Componentele functionarii si dizabilitatii din partea 1 a CIF se pot exprima in doua moduri. semnificatia deficitului functional. Sau pot indica aspecte neutre legate de sanatate si de starile asociate acesteia. a rezistentei la efort si anecesitatii utilizarii unui echipament sportiv. stabilire diagnostic si semnificatia deficitului functional.Factorii personali reprezinta o componenta a factorilor contextuali si au o mare varietate culturala si sociala. se face bilantul functional al aparatelor si sistemelor. atat fata de propria secventialitate cat si fata de patologia asociata. ce contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale. Se consemneaza nivelul functional al pacientului. . modificat ca urmare a unei boli sau a unui traumatism.

la care se aduga serviciile unui logoped daca este nevoie. orteze. educationala si familiala se refera. ca o consecinta. carje sau cadrul de mers. Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi prezinta aspecte clinico-functionale subiective si obiective ce trebuie abordate progresiv. protezelor. vecini. Comunicarea presupune recastigarea capacitatilor in special in ceea ce priveste comunicarea verbala cu referire la ambele aspecte ale scaderii nivelului de comunicare. lifturi etc) in care pacientul isi desfasoara existenta. Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe evaluarea clinica a pacientului cu disfunctionalitate sau dizabilitate si va cuprinde istoricul de boala. precum si la utilizarea ortezelor. asa numitele Activities of Daily Living. coreland semnele si simptomele de boala (aspectele . din scaun la pozitia de verticalizare (inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele paralele de mers). carje. prieteni. educationale si familiale • Asigurarea integrarii psihologice. reprezinta un alt obiectiv de avut in vedera in contextul conturarii planului terapeutic de recuperare a pacientului cu deficit functional instalat ca urmare a bolii care s-a cronicizat sau ca urmare a unui traumatism. a dispozitivelor de asistare a mersului (baston. Acest plan urmareste crearea independentei individuale si a integrarii socio-profesionale si familiale cat mai aproape de cea avuta anterior. Participarea trebuie sa fie interactiva. recreative. adaptarea mediului (plan inclinat. existential spre a diminua impactul deficitului in contextul activitatilor desfasurate de pacient. Acest complex patogenetic va fi avut in vedere de catre echipa multidisciplinara la stabilirea planului de recuperare medicala. pentru a permite pacientului sa atinga un nivel functional multumitor. pe masura efortului depus. vehicule. atat la implicarea factorului uman aflat din mediile aratate (precum rude . gradual. diferite suporturi. precum si alte modalitati alternative de intelegere si comunicare. Elementelor de boala li se aduga aspectele disfunctionale instalate ulterior. locul de munca. ci si la posibilitatile acestuia de a realiza transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu rotile). cadru de mers. impactul defavorizant al lipsei de adaptare a mediului in care pacientul traieste si-si desfasoara activitatile de zi cu zi/cotidiene. autovehicule care asigura autonomia la deplasare. Se vor folosi asistenta/forta terapeutului. Integrarea psihologica prin consilierea profesionista a pacientului. profesionale. tehnici su mijloace facilitatorii ale miscarii. care sa vina in spijinul programului de recuperare si in ajutorul pacientului. minimizand la maximum. cat a scaderii capacitatii de exprimare (afazia motorie). terapeut la domiciliu. ceea ce creaza independenta individului fata e anturaj sau persoanele din jur • Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare • Asigurarea integrarii sociale. profesionala. Interactiunea si/sau reintegrarea sociala. de mers si desfasurarea activitatilor aflate in corelatie cu aceasta. atat intelegerea (afazia senzoriala). scaun cu rotile). recreationala. insotitor etc). Obiectivele nu pot fi atinse daca nu exista si elementele de adaptare a mediului. Ca metode de recastigare a capacitatii de comunicare se vor lua in considerare citirea si exprimarea prin scris. Sunt doua aspecte ale planului de recuperare: cresterea performantelor functionale ale pacientului si cresterea gradului de adaptare a mediului ambiental.Acestea sunt: • Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu. precum si manipularea obiectelor din mediu • Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu zi. Capacitatea de miscare a pacientului se refera nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu. Performantele trebuie sa fie motivante si sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel functional de atins prea inalt. colegi.

ergoterapie. obiceiuri nocive starii de sanatate. Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut. mersului si deplasarii si a capacitatii de autoingrijire si/sau realizarii performantelor cotidienene. capacitatea de a integra in actiuni coerente si cu scop bine definit. Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi. transferurile pacientului. fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara. cu evidentierea modificarilor sensibilitatii termice. muscular spre a se aprecia capacitatea de miscare segmentara sau globala. comenzile date pacientului etc. starea aparatului mioartrokinetic/musculoscheletal (sindrom algic si/sau disfunctional) cu implicatiile sale asupra prehensiunii. modificari ale tonusului muscular. Programul de recuperare medicala va cuprinde/va considera intreg complexul patologic (boala. forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau testing-ului muscular. starea altor organe si sisteme. o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular. posturi nefiziologice etc. interventie chirurgicala. recreative familiare pacientului. Tonusul. Se vor realiza si corelatii clinico-disfunctionale raportat la diferitele organe si sisteme afectate. precum mersul sau deplasarea in mediu. episod de pierdere a starii de constienta. Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie musculara. dureroase. Examenul neurologic poate evidentia modificari ale nivelului motor (modificari de reflexe. ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia. Bilantul articula va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsulo-ligamentara. apreciaza aspectele/modificarile clinice cu referire al starea articulatiilor. modificari ale coordonarii miscarilor executate si implicit ale miscarilor de prehensiune si ale mersului. ce utilizeaza o scala 05 de apreciere a tonusului muscular actual. integritatea structurilor. grad de conditionare fizica la efort avut anterior. etc). ligamentara). Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea mai utilizata/solicitata functional. auditiv. ale sensibilitatii vibratorii si ale proprioceptiei. religia si tipuri de dieta avute de pacient. tactile. ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient. Examenul clinic obiectiv se va referi la starea aparatului cardiovascular si respirator. nivelul functional al sistemului nervos. ale simtului kinestezic etc). Semnificatia bilantului functional. central sau periferic. context socioprofesional si familial ar posibilei reinsertii. traumatism. realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii.clinice) cu instalarea modificarilor disfunctionale si cu impactul avut asupra gradului de independenta a pacientului si a celui de integrare in mediu inconjurator. Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale. a musculaturii. Evaluarea clinco-functionala presupune si efectuarea bilanturilor articular. Se vor considera si aspectele privind disponibilitatile de comunicare ale pacientului (vizual. prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu. atitudini particulare. . poate aprecia nivelul psihoemotional si a celui senzitiv-senzorial. patologie asociata. dislexie etc). desfasurarea unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie ocupationala. Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare. Examenul aparatului musculoscheletal sau mioartrokinetic. desfasurarea unor activitati sportive. procupari sportive.

conducere vehicule. lumina. Nivelele de dependenta sunt: • Independenta. precum consumul de alcool. de a realiza transferurile. cu polarizarea patologiei si a preocuparilor teraputice spre geriatrie si gerontologie. carora le asigura ameliorarea sau diminuarea pana la disparitie a sindromului algic si limitarea disfunctionalitatii cu promovarea restantului functional. anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare. Tratamentele nu au fost nicicand statice. • Repercursiuni negative ale facilitatilor oferite de gradul inalt de urbanizare. laserterapia. Se apreciaza posibilitatea acestuia de executa comenzile privind realizarea activitatilor de zi cu zi sau a capacitatii sale de realiza mobilizarea in pat. constand in: • Pondere crescuta a cazurilor cronice. moderat sau maxim • Dependenta pacientului este absoluta. recele. Se apreciaza posibilitatea pacientului de a desfasura activitatile cotidiene (hranire.Lor li s-au alaturat proceduri precum diatermia. deplasarea (mobilitate scaun cu rotile). independent cu ajutor. terapia prin campuri electromagnetice. sedentarismul. toaleta) in vederea realizarii unei imagini complete asupra capacitatii sale functionale. pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback verbal • Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip de control/feedback.insotitor. minim. ajutor din partea unei persoane din familie. nevoie de asistenta. care este necesara pacientului (independent. frictiunea si presiunea au o vechime de utilizare de mii de ani. • Accentuarea procesului de imbatranirea populatiei. Fizioterapia se adreseaza pacientilor cu boli acute sau cronice. precum si asistenta partiala • Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite grade de intensitate. fata de cele acute. • Cresterea ponderii de aparitie a patologiei posttraumatice. • Modificare unor obiceiuri cu promovarea altora.Agentii fizicali precum caldura. prehensiunea si mobilizarea obiectelor in spatiu si de a se integra/adapta in/la conditiile mediul socio-profesional si familial ambiental. electroterapia si electrostimularea. Principii generale de recomandare si prescriere a principalelor mijloace si modalitati terapeutice apartinand fizioterapiei si stabilire plan terapeutic. total dependent). fumatul. igiena personala. Principalele mijloace si modalitati terapeutice se adreseaza unui context terapeutic complex. care se regasesc sub forma sindromului de deconditionare si de dezadaptare fizica la efort si a dezvoltarii unei patologii de stres psihic. se ralizeaza aprecierea asistentei capacitatilor functionale. deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate de persoana care-l asista. inlocuire/preluare/protezare etc. prin dezvoltarea unor obiceiuri nutritionale nesanatoase si asocierea lipsei de miscare. masajul terapeutic. supraponderalitatea si obezitatea de aport. mersul si mobilitatea. Raportat la aceste aspecte. se apreciaza gradul sau nivelul de dependenta si se mai apreciaza necesitatea utilizarii unui echipament auxiliar. in special in randul tinerilor. terapia prin miscare jucand in permanenta un rol cheie in programele de fizioterapie si recuperare medicala. intens nocive pentru organismul umna. . de droguri. imbracare.

nu pe incapacitate si restrictie. masajul terapeutic si kinetoterapia ca atare sau efectuata pe aparate. si un dezavantaj social sau handicap ca o consecinta deficientei sau incapacitatii asupra posibilitatilor de integrare sociala.Clasificarea Internationala a Functiei (ICF). fiziologice sau anatomice. cafiind o caracteristica individuala a persoanei. Curele de intretinere si recuperare functionala erau recomandate in anii trecuti de doua ori pe an. dar si o metoda valoroasa in standardizarea . cu accentul pe conditiile defavorizante. care stau la baza discriminarii si accesibilitatii reduse la drepturile generale ale omului si care conditioneaza dezavantajul si handicapul social. . dizabilitatii si sanatatii (CIF). a fost inlocuita cu abordarea sociala a handicapului. in trei planuri: o deficienta (infirmitate) prin alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice. care furnizează un cadru etiologic al starilor de sanatate (boli. OMS a elaborat si in septembrie 2007. Clasificarea Internationala a functionalitatii. initiata de epidemiologul Philip Wood. dupa cum aratam. dupa care urmeaza o terapie de intretinere functionala. clasificarea CIF din 2001 neacoperind necesitatile de evaluare a functionalitatii si dizabilitatii copilului si adolescentului. Modelul traditional medical. de lunga durata. Clasificarea Internationala a functionalitatii. ajungand ca actual. trei proceduri electrice si sau laserterapie. handicapul era definit ca o consecinta a bolilor asupra persoanei si era analizat. terapia devenind complexa si costisitoare pentru pacient si societate. Aceasta abordare a stat la baza elaborarii Clasificarii Internationale a functionalitatii. neadaptate ale mediului si societatii. a publicat versiunea Clasificarii Internationale a functionarii. revizia a 10-a OMS. de la caz la caz. care asociaza. tin cont de factorii de mediu. este insuficient si inutil in evaluarea medico-sociala a pacientului cu probleme complexe. o incapacitate cu reducerea partiala sau totala de indeplinire intr-un mod normal a unei activitati. raportat la gravitatea deficitelor functionale dobandite de pacienti. la patogenie si la manifestari clinice. care a inlocuit vechea clasificare CIH. tanar (CIF-CA). Clasificarile Internationale ale functionarii. a starilor care nu pot fi tratate sau prevenite. Abordarea traditional a handicapului. traumatisme). educationala sau profesionala. tulburari. printre care si Clasificarea Internationala a Bolilor (CIB). dizabilitatii si sanatatii (CIF si CIF-CA) pun accent pe participare si functia pastrata. dizabilitatii si sanatatii In clasificarea Internationala a Handicapului (CIH). Aceste clasificari au un rol important si in reducerea folosirii multitudinii terminologice. ci la toti oamenii. de la etiologie. dizabilitatii si sanatatii este si un instrument de realizare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. OMS a reactualizat o serie de clasificari. procedurile de fizioterapie si recuperare medicala s-au mutat din sfera suferintelor acute spre cea a celor cronice.Avand in vedere cele prezentate. Programele de fizioterapie contin in medie. CIF nu se refera doar la persoanele cu dizabilitati. dizabilitatii si sanatatii pentru copil si adolescent. programele de fizioterapie si de recuperare medicala sa se desfasoare pe perioade lungi de timp. dezavantajul sau handicapul este rezultanta interactiunii dintre persoana cu deficienta sau incapacitate si mediul ambiant. cuprind domenii de sanatate si domenii asociate sanatatii. Numarul de sedinte este cuprins intre 6-10-15-18 zile. adoptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2001.

In CIF sunt folosite urmatoarele definitii: • Functiile organismului sunt functiile fiziologice ale sistemelor organismului. Sunt prezentati si factorii de mediu corelati la tulburarile de sanatate. Ele pot fi temporare sau permanente. Afectarile structurii implica o anormalitate. .) si factorii contextuali (personali si de mediu). social sau de atitudine al persoanelor. integritate functionala si structurala sau afectare. si pentru componenta structuri ale organismului si anume. fapt important. Factorii de mediu sunt apreciati prin prisma impactului lor pozitiv sau negativ. o pierdere sau o alta deviere semnificativa a structurilor. CIF constituie o baza stiintifica pentru evaluarea si intelegerea starii de sanatate si starilor asociate sanatatii. CIB oferind cadrul etiologic. fiecare dintre ele avand câte 2 componente. CIF a fost adoptată la 22 mai 2001. Dupacum aratam. functionare sau dizabilitate. specialisti si persoane cu dizabilitati. ci descrie starea fiecareia intr-o anumită zona din domeniul sanatatii. Cuvantul dizabilitate este folosit ca un termen general pentru afectari. spre deosebire de CIB. reducere. iar CIF este o descriere a profilului functionarii persoanei in cauza. partea I a CIF este consacrata Functionarii si Dizabilitatii iar partea a II-a. elemente de facilitare sau bariera. Astfel. sociale sau de atitudine. dizabilitatea si sanatatea unei persoane in mai multe domenii. Factorilor contextuali. Functiile si structurile organismului sunt clasificate dupa sistemele organismului. obstacole. unificarea abordarilor de diagnostic si de evaluare a starilor de sanatate ai a functionalitatii. CIF nu clasifica persoane. participare sau limitare de activitate sau restrictie de participare. adica facilitator sau care impiedica caracteristicile fizice. leziuni. regresive sau stationare. astfel aceste doua clasificari pot fi folosite concomitent. Functionarea si dizabilitatea unei persoane sunt vazute ca o interactiune dinamica intre starile de sanatate (boli. deviere. adaugare sau exces. pot fi evolutive. iar CIF pe cel al functionalitatii si dizabilitatii. se face posibila elaborarea unui profil privind functionarea. traumatisme etc. Fiecare componenta din CIF poate fi exprimata in termeni pozitivi sau negativi. clasificarea functiilor si structurilor este utilizata alaturi de categoriile din componenta activitati si participare. la fel. activitati. In CIF se foloseste un limbaj standardizat. inclusiv functii psihice • Structurile corpului ce sunt partile anatomice ale organismului • Afectarile sau probleme ale functiilor sau structurilor organismului • Activitatea sau executarea unei sarcini sau a unei actiuni • Participarea sau gradul de implicare in situatii cotidiene • Limitarea activitatilor sau dificultati in executarea activitatilor • Factorii de mediu sau mediul fizic. CIF completeaza Clasificarea Internationala a bolilor (CIB). criteriile fiind aceleasi si pentru componenta functii. precum. astfel. prezinta simptomele ca parte componenta a functiilor organismului si. Ofera o schema de codificare sistematica a starilor de sanatate si a starilor asociate sanatatii.starilor de sanatate. pierdere sau lipsa. structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe. CIB este o clasificare a evenimentelor. un defect. Stabileste un limbaj comun pentru descrierea lor si faciliteaza comunicarea dintre profesionisti din diferite domenii. tulburari. CIF. descrierea fiind efectuata intotdeauna in cadrul factorilor contextuali. Afectarile sunt clasificate conform unor criterii. mai pot fi intermitente sau continue si de diferite grade de severitate. limitari de activitate sau restrictii de participare. care permite o comunicare eficienta in plan mondial in contextul diferitor discipline.

Modelul medical considera dizabilitatea ca o problema a persoanei. ea nu prefigureaza un proces. de baza este reformarea politicii de ingrijire. varsta. modul de adaptare. Societatea poate obstructiona performanta sau prin bariere. In termeni politici. factorii de mediu constituind toate aspectele din realitatea fizica. servicii. adica prin lipsa dispozitivelor tehnice. forma fizica.Componenta activitati si participare versus limitarea activitatii si restrictii de participare poate fi utilizata pentru a desemna activitati sau participare. sociala sau de atitudine. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultatul sau efect ul unor relatii complexe dintre starea de sanatate. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificatoare numite performanta si capacitate. Factorii de mediu se clasifica in cei individuali sau din imediata apropiere. profesia etc. managementul dizabilitatii devine o problema de drepturi ale omului si dizabilitatea este o problema de politica sociala. precum cladiri inaccesibile sau prin lipsa elementelor facilitatoare. O persoana ar putea sa aiba niste afectari fara a avea si limitari de capacitate. sau ambele. precum locuinta. abordari din societate etc. Factorii de mediu interactioneaza cu componenta functii si structuri ale organismului. CIF constituie un limbaj. o sinteza a tuturor perspectivelor sanatatii. si cei sociali sau structuri sociale. trauma sau alta stare de sanatate care necesita ingrijire medicala. factorii personali si factorii externi. Calificatorul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. cauzata direct de boala. Conduita dizabilitatii are ca scop vindecarea sau adaptarea si schimbarea comportamentului pacientului. Evaluarea capacitatii are loc intr-u mediu standardizat in care persoana poate atinge cel mai inalt nivel de functionare. Ingrijirea medicala devine subiectul principal. dar ofera elementele necesare pentru a studia diverse aspecte ale unui proces. individual si social. ci un complex de conditii create de mediul social. Care este deosebirea de abordare in modelul medical si in cel social? CIF este o clasificare. stilul de viata. CIF se bazeaza pe integrarea acestor doua modele si in acest sens este folosit termenul de model „biopsihosocial”. locul de munca etc. educatia. in baza caruia pot fi create texte in functie de creativitatea si orientarea stiintific a utilizatorului. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ. oferita ca tratament individual de catre profesionisti. o problema creata social si o chestiune care tine in primul rand de integrarea individului in societate. Conduita acestei probleme necesita actiune sociala si este responsabilitatea comuna a intregii societati. care pot fi codificate. Factorii personali. in sensul adaptarii conditiilor de mediu. precum sexul. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat si indica discordanta dintre performanta si capacitatea observata si cea asteptata sau norma umana. . iar la nivel politic. sa aiba limitari de capacitate din lipsa unor mijloace de sprijin sau de deplasare etc. Calificatorul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. in principal. Performanta si capacitatea pot fi evaluate cu utilizarea si fara utilizarea mijloacelor ajutatoare. rasa. nu sunt detaliati in CIF dar pot avea un impact asupra rezultantei diferitelor interactiuni. din punct de vedere biologic. sa aiba probleme de performanta dar fara a avea afectari. Functionarea unui individ este o interactiune sau o relatie complexa intre conditia de sanatate si factorii contextuali. pentru a evalua limitarea functionarii in lipsa mijloacelor ajutatoare. Modelul social al dizabilitatii considera dizabilitatea ca fiind.

Impulsurile nervoase produc contracţii musculare iar transformarea energiei nervoase în energie musculară se realizează la nivelul plăcilor neuromotorii. grupele musculare. cu sprijinul la mijloc. cu forţa la mijloc. • greutatea uscata a muschiului. de viteză. întâlnite în corpul uman: . functionale globale. Actiunea biomecanica a grupelor musculare determina. • Pârghii de gradul III. La rândul lor. Se va vedea că muşchii nu acţionează izolat. contracţiile musculare se însoţesc de deplasarea segmentelor osoase. ci în lanţuri musculare. Muşchiul produce prin contracţie. evaluarea pentru antrenamentul la efort. Forta musculara este conditionata de: • Sectiunea fiziologica a muschiului sau numarul fibrelor musculare. • Lungimea fibrelor musculare (posibilitatea de scurtare). În mecanică. de echilibru. Parghia osoasaeste o forţă interioarăcare intervine în realizarea mişcărilor o reprezintăpârghiile osoase. la care se poate adăuga greutatea unui material/dispozitiv suplimentar iar forţa (F) este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea. SRF. Pârghia osoasă are sprijinul (S) reprezentat de axul biomecanic al mişcării sau de punctul de sprijin pe sol sau la un aparat oarecare. • Muşchii fixatori ai segmentului care realizează mişcarea (susţin segmentul în poziţia cea mai utilă şi conferă forţă mişcării). în vederea opririi ei. în funcţie de aceasta. La sincronizarea miscarilor sau a actiunilor musculare in realizarea unei miscari participa mai multe grupe musculare: • Agonistul (muşchiul motor principal care efectuează mişcarea).Evaluare in Recuperare: teste. fie realizarea unei miscari. Raportul dintre punctele de aplicare diferă şi. o pârghie este o maşină simplă destinată să echilibreze forţele sau să le deplaseze cu ajutorul altor forţe. Iatăcâteva exemple de pârghii de diferite grade. • Combinarea sectiunii fiziologice cu lungimea fibrelor. Segmentele osoase asupra cărora acţionează muşchii se comportă asemănător pârghiilor. rezistenţa (R) este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează. cu rezistenţa la mijloc. lucru mecanic. scale de evaluare clinico-functionala analitice. • Antagonistul (muşchiul sau grupul muscular care controlează efectuarea continuă şi gradată a mişcării). de forţă. RSF. fie mentinerea unei atitudini sau a unei posturi iar travaliul produs este static.. energia musculară transformându-se în energie mecanică. punctul de aplicare al rezistenţei (R) şi punctul de aplicare al forţei (F). De ex. iar travaliul este dinamic. • Pârghii de gradul II. pârghiile se împart în: • Pârghii de gradul I. aruncarea mingiei presupune contracţia muşchilor antebraţului dar şi fixarea cotului şi a umărului în poziţia cea mai convenabilă iar sunt antagoniştii intervin la sfârşitul mişcării. Baze fiziologice. La pârghiile mecanice se identifică 3 puncte de aplicare a forţei: punctul de sprijin (S). Pârghia are deci două puncte în care se aplică forţele statice S şi R şi un punct în care se aplică forţa motorie dinamică F. SFR.

o pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele. reprezentată de proiecţia centrului de greutate iar sprijinul este la nivelul capetelor metatarsienelor. care se aplică pe calcaneu). De exemplu: aruncarea mingiei cu mâna. cu sprijinul la mijloc. La nivelul anumitor articulaţii (de exemplu. direcţia de mişcare este imprimată de orientarea anatomică a oaselor care alcătuiesc articulaţia. Axa nu este nepărat fixă. În ceea ce priveşte distanţa dintre punctele de aplicare ale rezistenţei. forţele interioare care. Tot pârghie de gradul I este şi flexia antebraţului pe braţ. la nivelul articulaţiei condililor occipitali cu vertebra atlas. antebraţul şi braţul. direcţia şi sensul mişcărilor. pârghii de viteză). punctul de sprijin corespunde articulaţiei cotului. etc. după cum am văzut. Toate elementele prezentate sunt necesare în vederea realizării mişcării. În sprijin pe vârful picioarelor. . rezistenţa este greutatea antebraţului. Mobilitatea articularaeste considerată un factor interior de promovare a mişcării. Lanţul cinematic deschis se termină liber. Tot pârghie de gradul I este şi bazinul. la nivelul antebraţului. Două segmente mobile apropiate realizează împreună un cuplu cinematic. conducerea direcţiei mişcărilor este legată exclusiv de conformaţia segmentelor osoase.Capul în echilibru pe coloana vertebrală cervicală este o pârghie de gradul I (FSR. este o pârghie de gradul II (SRF. De exemplu. În jurul acesteia. care permit ca prin forţa redusă să imprime braţului rezistenţei deplasări pe distanţe mari. lovirea mingiei cu piciorul. Lanturile cinematice. din ortostatism. forţei şi sprijinului. De exemplu: poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. aceasta are o importanţă deosebită în mecanica pârghiilor de gradul III: când forţa (F) se aplică la mijlocul distanţei dintre punctele de aplicare ale sprijinului (S) şi rezistenţei (R). ci se poate deplasa odată cu segmentul (de exemplu: genunchiul). deasupra capului femural şi care deserveşte balanţa Pauwels. în mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. Lanţul cinematic închis are ambele capete fixate. pârghia acţionează cu o forţă şi o viteză medie. Dacă se execută extensia antebraţului faţă de braţ. asigurând deplasarea segmentelor osoase. alături de forţele exterioare. Acestea pot fi deschise sau închise. Cele mai multe pârghii din organismul uman sunt de gradul III (RSF. cel care execută mişcarea şi cade la mijloc. promovează mişcarea locomotorie. Aceasta se petrece însă în contextul unor lanţuri cinematice de mişcare. Ele reprezintă. unde are loc de inserţia sa. Cuplurile cinematice aflate în legătură cu altele realizează lanţuri cinematice. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan. De exemplu: gamba şi piciorul. ele condiţionând prin formele lor gradele de libertate. ortostatismul. iar forţa este cea a muşchiului biceps brahial. care au la bază lanţurile musculare. cu rezistenţa la mijloc. Cunoaşterea axelor articulare de mişcare este indispensabilă pentru determinarea amplitudinilor articulare de mişcare. etc.când forţa (F) este mai apropiată de punctul de aplicare al rezistenţei (R). rezistenţa este reprezentată de greutatea capului iar forţa este reprezentată de muşchii cefei). unul din segmentele osoase se deplasează faţă de celălalt. cotul). În corpul uman. forţa este reprezentată de tricepsul sural. prin contracţia brahioradialului. se transformă în pârghie de gradul I. Deşi muşchii sunt cei care efectuează mişcările. atunci pârghia va acţiona cu o forţă mărită dar cu viteză redusă. Articulaţiile joacă un rol activ. pârghia are o forţă scazută dar o viteză crescută.când forţa (F) acţionează la o distanţă mai mică de punctul de sprijin (S) faţă de cel al rezistenţei (R).

Aceste forţe exterioare pot fi reprezentate de: • Greutatea corpului sau a segmentelor care se deplasează. Mobilizarea segmentelor se realizează de la centruspre periferie (deci pornind de la centura musculară a centrului de greutate). respectiv lanţul triplei extensii. muşchii care intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale (proximale) şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice (distale). • Forţa gravitaţională. În timpul acţiunilor succesive statice şi dinamice. grupele musculare agoniste se contractă izometric sau izotonic. raportul dintre greutatea lor fiind 2:1. de exemplu: gantere. Când MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise. scripeţi.Se descriu 3 tipuri de lanţuri cinematice principale ale corpului uman: lanţul cinematic al trunchiului. MS şi/sau MI acţionează ca lanţuri cinematice deschise sau închise. lanţurile musculare al MS pot realiza şi sprijinul corpului. gâtului şi capului. 6. fiind astfel foarte bine dezvoltate. • Forţa de frecare cu planul pe care se realizează mişcarea. Caracteristic pentru lanţurile musculare ale MI este dispunerea flexorilor şi extensorilor sub forma a două lanţuri antagoniste. Lanţurile musculare ale MS permit realizarea unor mişcări de mare amplitudine şi de mare fineţe şi precizie. La realizarea acestora intră în acţiune un număr mare de grupuri musculare. In realizarea mişcărilor. fie dinamic. în alergare şi săritură. succesiv sau sub ambele forme. Când MS şi/sau MI acţionează ca un lanţ cinematic închis. • Inerţia. 2. . Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă forţele exterioare ale mediului de deplasare. Aceste lanţuri sunt alcătuite din grupele musculare ale celor trei segmente al MI şi sunt denumite astfel: lanţul triplei flexii. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice deschise. iar muşchii care intră în acţiune. grupele musculare agoniste se contractă izotonic iar mişcarea rezultă prin apropierea capetelor musculare de inserţie. • Rezistenţa mediului ambiant în care se desfăşoară mişcarea. Orice mişcare începe prin stabilizarea ei în poziţie favorabilă sau prin mobilizarea centrului de greutate.lanţul cinematic al membrului superior (MS) şilanţul cinematic al membrului inferior (MI). 5. deci prin extremitatea lor distală (periferică). 7. ci doar lanţuri care acţionează fie static. 4. Uneori pot intra în acţiune numai porţiuni din anumiţi muşchi. Lanţurile musculare ale MI îndeplinesc în principal funcţia de sprijin. 3. • Alte categorii de rezistenţă care se opun mişcării ca. Lanţul muscular al triplei extensii este cel care menţine poziţia ortostatică şi propulsează corpul înainte în timpul mersului. etc. Când membrele acţionează ca lanţuri cinematice închise. Nu există lanţuri musculare strict active sau strict pasive. ele sunt fixate (sau în sprijinit). El este mai bine dezvoltat decât lanţul muscular al triplei flexii. etc Principii generale de anatomie functionala si biomecanica 1. În orice poziţie şi în orice mişcare participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în acţiune. Grupele musculare care deservesc un lanţ cinematic realizează lanţurile musculare. forţelor interioare (interne) li se adaugă forţele externe (exterioare). lanţurile musculare îndeplinesc succesiv activităţi statice şi dinamice. În anumite condiţii. Lanturile musculare. îşi iau punct fix pe capetele lor distale şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor centrale (proximale). acest raport dintre greutatea lanţului flexorilor şi lanţului extensorilor este de 1:1 Fortele exterioare. La MS.

pentru a putea preveni si corecta. Intrebarile examinatorului trebuie sa lamureasca si sa completeze informatiile date de pacient. Utilizarea acţiunii forţelor exterioare (în special a celor gravitaţionale) inversează rolul grupelor musculare. Pe langa precizarea diagnosticului de boala. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice închise. Suntem astfel in masura sa apreciem hiper sau hipotrofia musculara. prezentarea elementelor utile. sunt definitorii pentru diagnostic. Aceasta cuprinde: • Inspectia ofera informatii privitoare la relieful muscular comparand zone si segmente simetrice. cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul mişcării este mai mare. orteze. • Aprecierea musculaturii slabite ce afecteaza activitatile zilnice. uneori numai după ce acestea au declanşat mişcarea. pe scurt. controlului motor.Executarea unei mişcări este posibilă datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi antagonişti. Viteza de execuţie a mişcărilor este dependentă de raportul invers proporţional dintre intensitatea de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor. La sfârşitul mişcării muşchii antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. stimulatoare neuromusculare) ca masura compensatorie a fortei diminuate sau pierdute. integritatii anatomice a musculaturii. alaturi de cea a sensibilitatii. Acest aspect este cu atat mai pregnant in toate bolile neurologice in care testarea musculara. • Cunoasterea. • Aprecierea necesitatilor pentru aparate si/sau dispozitive de asistare (baston. rezistentei musculare. Cu cât viteza de execuţie este mai mare. antagoniştii se contractă izometric şi invers. utilizând la maximum forţele externe şi la minimum forţele interne. Evaluarea obiectiva se refera la examenul clinico-functional al pacientului. Evaluarea musculara reprezinta primul pas in vederea stabilirii unui program de recuperare musculara adecvat starii morfofunctionale actuale. Evaluarea musculara este complexa si se adreseaza valorii fortei musculare. tonusului muscular. ca pârghii de sprijin. Perfecţionarea activităţii motorii se realizează printr-o acţiune eficientă. • Cunoasterea exacta a musculaturii ce trebuie reeducata. Cu alte cuvinte. Evaluarea musculara comporta o componenta subiectiva si una obiectiva. . perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de adaptare a corpului uman la condiţiile de mediu. • Ajutorul in a selecta activitatile posibile ale individului in functie de capacitatile sale musculare restante. Menţinerea poziţiei sau posturii se realizează prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static. Când agoniştii se contractă izotonic. Evaluarea musculara subiectiva consta in aprecierea starii sale actuale facuta de pacientul insusi. pârghiile osteoarticulare acţionează în general. deci ca pârghii de gradul I. deci ca pârghie de gradul III. furnizare de un testing muscular complex si corect efectuat si interpretat: • Aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in elaborarea si sustinerea programului terapeutic si recuperator. Testingul muscular are rol chiar in precizarea diagnosticului de boala. Iata. evaluarea fortei musculare ofera o serie de elemente pentru elaborarea programului de recuperare concretizate in obiective de indeplinit si mijloace utilizate. Acesta ne va prezenta acuzele prin limbaj propriu. a dezechilibrelor musculare care au determinat deformari si dezaxari. ca pârghii de viteză. În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise pârghiile osteoarticulare acţioneazăîn general.

gravitatiei dependenta totala nu exista miscare dar se poate simti palpator 1 schitata contractia la nivelul tendonului 0 zero nu exista contractie Testingul muscular percepe activitatea unor grupuri musculare ce executa o anumita miscare a unui segment. 3+ moderata + idem.• Palparea maselor musculare executata in pozitii de relaxare ne precizeaza hipo sau hipertoniile (contracturile) musculare. Grad calificativ Forta anduranta se pot executa toate activitatile curente realizeaza miscarea completa contra 5 normala fara sa oboseasca. care inregistreaza valoarea tensiunii intramusculare. dar rezistenta este usoara oboseala apare repede nu poate executa decat partial activitatile curente. dar mai 3moderata pe 50% din amplitudinea maxima accentuat se pot executa unele miscare antigravitationala cu valoare sub activitati curente 2+ slaba+ 50% din amplitudinea maxima doar cu asistenta mecanica 2 slaba miscare completa dar cu gravitatia exclusa Idem nu se poate performa miscare partiala. cu gravitatiei si a unei rezistente puternice exceptia muncilor grele 4 buna idem. in conditii de excludere a 2slabanici o activitate. Mobilitatea pasiva a segmentelor ne ofera informatii suplimentare privitoare la diagnosticul diferential al spasticitatii piramidale fata de o rigiditate extrapiramidala. Exista metode de a aprecia obiectiv si de cuantifica forta musculara: • Inregistrare pe EMG a contractiei izometrice. • Calcularea suprafetei de sectiune a muschiului prin RMN sau ecografie. cunoscandu-se raportul care se stabileste intre suprafata de sectiune si forta dezvoltata de muschi (30 N/m²). • Manometria muschiului. . • Testingul muscular manual. dar rezistenta este moderata Idem anduranta limitata. valoarea peak-ului exprimand forta izometrica maxima. iar mersul practic nu 3 moderata miscare completa contra gravitatiei este posibil daca forta muschilor membrelor inferioare este sub 3 miscarea este posibila contra gravitatiei doar idem.

Sunt insa greoaie si laborioase. Sunt putin precise si au doar scopul de a realiza o evaluare generala. coordonarea si echilibrul miscarilor. . stari casectice etc. stabilizari si scheme de miscare caracteristice.• Testarea individuala a muschiului. • Testul miscarilor functionale sau testul muschiului functional sau testul de screening. Aceasta testare recurge la pozitionari. Cresterea fortei musculare reprezinta un obiectiv de baza al recuperarii medicale si implicit. Astfel. traumatisme locale diverse. Pacientul executa o miscare pana la capatul cursei de miscare iar din acest punct examinatorul incearca sa readuca segmentul la pozitia 0 iar pacientul se opune. Dupa alti autori aprecierea asupra fortei musculare se face prin aprecierea contractiei izometrice facuta la jumatatea unghiului de amplitudine a articulatiei pe directia respectiva. prin lipsa miscarii si limitarea activitatilor cotidiene vor instala sindromul de deconditionare musculara. rapida asupra fortei musculare. extensie trunchi etc). • Executarea activitatilor curente sau zilnice (ADL-uri sau activities of daily living). Executarea acestor teste este simpla. Persoanele de varsta a treia. status postoperator. dar la nivelul efectorului muscular exista o modificare a metabolismului local ce conduce la o disfunctionalitate cu contractie musculara diferita de normal. determinata de o suferinta locala. Ele mai pot determina zona musculturii slabite si unde trebuie insistat cu teste mai precise. anemii. Travaliul este exprimat prin produsul forta × distanta. bronhopneumopatii. • Determinarea instrumentala a fortei musculare. Aceasta testeaza nu doar forta ci si existenta durerii musculare in contractie. Executarea acestor activitati permite observarea fortei musculare dar si anduranta. • Atat comanda centrala cat si caile de conducere ale acesteia functioneaza in limite normale. vor determina. precum durere. In acest scop se utilizeaza dinamometria. inflamatie articulara. • Comenzile centrale de activare musculara nu se mai initiaza normal desi atat caile de conducere cat si efectorul exista si ar putea functiona la parametri normali. sedentarismul excesiv poate conduce la pierderea de forta musculara. In acelasi mod. • Comenzile activatoare centrale se initiaza dar caile de conducere a acestuia spre muschi sunt afectate. Prima situatie poate fi prezenta atat la persoanele aparent sanatoase. • Realizarea unui travaliu. efectorul muscular neprimind in acest fel influxul nervos. cat si in contextul unor afectiuni. scaderea intr-o masura mai mare sau mai mica a fortei musculare generale sau locale. Tehnici de crestere a fortei musculare. Tehnicile de crestere a fortei musculare se adreseaza unui deficit functional reprezentat de pierderea sau scaderea fortei in diferite situatii patologice. imobilizarea unui segment. extensie gamba. al kinetoterapiei. Aprecierea acestui travaliu conduce la masurarea fortei musculare. Exista dinamometre utilizate pentru o serie de miscari (prehensiune. sau imobilizarea la pat pentru boli generale precum insuficienta cardiaca. Cauzele scaderii sau pierderii fortei musculare pot clasificate astfel: • Comenzile activatoare sunt transmise in conditii normale efectorului dar exista o scadere a utilizarii unuia sau mai multor grupe musculare pana la blocarea totala a activitatii musculare. infectii etc. in functie de gradul imobilizarii.

exista mai putine contacte de punti. Cand fibra este scurtata. Asemanator bolilor neurologice centrale. sumatia spatiala si temporala sunt factori perfect influentabili. prin evolutia spontana a bolii sau reluat circuitele de comanda neuromusculara. alaturi de esalonarea sau decalarea fibrelor musculare. si deci si forta dezvoltata de un muschi scade atunci cand fibra se scurteaza sau se alungeste. Afectarea motorie este o stare de fapt. desi numarul puntilor transversale este mai mic in pozitia de alungire fata de repaus. La fel si insertiile musculare. In final. exista un moment in care numarul de punti de actina si miozina este maxim si aceasta se petrece cand fibra musculara se afla aprximativ la lungimea ei de repaus. Factorii musculari sunt mai greu de influentat si modificat. Indiferent de tipul sau dimensiunea fibrei musculare. Substratul morfologic al fortei musculare il reprezinta numarul de punti transversale. in care efectorul este cel aflat in imposibilitatea de a executa miscarea comandata se incadreaza miopatiile. Penatia sau orientarea fibrelor musculare fata de vectorul forta care tractioneaza de tendon. forta musculara dezvoltata este mai mare. substrat morfopatologic si tablou clinic. In pozitia de alungire a muschiului. Indicatia kinetoterapiei de crestere a fortei si rezistentei musculare este controversata. arhitectura muschiului. Daca fibra musculara luata in discutie prezinta diametru mai mare (suprafata de sectiune mai mare). Aceasta afectare se manifesta in special. In situatia leziunilor medulare.Cea de a doua situatie este intalnita in afectiuni ale SNC (cerebrale sau medulare). In ultima situatie. in cazul antrenarii fortei unui muschi slabit in mod patologic putem creste forta musculara relativ repede . la forta musculara neta se adauga si componenta fortei elastice a muschiului intins. se ajunge la scaderi mari de forta musculara. In final. pana la abolirea oricarei contractii musculare. intervin atat factori neurali cat si musculari. Refacerea fortei musculare pierduta prin neutilizare va avea loc in masura in care. Reamintim faptul ca. acest lucru putand avea loc totusi. Acest lucru se traduce prin numarul de punti transversale si poate fi influentat. insertiile sale. Toate acestea sunt determinante dar neinfluentabile. cea a afectiunilor care lezeaza nervul periferic. In cea de a treia situatie. deoarece. intreruperea completa atat a comenzilor musculare cat si a feed back-ului propriceptiv determina abolirea oricarei schite de contractie. Practic. Exercitiile practicate sunt utile in masura in care nu induc o stare de oboseala a substratului. din lipsa de activitate se va instala o scadere reala a fortei musculare. Cand fibra este alungita. forta musculara neta este totusi mai mare decat forta la lungimea de repaus. in vederea cresterii fortei musculare. sunt elemente care conditioneaza forta musculara si nu pot fi finalmente modificate. grup de boli extrem de heterogen ca etiologie. agravand boala. in miscare sau in efectuarea unei actiuni cu o anumita forta musculara. Factorii neurali. blocand astfel locurile pentru punti. Acest fapt. acest fapt presupune un numar mai mare de miofibrile si deci mai multe punti transversale. Un alt factor deteminant al fortei musculare il reprezinta pozitia fibrelor musculare sau rolul jucat in contractia musculara de catre arhitectura muschiului. Numarul de punti. fibrele de actina se suprapun. si in acest grup de boli refacerea spontana a nervului sau refacerea lui chirurgicala creaza premiza pentru refacerea prin exercitii a fortei musculare. Scaderile de forta musculara sunt importante. prin alterarea coordonarii de miscare iar paralizia ce se instaleaza nu va fi o scadere a fortei musculare ci a comenzii voluntare de a executa o miscare. cu efecte asupra mecanicii musculare reprezentate de modificarea lungimii de contractie musculara. Factorii musculari au fost cei amintiti pana acum si anume lungimea muschiului de le care se executa contractia musculara.

Alaturi de intensitate. Cresterea fortei musculare prin cresterea suprafetei de sectiune musculara se va produce in saptamani de exercitii de intensitate cat mai apropiata de valoarea maxima. ceea ce constituie un adevarat stres metabolic. Alaturi de hipertrofia muschiului. putem reaminti afirmatia conform careia exista o relatie directa intre suprafata de sectiune exprimata in cm² a muschiului si marimea fortei musculare. Acest stres metabolic este un factor de accelerare a sintezei proteice in faza de supracompensare postefort. Ea se realizeaza prin cresterea sintezei de ARN si mai ales de ADN muscular. Antrenamentul factorului neural consta in: • Exercitii de contractie musculara propriu-zisa. ultima determinand si cresterea sincronizarii reprezinta elemente de luat in seama in contextul obtinerii de forta musculara. Principala conditie este ca exercitiul ce realizeaza contractia musculara sa se faca la o anumita intensitate. Factorul neural creste forta de contractie musculara independent de vreo modificare a suprafetelor de sectiune a muschiului respectiv. Cresterea fortei prin acest mecanism este cronofaga. a intregului muschi. Exercitiul fizic menit sa creasca forta musculara se va concretiza deci prin intensitate si durata. adica prin repetabilitatea unui exercitiu care va conduce la crearea unor comenzi mai ample si stabile asupra grupului muscular antrenat. De obicei se lucreaza la valori de 60-70% din forta maxima. Studiile au aratat ca intensitatea de contractie trebuie sa depaseasca 35% din valoarea fortei maxime pe care o poate dezvolta muschiul intr-un anumit moment. Revenind la factorul muscular. Hipertrofia fibrei musculare inseamna marimea diametrului acesteia si in final. Excitantul biologic pentru acest proces anabolic este reprezentat de efortul muscular intens (contractie musculara) care induce ischemie musculara si oboseala musculara ce vor modifica starea coloidala a proteinelor musculare. determinand in celulele din jur o productie crescuta de ADN muscular.prin influentarea factorului neural intr-o perioada scurta. necesitand timp. Factorul neural se dezvolta prin antrenament. Sumatia spatiala si cea temporala a UM. Hipertrofia muschiului are loc doar in anumite conditii. cunoscut ca avand efecte anabolice intense asupra celulelor musculare. ritmul si sincronizarea activarilor UM. care va induce hipertrofia. a proteinelor contractile si a elementelor sarcoplasmatice. sub influenta exercitiului rezistiv se produce si cresterea densitatii capilarelor. exercitiul se caracterizeaza si prin durata de executie. . Hipertofia musculara este obtinuta si sustinuta printr-o alimentatie bogat proteica si/sau printr-o medicatie anabolica. Acest fenomen este proportional cu cresterea fibrei musculare. Se poate spune deci ca tensiunea musculara este in functie de numarul de UM activate ca si de tipul lor. Studiile recente arata ca ar exista o modificare a numarului de fibre musculare la unele specii de pasari si animale. dupa antrenarea muschilor simetrici homolaterali. • Contractia mentala cu imaginarea contractiei musculare. exercitiul avand drept scop cresterea fortei musculare. cand se reface si circulatia cu aport de oxigen. Cresterea de forta musculara este determinata astfel de realizarea cresterii marimii fibrei musculare urmata de hipertrofia muschiului. Tot prin prezenta factorului neural se explica cresterea de forta la grupul muscular contralateral. La nivelul muschiului antrenat se constata cresterea factorului 1 de crestere insulin like (IGP-1). Muschiul hipertrofic isi pastreaza acelasi numar constant de fibre musculare care insa isi maresc volumul.

Vorbim despre bratul momentului ce defineste produsul dintre forta si distanta perpendiculara de la vectorul fortei pe axul de miscare al segmentului. • Creaza dependenta pacientului de o alta persoana intr-o situatie care se poate prelungi. Valoarea maxima a fortei unui grup muscular se afla la un anumit unghi al miscarii segmentului care. Executarea exercitiului rezistiv presupune si luarea in calcul a unor precautii si contraindicatii. Exista o metodologie adecvata deficitului functional. Rezistenta mecanica asigura rezistenta pentru exercitii prin utilizarea unor echipamente variate mergand de la simple greutati pana la aparate mecanice. Rezistenta manuala este cea opusa de kinetoterapeut sau orice alta persoana. Adesea. acest unghi se abate de la regula. vom considera in contextul tehnicilor utilizate pentru cresterea fortei si rezistentei musculare si relatia forta/velocitate. • Rezistenta aplicata este limitata la forta kinetoterapeutului si la gradul de oboseala a acestuia. Exercitiul cu rezistenta este agreat de catre pacienti. Performanta musculara se obtine prin antrenament. Exercitiul rezistiv este o forma de exercitiu activ in care o contractie musculara dinamica sau statica trebuie sa se opuna unei forte externe. ceea ce duce la scaderea randamentului acestuia. Se pot aplica orice valori ale rezistentei care este acceptata de bolnav. . rezistenta si puterea musculara. este la nivelul lungimii de repaus a muschiului. Rezistenta manuala prezinta o serie de avantaje: • Este utila. determina cresterea performantei musculare: • Isometria. utilizand exercitiul rezistiv . • Este indicata atunci cand amplitudinea de miscare trebuie atent controlata pentru a nu crea lezari articulare sau ale tesutului moale. • Isotonia. Forta mai este legata de miscarea segmentului si ea va varia in fuctie de unghiul realizat intre cele doua segmente. Sunt trei tipuri de exercitii care. mai ales in primele etape ale cresterii fortei musculare cand musculatura este foarte slaba. in general. Acestea sunt necesare a fi cunoscute spre a se evita unele neplaceri care pot apare in timpul sau imediat dupa executarea exercitiilor cu rezistenta. Aceste echipamente permit aprecierea valorii rezistentei aplicate. • Realizeaza un contact adecvat intre kinetoterapeut si pacient pentru cresterea increderii si compliantei pacientului fata de tratament. Cu alte cuvinte. Dezavantaje rezistentei manuale sunt: • Kinetoterapeutul este retinut la pacientul respectiv. deoarece exercitiile pot agrava tumefierea si/sau pot produce leziuni ale tesutului articular sau periarticular. Forta externa care creaza rezistenta opunandu-se miscarii poate fi manuala sau mecanica. Scopul exercitiilor este acela de a creste forta. permitand progresia gradata si calculata a rezistentei. • Isokinezia. Contraindicatiile propriu-zise sunt: • Inflamatia articulara si/sau musculara. utilizand rezistenta la contractie. fiind caracteristic pentru grupul muscular respectiv.Ne reamintim ca forta contractiei musculare este raportata si la viteza de contractie musculara. inclusiv pacientul insusi.

scaderea debitului cardiac.Durerea articulara intensa si/sau musculara pe durata exercitiilor sau pentru mai mult de 24 h dupa oprirea exercitiului necesita reevaluarea intensitatii si duratei exercitiului sau renuntarea la acesta. pacientii dupa operatii pe abdomen sau cu leziuni abdominale etc. Orice tip de exercitiu rezistiv poate conduce la oboseala. Oboseala locala se inregistreaza in momentul scaderii raspunsului muscular la stimul repetati. Rezultatul consta in contractia peretelui abdominal cu cresterea presiunii intraabdominale si intratoracice. mergand pana la durere si eventual spasm muscular. prin inchiderea glotei. neurologice etc. tractiune. glicogen. precum si cresterea acidului lactic local. Fenomenul Valsalva este prezent mai ales in contractia isometrica sau exercitiile contrarezistive cu valori crescute ale rezistentei. Aceasta ascensiune brusca a tensiunii arteriale poate fi periculoasa. pacientii varstnici. cu insuficienta a turn over-ului circulator local. muschiul oboseste si prin influenta protectiva a SNC care-si scade nivelul de stimulare sau prin dificultati de trecere a impulsului la nivelul sinapsei neuromusculare. chiar peste 200 mm Hg a presiunii arteriale datorita reintoarcerii venoase ample cu cresterea debitului bataie. Fenomenul Valsalva inceteaza cand se expira si brusc se inregistreaza o crestere. precum afectiunile cardiovasculare. fie prin scaderea promptitudinii de raspuns a muschiului. Muschiul oboseste prin scaderea energiei disponibile si a aportului de oxigen. ritm si durata de executie. iar pacientii trebuie supravegheati in timpul executiei. cu scaderea intoarcerii venoase. Oboseala este un fenomen complex si care afecteaza performanta functionala a sistemului motor. Alte semne asociate oboselii sunt senzatia de disconfort. • . respiratorii. Curbele EMG devin tot mai mici ca amplitudine. Programele de exercitii cu rezistenta la aceasta categorie de pacienti trebuie atent dozate ca intensitate. b) Oboseala. activitati profesionale etc. o scadere brusca a tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac in mod compensator. mai ales la nivelul fibrelor cu secusa rapida. Pericolul cardiovascular apare datorita fenomenului Valsalva care insoteste exercitiile cu rezistenta. ca si pierderile de potasiu. Pacientii aflati la risc. la nivelul intregului organism. existand o relatie directa intre marimea rezistentei si/sau durata exercitiului si instalarea oboselii. Din punct de vedere clinic. fie prin incapacitatea acestuia de a mai asigura o amplitudine de miscare completa. Principalele precautii sunt in legatura cu: a) Aparatul cardiovascular. sechelari dupa IM sau AVC etc). oboseala se manifesta. Substratul oboselii il constituie scaderea nivelului de glucoza. Exista o oboseala musculara locala si una generala. Afectiunile aparatului cardiovascular nu reprezinta o contraindicatie propriu-zisa ci necesita doar anumite masuri de precautie ce trebuie luate pe parcursul efectuarii efortului. la mers. Oboseala musculara generala se instaleaza in conditiile unei activitati fizice intense sau prelungite. prin acest mecanism sunt: cei cu istoric si antecedente cardiovasculare (hipertensivi. efectuat cu respiratia blocata in inspir. impingere. alergat. De asemenea. Acest fenomen se intalneste in orice efort de ridicare. Pacientii trebuie instruiti spre a reusi se evite fenomenul Valsalva prin executarea efortului in timpul expirului sau prin a solicita pacientului sa numere sau sa vorbeasca in timpul exercitiului rezistiv. Oboseala musculara generala apare precoce in diferite afectiuni.

Aceasta durere poate persista cateva zile. Acesta va conduce la durere care sustine spasmul ce va intretine durerea.In cazul in care apare oboseala se va intrerupe programul de exercitii in vederea refacerii rezervelor energetice cat si pentru indepartarea acidului lactic acumulat. • Teoria lui Vries a cercului vicios. Glicogenul se reface in cateva zile. Mai poate apare o durere cu intarziere de 1-2h de la incetarea exercitiului. Studiile recente au aratat ca cea mai plauzibila cauza a durerii ar fi ultimele doua afirmatii. Supraantrenamentul este un pericol in cazul in care programului de exercitii resistive. obosit. Oboseala si supraantrenamentul nu sunt termeni sinonimi. Aceste miscari substituite pot sa apara in cazul in care rezistenta este mult prea mare pentru nivelul de performanta al individului. dar teoria nu pare a avea substrat real dat fiind faptul ca metabolitii dispar in aproximativ o ora. c) Miscarile substituite. d) Supraantrenamentul. din contra. Miscarile astfel executate se numesc miscari trucate. nu se mai instaleaza. f) Aparitia durerilor. Aceasta miscare va putea fi totusi realizata doar prin interventia altor muschi.Exista si o exceptie. Cauza durerii intarziate poate fi: • Acumularea metabolitilor acizi. ci a fibrelor conjunctive conducand la producerea durerii. ei se exclud. conform careia ischemia din timpul exercitiului duce la spasm. . Astfel. Supraantrenamentul apare predominant in diverse afectari ale NMP. proces care dureaza aproximativ 1ora. Demineralizarea osului. • Ruperea microscopica a unor fibre musculare cu necrozarea lor prin efortul rezistiv intens. indiferent de cauza necesita precautii suplimentare dat fiind faptul ca exercitiile cu rezistenta pot determina o fractura patologica. poate duce la o scadere a fortei sau performantei musculare temporara sau permanenta. Astfel. refacerea va fi mai rapida si mai buna. deoarece instalarea oboselii cu senzatia de discomfort exclude posibilitatea de continuare cu intensitate a exercitiului. in cazul paraliziilor. Durerea dispare dupa oprirea exercitiului. Exercitiul cu rezistenta care a condus la oboseala poate declansa si dureri date de acumularea metabolitilor acizi de ischemie sau determinati de o insuficienta oxigenare tisulara.Ele vor trebui evitate. un muschi paretic. Evitarea supraantrenamentului se face prin: • Cresterea progresiva a rezistentei in timp. Exista o explicatie conform careia supraantrenamentul ce apare la nivelul musculaturii tributare nervului afectat (musculatura suprasolicitata prin exercitiile rezistive) are la baza distrugerea unor proteine musculare din muschiul denervat. Daca in perioada de refacere dupa oboseala se executa un exercitiu foarte usor si nu se intra in repaus complet. • Ruperea. Fenomenul insa nu a fost reprodus. e) Osteoporoza. aceste miscari trucate putand fi compensatorii. • Monitorizarea valorii fortei musculare. supraantrenamentul cu toate aspectele sale caracteristice. dureros sau sanatos dar care este supraincarcat/suprasolicitat nu va putea executa miscarea comandata. Nu uitam faptul ca supraantrenamentul apare si pe muschiul sanatos. nu a tesutului muscular.

rezistenta fixa. durata se mai numeste si timpul de utilizare a muschiului. Durata unei contractii isometrice nu poate depasi 12 s nici la sportivul antrenat. isometria este caracterizata prin durata. in vederea cresterii fortei si asigurarii hipertrofiei musculare. Ritmul de executie al acestor contractii. Exista urmatoarele elemente care caracterizeaza contractia isometrica: • Tensiunea dezvoltata in contractie.Forta musculara se exprima prin contractia muschiului. fara modificarea lungimii fibrei musculare. . Pentru pacienti se utilizeaza 3-5-6 s pentru o contractie. nemiscare. Cand forta musculara scade. Contractia isometrica realizata cu o valoare a tensiunii de aproximativ 2/3 din forta maxima produce deficitul de oxigen. Acesta reprezinta intervalul de timp necesar mentinerii unei tensiuni maxime posibile in fibrele musculare. fenomenul de rebound cu cresterea circulatiei (peste 40% fata de cea de repaus). adica exercitiul unic scurt isometric zilnic. Daca. intindere) si printr-o buna progresivitate a valorii rezistentei. rezistenta fixa. Aceasta defineste EUSIZ. indiferent de tipul de contractie. Cele trei tipuri de contractie musculara sunt: • Isometrica: velocitate fixa (0°/s). Contractia isometrica. Aceste fenomene sunt proprtionale cu tensiunea dezvoltata de muschi. pe parcursul activitatilor cotidiene nu realizam aceste valori tensionale (peste 20% din tensiunea maxima). Nu sunt necesare durate mai lungi de 6 s pentru o singura contractie. Pentru a creste forta musculara. Performantele muschiului se apreciaza prin tipul contractiei musculare fata de o rezistenta opusa miscarii. asistam la pierderi treptate de forta si volum muscular. Acest timp este egal cu durata contractiei si se apreciaza in secunde. la oprirea ei.Durerile intarziate sunt frecvent determinate de exercitii excentrice. marimea acestora fiind in directa relatie cu efortul de crestere a fortei si de hipertrofie musculara. O contractie care se prelungeste peste 6 s poate conduce la perturbari cardiocirculatorii generale. contractie executata la tensiune cu valoare mare.In contractia isometrica tensiunea creste. In literatura de specialitate.In timpul contractiei musculare izometrice circulatia musculara este suspendata iar muschiul intra in datorie de oxigen si acumulare de cataboliti. Pentru a se obtine efectele scontate. precum si stimularea metabolica a fibrei musculare cu cresterea sintezei proteice intranucleare de ADN si ARN. se inregistreaza o scadere a capacitatii de contractie a muschiului. Metode si tehnici de crestere a fortei musculare. Pentru o valoare a fortei musculare cuprinsa intre 20-35% din forta maxima. acumulare de metaboliti si declanseaza. tensiunea dezvoltata in muschi trebuie sa fie de minimum 35% din tensiunea maxima dar abia la 2/3 (66%) din tensiunea maxima se poate inregistra hipertrofie musculara. contractia se realizeaza printrun exercitiu rezistiv.Tensiunea musculara ajunge la 60-70% din forta lui maxima. • Isotona: velocitate variabila (aproximativ 60°/s). • Isokinetica: velocitate fixa (se diferentiaza de velocitatea dinamica care are 1-300°/s). Aceste dureri pot fi evitate prin pregatirea muschiului (incalzire. • Durata contractiei izometrice. contractia isometrica reuseste sa mentina forta musculara existenta. Alaturi de valoarea tensiunii ce trebuie dezvoltata in contractie. ceea ce va determina hipertrofia musculara. este inca discutat. Studiile au aratat eficacitatea unei singure contractii isometrice cu o durata de 6 s /zi. Forta nu va putea creste fara sa creasca tensiunea musculara realizata prin contractia muschiului.

se utilizeaza frecvent grupaje de 3 contractii isometrice de 6 s. • Este mai putin obositoare.O alta tehnica este ERSIZ. Mai mult. la o anumita pozitie a segmentelor (ceea ce corespunde unei anumite lungimi musculare). Se stie faptul ca la lungime maxima muschiul poate dezvolta tensiuni maxime in timpul unei contractii maxime. S-au inregistrat cresteri chiar cu 30-40% ale fortei dupa exercitii cu motivatie puternica. de un obiect fix sau de pacient. cu pauza intre ele de 20-30 s. va fi mai puternica. izometria da rezultatele cele mai bune. precum si evitarea atrofiei musculare. fara rezistenta. se constata ca in pozitia lunga a muschiului. cvadriceps si m. . • Lungimea muschiului. Rezistenta care blocheaza miscarea segmentului este realizata de kinetoterapeut. Aceasta tehnica se foloseste frecvent pentru m. cea lunga. constand din repetarea de 20 de ori a unor scurte contractii isometrice de 3-6 s fiecare. • Reduce edemul actionand ca o pompa. Avantajele sunt reprezentate de: • Eficienta buna in obtinerea cresterii fortei si corectarii hipotrofiei musculare. In practica. Intre contractii se face o pauza de 20 s. Lungimea muschiului la care se executa isometria este alt factor important. Sunt exercitii des utilizate pentru a mentine mobilitatea intre fibrele musculare. Daca s-ar compara insa aceasta valoare la cele doua loturi de pacienti. Motivatia pozitiva in efectuarea exercitiului creste mult capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari. se constata ca forta dezvoltata in prima pozitie. Exista o forma de contractie isometrica ce se realizeaza de fapt. Explicatia este inclusa in modalitatea prin care se realizeaza factorul neural de coordonare pentru primul tip de exercitiu. pentru scaderea spasmului si durerii musculare. este mai mare de 3-4 ori fata de forta dezvoltata in celelalte pozitii. putandu-se efectua oriunde. in cadrul aceleiasi sedinte. Nu toate fibrele musculare sunt active sau se contracta la aceeasi tensiune. cea scurtata. • Nu solicita articulatiile. Aceste grupaje se repeta de cateva ori pe zi. Daca la un alt lot de pacienti inversam schema (lunga-mediescurta) prima parte. • Mentine asocierea neurala. Rezultatele obtinute prin ERSIZ sunt net superioare EUSIZ. adica exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice. • Necesita durate scurte de antrenament. • Este o tehnica simpla ce nu necesita aparatura speciala. fesierul mare si consta intr-o contractie musculara statica fara rezistenta exterioara. Acest tip de contractie isometrica are efect redus asupra cresterii fortei musculare. cat si pentru a preintampina instalarea hipotrofiei musculare. Utilizarea excesiva a contractiei izomerice in vederea cresterii musculare are avantaje si dezavantaje. Contractia isometrica necesita un grad inalt de concentrare volitionala si o comanda coordonata pentru a realiza recrutare si sincronizare maxima de UM. daca intr-un lot de pacienti se antreneaza izometric un muschi in 3 pozitii la 3 niveluri diferite de lungime ale fibrei musculare (scurta-medie-lunga) si se pastreaza mereu aceeasi ordine la antrenament. probabil datorita faptului ca repetitia ar fi un factor care asigura atingerea pragului declansator al lantului de reactii metabolice necesar hipertrofiei si cresterii fortei musculare ameliorand si factorul neural.

Pe masura ce muschiul se scurteaza. Contractia isotona. O contractie isotona simpla. Aceasta asociere este prezenta si in tehnicile de facilitare (continuarea miscarii cu rezistenta stopata pe parcurs pentru executia isometriei). fiind deci o contractie dinamica. cu raspuns intarziat la solicitari. nu se va reusi nici cresterea fortei si nici hipertrofia musculara. Prin aceasta contractie isometrica. Si in aceasta situatie. Tensiunea de contractie ramane. • Nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. • Tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul de efectuare a isometriei. aceasta fiind reprezentata de segmentul de membru si/sau gravitatie. cand forta contractiei este crescuta in timpul miscarilor efectuate cu sau fara influenta gravitatiei. ducand la miscarea articulara. apar semnele cunoscute fenomenului datorita cresterii presiunii intratoracice si intracraniene. Pot apare efecte dramatice cardiovasculare la pacientii aflati in recuperare dupa IM. Contractia isometrica executata cu o forta de aproximativ 50% din forta maxima asigura o crestere saptamanala de 3-5% a fortei de contractie. Desi teoretic. cu pauze prea scurte intre exercitii. Exista variatii in functie si de grupa musculara antrenata. mai ales la batrani. din practica s-a constatat si inregistrat modificarea tensiunii in functie de lungimea muschiului. Exercitiul isometric va fi precedat de un efort dinamic sau de o incalzire musculo-articulara prin miscari libere sau stretching. ca o contractie cu contrarezistenta. Contractia isometrica se asociaza contractiei dinamice care asigura o mai buna coordonare nervoasa. contractia isometrica se realizeaza la nivelul de forta respectiv. nu reuseste sa realizeze o crestere de forta musculara si implicit hipertrofie. creste frecventa cardiaca si TA. cel putin teoretic. creste perioada de preejectie ca si timpul contractiei isovolemice finale. in special cea diastolica. are loc modificarea lungimii muschiului cu modificarea tensiunii musculare si cresterea de forta musculara. constanta. cu exceptia recuperarii fortei musculare de la 2 la 3. • Dezvolta un feedback kinestezic redus. contractia isometrica despre care s-a vorbit anterior dezvolta o tensiune musculara constanta. • Antreneaza muschii la o contractie mai lenta. • Nu antreneaza contractia excentrica.Contractia isotona este o contractie care se produce cu modificarea lungimii muschiului. In cazul contractiei isotonice.Reprezinta o metoda avantajoasa de apreciere a fortei musculare si a evolutiei acesteia prin amplitudinea traseului EMG. fara incarcare. forta lui scade. in cadrul aceleiasi miscari. • Nu amelioreaza supletea articulara si a tesuturilor periarticulare. realizate contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii. Aceste aspecte apar in cazul exercitiilor isometrice. De exemplu. Dezavantajele sunt urmatoarele: • Mareste munca ventriculului stang. se progreseaza de 4 ori mai repede cu castigul de forta pentru tricepsul sural decat pentru muschii antebratului sau bicepsul brahial. Este vorba de scurtarea muschiului pe parcursul contractiei musculare propriu-zise. In cazul efectuarii exercitiului cu respiratia blocata (Valsalva) si pe o perioada mai lunga 8-12 s. pentru un grup muscular de forta 4 sau 5. • Este dificil de urmarit cantitativ forta musculara dezvoltata in timpul exercitiului ca si curba de crestere in timp a acesteia. In cazul EUSIZ si ERSIZ nu s-au intalnit cresteri tensionale semnificative. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: • .

arcuri etc Contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta vor determina cresterea fortei musculare daca raportul dintre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei sale este adecvat. mana kinetoterapeutului. contractia dinamica asigura si pastrarea sau recastigarea imaginii motorii. diferite greutati atasabile. dar exercitiul isoton dezvolta mai mult tensiunea de secusa. In plus. • Prin indepartarea capetelor de insertie. • Raportand efectele la consumul energetic (randamentul) se constata o crestere progresiva a randamentului. in timp ce puterea creste mult dupa isometrie (51%) fata de isotonie (19%). deci prin alungire datorita unei forte exterioare care invinge rezistenta musculara si se intalneste in cadrul contractiei musculare excentrice. Miscarea trebuie realizata pe toata amplitudinea ei.Prin apropierea capetelor sale. desi exercitiul isotonic excentric determina o forta mai mare este intr-un timp mai scurt decat exercitiul isotonic concentric. totusi forta utilizata pe contractia concentrica este mai mare daca executam exercitii concentrice fata de exercitii excentrice. Isometria creste mai mult tensiunea tetanica maxima (20%) fata de isotonie (11%). deci prin scurtare si se intalneste in cadrul contractiei dinamice concentrice. Iata de ce se recurge la utilizarea programelor mixte de antrenare a musculaturii. Desi exercitiul isometric are o valoare intrinseca superioara. precum si viteza de scurtare maxima. isotonica concentrica si excentrica. • Din punct de vedere al raportului presiunilor mari determinate in articulatie: excentrica → concentrica → isometrica. dar intr-o masura mai mica fata de antrenamentul specific izometric. au aratat urmatoarele: • Capacitatea lor de a genera forta se realizeaza in ordine prin contractie: isotonica excentrica → isometrica → isotonica concentrica. rapiditate de actiune si antrenarea egala a tuturor fibrelor musculare in toate unghiurile de miscare fata de contractiile statice isometrice. precum fixatorii si sinergistii alaturi de agonisti. In functie de rezistenta aplicata se poate realiza o participare mai bogata a grupelor musculare. Antrenamentul dinamic rezistiv creste nu doar forta musculara dinamica ci si pe cea isometrica. diferentele sunt nesemnificative. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita durate mult mai mari de timp pentru a se asigura cresterea fortei si rezistentei musculare. Daca apreciem comparativ valoarea exercitiului isometric cu a celor doua tipuri de contractie isotona. astfel isometric → excentric → concentric. greutatea corporala sau a unui segment al corpului. Concluziile studiilor comparative efectuate asupra celor trei tipuri de contractie: isometrica. Un alt exemplu al celor afirmate este si faptul ca. Contractiile dinamice cu rezistenta determina o mai buna comanda nervoasa. Rezistenta poate fi reprezentata de gravitatie. Se constata faptul ca o contractie isotonica excentrica este cea mai eficienta pentru castigul de forta dar este adesea evitata deoarece poate conduce la degradari ale citoscheletului muscular cand sunt depasite durata si tensiunile de contractie. specialistii recunosc miscarea dinamica cu rezistenta ca fiind cel mai utilizat tip de efort muscular in vederea cresterii fortei si obtinerii hipertrofiei musculare. • .

adica greutatea maxima care poate fi ridicata o data. rezistentei si hipertofia musculara. Durata exercitiilor isotone nu presupune o durata similara a tensiunii dezvoltate in muschi. trebuie sa se lucreze mai multe minute cu contractii rezistive repetate pentru a se obtine cresterea fortei. persoana care executa fiind intr-o stare emotionala favorabila. Oboseala transforma treptat rezistenta moderata de la inceput. Un astfel de efort nu se poate repeta decat de 2-3 ori. Antrenarea muschiului nu se realizeaza pe toata durata contractiei ci doar pe un scurt moment. Se testeaza progresiv greutatea maxima care poate fi ridicata si mentinuta 5 s. Sunt prezentate in continuare. Similar. Exercitiile dinamice cu rezistenta moderata nu determina efectul Valsalva cu consecintele lui si nici incarcari mari ale aparatului cardiovascular sau respirator. • Rezistenta moderata cu o valoare de 35-40% din cea maxima. declansarea. a) Exercitiul maximal scurt (EMS) Ideea de la care s-a plecat a fost aceea a exercitiului isometric scurt. Pentru a se creste forta musculara trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de unitati motorii. Un alt element important este si valoarea rezistentei. In situatiile unor conditii emotionale mai slabe sau in contextul starii de oboseala.Acesta este un exercitiu dinamic cu incarcare maxima. la nivelul muschiului alungit. prejudicierea osului patologic. Metoda dinamica de antrenament cu rezistenta moderata asigura recrutarea si sincronizarea treptata de UM. Pe baza acestui tip de exercitiu s-au realizat variantele metodologice ale asa numitelor exercitii cu rexistenta progresiva. cele care se executa in stare de oboseala musculara. Metodologia este aceeasi . intr-o rezistenta aproape maxima pentru noua capacitate functionala a muschiului. dar in ciuda acestui neajuns.Exercitiile dinamice isotone cu rezistenta prezinta o serie de dezavantaje. Repetarea efortului va antrena aboseala si cu aceasta vor intra in actiune tot mai multe UM pentru a-i face fata. O rezistenta cu o valoare moderata nu va solicita o recrutare prea mare de UM. tehnicile exercitiilor dinamice cu rezistenta. crescand treptat la 60-70% si cu repetare a eforului pana la oboseala musculara. Pe masura ce miscarea se desfasoara si muschiul se scurteaza. Adevaratul excitant biologic pentru cresterea fortei musculare si aparitia hipertofiei este obtinut in ultimele cateva repetitii ale efortului. a durerilor articulare precum si musculare prin ischemie. tensiunea va scadea sub nivelul de excitatie biologic. Aceasta greutate este notata 1 RM. Aceasta stare de oboseala reprezinta un stres metabolic muscular care declanseaza procesele anabolice musculare ce vor determina cresterea fortei si hipertrofia musculara. utilizate in practica kinetoterapiei de recuperare medicala a fortei musculare. in care greutatea care trebuie ridicata se apropie de valoarea limita maxima a excitantului biologic. doua variante: • Rezistenta maxima. declansarea sinovitelor traumatice. precum: solicitarea articulara. in consecinta. Din acest motiv. In metoda dinamica de crestere a fortei musculare vor exista astfel. s-a realizat exercitiul dinamic scurt. cat si o perfecta coordonare musculara. Efortul trebuie facut pe toata amplitudinea de miscare. metoda exercitiilor dinamice cu rezistenta moderata este cea mai utilizata atat in profilaxie cat si in terapia sau recuperarea medicala. o frecventa a descarcarilor si un grad ridicat de sincronizare. nu se poate realiza decat o ridicare. Durata de desfasurare a antrenamentului este mare. Aceasta metoda este optima pentru cresterea fortei si este folosita mai ales de catre sportivii de performanta.

• Setul III: 10 ridicari cu 80% 10 RM: • Setul IV: 10 ridicari cu 70% 10 RM. • Setul III: 10 ridicari cu 10 RM. c) Tehnica fractionata De Lorme-Watkins Aceasta tehnica fractionata este numita si exercitiu cu rezistenta progresiva si reprezinta atat o metoda dar si un principiu metodologic pentru cresterea fortei si rezistentei musculare. dar evident. d) Exercitii rezistive regresive (Oxford) Aceste exercitii au fost initial recomandate de alti autori. atat in ceea ce priveste procentul de 10 RM cu care se lucreaza pe diferitele serii cat si in ceea ce priveste numarul de serii pe zi. respectiv o ridicare pe zi sau trei ridicari cu pauze de 1-2 minute intre ele. O varianta a acestei tehnici este propusa de McQueen si consta in 4 seturi de 10 ridicari maxime executate de 3 ori pe saptamana. e) Exercitiile cu 10 rm (repetitii minime) In situatia in care muschiul este prea slab pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a segmentului. b) Exercitiul maximal cu repetitie (EMR) Prin cresterea progresiva a greutatilor se urmareste sa se testeze acea greutate care poate fi ridicata de 10 ori (10 RM). Intre seturi se face o pauza de 2-4 minute. In cea de a cincea zi se retesteaza 10 RM precum si 1 RM.a. Cele trei seturi se executa o data pe zi. in functie de particularitatile sale. daca peste 1-3 zile pacientul poate sa ridice de 15 ori la rand 10 RM. Se recomanda acceptarea principiului progresivitatii rezistentei in kinetologie. Tehnica Oxford este regresiva in cadrul seriilor zilnice. In clinca se utilizeaza o noua varianta: se realizeaza zilnic 10 repetitii maxime. La 5-7 zile se retesteaza noua rezistenta pentru cele 10 ridicari maxime. dar modalitate de realizare trebuie adaptata fiecarui pacient. fiecare set reprezinta o performanta aproape maxima pentru starea fiziologica a muschiului din momentul respectiv. Deoarece greutatile sunt schimbate relativ des. de 4 ori pe saptamana. Exista mai multe variante ale acestei scheme. • Setul II: 10 ridicari cu 90% 10 RM. progresia este asigurata prin retestarea 10 RM la 5-7 zile. Aceste exercitii se fac cu ajutorul scripetelor cu greutate. Ideea acestei tehnici este ca muschiul oboseste si ca. Dupa ce s-a facut testarea si s-a gasit 10 RM. principiul exercitiului dinamic cu rezistenta progresiva se poate totusi aplica.m. aceasta se va creste pana la 8-10 RM s. in acest caz. • Setul II: 10 ridicari cu 3/4 x 10 RM. de fapt. Au fost propuse modificari ale schemei originale. Se va testa care este ajutorul (asistenta minima necesara) pentru a se realiza cele 10 ridicari. tehnica este mai putin agreata. Tehnica consta in 3 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu ½ x 10 RM.d. Se continua pana la 10 seturi. apoi in urmatoarele zile se reincep cele trei seturi la noile valori ale rezistentei. se vor executa zilnic astfel de exercitii.ca pentru contractia isometrica. Schema este compusa din 4 seturi: • Setul I: 10 ridicari cu 10 RM. .

Baza de plecare o reprezinta exercitiile dinamice cu rezistenta. g) Exercitiile culturiste Aceste exercitii se numesc si body building sau tehnica ridicarii greutatilor. 70-100% 1 RM. grupul muscular antrenat. Acest numar de repetitii cu greutatea de lucru completa (6 RM) reprezinta punctul de plecare pentru ziua urmatoare. Aceste exercitii raspund la doua intrebari: cand trebuie crescuta rezistenta si cu cat. inainte de a trece la exercitiile propriu-zise de efort. f) Exercitiile cu rezistenta progresiva ajustabila zilnic (ERPAZ) Aceasta tehnica este denumita in tratatele anglo-saxone DAPRE (daily adjustable progressive resistance exercise) si a fost introdusa de Knight. • Greutati mari sunt necesare intre 1-3 repetitii. apoi pacientul va executa: • Setul I: 10 repetitii cu 1/2 din 6 RM. 30-50% din greutatea maxima pe care o poate mobiliza o singura data pe toata amplitudinea. • Seria II: 10 ridicari cu 1.5 × 10 rm. • Greutati mari. dupa unii autori pana la 10. Pentru pacienti. In functie de valoarea greutatilor utilizate se clasifica astfel: • Greutati mici. Se vor executa treptat. pentru toate grupele musculare. 50-70% 1 RM. Numarul de repetitii intr-o singura repriza depinde de greutatea mobilizata. tot mai multe reprize pentru acelasi grup muscular. Se va ajusta greutatea astfel incat maximum de repetitii sa fie 5-7.Odata fixate 10 rm se trece la alcatuirea diverselor scheme de antrenament ca si la tehnicile cu 10 RM. se determina 6 RM (6 repetitii maxime). Schema clasica este urmatoarea: • Seria I: 10 ridicari cu 2 × 10 rm. Se executa 3-7 antrenamente saptamanal. • Greutati mijlocii sunt necesare intre 6-9 repetitii. Initial. Tehnica se bazeaza pe exercitii analitice executate cu incarcare progresiva cu un numar de repetitii care creste treptat si cu viteze de executie raportate la ceilalti parametrii. • Setul III: oricate repetitii sunt posibile cu 6 RM. • Seria III: 10 ridicari cu 10 rm. Intre exercitii se executa respiratii ample. astfel pentru: • Greutati mici sunt necesare peste 15 repetitii. b este numarul de repetitii. iar c este numarul reprizelor. • Setul II: 6 repetitii cu 3/4 din 6 RM. valorile se vor reduce la nivelul capacitatii functionale musculare. cu o durata zilnica de 50-120 minute. constand dintr-o alergare usoara sau mobilizari articulare libere. respectiv 1 RM. unde a este greutatea in kg. Formula de lucru pentru un grup muscular este (a / b) × c. Toti parametrii prezentati se refera la persoanele sanatoase. . cu pauze de 1-3 minute intre ele. Se incepe printr-o incalzire generala. iar in timpul efortului se va acorda toata atentia evitarii apneei inspiratorii (fenomenul Valsalva). Metoda consta in exercitiile isometrice si dinamice cu rezistenta. Dupa aceasta testare se reancep cele 3 seturi. • Greutati mijlocii.

In absenta oricarei rezistente dinamica unui segment se poate realiza la viteze maxime. Se poate spune astfel ca pentru o rezistenta data. In acelasi timp. Intre rezistenta la miscare si viteza de miscare exista un raport invers. nu exista pericolul de lezare musculara deoarece nu se poate aplica o rezistenta mai mare dacat forta dezvoltata de muschi. In concluzie. in raport cu curba performantei musculare. si anume. In plus. Prin cresterea vitezei de actiune se poate realiza o crestere a capacitatii de munca a muschiului antrenat. Isokinezia este singura metoda kinetica prin care muschiul se contracta dinamic la capacitatea lui maxima in fiecare punct de pe intreaga amplitudine de miscare. fie pe amandoua. aceasta fiind un parametru important in culturism. «exercitiu cu rezistenta acomodata».Exercitiul propriu zis este compus din miscarea ampla a segmentului incarcat cu o greutate. Viteza de executie a miscarii este lenta. Acest efect se obtine prin mentinerea aceleiasi rezistente dar crescand treptat viteza de executie. Notarea acestor valori reprezinta de fapt 1 RM sau 10 RM. fie pe cea excentrica. dar mai redusa. Contractia isokinetica. . Viteza de executie a miscarilor executate in cadrul exercitiilor dinamice rezistive este foarte importanta. Aceasta situatie se intalneste in cazul muschilor slabi. excentrica sau pe amandoua are o viteza de executie ce poate fi modificata dupa cum se doreste. Aceasta aparatura permite acomodarea/adaptarea rezistentei pe tot parcursul de miscare la o velocitate sau viteza de contractie fixa. Ordinea de lucru a grupelor musculare este de sus in jos. Evident ca amplitudinea de miscare trebuie sa fie completa sau oarecum constanta. La inceputul exercitiului de crestere a fortei se va testa si forta grupului muscular simetric. in aceeasi masura trebuie scazuta viteza de miscare a segmentului. putem spune ca exercitiile dinamice cu rezistenta sunt considerate ca fiind cele mai indicate pentru hipertrofia musculara. Metoda culturista asigura treptat o dezvoltare a fortei si rezistentei musculare. Exercitiile dinamice cu rezistenta necesita instalarea oboselii musculare obtinuta prin efort muscular peste valorile curente ale momentului respectiv. Isometria este o modalitate care asigura cresterea cea mai rapida a fortei musculare realizand si o hipertrofie musculara. deoarece se atinge prea repede platoul de forta. Se stie insa ca miscarea contra unei anumite rezistente se realizeaza la valoarea unei forte corespunzatoare. in sensul ca pe masura ce marim rezistenta (incarcarea). Notiunea de acomodare este inclusa in insasi una dintre denumirile metodei. Isokinesia realizata pe contractia concentrica. Exista si pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara. avand in vedere aparatura costisitoare. O rezistenta maxima nu beneficiaza decat de o singura miscare efectuata la o viteza minima. scad fortele compresive articulare la velocitati mari. caz in care se va inregistra o scadere a fortei musculare. dar ea ramane apoi fixa pe tot parcursul miscarii. Viteza de executie joaca un rol determinant in situatia contractiilor dinamice rezistive. Pe parcursul miscarii se fac 1-2 opriri de cate 3-4 s pe ambele sensuri de executie a miscarii. viteza de miscare necesita existenta unei anumite forte. Ea este imaginata ca tehnica de evaluare a travaliului muscular si este utilizata doar in scop de cercetare. Pentru a se putea realiza se utilizeaza un metronom al carui ritm se accelereaza. deoarece astfel se poate introduce un nou parametru de incarcare musculara. Kinetoterapeutul va trebui sa urmareasca zilnic semnele oboselii musculare. cand incercam sa acceleram tonifierea lor. deci de progresie pentru forta musculara. Aceasta tehnica se foloseste in metodologia culturista ca si in timpul gimnasticii aerobice.Contractia isokinetica se realizeaza fie pe contractia concentrica.

Studiile comparative arata ca isokinezia dezvolta mai repede forta musculara decat exercitiul izoton cu rezistenta. Antrenamentul isokinetic are si o serie de dezavantaje. Cresterea de forta musculara prin isokinezie se obtine doar la viteze mai mari de 15 grade/sec. • Folosind ritmuri lente dar cu rezistenta inalta se realizeaza o recrutare de UM mai buna. . fapt care nu se petrece si invers. 150. fie 60. Ca la orice alt program kinetic. Aparatura de testare si antrenare sau numai de antrenare este din ce in ce mai utilizata in mediile sportive si in unitatile de terapie fizicala si de recuperare in vederea cresterii fortei. precum si necesitatea unei sali speciale. alti autori arata ca ritmul de lucru este elementul cel mai important. Ca tehnica de lucru se utilizeaza intr-o sedinta minimum trei viteze de miscare. • Formarea seturilor de exercitii. mai ales in ceea ce priveste uniformitatea acestei cresteri la nivelul fiecarui grad de miscare. si care vizeaza o anumita grupa musculara). pana cand pacientul se adapteaza. rezistenta maxima adaptandu-se muschiului obosit. Se va urmari sa se ajunga la rezistenta maxima cu velocitate maxima. Programul isokinetic se incepe la o forta submaximala si la viteze joasa si medie. de exemplu. Echipamentul pe care se lucreaza ofera o serie de parametri variabili si perfect adaptabili fiecarui individ. la un sportiv. exercitiul nefacand parte din performanta umana obisnuita. sub mai multe aspecte: • Ritmurile inalte de lucru determina performante net superioare fata de vitezele joase. in timp ce agonistii se odihnesc. precum: necesitatea unei aparaturi foarte scumpe. dupa care se trece la efortul maxim. Echipamentul asigura o rezistenta maxima pe tot parcursul miscarii si se poate acomoda pentru segmentul dureros de miscare. Se asigura astfel evitarea ischemiei musculare de supraefort. se poate comuta rezistenta pe musculatura antagonista. Eficienta antrenamentului isokinetic este net superioara metodelor isometrice si isotonice cu rezistenta. • Ordinea si numarul grupelor musculare etc. De asemenea. rezistentei si puterii musculare. Pentru un antrenament specific (efectuat. • Ritmurile inalte determina aproape selectiv hipertrofia fibrelor musculare tip II (se face mai ales recrutarea acelor UM care inerveaza fibrele tip II). se considera ca trebuie selectata acea viteza cu care se executa respectiva miscare in cadrul activitatii sportive desfasurate. Aparitia oboselii nu opreste miscarea. 120 si 180 grade/sec. 240 grade/sec. • Antrenamentul la un ritm inalt creste forta la acea viteza si se realizeaza intr-o oarecare masura si un transfer de forta pentru viteze joase. In schimb. • Numarul de sedinte pe zi sau pe saptamana. Importanta ar fi doar valoarea rezistentei. fie 60. Acesti parametrii vor fi: • Durata exercitiului. dificil de manevrat. Concluzia unanima este aceea ca antrenamentul isokinetic trebuie sa se desfasoare la cateva ritmuri pentru a creste rapid performantele. raman o serie de variabile (parametrii) pe care kinetoterapeutul le adapteaza la un anume pacient. Exista autori care considera ca viteza de executie a unei contractii isokinetice nu are importanta in ceea ce priveste cresterea de forta musculara.

este necesar sa se recurga la o serie de modalitati de antrenare a fortei musculare. • Elementele facilitatorii de crestere a raspunsului motor (intinderea rapida. de obicei de cauza neurologica. cu panta) in primul rand. suspendare cu contragreutate. contractiile repetate. 1. prin echipament special (placa talcata.Exista situatii particulare in care sunt necesare anumite modalitati menite sa creasca forta. produce electrostimulare chiar la intensitati mai mici. • Posturile declansatoare de reflexe tonice cervicale si labirintice. initierea ritmica. cand se incepe recuperarea unor grupe musculare de forta 0. Aceste modalitati terapeutice de antrenare a fortei musculare sunt prezentate in cele ce urmeaza. Miscarea activa se utilizeaza in antrenarea muschilor de forta 2 si 3. cu o durata de 0. orteza dinamica etc. nu se realizeaza. Electrostimularea constituie o alta modalitate de antrenare a fortei musculare. chiar 3. • Tehnicile de facilitare pentru intarirea musculaturii (inversarea lenta cu opunere. pentru a se asigura realizarea intregii excursii de miscare a segmentului. pentru stimularea nervului la punctul motor. tractiunea. 2. ci de a preveni atrofia musculara a muschiului denervat. Stimularea electrica neuromusculara realizeaza contractii tetanice foarte scurte la frecvente de aproximativ 30 de Hz. Excitatia produsa direct pe muschi. -4. in situatiile deficitelor mari de forta musculara. Aplicarea acestei stimulari la nivelul unui muschi care . tegumentul nu le-ar suporta. Aceste modalitati pot fi utilizate in exclusivitate sau asociind si isometria si/sau isotonia cu rezistente progresive. In situatia in care aceste intensitati ar fi mai mari. de catre kinetoterapeut. Dupa cateva saptamani se constata o crestere destul de importanta a grupului muscular care executa miscarea imaginata. Stimularea electrica neuromusculara utilizeaza curenti de joasa frecventa (rectangulari. periajul etc. telescoparea. 4 si 4+.Alte modalitati de antrenare a fortei musculare. Exercitiul fizic terapeutic recurge la principiul progresivitatii in vederea cresterii de forta musculara sau pentru tonifierea musculara. Miscarea activa asistata este utila in cazurile cu forta –2 si –3. cat si in scopul reeducarii musculare datorita reflexelor tonice cu punct de plecare articular si. la capetele de insertie ale muschiului. Excitarea nervului este necesara daca intensitatile utilizate sunt mici. Electrozii utilizati sunt de dimensiuni reduse. suport cu bile etc). izometria alternanta. mai ales.1-5 ms. iar cea activa cu rezistenta pentru antrenarea muschilor de forta 2+. rezistenta sau puterea musculara. Miscarea pasiva este utila in cazul unor grupe musculare de forta 0 si 1 in scopul pastrarii amplitudinii de miscare. Tehnicile kinetologice de baza utilizate in cazurile cu forta musculara sub 3 se bazeaza pe toate tipurile de miscare activa dar si pe cele de miscare pasiva. prin efectul reflexului de intindere. pana in momentul in care are loc procesul biologic de reinervare. Astfel. cunoscandu-se deja care sunt modalitatile posibile spre a realiza acest obiectiv. Un efect benefic asupra fortei unui grup muscular al unui membru il are si antrenamentul efectuat prin tehnicile obisnuite asupra grupului muscular simetric al membrului opus. care de fapt. sinusoidali. rolul stimularii electrice transcutanate nu este acela de a creste forta musculara. 3+. stabilizarea ritmica etc. obtinandu-se astfel contractia musculara. Teoretic si practic. Antrenamentul imaginativ la care se poate recurge consta in concentrarea imaginativa de executie a unei miscari. Realizarea acestei miscari se face manual. trapezoidali. vibratia.

Va creste astfel peak-ul contractiei isometrice pe EMG. Stimularea muschiului normal inervat dar slab a devenit o metoda larg utilizata in ultimii ani. in asociere cu ortezarea membrului respectiv. Electrostimularea antreneaza valori de forta isometrica mai joase decat valorile contractiei voluntare isometrice. In plus. se constata faptul ca. nu poate evita excitarea concomitenta si a nervului muschiului. modulati in joasa frecventa (30-5075 Hz). o ameliorare a fortei cu 22%. deoarece deschide perspective in metodologia cresterii de forta cu consum redus si deci. • Activarea unui muschi prin electrostimulare determina o crestere de forta si pe muschiul contralateral cu 15% dupa 5 saptamani de antrenament/activare prin electrostimulare. Principiul de baza al electrostimularii este acela al aplicarii acesteia pe muschii cu comanda voluntara precara sau pe musculatura complet denervata. fara lezare tisulara. existand deci o insuficienta de comanda si conducere neuronala. cu atat mai mult cu cat se stie ca axolema este mai usor excitabila decat sarcolema. se obtine dupa 5 saptamani o ameliorare a fortei musculare cu 18%. tip II. Daca se compara doua loturi de pacienti. Antrenarea muschilor sanatosi prin electrostimulare arata urmatoarele aspecte: • Se poate creste forta musculara. . Se practica astfel stimularea electrica la nivelul membrului inferior hemiplegic. Electrostimularea musculara isometrica. Pe o contractie voluntara isometrica (teoretic maxima) stimulul electric produce o contractie isometrica suplimentara. Stimularea electrica a muschiului normal inervat se numeste electrostimulare musculara isometrica si are drept caracteristici faptul ca stimularea are loc direct pe muschiul normal inervat. Daca vom utiliza electrostimularea musculara isometrica. precum si faptul ca stimularea realizeaza contractii isometrice cu durate variabile (5-10 sec) si intensitati variabile care ating insa pragul metabolic al muschiului. creaza cu usurinta iradiere spre motoneuronii nusculaturii contralaterale. Indicatia majora o constituie forta musculara aflata sub valoarea 2. Explicatia este data prin schimbarile din circuitul neuronal care. se utilizeaza numai curenti de medie frecventa (2500-5000 Hz). cu randament crescut. Acesti electrozi asigura o densitate mica de curent pe unitate de suprafata (cm 2).6-3. stimuland direct muschiul. din acelasi motiv. Este evident faptul ca nu suntem capabili sa realizam in mod voluntar contractii maxime. Aceasta concluzie trebuie retinuta. obtinem tot dupa 5 saptamani. Acest tip de electrostimulare este o metoda comparabila cu celelalte metode de crestere a fortei musculare. la o valoare a contractiei voluntare de 33% din valoarea fortei musculare isometrice maxime. stimulat de aferentatia de la muschiul activat. Stimularea electrica neuromusculara si-a extins aplicarea in diferite stari patologice neurologice. Stimularea electrica asigura si promovarea prehensiunii la tetraplegici. in timpul mersului sau la paraplegici.6 % pe sedinta.raspunde la comanda voluntara nu-si gaseste logica. Dupa sedintele de electrostimulare musculara isometrica creste forta musculara cu 0. stimularea vezicii urinare in patologia neurologica medulara. fata de cel realizat de contractia voluntara. ceea ce permite insa penetrarea in tesuturi a unui curent cu intensitati mai mari. flasc. asistarea miscarilor respiratorii etc. Explicatia este data de faptul ca electrostimularea activeaza preferential UM mai mari. Electrozii folositi au dimensiuni mai mari si acopera grupul muscular stimulat. utilizand contractii voluntare efectuate cu 75% din valoarea contractiei maxime.

capacitatea sa de a mentine cat mai mult starea de tensiune musculara. Rezistenta generala a organismului reprezinta capacitatea acestuia de a executa activitati fizice complxe pe o durata prelungita de timp dar la niveluri joase ale intensitatii de executie. avand o suprafata de sectiune mai mare. Rezistenta generala a organismului. Din punct de vedere functional ne va interesa capacitatea sistemelor si aparatelor organismului de a rezista la oboseala. o activitate fizica desfasurata pe o perioada prelungita de timp. Electrostimularea este utila prin realizarea recrutarii de UM. altfel spus. Electrostimularea se practica astazi in mod curent la pacientii care nu reusesc sa realizeze contractii voluntare suficiente. • Antrenamentul muscular prin electrostimulare reduce oboseala musculara. Principalul substrat morfofunctional al andurantei sau rezistentei musculare il constituie numarul de mitocondrii celulare. Electrostimularea are o frecventa de 30-50% Hz. fazice. Musculatura antigravitationala oboseste mai greu. Electrostimularea este utilizata si asupra musculaturii denervate. Dupa interventiile pe genunchi. Imobilizarea si chiar sedentarismul excesiv transforma raportul fibrelor musculare crescand preponderenta fibrelor tip II in detrimentul fibrelor tip I. Pe parcursul antrenamentului se constata a conversie a acestor fibre de tip I. atat participarea unor mase musculare extinse cat si participarea celor trei sisteme importante ale organismului. ca cea de tip II si este mult mai utilizata in activitatea curenta. Ne reamintim faptul ca o contractie voluntara incepe prin recrutarea de UM mici. respirator si metabolic. Aceasta afirmatie se refera la capacitatea muschiului de a executa un sir de contractii pe o durata mai lunga de timp. mai ales prin recrutarea de UM. are un metabolism oxidativ si nu glicolitic. Dar. daca se prelungeste. La sustinerea acestor activitati fizice participa 2/3 din masa musculara a corpului. tonice. Aceste activitati fizice complexe sunt aerobiotice sub aspect metabolic si presupun. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. mai ales. avand o rezistenta electrica mai mica. aceasta nu influenteaza cu nimic forta muschiului si nici nu creste dimensiunea fibrelor musculare. nu joaca rol decat la valori de forta aflate sub 30% din forta maxima. cel cardiovascular. Nu acelasi lucru se intampla si cu fibrele tip II. refacerea fortei cvadricepsului este mai rapida prin electrostimulare decat prin activare voluntara. Stimularea electrica recruteaza de la inceput UM mari. sumatia temporala. Electrostimularea este o practica curenta a antrenamentului de crestere a fortei si/sau andurantei musculare. respectiv fibrele tip I. adica prin sumatie spatiala. UM tonice. mai ales prin sumatie temporala. Rezistenta musculara se mai refera si la capacitatea muschiului de a asustine o contractie. cat si la intregul organism. uneori mai mare (o UM descarca fiziologic la frecvente cuprinse intre 7-35% Hz) drept pentru care se va actiona predilect si imediat asupra UM si a fibrelor musculare tip II fazice. mult mai importante pentru activitatea musculara. care isi cresc forta. isi cresc forta musculara. O astfel de stimulare. muschiul denervat activand. numindu-se in aceasta situatie anduranta generala .Utilizarea electrostimularii creste in mod clar performanta contractiei voluntare. Femeile beneficiaza mai putin de efectele electrostimularii. altfel spus. nu mai este favorabila deoarece se sjunge la oboseala musculara. • . Rezistenta musculara sau anduranta se refera atat la un muschi sau grup muscular. UM mari. sublinindu-i valoarea in recuperare. tonice. ca si la clasica stimulare neuromotorie. cat si in antrenamentul sportiv. in vederea prezervarii proprietatilor muschilor. cu axon mare. altfel decat obisnuita recrutare ordonata. Frecventa de descarcare.

in care aceasta reprerzinta 15-40% din valoarea 10 RM sau 1 RM. avand in vedere ca exista doar un numar mic de profesiuni eminemente manuale. • Integritatea metabolismului muscular. jogging-ul. Tehnici de crestere a rezistentei musculare. precum starea de boala sau sanatate. echilibrul neuro-vegetativ si endocrin etc. precum: • Forta musculara.Rezistenta musculara este conditionata de o serie de factori. starea de excitatie si/sau inhibitie corticala. Se pot utiliza toate tehnicile exercitiilor active cu rezistenta. mai ales in kinetologia de recuperare. Aprecierea rezistentei musculare se incepe prin testarea capacitatii de mentinere a unei contractii. Rezistenta organismului este o proprietate fiziologica necesara pentru a realiza o serie de sarcini motorii repetitive desfasurate pe parcursul zilei. precum motivatia. cronometrandu-se timpul necesar mentinerii contractiei. urcatul-coboratul scarilor. Activitatea aerobica presupune adaptari ale consumului de oxigen (O2) si ale transportului acestuia la periferie. Cresterea rezistentei musculare se poate obtine utilizand si terapia ocupationala sau sportul terapeutic. Se va lucra la intensitati mai joase ale efortului dar prelungite in timp. Rezistenta generala poate fi considerata o abilitate a organismului de a continua pentru o perioada mai lunga de timp un exercitiu sau o activitate fizica aerobica. Testarea rezistentei la efort a unui muschi se face cu greutati cu valoare cuprinsa intre 15-40% din forta maxima. principiul metodologic utilizat este cresterea duratei exercitiului. • Valoarea circulatiei musculare loco-regionale. realizandu-se astfel un antrenament al capacitatii aerobice a functiei cardio-vasculare si pulmonare. rezistenta este mai importanta decat forta musculara.Rezistenta generala a organismului este o notiune importanta. • O greutate cu valoarea de 100% din forta maxima (1RM) poate fi mentinuta maximum sase secunde. inotul. Rezistenta generala este inversul oboselii la efort. • Un complex de factori aflati in legatura cu sistemul nervos central. Pentru a se obtine rezistenta musculara. Rezistenta este proprietatea musculara de baza utilizata pe parcursul activitatilor profesionale. In acest context. si anume mersul. Mersul prelungit. sa se aprecieze nu doar forta musculara ci si rezistenta la efort a muschiului. Se vor uttiliza exercitii dinamice cu rezistenta. cat si starea generala. calculand numarul de repetari posibile la incarcarea respectiva si la un ritm de metronom precizat. Rezistenta musculara este starea contrara oboselii musculare. Aceasta testare este prezentata in cele ce urmeaza: • O greutate cu o valoare sub 15% din forta maxima poate fi mentinuta timp nelimitat. ciclismul etc reprezinta modalitati de antrenare a andurantei generale. • O greutate cu valoarea de 50% din forta maxima poate fi mentinuta timp de un minut. O alta modalitate de apreciere a rezistentei la efort o reprezinta activitatea de miscare/mobilizare a segmentului incarcat. . diverse activitati profesionale etc. care sa necesite valori mari ale fortei musculare. Se urmareste atingerea oboselii musculare prin cresterea duratei exrecitiului. Devine astfel necesar. fundamentala a antrenamentului la efort obectiv major al kinetoterapiei de recuperare.

urmatorii factori. este acela al cresterii rezistentei sau andurantei musculare. precum tehnici . se constata ca. Procesul de oxidare al lipidelor este stimulat la un nivel inalt. sunt: • Circulatia sanguina musculara. va mari si rezistenta la efort a acestora. Valoarea nivelului testat al fortei. o acumulare importanta de glicogen muscular. O buna rezistenta/anduranta musculara se exprima prin capacitatea de a desfasura activitati zilnice. • Integritatea metabolismului muscular. cea nemedicamentoasa (TENS. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. Se vor lua astfel in consideratie. de a castiga o competitie. TENS sau SNET mod de actiune Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. desi consumul maxim de oxigen ramane scazut. cu o durata de 8-10-12 ore. Rezistenta musculara se va corela insa. prin tehnica mersului dozat. laserterapie. cat si a celei generale. La varstnici. Orice masura terapeutica ce asigura ameliorarea sau augmentarea circulatiei sanguine la nivel muscular. in special cele care reclama activitate fizica. Perturbarile metabolice din cadrul diferitelor tipuri de miopatii. atat cu forta musculara. kinetoterapie. conduc la imposibilitatea realizarii antrenamentului kinetic. cat si pe cea generala. fizioterapie. persoanele antrenate utilizeaza energia provenita din arderea lipidelor si nu a hidrocarbonatelor. deosebit de importante pentru activitatea fizica ulterioara. zilnic. In eforturile de rezistenta prelungite. precum terapia medicamentoasa. consumul maxim de oxigen (VO2 max) este scazut. masaj. din momentul inceperii programului ce vizeaza cresterea fortei si rezistentei musculare locale.De exemplu. se amelioreaza claudicatia intermitenta din cadrul arteriopatiei obliterante periferice. in contextul alcatuirii programului kinetic de crestere de forta si rezistenta musculara. La varstnici. ceea ce arata capacitatea muschiului de a raspunde oricand la o noua solicitare. Durerea este un simptom. cu cat se va adresa atat fortei. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. atat musculara. magnetoterapie. capacitatea de anduranta poate fi perfect conservata. electrostimulare spinala. Un antrenament este cu atat mai eficient. datorita masei musculare scazute si inlocuite cu tesut grasos. Acest complex de factori poate influenta rezistenta. un alt obiectiv. se inregistreaza imediat dupa un efort oarecare. La varstnicii antrenati. electrostimulare cerebrala profunda etc). Acesti factori. Antrenamentul specific pentru rezistenta musculara aduce organismului o serie de adaptari metabolice. cat si cu alti factori. • Complexul de factori aleatori. a intregului organism. cat si la cel repetitiv dar si starea de sanatate a pacientului. ceea ce determina scaderi importante ale performantei musculare. cat si andurantei musculare. cu rezistenta musculara adecvata. locala.Durerea in Recuperarea Medicala Electrostimularea. electroanalgezia. cat si o serie de tehnici complementare. la fel de important.Alaturi de castigarea fortei musculare. La cei antrenati. atat la efortul unic. va mari la modul efectiv rezistenta. a intregului organism . precum motivatia de a executa corect exercitiile si de a creste performanta. antrenamentul de forta aduce o crestere semnificativa a acesteia (andurantei/rezistentei musculare) dar fara sa se mai inregistreze hipertrofie musculara. Integritatea metabolica a masei musculare asigura o buna capacitate de efort muscular si o buna anduranta musculara.

Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii (informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. • Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. adica pe un proces de control axonal. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. metode de conditionare (ergoterapie. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Apare astfel teoria controlului de poarta. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular.Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. rapid conducatoare. Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. implantati in apropierea acestor trasee. meloterapie etc). biofeedback etc).De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular.Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului.de relaxare (training autogen. Ulterior. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. fie cu electrozi ac. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. deci pe cai descendente). Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. hipnoza etc. In aceasta idee. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. ce conduc informatii . alcatuind caile durerii. in cazul de fata). Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. nespecifice pentru durere. Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: • Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate).

Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. Aceste puncte. In acest mod. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta. precum: curentii diadinamici. ca si cele de acupunctura. fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. devine dureros si daca este suficient de sensibil. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. corespund punctelor de acupunctura. numite puncte trigger. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. care. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. In mod particular. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice.stimularea nervoasa electrica transcutanata. TENS sau SNET. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. precum: electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). disestezii de denervare). Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala.tactile generate de vibratii si presiune. in mare parte. Termenul de stimulare folosit. produce la nivel medular (corn posterior. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. curentii Trabert. de diferite cauze. asupra maduvei spinarii. unele forme de . sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. atunci cand este comprimat. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. Pornind de la cele cunoscute. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica).

fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine.. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic.cervocobrahialgii. lombosciatopatiile. Aditional. cat si o serie de tehnici complementare. kinetoterapie. Termenul de stimulare folosit. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. . utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. fizioterapie. precum terapia medicamentoasa. reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. cicatricile dureroase. Pe durata stimularii. deja descrisa. biofeedback etc). metode de conditionare (ergoterapie. se constata si efecte vasodilatatoare. electrostimulare cerebrala profunda etc). masaj. laserterapie. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). analgezia fiind reversibila medicamentos. In mod particular. sindromul picioarelor obosite. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. implantati in apropierea acestor trasee. dupa laparotomie. cea nemedicamentoasa (TENS. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Durerea este un simptom. post chirurgie ortopedica. Electrostimularea. • Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. TENS sau SNET indicatii terapeutice. mielinice. traheotomie. intensitatea curentului de stimulare este inalta. locul actiunii este zone superioara. analgezia nefiind reversibila medicamentos.Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: • Durerea acuta in contextul postoperator. electroanalgezia. durata scurta de stimulare este relativ scurta. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. • Durerea posttraumatisme in antecedente. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. de diferite cauze. fibrele stimulate sunt cele groase. Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa joasa si o intensitate joasa. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. laminectomie. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. meloterapie etc). durata este lunga. precum tehnici de relaxare (training autogen. cefaleeea musculotensiva. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. precum gate-control si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. dupa rahianestezie. magnetoterapie. fibrele stimulate sunt cele motorii. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. • Angina pectorala. hipnoza etc. electrostimulare spinala. fie cu electrozi ac. constituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice.

Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: • Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. • Prezenta factorilor de natura psihica. se constata si efecte vasodilatatoare. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. • . in situatia in care acestea au esuat. • Durerile postanestezie. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. laringelui.Durerea cronica la persoanele varstnice. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. • Sindromul algic care insoteste anuriile. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. Contraindicatiile TENS-conventional sunt: • Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). Aditional. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. • Durerile din afectiunile neurologice periferice. • Starile dureroase posttarumatice. Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. • Alicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. dureri viscerale sau neoplazice. la cei ce sufera de probleme psihice majore. • Durerea cronica. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. • Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). • Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. • Nevralgiile postherpetice. • Sindromul algic din carcinoame. • Durerile psihogene. • In apropierea ochilor • Sarcina in primul trimestru. • Regiunile cutanate anestezice. • Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). prezentate in cele ce urmeaza: • Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. • Cicatricele si sindromul aderential postoperator. • Durerile fantoma dupa amputatia membrelor.

numite puncte trigger (care corespund. in mare parte. • Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. • Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. de tip electropunctura). cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. • Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. durere musculara. cervicobrahialgii. sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. neuropatiile metabolice (diabetica. • Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. EKG. EMG) . Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. spirometrie. radio. fiabile si sigure. durerea difuza.Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare (ex. durerea viscerala. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. durerile datorate leziunilor nervoase). sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gatecontrolul. lombosciatopatii cefalee. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. punctelor din acupunctura). urina. . • Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. alcoolica). • Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare. durerea de natura centrala sau cea corticalizata. • Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. greu de localizat. • Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. precum cea a controlului portii la nivel medular (teoria numita gate-control. evaluare rezistenta la efort. cefaleea vasculara. durere a partilor moi periarticulare etc).imagistic. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: • Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. ecografie de parti moi. sange. transmitere si perceptie centrala a durerii. • Tehnica este nedureroasa.• Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). termografie. secundare si nedorite minime. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : • Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). ex. pacientii care consuma opiacee. durere posttraumatism in antecedente.

sau autonom. auz. La randul sau. responsabil de punerea in stare de odihna/repaus a organismului.EMG. Functionarea sistemului nervos consta in interventia un lant de neuroni. neuronul asigurand conducerea influxului nervos. care se conecteaza intre ei prin sinapse. care. de exemplu. Exista nervi cranieni si nervi rahidieni.N. Acetilcolina este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic. El cuprinde encefalul (creierul. se distinge sistemul nervossomatic. trunchiul cerebral si creier. presiunea arteriala). excretiile. Sistem nervos vegetativ sau autonom este complementar sistemului nervossomatic si regleaza indeosebi respiratia. fie de la un neuron la un organ-tinta. acetilcolina si incetineste ritmul cardiac. diferentiaza afectarea musculara in raport cu tulburarea conducerii neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi la nivelul sinapsei). asigura contractia peretelui arterial si intervin in secretia glandelor sudoripare. Denumit si nevrax. care stabileste comunicatia organismului cu exteriorul si sistemul nervos vegetativ. cerebelul. algica) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului inconjurator (vaz. care comanda contractia fibrelor muscularenetede si secretiile glandular iaradrenalina si noradrenalina suntneurotransmitatorii sistemului simpatic. circulatia (ritmul respirator.Nervii sunt legati printr-o extremitate de sistemul nervos central si se ramifica la cealalta extremitate intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. amplasata in coloana vertebrala.cuprinde totalitatea nervilor si ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi). El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator.C. intre alte functii. Aceasta transmisie este realizata prin intermediul unei substante chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina. Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. iar sinapsa asigurand transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul. se inregistreaza activitatea electrica a unui muschi sau a unui nerv. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.Termenul de electromiografietraduce cuvantul “électromyographie” din franceza si reprezinta inregistrarea contractiilor muschilor scheletici cu ajutorul aparatului numit electromiograf. Anatomic. termica. care primesc informatiile pe caile senzoriale. sistemul nervos central (S. protejat de craniu si maduva spinarii. trunchiul cerebral). . care regleaza functiile viscerale. realizeaza primirea mesajelor senzoriale. noradrenalina). Sistem nervossomaticcomanda miscarile si pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii (tactila. sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. bataile cardiace. Sa ne reamintim ca sistemul nervos este reprezentat de totalitatea centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si coordonarea activitatii organelor in interne si a aparatului locomotor. digestia. Raportat la organizarea si functionarea sistemului nervos. Altfel spus. ca o prelungire a sistemului nervos central. sistem nervos periferic.adrenalina. sistemul nervoseste format din doua ansamble distincte. stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. De asemenea. Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara deoarece contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica) de una organica prin afectarea sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau periferic (sindrom neurogen cu atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva). provenind de la fiecare organ. precum si de functiile psihice si intelectuale. miros).) este format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de sustinere interstitial (nevroglie). ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. ca regula generala. Sistemul nervos parasimpatic este. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic. muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare.

cel mai des in forma de ac. succesiune a unor unde. El actioneaza prin intermediul a doi neuro. printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala). boala lui Alzheimer. de unde ele sunt culese. pe de alta parte. Revenind la electromiografie. Se poate astfel. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze. asa cum se intalneste in scleroza in placi. face sa fie secretata sudoarea si incetineste functia digestiva. fie de mononeuropatii (afectarea unui singur nerv) determinate de sectionarea unui nerv. În fizica. fie polineuropatii (afectarea mai multor nervi) de origine virala. biopsii sau de drenaj din colecții fluide). de obicei se foloseste o sondă de mână (numita traductor) care este plasata direct pe tegumentul . Leziunile sistemului nervos periferic sunt reprezentate. ne referim la multinevrita. articulatii.se deosebesc doua tipuri de examene. Primul. nedureros. este examenul detectarii activitatii musculare. Examenul dureaza 20-30 minute. mai intai in repaus. cu ajutorul unui electrod. de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster). Mai poate aparea si excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie) sau degenerescenta neuronilor. precum diabetul zaharat (polineuropatie metabolica). de exemplu). boala lui Parkinson. Sonografele sunt aparate medicale ce trebuiesc utilizate de profesioniști. precum compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom. Nervul va declansa propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator. Aceasta consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi. numeroase alte afectiuni mai pot fi responsabile de o atingere a nervilor. muschi. sa se studieze conducerea neuromusculara. adrenalina si noradrenalina. dilata bronhiile si pupilele. Acest sistem creste activitatea si respiratorie. coreea lui Huntington. cat și proceduri terapeutice. o tumora benigna sau maligna. Frecvențele utilizate in ecografie de diagnostic sunt de obicei între 2 și 18 MHz Ecografia (ultrasonografia) este utilizata pe scară largă în medicină. vase și organele interne ajutand laidentificarea unei posibile patologii sauleziuni. dar ultrasonografia este si o metoda ce permite ghidarea unor proceduri interventionale (de exemplu. encefalita). In cadrul patologieisistemului nervos se deosebesc leziuni alesistemului nervos central si cele ale sistemului nervos periferic.Sau afectarea prin infectie (meningita. imunologica (poliradiculonevrita. inclusiv tendoane. Folosind ultrasunetele este posibil să se efectueze atât diagnostic. apoi in cursul unei miscari voluntare. pe de o parte sase calculeze viteza de conducere prin nerv si. lepra sau lupusul eritematos diseminat. stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata. contracta arterele. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi in succesiune. termenul "ultrasunete" se aplică la toate tipurile de sunetele cu o frecvență mai inalta fata de gama receptata de auzul uman normal si este de aproximativ 20 kHz.transmitatori. un abces. introdus in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic.Sistemul nervos simpatic sau sistemul nervos ortosimpatic. Ecografie (ultrasonografie) este o metoda e diagnosticare pe baza de imagistica iar tehnica utilizată permite vizualizarea stratului subcutanat si a altor structuri ale corpului. pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. difteria. de un edem cerebral. carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism. Sau distrugerea creierului ori a maduvei spinarii ca urmare a unui traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala). Al doilea examen este cel de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit. In afara traumatismelor. fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). de exemplu).

glandetiroidiene și paratiroidiene beneficiaza de sonda cu o mai mare frecvență (7-18 MHz).250 . Terapia HIFU este adesea ghidată de RMN. OMS susține că ultrasunetele reprezinta o metoda de investigtie inofensiva. În acest scop. cu rezoluție mai mică axială și laterală. se va folosi o frecvență mai mică (3-5 MHz). Ecografia are limite atunci când există un gaz intre traductor si organul de interes. sunt frecvent utilizate traductoare de specialitate. Cele mai multe investigatii utilizand ultrasunetele sunt efectuate cu ajutorul unui traductor aplicat pe suprafața corpului dar de o mare utilitate diagnosticaeste plasarea traductorului in interiorul corpului. utile in programele de recuperare. provenite de la aparatul cu ultrasunete sunt cuprinse între 2 și 18 MHz. dar penetrare mai mare. facilitand planificarea tratamentului si evitând în același timp orice expunere la radiații ionizante. atenuarea undei sonore este crescuta la frecvențe mai mari. cum ar fi mușchii. din cauza diferențelor extreme în impedanță acustică. testicule. Impulsurile electrice puternice si scurte. Ecografia este eficientapentru investigarea țesuturilor moi ale corpului.Ultrasunete concentrate/focusate mai pot fi folosite pentru a genera incalzire locoregionala extrema pentru a trata chisturi si tumori (benigne sau maligne). în scopul de a avea o mai bună penetrare a țesuturilor profunde. Dispozitivele ecografice au probleme in ceea ce priveste puterea de penetrare in os. Frecvențe mai mari au o lungime de undă corespunzător mai mica siecograful poate fi folosit pentru a se obtine sonograme cu detalii mai mici. Este o metoda eficienta. Concret. Întoarcerea undei sonore la traductor vibrează traductorul. se interpreteaza aceste ecouri. Unda de sunet este parțial reflectată de straturile tisulare. care poate lua mai multe forme. în general. sunetul este reflectat oriunde există modificări de densitate în organism. în intervalul de la 1 la 18 MHz. Structurilor profunde. urmata de modificari mecanice in tesutul biologic. în general.pacientului. . se mai pot utiliza traductoare foarte mici cepot fi montate pe catetere diametre mici și plasate în vasele de sânge. considerată o modalitate imagistica sigura. Structurile superficiale. produsa astfelîn organism.Ultrasonografia este. costul este scazut. integrat într-o carcasă. endovaginal si traductorul transesofagian. la trecereadintre diferitele tesuturi.2 MHz) dar energiile sunt semnificativ mai mari. Crearea unei imagini obtinuta cu un aparat cu ultrasunete se face in trei etape. glanda mamara. terapie cunoscuta sub numele de chirurgie orientate/focusata cu ultrasunete (FUS) sau High Intensity Focused Ultrasound ( HIFU ).Ultrasunetele concentrate pot fi folosite pentru a sparge pietre la rinichi procedeu numit litotripsie.Materialele aflate pe suprafața traductorului permit ca sunetul să fie transmis în mod eficient organismal. diagnostic este oferit in dinamica. inclusiv endorectal. frecvente mai mici decât frecvențele ultrasunetelor utilizate in contextul diagnosticului medical (0. De asemenea. În plus. Ultrasunetele sunt recomandate in mentinerea igienei dentare. O sonograma (a nu se confunda cu o scanare cu ultrasunete) utilizează reflecții ale undelor sonore de înaltă frecvență pentru a construi o imagine a unui organ al corpului. astfel încât. in final. cum ar fi ficatul și rinichii le este utila sonda cu o frecvență mai mică 1-6 MHz. tendoanele. un gel pe baza de apa este plasat între pielea pacientului și sondă. Aplicatiile terapeutice pot folosi ultrasunetele pentru a creste temperatura endotisulara pe calea fenomenului de cavitatie si africtiunii secundare. Cu toate acestea. care oferă o mai bună vedere axială și rezoluție laterala.Unda de sunet este de obicei produsa de un traductor piezoelectric. sunt prelucrate și transformate Frecvențele utilizate pentru imagistica medicală sunt cuprinse. în general. care transforma vibratiile in impulsuri electrice care ajung în scanerul ecografic. in prima etapa se produce o unda de sunet.Ultrasunetele pot fi folosite pentru a genera efecte de incalzire regionala. Ultrasunetele mai poseda si efecte procoagulante la valoarea de 5-12 MHz. Aceste proceduri folosesc. apoi se primesc ecourile si. în terapia ocupațională si in tratamentul cancerului.

Capacitatea de a analiza statistic termogrameleeste foarte importanta în activitatea clinică. neurologie. afectiuni ale sistemului neuromusculoscheletic. Reglarea procesului de focalizare trebuie să acopere domenii mici de suprafata. Medicul poate utiliza apoi harta de imagine pentru a determina dacă exista zone anormale. spondiloza a coloanei vertebrale cervicale). Utilizarea termografiei este utila si în diferențierea diferitelor tipuri de dureri de cap (migrena. de până la 75 x 75mm. a tumorilor benigne. ușor de folosit. oncologie. ortopedie si medicina sportiva. Aparatul este deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor parti ale corpului. insuficiente circulatorii etc. modificari degenerative localizate la nivel vertebral sau la nivelul articulatiilor periferice. Pe măsură ce tehnologia a avansat. Sau ofera harti care pot fi analizate ulterior. Temperaturile inregistrate alcatuiesc termograme iar sisteme de măsură pot inregistra temperaturi ce variaza de la 10 ° C .Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum asemanatoare unui aparat de fotografiat clasic. în special în domeniile de reumatologie. a fost aprobat în scopuri de depistare și este în mod clar un instrument puternic în lupta împotriva cancerului de sân. Sistemele termice imagistice sunt economice. cu deosebirea ca imaginile captate de acesta se afla in spectrul de radiatie luminoasa infrarosie. Unele dintre aplicațiile comune ale termografie sunt: patologia sanului. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica. dezvoltarea vaselor de sange care aprovizionează zona în care se regaseste tumora. calde sau reci. deoarece tumorile canceroase produc o substanta chimica care promovează. s-a propus conceptul de imagine termică si se accepta stabilirea unui diagnostic urmat de decizie terapeutica in consecinta. fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. A doua cauza de hipertermie si care permite detecția. care poate fi vizualizată prin imagini în infraroșu inregistrate prin camera digitală. ofera medicului curant harta imaginilor in dinamica a proceselor inflamatorii. a tulburarilor circulatorii etc. Aplicațiile medicale ale termografiei sunt extinse. recuperare medicala. in leziuni ale nervilor faciali sau în cazul unei contuzii craniene sau la nivelul . Termograful poate sa puna in evidenta zone cu temperatura usor modificata.1 ° C. care din punct de vedere medical pot sa fie sediul unui proces inflamator sau de alta natura. intr-un mod rapid și precis. celecare furnizeaza imaginibazate pe căldura prezenta in diferite zone ale corpului uman. o varietate de condiții care se referă la modificarea fluxului de sange care circula prin vasele mari de la baza gatului si capului sunt ușor de accesat cu imagine termică. a mastitei si a bolii fibrochistice a sanului. degenerative. Totusi.55 ° C cu o precizie de 0. tehnologia a câștigat în acceptarea științifică. Conceptul este simplu. non-invazive si reprezinta un instrument pentru examinarea și monitorizarea pacienților. termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medic. suferinte ale nervilor extracranieni. comparate. Radiatia infrarosie exista in mod natural insa nu este vizibila ochiului uman. Diferitele tipuri de cancer metastatic creaza caldura. in cazul pacientilor investigati ea fiind emisa chiar de catre caldura corpului pacientului. Hipertermia este datorata activitatii metabolicecrescute a țesutului tumoral în raport cu temperatura din tesutul adiacent tumorii dar si din sanul opus.Termografia este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva. utilizarea termografiei ca un instrument de screening în depistarea cancerului de san a fost pentru ultimul deceniu un subiect foarte controversat în cadrul comunității de îngrijire a sănătății. Într-un mod similar.Termografia medicala este utila in depistarea cancerului de san. se datorează angiogenezei tumorii. Imaginile obtinute sunt stocate si preluate pentru analiză ulterioară. Utilizarea computerizata ainformatiilor inregistrate de catre camerele termice. de fapt. fizioterapie. tipărite sau trimise prin email. Termografia măsoară căldura provenind din corp. Cu toate acestea.

electroterapia (curentul continuu si cei de putere joasa si medie). într-un afișaj luminos vizibil. Masaj terapeutic . ca urmare a unui accident de masina. in boli ale căilor urinare. astfel încât camere termice pot vedea pasiv toate obiectele. . la care se adauga diatermia (curentii de inalta frecventa. precum . înainte de a se produce leziuni troficepermanente ale piciorului diabetic. disfunctii nervoase. cele mai multe camere termice vedea numai obiecte mai calde decât -50 ° C. precum apendicita.Indicatii. hidrotermoterapia (sau baia terapeutica). colita. neurologi și ortopezi. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (I): . Camere termice imagistice convertesc energia în infraroșu de lungimi de undă diferita. in tulburări cardiovasculare și circulatori sau disfuncții limfatice. așa cum se întâmplă în hernia de disc. de exemplu monitorizarea astm bronsic. Acest lucru face posibil ca un aparat de fotografiat termic de imagine sa poata afișa temperatura unui obiect. participand la localizarea tumorilor si la monitorizarea procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală. 3.viscerocraniului.Rupturile musculare se inotesc de hipertermie. limite de aplicare terapeutica a procedurilor si metodologiilor de terapie fizicala Principalele mijloace si modalitati terapeutice ale Fizioterapiei sau Medicinii Fizice si de Recuperare Medicala se regasesc in stransa interdepenenta cu patologia careia se adreseaza. Termoterapie si Hidrotermoterapie. conduc la modificarea hartii termograficeprin dezvăluirea spatiilor reci datorate hipotermiei de la nivelul tractul nervos aflat in suferinta. de exemplu. modificarea amprentei plantare la sol este insotita de o imagine termica relevanta. contraindicatii. colita ulcerativa si hiper și hipo secreției gastrice. Termografia isi gaseste utilitatea si in contextul disfuncțiilor respiratorii. Termografia în infraroșu oferă un nivel mai precis de informații privind diferite tumori cutanate și cancere cutanate. sindrom de colon iritabil (SII). Cu toate acestea. tulburări de reproducere. a demonstrat rezultate excelente în sustinerea diagnosticului de urgență in afectiuni gastro-intestinale. care este în curs de dezvoltare.Terapia Fizicala: definitie. asa cum se poate constata si in cazul fibromialgiei. Spectrul și cantitatea de radiatii termice depind puternic pe un obiect de temperatură de suprafață. indiferent de lumina ambientala. Identificarea cu ajutorul termografiei a suferintelor sistemului/aparatului neuro-musculo-artro-scheletic au facut sa creasca utilizarea acesteia de catre chiropracticieni. Leziunile de compresie ale nervilor. clasificare.Un alt aspect al imaginii termice. Factorii sau agentii fizicali utilizati sunt reprezentati de: termoterapia (terapie utilizand agentul termic) cu varianta sa.Mai poate ajuta la identificarea zonelor cu tulburări din sfera ORL sau stomatologice. gripa. si ofera un feed-back coerent la vindecarea ranilor. inainte a aparitia altor semne si simptome clinice. in alergii. Toate obiectele mai calde decat zero absolut emit energie termică în infraroșu. bronsita. Termografia în infraroșu ajută la diagnosticul si asistarea terapeutica a diferitelor tulburări locomotorii dar poate asigura si asistența chirurgicala.Un aspect nu mai putin util este si capacitatea termografiei de a detecta prezența trombozei venoase profunde și a altor tulburări circulatorii de la nivelul extremitatilor inferioare. tulburări endocrine. Similar. se refera la neuropatiile asociate diabetului zaharat.Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie.

precum: apa in diferite stari de agregare si aplicata extern. de durata procedurii. Electroterapiaeste o metoda de baza a Fizioterapiei. avand efecte excitatorii sau analgezice. tinand cont de o serie de indicatii si contraindicatii. parafina. de suprafata corpului tratata si se supune unor reguli metodologice. masoterapia (terapie prin masaj). avand in vedere faptul ca orice agent electric aplicat asupra acestor tesuturi constituie un stimul care produce o reactie locoregionala. cunoscute si frecvent utilizate. Curentii electrici terapeutici de joasa frecventa sunt caracterizati prin impulsuri electrice succedate ritmic.Beneficiile terapeutice sunt mult mai consistente in contextul patologiei inflamatorii si algice. hidrokinetoterapia. principalii vectori fiind cei prezentati anterior. cat si cu indicatiile si contraindicatiile cunoscute. Termoterapia face parte din mijloacele si modalitatile fizioterapiei. cald sau rece.undele scurte si ultrasunetele). de respectarea unor programe nutritionale adaptate etc. aerul rece si apa cu o temperatura aproape de cea de inghet. Modul de actiune al curentilor electrici terapeutici se bazeaza pe proprietatile de iritabilitate si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reactiona. Crioterapia este o modalitate terapeutica aparte. de indicatii si contraindicatii terapeutice. De mentionat si faptul ca scaderea temperaturii locoregionale se poate obtine si chimic. a celei denervate. de purtarea de orteze si/sau proteze. de prescrierea medicamentelor adecvate. Raspunsul terapeutic este in deplina concordanta atat cu tipologia individuala a pacientului si reactivitatea acestuia. specialitatea de Medicina Fizica si Recuperare Medicala beneficiaza si de efectele biofeedback-ului. ele concretizandu-se prin bai generale sau partiale in care sunt imersate segmente sau intreg corpul uman. laserterapia de joasa putere. Termoterapiaeste o metoda de tratament nespecific. reprezentand aplicarea locoregionala a unor temperaturi aflate sub 0 grade. Principiul de actiune al stimului electric asupra organismului se afla in legatura cu cunoasterea si intelegerea notiunilor fundamentale de electrofiziologie a structurilor neuromusculare. Hidrotermoterapia se refera la o serie de proceduri care utilizeaza apa simpla aflata la diferite temperaturi. lumina. mecanoterapia. procedeu utilizat in special in Statiunile Balneare si mai putin in Bazele de Fizioterapie si de Recuperare Medicala ale Spitalelor sau in Sectiile de Recuperare Medicala. care utilizeaza drept agent fizical terapeutic factorul termic. pe calea terapiei topice medicamentoase. fiziopatologice si terapeutice cunoscute. constituind o modalitate terapeutica cu efecte fiziologice. electropuncturii si presopuncturii. ale stimularii neuromusculare electrice transcutanate. in comparatie cu alte metode clasice. procedeul se numeste galvanoionizare. aplicarea sa fiind cunoscuta sub numele de galvanizare. cu tehnica de aplicare a termoterapiei. Ca si procedurile de termoterapie. manipularile si tractiunile. Curentul continuu este frecvent utilizat pentru proprietatile sale terapeutice. Dupa cum aratam. terapia ocupationala etc. baile se clasifica in functie de temperatura apei. cu tehnica de aplicare bine pusa la punct dar si cu indicatii si contraindicatii binecunoscute si prestabilite. la distanta sau la nivelul intregului organism. RIR). Daca se asigura si vehicularea unor substante dincolo de bariera tegumentara sau mucoasa. vehiculat de catre diversi vectori. . in special gheata. hidrokinetoterapia. dovedite experimental si clinic. ale acupuncturii. de tipul de curent utilizat. De mentionat faptul ca galvanoterapia mai poate fi aplicata si sub forma bailor galvanice.Metodologia de aplicare tine cont de durata si intensitatea stimului electric. nisipul. fundamentata de progresele legate de industria electronica. namolul. kinetoterapia (terapie prin miscare) cu varianta sa. Terapia prin curenti de joasa frecventa se refera la stimularea musculaturii normoinervate. magnetoterapia. fototerapia (RUV. metoda aleasa si dozarea procedurii sau a factorului terapeutic. singulare sau in serii. aerul.

Modul de actiune. Masajul terapeutic reprezinta un grupaj de manevre de tip manual sau mecanic. cat si a undelor electromagnetice cuprinzand terapia cu ultrasunete. cu unde scurte. producandu-se locoregional sau la distanta reactii cu efect sedativ sau excitant. Tegumentul este si el influentat sau stimulat. Kinetologia profilactica sau kinetoprofilaxia cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor kinetologice care se refera la mentinerea si intarirea starii de sanatate. Curentii terapeutici de medie frecventa au in principal efect de stimulare asupra musculaturii scheletice. care presupun existenta unor deficite functionale.In practica medicala de specialitate se utilizeaza combinatia terapiei cu ultrasunete cu cea de joasa frecventa.la terapia musculaturii spastice dar si la aplicatiile in scop analgezic si la electropunctura. precum si o serie de efecte derivate de la cele prezentate. Kinetologia de recuperare este principala modalitate de recuperare functionala recurgand la o metodologie specifica. terapeutica sau de recuperare sunt diferentiate doar prin obiectivele urmarite si prin metodologia aplicata. cat si cea secundara. Kinetoterapia sau terapia prin miscare este o notiune inclusa in termenul generic de kinetologie. indicatiile. cu prevenirea agravarii si a aparitiei complicatiilor unor boli cronice. limitele sau contraindicatiile tractiunilor. Terapia cu inalta frecventase refera la aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. patologia careia se adreseaza si contraindicatiile aferente sunt dependente de frecventa curentului vor fi prezentate in capitolele ce urmeaza. actiune analgezica si vasomotorie. Modalitatile de aplicare tin cont de patologia careia se adreseaza. Kinetoterapiei i se alatura kinetoprofilaxia. tehnica aplicatiei sunt prezentate in capitolul corespunzator. tonicizant si biotrofic. indiferent de scopul urmarit de terapia prin miscare ce a fost aplicata. Fototerapiareprezinta utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase. Actiunea fizico-chimica a luminii. indicatiile terapeutice si contraindicatiile sunt subordonate capitolului de patologie caruia i se adreseaza. indicatiile si contraindicatiile. manipularilor si masoterapiei vor fi prezentate detaliat la capitolul respectiv. kinetologia cu aplicabilitate in medicina. Energia radianta luminoasa furnizata de aparatele medicale este rezultatul transformarii energiei electice. . Kinetoprofilaxia presupune atat profilaxia primara. Sursa naturala a energiei radiante luminoase este soarele iar utilizarea ei in scop terapeutic se numeste helioterapie. Kinetologia terapeutica sau kinetoterapia isi restrange domeniul de activitate. clinice si terapeutice. in vederea obtinerii unor efecte terapeutice superioare si persistente in timp. parte foarte importanta a medicinii fizice sau fizioterapiei. Kinetologiaeste stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. efectele biologice. cel profilactic si cel de recuperare functionala. Modalitatile de aplicare. cu prevenirea starii de boala. Programele de kinetologie profilactica. Mai precis. de indicatiile si contraindicatiile aferente. Efecte terapeutice superioare se obtin si prin utilizarea adecvata a inaltei frecvente pulsatile. lasand loc celorlalte doua aspecte. Terapia cu lumina poate fi asigurata de o sursa naturala sau artificiala. studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care participa la activitatile motrice considerate a fi normale. precum si cu unde decimetrice si microunde. si mai putin prin tehnicile folosite. prin care se actioneaza asupra straturilor tisulare subiacente tegumentului. Tehnicile. din obisnuinta exista tendinta de a folosi acest termen in mod nediferentiat. Kinetologia medicala este considerata totodata. Totusi. fiziologice.

fiind deci kinetoprofilaxie primara. cat si lipsa de obiectivitate in aprecierea rezultatelor urmarite. Cea mai larga aplicabilitate a biofeedback-ului este reprezentata de fizioterapie. de viata etc. contraindicatiile. Astazi. de presiune sau termic. cat si ca metodologie si tehnici utilizate. si anume: termoterapie-kinetologie medicala-masajul terapeutic. hidroterapia. utilizand in acest sens exercitii si procedee fizice din diverse activitati umane obisnuite. Termenul de cultura fizica medicala este neinspirat. electroterapia. tehnicile si modalitatile de aplicare vor fi descrise pe larg la capitolul respectiv. tehnicile de meditatie etc. programe care au drept obieciv principal dezvoltarea armonioasa.Tehnica plaseaza vointa umana intrun loc liber al unei bucle deschise de feedback. indicatiile si limitele. uneori cu efecte imediate. Educatia fizica este o alta notiune des vehiculata dar este consacrata programelor de gimnastica din scoli. tehnicile kinetologiei de recuperare sau profilactice.Domeniile de activitate. atat ca obiective. in special electronic. Gimnastica medicala are un domeniu mai limitat. Principalul sau scop este acela al mentinerii formei fizice si acela de a reduce unele deficite functionale. respirator etc. in scopul evidentierii sub forma de semnal acustic si/sau vizual a unora dintre evenimentele fiziologice interne organismului uman. incluzand. la cel postural. Laserterapia de joasa putere promoveaza o cale eficienta de producere a analgeziei si de asigurare a accelerarii reparatiei tisulare intr-o multitudine de situatii patologice. termoterapia. primind numele de biofeedback. precum cele de munca. Modalitatile terapeutice si tehnica de aplicare. de diferite cauze. divertisment. Acesta este foarte larg. Mecanoterapia. facilitand antrenamentul autocontrolat la efort fizic si asigurand control mioelectric. Laserele utilizate sunt cu He-Ne sau cu diode cu RIR. Principiul terapeutic este de crestere a temperaturii locale cu augmentare circulatorie si metabolica locoregionala.Alaturi de kinetologie se regasesc mijloace si modalitati terapeutice precum: masajul. In literatura de specialitate se face referire la o triada terapeutica cu reale efecte benefice. tractiunile. Kinetologia profilactica este aceea care ar trebui sa preia domeniul de activitate al gimnasticii medicale. Utilizarea . menite sa amelioreze sindromul dureros si in special pe cel disfunctional. In literatura de specialitate se face referire la biofeedback-ul electromiografic. al tensiunii arteriale. manipularile reprezinta modalitati terapeutice numite si metode speciale. asigurand terapia de relaxare. tehnica biofeedback-ului se foloseste ca atare sau in asociere cu termoterapia. laserterapia si terapii adjuvante ale acestora. Stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENSconstituie o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute sau cronice. alaturi de notiunea de kinetologie se regaseste si termenul de gimnastica medicala. Terapia ocupationala sau ergoterapia se incadreaza in sfera unui complex de metode de o mare variabilitate crae au drept scop reeducarea deficitelor functionale. Biofeedback-ulreprezinta o metoda terapeutica adjuvanta celor prezentate anterior si care se defineste ca fiind o tehnica ce utilizeaza echipament. precum si indicatiile si contraindicatiile terapiei cu laser de joasa putere sunt adaptate domeniului terapeutic caruia i se adreseaza. In literatura si practica de specialitate. printre altele si patologia locoregionala oro-bucomaxilara. Aceste informatii ajuta la manipularea evenimentelor involuntare sau greu de perceput prin manipularea semnalelor astfel receptionate. deoarece ofera ambiguitate in privinta scopului declarat si al obiectivelor de indeplinit. ambiguitate metodologica si de tehnica.

traducandu-se prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. tehnicii de calcul etc) sau cele de larg consum. timp minim necesar.Raportat la diferitele structuri celulare excitate. Electroterapia reprezinta un mare capitol al terapiei care recurge la utilizarea factorilor fizicali in scopul mentinerii sau redobandirii starii de sanatate si de recuperare a restantului functional. In stare de repaus celula nervoasa este caracterizata printr-un potential de repaus. neadecvati. Celula nervoasa este caracterizata si printr-un echilibru al proceselor fizice si chimice de o parte si de alta a membranei celulare. cablaje. orice agent electric constituie un stimul care este urmat de reactie de raspuns tisular. s-a constata ca daca se excita substratul tisular format din mai multe celule. -Metodologii de terapie fizicala in Electroterapie. In vederea declansarii unei excitatii.stimulilor electrici in tratamentul sindromului dureros este o practica veche. acest capitol va aborda o serie de alte aspecte de real folos in intelegerea modului de actiune si a celui de utilizare a curentilor electrici terapeutici. In functie de destinatia lor. stimulul aplicat trebuie sa posede o intensitate minima. numita de prag si sa actioneze un anumit interval de timp. medicinii. urmata de o reactie adecvata a tesutului tinta. comutatoare. numita de repaus. Stimulii peste nivelul pragului determina o reactie care se propaga ca o unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitare. Componentele electronice care intra in componenta echipamentelor electronice fac parte din doua mari categorii: pasive (rezistoare. Progresele din domeniul fizicii si tehnologiei atrag dupa sine realizari terapeutice de marca. la nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. Avand in vedere calitatile structurale si functionale ale tesuturilor neuromusculare. Ea consta in folosirea unui curent de joasa frecventa in scop electroanalgezic. Ca urmare. componente semiconductoare si circuite integrate). Vom constata contractii musculare de intensitati diferite. Bazele fiziologice sau modalitatile de actiune au fost prezentate. datorat polarizarii electrice a membranei celulare . legata de istoria electroterapiei. Legea este aplicabila unei singure celule nervoase. Stimulii de valoarea sub prag au o actiune limitata la locul de excitare. determinand o serie de procese fizice si chimice. Termoterapie si Hidrotermoterapie. ei avand proprietatea de a atinge direct potentialul membranelor celulare. ceea ce este caracteristic structurilor nervoase si corespunde legii “totul sau nimic”. au loc reactii specifice. relee etc) si active (tuburi electronice. In practica medicala. Stim deja ca exista stimuli naturali. Masaj terapeutic. Din cea de-a doua categorie fac parte si stimulii electrici. echipamentele electronice fabricate in prezent se impart in cele profesionale (destinate laboratoarelor de cercetari. secretia glandulara etc. considerati a fi adecvati si stimuli artificiali. reactia este concordanta intensitatii stimulului aplicat (curentului electric) si suprafetei stimulate. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate iar ca reactie primara la acest stimul are loc un raspuns local. Stimularea va transforma aceasta stare. Din prima categorie fac parte schimbarile care au loc la nivelul terminatiilor nervoase. Excitabilitatea se considera a fi o reactie secundara a tesuturilor. Preocuparile fata de electricitate si efectele sale asupra corpului omenesc dateaza de secole. interesand numerosi receptori. provoacand reactii similare celor obtinute cu excitanti specifici. precum contractia musculara. condensatoare. Cresterile intensitatii peste valoarea pragului nu sunt urmate de cresteri ale raspunsului.

Un curent de stimulare trebuie sa aiba o anumita intensitate. viteza de crestere si durata scurgerii sale prin tesut. cu ocazia electrodiagnosticului. apar procese menite sa restabileasca potentialul de repaus. Procesele de revenire constituie faza de repolarizare. Explicatia o reprezinta instalarea procesului de acomodare a tesutului excitabil. Stimularea la polul negativ este urmata de aparitia unei excitatii care se numeste secusa de contractie catodica. Alaturi de intensitatea curentului electric si de viteza de crestere a intensitatii sale in momentul aplicarii. cunoscute sub denumirea de electrotonus. Ca urmare a stimularii are loc o modificare a potentialului transmembranar de repaus. In procesul excitarii au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor. frecventele folosite se afla intre valorile de 50-100 Hz. Pragul de excitabilitate este mai coborat in zona catodului. de dimensiuni mici. excitatiile electrice au loc intotdeauna la unul dintre poli. Are loc depolarizarea membranei cu declansarea potentialului de actiune. Astfel. Excitabilitatea nervului este redusa. fara sa se instaleze fenomenul de oboseala. Daca insa. pentru stimularea celulelor nervoase si obtinerea unei reactii dorite. au mare importanta: densitatea curentului. un rol important il joaca si intensitatea curentului raportata la unitate de suprafata sau densitatea curentului. anelectronus. deoarece al actioneaza depolarizand membrana. • Secuse/contractii la deschiderea/intreruperea circuitului la catod si la inchiderea circuitului la anod.Intensitatea minima necesara pentru declansarea excitatiei reprezinta pragul pentru curentul continuu sau reobaza. Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioda scurta de timp. Modificarile aparute la polul negativ (catod) se numesc catelectronus iar cele de la nivelul polului pozitiv (anod). ca urmare a procesului de excitabilitate/excitatie. Este un semn de degenerare a nervului afectat. ordinea contractiilor se inverseaza. In practica medicala. Acest fenomen este definitoriu in vederea stabilirii corecte a electrodiagnosticului in leziunile de nerv periferic. in timp ce interiorul este negativ). fibrele nervoase pot fi stimulate un timp mai indelungat. determinate de sensul de scurgere al curentului electric. facilitand influxul de ioni si aparitia excitatiei. fiind inexcitabila fata de alti stimuli aplicati. se aseaza pe tegument in vecinatatea unei ramificatii nervoase (in punctul de excitatie nervoasa) si se stimuleaza prin schimbarea alternativa a anodului cu catodul. Daca cresterea intensitatii se va face intr-un interval de timp prelungit. In cazul aplicatiilor de curent continuu si de joasa frecventa. substratul oboseste. Daca stimulii sunt aplicati cu frecvente mari. La anod. se vor remarca: • Contractie de inchidere a curentului la catod si una de intrerupere a circuitului la anod. constand in inversarea polaritatilor de-o parte si de alta a membranei celulare. respectiv de muschi denervat. . excitabilitatea tisulara scade pana la abolirea sa totala prin blocaj anodic de hiperpolarizare. in conditiile in care este necesara o anumita cantitate de electricitate pe unitate de suprafata (densitate) pentru declansarea fluxului de ioni transmembranar. se observa urmatoarele. Daca electrodul activ. In acesata situatie. excitarea nu mai are loc. Ulterior. chiar pentru intensitati crescute ale curentului electric aplicat asupra substratului.Pe durata depolarizarii celula nervoasa se afla intr-o perioada refractara. cat si.(exteriorul membranei este pozitiv. sa fie instalat brusc si sa actioneze un interval de timp pentru a produce depolarizarea membranei.

axonul si colateralele sale. Acest timp minim. indicatii si contraindicatii.pragul de stimulare la catod este ridicat. produce excitatia de inchidere a curentului. intr-un timp nedefinit. Cresterea sau scaderea excitabilitatii neuromusculare se produce fiziologic (post excitatie) sau in conditii patologice. Numarul de fibre musculare inervate de un motoneron medular reprezinta rata de inervatie si difera. Cronaxia este invers proportionala cu excitabilitatea nervului. Altfel spus. stimulodetectie (faza de sinteza a procesului de excitatie-contractie). la grupurile musculare flexoare. in functie de activitatea desfasurata de muschiul respectiv. • Cronaxia este timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobzei. Valoarea cronaxiei creste in conditiile leziunilor neurologice de tip central sau periferic. la nivelul musculaturii proximale a membrelor. Deficitul de calciu conduce la cresterea excitabilitatii neuromusculare. galvanoionizarea: proprietati fizice. de-a lungul unui conductor. la care un curent dreptunghiular. Cronaxie scurta. Curentul galvanic. la nivelul musculaturii membrelor superioare. Muschiul formeaza cu nervul o unitate motorie cu caracter de unitate functionala. Orice program de electroterapie trebuie precedat de un diagnostic clinic. paraclinic si functional adecvat care sa includa si evaluarea precisa a substratului tratat. la punctele motorii proximale ale unui muschi. Fibrele musculare care apartin unei unitati motorii sunt inervate intotdeauna sincron. Cu cat intensitatea este mai mare. in timp ce la anod contractia apare la intensitati mai mici decat la catod. Daca sensul de . Ar mai fi de mentionat si rolul jucat de ionii de calciu in transmisia excitatiei la nivelul sinapsei neuromusculare si in initierea contractiei la nivelul miofibrilei. conductorul electric este corpul prin care poate trece curentul electric continuu. aparatura utilizata. Anodul devine astfel electrod de excitatie. efectele fiziologice. Cronaxia este mai scurta la muschii fazici (rapizi). ceea ce asigura gradarea contractiei. excitabilitate crescuta. actiunile biologice. ca atat timpul util este mai mic si invers. se numeste timp util. modalitati de aplicare. Proprietatile fizice ale curentului galvanic sau continuu. electromiografie (faza de contractie musculara). numite electroni. cu valoarea reobazei. Fibrele musculare ale unei unitati motorii sunt intricate si printre unitatile motorii de vecinatate. muschiul prezentand contractii spontane. In vederea masurarii excitabilitatii unui nerv sau muschi se realizeaza stimularea prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea de stimuli dreptunghiulari. • Timpul util sau timpul minim necesar transportului unei cantitati suficient de mare de energie care sa modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile. la nivelul sinapsei neuromusculare. Aceasta evaluare se face prin cronaximetrie (faza de excitatie). cat si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective. Parametrii electronofiziologici ce caracterizeaza excitabilitatea unui nerv sunt: • Reobaza sau intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie inregistrabila. Contractia musculara are loc datorita trecerii influxului nervos din nervul motor in fibra musculara in zona placii motorii. Acest ansamblu este alcatuit din neuronul motor aflat in cornul anterior la maduvei spinarii. jonctiunea neuromusculara (raportul dintre cronaxia nervului si cea a muschiului).Curentul electric se caracterizeaza printr-o deplasare de sarcini electrice.

odihna. Efectele fiziologice ale curentului galvanic. crescand sau scazand. electroforeza. momentul ingestiei alimentelor. Efectele polare constau in fenomenul de electroliza. dispozitivul de redresare. mecanice si termoelectrice. Tendinta actuala este aceea de a concepe si utiliza aparate complexe. ritmurile biologice dirijate de succesiunea noapte-zi. cu producere de acid la anod si de baza la catod. curentul galvanic se introduce lin. hemiplegie. lungimea segmentului strabatut de curentul electric si diametrul segmentului in cauza. Descoperirea si utilizarea semiconductorilor in sistemul de regresare a curentului a permis obtinerea unui curent continuu bine filtrat si constant. Rezistivitatea cutanata este diferita in functie de: oscilatiile de temperatura ale corpului. cat si la aceeasi persoana. alcoolism. spre deosebire de aplicatiile acestuia in scop diagnostic. posttraumatisme craniocerebrale. priza fiind impamantata). Daca aceste cresteri se descresteri au loc ritmic. instrumentul de masura si sistemul de racordare cu pacientul. curentul continuu este constant. Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determina efecte polare (la nivelul electrozilor aplicati) si efecte interpolare produse in interiorul organismului. cu posibilitatea de modulare a formelor de curent oferite. curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil. sclerodermie). in regiunea cuprinsa intre electrozi. hiperexcitabilitate simpatica) sau cresc rezistivitatea cutanata (epilepsie. Actiunile biologice ale curentului galvanic sunt reprezentate in primul rand de modificarile ionice ce apar in tesuturi sub influenta curentului electric si in al doilea rand de procesele biologice declansate. Ele sunt consecinta modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului electric continuu si constau in: bioelectroliza. cel de reglare a intensitatii. Studiile de specialitate au aratat faptul ca trecerea curentului galvanic prin tesuturi se face aproape in exclusivitate prin electroliza si in mult mai mica masura prin celelalte fenomene aratate. perspiratia insensibila momentana. Pe parcursul aplicarii curentului continuu se constata scaderea rezistivitatii cutanate. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se manifesta in special la nivelul substraturilor usor excitabile. modularea excitabilitatii neuromusculare. echilibrul sistemului neuroendocrin. precum structurile nervoase. efectele termice si de inductie electromagnetica. Intensitatea curentului poate varia. In terapie. menstruatie. . Aplicarea terapeutica a curentului continuu se numeste galvanizare. stres. mixedem. modificarile potentialului membranar. fapt ce necesita cresterea intensitatii curentului la scurt timp de la inceperea procedurii. care sa furnizeze diferite forme si tipuri de curenti. ionoforeza. Producerea curentului continuu se poate face prin metode chimice. Electroliza inseamna miscarea anionilor si cationilor in campul electric. Situatiile patologice scad rezistivitatea cutanata (tulburari psihice. Rezistivitatea cutanata inregistraza diferente notabile de la o persoana la alta.deplasare al electronilor este acelasi si se mentine o intensitate constanta. Efectele interpolare sunt cele care intereseaza in mod deosebit. Aparatura utilizata pentru curent continuu. surprinsa in faze fiziologice diferite sau chiar patologice. modificari in compozitia chimica a tesuturilor. comutatoare pentru alegerea formei curentului si schimbarea polaritatii. Aparatele folosite in electroterapie si care furnizau doar curent continuu se numeau galvanostate sau pantostate. electroosmoza. Componentele principale ale unui aparat de curent continuu sunt urmatoarele: sistemul de alimentare cu curent electric de la retea (curent alternativ sinusoidal de 220 V. neurastenie.

Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive se realizeaza prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. crioparesteziile functionale nocturne. superficiale. favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare. ajungand la senzatia de intepatura si chiar de arsura sau de durere. Sistemului nervos vegetativ reactioneaza diferit. arteriopatiile aterosclerotice. in vederea influentarii sistemului nervos vegetativ. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore dupa incetarea aplicatiei terapeutice. angioneuropatiile. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea curentului. De asemenea. a sistemului neurovegetativ. Curentul galvanic mai poate influenta si sistemul circulator. antialgic. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. asupra sistemului nervos central. . produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. precum si viteza de circulatie a sangelui venus de la inima spre plamani. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii este aceea de hiperemie locala. precum si asupra celui circulator. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate.Actiunea curentului continuu se manifesta asupra filetelor nervoase senzitive. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv. algoneurodistrofiile membrelor. Curentul galvanic are o actiune hiperemianta. Ca o concluzie practica. Aceasta actiune este utilizata in aplicatiile premergatoare cu scop de pregatire a fibrelor musculare. asupra celor motorii si fibrelor vegetative vasomotorii. inaintea tratamentului cu curenti excitatori pentru musculatura denervata. Dupa o serie de sedinte. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. cat si a celei musculare. La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima. Catodul (electrodul negativ). In ceea ce priveste sistemul circulator. utilizat ca electrod activ. Actiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii poate fi explicata astfel. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. Principalele indicatii terapeutice vor fi astfel: acrocianoza. provocate de deplasarea ionilor. Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. • • Stimulare neuromusculara la nivelul electrodului negativ. de activare a vascularizatiei locoregionale. regiunea de electie pentru a realiza aplicatia o constituie regiunea cervicala si dorsala superioara. enumerarea principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor curentului galvanic conduce la principalele efecte terapeutice: • Analgetic. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. Actiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos central consta in diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente.

durata aplicatiei. identificat prin senzatia de furnicatura placuta la introducerea lenta a curentului. in cazul aparititiei senzatiilor de intepatura. Aplicatiile care vizeaza stadiile acute beneficiaza de intensitati aflate sub nivelul pragului de sensibilitate. de diferite dimensiuni. cautandu-se cauza. Exista doua modalitati de amplasare a electrozilor la nivelul regiunii aflate in suferinta si care trebuie tratata: transversal (de-o parte si de alta sau fata in fata. Exista obligativitatea interpunerii unui strat hidrofil intermediar umed intre electrod si suprafata de tratat.1 mA/cm²). Pentru nevralgiile acute sau . Dupa cum am mai aratat. Astfel. pumn. Indiferent de situatie. Trebuie sa cunoastem existenta pragului de sensibilitate. Intensitatea curentului aplicat este adaptata scopului urmarit. Electrodul mai mic este cel activ iar alegerea polaritatii este in functie de scopul urmarit. Modalitatile de aplicare ale curentului galvanic. Pe masura tratamentului va putea creste toleranta individuala la curentul continuu aplicat. anodul (pozitiv) devine electrodul activ (are dimensiuni mai reduse) iar cel de-al doilea electrod va fi plasat distal de primul. La persoanele sensibile se recomanda dozarea intensitatii sub nivelul pragului de sensibilitate stabilit. raportat la regiunea care se trateaza si la efectul de polaritate urmarit. electrozii terbuie sa fie lungi. Biotrofic prin imbunatatirea circulatiei locoregionale si facilitarea drenarii edemelor. Galvanizarea simpla utilizeaza electrozi placa confectionati din metal dar care pot fi inveliti in cauciuc. stadiului evolutiv al suferintei. pentru obtinerea efectelor analgetice. Vasodilatator prin hiperemia activa de la nivelul circulatiei tegumentare superficiale si musculare profunde. intensitatea se dozeaza la nivelul pragului (calculat pentru 0. Acesta are rol izolant si de prevenire a efectelor polare produse sub electrozi si implicit. sub forma de baie hidro-electrolitica sau galvanica (partiala sau patru celulara) si sub forma de iontoforeza (ionogalvanizarea). cum este cazul articulatiilor periferice. Astfel. Galvanizarea poate fi aplicata sub forma electrozilor placa. presiune. daca sunt vizate efectele antialgice. Se cunoaste faptul ca sensibilitatea cutanata difera de la o persoana la alta. arsura. utila pentru segmentele lungi sau pentru durerile iradiate pe un traseu. Exista electrozi de forme diferite utilizati in diferite aplicatii. umar etc) sau longitudinal (cu electrozii amplasati la distanta. precum genunchi. Se recomanda ungerea tegumentului iritat sau sensibil cu o crème antiinflamatoare si cicatrizanta si reluarea tratamentului cu intensitatea sub pragul de sensibilitate. sensibilitatii si tolerantei individuale. in timp ce cele care se adreseaza stadiului cronic vor utiliza valori ale intensitatii aflate peste pragul de sensibilitate. Pentru obtinerea unor efecte vasodilatatoare. precum lombosciatopatia). caldura. precum cei pentru tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen (rotunzi si montati in dispozitive speciale sau sub forma de masca pe o hemifata). analgezic (anodul mai mic) sau excitant (catodul este cel mic si activ). la fel si durata sedintei. glezna. a arsurilor cutanate. se pot aplica doi electrozi de dimensiuni egale sau de marime diferita. intensitatea curentului se scade la zero. la o distanta nu prea mare.• • • Reglare nespecifica a sistemului neurovegetativ. cu ajutorul careia se introduc trans-tegumentar o serie de substante medicamentoase. raportat la fazele fiziologice sau la existenta unei patologii asociate si este mai mare pe zonele flexoare fata de cele extensoare.

are loc deplasarea anionilor si cationilor formati spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice. durata tratamentului trebuie sa fie cuprinsa intre 20-30 minute. Pacientul va beneficia pe durata galvanoterapiei de o postura antalgica. ceea ce corespunde pragului de sensibilitate al intensitatii curentului. Se evita aplicarea electrozilor la nivelul zonelor paroase si se va urmari reactia tegumentului la tratament. Sau va fi posturat in decubut ipsilateral in cazul sindromului algic lombosacrat. relaxanta si i se va explica procedura in sine. Pentru aplicatiile din zona cervicala. Baile galvanice pot fi celulare (mai multe vase sau vane in care sunt introduse segmentele de corp vizate) sau pot fi generale (corpul este introdus in totalitate). ionoterapie. In situatia afectiunilor acute.Indiferent de denumire (iontoforeza. durata sedintei trebuie scazuta. Este evident ca electrozii de dimensiuni mici vor dezvolta densitati mai mari pe suprafata tegumentului pe care sunt aplicati ca atare. va trebui sa se creasca timpul de tratament. El va fi posturat in decubit ventral. el va fi preluat de circulatia locoregionala si va fi redistribuit. spre a evita hiperlordozarea suplimentara a zonei. Invers. Ionul medicamentos vizat va traversa bariera cutanata sau mucoasa in drumul lui spre polul de semn opus. densitatea fiind mai redusa. Densitatea curentului galvanic se defineste ca fiind intensitatea curentului pe unitate de suprafata iar nivelul acesteia este de 0.hiperestezii (trigemen. In practica de specialitate este recunoscuta relatia care se stabileste intre intensitatea la aplicare a curentului electric si durata (apreciata in minute) a sedintei de tratament. Daca sunt vizate efectele vasodilatatoare se utilizeaza intensitatea peste prag. Baile galvanice sunt recomandate in vederea tratarii unor regiuni mai extinse sau a intregului corp. Pentru a avea eficienta. cat si pentru cele transorbitale va fi posturat in decubit dorsal.1 mA/cm². Substanta pe care dorim sa o introducem in organism pe acesta cale se aplica sub forma de solutie la nivelul stratului hidrofil aflat sub electrodul activ. la nivelul caruia s-au format. in cazul suferintelor discale lombosacrate. Solutia se va prepara in apa distilata. lombosciatica etc). pentru electrozii de dimensiuni mari. durate mai mari ale tratamentului si aplicatiile longitudinale. Odata ajuns in organism. Chiar si in cazul aplicatiilor cu electrozi mici. datorita respingerii lor de catre electrodul de acelasi semn. Galvanoionizarile reprezinta procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase. galvanoionoterapie etc) principiul de actiune al galvanoionizarii consta in disocierea electrolitica a diferitelor substante medicamentoase adaugate la nivelul electrozilor (polar). putand fi efectuate zilnic sau la doua zile. Ulterior. intensitatea se dozeaza sub nivelul pragului de sensibilitate. intensitatea fiind scazuta. Apa va deveni un mediu de legatura intre substrat (tegument) si electrozi. Durata este direct proportionala cu marimea electrozilor si invers proportionala cu densitatea curentului. scade semnificativ riscul aparitiilor arsurilor la intensitatea aplicata pe parcursul procedurii. curentul electric fiind distribuit pe o suprafata mai mare. Calea de patrundere o constituie orificiile glandelor . aplicati facial sau transorbital. De mentionat si faptul ca doar electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot traversa bariera tegumentara si mucoasa. confortabila. numarul sedintelor de tratament este de 8-10-12 sedinte si vor fi efectuate zilnic iar in cazul celor cronice se poate ajunge la 20 de sedinte. Curentul galvanic este in masura sa transporte aceste substante prin tegument si prin mucoase. cu o perna sub abdomen. cervicobrahiale. ionogalvanizare. Iar pentru cele din zona scapulohumerala poate fi posturat in pozitia sezand.

galvanoionizarea constituie o precedura extrem de utilizata in electroterapie. de la nivelul dermatomioamelor). al afectiunilor aparatului locomotor (reumatism cronic degenerativ si inflamator. Aplicarea sa pe scara larga are in vedere multiplele sale efecte. Indicatiile si contraindicatiile galvanoterapiei Dupa cum am mai aratat. iridociclite. avand in vedere paleta patologica larga care poate fi abordata. fierul sau radicali de metale. sindroame migrenoase. magneziul. maladia Dupuytren. va creste transferul anionilor si cationilor aplicati initial pe tegument. afectiuni ale organelor de simt. nevralgia de trigemen. reumatism abarticular. sindroame astenonevrorice de suprasolicitare. cutiviscerala. epicondilite. fiind indicate in sindroamele neurastenice. si anume: analgezic. indicatii si contraindicatii ale curentilor de joasa frecventa. furunculoze. suferinte algice si inflamatorii din sfera medicinii dentare etc. tenosinovite. Se poate doza precis substanta medicamentoasa aplicata. La anod se aplica metale. intreruperea . Galvanoionizarile transorbitale sau transcerebrale sunt eficente si frecvent utilizate in practica medicala de specialitate. prurit idiopatic. Daca se alcalinizeaza solutia anodica si se acidifiaza solutia catodica. efectele fiziologice.sebacee si a acelor sudoripare. potasiul. bursite. calciul. actiunile biologice. inclusiv poliartrita reumatoida artoze. litiul. corticoizi. hiperensiunea arteriala in stadiul neurogen. sechele posttraumatice). vasomotor. nevralgiile). paralizii. in conditiile in care este protejat si tractul gastrointestinal. modulator neurovegetativ. al afectiunilor aparatului cardiocirculator (tulburari circulatorii arteriale sau venolimfatice) si al afectiunilor dermatologice. distonii neurocirculatorii). Reumatologia (artrite. Proprietati fizice. Domeniile in care se poate aplica galvanoionizarea sunt: • Dermatologia (acnee. Dupa cum s-a mai aratat. pareze. trofic si de stimulare aexcitabilitatii neuromusculare. erizipel. Din cele aratate. guta. • Oftalmologia (conjunctivite. sulfamide etc iar la catod se pot aplica halogeni precum brom. cat si stadiile cronice de boala. eczeme. Galvanoionizarea poate fi aplicata atat in stadiile acute. indicatii si contraindicatii. iod. sclerodermie. morfina. spasmofilie. mialgiile de diferite cauze. aparatura utilizata. trombolebita. cicatrici cheloide hipertrofice. pornind de la principiile sale de actiune. • • • Efectul este locoregional dar si la nivelul intregului organism (putand fi luata in calcul si o reactie reflexa. degeraturi. rezulta ca aceasta procedura terapeutica isi gaseste utilitatea in contextul: afectiunilor sistemului nervos (nevralgii. Curentii de joasa frecventa: proprietati fizice. Principalele contraindicatii sunt cele care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument dar si suferinte care contraindica electroterapia in general. Aplicatia are avantajul obtinerii unor efecte asteptate pentru doza scazuta de medicament. tendinite. limfangite). actiunile biologice. novocaina. clor sau radicali acizi si saruri ale acizilor organici. zincul. insomnii. modalitati de aplicare. modalitati si tehnici de aplicare. precum sodiul. Avantajele aplicarii galvanoionizarii sunt urmatoarele: • Efectul este demonstrat si cert. • • Suferintele vasculare (arterite obliterante. aparatura utilizata. seboree ulcerele atone). hematoame superficiale. sclerite). nevrite. acetilcolina. fistule.

entorse). se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. Prin aceasta. Suplimentar. care dureaza atat timp cat curentul strabate muschiul. cat si efectele trofice. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. prin cerectarea excitabilitatii neuromusculare a substratului vizat cu ajutorul aplicarii curentului faradic. frecventa de aparitie.curentului continuu realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic. modulati si neofaradici sunt datorate efectelor excitomotorii si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile de imobilizare sau de alte cauze dar care care presupun normoinervatie. utilizate in scop terapeutic. ritmicitate si durata). Daca exista dubii asupra diagnosticului clinic se recurge la diagnosticul electric. situandu-se in domeniul curentilor tetanizanti. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. Terapia prin curenti de joasa frecventa se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare si srimulare a curentului electric asupra substratului neuromuscular. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate Aceasta se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. impulsurile pot fi dreptunghiulare. curentii faradici si neofardici. amplitudinea impulsului. de catre impulsurile electrice. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. triunghiulare. fibrele nervoase motorii. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. Prin stimularea electrica are loc procesul de depolarizare la nivelul substratului excitabil. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. durata impulsului si a pauzei. curentii dreptunghiulari. stari posttraumatice (contuzii. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. capabili sa produca o contractie prelungita. Indicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. musculatura slabita a diferitelor segmente ale . modulatia impulsurilor (in amplitudine. In acest mod. tulburari ale circulatiei de intoarcere venolimfatica. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. Aparatura generatoare de impulsuri de joasa frecventa este variata. sunt urmate de contractii tetanizante. Musculatura scheletica normal inervata raspunde la impulsuri de durata scurta si cu frecventa rapida. principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. oferind modele care genereaza diferite forme de curenti in diferite posibilitati de aplicare. lipsa activitatii fizice prin sedentarism). la care se aduga determinarea cronaxiei muschiului respectiv. Impulsurile obtinute se caracterizeaza prin forma. tulburari ale sensibilitatii cutanate. curentii modulati. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. cu efect excitator. modulati si faradici sunt indicati in mod particular in unele nevralgii si nevrite. profilaxia trombozelor si emboliilor postoperatorii si dupa nastere (postpartum). Disparitia excitabilitatii faradice este un semn revelator al reactiei de degenerescenta musculara totala sau partiala. Principalele indicatii sunt reprezentate de atrofiile de imobilizare sau de inactivitate (aparat gipsat. trapezoidale. Frecventele utilizate in scop terapeutic sunt mai crescute. Ca urmare a formei lor. exponentiale.

Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. datorita capacitatii lor de acomodare. Frecventa utilizata este scazuta. in serii de 8-12 sedinte pe serie. in special exponentiale. Utilizarea acestor curenti cu panta lina de crestere a intensitatii lor va evita excitarea musculaturii normal inervate. bazat pe procesul de invatare si memorizare. sunt frecvent utilizati in stimularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea si deteriorarea integritatii nervilor periferici. Curentii triunghiulari. Metodologia aplicarii curentilor modulati in electrogimnastica musculaturii striate recomanda aplicatia bipolara si mai rar monopolara (musculatura mica a mainii). terapia trebuie instituita precoce. picior plat. tulburarile de ventilatie de tip obstructiv sau restrictiv din cadrul bronhopneumopatiilor cronice nespecifice. Principalele contraindicatii sunt reprezentate de paraliziile spastice. Electrozii se plaseaza la nivelul insertiilor musculare sau pe zonele de trecere muschi-tendon. spasmele musculre. Ea devine astfel. electrodul negativ fiind situat distal. exprimate prin instalarea modificarilor care insotesc atrofia musculara (la maximum 7-10 zile). prin fenomenul de feedback senzitivo-motor. care permite decelarea modificarilor calitative si o apreciere mai acurata a modificarilor cantitative. electrodul negativ se plaseaza la nivelul placii neuromotorii a muschiului afectat. o metoda pregatitoare pentru programele kinetoterapiei de recuperare. previne si incetineste atrofia musculara a musculaturii denervate. pareze restante post leziune de nerv periferic) poate fi necesara o reantrenare musculara. constipatie cronica. • Stimularea selectiva a musculaturii sheletice total denervate Aceasta se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. Electrostimularea cu impulsuri triunghiulare. musculatura total sau partial denervata. o electrogimnastica musculara (inclusiv electrogimnastica respiratorie) menita sa completeze programele de kinetoterapie. Intensitatea curentului este menita sa produca secuse/contractii musculare evidente. Acestuia i se poate adauga electrodiagnosticul de detectie (electromiografia). La aplicatiile de curent neofaradic. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. grupele musculare disfunctionale din vecinatea celor normale.corpului prin utilizare deficitara a lor (scolioze. cifoze. durata sedintei fiind cuprinsa intre 20-30 minute. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. Metodologia de aplicare a electrostimularii consta in utilizarea tehnicii monopolara (electrodul negativ de aplica la punctul motor al muschiului afectat) sau bipolara (cei doi electrozi se aplica pe extremitatile muschiului afectat. incontinenta sfincteriana). in vederea prevenirii aparitiei aderentelor la nivelul partilor moi ale aparatului locomotor. Aceasta consta in stimularea miscarilor voluntare in vederea refacerii imaginii centrale motorii. postpartum. Semnele de leziune ale nervului periferic se stabilesc cu ajutorul electrodiagnosticului. progresiv. In anumite conditii (starile posttraumatisme acute ale aparatului locomotor. Intensitatea curentului de stimulare este furnizata de electrodiagnostic. cu fronturi de crestere liniare. Se va realiza astfel. dupa o intrerupere a cailor nervoase. Se incepe cu diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare (testul galvanic si cel faradic al excitabilitatii si curba I/t). care se pot repeta. sa asigure un adevarat antrenament muscular si sa nu suprasolicite muschiul. Pentru a fi incununata cu succes. imediat dupa producerea leziunii nervoase si aparitia semnelor de denervare. apartinand unor muschi cu inervatie pastrata. Pacientul isi declanseaza el insusi stimulul electric si reuseste sa-si recapete controlul motor asupra miscarii pierdute. in panta. la jonctiunea . precum si a fibrelor nervoase senzitive.

precum si durata impulsurilor. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Rezulta astfel o excitatie alternata ritmic a muschilor agonisti-antagonisti. Contraindicatiile terapiei musculaturii spastice utilizand aceasta metoda sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza in stadiul avansat. facilitand astfel aplicarea programelor de kinetoterapie. • Tratamentul prin electrostimulare poate dura cateva luni pana la obtinerea fortei musculare de valoarea 2. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati. Aplicariile in scop de electrostimulare a musculaturii denervate trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli: • Se va mentiona obligatoriu miscarea ce trebuie recastigata prin electrostimulare. care se repeta in cursul unei zile. leziunule traumatice medulare si cerebrale (cu exceptia paraplegiilor spastice). electroterapie (diatermie si/sau curent galvanic). isi amelioreaza tonusul. Aceasra metoda este utilizata cu succes in tratamentul paraliziilor spastice centrale. Se vor utiliza proceduri pregatitoare ale miscarii. pe baza inervatiei reciproce. chiar si dupa introducerea programelor kinetologice. • Terapia musculaturii spastice Acest tip de terapie se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. Se stabileste timpul de intarziere dintre impulsurile celor doua circuite. hemipareze spastice post accidente vasculare cerebrale. cu atat mai mult este necesara cresterea duratei impulsului de stimulare. Metodologia metodei este fundamentata de tehnica aplicarii a doua circuite de excitatie care furnizeaza curenti dreptunghiulari. Intensitatea curentului trebuie sa produca o contractie musculara puternica. Sunt necesare reevaluari periodice ale parametrilor de electrostimulare (la 10-14 zile interval). Durata tratamentului pentru o pozitionare segmentara este de 10 minute iar daca se realizeaza mai multe pozitionari. boala Parkinson. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. cu o intarziere intre cele doua circuite excitatorii. intensitatea creste progresiv pana la aparitia unor contractii/secuse musculare puternice. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare. intre ele realizandu-se un decalaj in timp. de obicei antagoniste. Cu cat procesul de denervare este mai accentuat. declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Se poate continua cu stimularea selectiva a muschilor denervati. aplicand doua circuite electrice de excitatie. Pozitionarea corespuzatoare a pacientului si a segmentului care efectueaza miscarea. antagonistii musculaturii spastice. Se incepe cu un numar scazut de stimulari pe sedinta. Se recomanda 7-14 zile de tratament.tendomusculara). Indicatiile metodei sunt reprezentate de: spasticitatea din parezele sau paraliziile de origine centrala (in special cea cerebrala infantila sau consecutiva traumatismelor la nastere). precum termoterapie. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. pe o durata de 12-18 sedinte. • • • • Pacientul participa efectiv si afectiv la programul de electrostimulare. parezele spastice din cadrul scelozei in placi. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. fara senzatie cutanata neplacuta. . printr-o buna corelare functionala a antagonistilor si agonistilor. masaj locoregional. Articulatia de vecinatate trebuie sa fie indemna. Concret. Se recomanda sedinte zilnice. durata sedintei nu trebuie sa depaseasca 40-50 minute. Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine de la 24-48 de ore la 3-4 saptamani. prin care se obtine un efect de relaxare. Concomitent. de obicei hipotoni.

poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater. efectuate la inceput zilnic. In acest mod. A-alfa. S-a observat insa. cu perceptia durerii. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. cu durata mare si frecventa scazuta. un camp electric negativ. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. . intrucat. superior. atat de influxuri venite de la periferie. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. frecventa sau context patologic. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). • Curentii de joasa frecventa aplicati in scop analgezic. electropunctura. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. Electrozii se aseaza la nivelul punctelor de excitatie ale muschilor. rapid conducatoare si inchiderea portii pentru fibrele nociceptive pentru durere). decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. Principalele indicatii ale acestei proceduri sunt reprezentate de constipatiile cronice atone si de atonia vezicala postoperatorie. Trabert. Efectele analgezice constatate. \Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. in cure de 20-25 sedinte. durata sedintei fiind cuprinsa intre 10-50 minute. stimularea fibrelor cu diametru mare. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali.Primul circuit de excitatie se aplica deasupra musculaturii spastice iar al doilea circuit deasupra musculaturii antagoniste corespunzatoare. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. ca durerea ar putea fi mai curand. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. • Stimularea contractiei musculaturii netede Stimularea electrica a musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. rapid conducatoare. conform careia. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. Astfel. prin stimularea electrica selectiva a fibrelor A. in cadrul unui proces de control axonal. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare pentru controlul sindroamelor dureroase cronice. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si perceptiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati percutan. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. Metodologia consta in aplicatia electrozilor de dimensiuni egale asupra musculaturii vizate. nespecifice pentru durere. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. produce la nivel medular.

polul negativ aplicandu-se direct pe locul dureros iar cel pozitiv la distanta. Efectele si implicit. este indicat drept forma de introducere pentru aplicatiile in scop analgezic. Din motivele prezentate. mai mare. fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. Electrozii sunt amplasati de-a lungul unui nerv periferic (electrodul pozitiv. aplicatia produce si analgezie secundara. • Ritm sincopat (RS) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. efect decongestiv. Se utilizeaza electrozi mici. actionand ca un masaj tisular electric profund. pe zona afectata) sau de-a lungul unui traseu vascular. Mai prezinta. actionand ca un masaj intens de profunzime. cu anodul proximal si catodul distal). in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. Dupa cateva minute. fiind util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. • Longitudinale. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. cat si efect de tonicizare al peretilor vasculari. • Perioada lunga (PL) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. Tehnica de aplicare se supune urmatoarelor reguli: . catodul se aplica pe locul de emergenta al nervilor motori iar anodul pe punctele motorii ale muschilor interesati. Modalitatile de aplicare depind de scopurile terapeutice urmarite. de asemenea. • Perioada scurta (PS) are efect excitator si tonicizant. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. Astfel: • Curentul monofazat fix (MF) are efect excitator. • Transversale. Efectele analgezice. se aseaza proximal iar cel mic si negativ se aseaza distal. avand catodul pe locul dureros sau de-a lungul coloanei vertebrale. • Curentul difazat fix (DF) are efectul analgezic maxim prin ridicarea pragului sensibilitatii la durere si imbunatateste circulatia arteriala prin inhibarea simpaticului. hiperemiante-biotrofice. Pe aceasta cale se evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Din punct de vedere subiectiv. Ca atare. produce senzatia de vibratii. realizand electrogimnastica musculara. ca urmare a actiunii sale vasoconstrictoare. Acestea pot fi: • Pe punctele dureroase circumscrise. postoperatorii. de dimensiuni egale. Electrozii se amplaseaza pe regiunile radacinilor nervoase (transversal si paralel cu coloana vertebrala.Curentii diadinamici (CDD). dinamogene ale curentilor diadinamici sunt datorate nivelului intensitatii. • Gangliotrope. crescand tonusul muscular. Aceste aplicatii urmaresc tonicizarea unor muschi normoinervati. • Aplicatii mioenergetice. Electrozii mici se aseaza cu catodul pe zona ganglionilor vegetativi respectivi si anodul la distanta. Aceste aplicatii se mai numesc si transregionale (de-o parte si de alta a regiunii dureroase) si se utilizeaza la nivelul articulatiilor periferice mari sau pe masele musculare ale membrelor sau trunchiului. Prin componenta sa vasoconstrictoare are efect resorbtiv. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare. • Paravertebrale.

artrite. algoneurodistrofie. dinamogen. Va trebui sa se creasca in mod suplimentar intensitatea curentului aplicat.• • • • • Scopul urmarit este cel care conditioneaza dimensiunile electrozilor. boala varicoasa. pe punctul de durere maxima).  boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. DVL faza II. • • Reumatismul abarticular (PSH. al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. Durata sedintei este de pana la 10 minute in scop analgezic. contuzii. corespunzatoare efectului urmarit (excitomotor sau analgezic). • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud.  reumatism abarticular. . migrene. Se va avea in vedere aparitia fenomenului de acomodare. intinderi musculare. Curentii Trabertsunt curenti dreptunghiulari. in lombosciatica catodul se amplaseaza distal. se face in scop excitator. Intensitatea curentului se regleaza printr-o crestere progresiva la valoarea dorita. • Ritmul sedintelor poate fi zilnic. artroze dureroase. arterioapatie periferica obliteranta. epicondilite). tendinite. status postarsuri sau postdegeraturi. cailor respiratorii in astmul bronsic. ajungand la 20-30 minute pentru aplicatiile in scop hiperemiant. lombosciatica. Inversarea polaritatii electrozilor ramasi pe locul initial de amplasare. Intensitatea curentului se creste pana la aparitia senzatiei de vibratie suportabila. amplasarea si polaritatea acestora. indiferent de localizare (in lumbago electrozii se amplaseaza paravertebral in sens transversal. Status posttraumatic (contuzii. Tehnica de aplicatie este bipolara si consta in aplicarea electrodului negativ pe locul dureros iar cel pozitiv proximal de catod. Se recomanda aplicatiile zilnice. intinderi sau rupturi ligamentare sau musculo-tendinoase). Scaderea acestei senzatii arata aparitia procesului de acomodare. redori articulare. Au cel mai analgezic efect din domeniul joasei frecvente. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. colecistului. Efectul analgezic trebuie sa se instaleze la sfarsitul sedintei de tratament. vasculotrop. 10 sedinte pe cura. entorse. • Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. colonului. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). Se mai numesc si curenti de ultrastimulare. timp de 6-10 sedinte. acrocianoza. aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. luxatii recente. mialgii. rupturilor ligamentare sau meniscale). PSH. cu efecte analgezice si hiperemiante. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor  status posttraumatic (cu exceptia fracturilor.

nevralgiile postherpetice. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. in concordanta cu patologia tratata. • Sindroamele dureroase de origine talamica. • Alegerea frecventei se face prin tatonare. Durata sedintei poate fi aleasa intre 20 minute si o ora. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. in vecinatatea lui. Aparatele moderne utilizate permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor. la nivelul radacinii nervoase principale a nervului periferic ce strabate regiunea dureroasa. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. inflamatorii si abarticular.Curentii stohastici aperiodici sau neregulati au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta sau acomodare. care trebuie aleasa in asa fel incat sa se inchida poarta pentru influxurile dureroase. precum si durata acestui efect. duratei si amplitudinii impulsurilor. • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sindromul algic post anestezie. Se adreseaza starilor dureroase care nu raspund la alte metode terapeutice sau care se constituie . Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. Polaritatea electrozilor nu are importanta. permit acoperirea unui domeniu mai larg de reglare a frecventei. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. aderentele dureroase postoperatorii. Cicatricile. pe zonele de referire a durerii si a punctelor trigger. • • • Durata impulsului trebuie sa fie reglabila si adaptata frecventei. Stimularea nervoasa electrica transcutanata (SNET) sau TENS reprezinta o modalitate netraumatizanta de combatere a sindromului algic acut si cronic. Sarcina in primul trimestru. Avantajele acestei metode constau in gama larga a suferintelor dureroase ce poate fi abordata. • Dozarea intensitatii. cat si dimensiuni. Pacientul va resimti o senzatie de vibratie sau furnicatura. Hipersensibilitatea la curent. Tehnica aplicatiei curentilor de stimulare nervoasa presupune: • Pozitionarea adecvata a electrozilor cu amplasarea lor pe locul dureros. de diverse cauze. cheltuieli si consum minime ale aparatului si procedurii in sine. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. • • • • Starile dureroase posttraumatice. • Durerile din anurii si neoplazii. durerile fantoma post amputatie de membre. Frecventa sedintelor in timp se stabileste de comun acord cu medicul specialist.

desi este doar un tratament simptomatic. • Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. Se utilizeaza curenti de joasa frecventa reglabila. care pot trata simultan mai multe puncte. endoproteze. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. Sunt curenti alternativi sinusoidali. . Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. Electropunctura nu inlocuieste sau nu se suprapune peste procedura TENS. Curentii de medie frecventa: actiunile biologice. sarcina. precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). cu aparitia depolarizarii reactive. Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. netraumatizanta. cicatricile si aderentele musculare. leziunile dermatologice. usor de aplicat. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. Varfurile electrozilor efectueaza electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. psihonevrozele. pana la senzatia de usoare furnicaturi. schizofrenia. Se vor evita starile hemoragice locale. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie teoria controlului portii. aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. modalitati de aplicare. sterilete. In fazele acute pot fi suficiente 2-6 sedinte. perioada de menstruatie. aparatura si tehnici utilizate. uterul gravid. la fel si intensitatea este reglabila. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. indicatii si contraindicatii.1 mA/ cm²) in cazurile pacientilor cu tegument sensibil si se va evita regiunea care prezinta in corporate piese metalice de osteosinteza. Se aplica mai multi electrozi. facand parte din metodele reflexoterapice. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie. Actiunile biologicealecurentilor de medie frecventa utilizati in domeniul medical. in marea lor majoritate. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. Intensitatea nu va depasi valoarea pragului (0. Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa).contraindicatii pentru alte terapii fizicale ce ar putea fi recomandate. efectele fiziologice. pierderea sensibilitatii cutanate. zonele de edem localizat. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. neoplasmul. Contraindicatiile curentilor de joasa frecventa. chiar si concomitent. depresia. trombozele venoase superficiale si profunde. pana la reducerea durerii si contracturii musculare. infectiile localizate. Locul de actiune se afla la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. Este o metoda fiziologica. concomitent sau succesiv. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. in timp ce in fazele cronice pot fi necesare 10-20 sedinte. Se va verifica calitatea si integritatea electrozilor. Curentii de joasa frecventa nu vor fi aplicati pe regiunea precordiala si nici pe tegumentul care prezinta solutii de continuitate. In functie de stare initiala. afectiuni dermatologice sau diferite unguente aplicate anterior. se pot stimula mai multe puncte.

Efectele fiziologice si terapeutice care se constata sunt cele care caracterizeaza media frecventa. reversibile si bine tolerate). cu frecventa de baza mare. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). evitandu-se efectuarea unui test electromiografic. cu nici un curent din domeniul mediei frecvente. precum: efectele excitomotorii si analgezice. La muschii denervati nu s-a putut produce nici o contractie. in functie de scopul urmarit: analgezic sau excitomotor. tetanice. Aplicatiile in scop terapeutic se pot realiza prin procedeul de aplicatie cu un singur electrod sau utilizand procedeul prin curent interferential. care actioneaza profund si nedureros. miorelaxante si vegetativo modulatoare sau reglatoare. de drenare a edemelor si sufuziunilor endotisulare. Curentii de medie frecventa pot fi aplicati in scop diagnostic si terapeutic. precum cel miorelaxant si decontracturant. biotrofice. Existenta activitatii electrice spontane la nivelul unui muschi aflat in repaus caracterizeaza un muschi denervat. in scopul ameliorarii troficitatii musculaturii. decalate in timp. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. • Se pot obtine contractii musculare puternice. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). media frecventa este modulata in perioada lunga. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. La locul de incrucisare endotisular se realizeaza efectele terapeutice prin unde modulate in intensitate. Apoi se trece la formele modulate. cu frecventele diferite. alaturi de care se regasesc si cele vasodilatatorii. cat si de modulare vegetativa prin stimularea vagului. de asemenea. Procedeul prin curent interferential consta in incrucisarea endotisulara a doi curenti de medie frecventa. cu cat frecventa este mai mare. stimularea musculaturii netede hipotone (prin modulari crescute mai lent si lungi in timp). Oscilatia intensitatii se produce • . si anume: stimularea musculaturii scheletice (producand contractii musculare puternice. Astfel. cu durata mare a trenurilor de impulsuri. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. producerea unei contractii musculare utilizand curenti din domeniul mediei frecvente poate fi considerata relevanta pentru starea de normalitate si lipsa denervarii. Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic ale curentilor de medie frecventa. Aplicatia locala a unui curent de medie frecventa reuseste sa produca contractie doar la nivelul unui muschi normal inervat. Modalitati si tehnici de aplicare. actiune analgezica si actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. presupune modularea amplitudinii curentului in ritm de joasa frecventa. Acestora li se adauga o serie de efecte derivate din cele prezentate. Intensitatea curentului necesara producerii unei contractii musculare este cu atat mai mare. avand loc o amplificare si o scadere pana la disparitia completa a intensitatii. permitand o penetrabilitate tisuara crescuta. Aplicarea in scop diagnostic se face in vederea evidentierii denervarii musculare. Procedeul de aplicatie cu un singur curent de medie frecventa modulat.Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. Pentru obtinerea efectului de contractie a musculaturii netede. vasodilatator si trofic. in care directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv. In practica medicala se incepe cu un curent de medie frecventa constant si redresat timp de 10 minute. La locul de intalnire a doi curenti cu frecvente decalate/diferite se produce un camp electric numit camp interferential.

Modalitatile de aplicare constau in interferente plana (cei doi curenti realizati dau nastere unui curent interferential care variaza numai in planuri paralele cu planul format de directiile acestora). in toate directiile din spatiu. Indicatile generale privind excitoterapia electrica realizata de joasa frecventa rezultata din interferenta endogena a doi curenti de medie frecventa. • Interferentele de joasa frecventa sunt considerate a fi cele mai active din punct de vedere biologic la nivel celular. • Utilizarea acestor frecvente purtatoare din domeniul mediei frecvente intampina o rezistenta electrica redusa din partea tegumentului. deriva din cele doua posibilitati de aplicatie (variantele modulatiilor de frecventa aplicabile cu curenti interferentiali). interferenta spatiala (se adauga un al treilea circuit) si interferenta dinamica (pentru a se exclude existenta directiilor preferentiale se realizeaza o rotire a vectorului de interferenta maxima la fiecare perioada de interferenta). Ea variaza progresiv de la 0-100 Hz.cu o frecventa proprie. decontracturante. aparatele reusesc sa obtina o excitatie succesiva cu amplitudine maxima. abdominale si pelvine. actiunea propriu-zisa de stimulare apartine domeniului joasei frecvente. prevenind instalarea fenomenului de oboseala. reglare a tonusului modificat patologic al tesuturilor. Frecventele rapide isi gasesc utilitatea in sindromele dureroase acute. se aleg diferite tipuri de frecventa. care este data de nivelul de variatie a amplitudinii sale. . biotrofice. efectul stimulant si modularea sistemului nervos vegetativ. Tehnicile de aplicatie ale curentilor interferentiali de refera la aplicarea statica si la cea dinamica. tulburarile vasculare venolimfatice si tulburarile diskinetice ale organelor abdomino-pelvine. cu efecte de reglare neurovegetativa (la frecvente mijlocii) sau cu afect antialgic (la frecvente rapide). In acest fel. efecte analgezice si efecte de activare a functiilor celulare. si anume: frecvente constante (aplicatia numita manual) sau cu frecvente variabile si modulate ritmic. in functie de frecventa utilizata. Modalitatea numita spectru foloseste frecvente variabile (modulate ritmic). • Prelungirea efectului de stimulare al curentului alternativ de medie frecventa aplicat (care este datorata modularii intensitatii sale). Frecventele mijlocii se aplica in scopul reglarii disfunctiilor neurovegetative ale organelor toracice. Avantajele constau in: • Eficienta terapeutica a curentului interferential. activare circulatorie. drenaj venolimfatic. In functie de actiunea fiziologica optima si de efectele urmarite. Prin aplicatiile manual si spectru ale curentului de medie frecventa se urmareste: cresterea pragului dureros. Curentii cu frecvente constante si mici determina o excitatie a nervilor motori (utile in hipotonii musculare). care defineste interferenta. De aici rezulta principalele indicatii terapeutice: tulburarile distrofice tisulare. inclusiv cele din sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. Aceste modulatii prezinta efecte excitomotorii (utile in hipotoniile de inactivitate). Electrozii pot fi placa sau cu vacuum. electrogimnastica musculara de profunzime etc. astfel incat. vasomotorii. modalitate numita spectru Prin modalitatea de aplicatie numita manual se obtin efecte excitomotorii (la frecvente mici). din suferintele artrozice articulare si reumatismale abarticulare. ale curentilor de medie frecventa.

derivand din modul de actiune. pe calea gimnasticii musculare (fiind datorata efectului excitomotor muscular). • Efectul decontracturant-miorelaxant. cat si prin efect indirect. neuropatii). a ganglionului stelat. Regulile de aplicare ale curentilor de medie frecventa sunt urmatoarele: pacientul resimte o senzatie de furnicatura puternica. mioamelor. fiind necesare intre 6-16 sedinte pe cura. nevrita). prin actiunea asupra dermatoamelor. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: Afectiunile aparatului locomotor: stari posttraumatice. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). a ganglionilor vegetativi paravertebrali. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. scolioze. sechele post AVC ale membrelor. • Actiune analgezica. fata de aplicatiile curentilor de joasa freecventa. in cazul in care se urmareste programul de gimnastica musculara. cele medii si cu intensitate subliminala au efect decontracturant si vasculotrofic iar frecventele rapide au efect antialgic. edeme.Aparatele de curenti interferentiali au reusit sa excluda o serie din neajunsurile procedurii. valorile intensitatii pot fi crescute mai mult. sedintele pot fi prelungite la persoanele cu constelatie vegetativa de tip vagoton. in secundar (frecvente rapide). precum sindromul de ischemie periferica cronica. intensitatea curentului se creste pana la obtinerea contractiei musculare dorite. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. sustinute prin efect direct asupra vasului (care actioneaza ulterior direct asupra musculaturii netede a vasului si indirect pe structura neurovegetativa a vasului). • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. entorse. luxatii. hiperemiant si resorbtiv. hematoame). trombangeita obliteranta. producand contractii musculare puternice. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. celulita). Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. . efectuate zilnic sau la doua zile. discopatii. a lantului ganglionar simpatic. realizand evitarea efectelor nedorite de suprafata si obtinerea celor asteptate in tesuturile din profunzime. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. Indicatiile curentilor de medie frecventasunt multiple. normoinervate. mialgii. Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa a caror interferenta este modulata in joasa frecventa sunt urmatoarele: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. se vor indica 15-20 minute la o aplicatie. contuzii de parti moi. angiopatie diabetica. reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. Concluzia este aceea ca frecventele mici produc efect excitomotor asupra muschilor normal inervati. artroze-artrite cu diferite localizari). cu producere de contractii fiziologice.

Terapia prin curenti de inalta frecventa utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator si unul rezonator. aparatura utilizata. Actiuni biologice. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: Afectiunile febrile de diferite etiologii. . indicatii si contraindicatii. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. fenomenul inductiv. si anume: frecventa foarte mare. suferinte inflamatorii ale prostatei. boala ulceroasa. modalitati de aplicare. distonii functionale intestinale. Undele scurte. propagarea printr-un mediu heterogen nu urmeaza legile aplicabile pentru curentul continuu si transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. Terapia cu inalta frecventa . suferinte renourinare. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: Nu produc fenomene de polarizare (nu prezinta actiune electrolitica). fenomenul capacitiv (pot strabate capacitati pe care curentul de joasa frecventa nu le pot strabate. in special solutiile electrolitice si corpurile metalice). efectele fiziologice. energia electrica se transforma in energie calorica. putand functiona in circuit deschis). stari disfunctionale postprostectomie etc. datorita efectelor fiziologice si terapeutice demonstrate si dovedite in practica medicala de specialitate.Afectiuni ginecologice (anexite. metroanexite. in timp ce cel rezonator (pacientul) cuprinde selful de inductie. Starile casectice. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. dismenoree etc). Afectiuni ale organelor interne: status post hepatita cronica persistenta. condensatorul variabil. efecte fiziologice. el aprtinand astfel circuitului. incalzind. Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. pancretita cronica. terapia cu inalta frecventa pulsatila si undele decimetrice: proprietati fizice. traversarea cu dificultate a impedantei unei bobine. Circuitul generator apartine aparatului. diskinezie biliara. actiunile biologice. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Proprietatile fizice ale undelor scurte Modul de actiune al undelor scurte este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. Neoplasmul. bornele aparatului si electrozii. Aceasta. deoarece defineste domeniile de aplicabilitate ale curentilor de inalta frecventa. Procesele inflamatorii purulente. gastrita.undele scurte. Lungimea de unda are mare importanta. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. Pacientul se constituie o capacitate care variaza in functie de rezistenta electrica a regiunii de tratat.

cu consum energetic redus si fara producerea efecului caloric. Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin cresterea efectului capacitiv. scade tonusul muscular. • Creste capacitatea imunologica a organismului. Principalele lor efecte fiziologice asupra substratului sunt prezentate in cele ce urmeaza. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. Modalitati de aplicare. si anume: • Asupra metabolismului. prin membrane trece ca un curent de deplasare. inclusiv sangele ca un curent de conductie si dezvolta energie termica. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. particularitatile structurilor tisulare strabatute. actiunea lor se explica prin dispersia energiei la nivelul strucurilor tisulare. Energia calorica se acumuleaza sub tegument si produce efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. Totodata. Terapia cu curenti de inalta frecventa asigura aparitia fenomenului de endotermie. metodologia de aplicatie. in interiorul/la nivelul tesuturilor vizate. miorelaxare si activarea metabolismului. precum hiperemia. caldura formandu-se endotisular. locala. constantele electrice. crescand catabolismul. analgezie. analgezia. prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). viteza de conducere nervoasa. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. • Asupra circulatiei. miorelaxare. • Asupra musculaturii.Nu produc excitatie neuromusculara (deoarece durata stimulului este foarte mica raportat la frecventa inalta a curentului). Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte/decametrice si decimetrice). Prezinta efecte calorice de profunzime. Pentru undele scurte si decametrice. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. Aceasta. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. creste excitabilitatea. dupa cum se va vedea mai departe. • Asupra sistemului nervos central si periferic:efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. Efectului caloric prezentat. Curentul electric de inalta frecventa traverseaza lichidele. spre deosebire de alte proceduri care aduc caldura . activarea metabolismului. Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. Efectul este de lunga durata sau remanent. distanta electrozilor fata de tegument). incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. fara a produce leziuni cutanate. actioneaza capacitiv. Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. relaxand antagonistii. Concluzia este aceea ca efectul terapeutic al curentilor de inalta frecventa este derivat din actiunea caldurii sau efectul caloric si consta in: hiperemie.

Dozarea intensitatii campului de unde scurte variaza in functie de sensibilitatea individuala la caldura. energia de inalta frecventa va trece ca un curent de deplsare. din mediul extern (RIR. • Doza II este slaba sau oligoterma. situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w). cu evitarea supraincalzirii tesutului adipos subcutanat si a celui tegumentar. doar a tegumentului. Electrozii vor fi amplasati la distanta de tegument pentru a asigura o incalzire omogena a tesuturilor si pentru a se evita incalzirea superficiala. se produce un curent de deplasare la nivelul dielectricului (corpul sau segmentul corporal de tratat). Tehnica si metologia. pozitia lor (trebuie sa fie amplsati paralel cu suprafata tratata) si tipul pozitionarii (transversal. pentru trunchi si membre sau in unghi drept). • Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w). fara aproduce caldura. Alegerea electrozilor se va face in functie de zona de tratat si de adancimea la care urmarim sa se produca efectul de incalzire (cei flexibili incalzesc superficial si pot fi utilizati pentru suprafete plane. incalzirea tesuturilor aflate in profunzime are loc prin intermediul reflexului cutivisceral. dimensiunea si distanta electrozilor fata de suprafata tratata. Modalitatile de aplicare pot fi in camp condensator (circuitul generator este reprezentat de aparatul de unde scurte iar circuitul rezonator este realizat de electrozii in campul carora se afla pacientul) si inn camp inductor (energia este transmisa regiunii tratate printr-un cablu de inductie). de stadiul evolutiv al suferintei si de scopul urmarit. Metoda in camp inductor presupune existenta unui cablu de inductie. crestere apreciata atat subiectiv cat si obiectiv. Se are in vedere si faptul ca un tesut mai bine vascularizat pierde mai repede caldura si i se pot aplica valori mai mari. pentru articulatii. Mai sunt importante: dimensiunea electrozilor. procedurile de termoterapie). Curentul de deplasare se transforma in interiorul dielectricului in caldura. Astfel: • Doza I este cea mai slaba doza. in timp ce celelalte procedee actioneaza drept stimuli termici. electrozi speciali pentru anumite regiuni ale corpului). distanta acestora fata de zona de tratat. Terapia cu unde scurte conduce la cresterea temperaturii locale cu 1-3°. Prin indepartarea electrozilor de suprafata tegumentara vom putea obtine efecte termice in profunzime. numita si rece sau atermica. sub influenta curentului alternativ de inalta frecventa. se va incalzi mult mai puternic. aportul caloric fiind asigurat/adus organismului prin intermediul tegumentului. Curentii de inalta frecventa produc o incalzire endotisulara directa. producand o senzatia de caldura greu perceptibila (3040w).corpului. de regiunea tratata. infasurat in spirala in jurul regiunii de tratat. In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate. deoarece nu produce nici o senzatie. In schimb. de felul. . Electrozii pot fi rigizi sau flexibili. echivalent al curentului alternativ din conductor (curent de conductie). raportat la efectele asteptate. Muschii si organele interne au rezistenta scazuta fata de tesutul grasos si constanta dielectrica mare. In metoda in camp condensator. longitudinal. tesutul subcutanat cu rezistenta crescuta. Astfel. In comparatie cu metoda in camp condensator. Efectul dureaza doar 2-3 zile. Alegerea modalitatii terapeutice este in legatura cu scopul terapeutic urmarit. ca atare. acesta metoda realizeaza o incalzire profunda mult mai eficienta la nivelul tesutului muscular.

mononeuropatii (de nerv radial. tenosinovite. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic. orhite. forte sau hipertemica. inafara crizei etc). In stadiile cronice se recomanda dozele calde. inele. nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). sindrom colicativ renourinar. spondilodiscartroze etc). cercei.afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta. nevrite. constipatii cronice. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. nevralgie cervicobrahiala. pareze. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). producand o senzatie de caldura puternica. Regulile de care trebuie sa se tina cont in cadrul terapiei prin curenti alternativi de inalta frecventa sunt urmatoarele: Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). • Afectiuni ale sistemului nervos:ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. in serii scurte de tratament (6-8 sedinte). durate mai mari ale sedintelor (20-30 min) si serii lungi (12-15 sedinte). unele forme de astm bronsic. • Afectiuni cardiovasculare:in anginele pectorale. In stadiile acute se prefera dozele slabe. Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina. cubital. sechele postpleurezie netuberculoasa. tendinite. periartrita. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. acut sau cronic al bolii. epididimite etc). planul de sprijin). cu durata scurta a tratamentului (5-10 min). diskinezii biliare. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore). Alegerea dozelor se va face in functie de stadiul evolutiv. poliartrita reumatoida). lombosciatalgie.reumatism abarticular (bursite. pleurite.ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. prostatite.sechele posttraumatice. Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa. • Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata.in tulburari ale circulatiei venoase periferice. sindromul miofascial dureros etc). la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). colecistopatii cronice nelitiazice. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere din patologia medicala. agrafe. Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza.Doza IV este puternica. pielocistite. sechele postpoliomielita etc). nevralgii intercostale. zilnic sau la doua zile. si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac. periviscerite/sindrom aderential etc). median). tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate. • .

singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Singura contraindicatie este reprezentata de pacemaker-ul cardiac. Astfel. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. Actiuni biologice. catarul oto-tubar etc). . emitatorul-localizator se poate aplica deasupra regiunilor sau portiunilor acoperite de imbracaminte. prin disiparea efectului caloric. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. laringite. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. unele otite externe. Contactul cu tegumentul poate fi mai intim. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. aparate gipsate. • • Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. ulcer gastrointestinal). unele mastite etc). algii dentare. Durata mare a pauzei dintre impulsuri face ca efectele calorice ale acestei energii sa se disperseze pana la disparitie. metroanexite. gingivite. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. abcese peridentare. • Stimuleaza procesele anabolice tisulare. efectele biologice sunt remanente iar neajunsurile hipertermiei sunt absente. faringite. granuloame. aparat gipsat. Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. hidrosadenite etc). stomatite. suprarenalei. fronto-etmoidale. panaritii. Terapia cu inalta frecventa pulsatile. Afectiuni dermatologice (furuncule. otitele medii cronice. sterilitati secundare. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. Prezenta osteosintezelor metalice. Neoplasmul.• • • • • Afectiuni ginecologice (anexite. maxilare. pancresului etc). • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. inclusiv material sintetic. pacemaker cardiac. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. precum si penetratia endotisulara sunt apreciate in 6 trepte iar intensitatea energiei de lucru creste proportional cu frecventa. Influenteaza favorabil procesele de regenerare ale tesutului nervos. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. efecte fiziologice Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. pansamente. cu protejarea cristalinului. acute sau cronice. parametrite cronice nespecifice. unele parodontopatii etc). dar si asupra regiunilor care contin elemente metalice de osteosinteza. materiale sintetice. Frecventa impulsurilor. Efectele biotrofice tisulare obtinute sunt datorate urmatoarelor aspecte: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare. amenoree. pansament). Afectiuni oftalmologice. tiroidei.

Afectiuni digestive (boala ulceroasa. Reducerea evidenta a procesul osteoporotic. Din cele aratate. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. tendinite. rinosinuzite etc). se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. 6. 5. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). bronsite etc). inflamatii pelvine etc). Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. . rectocolita. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase dar si a celui peptic. tenosinovite. procese inflamatorii dento-oro-maxilare. • • • • • amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. 8. colita. capsulite. 10. Afectiuni stomatologice (stomatite. • accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. arteriopatii periferice etc). diverticulite etc). Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. intervine favorabil in evolutia osteomielitei. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. parodontopatii. stimularea hematopoezei si favorizarea formarii colagenului din procesele reparatorii tisulare.Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. 2. posttraumatic. periartrite etc). Indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatilsunt prezentate in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. 7. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil se bazeaza pe modul lor de actiune si sunt prezentate in cele ce urmeaza: 1. accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. 9. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara prin: stimularea activitatea sistemului reticulohistiocitar. cresterea infiltratul leucocitar. 3. cresterea nivelul sanguin al gamaglobulinelor. 4. Diminua spasticitatea musculaturii netede. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. cistite. Reduce edemul tisular. scurtand procesul de vindecare.

Energia este preluata de la campul electric. incalzirea tegumentului si a stratului celular subcutanat este mai redusa. cat si a tesutului muscular subiacent. nu are contraindicatie raportata la varsta pacientului. reprezentat de emitatorullocalizator iar durata tratamentului este mai scurta. In cazul microundelor apar undele stationare care conduc la o incalzire crescuta a tesutului subcutanat. Incalzirea dielectrica realizata. procedura poate fi aplicata la nivelul oricarei regiuni ale corpului. Practica medicala de specialitate a subliniat existenta avanatajelor ca urmare a utilizarii terapeutice a undelor scurte in sistem pulsatil. hiperemie sau arsuri (fiind utile astfel in procesele infectioase. dozarea intensitatii este raportata la dimensiunea electrodului si la distanta fata de tegument. penetrabilitatea intratisulara este mai mica. tesuturile reactioneaza prin trei procese: dispersie. arie extinsa de utilizare. Pentru microunde sunt utilizate emitatoarele longitudinal si cel circular. si anume: lipsa efectelor calorice locale. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. In comparatie cu undele scurte. Aflate sub influenta campului radiant din domeniul undelor decimetrice si ca urmare a unor fenomene fizice produse de undele electromagnetice. moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. La trecerea curentului de inalta frecventa. Electrodul se pozitioneaza la 2-5-10 cm fata de regiunea de tratat. repartizarea termica in diferitele straturi tisulare este mai uniforma iar efectele termice de profunzime in straturile musculare. Pentru procesele de profunzime se aleg cei cavitari. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. absorbtie si reflexie. inflamatorii si congestive locoregionale). in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. efectele termice maxime fiind de profunzime. Undele decimetrice. Ele executa mici oscilatii. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric.Afectiuni tegumentare (herpes zoster. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. combate in timp scurt sindromul algic. arsurile. Daca se urmaresc efecte superficiale se alege emitatorul circular. cicatrici cheloide etc). pentru undele decimetrice lungi se utilizeaza emitatoarele de campcilindric sau rotund. la grosimea tesutului . scurteaza timpul de refacere si vindecare. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice lungi si scurte sau microunde. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa (2-3 cm). Tehnica de aplicatie. rotund. efectele biologice si fiziologice ale undelor decimetrice. conduce la frecare moleculara si la producerea caldurii. cel longitudinal si cel cavitar. cilindric sau longitudinal. Pentru undele decimetrice reflexia este mai mica fata de cea care apare in cazul microundelor (unde decimetrice scurte). Acest proces mecanic de mobilizare moleculara.Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor. Tratamentul necesita un singur electrod. In practica medicala de specialitate. Reflexia este un fenomen care se produce la limita dintre diferitele tesuturi. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. la aplicatiile de unde decimetrice lungi si scurte (microundele). mult mai pertinente. Dispersia dipolara moleculara sau orientarea sub influenta campului electric de inalta frecventa. singura contraindicatie este reprezentata de pacemakeul cardiac. Actiunea. in comparatie cu undele scurte. Cu cat coeficientul de absorbtie este mai mare. in caldura. la nivelul tesutului muscular. Absorbtia undelor electromagnetice de catre tesuturi permite ca energia de inalta frecventa sa fie transformata in caldura.

Terapia combinata: ultrasunet si CDD. in conditii fiziologice si patologice. penetrare mare). sindromul Raynaud etc). Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. efectele fiziologice. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de unde decimetrice. depinzand de felul si forma sursei de producere. Afectiuni din sfera ORL (laringite. cat si de structura omogena sau neomogena. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. pielocistite etc). de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa (frecventa crescuta. sunt urmatoarele: Afectiuni ale aparatului locomotor: • reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Materiale metalice de osteosinteza. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. se forma lui. aparatura utilizata. de la 1 W administrat la suprafata corpului. Indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice lungi si scurte. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa. prin alternarea starilor de presiune realizate. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv. acest parametru pare ca . Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². Terapia cu ultrasunete: proprietati fizice. contraindicate termoterapiei. in stadiul de acutizare. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. la durata aplicatiei (5-10 minute) si la stadiul de evolutie al afectiunii tratate. indicatii si contraindicatii. cuprinsa intre 800-1000 kHz. metodologia de aplicare. corespunzator unor lungimi de unda mici. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. sinuzite. • reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. sunt: Manifestarile patologice functionale si organice. actiunile biologice. intensitatea ultrasunetelor. otite etc). ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite. salpingite. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut.subcutanat. Neoplasmul. Sarcina si perioada menstruatiei. • statusul posttraumatic. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. ulcere varicoase. Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei. Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. de suprafata acestuia. metroanexite. arteriopatii in primele stadii. Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat de energie. nevrite). Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. definind astfel. Sunt necesare 6-10 sedinte pe cura.

cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. Traductorul este un dispozitiv menit sa transforme . printre care si absorbtia. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii membranelor. Sub aspect terapeutic. cu formarea unor bule de aer. Ultrasunetul in campcontinuu se traduce printr-o unda sonora longitudinala. Modul de actiuneal ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale acestora: Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape in aproape. precum diapazonul).nu este necesar si de luat in consideratie. Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei lame metalice fixate. neintrerupta. cu o anumita frecventa a ultrasunetului in campcontinuu. Mecanisme de producere. In lichidele in care exista si gaze dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale cu intensitatea energiei transmise. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. depolarizare si alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. Prima modalitate este aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si degajare de caldura. cu directie verticala. se afla in legatura cu frecventa aplicata. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. reflexia si refractia. avand anumite dimensiuni. precum procesele de oxidare. cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara. magnetice (schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune. in cazul reflexiei totale. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. Impulsurile pot avea forma dreptunghiulara. cu actiune continua asupra substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. trapezoidala sau trinughiulara. In perioadele de comprimare. Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive. si anume. toate particulele mediului fiind in miscare. Acest fenomen se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de ultrasunete asupra lichidului strabatut. rupturi. Viteza de oscilatie este viteza maxima de vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate. ceea ce defineste fenomenul piezoelectric invers). daca sunt supuse la variatii de potential electric. Aparate pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta frecventa. Efecte chimice. de a se comprima si dilata intr-un anumit sens. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. Ca urmare a actiunii ultrasunetului. in special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene. se produce unda stationara. fisuri in interiorul lichidului traversat. lichidele se vor degazeifica. Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in campcontinuu si cele in campdisontinuu sau cu impulsuri. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei.

putandu-se folosi traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate in cele ce urmeaza: Aplicatia segmentara indirecta se realizeaza pe zonele paravertebrale de la C3 la T1 (pentru membrul superior) si pe marginea inferioara si externa a sacrului. pe zona articulatiei sacroiliace. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. cat si la nivelul sistemului osos. rapid conducatoare). Efectul hiperemiant. Aplicatia segmentara directa se realizeaza pe cale neurala. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. hiperpermeabilizarea membranara. prin participarea unei serii de mecanisme. La cele prezentate se adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. miorelaxant si hiperemiant. incep sa apara modificari ireversibile. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. prin participarea sistemului nervos vegetativ. in special din substanta cenusie mezencefalica. fiind deosebit de sensibile. pe partea exterioara a articulatiei sacroiliace.5-0. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. Actiuni biologice. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi.1-0. cu rol de sistem inhibitor al durerii. Manevra poate .o forma de energie in energie ultrasonica si invers. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. cresterea activitatatii glicogenolitice. paravertebral lombar. insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. Pentru intensitatile medii (0. Efectele fiziologice. Aplicatia incepe la nivelul marginii inferioare a sacrului. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor. fragmentarea macromoleculelor. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. Pe scurt.8 W/cm². apoi sub creasta iliaca spre lateral.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. paravertebral lombar si toracal inferior (pentru membrul inferior). cresterea metabolismului celular local. cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. vasodilatatie crescuta. Durata maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de maximum 1012 W.05-3 W/cm². continua ascendent. La aplicarea unor intensitati scazute (0. prin stimularea electrica selectiva. de-a lungul nervilor periferici sau de-a lungul arterelor principale (actiunea fiind la nivelul plexurilor simpatice de insotire). Dozele mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. petesii. ascendent pana la nivelul apofizei spinoase a vertebrei T3. mielinizate. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). activarea proceselor oxidative celulare. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. fata posterioara a marelui trohanter.

poate creste indicele sonoforetic si patruderea substantei medicamentoase in tegument.continua ascendent. Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat. fiziologice si terapeutice cele mai favorabile. Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa. O aplicatie de termoterapie aplicata anterior. radiculare paravertebrale. stabilindu-se un indice ultrasonoforetic. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile vasomotorii si metabolice). traductorul se manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. Metoda dinamica sau cinetica este folosita frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate. in ritm constant. si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei. scade puterea de penetratie in profunzime. forma de cuplaj. neuroreflexa. natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza de doze reduse). aplicandu-se pe suprafetele corporale plane. intensitati mici.2 W/cm²). tipul actiunii (directa sau neuroreflexa).05-0. spirala.4 W/cm²). Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea straturilor tisulare strabatute. Aplicatiile reflexe pe zonele dermatomale corespunzatoare organelor interne. precum si la starea fiziologica a tegumentului. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa. doza medie (0. in aplicatiile locale sau pe cale indirecta. Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante medicamentoase incluse in solutia de contact. . Aplicatiile reflexe la distanta. profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari).9-1. Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale (mai rar). netede si fara leziuni cutanate. pana la nivelul marginii inferioare a toracelui.8 W/cm²) si doza mare (0. Alegerea valorilor de intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0. cat si efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. fiind preferata in aplicatiile pe regiunile ganglionare. miogeloze si calcificari tendinoase. pe marginea externa a muschiului marele dorsal. de forma circulara. Metodologia aplicatiilor. Metoda statica sau stationara se utilizeaza mult mai rar. Practica de specialitate a demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice. ultrasonoforeza si indirecta. pe zonele musculare (trigger point sau reactii ale tesutului conjunctiv de tipul miogelozelor) si pe zonele periostale. prin intermediul unei substante de contact (daca substanta de contact e densa. Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu impulsuri). Se vor executa miscari lente. metoda de manevrare a traductorului. pentru tesutul cutanat se recomanda in general. Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat.50. Patrunderea medicamentului in tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula. aplicat pe ganglionul stelat). In acest mod. Pentru tesutul muscular se pot alege si doze medii. Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se exprima in W/cm² si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat. sinusoidala etc. potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant. varsta si starea generala a pacientilor. Traductorul poate fi manevrat sau nu. Aplicatia se bazeaza pe principiile masajului reflex si este contraindicata in cazul suferintelor cardiace. pe ganglionii lantului simpatic (tratamentul cu ultrasunete in impulsuri. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata. Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic.

La acesata se adauga sidroamele dureroase vertebrogene. . Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie. nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria actiunii neuroreflexe asemanatoare). meloterapia. Electrodul activ este reprezentat de traductorul de ultrasunet care va fi racordat la polul negativ. Sedintele se pot repeta dupa o pauza de 2-3 saptamani. Solutia de cuplaj aleasa trebuie sa permita penetrebilitatea ultrasunetelor si buna conductibilitate electrica pentru curentii diadinamici. durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de boala si variaza de la 5-10-15 minute. se pot practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat. in anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa. sechelele posttraumatice ale partilor moi. precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. tratamentul putandu-se relua dupa 4-6 saptamani. in cele ce urmeaza: Aparatul locomotor: • patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). se vor prefera serii de 6-15 sedinte. circulare sau longitudinale ale traductorului iar intensitatile utilizate sunt mai scazute pentru ambele aplicatii. dupa cum aratam. artroze reactivate. precum ultrasunetele. prin miscari sinusoidale. extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in prealabil printr-o procedura de termoterapie. analgezic. in serii de 6-10 sedinte. fara presiune. prezinta domenii de actiune diferite. asigurand o transmitere corespunzatoarea energiei catre tesutirile vizate. Terapia cu inalta frecventa. in directia fibrelor tendomusculare. Durata tratamentului este de 8 minute. nu transversal pe ele. tendinitele. pacientul va fi pozitionat confortabil. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile. Indicatia de electie a acestei proceduri combinate este identificarea si terapia selectiva a punctelor dureroase de natura fibro-conjunctiva apartinand sidromului dureros miofascial (miogeloze sau trigger points). Pentru tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii. nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe aceeasi regiune. aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta procedura. printre care ultrasonoterapia. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. artritele. aerosoloterapia. schimband sensul de miscare la zonele de insertie. Sunt preferate miscarile lente. bursitele.traductorul va fi manevrat lent. • patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la tratament starile febrile. Terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici (CDD) Terapia combinata a curentilor diadinamici (efecte analgezice si hiperemiante) cu ultrasunetele (efecte miorelaxante) conduce la efecte potentate reciproc. ritmul de aplicare este zilnic sau la doua zile.

plamani. bola Raynaud etc). in orice stadiu si orice localizare. tendinite. Afectiuni ginecologice. contuzii. Insuficienta cardiocirculatorie. ulcer gastroduodenel. uterului gravid. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. sclerodermia progresiva etc). • Tulburari de coagulabilitate sanguina. • patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. splinei. . Stari febrile acute. luxatii. casexie. • • • • sechele nevralgice post herpes zoster. epocondilite. constipatie cronica. Reumatismul articular acut. Tuberculoza activa. ulcere trofice ale membrelor etc). ficatului.reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. Tumori in toate stadiile evolutive. • • • • • • • Stare generala alterata. fragilitatea capilara. dischinezii biliare). Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. • sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. tulburarile de ritm cardiac. Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. sindrom Parkinson etc). distrofia musculara progresiva (Erb). entorse. scolioze. sindromul algoneurodistrofic etc). Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. boala cardiaca ischemica. Afectiunile venoase periferice. Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum bronhopatiile cronice. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. precum posturi algice vicioase. scleroza multipla. indiferent de cauza. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. PSH. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. Afectiuni neurologice: • nevralgii si nevrite. pre si postoperator. deformari ale piciorului). hemiplegii spastice. marile vase. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. dermatomiozite. la nivelul maduvei spinarii. plagi atone. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. miozita. cord. fibrozite. nevroamele postamputatie. la nivelul glandelor sexuale. hematoame.

Dintre acestia. Stimulii mai pot fi artificiali. fibra nervoasa mielinica poate conduce un numar de stimuli pe unitatea de timp. urmat de excitatie. Masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se apreciaza cu ajutorul stimularii prin inchiderea unui curent continuu sau prin aplicarea unor impulsuri de joasa frecventa. cu aparitia potentialului de actiune al celulei respective. de natura fizica. se instaleaza o perioada refractara la orice alt stimul aplicat. durata de actiune. Acest fenomen poarte denumirea de acomodare a tesutului excitabil. diferitele substante chimice sub forma de solutii. numita intensitate de prag si trebuie sa actioneze un timp minim necesar producerii reactiei de raspuns. radiatia luminoasa. Studiul transformarii stimularii prin curent electric in excitatie la nivelul substratului sau tesutului tinta se refera la identificarea unor agenti artificiali de natura electrica usor de manipulat si cu posibilitati precise de dozare a parametrilor sai (dozarea intensitatii. agentii electrici. au loc modificari caracteristice ale proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor/substratului. chiar la intensitati mici ale stimulului aplicat. Procesul de excitatie al unei celule conduce la modificari ale potentialului membranar. In acest context se . Daca. prin aplicarea agentului electric.Electroterapia prezentare efecte terapeutice Electroterapia actioneaza asupra organismului uman prin proprietatile sale stimulante care sunt urmate de reactii tisulare. stimulii electrici interfera activitatea sistemului nervos. actionand asemanator stimulilor naturali. Stimulii pot fi naturali. corespunzatoare procesului de depolarizare. excitarea nu se mai produce. in functie de intensitatea curentului si suprafata stimulata. tipic unui sistem care functioneaza dupa cum s-a aratat. ei conducand la schimbari ce au loc la nivelul sinapselor terminatiilor nervoase sau pe calea receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase. sunetul. Aceasta este urmata de o reactie tisulara secundara. densitatea curentului sau intensitate raportata la suprafata de aplicare. de-a lungul celulelor si fibrelor nervoase. Daca cresterea intensitatii curentului electric are loc intr-un interval de timp prelungit. In procesul stimularii electrice. sunt stimulate mai multe celule musculare. aparand depolarizarea locoregionala. se instaleaza fenomenul de oboseala. Pragul de excitabilitate este mai scazut la catod (polul cu incarcatura negativa) iar excitabilitatea tisulara este mai crescuta. viteza de crestere sau variatia intensitatii curentului raportata la unitatea de timp. stimulul trebuie sa atinga o anumita valoare a intensitatii sale. cu aparitia unor reactii specifice (contractie musculara. frictiunea. In aceasta ultima categorie sunt incluse presiunea. cat si pe durata perioadei imediat urmatoare. secretie glandulara etc). unitatea de suprafata stimulata. primare. care este dependenta si de marimea electrodului aplicat). La o stimulare artificiala. Fenomenul de oboseala nu mai apare la frecvente scazute de stimulare. agentul termic. numita excitabilitate. perioada refractara creste si frecventa maxima transmisa scade. la frecvente prea mari de stimulare cu impulsuri electrice. Pentru a produce o excitatie. prin aplicarea curentului electric. reactia de raspuns este mai puternica. Atat pe perioada depolarizarii. determinate de sensul de scurgere a curentului. chiar si la valori crescute ale intensitatii curentului electric aplicat. constand in transmiterea mai departe a efectului stimulului receptionat. Un astfel de comportament se inscrie in legea “totul sau nimic”si este valabil pentru reactia unei singure celule. conform asa zisei legi “totul sau nimic”. Dupa un timp. Astfel. cea de repolarizare. numite electrotonus. chimica si electrica. Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate si consta in aparitia unei reactii tisulare locale.

de-a lungul unui conductor. ca fiind intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie (ce poate fi inregistrata). a celui de joasa si medie frecventa asupra organismului uman. Conductor electric poate fi considerat si corpul uman. realizandu-se deplasari de electroni sau de ioni (galvanoionizare). Efectele interpolare se produc ca urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare. transmiterea neuromusculara a influxului nervos este perturbata. Inaintea aplicarii unei electroterapii neuromusculare este necesara o evaluare diagnostica precisa a substratului de tratat prin cronaximetrie (studiaza faza de excitatie). In situatie fiziologica. modificari de excitabilitate neuro-musculara. In cursul galvanizarii are loc fenomenul de scadere a rezistivitatii cutanate. Rezistivitatea cutanata inregistreaza variatii mari de la o persoana la alta. Efectele si modificarile biologice ale curentului galvanic asupra tesuturilor organismului se exprima in special la nivelul substraturilor usor excitabile (fibrele nervoase). Curentul continuu. Curentul galvanic poate fi aplicat in scop diagnostic si terapeutic. Efectele polare sunt consecinta electrolizei. situatie in care. cat si la aceeasi persoana. prin intermediul receptorilor senzitivi din tegument. Nervul formeaza cu muschiul pe care il enerveaza o unitate functionala motorie. Curentul galvanic actioneaza asupra: • Fibrelor nervoase senzitive. valoarea cronaxiei muschiului striat creste. care reprezinta sinapsa neuromusculara. Influxul trece din nervul motor spre fibra musculara la nivelul placii motorii. dependenta la randul sau de dimensiunea electrodului utilizat (electrod micdensitate mare). produse in interiorul organismului. Curentul continuu actioneaza asupra corpului prin modificarile ionice ce apar in tesuturi la trecerea curentului si care vor determina o serie de procese biologice secundare. avand aplicatie directa in diagnosticul si tratamentul afectiunilor neuromusculare. generate de trecerea curentului electric. In conditii patologice. Mecanismul de actiune al aplicarii curentului galvanic sau continuu asupra organismului se exprima prin efectele polare. galvanic sau galvanizarea se bazeaza pe proprietatea curentului electric de a produce o deplasare de sarcini electrice (electroni). intrarea in functiune a muschilor (contractia musculara) este consecinta stimularii nervului. ca fiind timpul util minim necesar pentru a produce o excitatie minima cu un curent a carui intensitate este egala cu dublul reobazei. fapt care necesita cresterea intensitatii curentului aplicat. Cele prezentate sunt deosebit de utile in privinta studiului caracteristicilor excitabilitatii nervsubstrat efector (muschi). un alt element il reprezinta cronaxia.defineste reobaza. intr-un timp nedefinit. de la nivelul electrozilor aplicati si prin efectele interpolare. Electroterapia propriu zisa se refera la aplicatiile curentului continuu. De asemenea. in regiunea cuprinsa intre cei doi electrozi. Efectul final al aplicarii curentului galvanic este reprezentat de insumarea efectelor prezentate. aflata in diverse conditii si situatii fiziologice si patologice. care inregistreaza la trecerea curentului electric o senzatie de furnicatura ce creste proportional . Excitatia adecvata se raporteaza si la densitatea curentului aplicat. prin care poate trece un curent electric continuu. modificari de potential membranar. precum ionoforeza. efecte termice etc. electroosmoza. stimulo-detectie (studiaza sinteza excitatie-contractie) si raportul dintre cronaxia nervului si a muschiului (studiaza jonctiunea neuro-musculara). de cauza neurologica centrala si periferica. electromiografie (studiaza faza de contractie musculara). cu producere de acid la anod si de baza la catod.

cu efect excitator. Efectul terapiei prin curenti de joasa frecventa asupra substratului este dependent de modul de actiune al acestora si va fi prezentat in cele ce urmeaza. Efectul persista intre 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei. Dupa o serie de sedinte. in timp ce curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la nivelul extremitatilor inferioare si de la organele sistemului portal catre inima.cu intensitatea curentului. din profunzime (in raport cu circulatia de repaus). in functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al pacientului. Formele clasice de curenti utilizati in acest scop sunt curentii dreptunghiulari unici cat si in trenuri de impulsuri. utilizat ca electrod activ. Frecventele de 30 Hz sunt capabile sa produca contractii musculare succesive. precum curentii faradici. produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motorii. Reactia se petrece la polul negativ si dureaza cateva ore. prin diminuarea reflexivitatii in aplicatiile descendente si o crestere a excitabilitatii in aplicatiile ascendente. curentii de joasa frecventa se obtin prin intreruperea unui curent continuu cu ajutorul unui intrerupator reglat electronic. cand membranele celulare se hiperpolarizeaza si scade excitabilitatea dar si pe baza modificarilor ionice dintre electrozi. sinusoidala si forme derivate. provocate de deplasarea ionilor. O crestere sau o scadere brusca a intensitatii curentului conduce la om contractie musculara prompta. curentul galvanic descendent accelerand afluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui arterial catre sistemul portal. Musculatura scheletica normoinervata raspunde la impulsuri de durata relativ scurta si frecventa relativ rapida. modulatia lor (in amplitudine. Fenomenul are loc prin activarea circulatiei locoregionale cutanate. Curentii cu impulsuri se caracterizeaza prin forma (dreptunghiulara. La randul lor. producandu-se impulsuri electrice succedate ritmic. utilizate in scop terapeutic. • Sistemului circulator. deoarece catodul (electrodul negativ). diadinamici). ducand la o hiperemie locala. . Cresterea vascularizatiei locoregionale are drept consecinte efecte biotrofice si resorbtive. prin imbunatatirea nutritiei tisulare si drenarea exudatelor si edemelor locale. Fiecare membrana celulara prezinta o frecventa optima pentru valoarea de prag a stimularii (depolarizarii) sale. se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si dureroase cu actiune analgezica la nivelul electrodului pozitiv. Explicatia poate fi data prin fenomenul de anelectrotonus. superficiale. curentii faradici si neofardici. precum si asupra celui circulator. cat si a celei musculare. • Fibrelor vegetative vasomotorii. triunghiulara. • Fibrelor nervoase motorii. in timp ce frecvente cuprinse intre 40-80 Hz. se pot realiza adevarate programe de electrogimnastica musculara. astfel: • Stimularea contractiei musculaturii striate normoinervate se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a substraturilor excitabile. ritmicitate si durata). trapezoidala. curentii modulati. • Sistemului nervos central. proces cunoscut sub denumirea de analgezie galvanica. frecventa lor (intre 500 impulsuri pe secunda si 5 impulsuri pe minut). La acestea se adauga actiunile galvanizarii asupra sistemului nervos central. precum tesutul muscular si fibrele nervoase. In acest mod. neofaradici. durata impulsului si a pauzei. sunt urmate de contractii tetanizante. • Sistemului nervos vegetativ. cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. amplitudinea impulsurilor. de catre impulsurile electrice.

decat al unor procese de stimulare propriu-zisa. cu durata mare si frecventa scazuta. Se cunoaste faptul ca activitatea fibrelor A-alfa (simtul tactil) blocheaza la nivel medular transmisia impulsurilor nociceptive vehiculate de fibrele A-delta si C. fibrele nervoase motorii. in panta (impulsuri exponentiale de lunga durata). cat si de la nivelul formatiunilor nervoase superioare. Concomitent. Stimularea contractiei musculaturii netede se bazeaza pe capacitatea foarte mare de sumatie a acestor muschi. antagonistii musculaturii spastice. S-a observat insa. prin care se obtine un efect de relaxare. un camp electric negativ. progresiv. cu vasodilatatie la actiunea prelungita a curentilor. A-alfa. printr-o buna corelare functionala a antagonostilor si agonistilor. ca durerea ar putea fi mai curand. la acest nivel intervin o serie de mecanisme care moduleaza transmisia nociceptiva. Stimulul se realizeaza prin impulsuri de forma dreptunghiulara. Procesul de acomodare fata de stimulii cu panta este prezent si la fibrele nervoase senzitive integre. stimularea fibrelor cu diametru mare. are loc un fenomen de inhibitie presinaptica (ce se petrece la nivelul cornului posterior medular). Efectul de relaxare a musculaturii spastice se mentine intre 24-48 de ore si 3-4 saptamani. isi amelioreaza tonusul. atat de influxuri venite de la periferie. de obicei antagoniste. Aceste efecte contribuie si la obtinerea coordonarii miscarilor. Mecanismul care intervine in aceasta inhibitie poate avea la baza teoria controlului de poarta. revulsive si analgezice secundare vasodilatatiei. Efectelor prezentate li se adauga cel vasomotor. pe baza inervatiei reciproce. datorita capacitatii lor de acomodare.• • • • Suplimentar. intre ele realizanduse un decalaj in timp. Stimularea electrica a muschilor spastici se adreseaza receptorilor contractili si aparatului Golgi. rapid conducatoare. aplicand doua circuite electrice de excitatie. s-au considerat ca se bazeaza pe inhibitia perceptiei dureroase prin excitarea altei cai aferente. intrucat. respectiv efecte de stimulare a antagonistilor corespunzatori. in cadrul unui proces de control axonal. Asupra musculaturii netede se pot aplica stimuli exponentiali. ce conduc informatiile tactile generate de vibratii si presiune. Releul medular prezinta o importanta deosebita in perceperea durerii. Impulsurile aferente ce sosesc la maduva spinarii de la proprioceptorii stimulati declanseaza efecte de inhibitie a musculaturii spastice. Curentul neofaradic este ineficient asupra musculaturii cu degenerescenta totala sau partiala. Stimularea selectiva a musculaturii total denervate. conform careia. Efectele analgezice constatate. de obicei hipotoni. cu scaderea activarii sistemului de transmitere ascendenta si cu . principalul efect al acestuia fiind actiunea excitomotorie cu producerea de contractii musculare pe musculatura cu atrofie de imobilitate/inactivitate dar cu integritatea fibrelor nervoase motorii. Explicatia este aceea ca degenerescenta nervoasa a condus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului care poate raspunde astfel la intensitati mai reduse de curent. pe cronaxia lunga si pe capacitatea lor de acomodare neglijabila. Astfel. produce la nivel medular. care se bazeaza pe modul de actiune al stimulilor a caror intensitate creste lent. fibrele musculare si placile neuromotorii prezinta o receptivitate selectiva fata de curentul neofaradic. fata de care muschii normoinervati nu prezinta reactie de raspuns. cat si efectele trofice. Terapia musculaturii spastice se bazeaza pe efectul de inhibitie a motoneuronilor muschilor spastici. nespecifice pentru durere. rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii la nivel medular. Transmiterea sinaptica a durerii este astfel influentata la nivel medular. pentru a se putea stimula mai multe grupe musculare.

reversibile si bine tolerate. In continuare. • Schimbarea rapida a alternantelor curentului il face inexcitabil pentru nervii si receptorii cutanati si. trofice prin vasodilatatia produsa si de stimulare vagala. fara durere (curentul de medie frecventa este astfel inovensiv fata de muschiul cardiac). Modul lor de actiune este prezentat in cele ce urmeaza: • Se bazeaza pe principiul sumatiei temporare (curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca un prag de intensitate si un anumit timp util spre a produce excitatia fibrelor nervoase prin sumatia oscilatiilor de medie frecventa). precum si posibilitatea blocarii reversibile a conductibilitatii nervoase). cu aparitia depolarizarii reactive. stimularea nervoasa electrica transcutanata-TENS. actiune analgezica. Aparitia negativarii primare sau locale la stimuli cu intensitate subliminala prin descresterea potentialului de repaus membranar. prin efect de blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului incrucisarii pragurilor (disocierea pragului dureros de cel al contractiei musculare). aparatele folosite furnizand curentii din gama de frecventa 3-10 kHz. cu perceptia durerii. superior. tetanice. chiar la frecvente crescute ale curentului aplicat. ceea ce este avantajos pentru electrodiagnostic si terapie.inchiderea consecutiva a portii sau a barierei de control pentru transmiterea informatiilor nociceptive prin fibrele nervoase lent conducatoare A-delta si C. cu frecvente cuprinse intre 1000 Hz-100 kHz. • Aplicarea este nedureroasa chiar si la intensitati mari ale curentului. • Excitarea este apolara sau ambipolara (excitatia se poate produce la ambii poli. Aceste mecanisme de inhibitie a transmisiei si percetiei durerii au fost confirmate de analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale superioare (electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati. permitand obtinerea unei excitatii adecvate. permitand o penetrabilitate tisulara crescuta. actiune vasomotorie cu efecte hiperemiant si resorbtive. o serie de efecte derivate din cele prezentate. prin stimularea electrica selectiva a afibrelor A. • Se pot obtine contractii musculare puternice. diminua riscurile efectelor electrolitice urmate de lezarea tegumentului prin cresterea tolerantei. Daca stimularea periferica a fibrelor specifice pentru durere devine predominanta ca intensitate. stimularea musculaturii netede hipotone. producand contractii musculare puternice. transversale prin cuplul structural-functional nervmuschi. si anume: stimularea musculaturii scheletice. Terapia prin curenti de inalta frecventa prezentare efecte terapeutice • . Toate cele prezentate vor conduce la conturarea efectelor aplicatiilor in scop diagnostic si terapeutic a curentilor de medie frecventa. precum cele decontracturante-miorelaxante. curentii de medie frecventa utilizati in domeniul medical sunt curenti alternativi sinusoidali. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral. In acest mod. de asemenea. frecventa sau context patologic. chiar si concomitent. poarta de control se deschide prin contrareactie pozitiva (facilitare presinaptica) si va avea loc o transmitere a informatiilor dureroase. electropunctura. deoarece rezistenta cutanata este scazuta la curentii de medie frecventa. • Se pastreaza relatia dintre timpul de excitatie si intensitatea curentului aplicat. electrostimularea cordoanelor medulare posterioare. rapid conducatoare).

incalzind preferential tesutul subcutanat si pe cel adipos. transmiterea de unde electromagnetice la mari distante in mediul inconjurator. constantele electrice. Undele scurte prezinta urmatoarele particularitati si mecanisme de actiune biologica si fiziologica: • Nu produc fenomene de polarizare si nici de excitatie neuromusculara. fenomenul inductiv. refacand potentialele bioelectrice membranare si repolarizarea celulara. • Produc efecte terapeutice derivate din actiunea caldurii. metodologia de aplicatie. actioneaza capacitiv. fara a produce leziuni cutanate. • . ceea ce le confera caracterul de circuite electrice neomogene. Prezinta efecte calorice de profunzime. analgezia. Efectul caloric conduce la actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curenti de inalta freventa asupra organismului. in special solutiile electrolitice). ce au demonstrat urmatoarele mecanisme de actiune si efecte in consecinta: • Campul electromagnetic realizat de aplicatie influenteaza miscarile ionice intra si extracelulare.Acest tip de terapie utilizeaza aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa. Modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa. Teoria dipolului se aplica in cazul microundelor. Intre aceste medii stratificate vor aparea curenti de conductie si de deplasare. miorelaxare. Prin aceasta. aparat gipsat. efectul pelicular (propagarea la suprafata prin conductorii metalici). Modul de actiune al curentilor de inalta frecventa asupra tesuturilor se bazeaza pe teoria dielectricului neomogen si a dipolului. precum hiperemia. incalzind tesuturile din profunzime si mai putin tegumentul si stratul celular adipos. emitatorul localizator putand fi amplasat deasupra regiunilor si zonelor acoperite de material textil (haine. inclusiv material sintetic. si anume: fenomenul capacitiv. producerea de energie calorica (intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa. cat si a undelor electromagnetice (unde decimetrice si microunde) cu frecvente de peste 300 kHz. singura contraindicatie fiind reprezentata de pacemaker-ul cardiac. pansament). Distantarea electrozilor fata de tegument asigura incalzirea profunda prin efect capacitiv. concomitenti iar la nivelul suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice. Modul de actiune al undelor scurte pulsatile se bazeaza pe datele de observatie experimentala si clinica. putand functiona in circuit deschis. particularitatile structurilor tisulare strabatute. fiind utilizati drept procedura de termoterapie cu actiune profunda (penetratia lor tisulara si efectul caloric depind de frecventa curentilor. Curentii cu lungime de unda mai mare (din domeniul diatermiei) se propaga prin conductie. stimuleaza si procesele anabolice tisulare. Curentii cu lungime de unde mai mica (undele scurte sau decametrice si cele decimetrice). Tesuturile sunt alcatuite din elemente bune si rau conducatoare de electricitate. distanta electrozilor fata de tegument). Terapia cu inalta frecventa pulsatila (unde scurte pulsatile) prezinta avantajul de a fi lipsita de efecte hipertermice locale. prin disiparea efectului caloric. incalzind. asupra elementelor metalice de contentie si osteosinteza. energia electrica se transforma in energie calorica. activarea metabolismului.

frecventa crescuta. precum limita dintre tesutul muscular si cel osos. se transforma prin frecare la nivelul dielectricului. a caror penetrabilitate tisulara este mai redusa. in caldura. Din cele aratate. ca urmare a utilizarii undelor scurte in sistem pulsatil. Stimuleaza activitatea sistemului reticulohistiocitar. Profunzimea optima a efectului termic al microundelor este pana la 4-5 cm. Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi. Practica medicala de specialitate utilizeaza si curentul de inalta frecventa cu lungime de unda particulara. Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta a tesutului strabatut. Ele executa mici oscilatii. se afla in legatura cu frecventa aplicata. creste nivelul sanguin al gamaglobulinelor. Propagarea poate sa fie modificata de dimensiunea mediului strabatut. • Stimuleaza procesul de crestere a structurilor celulare. La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite. cat si cel stimulativ al proceselor de aparare specifica si nespecifica a organismului. Astfel. dependent de frecventa de oscilatie a campului electric. reflexia si refractia. corespunzator unor lungimi de unda mici. penetrare mare. • Favorizeaza formarea colagenului din procesele reparatorii tisulare. in functie de faza de oscilatie si de polaritatea proprie. in conformitate cu principiul. Acest transfer se apreciaza si se masoara prin W/cm². moleculele aflate in mediul biologic se comporta ca un dipol. avand o valoare medie in tesutul uman de 1500 m/sec. Incalzirea straturilor cutanat si adipos este redusa sau foarte redusa. printre care si absorbtia. ceea ce constituie un parametru terapeutic foarte important. orientandu-se astfel sub influenta campului electric. definind intensitatea ultrasunetelor. genereaza efectele fiziologice ce stau la baza aplicatiei terapeutice. la nivelul tesutului muscular. sub denumirea de fizioterapie cu unde decimetrice scurte sau microunde. de la 1 W administrat la suprafata corpului. putand fi usor localizate si orientate selectiv. Acest proces mecanic de mobilizare moleculara. creste infiltratul leucocitar si timuleaza hematopoeza. efectele termice maxime fiind de profunzime. Incalzirea dielectrica realizata. se poate sublinia efectul biotrofic si reparator la nivel tisular. de 2-3 cm. La trecerea curentului de inalta frecventa. crescand gradul de oxigenare tisulara si accelerand procesul de reparatie sau vindecare celulara. radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene. de suprafata acestuia si se forma lui. Prin aplicarea undelor se produce un transfer marcat de energie. acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie. ca fiind profunzimea la care energia ultrasonica se injumatateste. in comparatie cu undele scurte. Energia produsa este preluata de la campul electric. influenteaza favorabil si procesele de regenerare ale tesutului nervos. prin alternarea starilor de presiune realizate. Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire. cuprinsa intre 800-1000 kHz. Coeficientul de absorbtie este mai mare la frecvente inalte si depinde de mediul de • . de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa. Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care furnizeza curenti de inalta frecventa. cat si de omogenitatea structurii acestuia. mentinand si crescand capacitatile histologice si functionale naturale de aparare si regenerare tisulara. Actiunea undelor decimetrice la nivelul structurilor celulare consta in producerea unui fenomen fizic de dispersie polara a moleculelor.Amplifica procesul de vascularizatie locoregionala. Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta. depinzand de felul si forma sursei de producere.

Undele ultrasonore se produc prin procedeu mecanic (vezi diapazonul). rupturi. vibratiile transmitandu-se din aproape in aproape. La cele prezentate se . Pericolul acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia tisulara produsa.8 W/cm². Efectul termic este datorat absorbtiei energiei ultrasunetelor de catre mediile neomogene strabatute. cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii dar si frictiunii particulelor mediului la nivelul de separare a doua medii cu densitati diferite. prin participarea unei serii de mecanisme. Acest efect este mai pronuntat in mediile neomogene. incep sa apara modificari ireversibile. Pentru intensitatile medii (0.4 W/cm²) se produc modificari biologice tisulare minime si ireversibile. Modificari asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular. epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si adolescentilor.1-0. magnetic si piezoelectric. Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele mecanic. prin stimularea electrica selectiva. constand in cresterea permeabilitatii membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate (ultrasonoforeza). fragmentarea macromoleculelor. transcutanata a fibrelor nervoase care nu conduc durerea (fibre nervoase groase. mielinizate. cresterea activitatatii glicogenolitice. prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri. depolarizare si de alterare a structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor. goluri. Amplitudinile acestor vibratii moleculare depind de intensitatea energiei transmise. valorile maxime ale vibratiei putand creste marcat. formandu-se bule de aer. fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu a sursei. durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. cu efecte distructive. in cazul reflexiei totale. de difuziune si chimic. hiperpermeabilizarea membranara. Acestea sunt datorate compresiunilor si dilatarilor succesive ale lichidului strabatut de ultrasunete. toate particulele mediului fiind in miscare. producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular. se produce unda stationara. La interferenta undei incidente cu cea reflectata. miorelaxant si hiperemiant. aceste mecanisme functioneaza astfel: are loc activarea unui sistem de inhibare a transmiterii informatiilor dureroase. fiind deosebit de sensibile. Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central. petesii. fisuri in interiorul lichidului traversat.5-0. cresterea metabolismului celular local.propagare. cand are loc eliberarea unei mari cantitati de energie. reducere. asemanator actiunii curentilor de joasa frecventa asupra organismului uman. vasodilatatie crescuta. hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara. Sub aspect terapeutic. precum cele reprezentate de tesuturile corpului uman. si anume. Efectul de difuziune consta in cresterea permeabilitatii membranare iar cel chimic intr-o serie de procese de oxidare. In practica terapeutica. Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic. cu inchiderea consecutiva a sistemului de control al accesului informatiilor prin fibrele care conduc durerea. Efectul de cavitatie este un fenomen care consta in producerea de cavitati. Ultrasunetele pot fi folosite in campcontinuu. de cavitatie. flictene iar la nivelul tesutului conjunctiv. activarea proceselor oxidative celulare. dar care transmit informatiile de la proprioceptorii mecanici. termic. Pe scurt. rapid conducatoare). La aplicarea unor intensitati scazute (0.7 W/cm²) se instaleaza efecte fizico-chimice si biologice maxime dar reversibile. precum hiperemia tegumentara iar pentru valori ale intensitatii situate peste 0. eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc. ne intereseaza forma si durata impulsurilor. cu directie verticala. cat si la nivelul sistemului osos. nu prezinta pericole si se numeste fenomen de pseudocavitatie. fenomenul este mult diminuat. traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem.

in functie de modul de aplicatie (ascendent sau descendent). exudate etc). cu activarea consecutiva a circulatiei sanguine locoregionale. Reglarea nespecifica a sistemului neurovegetativ. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi. pareze faciale. Aplicatiile cu actiune reflexa ale ultrasunetelor sunt prezentate la capitolul respectiv. pareze sfincteriene. asupra celor nervoase motorii si vegetative vasomotorii. Galvanizarea pote fi utilizata in orice faza evolutiva a afectiunilor care se inscriu in domeniile de patologie in care poate fi indicata si aplicata. nevralgie trigeminala. Efectul hiperemiant. Actiunea simpaticolitica a ultrasunetelor le indica in tratamentul neuroreflex al unor afectiuni dependente de activitatea sistemului nervos vegetativ. sedativ. paralizii (paralizia flasca a membrelor. in special din substanta cenusie mezencefalica. pareza detrusorului vezical etc). insotit de cele resorbtive si vasculotrofice. neuropatie si plexulopatie cervicobrahiala. Galvanizarea aplicata in scop terapeutic constituie o procedura des folosita in electroterapie si. ce vor conditiona si indicatiile sau domeniile de patologie in care isi gaseste utilitatea. • • • Reglarea modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central. cu rol de sistem inhibitor al durerii. implicit in fizioterapie. Aceasta este caracterizata prin efectele sau actiunea curentului electric asupra fibrelor nervoase senzitive. • Stimularea neuromusculara la nivelul electrodului negativ (catod). precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. Domeniile de patologie in care este indicata electroterapia se afla in legatura cu reactia organismului la aplicarea stimulului electric. si anume: • Efectul analgezic sau antialgic. datorita multiplelor sale efecte: analgezic. . Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. asupra sistemului nervos central si neurovegetativ si asupra sistemului circulator. lombocruralgie etc). Efectul biotrofic prin imbunatatirea irigatiei locoregionale si drenarea lichidelor stagnante intratisular (edeme. precum:  Neuropatii periferice tip nevralgii si nevrite (de nerv sciatic. nevralgie intercostala. Principalele indicatii ale galvanoterapiei sunt: • Afectiuni ale sistemului nervos. nevralgii dentare. datorat scaderii excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitiv (anod) si resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii. nevralgia occipitala Arnold. • Efectul vasodilatator datorat hiperemiei reactive de la nivelul circulatiei superficiale si de profunzime. de stimulare a excitabilitatii musculare (in anumite conditii de aplicare).  Pareze. sufuziuni. Actiunea curentului galvanic asupra organismului conduce la o serie de efecte terapeutice. meralgia parestezica. prin participarea sistemului nervos vegetativ. biotrofic. are loc prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor. vasomotor.adauga si procesul de stimulare electrica a ariilor cerebrale.

de diferite cauze. hipotonii-hipotrofii musculare prin suferinte ale unor articulatii de vecinatate. spasmele musculare. de electrostimulare sunt paraliziile spastice. din tulburarile circulatiei de intoarcere venoasa si limfatica si ca tratament al edemelor de insotire. neuromialgii. sclerite. arteriopatia aterosclerotica obliteranta din primele doua stadii). eczeme. slerodermie. cicatrici cheloide hipertrofice. indicatiile si domeniile terapeutice ale curentilor de joasa frecventa se afla in directa legatura cu modul lor de actiune. piciorul plat prin prabusirea boltilor plantare. periartite-periartroze. reumatism abarticular (mialgii. profilaxia trombozelor si a emboliilor din starile postoperatorii si postpartum. musculatura slabita a spatelui din cadrul scoliozelor si cifozelor incipiente. precum:  Boala reumatica cronica degenerativa si inflamatorie. Ca indicatii derivate din efectele analgetice. distonii neurovegetative. erizipel cronic. Sindroame astenonevrotice de suprasolicitare. irite. nevrite).• • • • Afectiuni ale organelor de simt (otoscleroze. acrocianoza. tuberculoza cutanata. spondilita ankilozanta etc). si anume:  Tulburari circulatorii periferice (sindromul Raynaud. se pot mentiona unele neuropatii (nevralgii. intramusculare si peritendinoase. Prin aceasta electrogimnastica se pot obtine si efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi reflexe ce apar in vecinatatea articulatiilor aflate in suferinta. furunculoza. fistule tegumentare. bursite. • Afectiuni dermatologice (acnee. tulburarile de sensibilitate cutanata. modulati. neoplasmul cutanat. seboree accentuata. . epicondilite. algoneurodistrofia). Contraindicatiile galvanoterapiei se refera la afectiuni care nu permit aplicarea electrozilor pe tegument. Afectiuni ale aparatului locomotor. precum solutiile de continuitate. poliartrita reumatiode. hematoame tegumentare superficiale. prevenirea aderentelor intermusculare. artrozeartrite cu diferite localizari.  Afectiuni ale aparatului cardiovascular. etc). unele manifestari cutanate ale bolilor alergice.  Sechele posttraumatice. Distonii neurocirculatorii (angioneuropatii. statusul posttraumatic (contuzie. neofaradici. tenosinovite. ulcere atone etc). Atrofia musculara de inactivitate prin imobilizari prelungite la pat. vasomotorii si biotrofice ale acestor curenti.  Flebitele in faza subacuta si cronica. Actiunea. degeraturile. supuratiile.  Tulburari vasomotorii din teritoriul circulatiei cerebrale. decurg din efectele excitomotorii ale acestora si sunt reprezentate de atoniile si atrofiile musculare normoinervate. Contraindicatiile aplicarii curentilor dreptunghiulari. musculatura partial sau total denervata. epidermofitie. ulcere corneene. deja prezentat. herpes cornean. entorse).  Boala hipertensiva din stadiul neurogen. Principalele indicatii ale aplicarii curentilor dreptunghiulari. hipertricoza. conjunctivite. eczeme. tendinite.

fiind de preferat in starile dureroase accentuate si persistente. formei curentului diadinamic utilizat si modalitatii de aplicare a electrozilor. spasticitatea consecutiva traumatismelor postpartum (fara atetoza). crescand tonusul muscular. . • Curentul MF (monofazat fix) are efect excitator. entorse. Indicatiile curentilor diadinamici sunt: • Afectiunile aparatului locomotor:  Status posttraumatic (cu exceptia fracturilor. dupa efectuarea electrodiagnosticului (diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare). cat si efect vasoconstrictor. decalate in timp): • Spasticitatea in pareze-paralizii de origine cerebrala (in special infantila).Indicatiile aplicatiei curentilor de joasa frecventa exponentiali sunt reprezentate de electrostimularea selectiva a musculaturii total denervate. contractiile uterine primare slabe la nastere. realizand electrogimnastica musculara. in edemele cu tulburari trofice din stazele circulatorii periferice. cu redori articulare dureroase si persistente. intinderi musculare. • RS (ritm sincopat) are cel mai pronuntat caracter excitomotor. Principalele metode analgetice conventionale din domeniul curentilor de joasa frecventa utilizeaza curentii diadinamici. stohastici si metoda de stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). actionand ca un masaj intens de profunzime si prin componenta sa vasoconstrictoare avand efect resorbtiv. producand si analgezie secundara. sunt: constipatia cronica atonica. luxatii recente. Stimularea electrica a musculaturii netede se poate realiza prin aplicarea impulsurilor exponentiale iar principalele indicatii ale procedurii. rupturilor ligamentare sau meniscale). cu exceptia paraplegiilor spastice. Efectele si implicit. redori articulare. Trabert. • Spasticitatea din leziunile traumatice cerebrale si medulare. hiperemiante-biotrofice. aplicati prin doua circuite de excitatie. • Parezele spastice din cadrul sclerozei in placi. dinamogene sunt datorate nivelului intensitatii. domeniile de patologie in care se indica aplicatia curentilor diadinamici sunt prezentate in continuare: Efectele analgezice. • Hemipareze spastice post AVC. • PL (perioada lunga) prezinta un efect analgezic si miorelaxant puternic. postoperatorii. efect decongestiv. util in sufuziunile si hematoamele posttraumatice. atonia vezicala postoperatorie. • Parkinson. Principalele contraindicatii cunoscute ale electroterapiei musculaturii spastice sunt scleroza laterala amiotrofica si scleroza difuza avansata. • PS (perioada scurta) are efect excitator. • Curentul DF (difazat fix) are efectul analgezic maxim. de asemenea. imbunatateste circulatia arteriala prin hipertonie simpatica. Indicatiile terapiei musculaturii spastice sunt prezentate in cele ce urmeaza (se utilizeaza curenti dreptunghiulari. fiind indicat in atoniile musculare nomoinervate. contuzii.

• Aplicatii segmentare pe zone neuroreflexe in vederea modularii functionale a stomacului. Sfera indicatiilor acestei metode electroterapeutice este larga si cuprinde: • Afectiunile reumatice cronice degenerative. starile dureroase acute si cronice postoperatorii. tendinite. • Afectiunile neurologice: nevralgie cervico-brahiala. durerile fantoma post amputatie de membre. indiferent de localizare. lombosciatica. epicondilite). Curentii Trabert sunt curenti dreptunghiulari. • Reumatism inflamator cronic (spondilita ankilopoetica). al tesuturilor moi periarticulare: epicondilite. algoneurodistrofie. PSH. arterioapatie periferica obliteranta. status postarsuri sau postdegeraturi. crescand astfel efectul analgetic prin ridicarea pragului la durere. DVL faza II. • Tulburari circulatorii periferice: maladie Raynaud. Sindromul algic post anestezie. aderentele dureroase postoperatorii. • • • • Starile dureroase posttraumatice. . Boala reumatismala cronica degenerativa sau inflamatoare: artroze reactivate. Curentii stohastici sau aperiodici au calitatea de a reduce la maximum reactiile de adaptare/obisnuinta. precum si durata acestui efect. • • • • • Purtatorii de pacemaker cardiac sau de stimulator al nodului sinocarotidian. Sarcina in primul trimestru. migrene. Sindroamele dureroase de origine talamica. Sindromul algic din afectiunile neurologice periferice. • Reumatismul abarticular (PSH. artroze dureroase. nevralgiile postherpetice. Tulburarile de sensibilitate cutanata sau leziunile tegumentare. TENS reprezinta o modalitate de combatere a sindromului algic acut si cronic. de diverse cauze. cu efecte analgezice si hiperemiante aplicatia lor constand intr-un veritabil masaj cu impulsuri excitatorii. Principalele contraindicatii ale aplicatiei TENS sunt: • Starile dureroase tratabile prin alte mijloace. boala varicoasa. Principalele indicatii terapeutice sunt: • Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica. utilizand curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa. • Status posttraumatic. inflamatorii si abarticular. artrite. Cicatricile. • Durerile din anurii si neoplazii. colecistului. colonului. mialgii. acrocianoza. Hipersensibilitatea la curent. cailor respiratorii in astmul bronsic.  Reumatism abarticular.

neuropatii). cu producere de contractii fiziologice. Afectiuni vasculare periferice (tulburarile circulatiei arteriale. fiind datorata efectului excitomotor muscular. discopatii. mioamelor. facand parte din metodele reflexoterapice. nevrita). a lantului ganglionar simpatic. cat si diverse contracturi musculare produse prin mecanisme neuroreflexe. depresia. • Actiune analgezica. • Actiune excitomotorie prin stimularea musculaturii netede hipotone (frecvente medii) si indirect. • Actiune vasomotorie cu efect vasculotrofic. • Efectul decontracturant-miorelaxant. precum sindromul de ischemie periferica cronica. contuzii de parti moi. Indicatiile aplicatiei curentilor de medie frecventa sunt multiple. cu punctele situate pe meridianele energetice din acupunctura. angiopatie diabetica. luxatii. producand contractii musculare puternice. efectele fiziologice prezentate si toleranta crescuta a acestui tip de curenti de catre organismul uman. prin actiunea asupra dermatoamelor. psihonevrozele. asupra vasului si indirect. sarcina. reversibile si bine tolerate (frecvente mici). Patologia indicata este reprezentata de tulburarile functionale. hiperemiant si resorbtiv. diskinezie biliara. • • Sechele post AVC ale membrelor. artroze-artrite cu diferite localizari). hematoame).Electropunctura reprezinta o metoda de combatere a durerii. normoinervate. in marea lor majoritate.  Suferinte localizate la nivelul coloanei vertebrale (spondiloze. a ganglionilor vegetativi paravertebrali. locul de actiune fiind la nivelul punctelor dureroase reflexe identice. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile organice cu terapie etiopatogenica cunoscuta. prin modificarea perceptiei dureroase pe calea diminuarii excitabilitatii dureroase si prin actiune vasodilatatoare. Afectiuni ale organelor interne: •  Status post hepatita cronica persistenta. entorse. sustinute prin efect direct. a ganglionului stelat. celulita). in secundar (frecvente rapide). Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de medie frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. Aceste indicatii sunt prezentate in continuare: • Afectiunile aparatului locomotor:  Stari posttraumatice. pe structura neurovegetativa a vasului. . edeme. pe calea gimnasticii musculare. scolioze.  Reumatismul cronic degenerativ articular si abarticular (PSH. obtinut prin alternarea ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a tesutului muscular. mialgii. si anume: • Efectul excitomotor cu stimularea musculaturii striate scheletice. trombangeita obliteranta. • Suferinte de nervi periferici (neuropatii de tip nevralgie. venoase sau limfatice cu sau fara asocierea unor tulburari trofice. leziuni postcontuzionale (sindrom AND postfracturi. schizofrenia.  Pancretita cronica. cat si prin efect indirect. neoplasmul. derivand din modul de actiune.

poliartrita reumatoida). Aplicatiile precordiale la pacientii cu tulburari cardiace organice. pareze. In privinta aplicatiei cu unde scurte.  Reumatism abarticular (bursite. scade tonusul muscular.  Sechele posttraumatice. Asupra sistemului nervos central: Efect sedativ al aplicatiilor asupra regiunii cefalice. spondilodiscartroze etc).  Suferinte inflamatorii ale prostatei. sindromul miofascial dureros etc). boala ulceroasa. • • • • Neoplasmul. nevrite. mononeuropatii (de nerv radial. . cubital. scade reobaza si cronaxia la nivelul sistemului nervos periferic. viteza de conducere nervoasa. aceste efecte sunt prezentate in cele ce urmeaza. cu sau fara sindrom algoneurodistrofic.  Ale sistemului nervos central (drept metoda adjuvanta de crestere a vascularizatiei locoregionale cu rol trofic muscular in cazuri de scleroza in placi. • Afectiuni ale sistemului nervos:  Ale sistemului nervos periferic: nevralgii si neuromialgii (nevralgia Arnold). prin actiune reflexa (eliberare de substante vasoactive) si prin vasodilatatie generala (in aplicatiile generale poate sa scada valorile TA). locala. nevralgie cervicobrahiala. • Asupra musculaturii. produc o activare (hiperemie activa) prin actiune directa. relaxand antagonistii. Indicatiile terapiei cu unde scurte se adreseaza celei mai largi sfere de patologie medicala. periartrita. nevralgii intercostale. Gastrita. • Asupra circulatiei. median). tendinite. Principalele contraindicatii ale curentilor de medie frecventa sunt reprezentate de: • Afectiunile febrile de diferite etiologii. lombosciatalgie. dupa cum reiese si din cele ce urmeaza: • Afectiuni ale aparatului locomotor:  Afectiuni reumatice cronice degenerative (gonartroza. stari disfunctionale etc. tenosinovite. si anume: • Asupra metabolismului.  Distonii functionale intestinale. functionale si la purtatorii de pacemaker cardiac. Procesele inflamatorii purulente. Domeniile de patologie sau indicatiile terapeutice ale curentilor de inalta frecventa deriva din principalele lor efecte fiziologice asupra substratului. paralizii (inclusiv a nervilor faciali a frigore).  Afectiuni reumatice cronice inflamatorii (spondilita ankilozanta.  Suferinte renourinare. sechele postpoliomielita etc). Starile casectice. creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular. • • • Creste excitabilitatea.

• Afectiuni ale aparatului digestiv (spasme esofagiene. in stadiile incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor (aplicatii lombare reflexe). Afectiuni dermatologice (furuncule. Afectiuni cu tendinta la hemoragie (hemoptozii. unele forme de astm bronsic.  In tulburari ale circulatiei venoase periferice. In ceea ce priveste undele scurte. inafara crizei etc). suprarenalei. stomatite. • Afectiuni oftalmologice. faringite. laringite. tiroidei. in special pe cel din sindromul algoneurodistrofic. pleurite. • • Afectiuni din sfera oro maxilo-faciala (sindrom algic postextractie. Frecventa impulsurilor conduce la efecte biologice persistente in timp. maxilare. fronto-etmoidale. • Afectiuni ginecologice (anexite. parametrite cronice nespecifice. Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte sunt reprezentate de: • Procedeele inflamatorii acute cu supuratii. • Afectiuni ale aparatului respirator (bronsite cronice. granuloame. • Accelereaza procesul de calusare al fracturilor. periviscerite/sindrom aderential etc). • Tulburari endocrine (dereglari ale hipofizei. sindrom colicativ functional gastroduodenal si intestinal. prostatite. Prezenta osteosintezelor metalice. durata mare a pauzei. in vederea ameliorarii circulatiei de intoarcere in degeraturi. • Afectiuni ale aparatului urogenital (hipertrofia de prostata. pacemaker cardiac. panaritii. gingivite. astfel incat. . • Perioadele ciclului menstrual si sarcina. catarul oto-tubar etc). metroanexite. algii dentare. Efectele terapiei cu unde scurte aplicate in sistem pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Reduce evident procesul osteoporotic. diskinezii biliare. in raport cu durata impulsurilor facand ca efectele calorice ale acestei inalte energii sa se disperseze pana la disparitie. orhite. fara semne de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca (aplicatii precordial-dorsal). otitele medii cronice. posttraumatic. epididimite etc). Neoplasmul. pielocistite. efectele biologice au o durata mai mare. unele parodontopatii etc). colecistopatii cronice nelitiazice. sindrom colicativ renourinar. sechele postpleurezie netuberculoasa. • • • • Manifestarile acute ale afectiunilor reumatice. unele mastite etc). abcese peridentare. acestea pot fi aplicate si in sistem pulsatil. constipatii cronice. acute sau cronice. insumate si fara risc hipertermic local. amenoree. pancresului etc). unele otite externe. cu protejarea cristalinului. sterilitati secundare. hidrosadenite etc). • Afectiuni din sfera ORL (sinuzite frontale. Acest fenomen este mai evident la frecventele mai rare.• Afectiuni cardiovasculare:  In anginele pectorale. ulcer gastrointestinal).

• Diminua spasticitatea musculaturii netede. cicatrici cheloide etc). arteriopatii in primele stadii. Amelioreaza sindromul algoneurodistrofic posttraumatic. nevrite). • Afectiuni tegumentare (herpes zoster. Accelereaza vindecarea in suferintele posttraumatice de la nivelul tesuturilor moi. rectocolita. diverticulite etc). precum undele decimetrice scurte sau microundele este eficienta prin efectele termice produse. Amelioreaza evolutia postoperatorie a durioamelor plantare si digitale. In lumina celor aratate. arsurile. Afectiuni digestive (boala ulceroasa. Accelereaza procesul de vindecare in suferintele reumatismale abarticulare (bursite. stare postinterventie in sfera oro-maxilofaciala etc). arteriopatii periferice etc). Afectiuni ale cailor respiratorii (faringite. Afectiuni urogenitale (pielonefrite. Accelereaza cicatrizarea plagilor prin reepitelizari eficiente si rapide. inflamatii pelvine etc). Intervine favorabil in evolutia osteomielitei. .• • • • • • • Amelioreaza resorbtia hematoamelor si favorizeaza reducerea procesului inflamator infectios si neinfectios. ulcere varicoase. colita. Afectiuni ale sistemului nervos periferic (nevralgii. Afectiuni din sfera ORL (sinuzite. bronsite etc). procese inflamatorii dento-oromaxilare. tenosinovite. Afectiuni stomatologice (stomatite. cistite. accelerand astfel vindecarea arsurilor. Stimuleaza procesul de neoformatie tisulara. sindromul Raynaud etc). Dezorganizeaza calcificarile aflate in structura tesuturilor moi. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase. rinosinuzite etc). scurtand procesul de vindecare. Terapia cu inalta frecventa. indicatiile tratamentelor cu unde decimetrice scurte sunt urmatoarele: • Afectiuni ale aparatului locomotor:    • • Reumatism cronic degenerativ cu diferite localizari. Afectiuni ale aparatului circulator (tulburari vasomotorii functionale. Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi periarticulare cu diferite localizari. Previne si amelioreaza cicatricile cheloide. in stadiul de acutizare. In acest context. cu valori mari ale frecventelor utilizate. Statusul posttraumatic. Afectiuni vasculare (ulcere varicoase ale gambelor. parodontopatii. indicatiile aplicatiei undelor scurte in regim pulsatil sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:       • • • • • • Favorizeaza calusarea fracturilor cu pana la 50%. capsulite. Reduce edemul tisular. tendinite. periartrite etc).

sinuzite. aerosoloterapia. ulcere trofice ale membrelor). Afectiuni neurologice:  Nevralgii si nevrite. Efectele fiziologice principale ale terapiei cu ultrasunete sunt. precum posturi algice vicioase. sindromul algoneurodistrofic etc). precum ultrasunetele. otite etc). entorse. scolioze. Actiunile sau efectele biologice ale ultrasonoterapiei sunt cele care conditioneaza domeniile de actiune ale acestei forme terapeutice. prezinta domenii de actiune diferite. • • Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren. contraindicate termoterapiei. Epifizele osoase la copii aflati la varsta de crestere. accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare. plagi atone. Principalele contraindicatii ale aplicatiei de microunde sunt: • Manifestarile patologice functionale si organice. hematoame. sindromul de deposturare insotit de sindromul algic. meloterapia. . tendinite. • • • • • • Regiunile si zonele slab irigate sau ischemice. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate. analgezic. contuzii. Procesele inflamatorii acute insotite de supuratie. precum si ecografia si utilizarea ultrasunetelor in medicina dentara. Materiale metalice de osteosinteza. • Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide. • Afectiuni din sfera ORL (laringite. sclerodermia progresiva etc). Neoplasmul. metroanexite. printre care ultrasonoterapia.  Reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii. scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism. deformari ale piciorului. salpingite. fibrozite. Terapia cu inalta frecventa. Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate sistematizat.  Patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite). precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii. miorelaxant si hiperemiant iar cele secundare sunt cele fibrolitice si antiinflamatorii. in conditii fiziologice si patologice.Afectiuni ale aparatului urogenital si ginecologice (anexite.  Neurinoamele postamputatie. luxatii.  Patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea fracturilor recente. PSH. in cele ce urmeaza: • Aparatul locomotor:  Patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu diferite localizari). miozita.  Sechele nevralgice post herpes zoster. dupa cum aratam. Iradierea directa a globilor oculari existand pericolul aparitiei cataractei. epocondilite. dermatomiozite. • • Sarcina si menstruatia. pielocistite etc).

Insuficienta cardiocirculatorie. pre si postoperator. Termoterapia-Aplicatiile de caldura si rece Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern. Afectiunile venoase periferice. • Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice). indiferent de cauza. scleroza multipla.  Sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala (pareze centrale. uterului gravid. Stari febrile acute. care utilizeaza apa drept vehicul. splinei. la nivelul maduvei spinarii. tulburarile de ritm cardiac. Tuberculoza activa. inflamatorie sau tulburari de sensibilitate cutanata. namolul. aerul. Prezentare. lumina. Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele: • Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa. agent sau vector termic. fragilitatea capilara. • • • • • • • Stare generala alterata. Tumori in toate stadiile evolutive. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese. nisipul. sindrom Parkinson). • Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei. • Tulburari de coagulabilitate sanguina. cord. • Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de stadiul incipient. • Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali. hemiplegii spastice. procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza: • Procedurile umede (hidrotermoterapia). si anume parafina. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti. dusuri etc. precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3. marile vase. boala cardiaca ischemica. Reumatismul articular acut. casexie. in orice stadiu si orice localizare. clasificari. bai.5-7 cm). ficatului. In ceea ce priveste vectorul aplicat. Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale. plamani. la nivelul glandelor sexuale. • Afectiuni ginecologice. bola Raynaud etc). In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice. . care prezinta efect caloric pana la 3. sunt descrise doua tipuri de termoterapie: • Termoterapia profunda (diatermia. impachetari. Distrofia musculara progresiva (Erb).

Procedurile sunt multiple. de namol sau nisip. aplicate pe suprafete limitate ale corpului.Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina. baile hiperterme. Reguli de aplicare a termoterapiei. cataplasmele. sau respiratorii. bai alternante. Proceduri reci. asa numita termoterapie de conversie. • Proceduri partiale. cum sunt RIR. cu temperaturi cuprinse intre 36-37°C. sauna. • Proceduri de termoterapie propriu-zisa. afuziuni generale. aplicatiile de comprese). care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80100°C. ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece. cu temperaturi de peste 40°C. pot fi locale. fundamentate experimental si stiintific. aplicate pe toata suprafata corpului. • • . • Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic. reprezentate de baile calde. Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie. pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare. clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise. la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv. • Proceduri ascendente. se poate vorbi despre: • Proceduri de crioterapie. baile sau afuziunile locale. aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp. vizand. utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna. si anume compresele. clasificarea cuprinde: • Proceduri locale. partiale sau generale. incluzand aplicatiile de parafina. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza: • Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet. Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura. in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia. Baia contrastanta este utila. Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale. cu temperaturi de pana la 20°C si proceduri racoroase. izvoare calde. impachetari generale. stimularea circulatiei locoregionale. lampile de lumina. bai partiale. cu rolul de calire a organismului. endocrinometabolice. • Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata. aplicatii partiale de parafina. cu aplicatii alternative de cald si rece. • Proceduri calde. afectiunile cardiovasculare. baie de namol). dusuri reci. de exemplu). In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie. in principal. bolile infecto-contagioase intercurente. precum baia generala. impachetarile. cu temperaturi cuprinse intre 36-45°C. cu temperaturi cuprinse intre 3839°C si baile intens hiperterme. • Proceduri alternante. neoplazia etc. baile de lumina. precum baia sau dusul. in cadrul unei singure proceduri. ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0°C. • Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial. curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele. • Proceduri generale. si anume impachetari. cu temperaturi de pana la 32°C.

deci locoregional.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist. Numarul de aplicatii zilnice. antiinflamator-resorbtiv. Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. • Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia. Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate. modificarea frecventei cardiace. • • Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla. Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual. intensitate. in vederea combaterii atoniei vasculare periferice. Biotrofic prin modularea proceselor metabolice. Eforturile fizice exagerate. topografie cutanata etc. aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila. in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). pentru prevenirea accidentelor. prin cresterea debitului circulator. cat si la nivelul intregului organism. indicatii ce trebuie respectate • Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute. Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara. • Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului. Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt: • Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente. • Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului. Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei. dupa cum aratam. recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat. alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc. Ele vizeaza: • Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii. Vasculoactiv-hiperemic. cresterea elasticitatii . Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor. • Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice. • Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura. durata a procedurii. contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie.• • • • • Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele. in special la nivelul aparatului locomotor. • • • Analgezic. Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt: • Miorelaxant-antispastic. perioadele de stress sau insomnie.

udata cu apa la temperatura camerei. durata procedurii fiind de 20-6090 minute. regasite si in literatura de specialitate. regiunea cervicala. Discraziile sanguine. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular. tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte. Ca reguli generale. baile. ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile. stimulante si cu aburi. frictiunile. timp de 2-3 minute. perierile. • Neoplaziile. Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile. dusurile. Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde. Compresele recisunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. de 40-50°C. prin modularea circulatiei. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie. antialgic. cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii. efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator. analgezic. compresele sunt reci. antispastic. secundar). • Inducerea efectului analgezic (pe cale directa. aplicatia variind intre 20-60 minute. inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. • • • • • Hemoragia acuta. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. de dimensiuni variate. una mai mica. Tulburarile de sensibilitate. regiunea peri si subombilicala. Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime. de 12-16°C. afuziunile. compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului. antiinflamator. Contraindicatiile majore ale termoterapiei. antihemoragic. sunt: • Sindromul inflamator acut. In functie de temperatura. Efectele urmarite sunt: antispastic. hiperemiant. spalarile. cat si indirect. cealalta compresa este uscata si . Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43°C sau de 45-55°C (cele fierbinti). stoarsa bine si aplicata pe zona interesata. sa nu jeneze circulatia locoregionala. Sindromul ischemic acut. Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia) Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele. torace posterior. membre superioare si inferioare. hidrofoarele. cataplasmele. calde. resorbtiv (util in inflamatiile cronice). urmata de o compresa rece. Efectele urmarite sunt: antitermic. pentru a li se mentine temperatura constanta. abdomen. alternante. cu o durata de 30 secunde-1 minut. impachetarile. se aplica acoperite.• • fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica. stoarsa. de 5-6 ori. Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece). Leziunile tegumentare. Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata.

depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte. Compresele cu diferite substante. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. • Cele de durata medie. nisip. care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila. celor cu tulburari de termoreglare. sulfatul de magneziu. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat. de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili. prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile. mustar. spalare). de secara. bine stoarsa. Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie. suferintele colicative abdominale.se aplica peste prima. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local. faza durand 15-20 minute. nalba. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20°C. musetel. inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). cum ar fi alcoolul. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze. de porumb. . menta. analgezie. Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau. calde sau reci. de 60-90 minute. nisip sau namol. sare. Cataplasmeleconstau in aplicarea la nivelul tegumentului. surmenaj. contracturile musculare. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv. obezi. hrean. durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie. sunt indicate in nevroze. a unor substante organice sau anorganice. stari anxioase. la 60-70°C. • Cele prelungite. nevralgiile. Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata: • Cele scurte. ovaz. prin efectul antitermic. gutosi sau in anumite intoxicatii cronice. analgezic. depresivi. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale. apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa. tarate. Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate. pentru a impiedica racirea. aflate la temperaturi diferite. de 20-50 minute. cu efect tonic asupra organismului). de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie. efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale. in scop terapeutic. orz. se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat. antispastic. peste aceasta aplicandu-se o a treia textila. Acestea pot fi umede sau uscate. Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata. faina de grau. resorbtie. afectiunile tesutului moale. ca dupa oricare alta procedura hipertermica. dus. solutie burov. uscata. frecvent utilizate fiind cele umede si calde. Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf. prin amestecare cu apa calda. antispasticitate. celor astenici. porumb. actioneaza prin factorul chimic aplicat. de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei. Durata procedurii este de 20-60 minute. degenerative sau inflamatorii. se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice. seminte de in. fiind utile si in suferintele cronice. un aspect pastos. peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. in parafina. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice.

la 38-40°C. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice. reprezinta o procedura hiperterma. la 18-20°C. intoxicatii cronice. in bolile dermatologice. cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. apoi cu membrele superioare stang si drept. obezitatea. boli de piele. partiale sau complete. miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece. centura scapulara. tulburarile de termoreglare. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante. Perierilereprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii. apoi cu un cearceaf uscat si in fianal. apoi unul inmuiat in apa rece. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice. altfel spus. data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. ateroscleroza. regiunea cervicala. tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). sindromul fibromialgic. stari depresive. afectiunile cronice decompensate. tulburari ale circulatiei periferice. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca. excitatie a sistemului nervos. Procedura se efectueaza prin spalarea . ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. Perierile umede sunt proceduri alternante. starile febrile. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare. si cele miofasciale. cu reglarea tulburarilor de somn. starile debile sau casectizante. afectiunile febrile. afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. HTA. asociind si apa. obezitate. patura. starile casectice. tulburari ale functiei tiroidiene. starile si bolile febrile. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica. au efect stimulant asupra sistemului nervos.Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare. dureaza 90 minute. incepandu-se cu gamba stanga. la 1820°C. abdomenul. Se continua cu membrul inferior drept. hiperuricemie. avand si actiune sedativa generala. obezitate. Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata. principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare. calde si alternante si pot fi partiale sau complete. atat factorul termic. Spalarilesunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor. Se clasifica in functie de temperatura in reci. urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare. Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie). In urma aplicatiei complete. se indica in hipotiroidie. afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune. bolile cronice decompensate. cu o textila groasa uscata. la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor. aterosceroza. si toracele posterior. sindromul asteno-depresiv. Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic. a metabolismului. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda. continuandu-se cu piciorul si glezna. bolile reumatismale cronice. HTA. astenie. din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. dar mai blande. apoi cu coapsa stanga. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare. boala varicoasa. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale. cat si la factorul mecanic). initial se produce o reactie de vasoconstrictie. sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica. cat si cel mecanic. celor cu suferinte cronice decompensate. hipotiroidismul.

circulatiei si termoreglarii. obezitate. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. tulburari ale circulatiei periferice. dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze. Dusul cald (38-40-45°C) are actiune calmanta. HTA. in cursul diminetii. stare de stress. impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35° si vertical la nivelul articulatiilor. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. alternant. aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite. se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei.regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. a metabolismului si de calire a organismului. fara presiune asupra corpului. afectiunile posttraumatice. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura. tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. de tonifiere musculara. metroragiile. putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. hipotiroidism. fragilitatea vasculara. pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna.5-2 atmosfere. Bailesunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare. Dusul alternant (dus cald 38°C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20°C. apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic. pentru 10-15 minute. Baile sunt proceduri solicitante. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere). Baile pot fi generale sau partiale. ateroscleroza. calirea organismului. constipatie. pana la aparitia reactiei dermovasculare. relaxanta. realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos. statusul post aplicatii termice intense. de la o anumita distanta. Dusurilesunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei. oboseala. nevroze. cu aburi sau cu aer cald. Dusul rece (temperatura 15-20°C. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin. afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale. de activare circulatorie si de crestere metabolica. cel termic si cel mecanic. nevralgii. atrofiile musculare. Indicatiile se refera la starile de convalescenta. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. tulburarile circulatorii periferice. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45°C. hipotiroidism. fiind util in neurastenii. Afuziunilereprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica. hipotoniile musculare. se impart in rece. tulburari de termoreglare. durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos. de la o distanta de 20-30 cm. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare. starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj. constipatii. nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica. 10-15 secunde)-rece (18-20°C. bai peste temperatura de . concomitent cu manevre de masaj obisnuite. tromboflebita. bai reci si racoroase. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor. Se indica in sechelele posttraumatice. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice. ale aparatului locomotor. cald. cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38°C). imersia se face lent. hipesensibilitatea cutanata. suferintele tesuturilor moi. dusul masaj si dusul subacval. Dusul scotian este indicat in obezitate. cu o durata de 10-15 secunde). directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. cu o temperatura de 38-40°C. Cei doi factori. Exista si doua tipuri de dusuri speciale. Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local. surmenaj. dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice. foarte aproape de tegument. Alternanta se repeta de cateva ori. 5-10 secunde).

hipotiroidismul. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla. ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi. pacientul nu intra complet in apa. Baile partiale pot fi si ele medicinale. baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza). asociindu-se si alte proceduri. neuropatii periferice. excitatia sistemului nervos. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). precum: bai de imersiune (15-18°C). bioxid de carbon. si bai intens hiperterme (peste 40°C). reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. Baile generale simple pot fi: • La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35°C si dureaza 1030-60 minute. De la o temperatura de 35°C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43°C. hipotiroidism. dupa stari de oboseala sau intelectuala intense. O varianta cunoscuta a . baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci). ortopedice. surmenaj. bai de kinetoterapie si bai cu masaj). baia de jumatate (-32°C). avand o durata de 3-4 minute. obezitatea. oxigen. prin stimularea proceselor de termoreglare. indicate in boli infectioase febrile. astm bronsic. temperatura initiala de 38-42°C a mediului creste treptat la 50-55°C. Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala. fiind indicata in stari de astenie. intoxicatii cronice. bai de aer cald sau pot fi bai medicinale. se poate ajunge in baie la temperatura de 100°C. hidrogen sulfurat). Nevralgiile cronice. cu o durata de 15-30 minute. bai de aburi. calda. fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care. convalescenta. nevroze. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase. cat si a proceselor metabolice. de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente). fiind contraindicate in afectiunile cardiace. intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata). in special spondilita ankilozanta. care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul. tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata). se aplica sub forma de bai simple. respiratorie si metabolica. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca. exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active. bai cu valuri (28-32°C). • Reci (18-22°C) sau racoroase (28-32°C) fiind indicate in obezitate. plante medicinale. La randul lor. durata fiind de 5-30 minute. antrenand si procesul de termoreglare. a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. hiperterme (38-39°C. Cresterea temperaturii centrale va determina. boli debilitante.neutralitate. • Cu aburi. caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. putand fi bai calde (3637°C. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ. dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica. in functie de rezistenta pacientului. nevrite. simultane. reumatismul cronic degenerativ si inflamator. afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. sub apa. Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului. avand o actiune de tonifiere/sedare usoara. cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii. • Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica. Indicatiile acestor bai ascendente. in care se executa. inafara puseelor acute. • De aer cald. durata baii fiind de 60-90 minute. obezitatea. neurologice. putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice. sare. aplicatia devenind o metodologie terapeutica. afectiuni ale organelor interne decompensate. diabet zaharat.

durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa. indicatiile fiind in boala reumatismala. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin. scaderea vascozitatii sangelui. mai ales prin sudoratie si hiperventilatie. fiind indicat in eczemele acute si cronice. actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central). a echilibrului fosfo-calcic. astenia. se mai poate folosi si sare de Bazna). boala reumatica degenerativa sau inflamatoare). sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala. fiind o procedura cu factori termici contrastanti. scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei. vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor. aerul este foarte uscat. alergii medicamentoase). sapun. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute. inflamatiile cronice genitale. de menta. o durata de 15-20 minute. efectul fiind cel vasodilatator. indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate. se produce termoliza pe calea evaporarii.baii cu aburi o reprezinta sauna. afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene. tarate de grau. care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie. amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva. • Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37°C. oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35°C/3237°C. efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei. arteriopatiile obliterante periferice). fiind indicate in afectiuni reumatismale. pe cale reflexa. folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35°C. indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale. coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii. anxietatea). • Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (5001000 grame flori de musetel. indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare. Baile medicinale utilizeaza. reducerea inflamatiei. indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice. nevrite. dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. concentratia de 50-200 mg/l. sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum. nevralgiile. modularea metabolismului general. la 36-37°C. mialgii. ele producand vasodilatatie periferica si. criza de astm . Temperatura bailor reci de maini este sub 15°C. dureaza 5-20 minute. 5-12 minute. boala reumatismala. nevralgiile. hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet. cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. nevralgiile. indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice. urticarie. suferintele cronice akle sistemului nervos periferic. utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. sublimat. malt. efect antiinflamator si resorbtiv). Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. afectiunile reumatismale). faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25°C. HTA. • Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale. sau 300-500 grame frunze de menta. pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic. cu efect vasodilatator periferic. efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument. umiditatea aerului ajungand la 1-5%. afectiunile dermatologice. efectele fiind vasodilatatia superficiala. posttraumatice. afectiuni dematologice si ginecologice cronice). cresterea eliminarii de acid uric. temperatura este cuprinsa intre 37-45°C.

Parafina. baia de aer cald. afectiunile cardiace si cele renourinare. indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale. alaturi de procesul de hipersudoratie. actiune comandata la nivel central. indicatii si contraindicatii. metodologie si efecte. impachetarea si onctiunea cu namol. suferinte ale sistemului nervos periferic. Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza. nevralgii) si diferite boli infectioase. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare. astmul bronsic.5 cm. Impachetarea cu parafinaconsta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului. a afectiunilor aparatului MAK. niciodata in aplicatii locale. tehnicile fiind cele de pensulare. ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40°C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate. Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop: • Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului. baia de aer.5-1. neoplazie. durata procedurii fiind de 20-40 minute. urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. sechelele post rahitism sau post poliomielita. hipotalamic • Distrugerea celulelor neoplazice. utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite. reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi. prin proprietatile sale termopexice. sensibile la hipertermie • Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului. • Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii. actiunea datoranduse factorului termic dar si factorilor chimici. directe. HTA. Parafina se topeste la 65-70°C. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu. afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40°C. impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia). spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK. Impachetarile cu namol constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44°C. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida. temperatura de utilizare fiind de 50-55°C. baia de soare. durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice. boli dermatologice. inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului. afectiunile neurologice periferice. baile de namol. afectiunile posttraumatice. fesi parafinate si placi de parafina. suferinte ale organelor interne (periviscerite. anexita cronica). cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate. la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului. baia de lumina. cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK.bronsic. • Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa. sindromul hemoragic. grosimea stratului aplicat fiind de 0. reprezentati de substantele continute de namol. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic. Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina. celor de la maini. pe masura ce se solidifica. Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata. baia de parafina pentru maini si pentru picioare. in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale. . Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii. durata aplicarii variind intre 20-60 minute. sterilitatea.

Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate. . Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata. Procedura dureaza pana la 30 minute. in dispozitive speciale. deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara. aplicati. hipotiroidism. obezitatea. conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului. In acest mod. indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme. pe de alta parte. datorita factorilor termic si mecanic. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile. durata procedurii fiind de 15-40 minute. temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Baile de namol sunt aplicatii generale de namol. datorita sudoratiei. recomandandu-se in scopul calirii organismului.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol. bolile cronice degenerative. mecanismul de actiune este cel reflex. distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta. Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis. Iradierea dureaza 5-15 minute. bolile renale. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic. prin excitarea receptorilor termici cutanati. cat si in profunzime (cativa centrimetri). la temperatura respectiva. obezitate. asupra tegumemntului actionand doar RIR directe. efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. Efectele. imersat in mediu apos. afectiunile cardiace si cerebrovasculare. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa. datorita sudoratiei. convalescenta. Impachetarile cu nisip si baile cu nisipconstau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50°C. pe de o parte. o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de “hot pack” (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. Ca toate procedurile hipertermice uscate. in cazul de fata. procesul de hipersudoratie nu se mai produce. folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. psoriazis. pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute. afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu. Baia de luminaface parte din procedurile de termoterapie superficiala. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului. se transforma in procedura umeda. incepand cu tegumentul. Baia cu aer caldeste o procedura hipertermica uscata care. conversie si convectie. uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie. nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie). greu de suportat). cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda. datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80°C. la o temperatura de 36-44°C. pentru o durata de 20-40 minute. ateroscleroza avansata. asupra organismului. aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis. raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara. Aceasta. absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate). suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care. 70-80°C. starile febrile. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata. in special pentru aparatul cardiovascular. pacientul este supravegheat. prin efectul termic direct. HTA.Onctiunile cu namolreprezinta o procedura solicitanta. atat in suprafata. se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%. se transforma intr-una umeda.

Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare. Baia de aerconsta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (2030°C). in scopul recuperarii rapide. cu o durata progresiva. avand in vedere faptul ca. metabolice. nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului. la sportivi. o data sau de doua ori pe zi. bolile cardiace. in puseu. hipotiroidismul. Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune. Modul de actiune al crioterapiei este pe calea: • Modificarilor circulatiei periferice. de 1 minut. prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare). cresterea initiala a tonusului muscular. cu prelungirea duratei de relaxare. Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool. respiratorii. metabolismul tisular locoregional scade cu 50%. dupa traumatisme musculoligamentare. si se manifesta asupra proceselor de termoreglare. • Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii. psoriazisul. bazandu-se pe efectul termic al RIR. reumatismul cronic degenerativ. Actiunea bailor de soare este complexa. ateroscleroza avansata. in scop terapeutic. blocarii jonctiunii neuromusculare. pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”. tuberculoza osteoarticulara si ganglionara. de modulare a rezistentei nespecifice a organismului. cresterii perioadei de depolarizare. sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar. Exista si forma de crioterapie chimica. neoplaziile. reumatismul inflamator cronic. afectiunile ginecologice inflamatorii cronice. suferintele renourinare cronice. urmata rapid. de scaderea acestuia (astfel. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici. anemie. aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. Scaderii metabolismului local. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA. Durata procedurii se creste progresiv. Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa. Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate. anotimp. diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. tegumentare. aplicatiile scurte. racoros (15-20°C) sau rece (4-15°C). cea subcutanata este cu 3-4°C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6°C mai crescuta fata de cea cutanata). a sistemului nervos. urmata de scaderea ei. cresterea initiala a excitabilitatii. • • • . cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C. hipertiroidism. de la 5-10 minute la 1-2 ore. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare. pe baza reactiei dermovasculare. tuberculoza pulmonara. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul. reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase. cresterii duratei de latenta. la scaderea cu 10°C a temperaturii tisulare. Modificarilor de contractilitate musculara. prezenta simultana a altor factori meteorologici. tulburarile functionale ale sistemului nervos. afectiunile tratate si cele asociate. pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. cresc performantele musculaturii striate). Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar. acestea fiind ultrasunetele. in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica. exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime.

contracturile. raspunsul presor a frigore. natura agentului termic utilizat si de durata expunerii. in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. de a-si mentine caracteristicile morfofunctionale constante se numeste homeostazie. pe de cealalta parte. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid. parafinei. pe de o parte dar si celor ale substratului (organismul uman). indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate. • Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase. spasticitatea. efectul antispasticdecontracturant. insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare. Factorul termic conditioneaza comportamentul termic al organismului uman. aerului. Pentru o aplicatie de 20 de minute. diminuarii transmiterii aferentelor dureroase. insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie. “Cold pack”-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei. Termoterapia apartine metodelor fizioterapiei. Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei. temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute. reumatismul abarticular sau al tesutului moale. analgezia. organismele evoluate reactioneaza la factorii de mediu prin procesul de adaptare. inclusiv a celui periarticular. ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei.Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK). care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor. tulburarile de sensibilitate. In aceasta idee. • Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20°C. namolului. cantitatea de energie pierduta sau castigata de un tesut depinde de: natura tesutului vizat. ce utilizeaza drept agent terapeutic factorul termic (cald-rece). antiinflamator. starea de sanatate si de echilibru a mediului intern. • Analgezia. reprezentand conditia fundamentala a existentei si evolutiei organismelor vii. efectului “portii” de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P. mentinand astfel. dupa incetarea procedurii. miorelaxant. sindromul Raynaud. indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK. alergia a frigore. nisipului. crioglobulinemia. • . Astfel. revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei. Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala. afectiunile reumatismale inflamatorii. cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare. retracturile musculare. urmata de o scadere lenta. mai putin cele degenerative. vehiculat pe calea apei. cat si a altor neurotransmitatori). Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara. diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei. efectele. Aceasta caracteristica a organismelor vii. raspunsul terapeutic fiind conditionat de factori ce apartin caracteristicilor agentului termic. luminii. tehnica. Termoterapia prezentarea efectelor terapeutice Termoterapia este o metoda terapeutica nespecifica. si anume.

3-37. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. Sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil reprezentat de temperatura. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. rasa. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. enzimatica. contrabalansate de cele termolitice. doua aspecte. activitatea fosfolipidelor membranare. prin care se conserva temperatura centrala. ca metoda terapeutica nespecifica. Zona de neutralitate termica in aer este cuprinsa intre 26-30°C. activarea adenilciclazei. cel al termogenezei si cel al termolizei. Procesul de termoreglare presupune.Cand apar modificari ale mediului intern. dupa cum am mai aratat. Se poate afirma faptul ca zona sau regiunea periferica joaca rolul de termoreceptie. pe calea stimularii si a reglarii sale de tip feedback. intre 33-36. inconstiente. Expunerea tegumentului la temperaturi peste 45-46°C nu este confortabila iar expunerea prelungita la o temperatura de peste 50°C poate cauza imbolnaviri. Termoreglarea se realizeaza initial pe calea reactiilor involuntare. de echilibrare a mediului intern al organismului uman. indiferent de temperatura acestora si controlate la nivelul centrilor hipotalamici. Variatiile temperaturii cutanate semnifica o buna functionalitate a mecanismelor de termoreglare. ca aplicatie terapeutica nespecifica. Cand aceste reactii sunt depasite. administrarea de medicamente. Temperatura centrala a corpului este rezultatul proceselor termogenetice. functia de aparare celulara. Aceste procese sunt stimulate prin excitarea receptorilor termici de catre stimulii sau agentii termici. variatiile sezonsiere si ale zonei geografice. . Temperatura de confort termic pentru o persoana imbracata se afla in jurul valorii de 21°C si neimbracata in jurul valorii de 28°C. se adreseaza mecanismelor de mentinere a homeostaziei. ingestia de alimente. Termoterapia. Temperatura organismului uman prezinta insa o serie de variatii. comandate la nivelul hipotalamusului si asigurate de sistemul neuroendocrin. profilul hormonal si sexul persoanei. consumul de oxigen. Mentinerea constanta sau intre anumite valori a temperaturii mediului intern se numeste homeotermie si reprezinta o caracteristica fundamentala si prioritara a homeostaziei mediului intern. structurarea lanturilor de hidrocarburi si legarea insulinei de receptorii sai etc. Mentinerea la valori constante a temperaturii centrale este rezultatul starii de echilibru care se obtine intre procesele de termogeneza si de termoliza. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. induse de agenti externi (mediu extern) sau de conditii interne (metabolismul propriu). intre 37. incep reactiile voluntare. Homeotermia mediului intern la nivelul regiunii periferice se modifica sau variaza in limite mai largi. varsta persoanei. care prezinta insa o diferenta intre comportamentul termic al organelor interne (toraco-abdominale si intracraniene) si cel al regiunii periferice (aparat locomotor si tegumente).5°C. in raport cu temperatura mediului ambiant. constiente.5°C si este controlata in permanenta la nivelul centrilor hipotalamici. de tip comportamental. Homeotermia mediului intern la nivel central variaza foarte putin. Omul este considerat un organism homeoterm. intra in actiune mecanismele homeostatice de reechilibrare de natura fizica. hormonala si nervoasa. influenteaza urmatoarele procese: functiile membranei celulare. fara consecinte functionale. Temperaturile aflate sub 13°C nu sunt confortabile iar daca corpul este racit sub 28°C poate aparea decesul. Termoterapia. tampon termic si de efector al termoreglarii periferice. dependente de: ritmul somnveghe (ritmul circadian etc).

senzatia de foame. Deoarece aerul este un slab conducator pentru energia calorica. cu intensificarea proceselor metabolice.Termogeneza presupune un proces de termoreglare chimica si se realizeaza prin reactii chimice celulare. cu intensificarea proceselor metabolice. evaporarea devine principalul mijloc de termoliza. Pentru a preveni hipotermia organismului. mecanismele termogenetice activate sunt: frisonul termic. marea majoritate a productiei calorice. presupune un proces de termoreglare fizica si se realizeaza pe calea celor patru procese fizice: iradierea. a celor voluntare. realizata prin contactul dintre obiecte cu temperaturi diferite. incluzand si pierderile de caldura de la nivelul cailor respiratorii. gradul sau intensitatea efortului fizic desfasurat. Este inclusa si perspiratia insensibila. In ansamblul lor. asigura o conductibilitate termica crescuta pentru caldura. in conditiile de temperatura scazuta a mediului ambiant. ritmice. In conditii de caldura si umiditate crescuta. cat si de gradientul termic dintre organism si mediu. Iradierea reprezinta un proces de transfer de energie calorica de la obiectele calde la obiectele reci. care incep la nivelul centurii scapulare si se extind la nivelul intregului corp) la care se adauga ulterior. Simultan cu scaderea temperaturii mediului ambiant. Pentru temperaturi de peste 34. pe calea contractiei musculaturii striate. Stimularea termogenezei se face. secretia de adrenalina. in timp ce zona de neutralitate termica este limitata. intra in actiune cea de-a doua reactie. fara sa se stabileasca un contact direct intre ele. 60%. vasoconstrictia cutanata si piloerectia. Conductia reprezinta pierderea directa de caldura. a stimularii functiei tiroidiene cu cresterea procesului oxidativ mitocondrial. ea putand creste prin frison termic (stare de tonus muscular crescut urmat de un set de contractii involuntare. in schimb. aceea a stimularii termogenezei. a activarii sistemului nervos simpatic cu vasoconstrictie periferica si eliberare si oxidare de acizi grasi. miscarea voluntara. 70% este asigurata prin termogeneza centrala. in fapt.5-35°C ale mediului ambiant. prima reactie a organismului consta in vasoconstrictie. consumator de energie. cu limitarea pierderii de caldura catre mediul inconjurator. conductia. precum: temperatura mediului ambiant. odata cu intrarea in activitate a glandelor sudoripare. Apa. gradul de saturare cu vapori de apa a mediului ambiant. Convectia reprezinta pierderea de caldura dinspre organism spre mediu prin intermediul curentilor de convectie. In conditii de efort fizic productia calorica este asigurata aproape 100% de catre termogeneza periferica (prin contractia musculara). pe calea radiatiilor electromagnetice din zona de infrarosu. ceea ce asigura 12% din termoliza de repaus. zona de neutralitate termica a acestuia pentru organismul uman este extinsa. de noradrenalina si a hormonilor tiroidieni. Evaporarea este un proces activ. prezenta curentilor de aer. asigurand 3% din termoliza in repaus. Iradierea este cea mai importanta forma de termoliza in repaus. In repaus si la o temperatura de neutralitate termica a mediului ambiant. convectia si evaporarea. cresterea tonusului muscular cu aparitia frisonului termic si declansarea miscarilor involuntare si ulterior. Evaporarea reprezinta 25% din termoliza de repaus. . suprafata tegumentara de schimb. si pe calea cresterii temperaturii corpului prin intensificarea proceselor oxidative. Si in conditii de temperatura scazuta a mediului ambiant. evaporarea nu mai poate fi activata. intensitatea radiatiei depinzand de capacitatea tegumentului de a emite radiatii. restul fiind asigurata de termogeneza periferica. Imbracamintea poate modifica acest tip de termoliza. termogeneza este predominant periferica. Termoliza. este asigurata de catre tegument si caile respiratorii in proportii egale si intensitatea ei depinde de mai multi factori. pierderea calorica fiind mult mai mare. temperatura tegumentului. la randul sau.

talamus etc. sudatia. glandele sudoripare.Termoliza se realizeaza in proportie de 85% la nivelul tegumentului. a sangelui care il iriga. informatia termica ajunge in centrii hipotalamici ai termoreglarii. efectorii care pot modifica prin activitatea lor nivelul stimulului variabil si centrul de control care integreaza aferentele de la sistemul senzitiv. Dupa cum aratam. Centrul termogenetic se afla la nivelul hipotalamusului posterior si este stimulat pe cale reflexa. individuale. in conditii de temperatura crescuta a mediului ambiant. atat cel cald. Fibrele ce transmit informatia termica de la nivelul fetei. Raspunsul consta in reactii de tip simpatoadrenergic. scaderea secretiei hormonilor tiroidieni. Acestea sunt urmate de reactiile vasomotorii care constau in reglarea fluxului sanguin in functie de temperatura centrala si periferica prin doua mecanisme. Transmisia aferentelor termice se face prin fibre mielinice de tip A delta si prin fibre amielinice C. cat si cel rece. a circulatiei tegumentare. prin cele patru mecanisme prezentate. merg pe calea nervului trigemen. inertia. apatia. conducand la reactii simpatocolinergice de tipul stimularii secretiei sudorale si la inhibarea centrului termogenetic. Stimulul termic este receptionat de catre receptorii termici aflati in periferie numiti si receptori periferici (de la nivelul tegumentului. dupa ce a ajuns la cortex. neincapsulate) si de catre cei situati la nivel central sau receptori centrali (asezati in jurul centrilor termici precum hipotalamus.5°C). sistemul de control al termoreglarii presupune existenta celor cinci elemente: stimulul variabil (temperatura). somatic sau endocrin. In ansamblu. piloerectie si modificari metabolice. Procesul de termoreglare este solicitat de agentul termic. In final. ca mecanism de protectie fata de ischemia locala. precum: debitul circulator. . suprafata corpului expusa contactului cu mediul. fiind excitati direct de temperatura sangelui care iriga zona). de tipul terminatiilor nervoase libere amielinice. in special muschii. precum: vasoldilatatia cutanata. secretia sudoripara (intra in actiune la temperaturi ale mediului care depasesc 34. setul de valori considerate normale pentru stimulul variabil respectiv. Eferentele sunt coordonate si controlate de hipotalamus pe calea reactiilor vegetative (simpatoadrenergice). polipneea. cat si pe calea directa. endocrine si somatice iar efectorii proceselor de termoreglare sunt reprezentati de: circulatia periferica. si anume: redistribuirea sangelui spre diverse zone ale tegumentului si modificarea debitului cardiac. Reactiile endocrine se bazeaza pe stimularea axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian. reactiile metabolice si reactiile comportamentale constiente. sistemul NMAK. Centrul antitermic este situat la nivelul hipotalamusului anterior si poate fi stimulat pe cale reflexa. grosimea tesutului celular subcutanat. Daca temperatura unei zone cutanate scade sub 15°C. sunt activate mecanismele de termoliza. receptorilor de tip corpuscul Krause si Ruffini care sunt prezenti la nivelul fetei si mainilor si de tipul terminatiilor nervoase libere. Pierederea caldurii in mediu este influentata si de unii factori biologici. compara valorile reale cu cele cunoscute a fi normale si activeaza efectorii pe calea eferentelor. vasoconstrictia initiala este urmata de vasodilatatie. restul de 15% pierzandu-se pe cale respiratorie. Reactiile somatice se refera la modificarile de tonus si de forta musculara. Reactiile simpatoadrenergice sau vegetative sunt reprezentate de modularea secretiei sudoripare. cu vasodilatatie secundara inhibarii vasoconstrictiei periferice. primind excitatii de la receptorii periferici. sistemul senzitiv care inregistreaza stimulul variabil. O prima reactie de raspuns la modificarile termice ale mediului extern il constituie reactiile comportamentale. cu cresterea termogenezei si scaderea termolizei la frig. mucoasei bucale etc. anorexia.

Ea poate fi insotita de reactii asemanatoare la nivelul circulatiei generale (tegumentare si mucoase). caracterizata prin vasodilatatie capilara cu staza sanguina si prin vasoconstrictie venulara si arteriolara. drept raspuns la aplicarea agentului termic. Reglarea circulatiei cutanate se face pe cale neuronala. urmata de faza de hiperemie activa cu o durata de n x 10 secunde si de faza finala. La aplicarea de rece se produce vasoconstrictie locala pentru o durata de 1-2 minute. cat si prin reactia generala asupra aparatelor si sistemelor (modificarea frecventei cardiace. pe cale simpatica eferenta). Reactia locoregionala dermovasculara reprezinta modificarea circulatiei superficiale la aplicarea locala a factorului termic si se realizeaza pe calea reflexelor locale. Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia Termoterapia isi regaseste domeniile de aplicatie in stransa legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). succesul terapeutic este in stransa legatura cu buna cunoastere a mecanismelor de actiune a agentului termic utilizat. care asigura o autoreglare circulatorie locoregionala. implicandu-se in raspunsul vascular si in cel sudoripar. 10-20 secunde. Termoterapia in aplicatiile locoregionale solicita si ea participarea procesului de termoreglare dar prin intermediul circulatiei superficiale a tegumentului si a musculaturii scheletice. precum si de reactii inverse fata de cele aratate. Reglarea circulatiei musculare se realizeaza prin mecanism vegetativ simpatic. se instaleaza hiperemia de tip pasiv. Sistemul nervos vegetativ este si el prezent in procesul de termoliza prin intermediul mediatorilor chimici (serotonina. umorala (histamina. Reactia generala a factorului termic asupra aparatelor si sistemelor organismului uman este prezentata in continuare: .Urmeaza apoi procesul de sudoratie. a anastomozelor arteriovenoase. La aplicarea de cald se produce vasoconstrictie de scurta durata. cu vasodilatatie capilara si venulara. a retelei capilare si a celei venoase. violacee. acetilcolina) si vegetativa (prin centrul vasomotor. cu participarea glandelor sudoripare. echilibrul caloric initial al organismului si de conductibilitatea termica a tegumentului. umoral (noradrenalina. numite reactii consensuale dar de intensitate mai redusa. fara a antrena modificari ale temperaturii centrale. la nivelul vaselor hepatice. Ulterior. Reactia organismului este caracterizata prin reactia locoregionala dermovasculara. urmate de hiperemia de tip activ obtinuta prin vasodilatatie arteriolara. adrenalina. a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului) la aplicarea stimulului. histamina etc). Reteaua circulatorie a musculaturii scheletice participa in special la schimburile nutritive si in mai mica masura la cele de termoreglare. 90% din reteaua circulatorie cutanata participa la reglarea schimburilor de caldura cu mediul pe calea retelei arteriale si arteriolare. culoarea tegumentului devenind treptat. de la nivelul organelor interne si mai putin la nivel cerebral. ca fiind principalul efector al termolizei la om. caracterizata prin hiperemie pasiva. adrenalina. Prezenta si intensitatea reactiei dermovasculare se afla in legatura cu: intensitatea factorului termic aplicat. capilara si venulara. Dupa cum se poate constata. durata aplicatiei si capacitatea de acomodare a organismului. cat si la nivelul vaselor din profunzime. adrenalina) si prin factori metabolici locali. insotita de paloarea tegumentului. Reactia dermovasculara este o reactie circulatorie locala.

• • • • • Efectul relaxant al caldurii asupra sistemului nervos central. scaderea debitului cardiac si cresterea muncii inimii la aplicatia de rece. Cresterea randamentului muscular la aplicatiile de rece si de cald de scurta durata. modificarea ph-ului sanguin spre acidoza (procesul de termogeneza) la aplicatia de rece. asupra organismului. scaderea debitului circulator periferic si a vitezei de circulatie a sangelui. cresterea debitului cardiac si a muncii cordului. cu respiratii ample. Mobilizarea depozitelor de sange cu cresterea debitului si a vitezei de circulatie a sangelui. Pornind de la reactia dermovasculara locoregionala. Vasoconstrictie periferica cu cresterea rezistentei vasculare periferice. la aplicatiile de rece. Cresterea tonusului simpatic la aplicarea de rece si cresterea celui parasimpatic la aplicatia de cald. recele determinand un efect excitant. Ameliorarea procesului inflamator proliferativ cronic ca urmare a aplicatiei de caldura blanda. Efectul analgezic prin interferarea transmisiei excitatiei dureroase. Reactie dermovasculara variabila (vezi ante) Amplificarea reactiei inflamatorii mediata de prostaglandine. la aplicatia de rece. scaderea rezistentei vasculare periferice cu scaderea tensiunii arteriale sistolice si diastolice la aplicarea de cald. cat si de la cea generala. Prin proceduri alternante se poate creste excitabilitatea sistemului nervos central. la aplicatiile de cald de lunga durata. . cu scaderea inflamatiei acute exudative la aplicatiile de rece. Scaderea excitabilitatii pana la anestezie si reducerea sensibilitatii receptorilor de intindere din muschi si tendoane prin aplicarea locoregionala de rece. Cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv la aplicatiile de cald si invers. Cresterea catabolismului glucidic si lipidic la aplicatiile de cald si stimulare anabolica la aplicatiile de rece. sub18-28°C. fenomenele fiind inverse la aplicatia de cald. contractii tonico-clonice la aplicatiile de rece de lunga durata si scaderea tonusului muscular si a performantelor musculare asteptate. Cresterea frecventei respiratorii la temperaturi crescute si scaderea ei. Activarea glandelor endocrine la aplicatiile alternante. efectele aplicatiilor locale de caldura sunt urmatoarele: • Acumularea de energie calorica la nivelul tegumentului si a tesutului celular subcutanat. • • Modificari circulatorii locale. Cresterea numarului de hematii si de leucocite prin mobilizarea reflexa din depozite. la distanta si in profunzime. Amplificarea procedului inflamator acut exudativ la aplicatiile hiperterme. Amplificarea proceselor metabolice locale. • • • • • • • • • • • • Modularea adaptabilitatii organismului la aplicatiile generale de cald (peste 25°C).

In consecinta. fibromialgia. scaderea tonusului muscular. • Vasodilatatie generalizata in teritoriul periferic. Efectul analgezic. Mialgia tensionala. Bursitele. Producerea hiperemiei.• • Diminuarea proceselor inflamatorii locale. Incapacitatea de a reactiona. hipertermie locala si sistemica. • • Sindromul algic. Resorbtia hematoamelor. • Bolile de colagen vasculare. La polul opus. hemoragia. edemul. Fibrozita. Tromboflebita superficiala. tenosinovitele. • • • • • • • Tulburari ale mecanismelor de coagulare si sangerare. • Raspuns vascular de profunzime pe calea reactiilor reflexe si a stimularii termogenezei. la analgezie. Tulburarile de sensibilitate. ischemia. indicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt urmatoarele: • Sindromul algic. raspunde si comunica fata de durere. Desi exista si unele exceptii. Reglare termica scazuta Neoplazia. dupa cum am aratat. Principalele contraindicatii si precautii ale aplicatiilor de cald deriva din toate cele prezentate si sunt: • Inflamatia acuta. hiperemie. • Cicatrici tegumentare. • • • • • • • • • Spasmul si contractura musculara. Edemul. Inducerea vasodilatatiei pe cale reflexa. Tegumentele atrofice. Spasmul muscular . traumatismul si hemoragia. • Stimularea procesului de termoreglare periferica. indicatiile generale ale aplicatiei locale de rece sunt urmatoarele: • Traumatismul musculoscheletal acut. analgezia. Efectele aplicatiilor generale de caldura sunt: • Modularea functionala a principalelor aparate si sisteme. aplicatiile termice bazate pe caldura conduc. Accelerarea proceselor metabolice.

• Scaderea activitatii metabolice locale si sistemice. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. de a se reflecta si de a se refracta. Metoda adjuvanta in reeducarea musculara. Principalele contraindicatii si precautii in ceea ce priveste aplicatiile de rece sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Ischemia. prin capacitatea sa de a fi absorbita. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. fotonica sau cuantica. cele trei tipuri de radiatii prezentate (RIR. o parte din energia acestui flux este absorbita. Proprietati fizice. precum si contraindicatiile si precautiile in legatura cu acest tip de terapie. Tipul de radiatie luminoasa. efectele fiziologice. Alergia la rece. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. actiunile biologice. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. Daca un corp primeste flux radiant. corpurile emit si absorb energie radianta. aparatura utilizata. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. cat si cele ultraviolete. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. Radiatiile luminoase propriu-zise. ocupand deci. alaturi de radiatiile infrarosii. RUV si radiatiile vizibile) au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura.• • Spasticitatea. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. In aceasta idee. situatie in care. Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Actiunile fizicochimice ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. independent de . sunt emise si cele vizibile. alta parte este transmisa si alta este reflectata. modalitati sau tehnica de aplicare. Boala sau fenomenul Raynaud. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. Toate aspectele prezentate ne permit sa definim domeniile de patologie care beneficiaza de termoterapie (agentul terapetic fiind cel termic. puterea lor de radiatie termica este mai mare. Fototerapia cu RUV si RIR: proprietati fizice. cald-rece). Natura luminii este fundamentata de cele doua teorii. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. cele care fac obiectul fototerapiei. • Tulburarile de sensibilitate. Raspuns presional sever la rece. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. • • • • Intoleranta le rece. cea ondulatorie sau electromagnetica si cea corpusculara. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. indicatii si contraindicatii. Practic insa. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule.

Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). Mai mult. Permeabilitatea tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei. nu sunt influentate de radiatiile vizibile dar sunt distruse de RUV. se numeste corp alb. de intensificare a acestor procese. Si asupra tegumentului. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. selectiv. Microorganismele. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. Acestea produc modificari importante si asupra permeabilitatii tisulare si a reactiilor enzimatice. Filtrele pot selecta anumite radiatii. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Radiatiile luminoase sunt absorbite de catre componentele tisulare in mod diferit. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. radiatiile infrarosii. catre cele profunde. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile.lungimea de unda. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. Transformarea ergosterolului din epiderm (stratul cornos tegumentar) in vitamina D si inducerea keratinizarii. Se produce o vasodilatatie . In cele ce urmeaaza unt prezentate efectele RIR. prin actiunea lor termica. Actiunea luminii asupra tegumentului. de propria sa grosime si de umiditate. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate si absorbite. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte. fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. unde se opresc. Cu cat radiatiile au o lungime de unda mai mica. Actiunile biologice ale luminii. Numai radiatiile luminoase absorbite sunt in masura sa actioneze asupra celulelor. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). Actiunile biologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: RUV au capacitatea dea altera metabolismul si activitatea celulara. numite fotoelectrice. prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. inclusiv bacteriile. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). Dinamica reactiilor chimice este influentata de temperatura. RIR au efect secundar. de doza etc. cu atat efectele sunt mai puternice si mai nocive asupra celulei vii. de temperatura.

dupa cum urmeaza: Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). perivascular. Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. fara urme. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. dispare in 2-4 zile. cu maximum in alte cateva ore. provenit din radiatia solara. escare cu necrozare tisulara. este stimulata regenerarea celulelor epidermice. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. mai stabila in timp. B-sunt RUV tip II sau unde medii. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. Atat absorbtia. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). nu atinge intensitati mari. . edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. putin exprimata. formandu-se. poate fi usor pruriginos. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. cat si penetratia RUV este diferita. in circa 4-6 ore.tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. se reduce si dispare in 1-3 zile. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. putin intensa. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. in final. Pentru RUV se foloseste urmatooarea clasificare: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. persista 24 de ore. disparand rapid. In derm apar distructii vasculare. Este stimulata resorbtia produselor celulare. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. fiind urmat de pigmentatie. are un debut la 4-6 ore. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. utilizate in scop terapeutic. retrocedand in 8-10 zile. din primele 3-6 ore. emise de lampile cu mercur are debut precoce. cu o persistenta de 30-40 minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata. Gradul I. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. marmorata (B). prezinta o coloratie rozacee. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. pigmentatia fiind inconstanata. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. in functie de lungimea de unda. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. cu un maximum la 3-4 zile. in care eritemul apare lent. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce.

tip I. de o senzatie moderata de prurit. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. prezinta o culoare rosie-vie. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. neinsotita de eritem. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. Dupa acest interval de timp variabil. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. produs de RUV. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. cateva ore. . Pigmentatia apare precoce. are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. fie unei pigmentatii tardive. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. dureros. Pigmentatia este inhibata. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si accelerata de melanina. eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. In paralel. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. insotindu-se de migrare leucocitara. putand apare zone de depigmentare. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. Astfel. Tegumentul devine rosu-cianotic. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. Gradul III. edematiat. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. dupa o singura expunere. persistand. necesitand bandaj adeziv de protectie. avand loc o exfoliere masiva. care se poate extinde pana la stratul mucos. atinge valorile maxime rapid. epidermul se decoleaza. aparuta dupa eritemul actinic. bogat reprezentate in lumina solara. in care eritemul si exudatul se accentueaza. in 2-4 zile. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. dupa o perioada de 4-6 ore. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. pigmentul dispare din tegument. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata.Gradul II. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. formand flictene foarte fragile si friabile. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. inconjurate de halou pigmentar. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. lumina este cea care activeaza pigmentatia. Gradul IV. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. zile sau luni. prezinta un aspect de arsura cu edem. furfuracee. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. In producerea eritemului. Dupa cedarea edemului.

la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex). Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase. varsta. . in schimb. valorile lungimior de unda. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. al lactatiei precoce etc. starea de umiditate a tegumentului. scaderea timpului de coagulare. S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. In perioada aparitiei eritemului. debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. tipul sursei de radiatii ultraviolete. Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale. de trombocite si de leucocite. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. atat la persoanele sanatoase. grosimea stratului cornos. cresc cantitatile de oxigen absorbit. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. o scadere a eliminarilor de calciu. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. pulsul se accelereaza. Persoane la care nu se produce pigmentatie. cat si pe cea de profunzime. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. Corespunzator iradierilor moderate. sezonul. expunerile anterioare. reactivitatea neuroendocrina. regiunea cutanata expusa.In literatura de specialitate este descrisa. de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta. cat si la diabetici. raportat la modul lor de reactie: Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. interventia anterioara a altor factori fizici. climatul si regiunea geografica. de altfel. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. sexul. miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). al celui vegetativ. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. contexte patologice asociate. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara. precum cresterea numarului de hematii. dozele aplicate. Efectele fiziologice ale luminiisunt prezentate in cele ce urmeaza: Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. al tetaniei. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. mediul de viata si de activitate. si anume: statusul sistemului nervos central. Se cunoaste. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. activarea fagocitozei. produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului.

Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati. au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos. Dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale. Astfel. in conditiile in care sunt respectate precautiile. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. fibrozite etc). Arnold. tendinite. indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Stimularea hematopoezei.Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). conducand la efecte psihologice pozitive. hipotensiune arteriala. trigeminala etc. Astfel. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic. conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise. avand astfel. unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone extinse). putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: Stimularea tegumentara. toleranta crescuta la glucoza. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare. mergand pana la analgezie. cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. La nivelul sistemului nervos periferic. Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. RIR aplicate in doze moderate. Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde. ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului. . inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite. ulcerele atoneetc). la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman. in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete. Pigmentatia cutanata. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant. Exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee. urmata de o faza de sedare prelungita. prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente. RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase. miogeloze. In acest context. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm. intercostala. putand ajunge pana la somn. infectiile cutanate. Producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii. determinand vasodilatatie. efecte favorabile in rahitism. are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin. precum cea sciatica.

Aplicatiile radiatiilor infrarosii in spatiu deschis se realizeaza utilizand lampi de tip Sollux si radiatoarele de infrarosii. cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38. Procedura poate fi aplicata ca preincalzire in hidroterapie. Temperatura aerului se incalzeste pana la 60-90°C. daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate. fiind mai eficienta din punct de vedere terapeutic. Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice.Efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului. miorelaxare.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica. prin inducerea termolizei.5°C. capabile de emisiune spectrala. stabilirea regiunii de tratat si supravegherea pacientului. inferioara sau locoregionala). Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de organism. aplicatia de RIR nu produce transpiratie (nu se incalzeste aerul din jurul corpului. In acest mod. Baile de lumina sunt proceduri care utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. analgezie. datorita capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Indicatiile tratamentului cu RIR. urmatoarele: . Pentru baile de lumina generale. producand sudatie si scadere poderala. sensibilitatea si toleranta pacientului. Aceste radiatii sunt emise de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. stimularea catabolica si sudatie Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii. Radiatiile infrarosii vor actiona direct asupra organismului dar si indirect. incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o incalzire substantiala a corpului. puternica sau foarte puternica. se vor numi bai de lumina. radiatii vizibile si putine ultraviolete. intensitatea radiatilor poate fi moderata (producerea unei senzatii agreabile). stabilirea localizarii aplicatiei (superioara. durata sedintei variind intre 5-20 minute (in functie de scopul urmarit. antiinflamator. Aplicatiile locoregionale de RIR au drept indicatii. actiunea fiind pe cale directa. a radiatiilor trimise catre tegument). Tehnica bailor de lumina consta in: cunoasterea scopului terapeutic si durata dorita (realizandu-se doar o preincalzire de 5-10 minute sau o sudatie pronuntata pentru o durata de 20-30 minute a procedurii). medie (senzatie pertinenta si suportabila). Se obtine cresterea temperaturii locale cutanate (pacientul resimte senzatia de caldura progresiva) urmata de o inrosire neuniforma si chiar de pigmentatie. Baia de lumina poate fi considerata o procedura de termoreglare intensa. procedura capata un caracter de termoterapie in sine. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism. antispastic. antialgic. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis (baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). pana la limita de toleranta a pacientului. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice. Dispozitivele utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. La o durata de 20-30 minute. activare circulatorie sau stimulare a metabolismului). numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale. fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri. si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale. Dupa cum s-a vazut. Tehnica de aplicare tine cont de distanta de la sursa la tegumentul iradiat (in medie este de 50-80 cm). pacientul se dezbraca si i se aseaza o compresa rece pe frunte. asocierea cu o procedura de racire la final) temperatura apei coboara pana la 22°C.

exista metode fizico-chimice (utilizeaza receptori termici sau actinotermici-dispozitive care absorb RUV si le transforma in caldura. eritemelor actinice. In practica medicala de specialitate se folosesc lampile cu mercur in scopul furnizarii de RUV. in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii. in practica medicala se utilizeaza o metoda simpla. Ca atare. Astfel. receptori fotoelectricimasoara RUV prin celule fotoemitatoare sau fotoelectrice. Procesele inflamatorii subacute sau cronice. diatezele urice. cronice localizate la nivelul mucoaselor. metode actinobiologice (se bazeaza pe efectul bactericid sau de producere al eritemului tegumentar al RUV). subacute. cicatricilor vicioase. supuratiile. scleroemfizemul pulmonar. Procesele catarale acute. Dintre toate metodele prezentate. inflamatiile acute. artralgii. devine necesara masurarea cantitatii de RUV iradiate asupra pacientului. accesibile radiatiei. hipotiroidismul. periartite). anticelulitic si anatialgic. stari post contuzionale sau postraumatice. nevralgii etc. Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente. bolile si starile febrile. Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita. Tehnica indicatiilor terapiei cu RUV. tendinite. in scop antiinflamator si biotrofic. receptorii fotochimici-se bazeaza pe capacitatea luminii de a declansa reactii chimice). Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic. precum plagile superficiale in curs de cicatrizare. Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebro-periferice). Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic. cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza. inflamatiilor tegumentare. statusul imediat posttraumatism. in scop resorbtiv si antiedematos. cat si efectul de solicitare globala a orgnismului. regenerativ. diabetul zaharat. Biodoza sau doza . foliculitelor etc. Activitatea unei radiatii este egala cu doza pe unitatea de timp. care consta in masurarea timpului necesar pentru obtinerea celui mai slab eritem pe tegument. bronsite cronice etc). ci si arterial. insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator. bursite. de tipul arteriopatiei obliterante insotiye de tulburari trofice. mialgii. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine. cat si cel abarticular. plagilor atone. Metoda se numeste biodozimetrie si stabileste biodoza necesara prescriptiei terapeutice. Actiunile biologice ale RUV sunt in functie de lungimea de unda si de intensitatea de iradiere. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie.Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor. Conditia de baza de la care se pleaca in tratamentul cu RUV este stabilirea sensibilitatii pacientului si dozarea in consecinta a aplicatiei locale sau generale. In practica medicala de specialitate exista o serie de modalitati prin care se receptioneaza si se dozeaza radiatiile oferite organismului uman. iar principalele domenii de patologie sunt: Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta. degeneraturilor. Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut. precum obezitatea. Intoxicatiile cronice profesionale. Spasme sau sindrom colicativ abdominal.

Tratamentului cu RUV se poate realiza utilizand surse artificiale sau naturale. specialistul prescrie tratamentul in functie de scopul urmarit. disfunctii circulatorii periferice. Indicatiile tratamentului cu RUVderiva din multiplele beneficii ale terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pacientul este complet dezbracat. copii. Se pot face 1-3 sedinte de expunere pe zi. Repetarea seriilor se de tratament poate face dupa 6 saptamani. gonartroze. persoane cu debilitate pronuntata. sa apara un eritem precoce. dermatologie. lombosciatica. durata ei de expunere constituind biodoza pentru pacientul respectiv. ce dureaza o ora (este datorat unei sensibilitati anormale) sau sa apara eritemul clasic a carui intensitate poate avea patru grade. iradierile cu RUV cresc progresiv ca durata de aplicatie. artrite. Se recomanda in reumatismul cronic degenerativ vertebro periferic (lombosacralgii. instabilitatea termoreglarii. incojurata de un lizereu rosu aprins. suferinte insotite de incetinirea proceselor metabolice. Aceste grade sunt: gradul I (culoarea rosie de intensitate slaba). Expunerea se incepe cu zonele caudale si se termina cu cea craniana. coxartroze etc). Tehnica biodozimetriei consta in citirea eritemului aparut dupa 12-24 ore si se considera prima zona (sunt mai multe zone acoperite care se descopera progresiv. produc un eritem cutanat putrenic. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit. astm bronsic. sezand sau decubit) cat si in miscare.terapeutica este timpul minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem la RUV (primul eritem perceptibil. Dozele slabe. gradul II (culoarea rosie este mai accentuata si este urmata de pigmentatie). dereglari endocrine. in functie de scopul terapeutic urmarit. neuromialgii (sindromul miofascial). astm bronsic. Dozele medii sau eritemul de gradul II se aplica bisaptamanal sau la doua zile si se indica in scopuri de stimulare generala a organismului. urmata de descuamare) si gradul IV (rosu aprins cu aspect de arsura. poarta ochelari de protectie cu lentile de sticla colorata. persoanele blonde). gradul III (reactie pala. de sursa utilizata si de rezultatul biodozimetriei. adulti in stari de debilitate. pentru 10-20 de sedinte. tetanie-spasmofilie. tulburari trofice cutanate. Efectele maxime si benefice asupra organismului sunt cele obtinute ca urmare a expunerii in intevalul de timp 9-11 dimineata. care dispare dupa 24 ore). Pornind de la biodoza. Sursele artificiale asigura iradierea locala sau generala. Doza forte sau eritemul actinic de gradul III se aplica o data la 7-14 zile si este indicata mai ales in iradierile locale ale unor afectiuni dermatologice. cervicobrahialgii. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice . pana in momentul aparitiei si desavarsirii pigmentatiei. efectuate zilnic. Succesiunea sedintelor este zilnica sau la doua zile. ajungand la 5 minute. Iradierile locale sau aplicatiile in doze eritem se realizeaza pe arii restranse. unele dermatoze. si sunt indicate in rahitism. se pot prescrie 3-5 biodoze sau durate de expunere. la un interval de timp) la care a aparut cel mai slab eritem. Helioterapia reprezinta terapia diferitelor afectiuni cu RIR si RUV provenite din sursa naturala (soarele). In mod terapeutic. Se mai pot face si aplicatii de la 150 cm distanta. Astfel. rosu-inchis. Sursa este perpendiculara pe tegument si la o distanta de 60-100 cm. Iradierea se poate face unor colective de persoane sau individual. Pentru aprecerea biodozei se folosesc biodozimetre. pentru un interval de timp de 15 minute si 15 sedinte. La citirea rezultatului poate sa nu se constate eritem. se executa dupa stabilirea prealabila a biodozei. la prematuri. Expunerea se va face progresiv atentie deosebita acordandu-se persoanelor cu sensibilitate deosebita (varstnici. suberitematoase si eritemul de gradul I se recomanda sa se aplice zilnic sau la doua zile. Se poate ajunge pana la o expunere de 3 ore. nevralgii (inclusiv de trigemen). insotit de edem). Iradierea individuala se poate face in pozitii statice (ortostatism.

dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere. pe fata anterioara si pe cea posterioara). putandu-se iradia si nevralgia restanta. inca inainte de aparitia leziunilor. -Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata). se vor utiliza lampile cu vapori de mercur. fata de expunerea la ultraviolete. -In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase. debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie). -Ulcerele cutanate. micozele cutanate etc. beneficiaza si ele de RUV. -Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare. in comparatie cu adultii. de suferintele respiratorii.constatate. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine. in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari. anumite sindroame pruriginoase. datorita efectului troficizant. printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ. Regiunile cutanate invecinate se iradiaza cu doze slabe. Reumatologie Suferintele din sfera reumatismala. -Furunculele se iradiaza cu RUV. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva). doze forte in iradieri locoregionale. In scopul aratat. Si in aceasta situatie. piodermite. cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior. conferit de aceste radiatii. se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori. de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. -Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II. -Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. utilizand doze slab eritematoase. de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice. In aceasta situatie. atone si varicoase. sunt reprezentate de: . se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat. -Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: Afectiunile dermatologice. craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). -Degeaturile beneficiaza de doze eritem de gradul I. rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Suferinte din domeniul pediatriei Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor. -Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval). aplicate in sedinte repetate. de gradul I. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere.

Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. cu doze stabilite prin biodozimetrie. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare. prin aplicatia de doze eritem pe torace. hipogalactii. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare Sindroamele neurovegetative Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie. precum starea de convalescenta dupa boli infectioase. Afectiuni din sfera ORL Faringo-amigdalitele. -Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale. hipertensiune arteriala). hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale. regiunea trohanteriana. amenoree. anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. cat si la stimularea generala a organismului. la persoanele . gingivitele. pentru articulatia coxofemurala. pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna. echimoze valvulare postpartum. stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. intercostala. fata dorsala. in expuneri alternativ incrucisate. extrasistolie. beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. rinitele catarale. ragade mamelonare. -Nevralgiile sciatica. diminuand fenomenele inflamatorii. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei. Astmul bronsic Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza. Tuberculoza. inca de la origine. urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. carente alimentare si nutritionale. cat si pe cale indirecta. otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative. in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. prin actiune pe zonele reflexe cutanate. pe serie. 15-20 de sedinte pe cura. fetele laterale. Afectari ale starii generale Afectari ale statusului functional general. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie. consumptive. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal. Afectiuni stomatologice Parodontopatiile. Tulburarile endocrine Precum hipertiroidia. pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana. -Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa. pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate. cate 15 sedinte zilnice. Se utilizeaza iradierile generale progresive. la pacientii cu sindrom anemic. pentru pumn.-Poliartrita reumatoida. efectele antialgice fiind adesea evidente. cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Afectiunile din domeniul obstetricii si ginecologiei Afectiuni precum vaginite. menopauza.

insufucienta cardiaca. sunt emise si cele vizibile. keratita. Actiunea fizico-chimica a luminii se exprima prin efectul sau termic. cardiopatiile cardiace decompensate. Mecanismele de actiune fizico-chimica ale fototerapiei sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Efectul termic al radiatiilor infrarosii este mai puternic decat al celor luminoase si ultraviolete. diabetul zaharat. in timp ce corpurile colorate absorb partial si selectiv radiatiile. surmenaj. o gama restransa din intregul spectru electromagnetic. ocupand deci. atat la persoanele care efectueaza terapia. ateroscleroza in faze avansate. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte. in serii de 15-20 sedinte pe cura. blefarita. neoplaziile. situatie in care. precum: conjunctivita. corpurile emit si absorb energie radianta. Fototerapia prezentarea efectelor terapeutice Fototerapia sau utilizarea terapeutica a energiei radiante luminoase reprezinta un alt domeniu al medicinii fizice. scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Orice radiatie a unui corp este insotita de pierdere de energie. Fenomenul de absorbtie permite filtrarea radiatiilor primite de la o sursa. alaturi de radiatiile infrarosii. a radiatiilor vizibile si a celor ultraviolete. prin efectele fotoelectrice si fotochimice. puterea lor de radiatie termica este mai mare. cat si cele ultraviolete. hipertiroidismul. hiperexcitabilitatea sistemului nervos. Contraindicatiile actinoterapiei/tratamentului cu RUV pot fi absolute sau relative si se refera. nefrite cronice. ca fiind rezultatul transformarii energiei electrice. Tipul de radiatie luminoasa. Corpul care reflecta difuz toate radiatiile. • Daca un corp primeste flux radiant. Practic insa. cele trei tipuri de radiatii prezentate au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura. tuberculoza pulmonara activa. neprotejate de RUV. o parte din energia acestui flux este absorbita. caracterizat de lungimea sa de unda si de intensitatea acesteia. fiind utilizabile in terapia cu lumina sau fototerapie. prin capacitatea sa de a fi absorbita. hipertensiunea arteriala. sarcina etc. Radiatia termica reprezinta energia radianta emisa de corpurile incandescente. fenomene studiate de termodinamica radiatiei. hapatita. Filtrele pot selecta anumite radiatii. energia radianta luminoasa este furnizata de aparatele medicale. inanitia. In aceasta idee. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie. Corpul negru este cel care absoarbe toate radiatiile primite. Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate. cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata. sindrom hemoragipar. de a se reflecta si de a se refracta. se numeste corp alb. Pentru valori progresiv crescute ale temperaturii corpului incandescent. in unele cazuri de insomnie. Radiatiile luminoase propriu-zise. este determinat de gradul de incalzire a corpului emitator. Se recomanda aplicatii generale . cataracta actinica etc. cuprind doar zonele radiatiilor infrarosii. Radiatia termica este realizata de fenomenele intime de oscilatie ale particulelor incarcate din atomi si molecule. . casexiile de orice cauza. Lumina utilizata in scop terapeutic poate fi naturala sau artificiala. cat si la cele care beneficiaza de ea. insuficienta renala .inapetente. independent de lungimea de unda. alta parte este transmisa si alta este reflectata. Aplicatiile in scop profilactic Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. regim alimentar si de odihna adecvat. cele care fac obiectul fototerapiei. tromboflebitele. la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt. progresive. anomaliile de pigmentatie.

deoarece mecanismele de actiune si efectele obtinute sunt dependente de lungimea lor de unda: A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie. in final. Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic. accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea biotroficitatii. Este cunoscut din literatura de specialitate efectul bactericid al radiatiilor ultraviolete cu lungimea de unda de 280 mµ din grupul C (efectul bactericid se produce prin coagularea celulei bacteriene). Si asupra tegumentului. unde se opresc. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce arsuri. edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. Capacitatea de reflexie a corpurilor variaza cu natura compozitiei lor. numite fotoelectrice. Lumina are asupra corpurilor incarcate electric trei tipuri de efecte.• • • Razele infrarosii au proprietatea de a se reflecta. C-sunt RUV tip III sau unde scurte. cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). (lungimi de unda cuprinse intre 760-1500 mµ). prin stimularea tesutului mezenchimal si prin efect de stimulare a imunogenezei. edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare. de lungimea lor de unda. selectiv. modificand eritemul actinic produs de ultraviolete. vasodilatatii puternice si modificari biologice ale substantelor continute interstitial. Clasificarea radiatiilor infrarosii (RIR) este necesara. B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000 mµ). perivascular. ca si cele luminoase vizibile sufera fenomenul de refractie iar radiatiile ultraviolete au o reflexie inferioara radiatiilor infrarosii si luminii vizibile. de doza etc. abundente in spectrul solar (400-315 mµ). alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. in functie de lungimea de unda a radiatiilor aplicate. emise de lampile cu mercur (315-280 mµ). de temperatura. escare cu necrozare tisulara. B-sunt RUV tip II sau unde medii. radiatiile infrarosii. Efectele fotochimice sunt produse doar de radiatiile ultraviolete care au proprietatea de a determina transformari fotochimice destul de variate. Este stimulata resorbtia produselor celulare. Acestei vasodilatatii i se adauga un usor edem al stratului mucos. accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin. oprindu-se in straturile superficiale sle epidermului. Mecanismele de actiune si efectele biologice sunt dependente. cu o persistenta de 30-40 minute. Efectului bactericid i se adauga cel trofic asupra plagilor superficiale. RIR prezinta efect caloric cu atat mai profund (2-3 cm). este stimulata regenerarea celulelor epidermice. in timp ce radiatiile ultraviolete se opresc in straturile superficiale ale epidermului. ca si la RIR. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce vasodilatatie subpapilara. utilizate in scop terapeutic. La randul lor. C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de 5000 mµ). fototerapia actioneaza in functie de lungimea de unda. radiatiile vizibile si infrarosii strabatand straturile superficiale ale tegumentului. Se produce o vasodilatatie tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric. • Fototerapia actioneaza asupra structurilor celulare. dupa cum urmeaza: A-sunt RUV tip I sau unde lungi. sunt activate glandele sudoripare si sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor. radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate. emise prin descarcari electrice in vapori cu mercur (280-180 mµ). formandu-se. catre cele profunde. . sunt activate secretiile glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general. In derm apar distructii vasculare.

fiind urmat de pigmentatie. putin intensa. dureaza cateva saptamani iar dintr-a 15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste). cat si penetratia RUV este diferita. Astfel. cu un maximum la 3-4 zile. avand loc o exfoliere masiva. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm. pigmentatia fiind inconstanata. prezinta o coloratie rozacee. Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de radiatii ultraviolete. retrocedand in 8-10 zile. Dupa cedarea edemului. fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce. este insotit de un grad de senzatie dureroasa. Actiunea RUV este in stransa legatura cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala. stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului. pe o suprafata mai mica in comparatie cu suprafata tegumentului expus. care se finalizeaza in aproximativ 20 de zile. nu atinge intensitati mari. putin exprimata. are un debut la 4-6 ore. se reduce si dispare in 1-3 zile. dureros. Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie. cu regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala. inconjurate de halou pigmentar. persista 24 de ore. Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce. produs de RUV. din primele 3-6 ore. in circa 4-6 ore. de o senzatie moderata de prurit. fara urme. prezinta o culoare rosie-vie. disparand rapid. de la nivelul aplicatiei sau expunerii. are o tenta de rosu-inchis spre violaceu. Pigmentatia incepe dintr-a patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind. Mecanismul de actiune al eritemului actinic. cu posibile alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari. lumina este cea care activeaza pigmentatia. epidermul se decoleaza. cele mai scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. este reprezentat de vasodilatatie si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului. Gradul I in care eritemul apare lent. Pigmentatia este inhibata. insotindu-se de migrare leucocitara. mergand pana la edem intra si extracelular la nivel epidermic. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative. dispare in 2-4 zile. poate fi usor pruriginos. dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza. prezinta un aspect de arsura cu edem. este insotit de fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. putand apare zone de depigmentare.Atat absorbtia. Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta. cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani. emise de lampile cu mercur are debut precoce. in functie de lungimea de unda. Tegumentul devine rosu-cianotic. Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade. fiind urmat de o pigmentatie cu tenta aramie. mai stabila in timp. formand flictene foarte fragile si friabile. Gradul IV in care eritemul si exudatul se accentueaza. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar. care se poate extinde pana la stratul mucos. provenit din radiatia solara. Gradul II in care eritemul apare pe suprafata de tegument expusa. dupa retrocedarea fenomenelor congestiv-inflamatorii. Gradul III in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa. persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere cutanata fina. dupa o perioada de 4-6 ore. furfuracee). Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. cu maximum in alte cateva ore. cu sufuziuni sanguine si infiltratii de hematii si leucocite in derm. necesitand bandaj adeziv de protectie. straturile epidermice din profunzime bombeaza spre suprafata. edematiat. actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea accentuata si . are loc inlocuirea progresiva a celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului epidermic.

Se cunoaste. Studiile efectuate au inclus persoanele care s-au expus la RUV in trei categorii. persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze mari de radiatii ultraviolete. rolul jucat de vitamina D in tratamentul rahitismului. eritemul este puternic si apare la doze mici de radiatii ultraviolete. zile sau luni. precum cresterea numarului de hematii. ceea ce realizeaza un proces de keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. raportat la modul lor de reactie: persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite. reactivitatea neuroendocrina. cateva ore. neinsotita de eritem. cat si o mai intensa utilizare a acestuia (alaturi de fosfor) de catre tesuturi. mediul de viata si de activitate. accentuand procesele oxidative si crescand metabolismul bazal. de altfel. regiunea cutanata expusa. are loc o stimulare accentuata a cresterii pilozitatii. Pigmentatia apare precoce. de trombocite si de . efecte determinate de producerea vitaminei D in epiderm. in 2-4 zile. In literatura de specialitate este descrisa. In paralel. fie prin iradiatie directa cu doze neeritematoase. grosimea stratului cornos. dupa o singura expunere. tipul sursei de radiatii ultraviolete. starea de umiditate a tegumentului. cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc. asigurand inclusiv efecte antiinfectioase. al dezvoltarii si schimbarii dentitiei. sezonul. in schimb. interventia anterioara a altor factori fizici. al lactatiei precoce etc. alaturi de eritem si pigmentatia cutanata. accentuarea procesului de termoreglare pe calea sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii. Dupa acest interval de timp variabil. expunerile anterioare. atat la persoanele sanatoase. o scadere a eliminarilor de calciu. Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. contexte patologice asociate. Nuanta pigmentatiei melanice difera in functie de sursa. Corespunzator iradierilor moderate. bogat reprezentate in lumina solara. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat. sexul. In producerea eritemului. O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate. aparuta dupa eritemul actinic. in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala. climatul si regiunea geografica. are loc o stimulare a catabolismului proteic iar ca urmare a expunerii la RUV are loc o crestere a calcemiei si fosforemiei. Se observa si o crestere a absorbtiei intestinale a calciului si fosforului alimentar. valorile lungimior de unda. Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor cutanate fata de expunerea la RUV. si sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide. fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta cenusie la iradierile provenite din surse artificiale. persistand. atinge valorile maxime rapid. sub actiunea radiatiilor ultraviolete. • S-au constatat o serie de efecte ale expunerii la radiatiile ultraviolete asupra unor componente sanguine. pigmentul dispare din tegument. fie unei pigmentatii tardive. scazand glicemia proportional cu intensitatea iradierii. cat si la diabetici.accelerata de melanina. tip I. varsta. si anume: statusul sistemului nervos central. Mecanismele de actiune si efectele fiziologice ale luminii sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Radiatiile luminoase influenteaza in mod direct procesele metabolice ale organismului uman. persoane la care nu se produce pigmentatie. in paralel cu cresterea depunerilor de glicogen in ficat si in tesutul muscular. al celui vegetativ. dozele aplicate. prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. al tetaniei.

leucocite, scaderea timpului de coagulare, activarea fagocitozei, cresterea fibrinolizei si scaderea valorilor colesterolului sanguin. • Radiatiile luminoase activeaza circulatia tegumentara, cat si pe cea de profunzime, de la nivelul musculaturii scheletice subiacente regiunii expuse (pe calea reflexelor neurovegetative la distanta, produse de catre caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde). In perioada aparitiei eritemului, pulsul se accelereaza, debitul cardiac creste si tensiunea arteriala scade. • Sub actiunea luminii se modifica schimburile gazoase, cresc cantitatile de oxigen absorbit, miscarile respiratorii devenind mai rare si mai ample (reactiile de la nivelul tegumentului excita pe cale reflexa centrul respirator). • Expunerea la radiatiile ultraviolete conduce la cresterea motricitatii gastrointestinale, la stimularea secretiei acide gastrice (sub actiunea histaminei crescute de la nivelul tegumentului si de la nivelul vaselor sanguine gastrice si/sau prin mecanism reflex), precum si la stimularea secretiei salivare si pancreatice. • Prin intermediul substantelor chimice produse in tegument, ca urmare a expunerii la radiatiile luminoase (inclusiv RUV) are loc o stimulare a glandelor paratiroide cu hipersecretie de parathormon care normalizeaza metabolismul calciului, avand astfel, efecte favorabile in rahitism. Tot pe calea substantelor de tip histaminic care iau nastere in epiderm, are loc accentuarea functiei glicoreglatoare la nivelul pancreasului endocrin, cu hipoglicemie consecutiva si o scadere a activitatii secretorii tiroidiene. • Radiatia luminoasa influenteaza in mod consistent sistemul neurovegetativ. In acest context, RIR aplicate in doze moderate, au initial o actiune excitanta asupra sistemului nervos, urmata de o faza de sedare prelungita, putand ajunge pana la somn. Sub actiunea RIR scade cronaxia nervilor si creste contractilitatea musculara (la valori moderate ale expunerii). Lumina influenteaza sistemul nervos central si centrii vegetativi subcorticali prin intermediul ochiului. Culoarea rosie se stie ca are efect stimulant, in timp ce culoarea albastra are efect sedativ. Radiatiile ultraviolete actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea reflexa a tonusului simpatic, desi unii autori confera RUV un efect de excitare a componentei parasimpatice pe calea mediatorilor de tip histaminic eliberati, determinand vasodilatatie, hipotensiune arteriala, toleranta crescuta la glucoza. La nivelul sistemului nervos periferic, RUV au efect de scadere a excitabilitatii si sensibilitatii dureroase, mergand pana la analgezie, conferita de actiunea dozelor mari de radiatii asupra filetelor simpatice vasomotorii din derm si a vaselor tegumentare superficiale (pe cai umorale) sau pe calea reflexelor cu punct de plecare tegumentar. Astfel, aplicatiile cu doze eritem de RUV asupra sistemului nervos periferic isi gasesc utilitatea terapeutica intr-o serie de nevralgii, precum cea sciatica, intercostala, Arnold, trigeminala etc. • De mentionat faptul ca melanomul malign sau cancerul cutanat uman nu poate fi produs de aplicatiile terapeutice cu radiatii ultraviolete, in conditiile in care sunt respectate precautiile, indicatiile si standardele stabilite pentru terapie. Efectele clinice ale aplicatiei fototerapeutice sunt in stransa relatie cu tipul radiatiei utilizate. Astfel, RUV prezinta urmatoarele efecte asupra organismului uman expus terapiei: stimularea tegumentara, pigmentatia cutanata, exfolierea cutanata (efectul fiind util in psoriazis si acnee, unde se recomanda eritemul de gradul II in aplicatii pe zone restranse sau de gradul I pe zone

extinse), producerea vitaminei D cu rol in controlul si reglarea metabolismului fosfocalcic si in prevenirea rahitismului. De asemenea, joaca si rol desensibilizant si antialergic (se obtine prin aplicarea radiatiilor ultraviolete pe zone circumscrise, la nivelul suprafetelor cutanate corespunzatoare zonelor dureroase). Reactia eritematoasa produce o iritatie locala care moduleaza durerea resimtita de la nivelul straturilor profunde, prin mecanismul mascarii sau interferarii competitive a transmiterii durerii de catre caile nervoase ascendente, putand fi vorba chiar de o actiune la nivel central. Pe aceasta cale sunt ameliorate durerile articulare, inclusiv din artroze sau cele periarticulare (epicondilite, tendinite, miogeloze, fibrozite etc). Alte efecte sunt reprezentate de stimularea hematopoezei, de efectul dezinfectant (acest efect deriva din actiunea bactericida a RUV si este deosebit de util in plagile superficiale, infectiile cutanate, ulcerele atoneetc), de stimularea neuro-endocrino-metabolica de ansamblu a organismului uman, conducand la efecte psihologice pozitive. La randul lor, efectele radiatiilor infrarosii deriva din consecintele efectului caloric al acestora asupra organismului, si anume: augmentare circulatorie cu hipertermie tisulara si resorbtia edemelor superficiale, miorelaxare, analgezie, stimularea catabolica si sudatie. Domeniile de patologie in care este indicata Fototerapia-Terapia cu RIR Daca aplicatiile cu RIR se practica in spatiu restrans si pe suprafete limitate se numesc aplicatii locale si se realizeaza cu lampi adecvate, numite lampi Sollux iar daca aplicatiile se realizeaza pe suprafete extinse sau la nivelul intregii suprafete corporale, se vor numi bai de lumina. Aplicatiile locoregionale de RIR au urmatoarele indicatii: • Edemele inflamatorii si staza superficiala de la nivelul membrelor, in scop resorbtiv si antiedematos. • Procesele inflamatorii subacute sau cronice, accesibile radiatiei, precum plagile superficiale in curs de cicatrizare, in scop antiinflamator sau leziunile cutanate de tipul plagilor postoperatorii, plagilor atone, degeneraturilor, eritemelor actinice, cicatricilor vicioase, inflamatiilor tegumentare, foliculitelor etc, in scop antiinflamator si biotrofic, regenerativ. • Reactiile inflamatorii ale tesuturilor interstitiale si intracelulare de tip celulita, insotite de sindrom dureros locoregional in scop antiinflamator, anticelulitic si anatialgic. • Fenomenele inflamatorii si dureroase ale reumatismului cronic degenerativ in puseu acut, cat si ale reumatismului abarticular (spondiloza, mialgii, tendinite, bursite, artralgii, periartite), stari post contuzionale sau postraumatice, nevralgii etc. • Procesele catarale acute, subacute, cronice localizate la nivelul mucoaselor. Tulburari ale circulatiei periferice nu doar de tip venolimfatic, ci si arterial, de tipul arteriopatiei obliterante insotite de tulburari trofice. • Spasme sau sindrom colicativ abdominal. Aplicatiile generale de RIR urmaresc atat efectul termoterapiei sau curei de sudatie, cat si efectul de solicitare globala a orgnismului, iar principalele domenii de patologie sunt: • Bolile metabolice cu rata metabolica scazuta, precum obezitatea, hipotiroidismul, diabetul zaharat, diatezele urice. •

• • • •

Reumatismul cronic degenerativ (diferite localizari ale bolii artrozice vertebroperiferice), cat si cel abarticular. Intoxicatiile cronice profesionale. Inflamatii cronice si acute ale organelor pelvine.

Afectiuni cronice ale aparatului respirator (astmul bronsic, scleroemfizemul pulmonar, bronsite cronice etc). Principalele contraindicatii ale aplicatiilor de RIR sunt hemoragiile in antecedentele recente, statusul imediat posttraumatism, inflamatiile acute, supuratiile, bolile si starile febrile. Tratamentul cu RUV Domeniile de actiune ale tratamentului cu radiatii ultraviolete (RUV) deriva din indicatiile terapiei cu RUV asupra organismului uman. Pornind de la multitudinea actiunilor si efectelor fiziologice si clinice constatate, rezulta o serie de indicatii terapeutice ale terapiei cu RUV in diferite domenii de patologie. Indicatiile terapeutice si domeniile de patologie sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Afectiunile dermatologice.  Indicatia principala se refera la psoriazis (inafara puseului acut) si acnee. In contextul psoriazisului se pot utiliza trei metode: aplicatii locale cu doze exfoliante de eritem de gradul II sau III (raportat la dimensiunea placardelor psoriazice si la rezistenta cutanata), tratamente locale asociate aplicatiilor de substante chimice fotosensibilizatoare si iradierile generale efectuate cu lampa la distanta, utilizand doze slab eritematoase,  Pentru acnee se aplica doze eritem de gradul I sau II si se urmareste descuamarea stratului epidermic la sfarsitul tratamentului. Si in aceasta situatie, se poate utiliza tehnica de asociere cu unguente ce contin fotosensibilizatori,  Alte indicatii ale actinoterapiei sunt reprezentate de alopecie si pelada. In aceasta situatie, se utilizeaza cu precadere metoda de contact cu expuneri de cate 5 minute pe un camp cutanat, in asociere sau nu cu substante fotosensibilizatoare aplicate sub forma de badijonari,  Se obtin rezultate bune si in cazul cicatricilor cheloide (se fac iradieri la 1-2 saptamani interval),  In stadiile subacute si cronice ale eczemelor se aplica iradieri locale in sedinte de 2-3 biodoze la intervale de cateva zile sau iradieri generale zilnice cu doze suberitematoase,  Furunculele se iradiaza cu RUV, dozele si suprafata de iradiere raportandu-se la suprafata de extindere,  Degeraturile beneficiaza de doze eritem de gradul I, aplicate in sedinte repetate,  Herpesul zoster se iradiaza cu doze eritem de gradul II, inca inainte de aparitia leziunilor, putandu-se iradia si nevralgia restanta,  Ulcerele cutanate, atone si varicoase, beneficiaza si ele de RUV, datorita efectului troficizant, de stimulare a formarii tesutului de granulatie reparator si de imbunatatire a circulatiei periferice, conferit de aceste radiatii. Se testeaza reactia eritematoasa a tesuturilor vecine, cat si a zonei de ulceratie si se aplica ulterior, doze forte in iradieri locoregionale, de pana la 100 ori doza eritem de gradul I. Regiunile cutanate invecinate

 •

 

• • •

se iradiaza cu doze slabe, de gradul I. In scopul aratat, se vor utiliza lampile cu vapori de mercur, Alte indicatii terapeutice ale RUV sunt reprezentate de ragadele mamelonare, piodermite, anumite sindroame pruriginoase, micozele cutanate etc, Suferinte din domeniul pediatriei. Se are in vedere sensibilitatea diferita a copiilor, in comparatie cu adultii, fata de expunerea la ultraviolete. Dozele suberitematoase sunt benefice prin efectul lor relaxant si de imbunatatire a starii generale a organismului aflat in crestere. Indicatiile terapeutice sunt reprezentate de rahitism si spasmofilie (se vor aplica serii de 12 sedinte cu dozare progresiva), de suferintele respiratorii, printre care si astmul bronsic (2-4 biodoze eritem aplicate alternativ, pe fata anterioara si pe cea posterioara), debilitatea fizica (se pot utiliza diferite metode de actinoterapie), craniotebesul (biodoze eritem aplicate progresiv). Reumatologie. Suferintele din sfera reumatismala, ce pot beneficia de efectele benefice ale RUV, sunt reprezentate de: Poliartrita reumatoida, pentru care se recomanda aplicatii generale si locale. Aplicatiile generale conduc la stimularea locoregionala a tegumentului cu producerea de vitamina D si pigmentare, cat si la stimularea generala a organismului. Se utilizeaza iradierile generale progresive, cate 15 sedinte zilnice, pe serie. Aplicatiile locale sunt indicate la nivelul articulatiilor afectate, diminuand fenomenele inflamatorii, sindromul algic si ameliorand troficitatea cutanata. Terapia se incepe dupa testarea reactiei eritematoase cutanate prin biodozimetrie, urmarindu-se producerea eritemului de gradul III sau IV. Artrozele reactivate care se trateaza recurgand la iradieri locoregionale, cu doze stabilite prin biodozimetrie, efectele antialgice fiind adesea evidente. Reumatismul abarticular si sindromul algoneurodistrofic care pot beneficia de iradieri generale si locale cu efecte antialgice prin actiune directa, cat si pe cale indirecta, prin actiune pe zonele reflexe cutanate. Pentru PSH-umar dureros se iradiaza fata anterioara a articulatiei, pentru cot se iradiaza regiunea olecraniana, pentru pumn, fata dorsala, pentru articulatia coxofemurala, regiunea trohanteriana, pentru genunchi se iradiaza regiunea interna si suprarotuliana iar pentru glezna, fetele laterale. Dozele de iradiere se stabilesc si de aceasta data dupa biodozimetrie. Nevralgiile sciatica, intercostala, cervicobrahiala care beneficiaza de doze eritem mai moderate. Aplicatiile urmaresc traseul nevralgiei, inca de la origine. Tuberculoza. Actinoterapia a fost utilizata in trecut in tratamentul tuberculozei pulmonare. Sindroamele neurovegetative. Sindroamele neurovegetative de tip hipersimpaticotonic ce se manifesta prin hiperkinezie cardiovasculara (tahicardie, extrasistolie, hipertensiune arteriala), hiperkinezie secretorie si motorie gastrointestinala (sindroame spatice gastrointestinale, dischinezie vezicula biliara etc) pot fi reglate si normalizate prin aplicatii terapeutice generale de RUV in doze sedative, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanal, 15-20 de sedinte pe cura. Tulburarile endocrine.

Precum hipertiroidia, menopauza, anumite tipuri de obezitate pot beneficia cu succes de iradierile terapeutice generale cu RUV. • Astmul bronsic. Asmul bronsic beneficiaza de terapia cu RUV chiar si in criza, prin aplicatia de doze eritem pe torace, in expuneri alternativ incrucisate, in sedinte cu frecventa de 2-3 saptamanal. • Afectiuni din sfera ORL. Faringo-amigdalitele, rinitele catarale, otitele externe si medii beneficiaza de iradieri locale in doze eritem. • Afectiuni stomatologice. Parodontopatiile, gingivitele, stomatitele beneficiaza de doze eritem de RUV. Afectiunile din domeniul obstetricii ginecologiei. • Afectiuni precum vaginite, ragade mamelonare, echimoze valvulare postpartum, hipogalactii, amenoree, beneficiaza cu succes de dozele eritem sau de iradierile generale progresive cu RUV. • Afectari ale starii generale. Afectari ale statusului functional general, precum starea de convalescenta dupa boli infectioase, consumptive, carente alimentare si nutritionale, la pacientii cu sindrom anemic, la persoanele inapetente, la cei cu pierderi ponderale masive in timp scurt, in unele cazuri de insomnie, surmenaj, scaderea capacitatii de effort fizic sau intelectual. Se recomanda aplicatii generale , progresive, cu o frecventa de 2-3 sedinte saptamanl, in serii de 15-20 sedinte pe cura. Acestei terapii I se asociaza vitaminomineralo terapie, regim alimentar si de odihna adecvat. • Aplicatiile in scop profilactic. Acest tip de aplicatii urmaresc prevenirea carentelor de ultraviolete la nivelul organismului neexpus cronic la RUV sau la organismele care necesita o expunere sau o doza suplimentara. Contraindicatiile actinoterapiei pot fi absolute sau relative si se refera, atat la persoanele care efectueaza terapia, cat si la cele care beneficiaza de ea. Aceste contraindicatii sunt reprezentate de: fotosensibilitatea solara cutanata, hipertensiunea arteriala, anomaliile de pigmentatie, hiperexcitabilitatea sistemului nervos, tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza, inanitia, cardiopatiile cardiace decompensate, insufucienta cardiaca, ateroscleroza in faze avansate, insuficienta renala , hapatita, nefrite cronice, sindrom hemoragipar, tromboflebitele, hipertiroidismul, diabetul zaharat, sarcina etc. Atentie la patologia oculara care poate fi indusa sau accentuata de aplicatiile incorecte, neprotejate de RUV, precum: conjunctivita, keratita, blefarita, cataracta actinica etc. Laserterapia, mecanisme de actiune Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva, utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica, conform careia, natura luminii este considerata a fi duala, intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin, ea descrie cel mai acurat natura primordiala a

astfel incat minimumul si maximumul tuturor undelor sunt identice in propagarea lor in timp. In vederea terapiei cu Laser. distructiv. de a permite utilizarea oricarei lungimi de unda.luminii. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. Lungimea de unda a laserului bazat pe semi-conductor poate fi intre 400-500 nm (laser albastru). Se va face astfel referire la lasere care au drept sursa substanta solida si se numesc lasere cu rubin. si anume: 1. este polarizata total. 600-700 nm (laser rosu) si 700-950 nm (laser infrarosu). 4. Lungimea de unda. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. Frecventele de modulatie (numar de oscilatii pe secunda. evapora. ca fiind cele mai recent utilizate. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. Pornind de la cele afirmate. . Parametrii fizici ai laserului sunt prezentati in cele ce urmeaza. pe unitate de suprafata pe care s-a efectuat emisia). Aceste lasere cu semi-conductori ca sursa de emisie pentru radiatia Laser au avantajul de a avea dimensiuni mici. 500-550 nm (laser verde). 3. fie cea medie si este masurata in mW). cele cu substanta gazoasa (cu helium-neon sau cu argon) si la cele cu semi-conductor (Ga-As. laserul are o singura lungime de unda masurata in nm). Lungimea de unda (fiind monocromatic. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. cauteriza tesuturile tinta. dupa cum se va arata mai departe. GaAiAs). Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de radiatie luminoasa amplificata”. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. 2. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. Raportat la o suita de parametri. apare efectul termic. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. Densitatea de putere sau doza (se masoara in J/cm² si reprezinta energia emisa intr-un interval de timp. orientarea in timp a tuturor undelor radiatiei Laser este absoluta. de a fi robuste si fiabile. orientarea in spatiu a undelor realizandu-se dupa o directie bine stabilita (ceea ce caracterizeaza polarizarea liniara) si este coerenta. 50 mW. Puterea de iesire (puterea de iesire este fie cea maxima-amplitudinea maxima a impulsurilor. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. Proprietatile radiatiei Laser sunt: o singura lungime de unda sau o singura intensitate (monocromatismul). distruge. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. mai exact. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. la cele cu substanta lichida. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. intre care si cei prezentati. dincolo de 2-3 cm adancime. aparatele Laser se pot clasifica in functie de: Sursa. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. se masoara in Hz).

In lumina celor prezentate. de buzunar. Laserterapia este o procedura terapeutica noninvaziva. puplita. starea postoperative. lungimea de unda depinzand de frecventa si natura substratului iradiat. vasodilatator Laserterapia prezentarea efectelor terapeutice. Forma. hyperemia pulpara. discale etc. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. caria dentara. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. decontracura musculara. periodontita. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. divergenta sau scanner (utilizat pentru suprafete extinse). conform careia. Biostimulare tisulara si a proceselor biologice. laserele pot fi pulsatile (impulsuri de durata foarte scurta). lasere continui si lasere cu pulsatie modulata. acesta poate fi sub 1 mW. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. La baza terapiei Laser se afla teoria clasica. Denumirea de Laser provine de la initialele din limba engleza ale cuvintelor care exprima faptul ca aceasta este o “emisie stimulata de . gingiviita. antiedenatos. ea descrie cel mai acurat natura primordiala a luminii. meniscale. In contextul acestei prezentari. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta.precum cele musculo-ligamentare. nevralgi trigeminala. Laserul poate fi sub forma de stilou. tendinoase. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. Efect entiedematos. Indicatiile laserterapiei Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi prezentate in cele ce urmeaza: Analgezia. Tipul radiatiei. parpodontita. Raportat la puterea de iesire a laserului. a transportului de calciu. utilizarea eficienta a glucozei. prostaglandine) sau durerii (endorfine). sub 5 mW (densitatea de iesire fiind la nivelul sondei sub 25 W/m²) si sub 500 mW. dispozitive de cabinet sau baza de recuperare. efectele biologice ale laserului terapeutic. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. Desi acesta dualitate nu poate fi explicata pe deplin. natura luminii este considerata a fi duala. contuziile dentitia dificila. cicatricea cheloida. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. Radiatia poate fi convergenta (radiatia punctuala). biostimulator. analgesia. antiflogistic. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. stimularea sintezei de AND intracelular. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. pulpa aperta. Puterea laserului. morbul temporomandibular. fractura. capsulare. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). in special a ciclului Krebs. activarea pompei Na-K transmembranare. herpesul. stomatita aftoasa. Efect vasodilatator. utilizata in practica de zi cu zi in cabinetele de fizioterapie. Miorelaxarea. Si puterea acestui ultim tip de lasere variaza de la cativa mW la sute de mW. Modul de lucru. intre particula sau corpuscul si unda electromagnetica. de cel putin 50 mW.

mai exact. bine controlata si care nu depaseste 500 mW are un efect stimulator excelent asupra substratului biologic pe care se aplica. Daca radiatia Laser este de mare intensitate. In lumina celor prezentate. efect vasodilatator. Tehnici. stomatita aftoasa. gingiviita. utilizat in chirurgie si microchirurgie in scopul de a taia. pulpa aperta. efectele biologice ale laserului terapeutic. Aceste efecte constau in imbunatatirea microcirculatiei. acest tip de laser se recomanda a se utiliza in tratamentul afectiunilor tegumentare si in cele ale mucoaselor. discale etc. distructiv. cresterea activitatii fibroblastelor si a procesului de fagocitoza. evapora. efecte. Pornind de la cele afirmate. Gradul de penetrare a radiei Laser intratisular depinde de lungimea de unda a acesteia. decontracura musculara. precum cele musculo-ligamentare. capsulare. meniscale. cresterea circulatiei si a utilizarii oxigenului. prostaglandine) sau durerii (endorfine). In vederea terapiei cu Laser. utilizarea sa este aceea de a stimula sau biostimula substratul cu efecte benefice. dincolo de 2-3 cm adancime. starea postoperative. Se recomanda utilizarea sondei cu o putere de max. morbul temporomandibular. Laserul in spectrul rosu are o patrundere intratisulara de 2-3 cm. nevralgi trigeminala. utilizarea eficienta a glucozei. parpodontita. de cel putin 50 mW. de combatere a stazei si de drenaj veno-limfatic. apare efectul termic. actiune confirmata de o serie de studii clinice verificate si validate. Daca intensitatea radiatiei Laser este scazuta. tendinoase. analgesia. contuziile dentitia dificila. hyperemia pulpara. Laserul in spectrul infrarosu isi reduce intensitatea la 50% dupa ce patrunde in tesuturi. biostimulare tisulara si a proceselor biologice. activarea pompei Na-K transmembranare. in special a ciclului Krebs. periodontita. efectul entiedematos. de joasa putere sau laser non-invaziv vor fi: analgezia. clasificari. distruge. antiedenatos. Mecanismele prin care actioneaza laserterapia intercepteaza o serie de verigi fiziopatologice. antiflogistic. Tehnici ale masajului terapeutic (tehnica procedeelor de masaj) . Domeniile de patologie in care este indicate laserterapia Domeniile de aplicabilitate ale laserterapiei sunt reprezentate de afectiuni precum: alveolita. Criomasajul. Efectele terapeutice preponderente sunt cel analgesic. stimularea sintezei de AND intracelular. Masajul Modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. miorelaxarea. biostimulator. a transportului de calciu. caria dentara. cat si prin activarea sistemului mitocondrial). vasodilatator. puplita.radiatie luminoasa amplificata”. drept pentru care sunt recomandate in tratarea suferintelor de profinzime. indicatii si contraindicatii. “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. cicatricea cheloida. herpesul. Unda Laser de putere si intensitate scazuta. Cele mai folosite lungimi de unda sunt cele din spectrul rosu si infrarosu. dupa cum se va arata mai departe. fractura. 50 mW. ne vor interesa parametrii fizici ai acestuia pentru a putea recomanda o aplicatie terapeutica eficienta. dupa care intensitatea si eficienta terapeutica scad. activarea proceselor metabolice la nivel celular (atat prin activarea pompei e Na/K transmembranare. actiune fiziologica. Se recomanda utilizarea unor sonde cu o putere crescuta. cresterea activitatii enzimatice intracelulare. prin cantitatea mare de energie transmisa substratului. shimbarea la nivel locoregional a profilului unor mediatori ai inflamatiei (histamina. cauteriza tesuturile tinta.

framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). starea generala si cea locala a organismului. Manevra se executa centriped sau paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. Apasarea se adapteaza la natura si consistenta tesuturilor. Netezirea poate fi deci centripeta. prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. vibratia. In functie de zona aborbata netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras).Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. circulara sau paralela cu fibrele musculare. a afectelor asteptate. scopul terapeutic. Ca varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Mobilierul trebuie sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea. este necesara cunoasterea tehnicii de masaj. Este de preferat ca masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara. intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general. durata variind intre 10-35 min pentru masajul local. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de talc sau diferite unguente. Netezirea este manevra de introducere. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. Netezirile apasate pot fi insotite de vibratii. Rolul de baza a manevrei este sedativ. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. transversala si ovalara. Sensul netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei. cat si la scopul procedurii. ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. care se succed intr-o anumita ordine. in functie de regiune. permitand presiuni pe planurile profunde. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza sensul circulatiei de intoarcere catre inima. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). intre 72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Se defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. iar durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. pe gat si pe ceafa. numita cabinetul de masaj iar pacientului i se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. In functie de efectele lor asupra organismului. fie pe cale reflexa. Masajul terapeutic se poate executa si peeste zi. Acest efect se manifesta fie direct. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul valorii de 20-21 de grade Celsius. frictiunile. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. la 2-3 ore distanta dupa masa. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor . Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). zilnic sau la 2 zile. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj trebuie sa fie bine aerisita. Pentru extremitatea cefalica.

si transversal. Petrisajul profound poate fi lent. fasciale. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. asociat cu torsiune. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. . compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. petrisaj superficial de torsiuni. cu policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. intinderi si rupturi musculare. Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete. Frictiunea presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor. framantarea se poate face si prin ciupire. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. medie sau profunda. Framantatul este deosebit de util in atonie. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau toracal. Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. in sens descendent. cu palma intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme. La nivelul membrelor framantarea poate prezenta variante. de la nivelul maselor musculare. de la cele superficiale la cele profunde subiacente. pline de energie. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu varfurile degetelor pe portiuni mici. circulare (pe suprafete mari) sau spirale (la nivelul articulatiilor). are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare.nervosi periferici. geluirea care imita miscarea de rindea. longitudinal. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. mediu sau rapid. fara ca aceasta sa deranjeze insa circulatia de intoarcere. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Ritmul alert are efecte contrarii. Frictiunile se adreseaza tesuturilor subcutanate. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune ondulata. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei transversal. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. contuzii. ceea ce conduce la troficizare locoregionala. derulaj sau ciupire. frictiunea poate fi superficiala. doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici. tendinoase si ligamentare. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor). Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. are loc stimularea intregului organism. avand si degetele intinse pe portiuni si mai mari. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate). petrisaj superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. In functie de intensitatea procedeului. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. Actiunea petrisajului este mai profunda.

coapsele si gambele pe fata lor posterioara. Din procedeul de percutat deriva batatoritul. se executa dupa celelalte manevre descrise. palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie. pe intinderi variate. in special spre sfarsit. care se aplica intr-un singur punct sau se deplaseaza in sens linear. in miscare (digitala sau longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata). varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind preferata pentru zonele mai sensibile. dupa unii autori. Manevra poate fi prin presiune glisanta. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare. cu miscarea respiratorie. Vibratiile pot fi superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. realizate pe suprafete mari. batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un . cu dosul degetelor. numite tapotare sau tapotament. precum regiunea dorsala. Apoi. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta manevra e amortizata). printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Trepidatia toracelui se asociaza. prin alunecare (tocatul tangential). are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux sanguin corespunzator. doua sau trei degete sau cu toata palma. intre netezire si framantare. accentuandu-se spre final. in lungul unui vas. precum peretele abdominal. De asemenea. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. fara ca mana sa se desprinda de tegument. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si . In practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere. de regula. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Manevra are actiune specifica excitanta. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. O forma des utilizata a acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie. tocatul propriu-zis. percutiile in ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. pe insertia unui tendon sau muschi. cu frictiunile sau chiar cu framantatul.Petrisajul reprezinta. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal. plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor sau chiar cu palmele. Miscarea se face din pumn sau din cot si se realizeaza cu policele. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea cubitala a mainilor. o manevra fundamentala intermediala de masaj. Baterea sau percutatul obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala. aplicandu-se pe diferite regiuni ale trunchiului.mic segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis. prin actiunea sa indelungata. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe regiuni intinse si putin sensibile. Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa a muschilor implicati in miscare. Caracteristica dominanta a percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv. Uneori. excitante. continuand in pauza respiratorie. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la ambele maini. in jurul unei articulatii. Pentru efectele de profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare).

Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. exista si o serie de alte manevre de masaj. orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. Metoda nu se indica la copii si la femei. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. deplasand mainile din aproape in aproape. tractiunile si tensiunile. in lungul segmentului care se masaza. la fel de intens executate. prin ridicari si presiuni alternative. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. Aplicate pe regiuni intinse. Mobilizarile sunt pasive (lente. asuplizare tisulara. continua sau vibrata. Presiunile periostale pot alterna cu frictiuni si neteziri locale. in lungul coloanei vertebrala.reflexa. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. vibratiile produc o actiune calmanta. cu intensitate medie sau mare. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. alte procedee diverse. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. aplicandu-se independent. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. frictiunile si farmantatul. dar cu degetela intinse si cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. sedativa. frictiunile si framantatul. uniform si indelungat produc relaxare. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si . progresive). presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc. Rulatul se executa asemanator cernutului. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. Ca regula generala. De asemenea masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine. Manevra se executa in ritm energic si insistent. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Printre procedeele considerate fundamentale sau principale. sunt ferme dar fara exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus. asemanator cernutului printr-o sita. presiunile. de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. numite ajutatoare sau secundare. Cernutul exercita efecte de relaxare. realizand efecte uniforme asupra partilor moi segmentare. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. continuu sau cu intreruperi. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. in sus si in jos. contracturilor musculare si stresului psihic. sau cand insotesc manevrele de netezire. active (succedand celor passive) si active cu opozitie sau contrarezistive. Presiunile pot fi si periostale. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. pana la limita durerii. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos aflat in suferinta. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. Presiunile efectuate pe spate. la sfarsitul masajului regional sunt cele mai caracteristice. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. Aplicate. scuturarile. insotita de o relaxare musculara si generala. presiunile isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza. a edemelor. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general.

Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. cat si in efecte generale. cat si a celui respirator. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Efectele prezentate sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii satelite articulatiei respective. . cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. Cel mai cunoscut exemplu este scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. tendoane si ligamente.periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Actiunea fiziologica a procedeelor de masaj consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. de preferinta. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. executate ritmic. ce determina vazodilatatie. efectul hyperemic si efectul resorbtiv). miagiilor. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. regionale si generale).la nivelul unor segmente ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. pe cale directa. la sfarsitul sedintelor de masaj. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. aflat pe un plan orizontal sau oblic. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Pe calea reflexelor neuovegetative. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. in special pe regiunea spatelui. activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. declansand mecanisme vasculare. in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. Scuturatul segmentar sau in intregime se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. Pensarile au rol excitant. Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample. eliberarea de metabolite active (cu efecte loco-regionale si la distanta). Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. regionale si generale). artralgiilor. Tractiunile membrelor. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. cat si a extremitatii cefalice se executa. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate.sau extraarticulare. mechanic si resorbtiv.

Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta. cresterea excitabilitatii nervoase. eliberarea substantelor necesare procesului contractile si inducerea unei stari generale de bine. Prin actiunea mecanica propriu-zisa. Presiunile glisante sau alunecate se realizeaza lent. manevra variind intre progresie-mentinere si regresie. efectul nervos de echilibrare neurovegetativasi de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgesic. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. effect analgesic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. Principalele efecte fiziologice sunt cresterea circulatiei deintoarcere. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. urmarit). cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului classic sunt dependente de profunzimea metodei. effect biotrofic cutanat. vazodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional. Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. systematic. prin repetatri successive. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj: Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vazodilatatia (cu scaderea reflexa a vazoconstrictiei anterioare. obtinandu-se efectul sedativ). cu efect resorbtiv evident. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestive de profunzime). Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase.Vibratiile (cu o . efectul mechanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. masajul are si un puternic efect analgesic. cresterea mobilitatii tisulare. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. Presiunile statice se realizeaza fara alunecare. Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedative. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). precum fibrina. efect decontracturant-miorelaxant. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. precum hialuronidaza.Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculature pentru programenele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie muscular. masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. cresterea presiunii tisulare. ca urmare a manevrei aplicate). Framantarea profunda se adreseaza preponderant structurilor musculare. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. hipertermie locala. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. cresterea rezistentei fibrei musculare. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatice). calmant. la scaderea edemelor. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). intre manevre intercalandu-se manevra de netezire. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia active determinate de manevra). modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. efectele fiind cel mechanic. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale ( prin stimularea recepterilor cutanati. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. effect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). cu presiune constanta cu un ritm de 12 miscari pe minut. Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. inclusiv asuplizare musculotendinoasa).

motor si senzitiv. soldat cu cresterea circulatiei si efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). sedativ si unul mechanic. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). in special cele glisante. De asemenea. Presiunile. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe . cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. cu effect analgesic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. inlaturare a senzatiei de oboseala. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgesic. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. miorelaxant. De asemenea. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept pregtitoare ale altor manevre ale masajului classic sau therapeutic. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta. excitante ale manevrelor de masaj classic. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. inclusive de destresare. cu effect miorelaxant-decontracturant secundar. la echilbrarea tonusului muscular. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. Framantarea. la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si effect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetative). la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glycogen. Percutiile au rol stimulant. Presiunile. tonicizant. deja prezentate. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. acetilcolina). pe masura ce scade frecventa. La polul opus se afla efectele stimulatorii. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedative modificarii consistentei substantei fundamentale. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane sip e suprafete intinse si au effect stimulant daca se aplica punctat. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. Vibratiile realizeaza efectul sedative prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu effect decontracturant. ducadn prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala).frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mechanic. sedare si calmare. obtinandu-se efectul calmant. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. alert. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. in special cele statice isi realizeaza efectul sedative prin actiunea decongestiva. Framantarea. O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. sedative. se poate spune faptul ca masajul are drept principale efecte: miorelaxarea. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. prin mecanisme defibrozante. De mentionat un fapt important. conduce la cresterea presiunii intratisulare. miorelaxare. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. stimulator. decontractura musculara si sedarea sau efectul excitant. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. creste amplitudinea vibratiei. si anume. de inlaturare a sindromului de oboseala. Ca o concluzie. Netezirea isi realizeaza efectul sedative prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare.

tesut subcutanat. masajul partial sau restrans poate fi regional. maini. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. De asemenea. grupe de muschi. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. nervii si vasele periferice. in functie de tehnica si efectele urmarite. fetei etc. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. reflexe. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. torace). precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. segmentar sau local. miscari de apasare. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) sau poate exercita efecte indirecte. in special la membre (umeri. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. abdomenului. tesut subcutanat. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. produse pe cale umorala si nervoasa. Clasificarea tipurilor de masaj Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. tendoanele si fasciile. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. antebrate. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. efectuat in scop fiziologic sau curativ. fiind un masaj profund. efectuat in scop fiziologic si igienic). brate. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. Masajul poate fi . care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local). Dupa cum se cunoaste. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. La randul sau. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. articulatii mici ale degetelor etc. coapse. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. gambe. de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. solduri. tesutul moale subcutanat. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. tesuturile si organele din profunzime. situatie in care. muschii. masajul periostal si masajul reflexogen). frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv.puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. muschi). procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. (cu rol pregatitor).

vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. Dupa cum aratam. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). status posttraumatism. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. status posttraumatism. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. fie la nivelul membrelor. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. precum spondiloza. masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuro-pulmonare. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. toracice si abdominale). Masajul tesuturilor cuprinde: Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. precum constipatia cronica. Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. inclusiv posttraumatice). Masajul general. inclusiv postmastectomie. sindromul de oboseala musculara. deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. localizate fie la nivelul trunchiului. anemii etc). cifoze accentuate. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. in ansamblul sau. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. elementelor aparatului locomotor. status posttraumatisme sau alte afectiuni). cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. asigura o buna functionare a . de excretie si de aparare a organismului). Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. hioerlordoze. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. scaderea sensibilitatii locoregionale. stimularea functiei de termoreglare. sindromul aderential postoperator etc). spondilodiscartoza. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale.efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. sindrom de oboseala musculara. exista si alte forme de masaj. se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. tesutul conjunctic.

Priza se face in gutiera iar greutatea capului se lasa pe antebratul maseurului. pe anumite puncte sau portiuni de periost. in sprijin pe masa. se repeta de cateva ori. . Masajul in laterocubit sau de cubit lateral este cel in care capul pacientului se sprijina pe o perna sau pe mana terapeutului. cu o durata de 3-4 sedinte. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. masajul cefei nu se poate practica decat cand pacientul este asigurat fata de mediu lichid. Avantajul consta in accesul foarte bun al manevrelor care ajung astfel. Posibilitatea de mobilizare asociata masajului este foarte redusa. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. a gatului. masajul in laterocubit. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. Masajul in procubit sau decubit anterior utilizeaza o pozitie a capului care sa nu creeze discomfort si nici jena respiratorie. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). masajul in pozitie asezata. Se poate utiliza si hidromasajul prin dispozitivul de jet manevrat sau jet fix. masajul in procubit. Capul se mai poate relaxa in afara mesei de masaj sau poate ramane sub greutatea propie. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. a fetei si a pielii capului). Avantajul consta intr-o toleranta buna la instalare si la posibilitatea de asociere a unor manevre (flexia laterara si rotatie). masajul in imersie. pe o durata de 2-3 min. cervicala posterioara si dorsala.aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. toracele si abdomenul). masajul sub tractiune cervicala mecanica. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). vor fi prezentate modalitatile si procedeele masajului care se adreseaza cu precadere regiunilor vizate (cervicala. combaterea oboselii musculare. la nivelul zonelor scalpulare. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. aceasta metoda permitand un bun acces la zona dorsala. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. Masajul in decubit dorsal. Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. de pana la 2030 sedinte in cazurile rebele. Masajului i se pot asocia tractiuni si mobilizari. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. utile muschilor distonici sau distrofici). Drept urmare. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. fiind o metoda sigura pentru pacient. Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. Masajul regiunii cervicale are drept tehnica: masajul in decubit dorsal. In imersie. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza.

netezirea). hioid si corpul muschiului sternocleidomastoidian pielea este mobile iar masajul este superficial. in vederea scaderii sensibilitatii locoregionale. in cazul nevralgiilor (de trigemen. Tehnica masajului cefei consta in pozitionarea pacientului in decubit ventral si aplicarea manevrelor de netezire. In dicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. lenta. efectuata cu rabdare. in special utilizand manevrele de netezire. Astfel. frictiunea (la persoanele cu tesut adipos dezvoltat). afectiunile musculare si contractura. se asociaza frictiunea. de tipul torticolisului. masajul practicandu-se in scop adjuvand. status pottraumatism. Masajul se asociaza miscarilor din kinetologie. ganglioni limfatici si vasele faciale. Masajul sub tractiune cervicala mecanica se efectueaza cu pacientul in pozitie asezata. prograsiva. venele jugulare interne se practica netezire. in paralizia nrvului laringian superior iar pentru gusa tiroidiana. sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. mai ales. masajul efectuandu-se de la linia mediana spre lateral). Tehnica prezentata se adapteaza scopului si patologiei. asociind sau nu geluirea. vibratia si/sau baterea. este utila. pe partile laterale ale laringelui la nivelul carora se afla arterele carotide. in gusa tiroidiana. la acest nivel aflandu-se si emergenta extracraniana a nervului Arnold. in scop estetic. nu doar in scop miorelaxant. incarcat cu grasime si pe muschiul pielosul gatului. capul fiind fixat cu o mana si se poate asocia si vibratia sau baterea (doar la persoanele cu tesut adipos bine dezvoltat). Se va masa intotdeauna de sus in jos. nervii vagi. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. framantare (pe marginea anterioara a trapezului). De mentionat faptul ca regiunea suboccipitala prezinta un tesut subcutanat dens. Semai pot trata cicatricile inestetice ce se formeaza postcombustional. de exemplu). sternocleidomastoidiana (in caz de torticolis se indica netezirea si framantarea la nivelul muschiului sternocleidomastiodian iar in cazul nevralgiilor superficiale se alege mai ales. pasive. postcombustionale). se indica netezirea si vibratia carotidei in scopul activarii circulatiei crescute apartinand glandei tiroide hipertrofiate) si regiunea laterala.Masajul in pozitie asezata este util in faza hiperalgica. efectuata in toate sensurile). regiunea subhioidiana (intre furculita sternala. Musculatura regiunii cefei este reprezentata de trapez si muschii profunzi ai gatului. subiectul isi sprijina capul si bratele pe speteaza scaunului. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. de exemplu. efectuat pe stratul hipodermic. in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. Gatul prezinta trei regiuni topografice: regiunea suprahioidiana (prezinta in profunzime glanda submaxilara. biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. in vederea facilitarii decontracturarii sau miorelaxarii subiectului. al activarii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. Masajul gatului. Asest masaj mai poatr fi executat inscopul descongestionarii regiunii. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. precum mobilizarile active simple sau cu rezistenta. nevralgii) sau reparator. in nevralgia Arnold se practica netezirea lunga. framantare profunda tridigitala. presiuni alunecate. Masajul produce o acticare a circulatiei locale si intracranieie. se vor utilize manevrele de netezire. Cand se alege ca masajul sa se execute din pozitia asezat. geluirea. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. incheindu-se cu miscari passive si active ale coloanei cervicale. Vibratia care asigura activarea circulatiei. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea . in paraliziile faciale periferice. utila. care nu permite o buna mobilizare a tegumentului supraiacent. aceasta regiune beneficiind doar de massaj estetic superficial. fiind o pozitie de ultima alegere.

vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. inervate de acelasi nerv rahidian. respirator. migrene). de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. se mentine echilibrul circulator. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. indiferent de scopul urmarit. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. Masajul fetei. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. precum cele de protectie. Terapeutul se aseaza in spatele capului pacientului. colon. migrene. cu rol deosebit . Efectele sau influentele masajului asupra organismului Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. de termoreglare. 12 segmente dorsale. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. la nivelul cefei. putem face referire la influentele masajului asupra: Pielii. ficat. legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. rinichi. inclusiv musculara. Aceste influente se petrec pe cale reflexa. utilizeaza drept principala metoda de masaj. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. cefalee. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. prin grupul nervos suborbital). de maximum 10 minute. segmente sau dermatoame. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. intensitatea manevrelor lui tine cont de fragilitatea tegumentara si vasculara locoregionala. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. digestiv si genito-urinar. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii.unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. terapeutic sau estetic. presiunile. Masajul continutului abdominal (stomac. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si facsiilor musculare. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. de relaxare. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. durata masajului fiind in functie de natura si starea pielii. Astfel. Tesutului conjunctiv. vezicula biliara. Masajul incepe de la nivelul fetei si continua pana la gat. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. masajul spatelui. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. mobilizarea lipidelor de depozit. in rest fiind prezenta glandele sebacee. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. In functie de numarul radacinilor rahidiene. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator.

Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor . prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. fascii si aponevroze. pe cale reflexa. Sistemului nervos. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. Masajul poate conduce astfel. pregatind programele de kinetoterapie. ca apoi. Tesuturilor si organelor profunde. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. prevenirea aderentelor retracturilor. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. Masajul fasciilor.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. Circulatiei sangelui si limfei. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. redorilor. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. cu drenarea edemelor. creste excitabilitatea. cat si procesele metabolice. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. accelereaza circulatia de intoarcere. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. Elementelor aparatului locomotor. tesuturi moi periarticulare. utile asupra muschilor atrofici si atoni. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. se activeaza circulatia locoregionala. stazelor si infiltratului inflamator tisular. cicatrici vicioase. Dupa cum se vede. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. periost. Masajul asigura direct. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). si asupra osului. se dreneaza produsii reziduali. mecanic accelerarea circulatiei sanguine.de important in obezitate. teci si alte formatiuni fibroase. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. cat si formei. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. hormonale si nervoase. Masajul actioneaza mecanic. scazand astfel efortul miocardului. intensitatii si duratei procedeului aplicat. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. intinderi si smulgeri de fibre. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. cicatricilor vicioase. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. usurand munca inimii. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. amelioreaza circulatia prin artere. se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. degenerate sau atrofiate. excita mecanic peretele vascular. se combate fenomenul de oboseala musculara. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos.

nervoasa sau umorala). insotite de sindrom algic. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. hemoragii. • Localizarea influentelor masajului. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. metabolice. artroze. contuzii. precum artrite. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati. astenicilor. Mecanismele de actiune. starile de oboseala cronica si patologica. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. in scopul combaterii starii de oboseala. de sensibilitate si trofice. indicatiile masajului terapeutic sunt: Plagi. contracturi musculare si hipertonii. spasticitate sau pareze. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. pe oricare parte a corpului. Tulburari ale functiilor respiratorii. Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. luxatiile. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. tulburari trofice si metabolice. precum hipo. atonie musculara. ingrosari cicatriciale. atrofie. intinderi. anemicilor. segmentara sau generala.sau anestezie. De modul de actiune direct (numit si mecanic. In concluzie. bine tolerate. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. alte inflamatii articulare. Masajului general. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. tulburari circulatorii si trofice. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. Miozite. periartrite. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. Entorsele. renourinar si genital. tenosinovite peritendinite. disfunctionalitati ale tubului digestiv. Contraindicatiile masajului Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. Extinderea actiunii partiala. circulatorii. incurabile si care s-ar putea inrautati prin . tendinite. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. Fracturile. pareze si paralizii locale. grave. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. segmentele si regiunile suferinde. hipotonii. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. modificari ale tensiunii arteriale). contarctura musculara.nervoase superioare.

Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. Cubul de gheata ar trebui sa fie separat de tegument printr-un invelis protector. Se considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului. in hemoragiile cerebrale recente. pentru o durata de 510 minute. Cu ajutorul acestei manevre se obtine analgerzie de suprafata. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. osteomielite. in inflamatiile centrilor nervosi. cu inrosirea locoregionala a tegumentelor si cresterea circulatiei sanguine. stomac. manevra de frictiune cu ajutorul ghetii realizandu-se pe marginile escarei. vasoconstrictie urmata rapide de vasodilatatie. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. artrite supurate. precum sensibilitatea specifica. aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. tumorala. hipertensiunii arteriale. dureroasa. in boli ale organelor abdominale. Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. cu posibilitatea de a fi repetata de cateva ori pe zi. Contraindicatiile masajului sunt: Bolile de piele. precum furunculele. eczeme. in toate bolile infecto-contagioase. leucemiilor etc. in curs de vindecare. precum pneumonii. care se succed intr-o anumita ordine. binecunoscute. Masajul terapeutic prezentare efecte terapeutice Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre terapeutice variate. endocarditei. flegmoanele sau alte colectii purulente. in functie de regiune. infarctului miocardic. in tulburarile digestive. Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. indiferent de procedeu. tulburari si leziuni usoare si temporare. flebitelor si periflebitelor in evolutie. fara boli de natura parazitara. Orice suferinta acuta. eruptii. pancreas. Boli. osteite. pleurezii. Criomasajul sau frictiunea cu ajutorul ghetii reprezinta o tehnica bazata pe un mecanism de feed-back de mare finete. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. ceea ce permite si cresterea duratei procedurii la 20 de minute. dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. in unele forme de tuberculoza pulmonara. plagi. ganglioni limfatici. anevrismelor de aorta. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. emboliilor. care caracterizeaza starea de abdomen acut. Bolile acute pleuro-pulmonare. hemoragica. vezica urinara. splina. organe genitale. intestin. este necesara . trecatoare. Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. varicelor voluminoase si inflamate.aplicarea procedeelor de masaj. inflamatorie sau de alta natura. Criomasajul a fost utilizat cu succes terapeutic in tratamentul escarelor. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect. conducand in final la efectele biotrofice. rinichi. hemofiliei. abcesele. ulcerului varicos. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. scopul terapeutic. inflamatorie. ficat. starea generala si cea locala a organismului.

ceea ce conduce la troficizare locoregionala. excitabilitatea si conductibilitatea substratului. Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita elasticitatii hipodermului. Acest efect se manifesta fie datorita unui mecanism direct. dupa revarsate intraarticulare sau intratisulare) sau operatorii. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse. Daca frictiunea se executa lent si prelungit. la combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor. are loc stimularea intregului organism. antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. intinderi si rupturi musculare. se dezvolta elasticitatea tesuturilor. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la distanta. Framantatul este deosebit de util in atonie. prin actiunea pe care o au manevrele de netezire si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este activata circulatia. manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare. desfacerea aderentelor cicatriciale etc. In functie de efectele lor asupra organismului. Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii. Ritmul alert are efecte contrarii.cunoasterea tehnicii de masaj. Actiunea petrisajului este mai profunda. Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere intrerupta. efectul de baza fiind cel sedativ. Aceste manevre sau proceduri fundamentale ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante. fasciale. Netezirea este manevra de introducere. atrofie sau hipotrofie musculara posttraumatic sau post imobilizare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu incetinirea . frictiunile. baterea sau lovirile usoare si ritmice (tapotamentul). intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. tendinoase si ligamentare. de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului muscular. in scop de drenaj al reziduurilor tisulare. Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata corpului (efleurajul). prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in sensul scurgerii lor normale. permitand presiuni pe planurile profunde. fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea. prin actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime. fiind considerata drept manevra specifica pentru masajul tesuturilor profunde. are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general. contuzii. framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul). pline de energie. in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare tisulara. fie pe cale reflexa. Cel mai important efect al netezirii si alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor nervosi periferici. trebuie sa se respecte anumite conditii optime de lucru si de igiena a procedurii. in special al muschilor (netezirea este considerata o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor subcutanate). Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din profunzime. a efectelor asteptate. vibratia. cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale. conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica). Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte. de la nivelul maselor musculare.

circulatiei venolimfatice de intoarcere. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul. presiunile. exista si o serie de alte manevre de masaj. Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului. de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism. dupa unii autori. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. cresc actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea. frictiunile si framantatul. Cernutul exercita efecte de relaxare. pe anumite puncte sensibile aflate de-a lungul traseului nervos si reprezinta manevre sau procedeee terapeutice speciale. Metoda nu se indica la copii si la femei. alte procedee diverse. Aplicate pe regiuni intinse sau cand insotesc manevrele de netezire. aplicandu-se independent. continua sau vibrata. contracturilor musculare si stresului psihic. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de sine statatoare. intre netezire si framantare. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase. efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete. Alaturi de procedeele considerate fundamentale sau principale. are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionalitatii acestora si aflux sanguin corespunzator. Daca actiunea vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Este deosebit de utila si prin efectele sale de stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii. excitante. Petrisajul reprezinta. care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj.Manevra are actiune specifica excitanta. in timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. uniform si indelungat produc relaxare. activare a functiilor circulatorii si de biotroficizare locoregionala. o manevra fundamentala intermediala de masaj. tractiunile si tensiunile. sedativa. se executa dupa celelalte manevre descrise. frictiunile si farmantatul. dupa procedeele de framantare si batere a tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Presiunilor periostale li se poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor. Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului reprezinta manevra care conduce la efecte puternice. numite ajutatoare sau secundare. scuturarile. Tractiunile se executa dupa masajul articulatiei in cauza. urmata de o scadere a sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata. realizate pe suprafete mari. manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone bine delimitate. Daca actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. fara ca mana sa se desprinda de tegument. printr-o succesiune de presiuni si relaxari. Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala. ritmica si uniforma asupra substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. prin actiunea sa indelungata. Presiunile pot fi si periostale. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice locoregional. Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si a tesuturilor moi periarticulare. asuplizare tisulara. Presiunile pe traseul nervos se executa printr-o apasare progresiva. De asemenea. Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre. a edemelor. realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii . vibratiile produc o actiune calmanta. insotita de o relaxare musculara si generala.

satelite articulatiei respective. actiune generala reflexa atat asupra aparatului circulator. Mecanismele de actiune ale masajului sunt: excitarea receptorilor cutanati (ceea ce determina pe cale reflexa efecte locale. Prin excitarea receptorilor cutanati si prin activarea circulatorie locoregionala. cat si prin antrenatrea celulelor adipoase). in special pe regiunea spatelui. pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate. aflat pe un plan orizontal sau oblic. Manevrele prezentate ale masajului classic au calitatea de pregati musculatura pentru programele de kinetoterapie care urmeaza (ducand la hiper sau hipotonie musculara. inrudite cu tractiunile si tepidatiile. a modificarilor artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra. Prin actiunea sa la nivelul zonelor de proiectie viscerala (Head). urmarit).sau extraarticulare. Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala. regionale si generale). Pe calea reflexelor neuovegetative. in functie de manevra utilizata si scopul sedativ sau excitant. efectul decontracturant sau stimulant (masajul devine o tehnica de pregatire a altor proceduri sau o tehnica utila in scopuri terapeutice). precum cresterea functiei circulatorii si a celei respiratorii. efectul trofic prin activarea circulatiei arteriale si venolimfatice (crescand astfel metabolismul bazal si activand eliminarea deseurilor. Scuturatul se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara. sau colina care stimuleaza peristaltismul abdominal). activarea receptorilor vasculari (cu declansarea unor reflexe neuro-vegetative urmate de efecte locale. eliberarea de metaboliti activi (cu efecte loco-regionale si la distanta). masajul asigura si o incalzire tisulara regionala. Tensiunile sunt miscari active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice. cat si a celui respirator. pe cale directa. Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile. Efectele masajului sunt datorate prezentei exteroceptorilor cutanati si a proprioceptorilor din muschi. artralgiilor. augmentarea metabolismului bazal si imbunatatirea starii generale a pacientului. Propietatiile fiziologice ale masajului clasic sunt efectul analgetic (local si superficial dar si la distanta si in profunzime prin activarea zonelor de reflectie Head). in functie de tehnica utilizata si de scopul urmarit. ce determina vazodilatatie. manevrele de masaj pot actiona pe cale reflexa in sensul ameliorarii functiei unui organ. efectul hiperemic si efectul resorbtiv). Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea redorilor articulare. . Pensarile au rol excitant. tendoane si ligamente. masajul are si un puternic efect analgezic. cat si efect mecanic si resorbtiv. declansand mecanisme vasculare. Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa. actiune psihologica benefica cu inducerea starii generale de bine. mai ales vasculare masajul poate influienta circulatia superficiala cat sip e cae profunda. pe calea declansarii la nivelul sistemului nervos a reflexelor regionale si la distanta. atat prin accelerarea fluxului venolimfatic. Efectul important al masajului este cel mechanic asupra lichidelor interstitiale realizand o actiune puternic rezorbtiva. regionale si generale). prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare. Actiunea fiziologica a masajului consta in efecte locale (efectul sedativ asupra nevralgiilor. Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal. miagiilor. Masajul determina formarea unor produse metabolice care trec in circulatia generala actionanand la distanta (histamia. Prin activarea circulatiei locale si locoregionale. Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj. cat si in efecte generale.

efect analgezic (secundar detensionarii tisulare locoregionale). hipertermie locala. precum hialuronidaza. cresterea excitabilitatii musculare dupa o scadere initiala si prin inducerea relaxarii. ameliorarea raspunsului muscular la stimulare. masajul ajuta la combaterea aderentelor si a retracturilor. cresterea mobilitatii tisulare. efect reflex visceral (ca urmare a antrenarii sistemului nervos vegetative). • Frictiunile recunosc drept principale efecte fiziologice: vasodilatatia locala insotita de hiperemie de profunzime. stimularea reflexelor vazodilatatoare si stimularea reflexului axonal). De asemenea. ca urmare a manevrei aplicate). cu efect resorbtiv evident. de crestere a circulatiei venolimfatice de intoarcere. pe masura ce . la scaderea edemelor. vasodilatatie locala si activarea schimburilor intre sange si substratul tisular locoregional.Prin actiunea mecanica propriu-zisa. cu o amplitudine de 1-3 mm) produc efecte calmante cand sunt aplicate pe zone plane si pe suprafete intinse si au efect stimulant daca se aplica punctat. precum fibrina. Framantarea superficiala se adreseaza cu precadere pielii si tesutului subcutanat. eliberarea substantelor necesare procesului contractil si inducerea unei stari generale de bine. cresterea excitabilitatii nervoase. efect decontracturant-miorelaxant. scaderea presiunii tisulare (prin stimularea venolimfatica). Principalele efecte fiziologie ale presiunilor alunecate sunt: efectul sedativ. mobilizarea tisulara cu cresterea elasicitatii structurilor tisulare. inclusiv asuplizare musculotendinoasa). • Vibratiile (cu o frecventa de 5-10 vibratii/sec manual si de 40-50 vibratii/sec mecanic. efect biotrofic cutanat. cresterea rezistentei fibrei musculare. eliminarea deseurilor metabolice si efect decongestiv de profunzime). Obiectivele manevrei se refera la eliminarea deseurilor metabolice si a celor aflate la nivelul celulelor adipoase. efectul mecanic (ce conduce la dezagregarea sau fragmentarea produsilor patologici. efectul sedativ prin actiunea decongestionanta vasculara si stimulanta asupra terminatiilor nervoase. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj sunt prezentate in cele ce urmeaza: • Netezirea prezinta drept principalele efecte fiziologice vasodilatatia (cu scaderea reflexa a vasoconstrictiei anterioare. Framantarea profunda se adreseaza preponderent structurilor musculare. depozite de grasime si la actiunea fibrozanta cu asuplizare tisulara. scaderea sensibilitatii planurilor superficiale (prin stimularea receptorilor cutanati. • Presiunile se executa in sensuri opuse in cerc complet iar efectele fiziologice sunt in functie de cele 2 tipuri de presiuni. efectul nervos de echilibrare neurovegetativa si de antrenare a mecanismelor reflexe de profunzime) si efectul analgezic. efectele fiind cel mecanic. cresterea presiunii tisulare. calmant. de crestere a presiunii tisulare (prin vasodilatatia activa determinata de manevra). Principalele efecte fiziologice ale presiunilor statice sunt cresterea circulatiei de intoarcere. • Efectele fiziologice ale manevrei de framantare ale masajului clasic sunt dependente de profunzimea metodei. cresterea excitabilitatii musculare cu echilibrarea concomitenta a tonusului muscular la grupe musculare comune. modificarea consistentei substantei fundamentale (modificarea starii coloidale are loc prin eliminarea de enzime si coenzime. ameliorarea troficitatii locoregionale (prin cresterea circulatiei arteriale si venolimfatice). obtinandu-se efectul sedativ). Principalele efecte fiziologice sunt: augmentare circulatorie locoregionala (cu vasodilatatie si cresterea metobolismului in consecinta.

creste amplitudinea vibratiei. conduce la cresterea presiunii intratisulare. Principalele efecte fiziolpgice ale vibratiilor sunt reprezentate de: vasoconstrictia periferica. Framantarea. cu efect miorelaxant-decontracturant secundar. sedativ. Presiunile. modificarii consistentei substantei fundamentale. Presiunile. la eliberarea de substante necesare contractiei musculare (glicogen. deja prezentate. in special cele statice isi realizeaza efectul sedativ prin actiunea decongestiva. cat si prin mecanismul de compresie a terminatiilor nervoase intartisulare. De mentionat un fapt important. alert. si anume. fiind contraindicate in cazul contracturilopr si spasticitatii musculare. inlaturare a senzatiei de oboseala. scaderea excitabilitatii sistemului nervos. Netezirea isi datoreaza efectul excitant-tonifiant cand se executa in ritm accentuat. la ameliorarea nutritiei (prin vasodilatatie arteriolara activa si cresterea circulatiei de intoarcere). sedare si calmare. facilitarea raspunsului muscular (scaderea cronaxiei). stimulator. excitante ale manevrelor de masaj clasic. tonicizant. cu efect analgezic secundar prin decompresiunea terminatiilor nervoase locoregionale. netezirea si presiunile glisante pot fi utilizate drept manevre pregatitoare ale altor manevre ale masajului clasic sau terapeutic. motor si senzitiv. la echilbrarea tonusului muscular. soldat cu cresterea circulatiei si . sedativ si unul mecanic. ducand prin aceasta la cresterea excitabilitatii neuromusculare (dupa o scadere initiala). la cresterea excitabilitatii musculare prin scaderea cronaxiei. inclusive de destresare. miorelaxare. de inlaturare a sindromului de oboseala. decontractutant-miorelaxant si cel de drenaj venolimfatic locoregional si activare a circulatiei arteriale. Principalele efecte fiziologice ale percutiilor sunt reprezentate de: vasodilatatia cutanata si hipertermie locoregionala. cresterea excitabilitatii nervoase (scade reobaza) si cresterea drenajului tisular cu accelerarea schimburilor si cresterea biotroficitatii. fie efectul excitant. dupa cum se va arata in cele ce urmeaza. Netezirea isi realizeaza efectul sedativ prin scaderea sensibilitatii planurilor superficiale si prin scaderea presiunii intratisulare. Percutiile exercita un efect excitant-tonicizant prin cresterea ecxitabilitatii musculare (scaderea cronaxiei si stimulare proprioceptiva) si prin cresterea tonusului muscular. Ca o concluzie. cresterea pe cale reflexa a tensiunii arteriale si scaderea frecventei cardiace. Framantarea superficiala actioneaza pe calea efectului visceral (participa sistemul nervos vegetativ asociat cu efectul reflex de decongestie profunda. • Percutiile au rol stimulant. cresterea excitabilitatii nervoase si a celei musculare prin scaderea cronaxiei si stimularea proprioceptorilor. obtinandu-se efectul calmant. Frictiunile superficiale realizeaza un efect analgezic. cu cresterea in consecinta a tonusului muscular si efect prin actiune reflexa viscerala (pe calea activarii mecanismului nervos vegetativ). O serie de manevre actioneaza pe calea reflexelor. in special cea superficiala isi datoreaza efectul sedativ. De asemenea. cresterea pe cale reflexa a secretiilor digestive. decontractura musculara si sedarea. prin mecanisme defibrozante. acetilcolina). se poate spune faptul ca masajul are drept efecte principale: fie miorelaxarea. au efecte de stimulare prin cresterea presiunii intratisulare. miorelaxant. La polul opus se afla efectele stimulatorii. rezistentei si mobilitatii fibrei musculare). Vibratiile realizeaza efectul sedativ prin scaderea excitabilitatii motorii si sensitive cu efect decontracturant. Aceste efecte sunt obtinute pe cale directa sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanta.scade frecventa. Framantarea. in special cele glisante. in special cea profunda isi datoreaza efectul excitant-tonicizant faptului ca actioneaza direct pe masa musculara (ceea ce conduce la cresterea elasticitatii. asuplizante si prin cel de intindere muschi-tendon.

frecventa cardiaca si scade excitabilitatea sistemului nervos motor si senzitiv. situatie in care. in special la membre (umeri. procedeele de masaj pot fi cele fundamentale sau principale (incluse in practica mesajului general) si procedee secundare sau ajutatoare (utilizate in practica masajului regional sau local).efectul analgesic datorat decompresiunii terminatiilor nervoase superficiale). Dupa cum se cunoaste. in timp ce masajul mecanic se executa cu aparate sau dispozitive puse in miscare cu ajutorul mainii terapeutului sau utilizeaza diferite surse de energie. hidrotermoterapie sau celor de electroterapie sau diatermie. nervii si vasele periferice. masajul se va numi masaj somatic extins iar daca este limitat doar la o parte a corpului va deveni masaj somatic restrans. efectuat in scop fiziologic sau curativ. Masajul manual reprezinta cea mai veche si mai eficienta forma de prelucrare a partilor moi. alaturi de o serie de alte miscari adjuvante celor de masaj propriu-zise. (cu rol pregatitor). masajul se poate asocia procedurilor de termoterapie. activeaza circulatia sanguina si limfatica locoregional) . tesut subcutanat. manipulari sau procedee si presupun o succesiune de miscari specifice. Actiunile manuale de masaj se denumesc si manevre. fetei etc. tesuturile si organele din profunzime. solduri. Frictiunile actioneaza prin actiunea reflexa superficiala (pe puncte reflexogene) ce antreneaza mecanisme reflexe de profunzime si prin vasodilatatia locala ce conduce la cresterea tempersturii in profunzime. Partile corpului care beneficiaza de masaj sunt tegumentul. in timp ce masajul tesuturilor si al organelor situate in profunzime este un masaj indirect. muschi). torace). masajul partial sau restrans poate fi regional. muschii. care se adreseaza diferentiat si adaptat unor regiuni particulare ale corpului (masajul cosmetic efectuat in regiunea fetei. efectuat in scop fiziologic si igienic). in functie de tehnica si efectele urmarite. antebrate. coapse. procedeele fundamentale sau de baza (cu ajurtorul carora obtinem efectele vizate) si procedeele de incheiere sau de final (efecte relaxator si calmant). de scuturare a diferitelor segmente ale corpului. cel segmentar se aplica pe portiuni anatomice distincte. Daca se prelucreaza integral partile moi de la suprafata corpului. precum alunecarea mainilor pe suprafata tegumentului. Masajul exercita efecte directe asupra organismului (mentine sau reda supletea si elasticitatea tegumentului si tesuturilor subcutanate. Masajul poate prezenta forme comune (toate procedeele fundamentale si auxiliare prezentate pana in acest punct) si forme speciale. in substantele folosite pot fi incorporate substante farmacologic active. masajul periostal si masajul reflexogen). abdomenului. segmentar sau local. tendoanele si fasciile. tesut subcutanat. Vibratiile influenteaza pe calea mecanismelor reflexe tensiunea arteriala. ce pot patrunde prin bariera tegumentara sau nu se aplica nici un fel de ingrediente (masajul simplu. Masajul mai poate fi executat pe pielea umeda sau pe pielea uscata. miscari de apasare. fiind un masaj profund. grupe de muschi. indiferent de domeniile de patologie carora li se adreseaza. Masajul se poate asocia programelor de kinetoterapie. precum si miscari de lovire usoara si ritmica a tesuturilor superficiale (tegument. Masajul domenii de patologie Masajul este o prelucrare a partilor moi ale corpului realizata prin actiuni manuale sau mecanice. La randul sau. Masajul regional are drept domeniu de aplicabilitate suferintele situate la nivelul trunchiului (spate. Percutiile prezinta actiune reflexa visceral pe calea sistemului nervos vegetativ. tesutul moale subcutanat. De asemenea. maini. strangere si stoarcere a tesuturilor moi. picioare) iar cel local de adreseaza suferintelor localizate la nivelulunor zone restranse de tegument. Masajul primelor structuri enumerate se numeste masaj somatic sau periferic si se adreseaza in mod direct elementelor anatomice vizate. In practica de specialitate se mai face referire si la procedeele de inceput sau cele introductive de masaj. articulatii mici ale degetelor etc. gambe. brate.

se realizeaza prin prelucrarea succesiva a tuturor regiunilor si segmentelor anatomice. si mai putin de organizarea si situarea lor topografica. Impactul masajului nu este acelasi in toate partile corpului. spondilita ankilozanta sau din cadrul altor procese patologice. status posttraumatism. status posttraumatism. cu cresterea rezistentei acestuia la agresiunile termice. boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulara sau periarticulara). exista si alte forme de masaj. elementelor aparatului locomotor. din suferintele cronice degenerative si inflamatorii ale coloanei vertebrale. inclusiv postmastectomie. Masajul tesuturilor corpului cuprinde: • Masajul pielii sau tegumentului cu efecte mecanice sau reflexe (reglarea circulatiei tegumentare superficiale. cu degajarea celei profunde si stimularea schimburilor nutritive locale.sau poate exercita efecte indirecte. masajul peretelui toracic (este recomandat in vederea combaterii atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator. scaderea sensibilitatii locoregionale. Masajul regiunilor trunchiului cuprinde: masajul spatelui (util in activitatile sportive. in scop profilactic (mentinerea starii de sanatate si cresterea rezistentei organismului la agresiuni si starea de oboseala) sau in scop terapeutic si de recuperare medicala (in contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburari functionale. fie la nivelul membrelor. anemii etc). precum spondiloza. status posttraumatisme sau alte afectiuni). in vederea combaterii oboselii musculare sau se poate asocia cu succes kinetoterapiei din insuficienta musculaturii paravertebrale din deviatiile coloanei vertebrale precum scolioze. in special musculara sau de stimulare generala a organismului. sindromul de oboseala musculara. vaselor si nervilor periferici (numite generic si tesuturile corpului) si masajul organelor profunde (cefalice. stimularea functiei de termoreglare. La randul sau. microbiene sau toxice si de ameliorare a capacitatii sale de efort. toracice si abdominale). sindromul aderential postoperator etc). masajul general. activeaza functiile organelor sau stimuleaza circulatia venolimfatica). masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic. Dupa cum aratam. tesutul conjunctic. sindrom de oboseala musculara. masajul poate fi partial (local sau locoregional) sau general. masajul peretelui abdominal (insuficientele functionale ale tractului gastrointestinal. reflexe. in ansamblul sau. boli cronice degenerative sai inflamatorii cu localizare articulara sau la nivelul partilor moi periarticulare). deosebite de primele din punct de vedere tehnic si metodic. Este vorba despre masajul numit organic care tine cont de caractere de structura si de cele functionale ale elementelor somatice si organice. in vederea tonifierii starii generale a persoanelor aflate in convalescenta dupa boli pleuropulmonare. spondilodiscartoza. somatic sau al tesuturilor aflate la suprafata corpului. Acest masaj se va adresa structurilor precum pielea. . Alaturi de formele de masaj care se adreseaza cu precadere unor portiuni bine delimitete sau corpului. inclusiv posttraumatice). Masajul partial se adreseaza unui segment sau unei regiuni ale corpului. prin care se prelucreaza diferentiat tesuturile si organele. Scopul acestui masaj este cel de ralaxare si de inlaturare a senzatiei de oboseala. de excretie si de aparare a organismului). cifoze accentuate. Masajul poate fi efectuat in scop fiziologic (imbunatateste proprietatile fizice ale tesuturilor. localizate fie la nivelul trunchiului. hioerlordoze. masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor datorate insuficientei circulatorii venolimfatice. efecte excitant sau relaxant pentru sistemul nervos si cel muscular. precum constipatia cronica. eliminarea secretiilor din glandele sudoripare si sebacee. produse pe cale umorala si nervoasa.

• Masajul aparatului locomotor (cuprinde masajul muschilor cu efect miorelaxant si de refacere metabolica postefort si impotriva atrofiei/hipotrofiei sau atoniei/hipotoniei musculare. mobilizarea depozitelor adipoase subcutanate. • Masajul nervilor periferici (utilizat in scop sedativ sau stimulator. Gatul poate beneficia de manevre de masaj mai ales in scop estetic. lenta. pana la limita durerii acuzate anterior de catre pacient. dela vasoconstrictie la vasodilatatie reflexa cu efecte functionale si trofice secundare. prevenirea si combaterea atrofiilor musculare). pe anumite puncte sau portiuni de periost. de exemplu). • Masajul aparatului vascular are efecte directe dar si pe cale reflexa. status pottraumatism. prograsiva. masajul modern propunand aplicarea sa pe nervi.Masajul tesuturilor conjunctive (mentinerea sau redobandirea elasticitatii tesuturilor. Masajul capului este subiectul care ne intereseaza in mod deosebit in contextul domeniului patologiei din sfera medicinii dentare. in anumite zone sau puncte de excitatie situate la nivelul radacinilor sau al locurilor de trecere prin diferite tesuturi profunde. pe zonele in care osul nu este acoperit de parti moi. efectuata in toate sensurile). sau in scop decontracturant (cand exista ticuri. pe tariectul lor sau la nivelul ramificatiilor in tesurile superficiale. pe o durata de 2-3 min. in cazul nevralgiilor (de trigemen. cu o durata de 3-4 sedinte. Masajul fetei si al pielii capului poate urmari indeplinirea unui obiectiv local sau la distanta (cefalee. afectiunile musculare si contractura. Indicatiile masajului efectuat in zona cervicala sunt reprezentate de afectiunile reumatismale. in gusa tiroidiana. nevralgii) sau reparator. Vibratia care asigura activarea circulatiei. Masajul fetei si cel al pielii capului poate fi realizat in scop sedativ. efectele bazandu-se pe reactiile vasomotorii locale si pe efectul unor reflexe de profunzime). utile muschilor distonici sau distrofici). de pana la 20-30 sedinte in cazurile rebele. lipoame (se indica presiunea cu cele doua police. pana ce durerile si senzatia de contractura musculara cedeaza. se repeta de cateva ori. masajul conduce la o modulare a tonusului vascular. in special utilizand manevrele de netezire. de exemplu. in afectiunile neurologice care evolueaza cu stare de congestie cerebrala. Masajul incepe de la nivelul fetei si • . in special spondiloza cervicala si complicatiile dsatorate acesteia. masajul articulatiilor in cazul leziunilor si disfunctionalitatilor articulare datorate unor suprasolicitari sau posttraumatism. stimularea circulatiei retelei vasculare de profunzime. in paraliziile faciale periferice. Netezirea asociata framantarii muschiului sternocleidomastiodian sunt utile in torticolis sau in diferite nevralgii. migrene). Masajul organelor profunde presupune o actiune indirecta asupra organelor situate la nivelul celor trei mari cavitati ale corpului (capul cu fata si gatul. asigura o buna functionare a aparatului locomotor si prin facilitarea regenerarii rapide a tesuturilor posttraumatisme sau dupa procese inflamatorii). toracele si abdomenul). biotrofic si functional (in situatia unor cicatrici posttraumatice. de tipul torticolisului. in cadrul suferintelor cronice degenerative sau inflamatorii si masajul periostal care consta in aplicarea unor presiuni simple sau presiuni vibrate foarte puternice. nervoasa si umorala (metoda de activare a circulatiei periferice si de profunzime a sangelui si a limfei cu efecte biotrofice in consecinta. postcombustionale). combaterea oboselii musculare. este utila. dezorganizarea proceselor aderentiale sau cicatriciale.

legatura fiind stabilita prin intermediul nervilor rahidieni. migrene. indiferent de scopul urmarit. provocate de suferintele ale unor organe sau tesuturi aflate in profunzime. cefalee. de excretie a sudorii si secretiilor glandelor sebacee si perspiratie. Fata este bogat vascularizata si inervata (inervatia motorize este asigurata de nervul facial iar cea senzitiv-senzoriala este asigurata de nervul lacrimal-ram din nervul oftalmic. Extinderea actiunii partiala. rinichi. inervate de acelasi nerv rahidian. masajul spatelui. ficat. cu prevenirea aderentelor si asuplizarea cicatricilor. putem face referire la influentele masajului asupra: • Pielii. Prin manevrele de masaj aplicate pe zonele sau segmentele de piele astfel delimitate. Domeniile de actiune ale masajului se afla in stransa legatura cu elementele sau substratul caruia se adreseaza. segmente sau dermatoame. nervoasa sau umorala). precum cele de protectie. utilizeaza drept principala metoda de masaj. al partilor laterale si anterioare ale toracelui se realizeaza in scopul influentarii functiei respiratorii. Are loc promovarea functiilor cunoscute ale tegumentului. Aceste influente se . Indicatiile masajului tin cont de: • Scopul urmarit sedativ sau stimulant. Masajul pielii capului se realizeaza in alopecii. • Localizarea influentelor masajului. influentarea metabolismului si a functiei de termoreglare a intregului organism. in rest fiind prezenta glandele sebacee. sediu al punctelor de plecare al unor reflexe. mentinerea si recastigarea supletii tisulare. 12 segmente dorsale. • • • • • Locul de actiune superficial sau profund. vezica urinara) se realizeaza in scopul modularii functionalitatii organelor aflate in cavitatea abdominala. Astfel. Masajul continutului toracelui presupune masajul regiunii precordiale in scop calmant. constand in modificarile fizice de tensiune din tesuturi) sau indirect (pe cale reflexa. prin grupul nervos suborbital). Masajul continutului abdominal (stomac. 5 segmente lombare si 5 segmente sacrale. de nervul bucal-ram din nervul maxilar inferior si din ramuri din nervul maxilar superior. La nivelul tegumentului se descriu o serie de tulburari de sensibilitate localizate. de relaxare. in vederea abordarii si interceptarii elementelor de drenaj si fasciilor musculare. terapeutic sau estetic. distingem pe tegument 8 segmente cervicale. cu imbunatatirea biotroficitatii locoregionale. algii aflate in legatura cu segmental cervical sau posttraumatic. Mecanismele de actiune. segmentara sau generala. carora le corespund tesuturi sau organe inervate pe acelasi segment metameric al maduvei spinarii. de termoreglare. Anumiti autori au delimitat pe piele zone. in regiunea fruntii predomina glandele sudoripare. vezicula biliara. se pot influenta in sens profilactic sau curativ tesuturile si organele profunde. colon.continua pana la gat. Masajul fetei. la nivelul cefei. modularea circulatiei superficiale dar si a celei profunde pe cale reflexa. De modul de actiune direct (numit si mecanic. inclusiv a celor responsabile de fenomenul de hiperemie datorat producerii si eliberarii in piele a substantelor hormonale precum histamina si acetilcolina. Durata de timp dupa care se evidentiaza efectele asteptate imediate sau tardive. presiunile. uneori la nivelul umerilor sau superior toracal. inclusiv musculara. In functie de numarul radacinilor rahidiene. stimulator si de imbunatatire a schimburilor gazoase si de degajare a cailor respiratorii.

edeme si infiltrate inflamatorii locoregionale. depozitelor periarticulare sau a sechelelor posttraumatice ce limiteaza mobilitatea normala.• • • petrec pe cale reflexa. contractilitatea si conductibilitatea la nivelul lor (prin excitarea mecanica a nervilor motori de la nivel muscular). se amelioreaza elasticitatea si supletea si se obtine miorelaxarea. cat si procesele metabolice. amelioreaza circulatia prin artere. prevenirea stazei si refacerea altor procese patologice ce pot sa apara la acest nivel. Masajul fasciilor. Masajul exercita asupra tesuturilor conjunctive o actiune mecanica directa prin care se mentine si se reface elasticitatea si supletea tisulara. se combate fenomenul de oboseala musculara. Prin masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se amelioreaza suferinta si se grabeste vindecarea unor afectiuni precum entezopatii. Tesutul conjunctiv beneficiaza de o serie de vase de sange si limfa si de o nretea densa de terminatii nervoase. realizand prin acesta o gimnastica vasculara. Manevrele de masaj declanseaza o serie de reactii in sistemul de reglare biochimica (apar secretii hormonale la nivel tegumentar si tesut conjunctiv subcutanat) si nervoasa a circulatiei (cu rol vasomotor cu efecte hiperemice locale si mecanisme derivative ale circulatiei la distanta). degenerate sau atrofiate. mentinerea supletii si elasticitatii tisulare. cicatrici vicioase. scazand astfel efortul miocardului. pregatind programele de kinetoterapie. hormonale si nervoase. Circulatiei sangelui si limfei. stazelor si infiltratului inflamator tisular. Elementelor aparatului locomotor. golind lichidele din vasele limfatice si din spatiile interstitiale. respirator. Masajul poate conduce astfel. teci si alte formatiuni fibroase. Masajul asigura direct. se activeaza circulatia locoregionala. si asupra osului. se dreneaza produsii reziduali. a schimburilor metabolice si a functiei excretorii. mobilizarea lipidelor de depozit. cicatricilor vicioase. cu drenarea edemelor. periost. Prin masaj muscular sunt imbunatatite procesele de biotroficitate musculara. cu rol deosebit de important in obezitate. modularea functiilor hormonale si a reactiilor neurovegetative. mecanic accelerarea circulatiei sanguine. cu influentarea circulatiei sanguine si limfatice. La nivelul tesutului conjunctiv se asigura mijloacele de aparare fata de agresiunile microbiene si nemicrobiene ale organismului si substratul necesar refacerii tesuturilor lezate. fascii si aponevroze. digestiv si genito-urinar. tesuturi moi periarticulare. se mentine echilibrul circulator. Masajul articulatiilor si al tesuturilor periarticulare tine cont de prezenta retelei vasculare si nervoase deosebit de bine reprezentate al acest nivel. . usurand munca inimii. El asigura efecte circulatorii si biotrofice. Masajul periostal asigura efecte circulatorii si biotrofice in consecinta. imprastierea infiltratelor patologice cu recapatarea mobilitatii articulare. la echilibrarea circulatiei superficiale si profunde. Acesta este reprezentat de muschi si tendoane. Tesutului conjunctiv. prevenirea aderentelor retracturilor. redorilor. scurtand perioada de incapacitate si de revenire la normal. utile asupra muschilor atrofici si atoni. Efectele masajului conjunctiv se manifesta si pe cale reflexa. aponevrozelor si a celorlalte formatiuni fibroase conduce la mentinerea supletii. excita mecanic peretele vascular. stimuland schimburile nutritive si drenajul reziduurilor metabolice si al eventualelor edeme sau sufuziuni intratisulare. accelereaza circulatia de intoarcere. Efectele masajului sunt de lunga durata prin intrare in actiune a mecanismelor reflexe. Tehnica si metoda de masaj segmentar sau reflexogen au fost perfectionate in sensul aplicarii masajului in scopul tratamentului unor afectiuni ale aparatului circulator. creste excitabilitatea. intinderi si smulgeri de fibre.

insotite de sindrom algic. metabolice. atrofie. procedeele masajului determina in organism reactii fiziologice. celor aflati in convalescenta si refacere dupa accidente sau boli. masajul regiunii abdominale poate stimula functiile aparatului digestiv (reflexele pornesc din zonele specifice situate la nivelul peretelui andominal). Dupa cum se vede. anemicilor. Masajul actioneaza mecanic. retractii sau depuneri grasoase periarticulare. sa se resfranga asupra functiilor tesuturilor si organelor. pareze si paralizii locale. atonie musculara. rupturi ale structurilor aparatului locomotor. de sensibilitate si trofice. hemoragii.sau anestezie. indicatiile masajului terapeutic sunt: • Plagi.si proprioceptoare care produc impulsuri ce sunt transmise centrilor nervosi. • Miozite. ingrosari cicatriciale. prin activarea circulatiei si nutritiei locoregionale dar si pe cale reflexa. starile de oboseala cronica si patologica. prin efectele sale pe segmentele reflexogene ale tegumentului. circulatorii. ca apoi. in scopul combaterii starii de oboseala. tulburari trofice si metabolice. renourinar si genital. • • . luxatiile. In concluzie. precum hipo. tendinite. contarctura musculara. cu imbunatatirea digestiei si absorbtiei intestinale. cat si formei. cu efecte circulatorii si biotrofice prin activarea metabolismului si stimularea functiilor de excretie) si indirecte. corespunzatoare tipului si functiei organului sau tesutului vizat. intensitatii si duratei procedeului aplicat. tenosinovite peritendinite. masajul spatelui conduce la efecte asupra functionalitatii aparatului respirator si circulator (respiratia este activata datorita unor puncte de plecare situate in peretele toracic). cresterea secretiilor si stimularea peristaltismului (util in cadrul tratamentului complex al unor boli interne). intinderi. anumite manevre de masaj aplicate pe regiunea precordiala pot modula ritmul cardiac sau tensiune arteriala. • Masajului general. contuzii. spasticitate sau pareze. Reactiile organismului se produc de cele mai multe ori pe calea sistemului nervos. Daca masajul se produce energic se produc efecte stimulatoare iar daca masajul este efectuat cu blandete se induce relaxarea substratului. • Tesuturilor si organelor profunde. hipotonii. artroze. modificari ale tensiunii arteriale). tulburari circulatorii si trofice. • • Entorsele. In timpul sedintei de masaj se obtin efecte directe (prin actiunea mecanica a procedeelor de mesaj aplicate pe piele si transmisa tesuturilor subcutanate accesibile. pe cale reflexa. in scop profilactic si curativ persoanelor cu tulburari respiratorii. cardiocirculatorii (tulburari de ritm cardiac. Tulburari ale functiilor respiratorii. disfunctionalitati ale tubului digestiv. drept penru care efectele se bazeaza pe actiunea reflexa a acestora. • Fracturile. contracturi musculare si hipertonii. Leziuni ale nervilor periferici insotite de tulburari motorii. prin excitarea terminatiilor nervoase extero. Tesuturile si organele profunde nu pot fi influentate in mod direct prin procedeele de masaj. Masajul capului are efect decongestionant si relaxant asupra centrilor nervosi si cailor nervoase superioare. alte inflamatii articulare. Masajul general este indicat in scop igienic persoanelor sedentare sau pacientilor imobilizati.Sistemului nervos. precum artrite. astenicilor. periartrite.

in tulburarile digestive. lipsa de profesionalism tehnic a aplicantului. . dezinteresul si neincrederea pacientului fata de procedura in sine. pana ce se gasesc in stadiul de vindecare. • Bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau cand exista riscul unor complicatii grave cum se poate intampla in cazul miocarditei. indicatii. in unele forme de tuberculoza pulmonara. ganglioni limfatici. Contraindicatia definitiva se decide in cazurile de boli cronice. tulburari si leziuni usoare si temporare. osteite. • Exista unele contexte care conduc la restrictii in aplicarea masajului. Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii oricarui procedeu de masaj. bine tolerate. incurabile si care s-ar putea inrautati prin aplicarea procedeelor de masaj. inflamatorie sau de alta natura. in hemoragiile cerebrale recente. eruptii. hipertensiunii arteriale. rinichi. varicelor voluminoase si inflamate. limite de aplicare terapeutica. tulburari si leziuni ale sistemului endocrin si nervos sau ale aparatului locomotor. hemoragica. trecatoare. plagi. precum furunculele. metodologii de aplicare. fara boli de natura parazitara. contraindicatii.Contraindicatiile efectuarii masajului sunt generale sau partiale si definitive sau temporare. artrite supurate. pe oricare parte a corpului. 4. abcesele. • Starile patologice cu caracter general insotite de febra si stare de agitatie. • Tumorile canceroase in forma generalizata si unele boli psihice cu caracter excitativ si confuzional reprezinta contraindicatii categorice ale masajului. dureroasa. in boli ale organelor abdominale. intestin. Contraindicatiile temporale sunt mai frecvente si ele se refera la boli. in curs de vindecare. eczeme. efectuate doar la nivelul partilor indemne si sanatoase si interzicerea aplicarii masajului pe zonele. • Boli. grave. in abcesele pulmonare si in pleureziile purulente • Masajul abdominal este contraindicat si chiar interzis in inflamatiile acute si cronice de orice natura. de oboseala acuta si debilitate sau astenie intensa. tumorala. in inflamatiile centrilor nervosi. ficat. vezica urinara. precum pneumonii. Instrumentele terapeutice specifice in Recuperarea Medicala (II): -Kinetoterapia: definitie. segmentele si regiunile suferinde. anevrismelor de aorta. splina. leucemiilor etc. pancreas. emboliilor. pleurezii. • Orice suferinta acuta. deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sanatoasa. precum sensibilitatea specifica. ulcerului varicos. endocarditei. • Bolile acute pleuro-pulmonare. inflamatorie. flebitelor si periflebitelor in evolutie. care caracterizeaza starea de abdomen acut. reprezinta contraindicatie a masajului sub orice forma. Contraindicatiile masajului sunt: • Bolile de piele. osteomielite. hemofiliei. stomac. organe genitale. flegmoanele sau alte colectii purulente. arsuri sau alte forme de manifestare a unor afectiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acopera un proces inflamator de profunzime. infarctului miocardic. in timp ce contraindicatia partiala este reprezentata de limitarea doar la procedeele benefice. clasificare. in toate bolile infecto-contagioase. indiferent de procedeu.

modalitatile. tulburarile de postura si aliniament ale corpului. . Au fost astfel create evaluari ADL pentru cele mai importante grupe musculoarticulare generatoare de incapacitate sau au fost imaginate si standardizate evaluari ADL care apreciaza direct tipurile de incapacitate. raportat la varsta si sex) si dezvoltarea globala in raport cu varsta. bolile functionale ale sistemului nervos. tehnicile. unele boli de nutritie si metabolism. Aceasta metoda de apreciere a capacitatii functionale a pacientului a intrat in uzul curent al cabinetelor. bazelor. obligatoriu. sechele definitive organicofunctionale). mecanisme de actiune. precum atitudinea (determinata de raporturile partilor componente ale aparatului neuromioartrokinetic/locomotor. fisa de bilant functional individual. unele deficite congenitale. specialistii din domeniu utilizeaza ca metoda de evaluare “activitatile vietii zilnice” sau “activities of daily living” (ADL). unele boli ale aparatului respirator. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie. Pentru o evaluare corecta a statusului functional. menite sa refaca forta musculara. a celui muscular cat si evaluarea globala a functiei aparatului neuromioartrokinetic. dimensiune si greutate. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). unele boli ale aparatului cardiovascular. cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate.Kinetoprofilaxia: primara. metodele si metodologiile sale. drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei. desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia. terapia si recuperarea functionala. atitudinea fiind obiectivul principal al evaluarii). care consta in aprecieri sintetice.. In vederea stabilirii unui program de kinetoterapie adecvat deficitului functional trebuie sa se tina seama si de relatia reciproca stabilita intre alinierea segmentelor si postura corecta a corpului si eficienta functiei aparatului locomotor. si anume ereditatea. Pornind de la cele aratate. completand. Postura corpului este influentata de trei factori. centrelor si sectiilor de recuperare medicala. terapia ocupationala s-a dezvoltat in unele tari ca o adevarata specialitate. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. globale. Aspectul general al corpului este conferit de trei elemente. bazandu-se pe evaluarile complexe realizate. secundara. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. Recent. sa recastige mobilitate articulara. Kinetoterapia. precum si mijloacele. gestuale ale aparatului neuromioartrokinetic. cresterea corpului (reprezentand acumularile cantitative in inaltime. starile patologice si obisnuinta. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. se realizeaza testarea clinica musculoarticulara care consta in efectuarea bilantului articular. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). Bazele fiziologice si fiziopatologice ale kinetoterapiei.

bureletul fibrocartilaginos (se regaseste la enartoze.Evaluarea mersului reprezinta un alt obiectiv important de analiza in kinetologie. ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. menite sa limiteze miscarea articulara. continuare a periostului. este lipsit de vase si nu poate regenera sau cicatriza. formand funduri de sac sau pungi sinoviale. elasticitate si porozitate). Diartrozele. articulatii elipsoide (cu cap condiloidian-articulatia genunchiului) si articulatii selare (cu o suprafata concava si cealalta convexa-articulatia trapezometacarpiana a policelui). indiferent de forma lor prezinta o structura formata din: cartilajul hialin (are grosimea mai mare in zonele de hiperpresiune. intrrarticular mai exista unele ligamente puternice. cilindroide si elipsoide). cu doua grade de libertate (selare) si cu trei grade de libertate (sferiode). articulatii sferoide (enartroze-articulatiile scapulohumerala sau coxofemurala). lichidul sinovial (este un lichid generat de sinovie. Raportat la modalitatea de unire. de periost. Se are in vedere faptul ca mersul se realizeaza prin pasire iar pasului i se recunosc doua faze fundamentale: sprijinul si balansul. aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic. conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala. care asigura 40-45% din greutatea corpului. care prezinta suprafate articulare inegale). curata si lubrifia articulatia) si ligamentele paraarticulare (desi exterioare articulatiilor. numita unitate motorie). inafara fundurilor de sac spre interior. capsula se prinde ca un manson de epifize. numite ligamentele capsulare. pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. diartrozele pot fi: articulatii plane (artrodii-articulatiile oaselor tarsului sau carpului). In functie de gradele lor de libertate. numite vilozitati sinoviale). caile motricitatii voluntare si involuntare. capsula mai prezinta si terminatii nervoase senziitive-receptori ai durerii. nervul. o serie de pliuri intraarticulare. de transudatul plasmatic si de produsele de descuamatie ce apar in timpul miscarii. cartilaginoase sau sinoviale (diartroze). cu rolul de a hrani. articulatiile se clasifica in: articulatii cu un grad de libertate (plane. care determina si tipul de miscare. blocand excesul de miscare si moduland firta musculara). Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elemenete anatomice implicate in miscare (articulatia. articulatiile pot fi fibroase. In functie de forma capetelor osoase articulare. nu are inervatie proprie iar structura lui din fibre colagene arcuate ii confera proprietati de compresibilitate. in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati. menite sa ajute sau sa franeze miscarea. capsula delimiteaza cavitatea virtuala articulara sinoviala. sinovial si unul extern. este rezistent la agresiuni. cu rol vasomotor). sinoviala (tapeteaza intern capsula si formeaza. muschiul. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat. sinoviala herniaza in jurul tendoanelor sau sub musculatura periarticulara. de bureletul fibrocartilaginos. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii. capsula articulara (este o structura conjunctiva formata dintr-un strat intern. in locurile in care capsula are stratul fibros extern exrem de subtire. care pot fi interceptate prin kinetoterapie. alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional. pana la nivelul cartilajului iar pentru intarirea ei se regasesc niste fascicule fibroase. Exista muschi scurti . articulatii cilindroide sau balamale (trohleara-articulatia cotului sau trohoida-articulatia radiocubitala superioara). cat si fibre simpatice postganglionare. proprioceptori specializati in baro si mecanoreceptie. ele asigura rezistenta articulara. stabilitatea articulara si participa la ghidarea miscarii.

Componentele macroscopice ale muschiului sunt corpul muscular (corpul muscular este alcatuit din fascicule. realizeaza contractii rapide si obosesc rapid. cilindraxul motoneuronului alfa conduce la formarea nervului spinal. calea extrapiramidala.si lungi. tendonul (organ rezistent. fiecare fascicul cuprinzand un numar de fibre musculare. posturala a miscarii). substanta fundamentala si celule tendinoase). tecile sinoviale (se regasesc la locul de trecere al tendonului prin canalele osteofibroase). Neuronul motor medular este denumit cale finala comuna. sunt rosii (fibrele rosii sunt bogate in mioglobina. din punctul de vedere al functiei de miscare. rezervele de ADP sunt reduse. tropomiozina. prezentand insa sarcolema. troponina etc. organizata structural asemanator oricarei celule. inextensibil. reticulul sarcoplasmatic care intra in alcatuirea triadelor cu rol in contractia musculara. motoneuronul alfa situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii devine unica legatura intre musculatura voluntara si toate variantele de comanda sau de declansare a miscarii. fie prin releele superioare. si miofibrilele. caile cerebeloase descendente). lucrul lor mecanic este putin intens. ea aparand mai evidenta sub raportul structurilor anatomice implicate. sub forma macromoleculelor de ATP. sunt superficiali. Caile motorii involuntare ale activitatii tonice presupun participarea: Celulelor nervoase din cornul anterior al maduvei spinarii. nuclei sarcolemali. diencefal. precum actina. de tip II. jonctiunea tendomusculara. apoi proteinele miofibrilarea. subtiri si grosi. Arcul reflex. La nivelul sinapsei neuromusculare sosesc terminatiile cilindraxului motoneuronului alfa. specifice. proteinele formatiunilor subcelulare si proteinele stromei. care sunt purtatoarele echipamentului enzimatic celular. fara sa participe la inervarea fibrei musculare. cu sediul in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. mitocondrii si enzime oxidative. lati si inelari. bursele seroase (se dezvolta in zonele in care tendonul sau muschiul suporta o hiperpresiune intermitenta sau frecare exagerata) si anexele. au tendoanele late. tonic. In acest mod. format din fibre de colagen. proteinele sarcoplasmatice. trunchiul cerebral si cerebel (calea piramidala. Muschii pot fi tonici. vascularizatia este mai saraca. stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mic situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. in general extensori. precum mioglobina si enzimele. au tendoane lungi. astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Sau muschii pot fi fazici. de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase. Diferenta dintre activitatea motorie voluntara musculara si cea tonica este mai dificil de realizat. Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive. sar o articulatie. sarcoplasma. care se grupeaza in patru categorii si anume. deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente pornite din cortex. mitocondriile sarcoplasmatice. sunt situati proximal. fibra musculara reprezentand celula musculara. cel mare sau fazic si cel alfa mic. existand doua tipuri de motoneuroni alfa. de tip I. sar doua sau mai multe articulatii. eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare. care nu determina insa potentiale de actiune propagate). in special . stimulul nervos provine de la motoneuronul alfa mare printr-o singura sinapsa). au o retea ampla de capilare sanguine. stocand si energia. se contracta lent si obosesc greu. motoneuronii gama (de la care pornesc fibrele pentru fusul muscular si care joaca rol in ajustarea tonica. proteinele musculare. in general muschi flexori. care deriva de la mai multi nervi spinali. sunt albi (fibrele albe sunt sarace in mioglobina. mitocondrii si ATP. prin mai multe sinapse. desi involuntar. Pe traseul dintre neuronul motor aflat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii si sinapsa neuromusculara. sunt antigravitationali. miozina. fie prin arcul reflex spinal. si anume: motoneuronii alfa. contractile ale muschiului). utilizeaza caile si neuronii miscarii voluntare. celulele Renshow ale sistemului inhibitor (neuroni intercalari specializati in a determina fenomene inhibitorii pentru toti neuronii de vecinatate. care sunt structuri citoplasmatice diferentiate.

Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape. inervate in acelasi moment. care functioneaza independent de vointa noastra. fusul beneficiind de o inervatie senzitiva si de una motorie. Caile nervoase de legatura ce pot fi aferente si eferente. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia. invelita intr-o capsula formata din fibrocite alungite. inconjurat de o capsula conjunctiva. neuroni intercalari (celule de dimensiuni mici care fac legatura intre neuronii motori si intre terminatiile tractusurilor nervoase cerebromedulare si motoneuroni). Fusul muscular (este un organ receptor specializat. forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi. raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii. acestea fiind dependente. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. trunchi cerebral. ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa). de cativa mm lungime si latime. un proprioceptor. relaxarea musculara. formata din fibroblasti. apare decontractia si implicit. de-a lungul cailor de conducere. neuronii cordonali homolaterali sau heterolaterali (care fac legatura intre etajele medulare in cadrul cordoanelor medulare). la randul lor de intensitatea comenzii motorii. fiind o formatiune fusiforma. in acelasi timp. acest organ fiind. conducerea descendenta a deciziei de miscare. avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Decontractia musculara este la randul ei. Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara. excitat de starea de tensiune de la niveul tendonului respectiv). avand drept finalitate contractia musculara. avand aspectul unui corpuscul de cativa mm. precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare. langa jonctiunea acestuia cu muschiul. alaturi de bazele anatomice. Conexiunile cu centrii superiori (cortex.pentru neuronii alfa). in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie. un proces activ. modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Bazele fiziologice explica. contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe . in fapt. intensitatea acestei contractii fiind corelata cu distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Fenomenele se produc simultan. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului. Organul tendinos Golgi (se afla in tendon. care necesita consum energetic. intre care exista fibre de colagen orientate in axul lung al fusului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa. dispusa printre fibrele musculare. Cand influxul nervos se opreste. apartinand fibrei musculare corespunzatoare. dar si pe a celui gama. numite fibre intrafuzale. modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). diencefal. cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa. cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare. intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate. spre deosebire de cele extrafusale.

Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul. anatagoniste. contributia volitionala avand rol de initiere. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare. catre aparatul efector. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational. hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. osificare. ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). ca element mecanic efector al miscarii. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. leziuni inflamatorii etc). osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase. control si comanda. vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare. dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent. capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor. Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o . rupturi tendinoase sau musculare etc). dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect. reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). cel cu patologie respiratorie. sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. si mai departe. precum si al musculaturii posturale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei. cicatrice. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului. In permanenta. celor musculotendinoase (ruptura. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale). cu toate structurile sale componente. leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc). poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc. reflexul flexor nociceptiv. sustinere si oprire a activitatii. cel reglator si cel efector. cerebelul. putand fi congenitale sau dobandite. sinoviale (inflamatie etc). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor. edem. exostoze. cicatrice etc). Articulatia. reflexe posturale si de locomotie. Alaturi de articulatie. osteofitoze.parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama. reflexul de tendon. urmeaza elaborarea actului motor in cortex. Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara. mobilitati articulare exagerate. inflamatie etc). calcificare. formatiunea reticulata. hematom. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara. calcificare. pe baza aferentelor senzitiv senzoriale.

hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. cresterea fortei si rezistentei musculare. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca. hemipareze. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara. singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. influentand si paratonia viscerala. antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. printre tehnici fiind si terapia comportamentala. definita prin termeni precum retractura. curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica. elongatii tendinoase. cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom. Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice. ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare). Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: . monoplegii. Obiectivele kinetoterapiei Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. relaxarea. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea. In kinetologie. intereseaza atat relaxarea genarala. mergand pana la akinezie (monopareze. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala. desi structura nervoasa este indemna. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. corectarea posturii si aliniamentului corpului. rigiditatea extrapiramidala. pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). recastigarea mobilitatii articulare. corectarea deficitului respirator. concvulsii. psihoterapie). tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului. care a fost scos din starea de echilibru.articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara. a pianistului etc). a inotatorului. crampe. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. fasciculatii. contractura sau spasticitatea musculara. autotrainingul. Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de medicina traditionala indiana. La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi. hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare.

Pentru obtinerea efectelor prezentate. altfel spus. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. active asistate si active. pentru a fi incununat cu succes. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. Tehnici de facilitare proprioceptiva. instrainarea/pareza functionala. urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. deoarece se stie faptul ca la lungime maxima. orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. Contractia izotonica simpla. determinand miscare articulara. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Contractia izotonica realizata contra unei . Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme. devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. fiind deci o contractie dinamica.Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne. Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale. fara incarcare. Ca urmare. Miscarile pasive. necesita durate scurte de antrenament. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. nu amelioreaza supletea articulara. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria. scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. nu solicita articulatia. asigura cresterea rezistentei musculare. cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor. care risca sa devina definitive. compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. O serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. fara modificarea lungimii fibrei musculare. precum: substitutia/inlocuirea functionala.

Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). starea circulatiei musculare. dupa cum urmeaza: Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. exercitiile rezistive regresive. sinergisti. integritatea metabolismului muscular. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc). poate determina cresterea de forta musculara. ca fiind starea opusa oboselii musculare. desi poate fi indeplinita si constient. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. In aceasta idee. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. Altfel spus. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. executata in conditii normale. mobilitatea controlata si abilitatea.rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. se va reeduca mobilitatea. initial compensata. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. stabilitatea. cu alungire (contractie dinamica excentrica). Cresterea coordonarii. Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt. exercitiile culturiste etc). Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. automata. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. rapiditate de actiune. asigura hipertrofie musculara. lina. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). alaturi de agonisti). Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. . Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. ulterior decompensata.

sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). activitatile de autoingrijire si casnice. alergarea. luxatii. bursita. alcatuite dintr-o serie de tehnici. antiinflamatoare. tenotomii. hemiplegia etc. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara.In fapt. precum sechelele posttraumatice (luxatii. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. atat mobilitatea. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. Coxartroza (in diferite faze evolutive). suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. artroplastii. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. reflexele de echilibrare si stabilizare. Principalele domenii de patologie si afectiuni. electroterapia antalgica. beneficiare. terapia ocupationala). capsulite. aplicarea termoterapiei. tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. impreuna cu metodele kinetice. tendinita calcificanta. programul de recuperare medicala. necesitand exercitii deosebite. . bicicleta ergometrica si covorul rulant. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. chisturi sinoviale. boala Parkinson. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. cat si posturi de drenaj bronsic). rece sau cald. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. suferinte musculare periarticulare etc). scolioze. osteotomiile. capsulita retractila. decontracturanta. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. rupturi de menisc etc). inotul sau alt sport terapeutic. sunt: PSH (periartita scapulo-humerala). biotroficizanta etc) care alcatuiesc. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. coxartroxa operata. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. hemiplegii etc). status postproteza de sold etc). ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). fracturi. urcatul scarilor si pantelor. gestualitatea coordonata. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). cat si in afara acestei posturi. statusul post AVC (hemipareze. osteoplastiile de sold. reeducarea respiratiei costale. scleroza multipla. Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. fracturile. controlul si coordonarea respiratiei). tenosinovita. hiperlordoze etc). retracturi algoneurodistrofia etc). arsuri. tendinopatii. Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. Aceste doua obiective se ating mai dificil. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. entorse. fracturi. boala Raynaud. deposturari (cifoze. rupturi etc). neuropatiile periferice etc). educarea tusei si terapia ocupationala. coordonarile paliative si terapia ocupationala. la statusurile posttraumatice (fracturi. reeducarea respiratiei diafragmatice. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala.

neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. meniscectomia. activo-pasiva. aparatele trebuie sa fie bine aplicate dar sa permita efecuarea contractiilor izometrice de mentinere a tonusului . recurgand sau nu la ajutorul unor dispozitive. pura asiatata. Spondilita ankilozanta. discopatii etc. precum artrite. cifozele. Tehnicile din kinetologie cuprind: tehnicile anakinetice (imobilizarea si posturarea) si tehnicile kinetice (statice si dinamice). Indicatiile imobilizarii deriva din urmatoarea clasificare. artrite sau artroze acutizate. autopasiva. prin manipulare). deoarece segmentul vizat este imobilizat intr-o pozitie sau postura corectata. boala Parkinson. sub anestezie. la entorse. a corpului sau a unui segment al acestuia. Hemiplegia. exercitiile si metodele in kinetologie reprezinta elementele de baza sau alfabetul terapiei prin miscare.Gonartroza (toate stadiile de evolutie). luxatii.La capitolul tehnici kinetologice se porneste de la cunoasterea celor trei caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor. Imobilizarea este o tehnica kinetologica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea pentru un interval de timp. A). exercitii si metode). entorsa de genunchi. corsetul si se utilizeaza in scopul consolidarii fracturilor. blocand cel putin o articulatie). manipulari. sinovextomia. Scoliozele. diferenta constand in ceea ce priveste scopul urmarit. De mentionat si faptul ca aparatele de contentie si corectie nu trebuie sa jeneze circulatia locoregionala si nu este admis sa produca leziuni ale tegumentului sau durere. miozite. flebite sau orice alt proces care determina dureri la mobilizare). paralizii. mecanica. orteza. activa cu rezistenta) sau kinetice dinamice pasive (tractiuni. aparatul gipsat. Imobilizarea de contentie. emondajul sau shavingul intraarticular. in nemiscare. Imobilizarea susupenda miscarea articulara si contractia voluntara. printr-un sistem de fixare. status postlaminectomie lombara. hiperlordozele. Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). miscari pasive sub anestezie etc. fracturile. Astfel. traumatisme craniocerebrale si medulare etc sau in procesele inflamatorii localizate. rupturi tendinomusculare etc). si anume: activitatea motrice. precum atela. capacitatea de a fi miscat pasiv si starea de repaus. orteza. imobilizarea poate fi: De punere in repaus (utila in bolile cardiopulmonare grave. arsuri intinse. tehnicile kinetice statice cuprind contractia izometrica si relaxarea musculara iar cele kinetice dinamice sunt active reflexe si active voluntare (libera. scleroza multipla in placi. devieri articulare prin retracturi. paraplegia. patelectomia etc). La randul lor. Tehnicile. atela. De contentie (are rolul de a bloca un segment sau o partea acestuia. De corectie sau posturala (utilizeaza tot aparatul gipsat. precum tractiuni. genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. Programe de kinetoterapie (tehnici. pasivo-activa. Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). corsetul etc. cat si cea de corectie urmeaza unor manevre si/sau tehnici ortopedicochirurgicale sau kinetologice. asa cum se intampla in scolioze. cat si o metodologie coerenta in vederea realizarii unui obiectiv anatomofiziologic sau terapeutic. tendinite.

muscular segmentar iar segmentele vizate sa fie imobilizate intr-o pozitie functionala. Contraindicatia majora o constituia prelungirea excesiva a imobilizarii. Se poate ajunge la: • Hipotrofie de inactivitate, • • • Redoare articulara, mergand pana la ankiloza, Tulburari ale circulatiei de intoarcere, cu aparitia edemelor si trombozelor venoase consecutive, Tulburarea troficitatii locoregionale cu aparitia escarelor,

• Disconfort fizic si psihic al pacientului. Posturarea sau pozitionarea reprezinta o alta tehnica anakinetica apartinand tehnicilor kinetologiei si reprezinta atitudini impuse unor segmente, parti ale corpului sau corpului in ansamblu, in scop profilactic sau terapeutic, in vederea corectarii sau evitarii instalarii unor devieri de statica sau a unor pozitii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic. Clasificarea posturilor include: Posturile corective (utile in spondilita ankilozanta unde pot preveni instalarea unor disfunctionalitati, de asemenea, in reumatismul cronic degenerativ si inflamator exprimat clinic prin artrite sau artroze, in paraliziile de cauza centrala sau periferica, in deviatiile coloanei vertebrale sau a altor segmente etc), Posturile de facilitare (se recomanda in vederea facilitarii unui proces fiziologic perturbat de boala, aceste posturi fiind cele de drenaj bronsic, antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei de intoarcere, cele facilitatorii respiratorii sau cardiace, cele de drenaj biliar etc) Tehnicile kinetice reprezinta tehnici kinetologice care se bazeaza pe miscare, iar aceasta presupune sau nu contractia musculara si nu neaparat mobilizare articulara cu deplasarea unui segment. Clasificarea acestor tehnici include: tehnicile kinetice dinamice (mobilizarea pasiva si activa) si tehnici kinetice statice (contractia izometrica si relaxarea musculara). Tehnicile kinetice dinamice se bazeaza pe miscare sub toate formele ei, ele realizandu-se cu sau fara contractie musculara, diferentiindu-se astfel, mobilizarea pasiva de cea activa. Mobilizarea pasiva este utilizata in kinetologia terapeutica si de recuperare, ea se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare iar efectele sale se regasesc asupra: Aparatului locomotor (mobilizarea pasiva mentine amplitudinile de miscare si troficitatea articulara normala, creste amplitudinile articulare si asuplizeaza tesuturile articulare si periarticulare, mentine si/sau creste excitabilitatea musculara, amelioreaza contractura-retractura musculara prin intinderea prelungita a muschiului si declanseaza stretch-reflexul care determina contractie musculara), Sistemului nervos si tonusului psihic (miscarea pasiva mentine memoria kinestezica a segmentului respectiv in cadrul schemei corporale si creste tonusul psihic al pacientului prin prezenta obligatorie a kinetoterapeutului),Aparatului circulator (miscarile pasive efectuate ritmat au efecte mecanice asupra circulatiei segmentare, asigurand drenaj venolimfatic si prevenirea sau diminuarea edemelor, de asemenea, asigura prin raspuns neurovegetativ, o hiperemie locala, pe cale reflexa pornind de la receptorii senzitivi articulari si musculari), Altor aparate si sisteme (miscarile pasive mentin troficitatea tuturor celorlalte tesuturi de la nivelul segmentelor interesate, maresc schmburile gazoase la nivel pulmonar si tisular periferic, cresc tranzitul intestinal si evacuarea vezicii urinre, influenteaza unele relee endocrine).

Indicatiile mobilizarii pasive constau in: • Recuperarea pacientilor neurologici, • • Reeducarea functionala a pacientilor cu patologie posttraumatica, Intretinerea si recupararea functionala pacientiilor cu reumatism cronic degenerativ si inflamator. In executarea miscarilor pasive trebuie sa se tina cont de: Cunoasterea diagnosticului bolii si a celui functional, Stapanirea tehnicii si a prizelor din partea kinetoterapeutului si cooperarea si participarea activa a pacientului, Se vor asigura pozitiile corecte de executie a miscarii pasive la nivelul segmentului in cauza, respectandu-se directiile fiziologice, limitele de amplitudine si asociind pozitii sau miscari de facilitare, Mobilizarea pasiva este o metoda analitica, ea nu trebuie sa provoace durere, parametrii sai de executie se vor adapta scopului urmarit si starii clinice locale, Mobilizarea pasiva este precedata de aplicatiile de termoterapie, masaj sau electroterapie. Tehnicile mobilizarii pasive constau in: • Tractiuni continue, discontinue, cu fixatii alternanate efectuate in axul segmentului sau articulatiei, putandu-se executa manual sau cu ajutorul unor dispozitive, • Mobilizarea fortata sub anestezie, • Mobilizarea pasiva pura asistata (este cea mai obisnuita tehnica de mobilizare pasiva efectuata de mainile kinetoterapeutului, pacientul relaxand voluntar musculatura, putand fi precedata de termoterapie, masaj, electroterapie antialgica si infiltratii locale, ea necesitand respectarea parametrilor privind pozitia pacientului si a kinetoterapeutului, prizele si contraprizele, manevrele utilizate la mobilizare si forta si ritmul de mobilizare), Mobilizarea autopasiva (se realizeaza de pacientul insusi prin presiunea corpului sau a unui segment al acestuia, prin actiunea membrului sanatos sau prin intermediul unor dispozitive-tip Kinetec), Mobilizarea pasiva mecanica,

• •

Mobilizarea pasivo-activa (se mai denumeste si mobilizare pasiva asistata activ de catre pacient si este utila in vederea reeducarii fortei musculare cand aceasta a scazut sub 2 sau cand dorim sa reeducam un muschi transplantat), • Manipularea. Mobilizarea activa se desfasoara datorita contractiei musculare proprii a segmentului care se mobilizeaza. Contractia musculara poate fi involuntara/reflexa (mobilizare activa reflexa) si voluntara (mobilizare activa voluntara). Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare reflexe necontrolate si necomandate voluntar de pacient fiind, in fapt, un raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexa este utila in recuperare si poate fi provocata prin: reflexul de intindere sau stretch-reflexul, reactiile de echilibrare, reflexele pozitie sau posturale. Mobilizarea activa reflexa reprezinta o modalitate de stimulare neuro-musculara in cazurile in care efortul voluntar sau mobilizarea activa voluntara este ineficienta. Mobilizarea activa reflexa

isi gaseste utilitatea in cazul parezelor, deoarece asigura extensibilitatea muschilor, intretine troficitatea acestora si va reduce spastivitatile, cu dezvoltarea stereotipurilor. Mobilizarea activa voluntara este o miscare comandata, ce se realizeaza prin contractie musculara izotona, dinamica, ce presupune consum energetic, muschiul modificandu-si lungimea, asigurand deplasarea segmentelor. Mobilizarea activa voluntara reprezinta tipul de miscare fiziologica ce se afla la baza intregii noastre existente. Efectele mobilizarii active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiva, rezultatele fiind mult mai vizibile si in timp mai scurt. In mod deosebit, obiectivele acestui tip de mobilizare sunt: • Cresterea sau mentinerea amplitudinii de miscare la nivel articular, • • • • • Cresterea sau mentinerea fortei musculare, Redobandirea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare, Mentinerea unei circulatii sangiune si limfatice corespunzatoare, Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare, Mentinerea echilibrului neuroendocrin si a conditiei psihice.

• Mobilizarea activa voluntara poate fi o tehnica localizata, segmentara sau generala. Tehnicile mobilizarii active voluntare constau in: Mobilizarea libera sau activa pura (miscarea are drept parametri directia de miscare, amplitudinea, ritmul, durata, pozitia in care se executa si se realizeaza fara vreo interventie facilitatoare sau rezistiva, cu exceptia gravitatiei), Mobilizarea activo-pasiva sau activa asistata (cand forta musculara coboara spre valoarea 2 sau 3, precum si in situatia in care se urmareste refacerea completa a mobilitatii unei articulatii, miscarea trebuie ajutata). De retinut faptul ca forta exterioara ajuta si nu se va substitui fortei proprii, ca forta exterioara se aplica pe directia actiunii muschiului asistat, ca aceasta forta de asistare este mai intensa la inceputul si la sfarsitul miscarii efectuate si ca forta exterioara poate fi realizata prin corzi elastice sau prin contragreutatile instalatiilor cu scripeti terapeutici, prin autoasistare, prin suspendare in chingi sau prin executarea miscarii in apa. Mobilizarea activa cu rezistenta (exista o forta exterioara care se opune partial miscarii active, obtinandu-se astfel, cresterea de forta si rezistenta musculara, hipertrofia muschiului si o buna dirijare a miscarii). De retinut faptul ca rezistenta se opune pe tot parcursul miscarii active, valoarea rezistentei e mai mica decat valoarea fortei muschiului care executa miscarea contrarezistiva, rezistenta sa fie aplicata pe fata de miscare a segmentului, fiecare miscare contrarezistiva este urmata de o perioada de relaxare, ritmul miscarilor active cu rezistenta sa fie raportat la valoarea rezistentei si sa se asigure stabilizarea segmentului de origine al muschiului care realizeaza miscarea contrarezistiva. Rezistenta poate fi reprezentata de scripetele cu greutati, de arcuri, materiale elastice sau alte materiale maleabile (chit, ceara, plastilina etc), apa din bazin, de kinetoterapeut, autorezistenta sau ridicarea de greutati. Tehnicile kinetice statice sunt caracterizate prin contractie musculara ce nu este urmata de deplasarea segmentului. Kinezia statica poate fi realizata prin contractia izometrica (cresterea tonusului muscular) si prin relaxarea musculara (scaderea tonusului muscular). Contractia izometrica caracterizeaza forta dezvoltata de un muschi care incearca sa deplaseze un obiect imobil si se numeste forta izometrica. Tensiunea musculara atinge maximum, in timp ce

lungimea fibrei musculare este aceeasi. Contractia statica sau izometrica conduce la cresterea rapida a fortei si rezistentei musculare, cat si la hipertrofia masei musculare utilizate. Relaxarea musculara caracterizeaza un muschi in care tensiunea de contractie scade, ramanand doar tonusul muscular propriu, mentinut de activitatea permanenta a fibrelor intrafuzale, in timp ce fibrele extrafuzale sunt relaxate. La nivelul musculaturii antigravitationale sau posturale se realizeaza tonusul muscular postural. Cresterea nefiziologica a tonusului postural se poate afla in legatura cu suferinte ale aparatului neuromioartrokinetic sau cu starea de tensiune psihica. Relaxarea musculara se poate obtine prin diferite metode, precum: constientizarea starii de relaxare musculara ca fiind starea opusa contractiei musculare, posturarea segmentului si suspendarea oricarei activitati musculare la acest nivel, scuturarea ritmica a membrului respectiv sau masaj efectuat cu blandete. B).Exercitiul fizic terapeutic are la baza tehnicile prezentate, el reprezentand la randul sau, elementul kinetologic care poseda o structura coerenta, tehnica de executie procedurala si scop terapeutic. Orice metoda kinetologica este constituita dintr-o suita de exercitii fizice. Exercitiul fizic terapeutic este structurat din trei parti: Pozitia de start (pot fi pozitii fundamentale si derivate) si miscarile efectuate in cadrul acestei pozitii (alegerea pozitiilor de lucru este determinata de starea pacientului si de miscarile ce urmeaza sa fie realizate iar cand vorbim despre promovarea miscarilor sau reeducarea functionala a lor, trebuie sa tinem cont de etapele contolului motor, precum mobilitatea, stabilitatea, mobilitatea controlata si abilitatea), Tipul de contractie musculara (si zona de lungime musculara in care se lucreaza) necesara in cadrul exercitiului (pentru promovarea unui anumit tip de contractie musculara au fost imaginate o serie de tehnici fundamentale sau speciale si specifice de facilitare neuromusculara proprioceptiva), Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului. Exercitiile fizice terapeutice se desfasoara dupa cateva principii de baza, dupa cum urmeaza: Executia este lenta, ritmica, progresiva (progresivitatea este un principiu important si se aplica in exercitiile pentru cresterea tonusului muscular, pentru cresterea amplitudinii de miscare, cat si pentru coordonare), cu cresterea treptata a duratei (progresivitatea in timp), se efectueaza pe toata amplitudinea de miscare, Pozitiile de start trebuie sa fie stabile si sa permita desfasurarea activitatii musculare, Contractia musculara intensa necesita o pauza de relaxare, in consecinta etc. C).Metodele kinetologice definesc un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic. Printre metodele des utilizate in practica de recuperare medicala, enumeram: Metodele directionate spre scopuri mai mult sau mai putin limitate, precum metoda Kabat si Bobath etc, Metodele denumite speciale, deoarece se caracterizeaza nu doar printr-un obiectiv de indeplinit, ci si prin utilizarea unei anumite tehnologii. Metodele speciale se refera la metodele care utilizeaza o anumita tehnologie (instalatii sau complexe de exercitii fizice speciale), cuprinzand: mecanoterapia, scripetoterapia, ergoterapia/terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, manipularile, tractiunile, sportul terapeutic.

Kinetoterapia prezentare efecte terapeutice Kinetoterapia reprezinta doar o parte a kinetologiei, desi termenul este utilizat in sensul global al terapiei prin miscare si presupune toate aspectele vizate de miscare: profilaxia, terapia si recuperarea functionala. Mult mai corect ar trebui utilizat termenul de kinetologie, drept stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care se participa la aceste miscari. Kinetologia medicala studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale, precum si mijloacele, modalitatile, tehnicile, metodele si metodologiile sale, menite sa refaca forta musculara, sa recastige mobilitate articulara, cat si coordonarea mersului si a miscarilor efectuate. Mecanismele prin care actioneaza kinetoterapia se bazeaza in primul rand pe elementele anatomice implicate in miscare (articulatia, muschiul, nervul, caile motricitatii voluntare si involuntare, conexiunile periferiei sau efectorilor cu centrii superiori si unitatea functionala fundamentala, numita unitate motorie), pe bazele fiziologice (modalitatea de actiune a unitatii motorii alcatuite din neuron-axon-totalitatea fibrelor musculare la care ajung terminatiile axonului respectiv) si pe cunoasterea bazelor fiziopatologice ale miscarii, care pot fi interceptate prin kinetoterapie. Miscarea a determinat specializarea unui aparat diferentiat, aparatul locomotor sau neuromioarteokinetic, alcatuit din structuri bine definite anatomic si functional, ce au la baza unitatea kinetica alcatuita din articulatie-muschi-nerv. Articulatia reprezinta ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase invecinate. Muschiul reprezinta elementul motor al miscarii, in alcatuirea aparatului locomotor uman existand 430 de muschi striati, care asigura 40-45% din greutatea corpului. Nervii musculaturii striate contin fibre aferente senzitive, eferente motorii si fibre simpatice care se termina in peretii vaselor de sange intramusculare, fara sa participe la inervarea fibrei musculare.Un muschi primeste cel putin o ramura nervoasa, de cele mai multe ori primeste insa mai multe ramuri nervoase, care deriva de la mai multi nervi spinali, astfel incat un muschi poate avea o inervatie plurisegmentara. Neuronul motor medular sau motoneuronul alfa este denumit cale finala comuna, deorece la el converg toate fibrele terminale ale cailor descendente. Conexiunile cu centrii superiori (cortex, diencefal, trunchi cerebral, cerebel) determina si moduleaza activitatea motoneuronului alfa, dar si pe a celui gama, avand deci un rol activ in miscarea voluntara dar si in ajustarea tonica posturala a miscarii. Unitatea motorie este considerata a fi cea mai mica unitate functionala neuromusculara, raportul dintre neuron si numarul de fibre musculare pe care le inerveaza poarta numele de coeficient de inervatie al unitatii motorii, intr-o unitate motorie intra intotdeauna acelasi tip de fibre musculare care se vor contracta toate, in acelasi timp. Bazele fiziologice explica, alaturi de bazele anatomice, modalitatea sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei. Intrarea in actiune a unitatii motorii se deruleaza pe baza unei suite de procese complexe care se petrec la nivelul pericarionului, cilindraxului neuronal si la nivelul fibrei musculare, avand drept finalitate contractia musculara. Contractia musculara are la baza alunecarea filamentelor de actina printre cele de miozina, modificandu-se astfel lungimea sarcomerului (unitatea morfofunctionala a fibrei musculare). Intre tensiunea de contractie musculara si dimensiunea sarcomerului exista o relatie precisa. Cuplarea (corespunzatoare contractiei musculare) si decuparea (relaxarea fibrei musculare) actomiozinica sta la baza teoriei mecanismului glisant care explica contractia, intensitatea acestei contractii fiind corelata cu

distanta alunecarii filamentelor de actina printre cele de miozina care va conduce la scurtarea muschiului. Alunecarea este dependenta si de frecventa impulsurilor electrice sosite la sinapsa, acestea fiind dependente, la randul lor, de intensitatea comenzii motorii. Fenomenele se produc simultan, in toate fibrele musculare inervate de aceeasi unitate motorie, forta de contractie fiind reprezentata de suma tuturor unitatiilor motorii din muschi, inervate in acelasi moment. Contractia musculara persista atata timp cat persista influxul nervos sau atat timp cat exista resurse energetice capabile sa sustina lucrul mecanic desfasurat de miofilamentele de actina si miozina. Cand influxul nervos se opreste, apare decontractia si implicit, relaxarea musculara. Decontractia musculara este la randul ei, un proces activ, care necesita consum energetic. Cea mai simpla miscare voluntara a unui segment presupune intrarea in actiune a numeroase sinapse neuronale si parcurgerea unor etape, precum: elaborarea centrala a deciziei de miscare, conducerea descendenta a deciziei de miscare, de-a lungul cailor de conducere, ajustarea permanenta a tonusului postural al segmentului de mobilizat (operatiune care precede miscarea propriu-zisa), contractia musculara efectoare a miscarii comandate si modularea permanenta pe parcursul miscarii a tonusului musculaturii sinergiste, anatagoniste, precum si al musculaturii posturale. Controlul motricitatii este organizat pe niveluri succesive de integrare, control si comanda. Controlul la nivel medular se bazeaza pe activitatea reflexa (reflexul miotatic sau stretch-reflexul, reflexul de tendon, reflexul flexor nociceptiv, reflexe posturale si de locomotie, reflexe urmate de spasm muscular) care se desfasoara la nivel medular sau supramedular/supraspinal (cu rolul de a facilita reflexele medulare). Controlul supramedular se refera la controlul exercitat de etajele superioare ale nevraxului (cortexul motor, cerebelul, formatiunea reticulata, hipotalamusul si rinencefalul) asupra activitatii motoneuronilor periferici. Bazele fiziologice sau mecanismele de actiune ale kinetoterapiei se refera si la coordonarea miscarii voluntare. Aceasta este rezultatul unei continue combinatii sinergice dintre receptia senzitiv-senzoriala si efectorii motori ai miscarii. Miscarea voluntara se desfasoara pornind de la luarea deciziei de miscare (coroborat cu realitatea si cerintele ambientale ajunse la constiinta noastra pe calea aferentelor senzitiv-senzoriale), urmeaza elaborarea actului motor in cortex, activarea sistemelor piramidal si extrapiramidal drept sisteme motorii executive de transport al comenzii dar si al planului de miscare catre motoneuronii alfa si gama, si mai departe, catre aparatul efector. In permanenta, pe baza aferentelor senzitiv senzoriale, sistemul reglator va modula etapele tonice si fazice ale sistemului efector care realizeaza miscarea voluntara in concordanta cu planul elaborat si transmis de cortex si preluat de subcortex. Se definesc astfel trei mari sisteme care concura la producerea miscarii voluntare: sistemul informational, cel reglator si cel efector. Miscarea voluntara se desfasoara astfel pe baza unui program preexistent, contributia volitionala avand rol de initiere, sustinere si oprire a activitatii. Exista o serie de mecanisme fiziopatologice care pot fi influentate prin kinetoterapie. Prescrierea unui program kinetologic de reeducare functionala se va face dupa evaluarea mecanismelor fizipatologice care stau la baza acuzelor si suferintelor pacientului. Bolnavul cu insuficienta cardiovasculara, cel cu patologie respiratorie, cel cu suferinte ale aparatului locomotor etc, vor beneficia de kinetoterapie curativa si de reeducare functionala numai dupa ce sunt clarificate verigile fiziopatologice implicate in disfunctionalitatea constatata. Articulatia, ca element mecanic efector al miscarii, poate sta la baza deficitului functional al aparatului locomotor. Poate fi vorba despre pierderea stabilitatii si/sau a gradului de mobilitate (abilitate) a doua segmente osoase adiacente (sindrom disfunctional) sau poate fi cazul unui sindrom algic-inflamator care limiteaza antalgic miscarea. Alaturi de articulatie, cu toate structurile sale componente, la baza tulburarilor functionale pot sta insa si suferinte ale

tesuturilor moi periarticulare (contracturi musculare, rupturi tendinoase sau musculare etc). Consecinta acestor afectiuni poate fi: redoarea sau ankiloza articulara, mobilitati articulare exagerate, dificultatea de a mentine o postura sau aliniamentul corporal corect, dificultati la mobilizare si mers sau dificultati in a executa o serie de gesturi uzuale. Redorile articulare se definesc drept limitari patologice ale miscarii articulatiei, putand fi congenitale sau dobandite. Redorile dobandite fac obiectul kinetoterapiei. Redorile dobandite pot fi datorate: leziunilor tegumentare (inflamatie, edem, cicatrice etc), leziunilor aponevrotice (retractura inflamatorie a aponevrozei etc), celor musculotendinoase (ruptura, hematom, calcificare, inflamatie etc), capsuloligamentare (pierderea elasticitatii structurilor, cicatrice, calcificare, osificare, leziuni inflamatorii etc), sinoviale (inflamatie etc), cartilaginoase si osoase (fragmentarea cartilajului, exostoze, osteofitoze, osteoliza consecutive altor leziuni cartilaginoase, ftacturarea capetelor osoase intrarticulare) sau procesului de retractura-contractura-adaptare (ca urmare a unei imobilizari articulare prelungite). Ankiloza reprezinta pierderea definitiva a miscarilor dintr-o articulatie iar mobilitatile articulare anormale sau exagerate (relaxare sau ruptura ligamentara, elongatii tendinoase, hipotonii musculare etc) se pot defini drept reversul redorilor articulare. Muschiul poate suferi proces de atrofie prin imobilizarea segmentului, desi structura nervoasa este indemna. Se mai poate constata o crestere a rezistentei musculare normale la miscarea pasiva, definita prin termeni precum retractura, contractura sau spasticitatea musculara. Acestora li se alatura distrofia (in care principalul obiectiv urmarit pentru limitarea scaderii fortei musculare este exercitiul activ cu rezistenta) si oboseala musculara (sindrom fiziopatologic muscular constand in incapacitatea muschiului de a se contracta si de a mai executa lucru mecanic). La nivelul complexului format din nerv si muschi se pot localiza suferinte care au la baza mecanisme fiziopatologice comune in cadrul afectiunilor aparatului neuromioartrokinetic. Aceste afectiuni sunt: spasticitatea piramidala, rigiditatea extrapiramidala, hipotoniile musculare cu mecanism neuromuscular si atrofiile de denervare. La nivelul nervului se pot constata sindroamele fiziopatologice hipokinetice, mergand pana la akinezie (monopareze, monoplegii, hemipareze, hemiplegii etc) si sindroamele hiperkinetice (tremuraturi, concvulsii, fasciculatii, crampe, ticuri etc) si diskinetice (crampa scriitorului, a inotatorului, a pianistului etc). Aceste sindroame au la baza reflexe conditionate patologice ce pot fi influentate prin metodologia kinetoterapeutica. Acestora li se adauga tulburarile in coordonarea miscarilor voluntare si tulburarile de sensibilitate. Kinetoterapia domenii de patologie Domeniile de patologie ale kinetoterapiei se refera la toate suferintele aparatului neuromioartrokinetic. Pentru acestea se stabilesc urmatoarele obiective de baza in cadrul programului kinetic de recuperare functionala: relaxarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului, recastigarea mobilitatii articulare, cresterea fortei si rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort si reeducarea sensibilitatii. Relaxarea reprezinta procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru. In kinetologie, intereseaza atat relaxarea genarala, cat si cea partiala iar relaxarea este considerata un proces autonom, ce vizeaza o reglare tonico-emotionala optimala. Relaxarea poate fi indusa din exterior si se numeste relaxare extrinseca sau poate fi indusa de catre subiectul insusi si se numeste relaxare intrinseca, singura capabila sa asigure inhibitia reciproca dintre psihic si muschi. Relaxarea intriseca poate fi realizata pe baza celor trei mari curente metodologice: curentul oriental (tehnici promovate de

medicina traditionala indiana, japoneza si care stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare), curentul fiziologic (are la baza relaxarea progresiva pe baza pricipiului de identificare kinestezica a starilor de tensiune si de relaxare musculara) si curentul psihologic (utilizeaza tehnici de relaxare de tip central care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentand si paratonia viscerala, printre tehnici fiind si terapia comportamentala, autotrainingul, psihoterapie). Un loc aparte printre tehnicile de relaxare il ocupa biofeedback-ul, tehnica prin care se obtine relaxarea prin expunere/receptionare de concomitente functionale fiziologice. Pacientul insusi receptioneaza sau observa si poate sa verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara. Prin aplicarea unor electrozi pe masa musculara, pacientul poate receptiona stimulul acustic sau vizual ceea ce-i ofera posibilitatea de a apreciea starea de tensiune musculara si sansa de a incerca treptat, relaxarea. Corectarea posturii si aliniamentului corpului se bazeaza pe urmatoarele evidente: • Defectele posturale ale copilariei si adolescentei se definitiveaza la varsta adulta, devenind puncte de plecare pentru suferinta ulterioara de tip degenerativ a aparatului locomotor. • serie de afectiuni ale aparatului locomotor (neuromioartrokinetic) conduc la deposturari si dezalinieri ale corpului, care risca sa devina definitive. • Orice program de recuperare a unui deficit functional se bazeaza pe raporturi normale intre segmentele corpului si pe o functionalitate normala a lanturilor kinetice corporale, pentru a fi incununat cu succes. Ca urmare, orice program trebuie sa inceapa in conditiile restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, deoarece deposturarea si dezalinierea atrag dezechilibre musculare care vor vicia derularea miscarilor, cu incarcari neadecvate asupra articulatiilor, scaderea randamentului si inducerea precoce a starii de oboseala. Elementul cheie al deposturarilor este muschiul care se poate dezechilibra prin interventia mai multor mecanisme, precum: substitutia/inlocuirea functionala, instrainarea/pareza functionala, compensare si/sau incoordonare/tulburari de reglare motrice. Recuperarea musculaturii (element al aparatului neuromioartrokinetic) joaca rol major in profilaxia deposturarilor. Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza urmatoarele tehnici: • Postura corectata sau hipercorectata si mentinuta prin metode de fixare. • Miscarile pasive, active asistate si active. • Tehnici de facilitare proprioceptiva. Cresterea mobilitatii articulare este obiectivul din kinetologie care urmareste obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea intregii amplitudini de miscare. Cresterea fortei musculare se realizeaza prin contractie musculara care are la baza tensiunea musculara. Exista doua tipuri de contractie musculara: izometrica si izotonica. Contractia izometrica se caracterizeaza prin cresterea tensiunii musculare interne, fara modificarea lungimii fibrei musculare, urmata insa de cresterea fortei si de hipertrofia muschiului. Pentru obtinerea efectelor prezentate, contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 33% din tensiunea musculara maxima iar pentru a se realiza hipertofie musculara este necesar sa se atinga nivelul de 66% din tensiunea musculara maxima a muschiului respectiv. La fel de important este si timpul de utilizare al muschiului in cauza, altfel spus, durata mentinerii unei tensiuni musculare corespunzatoare scopului urmarit. Nu mai putin importanta este si lungimea la care se executa izometria, deoarece se stie faptul ca la lungime maxima,

necesita durate scurte de antrenament. participarea egala a tuturor fibrelor musculare la toate unghiurile de miscare ale segmentului. participarea tuturor grupurilor musculare la miscare (fixatori. Ca urmare a testarii rezistentei musculare cu greutati cuprinse intre 15-40% din forta maxima a muschiului respectiv se va constata instalarea dupa un timp a starii de oboseala. sinergisti. exercitiile rezistive regresive. determinand miscare articulara. nu amelioreaza supletea articulara. asigura hipertrofie musculara. asigura cresterea rezistentei musculare. ca fiind starea opusa oboselii musculare. Contractia izotonica simpla. Cresterea rezistentei musculare reprezinta cresterea capacitatii unui muschi de a sustine un efort si capacitatea acestuia de a efectua un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp. dupa cum urmeaza: • Exercitiile izometrice (EUSIZ adica exercitii unice scurte izometrice zilnice. Avantajele contractiei izometrice constau in: o buna eficienta in a obtine cresterea fortei si hipertrofiei musculare. pastrarea/recastigarea imaginii/schemei motorii de miscare. muschii sunt antrenati la o contractie lenta. EMR adica exercitiul maximal cu repetitie. poate determina cresterea de forta musculara. cu scurtare (contractia dinamica concentrica) sau prin indepartarea capetelor de insertie. rapiditate de actiune. este putin obositoare si este mai eficienta fata de alte tehnici de cresterea fortei musculare. nu amelioreaza coordonarea inervatiei musculare pentru activitati motorii complexe. tehnica fractionata De Lorme-Watkins. nu reuseste sa realizeze crestere de forta musculara decat pentru valoarea 2 sau de la valoarea 2 spre 3 (rezistenta este reprezentata de greutatea propriului segment la care se adauga gravitatia). integritatea metabolismului muscular. realizarea reeducarii functionale a aparatului neuromioartrokinetic se . In programele de reeducare functionala este preferata metoda dinamica cu rezistente moderate care asigura sincronizarea unitatilor motorii implicate in contractie si o perfecta coordonare musculara. nu solicita articulatia. Contractia izotonica se realizeaza cu modificarea lungimii muschiului. integritatea si participarea sistemului nervos dar si de starea generala a pacientului in cauza. amelioreaza mobilitatea articulara si creste rezistenta musculara. fiind deci o contractie dinamica. Dezavantajele izometriei constau in: solicita aparatul cardiovascular. Altfel spus. • Exercitii dinamice cu rezistenta (EMS adica exercitiul maximal scurt.muschiul poate dezvolta tensiuni maxime. Cresterea coordonarii. alaturi de agonisti). Rezistenta musculara mai poate fi definita deci. ERSIZ adica exercitii repetitive scurte izometrice zilnice. exercitiile culturiste etc). Modificarea lungimii muschiului se poate face in doua sensuri: prin apropierea capetelor sale. Avantajele izotoniei constau intr-o buna coordonare nervoasa. In practica de specialitate exista o serie de tehnici si exercitii imaginate in scopul cresterii fortei musculare. Contractia izotonica realizata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia segmentului sau miscarea in sine. Un rol important este jucat si de valoarea rezistentei (incarcarea) care se opune miscarii. in timp ce tensiunea de contractie ramane aceeasi. initial compensata. fara incarcare. controlului si echilibrului are in vedere cele patru etape ale controlului motor. dezvolta un feedback kinestezic redus etc. desi necesita durate mai lungi ale antrenamentului si dispozitive speciale. este o tehnica simpla care nu necesita dispozitive speciale. ulterior decompensata. cu alungire (contractie dinamica excentrica). starea circulatiei musculare. tonifica in special fibrele musculare activate la unghiul articular la care s-a executat contractia izometrica. Rezistenta musculara este dependenta de: forta musculara. grupajul de 3 contractii de cate 6 secunde fiecare etc).

cat si in afara acestei posturi. Reeducarea sensibilitatii se afla in stransa legatura cu recuperarea motorie fiind utila si necesara in afectiunile sistemului nervos central si periferic. gimnastica corectoare (suita de exercitii corectoare pentru toate segmentele implicate in actul respirator). tendinopatii. aproape in exclusivitate ale metodelor de kinetologie recuperatorie. rupturi etc). In fapt. coordonarea miscarilor se obtine dupa multe repetari. alcatuite dintr-o serie de tehnici. hemiplegii etc). tehnicile neuroproprioceptive de facilitare. procesele cronice degenerative sau inflamatorii articulare. scleroza multipla. rece sau cald. Indicatiile kinetologiei de recuperare se refera la unele afectiuni si stari patologice insotite de disfunctionalitate. Mobilitatea controlata si abilitatea reprezinta insa. reeducarea respiratiei diafragmatice. dupa cum urmeaza: mobilizarile poliarticulare. mobilitatea controlata si abilitatea. nefixata (se gaseste intr-un lant kinetic deschis). antiinflamatoare. capsulite. cele doua etape care vor fi reeducate in exclusivitate pentru atingerea acestui obiectiv. rupturi de menisc etc). statusul post AVC (hemipareze. Controlul activitatii coordonate este monitorizat prin mecanismul de feedback al proprioceptiei si centrilor subcorticali. entorse. necesitand exercitii deosebite. fracturi. aplicarea termoterapiei. coordonarile paliative si terapia ocupationala. bicicleta ergometrica si covorul rulant. desi poate fi indeplinita si constient. beneficiare. posturarea (posturi relaxante si facilitatorii ale respiratiei. neuropatiile periferice etc). urcatul scarilor si pantelor. decontracturanta. Corectarea deficitului respirator face apel la kinetologia respiratorie care presupune elemente precum: relaxarea. dezvoltarea ei inseamna o crestere a preciziei miscarii si un efort muscular minim. chisturi sinoviale. . impreuna cu metodele kinetice. alergarea. electroterapia antalgica. hiperlordoze etc). atat mobilitatea. executata in conditii normale. luxatii. lina. terapia ocupationala).adreseaza si acestui obiectiv dar programul propus trebuie sa tina cont de cele patru etape de baza ale controlului motor. inotul sau alt sport terapeutic. programul de recuperare medicala. boala Parkinson. biotroficizanta etc) care alcatuiesc. antrenamentul la efortul dozat (obligatoriu pentru pacientii cardiopulmonari si utilizeaza activitati sportive precum mersul. reflexele de echilibrare si stabilizare. stabilitatea. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de miscare care sa fie continua. Abilitatea sau dibacia este capacitatea de a executa miscarile coordonat si se realizeaza cu extremitatea distala libera. scolioze. Indicatiile kinetologiei recuperatorii se refera la afectiuni ale partilor moi periarticulare (periatrita scapulohumerala sau coxofemurala. reeducarea respiratiei costale. statusul postoperator (inclusiv post hernie de disc lombara. cat si posturi de drenaj bronsic). suferinte musculare periarticulare etc). educarea tusei si terapia ocupationala. se va reeduca mobilitatea. controlul si coordonarea respiratiei). automata. la statusurile posttraumatice (fracturi. In aceasta idee. cat si abilitatea necesita executarea unor exercitii pentru perfectionarea coordonarii miscarilor atat in interiorul unei posturi fixate. deposturari (cifoze. suferinte neurologice centrale si periferice (paraplegia. Aceste doua obiective se ating mai dificil. reeducarea respiratorie (dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare. Se va avea in permanenta in vedere faptul ca exista si o serie de metode complementare (masaj. activitatile de autoingrijire si casnice. Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dar dintr-o postura cu incarcare corporala (extremitatea distala a segmentului este fixata sau se gaseste intr-un lant kinetic inchis). gestualitatea coordonata.

contragreutati. • Hemiplegia. meniscectomia. • Cotul posttraumatic cu toate consecintele legate de traumatismul initial si imobilizarea sau interventia ortopedico-chirurgicala ulterioara. tendinita calcificanta. coxartroxa operata. status postproteza de sold etc). Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta exterioara (motoare. alti clinicieni au inclus in notiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaza diferite instalatii si aparate mai simple sau mai complexe. emondajul sau shavingul intraarticular. scleroza multipla in placi. patelectomia etc). sechele definitive organico-functionale). hemiplegia etc. interventii operatorii pe tendoane urmate de imobilizari prelungite. de kinetoprofilaxia secundara (pacientii sunt educati sa invete sa-si trateze deficitele functionale si sa realizeze compensari). • Gonartroza (toate stadiile de evolutie). genunchiul posttraumatic si postoperator (ruptura aparatului extensor. precum. sinovextomia. instalatiile de scripeti. precum sechelele posttraumatice (luxatii. soldul posttraumatic (kuxatii de sold. • Coxartroza (in diferite faze evolutive).Principalele domenii de patologie si afectiuni. bursita. status postlaminectomie lombara. entorsa de genunchi. unele boli ale aparatului respirator. artroplastii. . unele boli ale aparatului cardiovascular. osteotomiile. tenotomii. • Procesele inflamatorii articulare (indiferent de etiologie). ruptura de diferite grade a coafei rotatorii). Lombosacralgia (durerea lombara inferioara sau low back pain). fracturi. retracturi algoneurodistrofia etc). fracturile. capsulita retractila. in functie de situatie. bicicletele ergometrice. custile Rocher. paraplegia. cifozele. bolile functionale ale sistemului nervos. sunt: • PSH (periartita scapulo-humerala). forta aplicata de catre kinetoterapeut) si permit scaderea si cresterea efortului muscular. neuropatiile periferice (a nervilor dar si plexulopatiile. unele deficite congenitale. osteoplastiile de sold. boala Parkinson. precum: unele boli ale aparatului locomotor (afectiunile reumatismale cronice. Mecanoterapia sau kinetoterapia asistata de dispozitive si realizata pe aparate Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor. arcurile. sclerodermia (afectiune sau boala de colagen). • • • Spondilita ankilozanta. hiperlordozele. Alaturi de kinetologia de recuperare exista kinetoprofilaxia anumitor afectiuni. boala Raynaud. arsuri. in care kinetoterapia prezinta particularitati in functie de forma anatomo-clinica (tendinita. Scoliozele. mesele speciale de kinetoterapie. unele boli de nutritie si metabolism. • Mana rigida ca urmare a unor afectiuni foarte diverse. tenosinovita. Intr-o acceptiune mai larga. Se deosebeste kinetoprofilaxia primara (practicarea exercitiului fizic in vederea mentinerii starii de sanatate). sistemica cu localizare predominanta la nivelul articulatiilor interfalangiene si metacarpofalangiene ale mainilor). tulburarile de postura si aliniament ale corpului. poliartrita reumatoida (afectiune inflamatorie cronica. fracturile.

Sistemul scripete greutate este des utilizat in special in exercitiile kinetice ale membrelor. Apoi. • Aparate pentru miscari pasive. Cresterea amplitudinii de miscare articulara (prin tehnica exercitiilor dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei). Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati. cu atat va fi solicitata o forta mai mare). fara vreo schimbare a marimii acestei forte. Pentru a fi eficienta. pentru fiecare pacient in parte. • In vederea cresterii de forta musculara se va testa rezistenta maxima (RM) a grupului muscular ce urmeaza a fi antrenat in montajul fixat. trunchiului si miscarilor de balans. Aparatele insa. • Realizarea suspendarii corpului sau a unor segmente in scopul scoaterii acestora de sub influenta gravitatiei. istoric vorbind. dar cu miscarea efectuata in sensul opus. • Miscarea se executa ritmic. se trece la ¾ din RM iar la sfarsitul sedintei sa va ajunge la 1 RM. Acest sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul in miscare. Aparate ortopedice de redresare pasiva si activa.patinele etc. sedintele se realizeaza de 1-3 ori pe zi. avand si avantajul de a modifica directia unei forte. Montajele scripetoterapiei sunt extrem de variate si ele se realizeaza adaptat. In practica se folosesc si scripeti mobili. se va incepe cu 1/3 din RM. pana la realizarea miscarii pasive. mecanoterapia a utilizat aparate tip Zander. cu scopul de a usura ridicarea greutatilor. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc (utilizat in tehnica kinetica autopasiva). In fapt. O caracteristica a acestui sistem este faptul ca el permite sa se mentina aceeasi forta pentru o greutate/rezistenta data. Sistemul permite prin acelasi montaj. au nascut o serie de critici care au justificat scoaterea lor din uz. celui inferior. • Realizarea tractiunilor continue sau discontinue ale membrelor sau rahisului. Zander crease patru tipuri de aparate de mecanoterapie: • Aparate pentru miscari active care se adresau recuperarii membrului superior. dupa numele medicului suedez care a introdus in practica de recuperare medicala primele aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor si care au fundamentat la timpul respectiv notiunea de mecanoterapie. • • Aparate pentru masaj mecanic. RM se retesteaza saptamanal. spre deosebire de montajele cu arcuri sau cu elastice. pe tot parcursul miscarii. facilitarea acestei miscari. Aceasta metoda scripete greutate este utilizata in urmatoarele scopuri: • Cresterea fortei musculare (prin tehnica exercitiilor cu contrarezistenta progresiva). in functie de schema aleasa. aceasta metoda necesita sa-i fie respectate cateva principii: • Locul de aplicare al corzii pe segmentul de membru care va fi mobilizat (cu cat locul de aplicare este mai indepartat/distal de articulatia in miscare. • Cel mai eficient este sistemul care permite aplicari in cel putin trei planuri iar membrul care executa miscarea sa fie suspendat. cat si de masurare a unghiurilor in scolioze. • .

plasarea punctului de acrosaj al cordonului de suspendare in raport cu pivotul articular are mare importanta pentru fortele care se stabilesc. Suspendarea unui membru in sistem elastic sau suspendarea pendulara pe verticala solicita excitabilitatea musculara dar este utila si in scopul relaxarii starilor de spasticitate sau de contractura musculara. Aceste DIM sunt responsabile de numeroase algii cutanate si musculotendinoase localizate la nivelul trunchiului si membrelor. Sistemul se bazeaza pe faptul ca un corp elastic. Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor membre. pacientul tractioneaza coarda scripetelui. Sistemul Guthrie Smith utilizeaza arcurile. isi modifica forma. cat si cele ale articulatiilor periferice. Ele au fost ulterior grupate sub forma unei metode cu tehnica si indicatii exacte. Recent. In practica kinetologica. Exista mai multe tipuri de suspendare: suspendarea pendulara sau verticala. in special ale membrului superior. acesta metoda este simplificata si i se adauga chiropractica sau chiropraxia. decontractura musculara. sanatos si bolnav in acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul realizeaza miscarile celor doua membre in sensuri opuse). permitand actiuni exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita. ci si ca procedeu diagnostic in ceea ce priveste deranjamentele intervertebrale minore (cele care apartin articulatiilor interapofizare paravertebrale). • . Principiile mecanice au rasunet asupra programului kinetoterapeutic ce va fi stabilit. Exista unii autori (Robert Maigne din Franta) care utilizeaza manipularea nu doar ca procedeu terapeutic. cu consum energetic redus. Obiectele acestui sistem kinetic cu arcuri sunt: • Cresterea fortei musculare. pentru a reveni la cea initiala odata cu incetarea solicitarii. evitand deformarea lui ireversibila. Varianta de utilizare a acestui sistem o constituie tractiunea arcului pentru decoaptari articulare. Gradul de deformare este proportional cu cheltuiala energetica ce a stat la baza deformarii. suspendarea axiala si suspendarea excentrica. beneficiaza de tehnici de lucru bine puse la punct. sub influenta unei forte externe. Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara foarte importanta in terapia ocupationala. cat si cu aplicatii terapeutice probate. numita metoda osteopatica. Suspendarea unui membru scoate din activitate musculatura centurii respective. arcurile se pot deforma ireversibil. benzile si cordoanele elastice drept rezistenta sau ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice se reeducare functionala musculoarticulara. Sub aspect mecanic. Daca se depaseste o anumita limita a cheltuielii energetice. care este prinsa la celalat capat de segmentul ce urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei). arcurile utilizate in acest sistem sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime. • Cresterea amplitudinii de miscare. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul fortei). putandu-se obtine astfel.Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive. Suspensoterapia reprezinta o metoda kinetologica cu reguli de utilizare prestabilite. resorturile. manipularile verebrale. Drept urmare. Manipularile coloanei vertebrale si ale membrelor in scop terapeutic au fost utilizate din timpuri stravechi. cu principii mecanice si fiziologice. coaptare sau decoaptare articulara. Alegerea tipului de suspendare permite obtinerea unor mai mari amplitudini de miscare. Suspensoterapia reuseste sa scoata corpul sau un segment al acestuia de sub influenta gravitatiei. Din suspendare se poate realiza un testing muscular real.

urmand ca prin intermediul acestora sa se creeze indirect. De la nivelul care corespunde momentului de punere in tensiune. in special pentru manipularile in flexie sau extensie. in vederea localizarii segmentului se recurge la un artificiu. fara sa depaseasca aceasta limita anatomica. fiind aplicata chiar pe segmentul de manipulat. precum o stea cu 6 brate. nu se va manipula un segment care are toate directiile de miscare blocate si dureroase. pana la limita jocului anatomic posibil. miscarea globala fiind executata de la distanta dar manipulatorul. si anume. presiuni urmate de o relaxare rapida). avand in vedere faptul ca se utilizeaza directia de mobilizare in sensul opus directiei blocate si dureroase. localizeaza precis efectul manipularii). Semiindirecte (se bazeaza pe principiul manipularilor indirecte. La fel. Se va nota gradul de limitare al miscarii sau intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. manipulari semiindirecte asistate. in care presiunea locala este directionata in sens contrar miscarii globale si se aplica sub nivelul segmentului ce trebuie mobilizat. deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale manipularii pe directia respectiva. segmentul va fi mobilizat. manipularea vertebrala. exista manipulari semiindirecte contrate. Tehnica recomandata de Maigne este cea semiindirecta. Manipularea este considerata un gest precis. presupune lipsa durerii la executie si se supune regulii miscarii contrare. Pe fondul musculaturii relaxate. In concordanta cu principiile de nondoloritate si miscare contrata ale manipularii. Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale segmentului vertebral interesat. Tehnica manipularii cuprinde: Segmentul de manipulat necesita sa fie pozitionat intr-o pozitie favorabila miscarii pasive utilizate de manevra de manipulare (punerea in pozitie). cu punerea in tensiune a tesuturilor articulare si periarticulare (punerea in tensiune). Indirecte (kinetoterapeutul recurge la miscari si presiuni executate in vecinatatea coloanei vertebrale. altfel spus. Pentru manipularile in rotatie. segmentul va fi miscat in mod pasiv de catre kinetoterapeut pana la limita maxima permisa de respectiva directie de miscare. ce necesita un diagnostic corect. la nivelul centurii scapulare sau a celei pelvine. miscarea fortata sau manipularea (impulsul manipulativ). In practica exista astfel. Manipularile coloanei vertebrale sau ale rahisului pot fi din punct de vedere tehnic dupa cum urmeaza: Directe (pacientul este pozitionat in decubit ventral iar kinetoterapeutul ii aplica cu mana presiuni directe pe apofizele spinoase sau pe cele transverse. kinetoterapeutul executa in mod brusc si unic. Notiunile de manipulare si mobilizare nu sunt sinonime. Specialistii in domeniu au imaginat o schema. in care presiunea locala urmeaza acelasi sens ca si miscarea globala. De la nivelul de solicitare suplimentara (sau de suprasolicitare) a directiei de miscare se simte cum cedeaza cu cateva grade o rezistenta si se poate auzi un cracment caracteristic. se va face o lateroflexie cu incurbarea maxima la nivelul segmentului de manipulat. se mentine acesta pozitie si se realizeaza rotatia pe partea lateroflexiei. reprezentand directiile de miscare ale coloanei. trebuie sa . prin presiuni si contrapresiuni la nivelul sau sub nivelul segmentului de tratat. De obicei. datorat fenomenului da cavitatie care apare cand se separa capetele articulare.Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare. Manipularea se va executa pe directiile care nu sunt notate.

In acel moment se produce vid intratisular. Tractiunile vertebrale sau elongatiile constau intr-o tractiune in ax a diferitelor regiuni ale coloanei vertebrale. Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante in comparatie cu cele ale rahisului. Cervicalgiile acute si cronice. pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. Mobilizarea segmentului se incepe doar dupa ce sunt indeplinite toate conditiile mentionate si s-a stabilit directia de miscare. Studiile de specialitate au demonstrat faptul ca tractiunea exercitata cu forte corespunzatoare. Dorsalgiile cronice sau acute. Miscarile se blocheaza ca urmare a unor suferinte articulare sau datorita contracturii si/sau retracturii musculare periarticulare. Accidentele si incidentele manipularilor rahisului sunt rare si apar mai ales la manipularile coloanei cervicale. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele. metacarpofalangienele. Nevralgiile sau nevritele de crural. conduce la distantari intervertebrale. cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se pot executa activ.artroza avansata hiperostozanta. • • • • Lombosciatica. • Nevralgia cervicobrahiala. Manipularea se va realiza cand pacientul este pregatit si obisnuit cu miscarile/mobilizarile deja efectuate. osteoporoza avansata. Indicatiile manipularilor rahisului sunt: • Lombalgiile acute sau cronice. Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate. articulatia pumnului. zilnic sau la 2-3 zile. Relaxarea musculaturii segmentului de manipulat este o conditie obligatorie (se vor aplica procedurile de termoterapie sau masaj). de decopatare. de alunecare antero-posterioara. coatele erc. fiind necesare intre 2-6 sedinte. Ameliorarile obtinute chiar la aplicarea unor forte mai mici sunt datorate probabil. de rotatie. Tractiunea se executa cu diferite aparate. dispozitive sau instalatii. intinderilor tesuturilor musculotendinoase. Tehnicile de tractiune cuprind urmatoarele: . pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita. Intr-o sedinta se executa 3-4 manevre consecutive pe un segment vertebral. Contraindicatiile absolute ale manipularilor rahisului sunt: suferintele coloanei vertebrale de origine inflamatorie.existe cel putin trei directii de miscare libere. metatarsofalangienele. Tehnica manipularilor coloanei vertebrale tine cont de o serie de etape: Pozitionarea pacientului terbuie sa confere relaxare iar cea a manipulatorului trebuie sa ofere un abord confortabil al segmentului demanipulat. infectioasa sau tumorala. genunchii.

sistemele de tractiune sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia de intoarcere. sa apara senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii. Tractiunea se poate realiza utilizand ca forta de tractiune greutatea partiala a corpului. din sezand sau in ortostatism. Indicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare. durata unei sedinte sa nu depaseasca 10-15 min pentru coloana cervicala si 20-30 min pentru cea lombara. Hidrokinetoterapia sau hidrokinetologia reprezinta metoda executarii exercitiilor fizice/kinetice in apa. Pozitia in care se afla pacientul poate fi de decubit dorsal. ametelile. Hidrokinetoterapia partiala este utilizata aproape in exclusivitate pentru cresterea mobilitatii articulare prin miscari pasive. de origine mecanica. sa asigure miorelaxare. patandu-se executa sedinte zilnic sau la 2-3 zile. acute sau cronice. • Persoanele cu sistemul nervos labil sau cele anxioase. Tractiunea vertebrala necesita supravegherea continua a pacientilor pe parcursul sedintelor pentru a identifica aparitia oricarui fenomen nedorit. • Tractiunea sau elongatia vertebrala presupune ca pozitia pacientului sa fie confortabila. pasivo-active sau active. Prezenta unor devieri vizibile ale coloanei (scolioze. precum: paresteziile. determinate de afectarea discului. . ligamentelor sau maselor musculare. hipoesteziile etc.• • • • Tractiunea se poate executa in axul coloanei sau orientat (segmentul vertebral este usor inclinat in flexie sau lateralitate). Avantajele acestei metode constau in: • Sunt necesare forte musculare reduse in vederea mobilizarii articulare. tambururi de tractiune. Persoanele de varsta a treia. contragreutati. forta de tractiune sa fie crescuta progresiv si redusa treptat la final. Rezistenta opusa miscarii poate fi reglata prin utilizarea flotoarelor. • • • • Creste capacitatea de relaxare musculara pentru postura ortostatica si mers. • Radiculalgiile de origine vertebrala (indicatie majora). Scade durerea articulara prin diminuarea presiunii intraarticulare. Utilizarea kinetoterapiei in apa este fundamentata de fenomenul de plutire a corpului sau de descarcare de greutate a corpului (principiul lui Arhimede) si pe rezistenta opusa de apa pe anumite directii de miscare. Cele doua modalitati de executie ale hidrokinetoterapiei sunt cea partiala (imersia unui singur membru sau segment de membru) si cea generala (imersia intregului corp in bazin). cifoze). senzatia de lipotimie. Contraindicatiile tractiunilor vertebrale sunt: • Sindromul hiperalgic cervical sau lombar. Tractiunea poate fi continua sau intermitenta (discontinua). • • • Prezenta unor fenomene neurologice pregnant sau a unui sindrom dural accentuat. Durata unei sedinte este cuprinsa intre 10-60 min. durerile.

• • Reumatismul cronic degenerativ si inflamator. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. Hipotensiune arteriala marcata. In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. aleasa dintre meseriile de baza. -Terapia Ocupationala: definitie. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. forta si rezistenta musculara. social si profesional). poate chiar profesia pacientului. precum cele de munca. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. indicatii. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. • • • • • • Pacientii in aparate de contentie. a fost utilizat termenul de ergoterapie. cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale.Indicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Bolile neurologice centrale si periferice. Initial. precum: . sub aspectul de amplitudine articulara. sa solicite un efort progresiv. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. contraindicatii. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut. clasificare. crizele comitiale. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. sa fie utila. coordonare a miscarilor si abilitate. Sechelele posttraumatice. Unele afectiuni cardiovasculare. de divertisment etc. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. bilant psihologic. Exista o multitudine de activitati practice utilizate in terapia ocupationala. Ulterior. • Afectiunile cardiovasculare si respiratorii. Starile febrile. limite de aplicare terapeutica. pana la vindecarea acesteia. inafara puseului evolutiv. metodologii de aplicare. Contraindicatiile hidrokinetoterapiei constau in: • Orice tip de leziune cutanata. compensatorii). clasice. Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. sa fie variata spre a se evita monotonia. Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. Anumite psihopatii. Varsta avansata.

precum desenul. formate din multitudinea de activitati casnice. Aceste tehnici terbuie sa fie prezente in orice serviciu de ergoterapie. familiale etc). poate chiar profesia pacientului. tesutul. se adapteaza conducerea automobilului. sa fie liber acceptata si agreata de catre pacient. Principalul scop este acela al refacerii mobilitatii. se adapteaza coada de lingura. scara autovehiculelor de transport in comun. tenisul de masa. recreative. Alegerea unei anumite ocupatii se va face dupa urmatoarele principii: ocupatia sa fie una obisnuita si cunoscuta. patinaj. Astfel. solicitare si adaptabilitate in ceea ce priveste deficitul functional al pacientului) si ergoterapia globala. precum si recunoasterea celor mai indicate activitati ergoterapeutice. termenul a fost preluat de alti autori dar a fost inlocuit cu cel de terapie ocupationala. ocupatia sa fie usor de inteles sau de invatat si executat. compensatorii). • . Aceasta metoda folosea exercitii si procedee fizice din diferite activitati umane obisnuite. social si profesional). badmington. • Activitatile incluse in tehnicile de exprimare (cuprind ocupatii specifice cu caracter artistic. • Cele care sunt incluse in asa numitele tehnici complementare (cuprind restul activitatilor lucrative umane. coordonare a miscarilor si abilitate. golf. scarile rulante. sculptura etc). impletitul nuielelor etc). cu referire la o metoda de kinetoterapie pentru diferite tulburari fizice sau mentale. de divertisment etc. sub aspectul de amplitudine articulara. a fost utilizat termenul de ergoterapie. precum cele de munca. forta si rezistenta musculara. clasice. pictura. marochineria. Ele cuprind o serie de subactivitati care necesita gestica diferita. precum aruncatul mingiei la cos. sah cu piese grele. Exista doua aspecte ale ergoterapiei: ergoterapia specifica (ce urmareste selectarea unor activitati cu maximum de adresabilitate. bilant psihologic. scrisul. hochei etc). se modifica robinetul la chiuveta. tipografia. tintar cu piese care se infig in lacas. jocuri cu figurine din plumb etc). Ulterior. strungaria. Terapia ocupationala prezentare efecte terapeutice Terapia ocupationala reprezinta un complex de metode de o mare variabilitate care isi mentin individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor folosite.Cele incluse in tehnica de baza (olaritul. sa fie variata spre a se evita monotonia. Prescrierea ergoterapiei necesita o analiza exacta a deficitului functional sau a handicapului prezentat de pacient (diagnostic clinic si functional. dactilografia etc). In numeroase tari terapia ocupationala a devenit o specialitate de sine statatoare. • Cele incluse in tehnici de readaptare. • Cele incluse in tehnici recreative (reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapului prezentat precum. unele profesionale. tamplaria. sa solicite un efort progresiv. trasul cu arcul. precum cartonajul. Tehnicile de readaptare sunt deosebit de importante deoarece adapteaza mediul ambiant al persoanelor cu handicap la propriile lor capacitati functionale. nespecifica sau ocupationala (nu se adreseaza deficitului functional ci restului organismului sau unor modificari complementare. Initial. sa fie utila. • Tehnicile sportive (includ o serie de jocuri sportive sau parti componente ale acestora. aleasa dintre meseriile de baza.Aceste activitati pot deveni scopuri in sine in domeniul reprofesionalizarilor. gravura. sa fie executata in comun cu alti pacienti si sa fie supravegheta in permanenta de catre specialistul ergoterapeut.

O proteza reprezinta aplicarea sau atasarea unei extensii. Otezarea permite desfasurarea activitatilor zilnice sau de zi cu zi ADL. Definitie. asigura activarea sistemelor circulatorii si metabolice. clasificare. necesar in disabilitatile instalate ca urmare a afectarii aparatului NMAK (neuromioartrokinetic). se mai poate realiza si reinplantarea segmentului.acceptate si tolerate de pacient. a gangrenei care urmeaza ca si complicatie in evolutia diabetului zaharat. Dupa amputatie. Specialistul in ortezare face parte din echipa multidisciplinara. a unei infectii. fara durere. pentru a ajuta sau de a spori controlul motorului pierdut ca urmare a unei traume. pediatria.Amputarea este eliminarea unei parti din corp care a fost ranita sau este bolnava. Protezarea urmeaza unei amputatii. Rolurile ortezelor sunt stabilizarea-imobilizarea unui segment in scopul corectarii diformitatilor. Poate fi urmarea unei afectiuni congenitale. Domeniile care beneficiaza de orteze sunt neurologia. in general. mentine o pozitie. Ulterior. a unui dispozitiv artificial care inlocuiește o lipsa a unei parti din organism. De asemenea. ceea ce deosebeste o proteza de o parte protetica. contraindicatii. etc. aplicarea unei tractiuni in conditiile unui stretching asistat. aceste dispozitive au calitatea de a folosi resursele umane musculare. indicatii. Dupa primele doua saptamani ce urmeaza unei amputatii durerea care apare poate fi controlata medicamentos. Protezele se deosebesc de orteze. Ortezarea reprezinta o metode ade obtinere a unui suport segmentar. Conditiile ce trebuie indeplinite la confectionarea sau alegerea unei proteze sunt greutatea minima si este impusa si de prezenta gravitatiei care tinde sa indeparteze capetele articulare). de obicei o priza si toate partile de prindere si sustinere. Scopul procesului de ortezare este acela de a proteza segmentul disabilitat pana la redobandirea functiei pierdute. metodologii de aplicare. usor de intretinut. confortabile. adaptat si aplicat unui segment al corpului carecorecteza pozitia segmentului. a unui traumatism cu strivire de parti moi si fracturi osoase. a mentinerii unor pozitii functionale prin asezarea structurilor moi periarticulare in pozitii de tensiunecat mai aproape de pozitia normala. Pacientului i se recomanada exercitii de mobilizare articulara. Protezele sunt. nervoase. de curatat. ca factor adjuvant. ajustabile. boli sau a unui defect initial.-Ortezareasi protezarea. scheletice. medicina sportiva. traumatologia. usor de aplicat si demontat. Orteza este definita drept un dispozitiv sau mecanism extern. sa fie estetice.Exista . apare durerea membrului fantoma. care sa asigureo cresterea progresiva a tensiunii intraarticulare si periarticulare. el realizeaza mulajele si aplica ortezele. suplinind functii fiziologice. mentine functia segmentului. Proteza completa consta in sistemului de atasament la zona restanta. asigurand reducerea feedbackului senzorial. Aceasta tehnica face parte din domeniul dispozitivelor cu utilizare umana. folosite pentru a inlocui piesele pierdute prin prejudiciu traumatic sau cand lipsesc din nastere (congenital) sau sa completeze defecte ale diferitelor parti ale corpului. controlul miscarii care sa permita executare miscarii intr-un anumit plan anatomic si suplinirea deficitului motor de cauza musculara in cadrul programelor de refacere a fortei musculara. Protezele sunt punct de vedere tehnic elementul complet terminat. asista la reabilitarea functionala. Protezarea poate sa inlocuiasca si un membru sau segment de membru care lipseste din cauze congenitale.

O proteza transtibiala inlocuieste un picior ce lipseste mai jos de genunchi. dispozitivul protetic de control da semnalul de miscare a protezei. determinand o mana artificiala pentru a se deschide sau inchide (prehensiune). Acest lucru se datoreaza complexitatii in miscarea asociata cu genunchiul. Primele proteze controlate de un microprocesor au devenit disponibile la inceputul anilor 1990. de asemenea. uretan sau elastomerice montate catre zona de membru reziduala. Se controleaza nivelul de mobilizare a membrelor prin convertirea miscarilor musculare in semnale electrice. O proteza transhumerala este cea care inlocuieste un brat lipsa deasupra cotului.Se mai poate intalni o dezarticulare a soldului. Majoritatea dispozitivelor protetice sunt insa montate sub genunchi si asigura o potrivire intima ce va oferi un confort imbunatatit la mers. O proteza transradiala inlocuieste un brat lipsa de la cot in jos. Dispozitivele protetice utilizate in mod obisnuit sunt geluri de silicon. in timp ce o proteza transfemurala este adesea mentionata ca un "AK". transfemurala. legaturile mecanice. prin intermediul electrozilor. Computerele sunt. deoarece acesti amputati trebuie sa utilizeze energie cu aproximativ 80% mai mult pentru a merge decât o persoană cu doua member inferioare. cum ar fi fibra de carbon.patru tipuri principale ale membrelor artificiale. de obicei. Aceastea actioneaza prin detectare. sau mai jos de genunchi. transradiala si transhumerala. Protezele extremitatii inferioare descriu membrele inlocuite artificial de la nivelul soldurilor sau mai jos. In industria protetica o proteza transhumerala este adesea mentionata ca un "AE" sau proteza deasupra cotului. activati atunci cand muschii din partea superioara a bratului se misca. Cele mai utilizate metode de fixare sunt prin vid. precum si alte combinatii inovatoare ale acestor tehnologii sunt utilizate pentru a oferi mai mult control pentru utilizator. Amputatii transtibial sunt. cu fibre de carbon. Noi materiale plastice si alte materiale. utilizarea de dispozitive electronice a devenit foarte frecventa la nivelul membrelor artificiale. au permis membrelor artificiale sa fie mai puternice si mai usoare. microprocesoarele de calculator. a genunchiului saua a gleznei. limitand cantitatea de energie suplimentara necesara pentru a opera la nivelul membrelor. care permite deplasarea usoara. in masura sa-si recastige ambulatia sau deplasarea normala mai usor decat o persoana cu o amputare transfemurala. Proteze inteligente de genunchi au fost primul disponibil comercial controlat de microprocesor protetic. semnalul devine integrat si dupa ce depaseste un anumit prag. Tipul de proteza depinde de ce parte a membrelor lipseste. hidraulice. Acest lucru este important mai ales pentru amputatii transfemural. datorata pastrarii articulatiei genunchiului. Semnalele mioelectrice sunt preluate de electrozi. sau proteza mai sus de genunchi.O proteza transfemurala inlocuieste un picior lipsa deasupra genunchiului. In industria protetica o proteza transradiala este adesea mentionata ca un "BE". In modele mai noi. deoarece se potrivesc intim si asigura un flux de sange superior catre zona de membru reziduala.De-a lungul anilor au existat progrese semnificative la nivelul membrelor artificiale. Acestea includ protezele transtibiala. utilizate pe scara larga in procesul de . motoarele utilizate. Amputatii transhumerali au aceeasi problma ca si cei transfemural. In industria protetica o proteza transtibiala este adesea mentionata ca un "BK". Materiale suplimentare au permis ca membrele superioare sa arate mult mai aproape de natural. deoarece exista complexitatea miscarilor cotului. In plus. sau proteza mai jos de cot. Alta forma de protezare disponibila este bratul mioelectric. Recastigarea miscarii normale poate fi dificil.

Priza este personalizata pentru a se potrivi membrelor reziduale si pentru a distribui fortele membrelor artificiale peste zona de contact.fabricatie a membrelor. Exemplele includ senzori care detecteaza activitatea electrica pe piele. prezintă în mod normal o funcţionalitate alternativă prin faze caracterizate de procese diametral opuse şi ritmicitate. Priza personalizata este creataprin metode ce includ ghidare cu laser de masurare. ajutand la reducerea uzurii pe zona de contact sau atasare. detasabila. 5. Se refera la atasarea unui membru artificial de os. Ele se bazeaza pe integrarea osoasa. într-o succesiune de aproximativ 20 de zile. iar intr-un astfel de mod se considera a fi nonpermanente. indicaţiile de trimitere la . electrozi ac implantati in muschi sau matrice de electrozi care asista nervii in crestere prin intermediul lor. atentie. cum terapia balneară poate influenţa şi optimiza chiar. Garniturile sunt de silicon si pot fi obtinute la dimensiuni standard dar pot fi si garnituri personalizate. Pentru ca un membru protetic robotic sa poata functiona. Studii clinico-experimentale au subliniat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după curele balneoclimatice cu durată de 10 zile (decade de reacţie). Proiectarea asistata de calculator dar si procesul de fabricatie asistat de calculator sunt adesea folosite pentru a ajuta la proiectarea si fabricarea de membre artificiale. Membrele artificiale cele mai moderne se ataseaza la trunchiul membrului amputat prin centuri si mansete sau prin aspirare. ca fiind o noua metoda de a atasa un membru artificial de corp.Clasificarea factorilor naturali terapeutici (FNT) Factorii naturali de cura balneoclimatica Metodele balneoclimatologiei aparţin metodelor terapeutice ce acţionează asupra organismului uman prin intermediul proceselor de reglare neurovegetative. Dar exista si alte proteze care se considera permanente. Cura balneoclimatică desfăşurată într-una dintre staţiunile balneare din România. limbaj sau memorie. curativ sau de recuperare. ceea ce permite un design mai sofisticat. un sistem cu o funcţionalitate prestabilită. trebuie să aiba mai multe componente pentru a se integra in functia sistemului NMAK: biosenzori ce pot detecta semnalele provenite de la sistemele nervoase si/sau musculare ale utilizatorului. precum pozitia. Procesele de reglare neurovegetativă. Recent. numite exoproteze. forta. curativa si de recuperare . s-au imaginat protezele cognitive care. poate fi în scop profilactic. relee prin care aceste informatii ajung la un centru de control situat in interiorul dispozitivului. Zona restanta fie se potriveste direct intr-o priza pe proteza. După cum se va vedea. Se mai numeste si endo-exoproteza. conducând la modificări periodice ale unor funcţii ale organismului. Balneoclimatoterapie: profilactica. Zona reziduala si priza de fixare se leaga cap la cap sau prin intermediul unui fixator de titan. spre deosebire de cele neuromotorii moduleaza functia neurala spre a reconstitui un proces fizic sau spre a amplifica un proces cognitiv precum functia de executie. Astfel de tipuri de biosenzori sunt inclusi in proteza mioelectrica. Iată deci. Apoi se ataseaza proteza mobila.Cele mai multe proteze pot fi atasate la exteriorul corpului. fie prin vid (aspiratie) si au un sistem de blocare. precum si feedback-ul de la procesele si miscarile care au loc la nivelul membrelor dar si caracteristici biomecanice ale miscarii efectuate.

• Climatul. frecvenţa mortalităţii prin decompensări acute ale sistemelor cardiovascular şi pulmonar este crescută. În plus.tratamentul balnear sunt multiple. apreciată la (15) 18-21 zile. a decompensărilor sau a complicaţiilor bolii. în schimb. o valoare profilactică. tratamentul fizical-kinetic. Această perioadă de timp. • Apa lacurilor şi nămolurile terapeutice. preventivă faţă de afecţiunile sistemelor cardiovascular şi respirator. datorată condiţiilor socio-profesionale şi familiale contemporane. se suprapune funcţionalităţii alternative a proceselor de reglare neurovegetativă a organismului. se face referire la bolile infecto-contagioase specifice sezonului rece. Curele în staţiunile balneare pot fi diferenţiate. Acesta constă în diminuarea maselor musculare în ansamblul lor şi reducerea capacităţii de efort însoţită de o creştere în greutate prin acumularea unui exces a ţesutului adipos. studiile clinico-experimentale au arătat existenţa unor modificări periodice ale reactivităţii neurovegetative după tratamentul fizical şi/sau curele balneoclimatice cu o durată de 10 zile. spre a se obţine o certă eficienţă terapeutică. Factorii naturali reuniţi într-o cură balneoclimatică sunt: • Apele minerale naturale. . printre care cele ale aparatului locomotor. renal şi endocrin. în acest context. dat fiind faptul că nivelul funcţional al celor două sisteme este determinat de gradul de solicitare al organismului la efortul fizic. anumite boli a frigore (precum guturai. Efortul fizic efectuat sistematic şi în mod organizat va avea. sistemului nervos central etc. precum terapia medicamentoasă. Studiile clinico-experimentale au subliniat faptul că la subiecţii cu o capacitate de efort scăzută. • Gazele naturale (mofete. a organismului în ansamblul său sau eventuala reglare a unor tulburări neuroendocrine ale organismului. Sindromul hipokinetic reprezintă el însuşi un factor de risc al instalării unor boli. La fel de importantă este. În acest context. Limitarea contactului cu mediul înconjurător natural conduce la apariţia sindromului de decondiţionare. Reducerea efortului fizic. • Apa Mării Negre. Curele balneare profilactice au drept scop principal creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii ale organismului. Este important de menţionat faptul că aceşti factori naturali de cură balneară trebuie să acţioneze în mod repetitiv asupra organismului uman de-a lungul anilor. Consecinţa cea mai importantă a instalării acestui sindrom o reprezintă reducerea capacităţii funcţionale de termoreglare a organismului. Se vorbeşte astfel despre un tratament complex al unei afecţiuni. dietoterapie. • Cure terapeutice. Factorii naturali de cură sunt numeroşi. Lipsa activităţii fizice corespunzătoare va conduce la insuficienţe funcţionale din partea acestora. gripa). şi durata de desfăşurare a curei balneoclimatice. în funcţie de obiectivele urmărite. Sindromul hipokinetic poate avea consecinţe negative şi asupra funcţiilor cardiovasculare şi respiratorie. ei adăugându-se celorlalte modalităţi terapeutice. sulfatarii). Sindromul hipokinetic are consecinţe nedorite şi asupra funcţiilor altor aparate şi sisteme precum cel digestiv. aşa numitele decade de reacţie. în trei grupe: • Cure profilactice. conduce la apariţia şi instalarea unui sindrom hipokinetic. se ştie. • Cure de recuperare medicală. Alături de profilaxia primară vom regăsi şi aspecte ale profilaxiei secundare: profilaxia recidivelor. pe loc central situându-se şi diabetul zaharat alături de bolile de nutriţie şi metabolism.

Cura balneoclimatică participă la profilaxia primară a diferitelor boli prin intermediul dietoterapiei şi al apelor minerale administrate în cură internă – crenoterapie. Specialistul va stabili indicaţia de cură. Terapia din staţiunea balneoclimatică pune accent pe reacţia de reglare a sistemelor şi aparatelor organismului sau a organismului în ansamblul său. De menţionat faptul că tratamentul balneoclimatic recuperator nu diferă faţă de cel curativ la pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat şi care au primit recomandare de trimitere în staţiunea balneară. . Vor exista în consecinţă. urinare.infecţii streptococice etc. metodologii de aplicare. medicamentos şi balneofizical. Curele balneare de recuperare se referă la bolnavi cronici. Curele balneare terapeutice sau curative se adresează bolnavilor cu afecţiuni prezente şi care necesită tratament complex. Acest complex terapeutic are scop preventiv şi de reglare a eventualelor disfuncţionalităţi apărute. dietele lacto-vegetariene. cu incapacitate de muncă. Crenoterapia cu ape minerale va asigura pe durata curei balneoclimatice o reglare a funcţionalităţii diferitelor aparate şi sisteme. solicitante ale tractului gstrointestinal şi urinar. Acestea vor fi recomandate unei largi categorii de persoane sănătoase. aflate în stare de oboseală fizică şi psihică şi care prezintă obiceiuri nutriţionale neraţionale. Contraindicaţiile pot fi absolute sau relative. degenerative şi abarticulare. precum diabetul zaharat. o serie de boli digestive etc. Condiţiile socio- . cu gradul de decompensare funcţională etc. Vor fi astfel utilizate. afecţiunile ginecologice. precum şi la unele categorii de persoane care prezintă grade diferite de disfuncţii. beneficiind de control medical periodic. În staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata există baza materială şi cadre medicale specializate precum şi factorii naturali adecvaţi crenoterapiei recuperatorii a pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism în general şi a celor cu diabet zaharat în special. Este evident că există o legătură între frecvenţa de apariţie a suferinţelor deja menţionate şi nivelul capacităţii de termoreglare la rece a organismului. obiective. Climatoterapia si cura in statiunea balneoclimatica. Continut. clasificare.Climatoterapia in profilaxie si patologia generala: definitie. cardiovasculare. controlat medicamentos şi fără complicaţii care să necesite supraveghere şi terapie de strictă specialitate reprezintă o indicaţie de trimitere în staţiune în scop curativ. Pacienţii sunt atent şi permanent supravegheaţi. contraindicatii. Pacienţii sunt purtătorii unui diagnostic complet. de preferinţă naturali. cu stadiile lor evolutive. Nu se va uita nici aspectul particular al profilaxiei secundare. al recidivelor bolilor cronice. sau cele din sfera ORL. Profilaxia acestor afecţiuni se realizează prin expunerea sistematică a organismului la factorii termici contrastanţi. metodologia tratamentului igieno-dietetic. Diagnosticul este de boală. indicaţii şi contraindicaţii de trimitere la cură balneoclimatică într-una din staţiunile balneare din România. condiţiile de repaus. în condiţii de sanatorizare. indicatii. al stadiului şi/sau fazei evolutive. dietele hipocalorice sau de reducere. Curele balneoclimatice profilactice se bazează pe rolul jucat de factorii naturali caracteristici staţiunii balneare şi care se vor constitui într-un complex terapeutic profilactic. boli reumatismale. Diabetul zaharat. realizat pe baza datelor clinice şi paraclinice. perspective Interesul terapeutic şi social manifestat faţă de curele balneoclimatice din România a crescut o dată cu dezvoltarea economică şi progresul înregistrat de ştiinţele medicale. acestea din urmă fiind în legătură cu particularităţile anumitor boli. cât şi afecţiunile reumatismale inflamatorii. dietele hipolipidice etc.

lumina. • Săli şi dispozitive pentru masaj. 9%. au arătat rezultate favorabile ale evoluţiei bolii imediat. • Terenuri de sport. solarii. • Instalaţii pentru hidro şi termoterapie. Alături de factorii naturali de cură stau şi dietoterapia. • Aparatură de electroterapie. ape minerale administrate în cură internă şi/sau externă. • Amenajări pentru climatoterapie. • Amenajări speciale pentru practicarea curei de teren. După cum se va vedea. acordată terapiei complexe de care beneficiază această afecţiune. post cură cât şi efecte în timp. după cure repetate. cu privire la eficienţa curei balneoclimatice la categorii largi de bolnavi cronici. energia electrică. există situaţii în care tratamentul însuşi este influenţat de cura balneoclimatică. Bazele de tratament din staţiunile balneoclimatice dispun obligatoriu de următoarele dotări • Instalaţii de balneoterapie: bazine şi/sau căzi individuale. Bolile de nutriţie şi metabolism. precum căldura. piste de alergare etc. metodologii de aplicare. precum incapacitatea temporară de muncă determinată de boli cronice. sindroamele de decondiţionare fizică reprezintă doar o şansă în plus. premisele creşterii morbidităţii. alături de prelungirea duratei medii de viaţă.Apele minerale terapeutice: definitie. helioterapie. • Buvete pentru crenoterapie. în scopul scăderii ulterioare a numărului de zile de spitalizare într-o unitate sanitară de profil sau complementară. contraindicatii . indicatii. într-un context ambiental şi climatic deosebit de cel habitual al pacientului. cu cât se referă nu doar la un agent terpaeutic ci la un complex de mijloace terapeutice aplicate ritmic.8%-37. Studiile clinico-experimentale realizate. bazate pe observaţii clinico-statistice ar putea justifica plata curei balneoclimatice din fondurile asigurărilor de sănătate la pacienţii cu afecţiuni cronice. • Săli dotate cu dispozitive pentru kinetoterapie şi hidrokinetoterapie şi/sau mecanoterapie: scripeţi. în sensul administrării spaţiate sau a scăderii cantităţii sau numărului de medicamente recomandate Definiţia acordată medicinii balneare subliniază integrarea acesteia cu medicina fizică şi faptul că reprezintă o specialitate metodică terapeutică ce studiază şi aplică în practica medicală mijloace fizicale terapeutice. clasificare. . tratamentul medicamentos al bolii de fond. Federaţia Internaţională de Balneologie şi Climatologie (FIBC) a stabilit condiţiile necesare şi dotarea obligatorie pentru a se asigura o terapie balneară adecvată şi la standarde moderne. pe o durată de 18-20 zile. afecţiunile degenerative. Studiile asupra rezultatelor în timp. Studii de eficienţă economică. bicicletă ergometrică. în cazul complicaţiilor bolii. mecanică etc şi factorii terapeutici naturali precum climat.profesionale şi familiale actuale crează. Fundamentarea ştiinţifică a mecanismelor de acţiune şi a efectelor aparţinând factorilor de cură balneoclimatică este cu atât mai dificil de realizat. electromagnetică. programul de relaxare al pacientului. nămoluri şi gaze naturale terapeutice etc. tulburările neuropsihice cu răsunet asupra funcţiilor vegetative. folsindu-se de indicatori de eficienţă. • Instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie (terapie inhalatorie). precum bolile de nutriţie şi metabolism. au subliniat o reducere a acesteia curpinsă între 32.

Astfel de oligoelemente cu acţiune curativă recunoscută sunt fierul. existând dovezi clinico-experimentale în acest sens. deşi conţin o cantitate foarte mică de săruri şi elemente minerale. apa trebuie să conţină elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică recunoscută sau să aibă la izvor temperatura de minimum 20°C. Aceste criterii sunt: • Mineralizare sau conţinut de săruri minerale dizolvate. datorită proprietăţilor organoleptice pot fi utilizate şi ca ape de masă. FIBC. Există categorii de ape minerale terapeutice administrate în cură internă (crenoterapie) şi care. Apele minerale terapeutice sunt acele ape apărute la suprafaţă şi care provin dintr-o sursă naturală. Dacă nu se atinge această mineralizare minimă obligatorie. la persoanele obeze sau la vârstnici. . Se va atrage atenţia însă asupra consumului exagerat a acestor ape la pacienţii care prezintă patologie cardiovasculară. SH. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă să exercite acţiune curativă asupra organismului.Apele minerale naturaleDefiniţii. hepatică. Apele de masă prezintă o mineralizare foarte redusă şi conţin o cantitate suficientă de acid carbonic spre a le oferi un gust acidulat. iodul. litiul. Sunt însă şi o serie de izvoare naturale slab mineralizate (apele oligometalice sau acratice) care. prezintă limite minime ale gradului de mineralizare. Spre deosebire de apa minerală care. recunoaşterea vituţilor terapeutice trebuie făcută în mod obligatoriu de o Academie de Ştiinţe Medicale. Compoziţia fizico-chimică a apei minerale este singura în măsură să condiţioneaze intensitatea şi tipul acţiunii asupra organismului uman. Nu orice apă minerală are şi calităţi terapeutice. Apele minerale terapeutice sunt considerate a fi ape medicinale sau ape cu reale virtuţi terapeutice. s-a văzut. având însă proprietăţi terapeutice. renală. Rd sau să aibă constant la izvor o temperatură de peste 20°C. sau gaze ca: CO2. zincul. apa potabilă obişnuită prezintă limite maxime obligatorii ale fiecărui component chimic. Tehnici de cura Se numeşte apă minerală. În continuare. bromul. • Prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologică cunoscută. în proporţii minim necesare. bariul. peste 1g/l. De asemenea. vor trebui să fie considerate printre apele curative. termalitate sau radioactivitate. Ele mai pot fi aduse la suprafaţă şi prin foraje. normate de fiecare ţară. acea apă naturală care. manganul. iod într-o anumită proporţie. SH2. cuprul. precizează faptul că apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări artificiale. stronţiul. Pentru a putea fi considerată minerală şi pentru a se deosebi de apa potabilă. sunt prezentate criteriile conform cărora o apă minerală naturală este considerată terapeutică. He. arseniul. aluminiul. federaţie la care este afiliată şi România. apele minerale trebuie să conţină cel puţin 1g substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă (din sărurile obişnuite) sau elemente cu acţiune farmacodinamică pronunţată ca: fier. Se va vedea cum toate elementele chimice ale apei minerale exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea nu este legată exclusiv de elementul dominant ci de prezenţa altor elemente care pot să modifice în sens sinergic sau antagonist acţiunea elementului principal. o apă trebuie să conţină cel puţin 1g săruri sau substanţe solide dizolvate la litru. siliciul. Considerând definiţia acceptată în balnelogie. Aceste ape minerale prezintă calităţi fizico-chimice ce pot exercita efecte farmacodinamice utile din punct de vedere terapeutic. ele deosebindu-se de apa potabilă obişnuită prin compoziţie. Compoziţie fizico-chimică.

Majoritatea apelor minerale bicarbonatate din România au un conţinut al iodului bicarbonic cuprins între 500-7000mg/l. Clorul este prezent în apele minerale cu originea în rocile sedimentare bogate în sare şi este foarte solubil sub formă de cloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase. În prezent. Aceste gaze dizolvate prezintă efecte biologice. 298. 317). se numeşte apă minerală terapeutică acea apă minerală care. SH. împreună cu bioxidul de carbon dizolvat în apa minerală.• Conţinut de gaze. în concentraţii de minimum 5mg/l (297. Arsenul are originea în rocile cristaline de origine eruptivă şi se regăsesşte în apa minerală într-o concentraţie de minimum 1. Anioni reprezintă săruri electrice negative şi sunt: clorul. SH2. nu atât de prezenţa unui element dominant. de magneziu etc. Rd dizolvate în concentraţii stabilite (1000mg CO2/l. Bromul îşi are originea în rocile sedimentare marine şi se regăseşte în apele minerale sub formă de bromuri alături de clor şi iod. Fluorul este prezent în apele minerale care provin din rocile fosfatice într-o concentraţie de minimum 5mg/l (297. sulfat şi fosfat. În apele minerale sulfatate concentraţia anionului sulfat trebuie să depăşească 20% din totalul anionilor. Iodul provine din rocile sedimentare organogene (din planctonul apelor stagnante) iar conţinutul său în apa minerală trebuie să fie de minimum 1mg/l (297. Concentraţia minimă este de 726mg/l anion bicarbonic. După cum am văzut. calciul. Apele minerale cu conţinut crescut în clorură de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice iar cele care au o concentraţie mare de clorură de sodiu se numesc ape sărate (297. cationii reprezintă săruri electrice pozitive şi sunt: sodiul. asigură echilibrul acido-bazic ce condiţionează prezenţa celorlalţi electroliţi în apă. prin proprietăţile ei fizice şi chimice este capabilă de a exercita o acţiune curativă asupra organismului. 299). precum CO2. apele termale. ionii bicarbonic. Ionul fosfat are originea în rocile sedimentare fosfatice cum ar fi calcarele fosfatice sau argilele fosfatice sub forma fosfatului de calciu (apatita). apele bicarbonatate sunt mixte din punct de vedere chimic. metan. cât de componenţa elementelor chimice prezente în sensul sinergiei sau antagonismului care pot apare. potasiul. 317). • Temperaturi în mod constant la izvor de peste 20°C. 299. La rândul lor. Ionul sulfat sau sulfatul provine din rocile sedimentare gipsifere care conţin de asemenea. Mineralizarea apei minerale terapeutice se traduce prin conţinutul în elemente chimice sau substanţe solide dizolvate la 1 litru de apă. Apele naturale de provenienţă subterană şi lipsite de gaze dizolvate se numesc ape plate. arsenul. 1mg H2S/l). utilizarea în scop terapeutic a acestor ape este limitată. Acesta reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie îndeplinit de o apă spre a fi considerată minerală. 298. Ionul bicarbonic are originea în rocile sedimentare carbonatate şi. indiferent de conţinutul mineral.3mg/l hidroarseniat. de calciu. 308. sulfat de sodiu. . Unele dintre acestea se comportă ca anioni iar celelalte drept cationi. 317). magneziul şi fierul. De cele mai multe ori. Se definesc astfel. Conţinutul în săruri minerale trebuie să fie de minimum 1g/l. În compoziţia apelor minerale au fost evidenţiate aproape toate elementele chimice cunoscute. Electroliţii dizolvaţi în apa minerală sunt variaţi iar procesul de dizolvare se bazează pe gradul lor de hidratare. 298. 308. fluorul. Toţi aceşti ioni prezenţi în apa minerală permit clasificarea apelor minerale în funcţie de conţinutul în ionii respectivi. bromul. Elementele chimice ale apei minerale îşi exercită influenţa lor asupra organismului iar acţiunea lor este legată. 299. He.

şi anume. bicarbonatate şi sulfatate. În apa proaspătă de izvor. Magneziu este regăsit în apele minerale alcalino-teroase împreună cu calciul şi în apele amare. Apele minerale utilizate în cura internă se numesc magneziene. se oxidează în contactul cu oxigenul. Manganul are efect hipoglicemiant şi este factor lipotrop. în magmatitele bazice şi în zăcămintele sedimentare. În grupa apelor minerale cu un conţinut de săruri minerale de peste sau minimum 1g/l sunt incluse. cel mai adesea.Sodiul este un cation prezent în toate apele minerale. Calciul este prezent în majoritatea apelor minerale. . trei dintre oligoelementele prezentate. având eficienţă terapeutică dovedită în diabetul zaharat. în cazul în care concentraţia fierului depăşeşte 10mg/l. Apele termale solubilizează uşor litiul (297). când concentraţia magneziului ajunge la 70-300mg/l. Fierul are origine în mineralele eruptivului. în apa minerală sub forma bicarbonatului de fier. Manganul prezintă aceeaşi origine ca şi fierul şi se regăsesc împreună în apele minerale. Raportul dintre sodiu-potasiu în apele minerale este de 10-20. intră în categoria apelor oligominerale. cu precădere în cele din grupa apelor alcalino-teroase sau sulfatate-calcice. Originea magneziului este în rocile dolomitice. de exemplu: apele clorurate. În organismul uman cuprul se regăseşte depozitat în ficat. Fierul se găseşte. Apele minerale care îl conţin se numesc feruginoase. predominând în cele sărate. cea asimilabilă iar în contact cu aerul. Acţiunea biologică a oligoelementelor este foarte importantă iar valoarea lor terapeutică se evidenţiază în urma curelor balneo şi hidrominerale. fierul se găseşte sub forma lui redusă. De menţionat un fapt foarte important. sub formă de sulfat de magneziu. care va conduce la precipitarea fierului. oligoelement biologic activ este regăsit în apele minerale terapeutice. La fel ca şi fierul. Litiul prezent în apele minerale îşi are originea în mâlurile argiloase. Conţinutul în mangan a apelor utilziate în cură internă este de până la 2mg/l. adică în carbonaţii dublii de calciu şi magneziu. Zincul se găseşte în apele minerale în cantitate de până la 4mg/l şi îşi are originea în rocile sedimentare. El provine din rocile sedimentare calcaroase şi gipsuri. Atenţie la pierderea dioxidului de carbon prezent în apa minerală. Apele cu mineralizări totale sub 1g/l şi care nu au în concentraţie minimum necesară. Aluminiul îşi are originea în compoziţia rocilor silicatice şi se regăseşte în cantităţi mici în apele minerale terapeutice sub forma unor suspensii coloidale. bicarbonatate sodice şi sulfatate sodice. Potasiul este prezent în concentraţie crescută în apele mienrale procvenind din rocile argiloase şi din salinitatea reziduală a sedimentelor. în apa care stagnează iar după ingestie se reduce din nou în intestin. Apele literifere sunt acele ape minerale cu un conţinut în litiu de peste 3mg/l. Vanadiul. Îşi are originea în salinitatea reziduală a rocilor sedimentare. trivalent. Molibdenul este prezent în apele minerale terapeutice. elementele prezentate. zincul şi cuprul prezintă efect protectiv faţă de aparatul insular pancreatic. Un conţinut de 1. Cuprul îşi are originea în rocile argiloase şi apare în concentraţii reduse în apele minerale. manganul. Zincul participă în organismul uman la diferite procese metabolice şi este un component al insulinei.5mg/l defineşte o apă cuproasă. dar care au acţiune farmacologică cunoscute sau efecte terapeutice dovedite. apa se oxidează şi fierul bivalent redus trece în forma hidroxidului feric coloidal.

Ştim că sodiul are tendinţe de a intra în celule traversând membrana celulară. pe lângă prezenţa sa în compoziţia insulinei. responsabilă de acest proces este zinc dependentă. Zincul. de sub 1g/l prezintă proprietăţi terapeutice şi efecte dovedite ştiinţific. ca urmare a consumului sau ingestiei acesteia. Pompa de sodiu-potasiu funcţionează prin schimbul transmembranar ar celor doi ioni. alături de ionii (anioni şi cationi) majori. oligoelementele). Gazele naturale provin atât din reacţii . Vanadiului i se recunoaşte drept efect biologic principal activarea coenzimei vitaminei B1. prezente în apa minerală asupra organismului uman. ca urmare a studiului clinico-experimental. alături de potasiu participă în numeroase reacţii enzimatice. Apele minerale cu o mineralizaţie dată de substanţele dizolvate. borul. dat fiind faptul că anhidraza carbonică. Dintre acestea. hidrogen sulfurat şi acid sulfuric. Borul are originea în legătură cu activitatea vulcanică a zonei şi se dozează ca acid metaboric. Molibdenul intervine în metabolismul purinelor datorită unei enzime. precum. Calciul. fapt contracarat de activitatea pompei de sodiu. Gazele dizolvate. metan. participă la caracterizarea chimică a apelor minerale. Siliciul. depăşesc limitele minime stabilite. Acesta manifestă efect protectiv faţă de procesul aterosclerotic vascular.Siliciul este prezent în rocile silicatice şi este solubil în apele minerale termale sau alcaline în care se regăseşte în cantităţi foarte mici de 10-120 mg/l. Efectele oligomineralelor. Titanul prezent în apele minerale nu are efecte terapeutice dovedite clinico-experimental. Cuprul se găseşte depozitat la nivelul ficatului dat fiind faptul că el este utilizat în mitocondrii la sinteza citomacromoxidazei. şi la sinteza proteică. xantinoxidaza care este molibden dependentă. Dat fiind faptul că potasiul este ion esenţial al protoplasmei celulare. În literatura de specialitate se face referire la efectele farmacodinamice dovedite ale acestor gaze. îl prezintă siliciul. Când concentraţia depăşeşte 5mg/l avem de-a face cu ape minerale borice. pot fi sistematizate astfel: Manganul. Vom vorbi astfel. la fel ca şi magneziul. Zincul mai participă la numeroase procese metabolice între care. în concentraţii stabilite şi cu efecte biologice dovedite. reprezintă un alt criteriu de apreciere asupra apelor minerale terapeutice. el se va regăsi în interiorul celulei. precum şi micro sau oligoelementele. în mod activ de către pompa de potasiu. Limita maximă admisă în apa ingerată este de 0. conferite de aşa numitele oligominerale.5mg/l. Magneziul. despre apa oligominerală sulfuroasă sau despre apa oligominerală feruginoasă sau apă oligominerală carbogazoasă etc. Litiul activează pompele de sodiu-potasiu şi magneziu-calciu la nivelul membranelor celulare. se comportă ca un factor lipotrop. contribuie la formarea acidului clorhidric în mucoasa gastrică. prezent în apele minerale în concentraţii ce pot avea uneori efecte toxice. participând la toate reacţiile metabolice. Molibdenul joacă rol şi în menţinerea elasticităţii pereţilor arteriali. titanul se regăsesc în apele minerale sub formă neionizată şi singurul oligoelement cu efect biologic demonstrat. joacă un rol important în activitatea metabolică celulară. Conţinutul de gaze dizolvate în apa minerală. la rândul său. participă la sinteza de mucopolizaharide şi susţine activitatea arginazei la nivelul ficatului. pe lână efectul hipglicemiant deja menţionat. atras fiind. se pot deosebi elementele care predomină în apa minerală respectivă şi care vor imprima caracterul specific. atunci când acestea (gazele. dioxid de carbon.

. Se apreciază corect capacitatea de reacţie a ionilor din soluţe (substanţele se combină în proporţii bine definite. cu acţiune poluantă. reprezentate prin cantităţi egale ca număr de miliechivalenţi). de asemenea. de prezenţa oligoelementelor. să devină factor activ. Fiecare apă minerală îşi are individualitatea ei. În literatura de specialitate. alături de ionii majori cu peste 20% miliechivalenţi. aceasta va deosebi o apă termală (peste 20°C) de apa rece. se va face o detaliere asupra compoziţiei ionice exprimată în procente de miliechivalenţi la sută. dovedite ştiinţific. acţiuni terapeutice. calciului şi magneziului din apa respectivă. o apă minerală. Singura posibilitate este aceea de a folosi toate criteriile prezentate anterior şi care definesc caracteristicile apelor minerale naturale cu eficienţă terapeutică. Sulful poate precipita. În ceea ce priveşte temperatura la izvor a apei minerale terapeutice. În contact cu aerul atomsferic. se produce precipitarea fierului. precum şi presiunea osmotică în comparaţie cu osmolaritatea soluţiei fiziologice de clorură de sodiu de 325mmol/l sau 9500mg%. generate de evoluţia şi transformarea rocilor magmatice. care îi definesc caracteristicile. existând situaţii în care complexul organic ce se formează. microelementele (oligoelemetele) şi gazele dizolvate care participă. Se menţionează şi proprietăţile fizice aflate în legătură cu temperatura apei. În final. Apele minerale naturale necesită şi cunoaşterea prezenţei eventualelor substanţe organice. la caracterizarea apei minerale respective. chiar când compoziţia este analogă. Nu se cunoaşte până în prezent vreo acţiune terapeutică a metanului sau a apelor ce conţin acest gaz. S-a încercat o clasificare fizico-chimică unitară a acestora. poate avea virtuţi terapeutice şi se poate utiliza în cură internă – crenoterapie şi dacă studiile clinico-experimentale au dovedit de-a lungul timpului la un număr statistic semnificativ de pacienţi. Atunci când se pierde în atmosferă. Apele minerale naturale. apa minerală sulfuroasă se oxidează iar sulful redus trece în forme oxidate ceea ce conferă apei o culoare gălbuie-lactescentă. în afară de mineralizare. Gazul menţine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale proaspete. În România există o multitudine de staţiuni cu ape minerale termale naturale cu virtuţi terapeutice. există adepţi ai teoriei conform căreia. Entităţi complexe individualizate fizico-chimic O apă minerală este un complex şi o individualitate fizico-chimică. Există în acest sens. Mai poate avea şi origine vulcanică. pentru apele cu mineralizare de peste 1g/l. Acesta reprezintă un element important ce caracterizează apa minerală. Se poate vorbi despre individualitatea fizico-chimică şi biologică a apei minerale naturale. Metanul are întotdeauna origine sedimentară şi se află în legătură cu depozitele bituminoase şi cu zăcămintele petrolifere. Bioxidul de carbon din apele minerale carbogazoase îşi are originea în fenomenele vulcanice.chimice. se menţionează componenţii biologici activi care imprimă apelor minerale terapeutice caracter specific. Acelaşi lucru se poate spune şi despre heliu sau radon. prin contact prelungit al apei minerale cu aerul. Astfel. indiferent de conţinutul mineral. cât şi din procesele metabolice ale substanţelor organice. de conţinutul în gaze dizolvate cu efecte biologice şi de temperatură. Hidrogenul sulfurat se obţine în urma proceselor organice prin care bacteriile reduc sulfaţii rocilor sedimentare. iar rezultatele studiilor cu o apă minerală nu pot fi generalizate la apa din aceeaşi grupă. Se vor aprecia. alături de mineralizarea totală şi conţintul de cationi organici total. indicatori de apreciere ai încărcării cu substanţe organice cu rol biologic favorabil sau din contră.

Potenţialul oxidoreducător al apei naturale. Unele ape minerale vor fi mai stabile fizico-chimic iar altele mai labile. deoarece există o compexitate fizico-chimică a apei minerale naturale şi în al doilea . la rândul ei este condiţionată de structura diferenţiată. proces care se continuă pe parcursul câtorva zeci de zile de la îmbuteliere (Borsec). a metaplaziei sau a potenţialului oxido-reducător al apelor minerale carbogazoase şi sulfuroase arată următoarele: Apele minerale de tip garbogazos pot fi uşor oxidate chiar la sursă. Apele sulfuroase sunt reducătoare la sursă (Băile Olăneşti). Apele sulfuroase prezintă o dinamică oxido-reducătoare prin care sulful redus. dovedind o capacitate predominant oxidativă. înclăzire artificială. Apele carbogazoase vor pierde CO2-ul dizolvat. complexitatea şi stabilitatea acesteia. supramoleculară a apei. cât şi de echilibrul ionic al acesteia. ceea ce reprezintă o capacitate predominant reducătoare în timp ce prin învechire. oxigenul din aer dizolvându-se treptat în apa minerală cu care vine în contact. precum tiosulfaţi sau sulfaţi. efectuate asupra stabilităţii sau labilităţii. precum şi prin stabilirea potenţialului redox într-un anumit moment. stabilitatea ei. orientează capacitatea sau potenţialul oxido-reducător. tendinţele următoare fiind dependente de concentraţia de hidrogen sulfurat. În primul rând. numit şi potenţial redox apreciază capacitatea reducătoare sau oxidantă a respectivei ape minerale. La fel. Se cunoaşte faptul că echilibrul fizico-chimic al unei ape minerale suferă modificări la schimbarea condiţiilor mediului înconjurător sau a celui în care se păstrează (contact cu aerul atmosferic. Apele minerale naturale. dat fiind faptul că virtuţiile terapeutice ale apei se află în strânsă legătură cu individualitatea. în contact cu aerul. Coloizii sau particulele coloidale se prezintă sub forma unor agregate care floculează. precum şi implicit. sub formă de hidrogen sulfurat sau sulfuri este oxidat treptat spre forme stabile. precum calciul şi magneziul care. Studiile de specialitate. având în vedere faptul că această valoare depinde de activitatea microorganismelor şi a enzimelor celulare. în apa acidă se găseau în formă solubilă.Stabilitatea apei minerale naturale este o noţiune deosebit de importantă. În literatura de specialitate se propune să se aprecieze metaplazia unei ape minerale prin determinarea coloizilor la intervale de timp diferite. Individualitatea. Agregatele sau complexele coloidale din apele minerale sunt formate din siliciu. păstrare necorespunzătoare în diferite recipiente improprii etc. Cele două stări se intercondiţionează reciproc.). aluminiu etc. pe măsură ce apele minerale se învechesc. Clasificare fizico-chimică Clasificarea apelor minerale devine o problemă dificilă din mai multe puncte de vedere. valorile redox ale apei minerale cresc (3032). coloizilor secundari. Redoxul apei minerale creşte marcat în primele ore de contact al acesteia cu oxigenul atmosferic datorită oxidării elementelor reducătoare ce vor trece astfel în forma oxidată. Măsurarea sau aprecierea cantitativă a potenţialului redox se fac cu ajutorul indicelui Clark mai redus (20-25). proces numit şi metaplazie. Ulterior. Reducerea acidităţii apei va contribui la precipitarea unor ioni. va avea loc o oxigenare continuă pe parcursul câtorva zile. dând naştere ulterior. Complexitatea apelor minerale va determina individualitatea fizico-chimică a fiecăreia. Valoarea potenţialului redox nu este lipsită de importanţă şi semnificaţie. gazele dizolvate într-o apă minerală. Modificarea acestui potenţial redox conduce la schimbări ale calităţii apei.

deoarece grupează uneori în aceeaşi categorie. Mineralizarea totală este sub limita aşteptată. deşi în cantitate mică. 11) ape radioactive. precum şi la localizarea principalelor izvoare de ape minerale din ţara noastră. de altfel. nu conţin elemente farmacologice active. 3) ape alcaline. ape minerale care au un profil diferit în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului uman. . La aceştia se adaugă ionii care. acele elemente aflate chiar şi în cantităţi minime dar care pot produce efecte cuantificabile clinic şi biologic. În acest sens.rând. ceea ce face ca aceeaşi apă minerală să fie clasificată în mai multe grupe. datorită faptului că aceste ape prezintă acţiune farmacodinamică şi biologică asupra organismului uman. ne va interesa nu doar compoziţia chimică propriu-zisă a unei ape. a) Apele oligominerale sau acratice au un conţinut sub 1g/l substanţe dizolvate şi conţin bioxid de carbon mai puţin de 1g/l. În acest sens vor fi prezentate pe rând. Teleki şi colaboratorii propun o clasificare fizico-chimică a apelor minerale. Dr. Ţinând cont de cele afirmate. fier etc şi nici gaze terapeutice ca bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat în concentraţiile minimale admise. Altele au temperaturi la izvor sub 20°C şi se numesc acratopege. 9) ape sulfuroase. 7) ape clorurate-sodice. clasificările pe baza conţinutului în substanţe dizolvate. 6) ape arsenicale. ţările care au şansa de a beneficia de factori naturali de cură în terapia profilactică. toate cele unsprezece clase principale de ape minerale naturale enumerate. stă la baza aprecierii eficienţei curelor cu factori naturali ca mijloc terapeutic. 5) ape feruginoase. au adoptat o clasificare bazată pe unele proprietăţi fizice. O parte din apele oligominerale din România au caracter termal. dar mai ales pe compoziţia chimică a izvoarelor. N. ceea ce le conferă proprietăţile terapeutice suplimentare şi se numesc acratoterme. au în vedere. 2) ape carbogazoase. Această acţiune farmacodinamică şi biologică. cât mai ales. apele oligominerale nu întrunesc nici una dintre condiţiile chimico-fizice prezentate. în primul rând. Acest tip de ape minerale au în schimb. precum iod. 8) ape iodurate. Prof. Această clasificare chimică este şi complexă. nu este lipsit de interes ca acest subiect să fie aprofundat cu noţiuni privitoare la compoziţia propriu-zisă a respectivelor ape. care. Pornind de la clasificarea fizico-chimică a apelor minerale naturale cu proprietăţi terapeutice dovedite ştiinţific. După cum se poate uşor deduce. efecte terapeutice dovedite prin studii de farmacodinamie şi clinicoterapeutice. sulf. sunt totuşi capabili să imprime o anumită caracteristică apei minerale. este la rândul ei complexă. La modul general. În cartea sa „Cura Balneoclimatică în România”. care se găsesc în cantitate mai mare în apa minerală respectivă. Se va vedea care sunt proprietăţile terapeutice ale acestor ape oligominerale naturale. adaptată bogăţiei şi diversităţii apelor din România şi care cuprinde 11 grupe astfel: 1) ape oligominerale. 4) ape alcalinoteroase. sărurile şi ionii componenţi. curativă şi recuperatorie a pacienţilor. 10) ape sulfatate. din punct de vedere terapeutic.

Ocna Sibiului (izvorul Horia). Lipova. Borsec (ape mixte carbogazoase) şi apele de la Malnaş Băi. izotone sau uşor hipertone. Geoagiu Băi. De obicei. Biborţeni. Bazna. Sângeorz Băi şi Malnaş Băi folosite în cura internă sunt ape mixte. sulfuroase. fenomen cunoscut sub denumirea de mofetă. Slănic Moldova. Buziaş. Apele carbogazoase simple sunt rare. Poiana Negri. Ele sunt recomandate spre a fi administrate în cură internă. Călan. nu există ape iodurate pure. Someşeni (izvorul 1). De asemenea. bicarbonatate. Vatra Dornei. cât şi ca ape medicinale în cura hidrominerală (crenoterapie). precum gaze. pot fi clasificate drept hipotone. Apele minerale a căror concentraţie în clorură de sodiu este mai mare de 14mg/l sunt considerate a fi ape sărate. Acest tip de ape minerale sunt utilizate atât ca apă de masă.2mg/l. prezenţa fierului este semnalată în apele carbogazoase sau mixte. f) Apele arsenicale au un conţinut de cel puţin 0. ape mixte ce conţin şi alte substanţe dizolvate. Apele clorurate-sodice de la Slănic Moldova. Zizin. Ele au luat naştere prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon. 11şi 12) sunt indicate în cură hidrominerală internă (crenoterapie). Băile Olăneşti (izvoarele 4. precum şi în cura externă. însă. d) Apele alcalinoteroase au un conţinut de peste 1g la litru substanţe dizolvate îbn care predomină anioniul bicarbonic. ci iodul este prezent. Acestea. feruginoase etc. în apele clorurate-sodice. cât şi prin încărcare suplimentară cu bioxid de carbon. Biborţeni. de obicei. Zizin. Slănic Moldova (izvorul 300 de scări). e) Apele feruginoase trebuie să conţină minimum 10mg ioni bi şi trivalenţi de fier la litru. Apele care conţin fier prezintă un gust neplăcut. Borsec etc. h) Apele iodurate reprezintă o categorie de ape minerale în care iodul este prezent în cantităţi de minimum 1g/l. Moneasa etc şi sunt utilizate în cură externă (balneaţie) în timp ce cele acratopege de la Călimăneşti (izvoarele 7 şi 14). De menţionat faptul că dacă bioxidul de carbon nu întâlneşte în calea sa nici o apă. Limita de toxicitate în apa potabilă este de 0. Lipova. Cele întrebuinţate cu precădere în cură externă sunt Sărata-monteoru. Apele iodurate utilizate în cură .7 mg arsen la litru. apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de fier bivalent în ioni trivalenţi. 10. Ele sunt întrebuinţate mai ales în cură internă. b) Apele carbogazoase sunt acele ape minerale care au un conţinut de cel puţin 1g/l bioxid de carbon. Astfel de ape minerale feruginoase se găsesc la Băile Tuşnad. cloruratesodice. Ocna Sibiului etc. ceea ce conduce la necesitatea deferizării respectivelor ape minerale. dată fiind originea lor comună sedimentară sau în apele alcaline clorurate. Aceste ape sunt utilizate cu precădere în cura internă şi cuprind apele de la Bodoc. Vâlcele etc. ele se vor întâlni cel mai adese sub formă de ape carbogazoase mixte. Deşi se poate face referire la apele iodurate. în realitate. Bodoc etc. el va apare la suprafaţă sub formă de gaz. Apele carbogazoase mixte se găsesc în România la Buziaş. g) Apele clorurate sodice sau apele sărate prezintă un conţinut de peste 1g de clorură de sodiu la litru. Lipova. cu predominanţa ionului bicarbonic legat de cationii sodiu şi potasiu. În România. Vaţa de Jos (35-37°C). sub forma băilor carbogazoase. Ocna Mureş. precum şi cationii de calciu şi magneziu. sunt de obicei. c) Apele alcaline conţin minimum 1g săruri dizolvate la litru. Izvoare cu ape arsenicale se întâlnesc în ţara noastră la Saru Dornei şi Covasna. principalele izvoare se găsesc la Borsec. Sângeorz Băi (apele alcaline ce conţin suplimentar şi clorură de sodiu).Apele oligominerale termale (acratoterme) se întâlnesc la Băile Felix (47°C). Izvoarele cu ape minerale clorurate-sodice utilizate în cură internă se află la Băile Herculane (izvorul Hygeea). Evitarea precipitării fierului după îmbuteliere este asigurată atât prin deferizare. Apele minerale clorurate sodice.

ceea ce conduce la modificarea aspectului lor devenind din transparente. regăsindu-se în sol. Unitatea de măsură a cantităţii de radon dintr-o apă este unitatea Curie. Predomină formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat. Utilizarea în scop terapeutic a apelor radioactive s-a restrâns în ultimii ani. S. Sângeorz-Băi. Caracterizarea chimică a unei ape minerale este realizată de chimist sau biochimist iar interpretarea buletinului de analiză chimică a unei ape este făcută de medicul balneolog. Apele minerale din România prezintă concentraţii sub limitele minime deja menţionate. Chimia veche. adică acea unitate de radon care se găseşte în echilibru radioactiv cu 1g de radiu. Ivanda. cât şi de clasificarea apelor minerale. Apele minerale naturale. Băile Olăneşti. carbogazoase. În cura externă. Asupra proporţiilor ionilor şi a raporturilor lor . lăptoase. HS. În interpretarea unui buletin de analiză chimică a unei ape minerale naturale trebuie să se ţină cont însă. sulfuroase alcalino-teroase şi ape sulfuroase termale. Călimăneşti. actiniu şi toriu) se vr considera doar unele elemente din seria uraniului (radiul şi radonul) şi din seria toriului (toronul). nu oferea un tablou exact din punct de vedere cantitativ al diferiţilor ioni. moderat concentrate şi slab concentrate. Hygeea.64×10-10 Curie la litru de apă. j) Apele sulfatate conţin sulful sub formă oxidată într-o concentraţie de minimum 1g/l. Dintre cele trei elemente radioactive principale (uraniu. La contactul cu aerul atmosferic. Emanaţia radiului (radonul) este răspândită în natură. sulfuri). Buletin de analiză fizico-chimică Proprietăţile fizico-chimice care stau la baza virtuţiilor terapeutice ale apelor minerale sunt determinate prin analiza acestora. ceea ce recomandă cura cu ape minerale direct de la izvor. ci aceştia trebuiau calculaţi din combinaţia sărurilor exprimate în buletinul de analiză. concentraţia de hidrogen sulfurat poate să ajungă la 200mg la litru. exprimarea lor în grame sau fracţiuni de grame nu ne dă realţii asupra raporturilor reciproce cantitative ale diferitelor elemente dintr-o soluţie şi nici asupra proprietăţilor fizico-chimice. În funcţie de concentraţia lor apele radonice se clasifică în: intens concentrate. Acţiunea terapeutică a unei anumite ape minerale este dată deci de cantitatea totală a ionilor conţinuţi. i) Apele sulfuroase au un conţinut de cel puţin 1mg sulf titrabil la litru sub formă de H2S. precum cele de la Băile Olăneşti. hipotone sodice. Apele sulfuroase pot fi simple sau mixte: sulfuroase clorurate-sodice. Unitatea Mache este egală cu 3. Hercules). Unitatea de măsură a concentraţiei radonului este unitatea Mache. Surse de ape radioactive sunt izvoarele de la Băile Herculane (7 izvoare. magneziene şi se indică în cura internă. calcice. Apele cu concentraţii de peste 500mg hidrogen sulfurat la litru trebuie administrate cu prudenţă în cură internă. Cum însă atomii şi moleculele au pondere diferită. În România există o multitudine de izvoare cu ape sulfuroase la Băile Herculane. apele sulfuroase îşi pierd stabilitatea. Borsec şi care pot fi considerate terapeutice şi prin componenţa lor radioactivă. Călimăneşti. k) Apele radioactive sunt ape minerale care conţin cantităţi variabile de elemente radioactive. Pucioasa etc. Aceste ape sunt de obicei. apă. Se va ajunge şi la modificarea acţiunii lor farmacodinamice. Vaţa de Jos etc. Sunt unele analize care redau ionii determinanţi şi îi exprimă în gram ioni sau miligram ioni. care exprimă în săruri elementele găsite la o analiză a apei minerale.internă. Principalele surse de ape sulfatate se găsesc la Amara. Aceste ape prezintă o radioactivitate de minimum 29nCurie sau 10-7mg sare de uraniu la litru. Cozia au concentraţii de 3-5mg iod la litru iar cele utilizate în cură externă de la Bazna şi Băile Govora ating concentraţii remarcabile de 5070mg iod la litru. aer. atât de caracteristica ionică. tiosulfaţi sau complexe coloidale sulfuroase.

Pentru o exprimare sintetică şi uşor accesibilă a buletinului fizico-chimic al unei ape minerale. Aceasta este o formulă concepută sub forma unei fracţii. Numărul total al cationilor şi anionilor trebuie să fie egal. Raporturile reciproce în care se găsesc diferitele elemente conduc la termenul de individualitate a apei minerale naturale respective. anionii şi cationii cu semnificaţie (peste 20 mEq%). debit de 2520 l/24h şi un pH de 7. Câmpia Română. Buletin farmacodinamic Se poate face afirmaţia conform căreia. În analizele mai riguroase se vor preciza punctul crioscopic şi conductibilitatea electrică.3. apele minerale sunt soluţii complexe care acţionează terapeutic datorită proprietăţilor lor fizico-chimice. apoi raportul anionilor şi cationilor predominanţi.2 şi se interpretează astfel: apă oligominerală. au fost propuse de-a lungul timpului. slab bicarbonatată. 555g/l. izo. Zona Carpaţilor Orientali. exprimată în grade celsius şi cu debitul socotit în litri/24 ore. Formula se termină cu indicarea temperaturii la izvor. Pentru socotirea milivalului se împarte mai întâi ponderea atomică a elementului cu valenţa sa iar cu cifra obţinută se împarte cantitatea în grame a elementului dozat. magneziană.8 Na 58. De exemplu. Se va doza şi radioactivitatea la izvor. se va indica gradul de osmolaritate al apei minerale (hipo-.55 HCO3 56. De asemenea. K 22. Această individualitate poate fi privită atât din punct de vedere al compoziţiei cât. Apele minerale naturale. Zona Carpaţilor Meridionali. în condiţiile naturale de izvor sau foraj. chimia modernă ne oferă date exacte prin exprimarea în milimoli. urmează notarea mineralizării totale. La definirea fizico-chimică a unei ape minerale se vor menţiona astfel. potasică. d 2520 / 24h. se va consemna prezenţa gazelor în apă. clorurată. şi se va specifica. Prin procentajul echivalent se raportează fiecare cation sau anion la sută. În această formulă se notează mai întâi în grame sau fracţiuni. de diferiţi autori. analiza chimică a izvorului Călimăneşti 14 se exprimă prin următoarea formulă: H 2 S 8. diferite forme de reprezentare grafică: coloane. exprimate în procentaj echivalent sub formă de fracţie algebrică. hipotonă. dacă este cazul.sau hipertonică). În această situaţie se vor găsi apele termale care îşi păstrează această proprietate fizică numai la izvor. formă circulară. prin îmbuteliere şi transport. Dobrogea. apele radioactive îşi pierd cu timpul efectele. sodică.8. Ulterior. uneori marcate. El va mai conţine şi temperatura apei la izvor în debit socotit pe 24 ore. milivali şi procentaj echivalent.9 t 15° C .G. Kurlov (Kurlow). Mg 16. ceea ce poate conduce la schimbarea în întregime a naturii şi proprietăţilor terapeutice. Depresiunea Transilvaniei. cele nedisociate şi gazele notate în grame sau fracţiuni de grame.9. sulfuroasă. nivelul termalităţii (dacă aceasta depăşeşte 20°C). în care anionii sunt aşezaţi la numărător iar cationii la numitor. Zona Munţilor Apuseni. Câmpia de Vest. Pentru obţinerea milimolului se împarte suma totală a ionului determinat cu ponderea atomică respectivă. atermală (t=15°C). mai ales din punct de vedere al acţiunii farmacodinamice. Buletinul de a analiză al unei ape minerale va cuprinde substanţele disociate exprimate în prcentaj echivalent. datorită transformării emanaţiei de radiu .reciproce. cu o mineralizare totală de 0. Depresiunea Getică. Cl 37. conţinutul în gaze şi elemente active. pH 7. Calităţile şi caracteristicile apelor minerale sunt evidente la izvor.2. fracţie. Este interesant de menţionat faptul că în România există o diversitate a tipurilor de ape minerale centrate în staţiuni balneoclimatice iar suprafeţele care concentrează majoritatea izvoarelor sunt repartizate în nouă mari zone geochimice: Podişul Moldovenesc. Toate datele obţinute la o analiză de apă minerală care îi caracterizează proprietăţile fizico-chimice se exprimă cel mai bine prin formula lui M. ele pot suferi modificări.7 mg M 0.

identifică evoluţia unor parametri morfofuncţionali şi biochimici pe modele experimentale la animale. din caza polimerizării sulfului sau a transformării sale în complexe moleculare mari. Considerând într-o succesiune logică etapele parcurse de studiul conform căruia se va stabili în final buletinul farmacodinamic al unei ape. Cu alte cuvinte. Buletinul farmacodinamic este cel care certifică trecerea unei ape minerale naturale din categoria celor potabile sau de masă spre o categorie aparte. cât şi rezultatele obţinute la sfârsitul curei. aflat într-o anumită etapă de evoluţie a bolii. Apele sulfuroase devin în acelaşi context. Echilibrul ionic. Este astfel necesar şi studiul farmacodinamic al apei minerale respective. fiind cea care precizează mecanismele de acţiune. neutilizabili de către organismul uman. definind astfel profilul farmacodinamic al apei. Acestea din urmă. Pentru o mai mare acurateţe. Apele feruginoase îşi pierd efectele pe parcursul îmbutelierii şi transportului prin oxidare şi precipitarea compuşilor feruginoşi. Principalul său obiectiv este adaptarea terapiei hidrominerale. nu orice apă minerală este şi o apă terapeutică. Din punct de vedere clinic-paraclinic în buletinul farmacodinamic al apei minerale respective sunt incluse rezultatele directe.în alţi derivaţi mai puţin activi. Studiul farmacodinamic clinico-paraclinic efectuat asupra unei ape minerale naturale reprezintă o etapă obligatorie de parcurs în circuitul valorificării terapeutice a fiecărei ape. În acest context. asemnător prospectelor întrebuinţate în cazul medicamentelor. s-a recurs la observaţia clinică drept criteriu principal al indicaţiei curei hidrominerale individualizate. Acestea vor putea fi recomandate în cura hidrominerală sau crenoterapie în contextul diferitelor afecţiuni. Acest lucru. urmăreşte efectele farmacodinamice ale apei asupra parametrilor clinico-paraclinici. stimulul se aplică după o anumită metodologie iar mecanismele de acţiune ale apei minerale ca factor terapeutic în contextul larg al curei balneoclimatice vizează obţinerea unei anumite reactivităţi şi a unui răspuns adaptativ al organismului uman post cură. deoarece. a crenoterapiei la un anumit bolnav. cea a apelor terapeutice. în funcţie de stadiul evolutiv ţşi de reactivitatea fiecărui bolnav. precum şi la pacienţi. după cum se va vedea mai departe. unde există sursa de apă minerală. Etapa clinică este a doua etapă de studiu. putem face următoarele afirmaţii: Cerectarea farmacodinamică preclinică reprezintă prima etapă de studiu. buletinul de analiză fizico-chimică a unei ape este insuficient pentru a ne orienta asupra virtuţiilor terapeutice ale acelei ape minerale sau pentru a se stabili indicaţia de cură. nu se vor face indicaţii de cură doar pe baza asemănării compoziţiilor chimice a mai multor ape minerale. se face apel la cercetarea farmacodinamică paraclinică capabilă să stabilească eficacitatea potenţială a unei ape minerale. exprimă capacitatea de adaptare a organismului la stimulul balnear şi hidromineral. cunoscându-se perfect compoziţia şi calităţile factorului terapeutic folosit. imediate care exprimă reactivitatea organismului la stimulii balneari şi hidrominerali la începutul curei. şi stabileşte toleranţa pacientului faţă de cură. Cercetarea farmacodinamică paraclinică este singura în măsură să stabilească efectele apei minerale respective asupra tuturor aparatelor şi sistemelor funcţionale. ea se desfăşoară în staţiunea balneoclimatică. Cura hidrominerală reprezintă doar parţial o . testării de boală. mai puţin active. Cura hidrominerală se desfăşoară pe o perioadă de (15) 18-21 de zile. Studiile farmacodinamice au permis expunerea metodologiei de cercetare şi prezentarea rezultatelor obţinute sub forma unor buletine farmacodinamice sau fişe farmacodinamice tip ale apelor minerale. De-a lungul timpului. propriu fiecărui izvor mineral explică acţiunea farmacodinamică a apelor minerale naturale terapeutice doar în contextul individualităţii fiecărei ape.

asupra diurezei şi a debitelor de urină şi electroliţi. Intervenţia acestora se manifestă prin modificările neuro-umorale datorate resorbţiei apelor minerale. echilibrului hidroelectrolitic şi diurezei. La administrarea apelor minerale naturale în cură internă. În treimea inferioară sunt expuse rezultatele administrării apei minerale asupra echilibrului hidroelectrolitic al organismului. Ea este în mare parte stimulativă faţă de reacţiile organismului în general şi a celui bolnav în special. ca atare. a stabilirii momentului de reacţie la cura hidrominerală şi a identificării încercării adaptării faţă de stimuli. în studiul apelor minerale administrate în cură internă. În acest mod se poate realiza şi o evaluare a intensităţii stimulului şi se pot controla eventualele reacţii balneare nedorite. Modificările neuroumorale apar tardiv. Administrarea lor se poate face în cură internă. Apele minerale naturale se pot utiliza în scop profilactic şi/sau curativ sau recuperator. Indiferent de calea de utilizarea aleasă. după cum urmează: În treimea superioară a fişei sunt consemnate rezultate referitoare la funcţiile gastrice. crenoterapie (cură hidrominerală) sau în cură externă (sub formă de băi. În zona centrală se găsesc informaţii referitoare la caracteristicile chimice ale apei studiate iar pe conturul periferic se înscriu datele obţinute. După cum se poate deduce. În unele forme de utilizare. Fişa sau buletinul farmacodinamic tip prezintă metodologia de cercetare şi expune rezultatele într-o formă grafică. Acest tip de fişă farmacodinamică reprezintă o modalitate general valabilă de urmărire a adaptării zilnice a organismului pe parcursul unei cure. precum glucidic. ne va interesa şi efectul curelor hidrominerale asupra componenţei alergoanafilactice. hepatobiliar. lipidic. metabolice şi ale căilor urinare. protidic şi asupra componenţei alergoanafilactice. sub formă de irigaţii sau spălături) sau sub formă de injecţii. inhalaţii. fie conţinutul lor în diferite elemente. sau a unora dintre componentele lor chimice. cercetarea farmacodinamică se adresează cu precădere funcţiilor aparatului digestiv. acţiunea este asigurată. digestive şi hepatobiliare. deşi principiile metodologiei de lucru şi prezentarea generală sunt asemănătoare. depăşind nivelul mucoasei stomacale. Indicaţiile şi metodologia de .cură de substituţie a unor elemente chimice în care organismul este carenţat. şi efectul terapeutic propriu-zis asupra organismului pacientului. În această zonă se consemnează şi rezultatele referitoare la reactivitatea unor receptori. pe primul rând se află. Crenoterapia. există totuşi unele modificări şi deosebiri de prezentare în funcţie de tipul de cură utilizat. metabolismului. efectul asupra organismului este asigurat prin intervenţia componentelor fizico-chimice ale respectivelor ape. Se poate menţiona faptul că. În treimea mijlocie sunt trecute rezultate obţinute asupra metabolismelor intermediare. Buletinul sau fişa farmacodinamică indică. fie proprietăţile fizico-chimice ale apelor minerale. Zona intermediară este destinată indicaţiilor generale de cură ce decurg din rezultatele obţinute postcură. de influenţa generală pe care o au apele minerale asupra organismului iar în al doilea rând. De asemenea. după ce apa minerală a ajuns în intestin. alături de reacţia şi răspunsul adaptativ. în contextul unor numeroase afecţiuni. Tehnici de cura Cura balneoclimatică în sine reprezintă o modalitate terapeutică stimulativă sau de reglare a disfuncţiilor organismului. Cura hidrominerală. prin acţiunea lor locală. terapia cu ape minerale în cură internă sau crenoterapia se adresează cu precădere afecţunilor digestive. în primul rând.

în cantitate mică. inhibitoare asupra peristaltismului intestinal. rămâne un timp în stomac. Apa rece. după cum se va vedea în continuare. de natura elementelor dizolvate şi a gazelor. de durata unei cure cu apă minerală naturală: Motilitatea tubului digestiv. o excepţie deoarece ele pot fi băute şi în cantitate mare. În fapt. Apa fierbinte. Există însă o relaţie stabilită şi cu temperatura apei şi cu tonusul peretelui stomacal. pe stomacul gol care provoacă la majoritatea persoanelor evacuarea intestinului pe cale reflexă. . Cantităţile de apă > 250 ml se vor contraindica la pacienţii cu reducere a motilităţii gastrice. în cantitate mică. apa caldă sau fiebinte are acţiune calmantă. sensibilitatea mucoasei gastrice precum şi timpul de staţionare a apei în stomac sunt influenţate de temperatura apei. de timpul şi modul administrării. în timp ce apele minerale ingerate la o temperatură crescută. Apa minerală hipertonă. În schimb. Funcţia stomacului este influenţată şi de cantitatea de apă ingerată. pe nemâncate. În concluzie. 250ml reprezintă cantitatea maximă de apă ingrată pe doză. cu atât timpul de evacuare este mai prelungit. pentru a se stimula peristaltismul. pe nemâncate sau cu 3-4 ore postprandial. Apa caldă scade cantitatea precum şi calitatea secreţiei. produce o congestie intensă la nivelul mucoasei gastrice şi inhibă motilitatea şi tonusul stomacal prelungind timpul de evacuare. Apa minerală izotonă se evacuează rapid din stomac faţă de cea hipotonă. o inhibă. apele minerale administrate la o temperatură joasă vor asigura stimularea secreţiei şi a motilităţii gastrice. ci este obţinut pe calea reflexelor duodeno şi gastro colice. Timpul de evacuare a stomacului este scăzut. Ca urmare. Cura hidrominerală se face dimineaţa. cel puţin la începutul curei hidrominerale vor conduce la hipersecreţie. scăderea sensibilităţii mucoasei gastrice şi la scăderea motilităţii gastrice. Peristaltismul intestinal este şi el influenţat de temperatura apei minerale ingerate. de concentraţia sa osmotică. ea va dilua secreţia gastrică şi va modifica digestia. la peste 45°C are acţiune calmantă asupra sensibilităţii. Exemplul clasic este cel al ingestiei unui pahar cu apă rece. Dacă apa rece se administrează în cantitate mai mare produce spasm piloric cu prelungirea conscutivă a timpului de evacuare din stomac. Apele diuretice reprezintă.cură de bazează pe efectele farmacodinamice din etapa preresorbtivă. excită secreţia gastrică. Motilitatea stomacului precum şi ritmul evacuării sunt influenţate şi de concentraţia osmotică a apei minerale naturale. cât şi motilitatea gastrică. Dacă apa este servită în timpul mesei. dimineaţa. Temperatura apei minerale ingerate influenţează şi secreţia gastrică.Apa caldă. Se va ţine însă seama de patologia digestivă sau cardiovasculară asociată şi prezentă la pacienţii aflaţi la cură hidrominerală de diureză. de cantitatea apei. În cazul spasmelor şi colicilor intestinale. Momentul din zi în care se serveşte apa minerală este şi el un element important. În literatura de specialitate se întâlneşte noţiune de timpul când se bea o apă minerală. pentru a putea fi diluată cu secreţia gastrică. Primul organ care suferă influenţa apei minerale ingerate este stomacul. Activitatea sa motrică şi secretorie va fi influenţată de temperatura apei minerale ingerate. Acest efect nu este direct. asigură o evacuare rapidă a stomacului. Cu cât cantitatea de apă este mai mare. În cantitate mare. excită motilitatea şi creşte sensibilitatea mucoasei stomacale. În acelaşi sens în caz de atonie intestinală se vor bea ape minerale reci. Apa rece. Ingestia apei dimineaţa. nu se vor administra ape minerale reci şi în cantitate mare pacienţilor care prezintă o sensibilitate mărită a mucoasei stomacale şi nici în diskinezii ale stomacului. apele minerale vor fi ingerate calde. Excepţie de la această regulă fac apele feruginoase şi radioactive care se administrează întotdeauna postprandial. cu temperatura cuprinsă între 35-45°C are o acţiune calmantă asupra sensibilităţii mucoasei şi asupra motilităţii stomacului. precum şi după resorbţia apei minerale în tubul digestiv.

până când apa devine izo sau hipotonă. Resorbţia substanţelor conţinute de apa minerală se realizează într-o măsură scăzută la nivelul stomacului (radon. metabolismul apei minerale este dependent de sărurile şi ionii conţinuţi. Natura elementelor dizolvate şi a gazelor conţinute reprezintă elemente care influenţează la rândul lor. La scurt timp după ingestia apei. ca de exemplu. Na. Când apa are continut de ioni şi săruri. precum şi de cantitatea lor. un proces complex. Br. în urină. Li sunt uşor difuzibili în timp ce Ca şi Mg sunt mai greu difuzibili. Cationii precum Na. precum Cl. ceea ce conduce la modificarea procesului de difuzibilitate al acestora. precum şi de difuzibilitatea şi resorbtivitatea acestora. Acest efect mecanic este cu atât mai evident. precum şi cloraţii. Apa din apele minerale hipotone traversează peretele intestinal mai rapid decât ionii prezenţi. În acest sens. Efectul va fi orientat. Apa. asupra fiecărei ape minerale ingerate în scop terapeutic. în muşchi şi piele. este eliberată treptat şi inegal şi se amestecă cu apa din organism. sulfat ionii uniţi cu ionul de Na (sulfatul de sodiu) se resorb mai rapid faţă de combinaţia cu ionul Mg (sulfatul de Mg). Apele hipotone reprezintă însă un excitant mecanic faţă de mucoasa intestinală ducând la creşterea peristaltismului. Astfel. acesta din urmă fiind cel mai greu difuzibil. în primul rând metabolismul apei şi al electroliţilor din organism. fosfaţii şi sărurile alcalino-teroase trec bariera intestinală lent şi sunt resorbite în proporţie scăzută. I. În situaţia apelor minerale hipertone. Această situaţie persistă. administrate în cură internă. K. Orice modificare umorală este recepţionată şi la nivelul sistemului nervos central care va coordona activitatea diferitelor organe şi sisteme. sulfaţii. probabil H2S) şi în mare parte la nivelul mucoasei intestinale. CO2. modificând suplimentar acest proces. nu toţi ionii care se găsesc într-o apă minerală sunt reţinuţi în organism şi nu întotdeauna ionii dominanţi cantitativ sunt aceia care sunt reţinuţi. Anionii sunt resorbiţi în ordine descrescătoare. raportat la noul echilibru ionic. Există ape . se constată diluţii succesive ale sângelui pe o durată de aproape două ore. acţiunea apelor minerale naturale. De aici. Sulfaţii.Ajunse în intestin. cu cât sărurile conţinute în apa minerală sunt mai greu difuzibile. clorurile. Resorbţia apei minerale va deveni astfel dintr-un simplu proces de difuziune şi osmoză. SO4. Pe parcursul procesului resorbtiv. eliminarea ei este mult mai rapidă (este şuntată circulaţia portală). apare în scurt timp (26 minute) şi într-o oareceare proporţie. apele cu concentraţia osmotică scăzută se resorb relativ uşor. sunt necesare studii efectuate separat. În apele minerale naturale există însă asocieri între ioni. odată ajunsă în circulaţia generală a organismului. La rândul său. după cum urmează: Cl. NO3. şi în aceasta constă specializarea terapeutică a apelor minerale. bromurile şi iodurile. Resorbţia apei începe în prima porţiune a intestinului subţire şi este mai accentuată la nivelul jejunului şi în prima parte a ileonului. Acest proces resorbtiv este intermitent. Ingestia apei minerale influenţează. Acest fapt. cristaloizii din sânge trec în intestin. asociat cu reacţii fizico-chimice. Majoritatea cantităţii rămase este iniţial depozitată la nivelul ficatului. apele minerale vor fi considerate hipo şi hipertone. Dacă apa a ajuns în circulaţia generală pe cale injecţiilor sau a clismei. asupra organismului uman. bromaţii şi iodaţii metalelor alcaline traversează rapid peretele intestinal. Elementele conţinute vor declanşa o acţiune locală asupra aparatului digestiv şi pot modifica în mod esenţial funcţiile organismului prin pătrunderea lor în sânge. datorită realităţii conform căreia. apa poate trece cu viteză mai mică bariera intestinală faţă de anumiţi ioni. De exmplu. Procesul resorbtiv este influenţat şi de natura ionilor şi a sărurilor. Nu se va putea face nici o apreciere calitativă şi/sau cantitativă generică asupra modalităţii şi vitezei de absorbţie a elementelor conţinute într-o apă minerală naturală.

apele sulfuroase ajută celula hepatică să-şi păstreze echilibrul între glucide şi lipide. retenţia unor săruri şi eliminarea altora cu alcalinizarea (acidifierea urinii în consecinţă). influenţând circulaţia capilară şi mărind rezistenţa unor ţesuturi faţă de procesul de calcificare. precum: cea antiinflamatorie. Studiile au arătat o creştere a valorilor calcemiei după o cură hidrominerală cu apă care ar favoriza şi retenţia de fosfor în organism. O parte dintre ionii absorbiţi sunt reţinuţi pentru nevoile tisulare. favorizând retenţia unor ioni diferiţi faţă de cei conţinuţi in apa minerală ingerată. prin favorizarea activării unora. pot influenţa urogeneza la nivelul ficatului. în special. în funcţie de ingestia în cură internă a apelor minerale cu acţiune colagogă. Iodul se regăseşte la nivelul glandei tiroide. Este ameliorat astfel bilanţul calcic. conducând în ansamblu. Prin această modificare va influenţa. Astfel. despre procese de transmineralizare. cobaltul exercită o acţiune evidentă asupra enzimelor şi ţesutului mezenchimal. Ionii precum fierul. zincul. precum apele sulfatate. precum cel de Ca/K. prezenţa anumitor nutrimente în tubul digestiv poate influenţa absorbţia sau eliminarea unor ioni. De asemenea. Secreţia biliară poate fi crescută sau scăzută. pot activa funcţia biliară a ficatului. cuprul. de creştre a capacităţilor de apărare a organismului. În situaţia insuficienţei hepato-pancreatice. în mod secundar. se poate spune că are loc o deplasare de ioni. Apa minerală terapeutică poate interveni prin compoziţia sa în schimbul . precum şi cea de modulare a reactivităţii sale generale. accelerând reacţiile de oxido-reducere. Sulful acestor ape favorizează depozitarea glicogenului în celula hepatică şi scade în general glicogenoliza. precum şi pot susţine funcţia glicoreglatoare a acestuia (apele alcaline şi sulfuroase). Pe parcursul diurezei. Mangalia) asupra celulei hepatice. Se poate vorbi în acest context. mărind toleranţa pentru glucide şi alcalinizând mediul intern. grăsimile ar favoriza absorbţia calciului. deci un proces de transmineralizare. Olăneşti. la nivel renal. remineralizare şi demineralizare. Cura cu ape minerale terapeutice influenţează metabolismul în general şi pe cel glucidic în special. Ei modifică metabolismul mineral al organismului. în special pe cele de oxidare. a eliminării altora. la mărirea rezervei alcaline. au rolul de a modifica unele raporturi ionice. deplasarea apei în sânge şi ţesuturi prin peretele capilar este dependentă de influenţa reciprocă a ionilor. timp în care albuminele ar conduce la eliminarea acestuia. Studiile de specialitate şi cercetările din domeniul balneoclimatologiei au arătat influenţă jucată de apele sulfuroase din diferite staţiuni din România (Călimăneşti-Căciulata. cu diferenţa respectivă de potenţial. Puncioasa. Tipul alimentaţiei sau mai concret. Crenoterapia are efecte şi asupra echilibrului acido-bazic. Unele ape minerale sulfuroase.minerale mai sărace în ioni şi săruri dar aceştia sunt totuşi reţinuti şi există ape minerale bogate în aceste elemente dar a căror absorbţie este limitată. alcaline sau a apelor cu acţiune coleretică. în contextul metabolismului glucidic. Sulful stimulează activitatea celulară. Prin modificările aduse în raportul dintre ioni. Crenoterapia crează astfel posibilitatea de a activa celula hepatică şi de a ajuta a-şi reface capacitatea sa funcţională. Ionii şi sărurile apei minerale naturale exercită o influenţă multiplă asupra organismului. manganul. cu rol dovedit în funcţionarea sistemului nervos vegetativ şi a celui endocrin. Apele alcalino-teroase. se explică o serie de acţiuni. inclusiv pentru a înlocui rezervele respective. fără să se constate o creştere a acestui ion în sângele circulant. Apele minerale. În urma ingestie terapeutice a apelor alcaline creşte toleranţa la glucoză la persoanele cu dibet zaharat prin scăderea ionilor de hidrogen şi a modificării reactivităţii tisulare. în care intervine sarcina lor electrică. în funcţie de compoziţia lor.

urmând o schemă terapeutică generală. apele minerale au dobândit o specializare şi s-a conturat individualizarea crenoterapiei din staţiunile balneoclimatice din România. Există astfel. recomandate pentru cură internă. conduce la reducerea spasmului musculaturii bronşice. deşi efectele apei minerale ingerate se raportează la starea patologică primară. asemănător medicamentelor. reprezintă tratamentul de bază. voi reveni într-un capitol separat. În suferinţa reumatismală. insuficienţele cardiacă şi renală etc. în bolile de nutriţie şi metabolism. Crenoterapia interesează într-o măsură mai mică aparatul cardiovascular. Efectul este asigurat de compoziţia chimică a apelor minerale naturale respective. căt şi în suferinţele renourinare. efectul este dublat de acţiunea băilor. poate influenţa. în avitaminoze. Tehnici de cura Apele minerale terapeutice. în modularea toxicităţii medicamentoase într-o serie de stări ce presupun interferarea reactivităţii organismului etc. prin volumul ei. crenoterapia poate constitui un tratament eficace în anemiile secundare. şi în mod particular crenoterapia. precum şi o serie de reguli generale în baza cărora se va aplica respectiva cură balneoclimatică. în special de la nivelul cartilajulului şi sinovialei. Tratamentului balnear şi crenoterapiei li se vor asocia. Se vor exclude de la această modalitate terapeutică faza acută a bolilor. capitol aparte al eficienţei terapeutice a ingestiei apelor minerale naturale. în mod obligatoriu. regulile generale privind tehnica de cură a crenoterapiei. menţionată în literatura de specialitate. Fără aceasta. Tratamentul balnear şi crenoterapia se aplică. Poate doar creşterea volemică şi anumiţi constituenţi ai apelor minerale să producă modificări în raport cu starea miocardului şi a pereţilor musculari ai pacientului în cauză. Asupra acestui subiect. în unele boli de nutriţie şi metabolism. în urma ingestiei apei respective. De asemenea. al indicaţiilor şi contraindicaţiilor crenoterapiei. cu unele excepţii. În acest context. rezultatele aşteptate vor fi incomplete. în special prin ionul sulf. în disfuncţionalităţile glandelor cu secreţie internă. Aparatul respirator poate fi influenţat prin compoziţia în sulf a apelor minerale care. alături de dietoterapie. Modificările volumului urinar sub influenţa apelor minerale este dependentă însă de tipul apei minerale ingerate. tehnica de cură. neoplaziile. Apele minerale administrate în cură internă sunt capabile să influenţeze acţiunea unor glande cu secreţie internă în mod direct şi indirect. circulaţia capilară. tuberculoza activă. Apa minerală poate influenţa deci diureza prin acţiune directă. Studiile farmacodinamice au permis înţelegerea şi explicaţia ştiinţifică conferită unora dintre modurile de acţiune ale apelor minerale naturale administrate în scop terapeutic. în continuare. aplicate în cură externă. . Sulful conţinut de apele minerale administrate în cură internă îşi manifestă acţiunea specifică prin activarea circulaţiei capilare căt şi la nivelul proceselor oxidative deficitare de la nivelul articulaţiilor. Sunt prezentate. În funcţie de caracteristicile balneocliamtice locale. dar mai ales datorită compoziţiei sale ionice. debilitatea fizică.dintre celule şi spaţiile extracelulare. în afecţiunile digestive. şi o dietă adecvată. numai afecţiunilor cronice. Cura balneară se adresează organismului în ansamblul său. Crenoterapia poate fi aplicată utilizând tehnici variate şi individualizate în funcţie de tipul şi stadiul bolii e reactivitatea bolnavului.

Momentul administrării se corectează cu orarul meselor. ajută evacuarea . În curele de diureză cantitatea băută/24h poate fi triplată! Ca regulă generală.3ml/kg corp/doză. pe parcursul a 30-40 minute. la pacienţii cu stază biliară se recomandă administrarea intraduodenală a 200-300 ml apă minerală încălzită. după cum urmează: în constipaţia atonă şi atonia veziculei biliare se indică şi ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene a căror concentraţie depăşeşte 15g/l într-o singră doză. băută cu doar 30’ înaintea mesei. iar cea de-a treia. înaintea mesei principale. ca poziţie de administrare a apei minerale. Toate administrările vor preceda servirea mesei cu 30’. precum formele spastice ale afecţiunilor digestive şi biliare. în ritm de 2-3 înghiţituri pe minut. apoi cantitatea se va creşte progresiv de la o doză la alta şi de la o zi la alta. în acord cu formula Nièvre (Vichy). pentru diluarea veziculei biliare apa se administrează în două prize. începutul crenoterapiei se face cu doze mici. Se poate începe cu un număr de trei administrări la care se pot adăuga cele ce însoţesc principalele gustări (orele 10:00 şi 16:00) şi cea premergătioare orei de culcare (22:00). În majoritatea cazurilor se va prefera clinostatismul. la intervale de 3-4 zile. dat fiind faptul că modul de reactivitate al organismului este diferit de la caz la caz. înaintea micului dejun. de la izvor. Canitatea de apă recomandată a fi ingerată pe 24h se va calcula raportându-se la greutatea corporală a pacientului. în funcţie de toleranţa pacientului. Dacă aceeaşi apă este ingerată cu doar ½ h înaintea mesei. Există contexte patologice care vor necesita adaptarea tehnicilor generale de cură terapeutică cu ape minerale naturale. Există mai mulţi autori care propun în lucrările lor de specialitate. cea de-a doua la prânz. deoarece prima priză băută cu 60-90 minute înainte de masă conduce la umplerea colecistului în timp ce.Apa minerală se va bea de la izvor pe toată durata şederii în staţiune. înainte de servirea cinei. Există situaţii patologice. cantitatea de apă prescrisă pe 24h rezultă din greutatea bolnavului în kg înmulţită cu 10. după cum urmează: o apă alcalină ingerată cu 1 ½ h înainte de masă va părăsi stomacul şi va ajunge în duoden exercitând de la acest nivel un efect inhibitor asupra secreţiei gastrice. Pentru constipaţiile atone şi curele de diureză se va administra apa rece. când este necesară încălzirea prealabilă a apei minerale prin metoda indirectă a băii marine. exercitând un efect excito secretor direct asupra secreţiei gastrice. ea nu va avea timp să părăsească stomacul şi va rămâne împreună cu alimentele un timp mai îndelungat. Temperatura de administrare a apelor este de obicei cea naturală. pe stomacul gol. de 400-500ml vor fi ingerate fracţionat. cea de-a doua priză. următoarele formule de calcul: Vişnevski recomandă câte 3. Ritmul de administrare a dozelor poate suferi modificări în cazul existenţei unor anastomoze gastrointestinale sau dacă scopul crenoterapiei este cura de diureză. Când bolnavul este în imposibilitatea de a se deplasa se va utiliza apă proaspăt recoltată de la izvor. Prima priză din zi se recomandă a fi luată pe stomacul gol. Prizele mici de apă se recomandă când se urmăreşte un contact îndelungat al apei minerale cu mucoasa esofagului inferior iar prizele mai mari. Este facilitată astfel evacuarea stomacului şi este utilă în ptozele gstrice. Dozele mici se utilizează la ingestia apelor concentrate iar dozele administrate de 1-2 ori pe zi se utilizează în caz de intoleranţă gastrică sau spasm piloric. Doza de apă prescrisă se creşte progresiv. repetate. de la 50 ml şi se va bea cu înghiţituri mici. dimineaţa. după unii autori 40-45’. Intervalul de timp scurs între momentul administrării apei minerale şi ora servirii mesei este important. în total 10-12 tubaje terapeutice. Acest ritm asigură creşterea toleranţei gastrice faţă de prezenţa apei minerale natural.

In obtinerea efectului termic se prefera un peloid de consistenta mai ridicata iar in obtinerea efectului de schimb se prefera dilutii mari. Hidrogenul sulfurat din namol produce hiperemia pielii chiar la temperaturi mai coborate ale acestuia. Tinand cont de originea si de calitatile lor fizico-chimice. Buletinul de analiza include: hidroxipexia namolului si exprima capacitatea maxima de absorbtie si de retinere a apei de catre peloid. namoluri de depozit din izvoarele sulfuroase ( Sacelu) si namolul Marii Negre. metodologii de aplicare. Termenul de peloid include namolurile sapropelice. ph-ul care exprima echilibrul aido-bazic al componentelor chimice din namol. ele vor fi întotdeauna individualizate la tipul de reactivitate a organismului pacientului raportat la calitatea şi cantitatea apei minerale naturale cu proprietăţi terapeutice ingerate.Gazele naturale terapeutice (mofete. fiind un indice important pentru aprecierea utilitatii sale balneare. analiza chimica a namolurilor care permite aprecieri asupra originii si maturizarii lor ca si asupra eventualelor schimburi intre piele si namol. plasticitatea peloidului care este cuprinsa intre intre limita superioara de umiditate cand peloidul devine fluid si limita inferioara a lui. clasificare. In definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala se arata ca peloidele sunt substante ce se formeaza in conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care. de la ccontinental (Amara. peloizii din tara noastra se impart in trei categorii: namoluri sapropelice. Utilizarea namolurilor in scop terapeutic se numeste peloidoterapie. clasificare. . termopexia sau capacitatea de absorbtie si de retinere a caldurii de catre peloidul incalzit.acesteia. gradul de dispersie care este corelat cu plasticitatea acestuia. contraindicatii. exercită un efect temporar de tamponare a acidităţii gastrice etc. solfatare): definitie. turbe si namoluri minerale de izvor. apele alcaline administrate imediat şi repetat după mese. Elementele solubile din apa namolului participa la schimbul cu pielea si mucoasele. O orientare globala asupra chimismului unui peloid reiese din calculul in procente al continutului sau in apa. densitatea care reprezinta consistenta peloidului. indicatii. Lacul Sarat). . metodologii de aplicare. Peloidele reprezinta un sistem fizic eterogen si sunt alcatuite dintr-o faza lichida (apa si saruri minerale) si o faza solida (structuri cristaline si coloizi). turbele si pamanturile terapeutice. in stare fin divizata si in amstec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de bai sau de proceduri locale. Deşi toate aceste recomandări par a fi de ordin general. Durata crenoterapiei este cuprinsă între 18-21 zile şi ar trebui repetată de 2 ori pe an. cu atat mai intens.Peloidoterapia: definitie.. . cât şi crenoterapia cu o durată sub 18 zile nu permite antrenarea mecanismelor de homeostazare în timp ce prelungirea excesivă a curei hidrominerale poate provoca fenomene de saturaţie. Cura balneară. cu cat namolul este mai diluat. indicatii. Ocna Sibiului). cand devine friabil. In tara noastra avem namoluri sapropelice de liman (Techirghiol). namoluri fosile (Sovata. in substante minerale si in substante organice. contraindicatii.

. cate 4 in Ungaria si Austria. Speleoterapia a ajuns sa fie utilizata pe scara larga in lume pentru profilaxia. Este terapia pacientilor cu diferite boli obstructive ale cailor respiratorii.Dintre acestea.Ucraina etc. mica in comparatie cu saline din alta tari. Actualmente. bioxidul de carbon. simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente. indicatii. sarcina ori boli psihice. dovedind eficienta si in terapia ranilor si a arsurilor. dar rezultatele eficiente au trezit interesul si in alte tari. Microclimatul salinelor din Romania este constant. in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie. presiunii si vitezei curentilor de aer din interior. Borsec. in special astm bronsic. au contraindicatii la speleoterapie. fie ca sunt boli renale. In acelasi timp. In tara noastra bioxidul de carbon apare sub forma de gaz liber in tinuturile vulcanice. Emanatia este cunoscuta sub denumirea de mofeta. Emanatiile de gaz carbonic impreuna cu emanatiile de sulfuroase se numesc sulfatarre. ceea ce s-a manifestat prin: reducerea considerabila a tusei si dispneei. reducand iritatia producatoare de tuse si curatand cilii membranei mucoasei. terapie care se desfasoara in mediul subteran al unor saline si pesteri detinatoare de factori terapeutici naturali. Baile Tusnad. acesta fiind mai greu decat aerul. metodologie de aplicare. psoriazis. fie ca e vorba de post-infarct. 5 in Slovacia. hidrogenul sulfurat. Wieliczka . In mofeteleprin extractie. Terapiace foloseste proprietatile curative ale mediului subteran dintr-o salina defineste speleoterapia. in Germania. unice in Europa. terapia si recuperarea preponderent a pacientilor cu astm bronsic. cat si a umiditatii relative (60-75%). Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic. de inhibare a inflamatiei. atat in privinta temperaturii. ceea ce este un avantaj.Polonia. 3 in Ucraina etc. de eliminare a acesteia. folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana .Toate suferintele aflate in stadiul de acutizare. Buzias. disparitia sau rarirea crizelor astmatice. Principalele gaze libere sunt azotul. circa 50-85% din particulele saline sunt mai mici de 3 microni. de activare a mecanismelor de rezistenta ale sistemului imunitar si de scadere a nivelului de sensibilizare la alergenii.). dintre care 17 in Germania. o temperatura cam scazuta.Germania. dermatite alergice. 10-12 grade. Solotvino Slatina . contraindicatii. cardiace.Mofeta naturala reprezinta captarea gazului natural emanat si folosirea lui ca atare in scop terapeutic in incaperi special amenajate care permit acumularea decliva a gazului. In judetele Covasna si Harghita exista astfel de emanatii. ce genereaza si disconfort termic. bronsite cronice. metanul si gazele rare. S-a constatat ca efectul sarii asupra sistemului bronhial este de stimulare a secretiei. Catena vulcanica Harghita Caliman este principala zona legata e emanatiile de bioxid de carbon.Efectele cumulative ale factorilor de mediu din salina sunt antimicrobiale si antiinflamatoare.Speleoterapia: definitie. ceea ce le asigura accesul pana la nivelul alveolelor pulmonare. dar si sinuzite. Terapia s-a nascut in anii '50. Balvanyos. functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman . Covasna sunt statiunile cele mai importante din tara unde acest factor terapeutic este folosit in tratamentul afectiunilor aprataului locomotor.Nu orice salina are calitati terapeutice.Gazele din scoarta Pamantului sunt rezultatul procesului general de degazeificare a acestuia de-a lungul timpului. bioxidul de carbon gazos se obtine prin extragerea lui din apele minerale carbogazoase.

expectoratie ingreunata. cum este. refacerea elasticitatii membranelor celulelor. ragusire. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice. reducerea si gruparea micro-organismelor iritante. Particulele mai mari de un micron se depun pe sol. bronhii. disconfort respirator. respectiv atmosfera. Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este o cauza importanta a multor boli respiratorii. se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala. in principal afectiunile respiratorii. Aerosolii de dimensiuni mici. in multe cazuri comportandu-se ca un dezinfectant. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea elasticitatii si a mobilitatii acestora.la 3 sau mai multi ani. senzatii de sufocare. circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. tuse. bronhiole. Salinoterapia. aflate in suspesie intr-un mediu gazos. scade treptat. reducerea PH-ului pe ariile organelor de respiratie. lichide sau gazoase. cavitatile nazale. O alternativă la curele în salină sunt curele heliomarine. turbiditate. aerosolii salini realizeaza actiunile de dezinfectie. Este foarte important ca pacientul să nu meargă la cură în timpul crizelor. moleculele de apa din atmosfera. prezente atat la adulti cat mai ales la copii).9 microni. Aceste micro-particule “plutesc” datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer. cei cu marimi intre 0. sub nicio formă. ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv microorganisme). cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni. nu trebuie să înlocuiască. fluidizare a mucoaselor. medicaţia de control a astmului recomandată de medicul specialist. conjugate si cu proprietatea puternic higroscopica. Prin depunerea si absortia ionilor salini. 50-70% in diferite alergii. la nivelul cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare. care. ingreunarea si obstructia fluxului de aer din si inspre plamani. saptamanilor sau chiar anilor. datorita efectului gravitational. Aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 0. care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene. etc. devenind cronice) si prin a caror prezenta. etc. Prin inhalarea acestor aerosoli. temperatura. alveole pulmonare.5 ajung in organele inferioare ale aparatului respirator: laringe. Transportul si consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre cilii existenti. determina acumularea si ingrosarea mucusului tractului respirator. ci în perioadele de stabilizare a afecţiunii. calmează astmul şi cresc rezistenţa celor care se confruntă cu infecţii recurente ale căilor respiratorii. de pildă. variatiile de presiune. imunitatea organismului. Aflati in atmosfera respirabila. eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica. focare ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in majoritatea cazurilor recidivante. caile respiratorii sunt “curatate” de focarele de infectie (stafilo-streptococice).Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor. bronsite si chiar astm. tratamentul practicat în saline. prin natura sa este o substanta bactericida. care provoaca boli si disfunctii respiratorii. miscarea aerului. bronşita cronică. de asemenea. aerosolii salini sunt inhalati in mod natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. 60-80% la reconvalescentii cu arsuri. pornind de la simple raguseli. efectele razelor solare. Durata de plutire este conditionata de umiditate. etc. anumitor interactiuni electro-chimice. . timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii.1-0. Pentru alte boli respiratorii. Prin absortia de catre aceste organe.5-0. Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule. eliminarea toxinelor. faringe. curele balneare în saline nu dau rezultate la fel de importante ca în cazul persoanelor cu astm sau predispuse la infecţii respiratorii. speleoterapia sau haloterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza aerosolii salini. 3050% in psoriazis. persoane expuse la radiatii ionizante. Acesti aerosoli pot fi micro-particule solide. Speleoterapia. Sarea.

cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si pe calea procesului osmotic. 30 min/zi pentru obtinerea unor rezultate de preventie si mineralizare a organismului. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi timp de min. fiind membrana celulelor. etc. sau ori de cate ori este nevoie. Acestea duc la lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii. contraindicatii. intre 30 si 60 min/zi. cat si de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul respirator. teste specifice de evaluare . 1 ora /zi. simtomatica caracteristica vindecarii bolilor respiratorii. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule. Recuperarea Medicala in patologia neurologica: . timp de 14 – 24 zile/cura. Pentru diverse boli respiratorii. Pentru astmatici. caldura. scurgeri nazale. in curele refacere se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie a doua presiuni diferite. 12 zile. timp de minim 12 zile. indicatii. atat de acumularile de materii straine corpului uman. cu o durata de repaos de 3-6 luni. micro-organisme) iritante.Sindromul de neuron motor central: evaluare clinico-functionala. Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse. Persoanele din salina intra in contact prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli salini. . sindromul de neuron motor periferic: evaluare clinico-functionala. actionand in primul rand direct asupra mucusului. eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele reflexe de tuse. In curele de remineralizare a organismului. timp de 12 – 18 zile/cura. constand in oxigen. Indicatia principala pentru folosirea eficienta a salineipentru persoanele sanatoase sau aparent sanatoase presupune o expunere a organismului la atmosfera salina cca. expectorarea pe cale naturala si facila. teste si scale specifice de evaluare clinico-functionala. minerale. in proportii corespunzatoare absortiei oxigenului. prin absortia lor. evaluare paraclinica . sindromul de tunel carpian. . Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. etc. metodologii de aplicare. umiditatii si desigur prin depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura a suprafetei pielii fata de atmosfera. cand organismele sunt predispuse la imbolnaviri.Neuropatiile periferice.Durerea neuropata in recuperare. timp 24 – 30 zile/cura. In curele preventive. mai ales in perioadele de schimbare a anotimpurilor. expectoratii.Vascozitatea si elasticitatea mucusului sunt afectate. SPI. fie a doua concentratii cu valori diferite. depinzand de gradul de manifestare a bolii. in curele de intretinere. in cazul nostru. in curele de relaxare. Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante printr-o membrana semipermeabila. Pentru tratarea unor raceli usoare speleoterapia se recomanda ca tratament complementar. cura care poate fi repetata ciclic.Obiective specifice de recuperare in paralizia de nerv radial. se recomanda speleoterapie intre 30 – 60 min/zi. apa. SPE. de nerv sciatic. care poate fi repetata ciclic la cateva luni sau ori de cate ori este necesar. Prin intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul. Ionii salini sunt absorbiti atat in sistemul limfatic. realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din micro-cavitatile tractului respirator. 6.. redarea mobilitatii cililor din tractul respirator. paralizia de plex brahial. depinzand de gradul de manifestare a acestora. Inhalatia de aerosoli salini este mai mult decat necesara. determinand astfel usurarea progresiva si de lunga durata a respiratiei.

Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternativa potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograma sau o electromiografie. normale sau anormale. trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curentul larg al biofeedback-ului modern: electromiografia. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spasticitate. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. La timpul respectiv. prin manipularea semnalelor afisate. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti.M. In recuperare. distrofii musculare . In mod asemanator. boala Parkinson. Suplimentar. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback.. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. in special electronic. semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. se ajunge la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau mersului simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa de-a lungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. utilizarea unui feedback poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se . Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente.G. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntar sa schimbe semnalele spre un anumit scop. Tehnica de biofeedback pozitional (position biofeedback) este indicata cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. deschisa. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. scleroza in placi. Biofeedback-ul de presiune sau forta se refera la monotorizarea fortei. programe complexe terapeutice si de recuperare. biofeedback-ul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali. care poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare. datorata leziunilor cerebrale. cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG. position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. In recuperare. Position sau movement biofeedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si coordonarea necesare controlului miscarii.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in AVC. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedback-ul imediat al semnalelor mioelectrice. Biofeedback-ul Biofeedbackul reprezinta un instrument clinic recunoscut inca din 1960. In schimb. in special in ceea ce priveste musculatura retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament.Discopatia lombara: evaluare clinico-functionala. (electromiografia).

manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. . Biofeedback-ul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. Totusi. Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. Biofeedback-ul presiunii sanguine. monitorizarea incarcarii membrului este un potential instrument evaluativ menita sa analizeze mersul. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. exercitii). Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. • Ramuri ale medicinii clinice. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. durerile cornice de spate sin anxietatea. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. Biofeedback respirator sau alte tehnici. vasculare de tip migrenos. alphafeedback a fost eliminate. Secundar. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrument important al fiziologilor clinicieni. Un bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala. Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. • Boala Raynaud. Cea mai dominanta forma. Relaxarea corporala. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. generala sau totala este utila in reabilitarea. Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. Biofeedback-ul-Domenii de aplicare ale biofeedbackului sunt reprezentate de • Psihoterapie. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. Antrenamentul controlului sfincterian. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. • Incontinenta urinara si fecala. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. Managementul durerii cronice. Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta.

Astfel. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa.  Extensia soldului cu flexia genunchiului. Aplicatiile clinice in recuperare sunt reprezentate de: • EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Baze neurologice ale EMGBF sunt prezentate in cele ce urmeaza. La fel. Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. rectala sau ambele. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie.  Dorsiflexia gleznei. Alaturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor.  Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie (faza de stabilitate si faza de balans). receptorii cutanati. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. • Afectiunile membrului superior:  Cotul si antebratul. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. • Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. • Tratamentul si medicina de recuperare. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala.  Flexia soldului cu extensia genunchiului. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele.  Abductia soldului. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). • Afectiunile membrelor inferioare precum:  Extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta a fazei de stabilitate a mersului). Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. .  Subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul marele fesier. proprioceptorii si inputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului.Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala.

la presiune si la schimbarii unghiului articular.Sindromul de imobilizare prelungita . Recuperarea Medicala in patologia ortopedico-traumatica: . Biofeedbackul in alte situatii.  Pumn si degete.Obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru sechelele posttraumatice (articulare. . • Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. .Evaluarea clinico-functionala a sechelelor posttraumatice. distonia oromandibulara. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient.Evaluarea clinico-functionala la bolnavul coronarian. caruia i se asociaza blefarospasmul. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. este reprezentat de: • Leziunile spinale. complexe) . Recuperarea Medicala in patologia cardio-vasculara si respiratorie: . crampa scriitorului si distoniile torsionale severe ale torsului. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) 8.Obiective specifice si metodologii de aplicare ale programelor de recuperare in patologia cardio-vasculara si respiratorie. . Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. valoarea antrenamentului la efort pentru programele de recuperare . Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii.Evaluarea clinico-functionala a pacientului cu patologie respiratorie si disfunctie respiratorie de tip restrictiv sau obstructiv. in special EMGBF. hipertensiv. • • • Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. In concluzie. periarticulare. 7. Scleroza multipla. cu patologie vasculara periferica (arteriopatie. spasmul hemifacial. recunoaste drept principala si sigura aplicatie. Combinatii ale miscarilor membrului. Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii.nervoase. Distonia si dischinezia. vasculo . • Denervarea nervilor periferici.tabloul clinico-functional. varice membre. BF clinic. edem limfatic). reantrenarea abilitatiilor motorii si inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele.

IMC. fiecare persoana are responsabilitati individuale. • Specialistul in terapie recreationala. a coordonarii miscarilor. a fortei si rezistentei musculare. Asistentul social. integrate in efortul colectiv. Acesta utilizeaza activitatile recreationale in scopul interventiei asupra comportamentului fizic. • Fiziokinetoterapeutul sau kinetoterapeutul. Procesul de recuperare presupune existenta unei echipe interdisciplinare in care membrii sai colaboreaza. utilizarea dispozitivelor de mers. Este persoana care ii ajuta pe ceilalti specialisti ai echipei si se asigura si de corecta ingrijire si medicamentatie a pacientilor. sechele posttraumatice -Elemente de recuperare ingeriatrica: sindomul de deconditionare la varstnic. in vederea cresterii si dezvoltarii normale sau a recuperarii functionale a pacientilor. Specialistul logoped. psihologic. aplicarea procedurilor de fizioterapie.. de etapa si finale etc). realizarea evaluarilor functionale initiale. ameliorarea sindromului algic musculoscheletal. in concordanta cu infirmitatea psihologica sau anatomica proprie si raportat la limitele ambientale (sau ale mediului inconjurator). asigurarea reposturarii corpului prin exercitii si educatie medicala. . vezi si cursul Medicina fizica si de recuperare medicala (fizioterapia) se defineste drept evolutia unei persoane spre un potential fizic.Particularitati de anamneza in Recuperarea Medicala-Clasificare ICF. spre a produce o schimbare comportamentala dorita. asista ceilalti specialisti la desfasurarea programului de recuperare medicala propriu-zis. Acesta evalueaza capacitatea de autoingrijire a pacientului si ofera variante medicale de rezolvare a diferitelor situatii sau contexte aparute la domiciliul bolnavului. Este persoana acre asigura interfata pacientului cu familia si echipa complexa de recuperare medicala. intre care si: • Specialistul in terapie ocupationala. Echipa este alcatuita dintr-o serie de specialisti. recuperarea mersului. • • • • Asistenta de fizioterapie si recuperare. organizatia functionand pe nivele ierarhice. cat si aceleasi sisteme de referinta in evaluarea clinica si functionala a pacientilor. Specialistul in psihologie.Elemente de recuperare in patologia pediatrica: scolioza. Acesta asista pacientul in aplicarea programelor complexe de fizioterapie si de reeducare functionala (recastigarea mobilitatii articulare. Membrii echipei comunica in permanenta si folosesc acelasi limbaj medical. Examenul clinico-functional al pacientului in Recuperarea Medicala . vocational si educational maxim. social sau emotional. exploreaza abilitatile vocationale ale pacientilor. social. a sensibilitatii. in conditii normale si patologice LUCRARI PRACTICE 1. educa familia pacientilor cu deficite functionale etc. utilizarea aparatelor de reeducare functionala la sala de kinetoterapie. • Specialistul in orteze si proteze.

Recuperarea funcţională a diferitelor tipuri de paralizii constituie un obiectiv important al kinetologiei de recuperare. câştigul funcţional este moderat. Fiziopatologia aparatului neuromioartrokinetic sau sindroamele fiziopatologice care pot apare reclamă şi justifică utilizarea diferitelor tehnici şi metode precum şi stabilirea metodologiei şi a obiectivelor urmărite în ceea ce priveşte. . C. deoarece programele kinetoterapiei de recuperare. în sens restrâns. Alti specialisti.• • Consilierul vocational. deşi sunt aplicabile şi în aceste situaţii fiziopatologice. paraplegii). în cadrul parkinsonismului. blocaj articular. Este necesară cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor fiziopatologice care stau la baza suferinţelor sau deficienţelor funcţionale ale aparatului neuromioartrokinetic pentru a putea stabili programe de kinetoterapie de recuperare ţintite. precum: dieteticianul. semnificatia pentru unghiul util. Această situaţie se traduce printr-o contracţie tonică temporară a unui anumit grup muscular implicat într-un act motor. Sindroamele hiperkinetice sunt prezentate din considerente didactice. anchiloza. principalele sindroame fiziopatologice ce apar la nivelul diferitelor structuri ale aparatului neuromioartrokinetic.Testarea pentru antrenament la efort in conditii normale si patologice Fiziopatologia sistemului NMAK Modificările condiţiilor fiziologice ale aparatului neuromioartrokinetic reprezintă baza kinetologiei de recuperare funcţională. În continuare. convulsiilor. Acesta evalueaza potentialul vocational real al pacientului. miocloniilor. Sindroamele diskinetice pot fi considerate drept perturbări ale motilităţii voluntare. -Bilantul articular in conditii biomecanice normale si patologice. A. de exemplu. . organizeaza activitatile in consecinta si se asigura de buna lor desfasurare. aceste hiperkinezii se întâlnesc sub forma tremurăturilor. etc. B. O influenţă favorabilă este înregistrată. Sindroamele hiperkinetice reprezintă consecinţa abolirii funcţiei normale a structurilor extrapiramidale.Bilantul muscular si semnificatia lui in patologia posttraumatica si neurologica . cu pierderea inhibiţiei motorii comandate de aceste structuri şi cu apariţia mişcărilor involuntare (hiperkinezii. stabileste obiectivele de indeplinit. mişcărilor coreo-atetozice. hemiplegii. care apar ca urmare a modificării mecanismelor de reglare ale acestei motilităţi. protezare maxilofaciala. specialistul in medicina dentara. specialistul in audiologie. de obicei profesional (contracţie fazică). fasciculaţiilor musculare. redoare articulara. Sistemul nervos Structurile nervoase pot fi implicate în sindroame fiziopatologice hipo sau akinetice ca şi în cele hiperkinetice sau în cele diskinetice. sunt prezentate într-o succesiune logică. Din punct de vedere clinic. ticurilor. kinetoterapia de recuperare. crampelor. Sindroamele hipokinetice pot fi determinate de leziuni ale NMP (neuronului motor periferic) sau ale NMC (neuronului motor central) şi se caracterizează prin paralizii de toate tipurile (monoplegii. specialistul in aparatura medicala de specialitate etc.

motilitatea este mai puţin afectată. mult mai complexe. motor sau de reglare. folosim termenul de crampă: a scriitorului. fusul muscular. la fel stria\iile. Ataxia este o tulburare motorie de control a direcţiei. Programele kinetoterapiei de recuperare duc la refacerea forţei şi volumului muscular. prin nefuncţionare. Se face diagnosticul diferenţial între acest tip de atrofie musculară (segmentul respectiv a fost. D. mişcarea este inadecvată scopului propus. dissinergii musculare. preciziei. kinetoterapia de recuperare poate aduce beneficii. Ataxia se întâlneşte în diferite afecţiuni ale SNC.Din punct de vedere clinic. la nivelul nervului sau la nivelul plăcii neuromotorii). Cu alte cuvinte. ataxie şi discoordonare. Cu alte cuvinte. placa motorie etc. Tulburările de sensibilitate pură sunt reprezentate de perturbarea transmiterii informaţiilor proprioceptive. etc. incoordonarea mişcărilor. Există şi în aceste situaţii programe kinetoterapeutice de recuperare. tremurături. se pot instala tulburări în coordonarea mişcărilor voluntare. cu punct de plecare organele componente ale aparatului mioartrokinetic. În unele situaţii. Este compromisă deci aferenţa proprioceptivă conştientă. a pianistului. În cazul în care este compromisă exterocepţia. Sindroamele diskinetice beneficiază de kinetoterapie de recuperare. de exemplu. Tulburările în coordonarea mişcărilor voluntare sunt reprezentate de apraxie. E. apraxii localizate (de exemplu apraxia mimicii) şi apraxii specifice unei funcţii (de exemplu. Atrofia de imobilizare apare la nivelul unui muşchi cu inervaţia păstrată dar care a fost în imposibilitatea de a se contracta sau de a funcţiona. Alături de sindroamele motorii prezentate. Apraxia poate beneficia de kinetoterapie de recuperare. Atrofia de imobilizare are drept cauză apariţia . a dansatorului. A. caracterizat atât prin polimorfism patogenetic cât şi prin unul simptomatologic. nu scade numărul de fibre musculare. deşi “ştie” şi “ar putea” executa mişcarea cerută. Apraxia este o tulburare localizată la nivelul organizării schemelor motorii. poziţiei). deoarece nu există perturbări structurale musculare importante. apraxia mersului). pacientul nu poate “face” ceea ce i se solicită. etc. intensităţii. imobilizat în aparat gipsat) şi atrofia musculară de denervare (secundară unei întreruperi centrale. vitezei. reducerea consumului de O2. în urma afectării structurilor nervoase. a simţului kinestezic. ci diametrul lor. Se poate vorbi despre apraxii globale. Discoordonarea este un sindrom general de leziuni ale sistemului senzitiv. Pacientul poate realiza mişcarea respectivă în mod spontan. a înotătorului. pierde în medie 3% din volum şi forţă pe zi. Pacientul cu apraxie nu este nici paralizat şi nici un psihopat [1]. limitelor unei mişcări voluntare [1]. Aceste modificări apar după săptămâni de zile de imobilizare. comanda nervoasă fiind prezentă în limite şi la parametrii normali. Se ştie că un muşchi. ataxie. Se pot întâlni tulburări de echilibru. Reducerea greutăţii muşchiului este consecinţa modificărilor biochimice petrecute la nivelul fibrei musculare constând în scăderea sintezei de ADN şi ARN nuclear. Muşchiul Există procese fiziopatologice care interesează doar muşchiul. Structura fibrei musculare este conservată. precum şi tulburări de sensibilitate pură. pentru a defini aceste situaţii. având metodologie diferită. etc. Într-o apraxie. Se poate vorbi de o ataxie kinetică şi de o ataxie statică (incoordonarea posturii. mai ales dacă mecanismele senzoriale sunt normale.

punctul de plecare al durerii fiind chiar muşchiul. Contractura algică este deci primară. B. Kinetoterapia de recuperare este utilă în stadiul prezentat. Retractura musculară. ruptura fibrelor musculare. etc). atunci retractura-contractura-spasticitatea reprezintă stări de creştere a tonusului muscular. Contractura este “scurtarea muşchiului sau menţinerea unei tensiuni musculare. etc. reversibilă sau fixă. Cu alte cuvinte. Contractura analgică este manifestarea clinică a mai multor sindroame fiziopatologice. ulterior când aceasta se organicizează şi devine ireversibilă. Contractura miotatică. alături de contractură şi spasticitate sunt termeni destul de frecvent utilizaţi în contextul kinetoterapiei de recuperare şi cărora li se poate aplica definiţia de “creştere a rezistenţei musculare normale la mişcarea pasiv`”[1]. Atât contractura antalgică. dureroasă sau nedureroasă. se ajunge la retractură cu diminuarea dimensiunilor sarcomerelor şi dezvoltarea ţesutului conjunctiv cu elasticitate scazută.reflexelor inhibitorii cu punct de plecare zona dureroasă (de exemplu. Contractura-retractura musculară reprezintă o stare de creştere a tonusului muscular. un hematom. devenind ireversibilă după câteva săptămâni. după imobilizarea segmentului şi lipsa de funcţionalitate a grupelor musculare dar este cu atât mai utilă dacă se practică sub forma kinetoterapiei profilactice. Contractura antalgică reprezintă consecinţa unei afecţiuni dureroase de vecinătate. . o leziune directă (lovitură. o articulaţie dureroasă). precum şi dispariţia reflexului miotatic (prin imobilizare nu se mai produce acest reflex). pot fi : ischemia locală. Cauzele care duc la contractura algică. poate exista o contractură funcţională şi una organizată. crescând răspunsul motoneuronului alfa şi care are drept scop blocarea unei articulaţii dureroase. Contractura congenitală disontogenetică. după cum urmează: Contractura miostatică. fiind autoîntreţinută prin feed-back pozitiv. paroxistică sau permanentă”. Contractura musculară stă la baza retracturii musculare. Despre spasticitate vom vorbi în subcapitolul următor. reprezintă suportul spasticităţii. Aceasta din urmă devine substratul retracturii musculare. cât şi cea algică. poate avea drept substrat mecanisme centrale dar şi periferice. sunt condiţionate reflex. depozit calcar. Dacă tonusul muscular fiziologic se defineşte drept starea de uşoară tensiune contractil` a oricărui muşchi striat în repaus. iniţial se poate vorbi despre contractură musculară. Dacă. ce apare în situaţia în care un segment de membru este imobilizat într-o poziţie de scurtare musculară şi este integral reversibilă. este deci secundară unei cauze patologice şi se menţine cel puţin atâta timp cât persistă şi cauza. Contractura algică este însă şi un fenomen miogen. Contractura algică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv polisinaptic. după cum urmează: Contractura antalgică este manifestarea clinică a unui reflex nociceptiv care merge pe căile polisinaptice exteroceptive. Contractura musculară se poate clasifica.

Spasticitatea piramidală predomină pe flexorii membrelor superioare şi pe extensorii membrelor inferioare. impusă. cu hiperreactivitatea ei şi creşterea excitabilităţii motoneuronilor alfa tonici. fie că avem de a face cu o hipertrofie musculară. Este cunoscut faptul ca oboseala musculară este inversul rezistenţei musculare. muşchiul devine din ce în ce mai slab datorită scăderii/epuizării rezervelor de ATP. va obosi mai repede. înaintea instalării atofiei musculare ireversibile. Kinetoterapia de recuperare trebuie. din cadrul bolilor numite distrofii musculare progresive. Oboseala musculară apare în urma contracţiei musculare intense şi/sau prelungite. reflexul miotatic va duce la instalarea spasticităţii. Musculatura posturală a trunchiului este mai puţin afectată. încetineşte iniţierea mişcării voluntare. fiind mai putin implicată în mişcarea voluntară. D. Spasticitatea perturbă acurateţea mişcării voluntare. condiţionată genetic. are loc scăparea de sub acest control inhibitor a buclei gama. pierderea forţei musculare. spasticitatea este deci sinonimă sindromului de neuron motor central (SNC). dacă se lucrează cu insistenţă. Spasticitatea apare la întinderea rapidă a muşchiului. . Distrofia musculară. Spasticitatea piramidală se defineşte drept o rezistenţă excesivă a unui muşchi la întinderea pasivă [1]. hiperactivitatea reflexelor de flexie. Fie că. A. În final. cu evoluţie lent progresivă şi etiopatogenie incomplet cunoscută [1]. atunci când există o cauză neurologică centrală. fiziologică nerv-muşchi. un muşchi cu o circulaţie sanguină deficitară. în aceste cazuri. putem întârzia instalarea oboselii musculare. cu descărcări excesive ale motoneuronilor drept răspuns la o întindere rapidă. Deşi sistemul nervos transmite mesaje motorii eferente. Se recurge la practicarea exerciţiului fizic contrarezistiv. Substratul apariţiei sindromului piramidal îl reprezintă afectarea NMC cu rol inhibitor asupra reflexelor medulare miotatice. Ca urmare.Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea în cazul contracturii musculare şi chiar în situaţiile limită dintre contractura funcţională şi retractură. avem de-a face cu o atrofie musculară difuză. creşterea rezistenţei la întinderea pasivă a muşchiului. Dacă vom reuşi creşterea rezistenţei musculare. prin intermediul buclei gama. efortul fiind dozat până la limita capacităţii metabolice musculare. retractură musculară. Se urmăreşte menţinerea forţei şi rezistenţei musculare la valorile existente. din punct de vedere morfologic. ceea ce face ca mecanismele fiziopatologice şi sindroamele instalate să fie comune ambelor componente aparţinând aparatului mioartrokinetic. Complexul nerv-muşchi Există o legătură funcţională. începută precoce. scăzând forţa de contracţie precum şi performanţele motorii. Din punct de vedere al specialiştilor neurologi. este expresia suferinţei degenerative a muşchiului striat. vom recurge la folosirea termenilor de contractură. în vederea recuperării motilităţii articulare şi a capacităţii de contracţie musculară. de la caz la caz. Oboseala musculară constă în capacitatea muşchiului de a se contracta la aceeaşi valoare iniţială. Examenul EMG arată o hiperreactivitate a reflexului tonic de întindere. De asemenea. C. se ajunge în final la diferite grade de insuficienţă musculară prin scăderea forţei musculare. Aceste aspecte devin de înţeles dacă ştim că sindromul piramidal este caracterizat prin: scăderea dexterităţii. În celelalte situaţii. hiperreflectivitate osteotendinoasă.

Kinetoterapia de recuperare, prin tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă, joacă un rol principal în abordarea spasticităţii piramidale. B. Hipotoniile musculare reprezintă scăderea tonusului, forţei şi rezistenţei musculare. În situaţia de faţă, ne interesează doar hipotoniile cu mecanism neuromuscular şi anume, cazurile în care este deprimat arcul reflex miotatic, fie de cauză locală (medulară), fie prin interesarea centrilor superiori care generează influxuri inhibitorii spre sistemul gama sau blocări ale căilor facilitatorii spre motoneuronii alfa tonici. Kinetoterapia de recuperare este utilă şi, de cele mai multe ori, poate duce la corectarea hipotoniilor musculare. C. Rigiditatea extrapiramidală reprezintă o creştere a tonusului muscular (hipertrofie musculară), asemănătoare spasticităţii. Rigiditatea extrapiramidală are o distribuţie mai uniformă, interesând flexorii şi extensorii, mai ales musculatura proximală, precum şi musculatura posturală, tonică a trunchiului. Spre deosebire de spasticitatea piramidală, rigiditatea extrapiramidală este mai plastică, este ceroasă şi poate fi evidenţiată, atât la mişcarea lentă, cât şi la cea executată rapid. La baza rigidităţii extrapiramidale stă tot exagerarea reflexului miotatic, cu creşterea activităţii buclei gama [1]. Motoneuronii alfa tonici sunt astfel facilitaţi. Kinetoterapia de recuperare este eficientă, în anumite limite, asemănător spasticităţii piramidale. D. Atrofiile de denervare reprezintă o stare de hipotonie musculară extremă, deoarece muşchiul este lipsit de influxul nervos trofic, ajungându-se la degradarea structurală încă dintr-a doua, a treia săptămână de denervare. Leziunea interesează NMP (neuronul motor periferic) iar la nivelul fibrei musculare se pierd elementele contractile, apărând fibroza şi infiltraţia grasă. Kinetoterapia de recuperare trebuie începută cât mai precoce, în scopul de a menţine cât mai mult timp funcţia şi structura muşchiului, până în momentul în care se produce reinervarea. Articulaţia Articulaţia reprezintă elementul mecanic efector al mişcării. Atât structurile articulare cât şi cele periarticulare, prin modificările pe care le pot suferi, pot conduce la o serie de perturbări funcţionale. Durerea, inflamaţia ţesuturilor, modificarea arhitecturii articulare, pierderea funcţiei musculare adiacente, reprezintă punctul de plecare al perturbărilor funcţionale în ceea ce priveşte stabilitatea sau mobilitatea articulară. Se poate ajunge la redoare sau ankiloză articulară, dificultăţi de menţinere a unei posturi sau a unui aliniament corporal corect, dificultăţi de mers, modificarea abilităţii de a executa gestici obişnuite. Sunt prezentate, în continuare, două aspecte patologice cu localizare articulară şi răsunet asupra aparatului locomotor în ansamblul său: redorile articulare propriu-zise, de asemenea, redorile articulare cu pierderea definitivă a mişcării (ankilozele), precum şi mobilităţile articulare exagerate. A. Redorile articulare sunt limitări patologice reversibile ale mişcării articulaţiilor şi pot fi congenitale sau dobândite [1]. În timp ce redorile articulare congenitale sunt de competen\a chirurgiei corectoare, cele dobândite pot beneficia cu succes de programele kinetoterapiei de recuperare. Cauzele care pot duce la redori articulare dobândite, pot fi:

-leziunile tegumentare şi ale ţesutului celular subcutanat (cicatrice, scleroză, inflamaţie, infiltraţie, etc.); -leziunile aponevrotice, care prin retractură (de exemplu, maladia Dupuytren, Lederhose, etc.) duc la imobilizarea unei articulaţii sau a mai multora, la nivelul unui întreg segment (de exemplu, articulaţiile mici ale mâinii, piciorului, etc.); -leziunile musculotendinoase (rupturi, hematom, calcificare, scleroză, inflamaţie, etc.); -leziunile capsuloligamentare (postraumatice sau inflamatorii) urmate de cicatrici retractile, calcificări sau osificări (osteofite, sindesmofite); -leziunile sinoviale (frecvent de natură inflamatorie) însoţite de reacţie lichidiană, hiperplazie, procese fibroase adezive, corpi străini fibricartilaginoşi intraarticulari, cicatrici fibroase [1], ce conduc la limitarea mişcării articulare; -leziunile cartilaginoase şi osoase (fragmentarea cartilajului, atrofia cartilajului, exostose, osteofitoze, osteoliză, fracturarea capetelor osoase, etc.) care, prin durere şi deformări determină, cel puţin limitarea mişcărilor într-o articulaţie; -imobilizarea articulară prelungită duce la procesul de retracţie-adaptare în contextul unui proces difuz care se petrece la nivelul tuturor ţesuturilor moi. Acestea pierd elasticitatea, retractându-se de partea scurtată. Ulterior, la un nou turn-over celular local, se va realiza o scădere numerică celulară, corespunzătoare noii dimensiuni. La acest mecanism fiziopatologic se adaugă şi organizarea edemului difuz determinat de perturbările vasculotrofice datorate imobilizării. În final, mişcarea este limitată la nivelul articulaţiei, după ieşirea din imobilizare. B. Ankilozele reprezintă limitarea definitivă a mişcărilor articulare. Se poate spune că ankiloza este stadiul final al unor procese care au determinat iniţial redoarea [1]. Ankilozele pot fi fibroase (capetele osoase sunt solidarizate printr-un ţesut fibros) sau osoase (între capetele osoase se organizează punţi osoase prin invadare osteoblastică). C. Mobilităţile articulare exagerate pot fi consecinţa unor relaxări şi rupturi ligamentare, elongaţii tendinoase, hipotonii musculare, afectarea cartilagiilor, etc. care duc la amplitudini exagerate de mişcare. Kinetoterapia este utilă şi deosebit de eficientă în situaţia redorilor articulare şi este inutilă în stadiul de ankiloză. În contextul mobilităţilor articulare exagerate, kinetoterapia de recuperare se adresează elementului muscular astfel încât, prin tonifiere, să se crească stabilitatea articulară. Obiectivele kinetoterapei de recuperare vezi si cursul, numarul 2 Kinetoterapia de recuperare reprezintă o componentă relativ nouă a medicinii fizice, constituindu-se totodată drept metodologie activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemului mioartrokinetic, precum şi ale aparatelor cardio-vascular şi respirator ale organismului, afectate de boală sau traumatism. Kinetoterapia, definită drept terapie prin mişcare, este o formă terapeutică inclusă în programele de recuperare medicală. Aceste programe de recuperare au drept scop final refacerea unor funcţii diminuate sau promovarea substituţiei, cu preluarea funcţiilor dispărute, la nivelul altor segmente. Domeniul de patologie în care se poate aplica kinetoterapia de recuperare este larg: sechelele postraumatice, sechele ale afecţiunilor neurologice, fie de tip central, fie de tip periferic, consecinţe ale suferinţelor reumatismale, ale afecţiunilor aparatului cardio-vascular, respirator, etc.

Reluând o idee anterioară, se poate afirma faptul că, kinetoterapia de recuperare urmăreşte: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, precum şi realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative, în situaţiile de readaptare funcţională. Cele mai importante obiective ale kinetoterapiei, în general şi ale kinetoterapiei de recuperare, în special, sunt: refacerea forţei musculare şi creşterea capacităţii de efort a organismului, ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru, creşterea mobilităţii articulare. Alături de aceste obiective, enumerate mai sus, se adaugă celelalte obiective ale kinetoterapiei în general (atât profilactică cât şi cu scop curativ şi de recuperare): relaxarea, corectarea posturii şi aliniamentului corpului, reeducarea respiratorie, reeducarea sensibilităţii. Până în acest punct au fost studiate bazele anatomo-func\ionale ale mişcării, şi anume: mecanismele neuromusculoartrokinetice (aparatul locomotor) ce asigură activitatea motorie efectuată în limite normale, precum şi diferitele elemente fiziopatologice cu modificările biomecanice în consecinţă. În continuare, ne vom opri asupra principalelor obiective din kinetoterapia de recuperare, obiective ce pot fi atinse recurgând la diferite tehnici, exerciţii şi metode în cadrul programelor specifice. Creşterea mobilităţii articulare Kinetoterapia de recuperare urmăreşte, în această situaţie (a creşterii gradului de mobilitate articulară), obţinerea unghiurilor funcţionale de mişcare şi ulterior, pe măsura posibilităţilor, redobândirea întregii amplitudini a unei mişcări. Coeficienţii funcţionali de mobilitate Valoarea unghiului unei mişcări se apreciază prin comparaţie cu unghiul aceleiaşi mişcări a segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară. Amplitudinile maxime ale mişcărilor în diferite articulaţii sunt utilizate destul de rar în contextul activităţilor noastre cotidiene. De obicei, se utilizează unghiurile din imediata vecinătate a poziţiei de repaus articular (poziţia de funcţiune), ceea ce reprezintă “sectorul util de mobilitate”. Pe măsură ce mişcarea se îndepărtează de acest sector util, valoarea funcţională a amplitudinilor maxime este mai redusă. Iată de ce s-a introdus noţiunea de "coeficient funcţional de mobilitate”, în vederea exprimării diferenţiate a importanţei pentru funcţia articulară, a diferitelor segmente de mobilitate. Fiecare tip de mişcare are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari care, prin însumare, determină un coeficient funcţional de mobilitate global. Cu alte cuvinte, aprecierea valorii funcţionale a unei articulaţii, ne este dată prin valoarea totală a coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari (obţinută, după cum am văzut, prin înmulţirea valorii unghiului unei mişcări, cu coeficientul elementar respectiv). Ulterior, adunând aceste valori pentru toate direcţiile de mişcare ale unei articulaţii, suma finală este coeficientul funcţional de mobilitate global sau total, exprimat ca procent. Valoarea 100% este considerată drept normală pentru mobilitatea fiecărei articulaţii. Iată, de exemplu: articulaţia gleznei prezintă până la 40° de flexie dorsală şi până la 70% de flexie plantară. Coeficienţii funcţionali de mobilitate elementari sunt, de 2 pentru flexia dorsală între 0-20° şi 0,5 pentru flexia dorsală între 20-40°; precum şi de 2 pentru flexia plantară între 020° şi de 0,2 pentru flexia plantară între 20-70°. În condiţii normale, totalul este de 100%. Într-un context patologic, situaţia poate fi următoarea: flexie dorsală 15°x 2=30° iar flexia plantară 10°x 2=20°. Totalul este 50%. Dacă facem o comparaţie între valorile totale normale şi cele găsite (actuale) la cazul studiat, constatăm o diferenţă de 50% şi deci un deficit de mobilitate articulară, în consecinţă. Orice ameliorare obţinută prin kinetoterapia de recuperare, chiar a unui singur

unghi de mişcare, va determina o îmbunătăţire a tuturor coeficienţilor funcţionali de mobilitate şi, în final, creşterea spre valoarea maximă a coeficientului funcţional de mobilitate global sau total. Valorile normale ale amplitudinilor sau unghiurilor de mişcare articulară, precum şi ale coeficienţilor funcţionali de mobilitate elementari, sunt stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de ambele sexe şi la vârste diferite şi sunt trecute în tabele. Aceste tabele cuprind totuşi valori variabile, în funcţie de autor, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, mai ales dacă avem în vedere variaţiile unghiurilor de mişcare la indivizi diferiţi, deşi de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă, dar cu tip constituţional diferit sau cu grad de antrenament fizic diferit. Un astfel de tabel este şi cel propus de Rocher. Nomenclatura utilizată Mişcările articulare se desfăşoară pe direcţii de mişcare diferite, într-un sens sau altul, într-un anumit plan de mişcare şi cu anumite valori ale amplitudinii lor, toate acestea fiind în funcţie de tipul articulaţiei, cu alte cuvinte, depinzând de structura anatomică a respectivei articulaţii. Recent, s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte denumirea mişcărilor efectuate pe diferite direcţii, în funcţie de gradul de libertate al articulaţiei cosiderate. Sunt de preferat termenii de flexie-extensie, abducţie-adducţie şi rotaţie. Există în literatura de specialitate termeni sinonimi şi care trebuie cunoscuţi dar la care, treptat, ar fi indicat să se renunţe. Aceştia sunt: anteducţia sau antepulsia pentru mişcarea de flexie şi retroducţia sau retropulsia pentru mişcarea de extensie. Aceşti termeni rămân valabili doar când ne referim la proiecţiile anterioară şi respectiv posterioară ale umărului. De asemenea, pentru înclinarea radială şi cea ulnară, se utilizează termenii de abducţie-adducţie a mâinii. Flexia plantară devine extensia piciorului iar flexia dorsală rămâne flexia piciorului. În ceea ce priveşte mişcările de rotaţie, acestea pot fi denumite rotaţie internă, respectiv rotaţie externă. Deoarece calculul unghiurilor de mişcare (executată dintr-o articulaţie, pe o anumită direcţie) pleacă de la 0 spre 180°, ar trebui să poziţionăm corpul şi segmentele sale în poziţie anatomică. Poziţia anatomică a corpului este cosiderată de unii autori poziţia zero, poziţie de start sau poziţie neutră. Toţi aceşti termeni sunt sinonimi. Indiferent de termenii utilizaţi, poziţia anatomică se descrie astfel: în ortostatism, cu tălpile pe sol, membrele superioare pe lângă corp, cu palmele în supinaţie iar în cazul în care mâinile nu sunt în poziţie anatomică ci în poziţie de indiferenţă, ele vor sta într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Există însă situaţia în care o persoană nu poate fi poziţionată în poziţie anatomică. De asemenea, această poziţie este incomodă şi uneori face imposibilă determinarea anumitor unghiuri de miscare (de exemplu, flexia piciorului sau extensia sa). Suntem astfel puşi în situaţia, respectând principiul poziţiei de bază, să aşezăm pacientul astfel încât segmentele sale să poată fi mobilizate iar kinetoterapeutul să poată măsura amplitudinile de mişcare. Iată, în continuare, câteva elemente practice: pentru a măsura flexia piciorului trebuie să-l poziţionăm la 90°. Pacientul este în decubit dorsal sau în şezând, la marginea patului sau pe scaun, cu piciorul ridicat de pe sol. De altfel, această poziţie respectă, pentru segmentul respectiv, poziţia anatomică (poziţia zero în raport cu corpul) dar permite o manipulare mai uşoară a aparatului de măsură (goniometrul), în vederea aprecierii unghiurilor de mişcare. Această poziţie se numeşte poziţie de start preferenţială sau simplu, poziţie preferenţială.

Dintr-un punct de vedere, aceste noţiuni sunt sinonime cu noţiunile de poziţie zero, poziţie neutră sau poziţie de start. Testingul articular Stabilirea unui diagnostic funcţional în cadrul afecţiunilor aparatului locomotor, indiferent de etiologie (postraumaticş, neurologică, reumatismală, etc.) este necesară în vederea standardizării şi cuantificării deficitului şi a aprecierii gradului de disfuncţionalitate. Ulterior, poate fi urmărit secvenţial, în evoluţie şi poate fi apreciat beneficiul programelor fiziokinetoterapeutice, în general şi a programelor kinetoterapiei de recuperare, în special. Aprecierea exactă a gradului (amplitudinii) de mişcare articulară permite evaluarea cantitativă a capacităţii de mişcare a sistemului neuromioartrokinetic. Pentru ca această apreciere să fie reproductibilă, s-a recurs la o standardizare a examenului articular, alături de cel muscular, absolut obligatorie. Tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate articulară se numeşte “bilanţ articular” sau “testing articular”, după cum analizarea forţei diferitelor grupe musculare este denumită “bilanţ muscular” sau “testing muscular”. Testingul articular reprezintă un bilanţ clinic analitic deoarece se adresează fiecărei articulaţii în parte dar există şi aprecieri globale, bazate pe gestica şi activitatea vieţii obişnuite sau din timpul desfăşurării anumitor profesii. Acestea se numesc “bilanţuri globale” sau “bilanţuri sintetice” şi sunt foarte apreciate la ora actuală. Ele sunt de mare utilitate, în special la pacienţii cu incapacităţi funcţionale importante, în vederea alcătuirii obiectivelor de etapă ale programelor de recuperare funcţională. Testingul articular se referă deci la aprecierea, prin măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, pe toate direcţiile de mişcare, a gradului de mobilitate a unei articulaşii. Valorile obţinute, precum şi considerarea cauzelor care au produs afectarea articulară, cu deficitul funcţional sau disfuncţionalitatea în consecinţă, ne permit stabilirea unui program de kinetoterapie de recuperare. Prezentarea regulilor generale ale tehnicii bilanţului articular, precum şi demonstrarea practică, pentru fiecare situaţie, a executării testingului articular, fac subiectul lucrărilor practice. Vom aminti, în cele ce urmează, doar valorile normale pe care aşteptăm să le obţinem în urma testingului articular. A. Articulaţia umărului (alcătuită din trei articulaţii adevărate, scapulo-humerală, acromioclaviculară şi sternocostoclaviculară, precum şi din două articulaţii false, scapulotoracică şi spaţiul de alunecare subdeltoidian sau bursa seroasă acromiodeltoidiană), prezintă 3 grade de libertate şi are, în consecinţă, 3 planuri de mişcare. Să nu uităm faptul că, articulaţiile sternoclaviculară, acromioclaviculară şi scapulotoracică, formează centura scapulară care, pe lângă faptul că participă la mobilitatea braţului, realizează şi mişcşrile proprii ale umărului, care sunt: -mişcările de proiecţie anterioară (antepulsie) şi posterioară (retropulsie), care realizează deplasări de 10-20 cm; -mişcările de ridicare şi coborâre a centurii pe o distanţă de 12-13 cm. Mişcările principale ale articulaţiei umărului se realizează în raport cu toracele şi sunt: -abducţia (ridicarea prin laterală a braţului) are amplitudinea maximă de 180° (din care primele 90° se realizează din articulaţia scapulohumerală şi următoarele 60° prin bascularea scapulei din articulaţia scapulotoracică iar ultimele 30° prin înclinarea coloanei dorsolombare).

-adducţia (mişcarea de apropiere a braţului de trunchi sau revenirea spre poziţia zero a braţului abdus). iar cea pasivă poate atinge în extremis 90 °. D. Mişcarea activă măsoară 50-60°. următoarele 60°din scapulotoracică iar ultimele 30° prin hiperlordozare lombară). o condilartoză şi radiocubitală superioară care participă la pronosupinaţie) are un singur grad de libertate (flexie-extensie). se realizează pe axa transversală. ca atunci când scriem. artrodie în partea externă ăi condiliană în partea internă) execută mişcări de flexie-extensie şi abducţie-adducţie în limita celor 2 grade de libertate pe care le posedă datorită articulaţiei radiocarpiene. Circumducţia este o mişcare complexă. abducţie 60°. -rotaţia internă realizează 90-95° de amplitudine maximă. realizată datorită celor 3 grade de libertate ale articulaţiei şi ea descrie un con deformat. membrul superior (brahial). Mişcările de rotaţie se execută în jurul axului vertical. până la 90 ° iar amplitudinea este limitată de ligamentele coraco şi glenohumerale). Articulaţia pumnului (complex articular format din: articulaţia radiocarpiană. cât şi cea de flexie. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează articulaţia cotului este de flexie 90-100°. fiind rotaţii longitudinale ale braţului. care este de fapt o mişcare de rotaţie a antebraţului în jurul axei sale longitudinale. Poziţia corectă de funcţiune este semipronaţia 30-45° (este şi poziţie de repaus articular şi corespunde poziţiei de scris). . ca şi pronaţia. depinde de valoarea abducţiei şi poate fi 0 (adducţie adevărată). o trohleartroză cu rol în flexia-extensia antebraţului. -pronaţia (este mişcarea de orientare a palmei în jos) progresează de la 0 la 90°. -supinaţia (este mişcarea de orientare a palmei în sus) are aceeaşi amplitudine maximă de 90°. respectiv pasiv. Articulaţia cotului (formată din trei articulaţii: humerocubitală. rotaţie 0°. o diartroză de tip condilian şi articulaţia mediocarpiană. poziţia de start este cea cu cotul în extensie totală. Atât abducţia. cât şi adducţia sunt mişcări care se execută în jurul unei axe antero-posterioare. fiind pe lângă corp şi palma privind înainte. în plan sagital. cu mâna în semipronaţie. B. pe o axă ce trece transversal prin cot. C. Poate exista o hiperextensie de 5-10° în caz de hiperlaxitate şi care se poate aprecia din poziţie anatomică. dacă se porneşte de la poziţia anatomică. La fel ca şi pentru articulaţia umărului. Pozitia corectă de funcţiune în care trebuie să se imobilizeze articulaţia umărului este: flexie 45°. Articulaţiile radiocubitale superioară şi inferioară permit mişcarea de prono-supinaţie. Flexia (ridicarea prin anterior a braţului până ajunge ca şi la finalul abducţiei. în dreptul urechii) are valoarea maximă de 180° (primele 90° sunt executate din scapulohumerală. -extensia reprezintă întoarcerea antebraţului la poziţia 0. humeroradială. Extensia (are. ca şi flexia. în plan frontal. Despre mişcarea de flexie-extensie se mai pot face următoarele observaţii: -flexia porneşte de la 0° atingând 145-160° în mod activ. -rotaţia externă realizează 80-90° de amplitudine maximă (din care 60-65°din scapulohumerală şi 20-25° prin retropulsia scapulotoracică). Atât mişcarea de extensie.

deviaţie cubitală (adducţie) 15° şi semipronaţie 30-45°. Poziţia de funcţiune a pumnului şi care favorizează activitatea de flexie a degetelor în vederea prehensiunii este: extensie 30-35°. Mişcările din articulaţiile policelui (scafoidotrapezoidală. pornind de la 0 şi ajungând până la 90° în cazuri de hiperlaxitate (hiperextensie). Articulaţiile mâinii (reprezentate de 4 artrodii carpometacarpiene şi articulaţia selară a policelui. 9 articulaţii trohleartroze interfalangiene proximale şi distale) care realizează în ansamblul lor activitatea complexă de prehensiune. fiind mai amplă când pumnul este în poziţie intermediară şi mai scăzută când pumnul este în pronaţie. Amplitudinea lateralităţii este în medie de 15-20°. Pasiv. Extensia este variabilă. Flexia activă ajunge până la 90-100°. dacă se realizează simultan cu toate degetele (II-V) iar pasiv. -extensia (dorsiflexia) evoluează de la 0 la 70°. în plan frontal.-flexia (volară sau palmară) are amplitudinea maximă spre 90° (articulaţia radiocarpiană realizează cel puţin 50°). -lateralitatea (abducţie-adducţie) degetelor II-V reprezintă o mişcare de îndepărtare-apropiere a acestora faţă de axa mediană a mâinii. -rotaţia axială se realizează doar pasiv. Circumducţia este o mişcare în care se combină cele 4 tipuri de mişcări de mai sus. cele arătate mai sus: -flexia-extensia degetelor se apreciază pornind de la poziţia 0 cu pumnul şi degetele întinse. În articulaţia scafoidotrapezoidală mişcarea nu poate fi studiată. În articulaţia trapezoidometacarpiană se pot realiza următoarele mişcări: . E. 3 artrodii intermetacarpiene şi 5 articulaţii condiliene metacarpofalangiene. trapezoidometacarpiană şi metacarpofalangiană) sunt diferite. Mişcările în articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie pe un ax transversal: -flexia în articulaţia interfalangiană proximală poate ajunge la 100°. în funcţie de articulaţia testată. Mişcarea de abducţie-adducţie se realizează pe o axă antero-posterioară. Mişcarea în articulaţiile carpometacarpiene nu se poate testa ci se poate aprecia în cadrul studierii prizelor sau tipurilor de prehensiune. iar în articulaţia interfalangiană distală nu depăşeşte 90°. atingând la unele persoane valoarea de 20°. falanga se poate roti cu maximum 45° în jurul axului propriu. Mişcările în articulaţiile metacarpofalangiene sunt de două tipuri: flexie-extensie şi de lateralitate. pe un ax transversal. valorile pot creşte. mişcare posibilă cu degetele extinse. Mişcarea de flexie-extensie se execută în plan sagital. Extensia pasivă poate ajunge la 80-85° (ca şi la flexie. -circumducţia este posibilă mai ales la index (deget II) prin combinarea mişcărilor de mai sus. -extensia. Iată. articulaţia radiocarpiană realizează primele 50°). pornind de la poziţia 0 este posibilă doar în articulaţiile interfalangiene distale. -abducţia (deviaţia radială) are amplitudinea maximă de 20-30°. -adducţia (deviaţia cubitală) are amplitudinea maximă de 40-45° în poziţie pronată şi mai câştigă 10° când mâna este în supinaţie. pe larg.

mişcare care se realizează în plan perpendicular pe palmă) are valoarea de 60-70°. Dacă membrul inferior (pelvin) opus este abdus. -flexia (mişcarea în plan frontal.-abducţia (mişcarea de îndepărtare a policelui de planul palmei. în plan sagital. -rotaţia axială. . paralelă cu palma. Extensia executată în mod pasiv atinge 30°. F. În articulaţia metacarpofalangiană se poate realiza: -flexia de 70-75° (policele ajunge la baza ultimului deget). Poziţia de repaus articular este în flexie 30°. Abducţia-adducţia se execută în plan frontal. dacă se execută din decubit dorsal şi dacă se asociază flexia genunchiului. ducându-l spre baza ultimelor degete) are amplitudinea maximă de 10-15°. ce se execută în acelaşi plan cu flexia) are amplitudinea de 25-30°. care baleiază policele de-a latul palmei. -rotaţia internă are o amplitudine de 35-45°. -adducţia (mişcarea de revenire din abducţie). -extensia propriu-zisă nu există. abducţie 30° şi rotaţie externă. este deci 0° -rotatia axială În articulaţia interfalangiană se poate realiza: flexia de 80-90°. sintetice. Mişcările de flexie-exte nsie se realizează în jurul unui ax transversal. Circumducţia este posibilă prin combinarea tuturor mişcărilor prezentate mai sus. care poate fi realizată în mod activ (din poziţia de start 0) până la 90° (cu genunchiul extins) sau până la 125° (cu genunchiul flectat). -extensia (mişcarea de îndepărtare a policelui în afară de marginea indexului. pe axa sagitală a şoldului. este posibilă o adducţie până la 30°. -adducţia este imposibilă din poziţie anatomică 0. a flexiei şi a rotaţiei axiale în aşa fel încât pulpa policelui să ajungă faţă în faţă cu celelalte degete. Acestea sunt: -flexia. -abducţia are valoarea medie de 45°. În mod pasiv ajunge la 145-150°. Circumducţia este rezultanta mişcărilor prezentate până aici. Mişcările şoldului au amplitudine mai mare cu 20-30° dacă sunt executate cu genunchiul flectat. Acestea sunt studiate în contextul bilanţurilor globale. -rotaţia externă are o amplitudine de 45°. asemănător articulaţiei umărului. Mişcările mâinii şi funcţia sa sunt testate prin capacitatea de prehensiune şi aceea de a realiza pensele. Articulaţia şoldului (este o enartroză) are 3 grade de libertate. -extensia şoldului cu genunchiul extins atinge 15-20° iar cu genunchiul flectat ajunge doar la 10°. Poziţia funcţională de imobilizare (artrodeză) este în flexie de 15° şi abducţie 5°. Mişcările de rotaţie se execută în jurul axei verticale (longitudinale a membrului).extensia activă de 10° sau pasivă până la 20-25°. se poate ajunge la 60°. Mişcarea specifică policelui este cea de opozabilitate. crescând în situaţia pasivă. realizată prin combinarea abducţiei.

evidenţiate doar pasiv. Valorile amplitudinilor pot fi de 30-35° pentru rotaţia internă şi de 40-50° pentru rotaţia externă. care participă la mişcările genunchiului. care permite mişcarea de flexie-extensie. precum şi articulaţia tibioperonieră superioară. de sus-în jos (axa Henke): . Poziţia de repaus este de 15-20° extensie. Atenţie la situaţiile patologice care măresc amplitudinea acestor mişcări. intertarsiene. I. Poziţia funcţională a genunchiului este cea anatomică sau 0 sau de start. -rotaţia internă activă apare în timpul flexiei care depăşeşte 70° şi are valoarea de 20-30° în momentul testării flexiei.G. interfalangiene). Articulaţia genunchiului (formată din articulaţiile trohleare femurotibială şi femurorotuliană. este o trohleantroză) are un singur grad de libertate. Rotaţiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90°. -lateralitatea se poate identifica în special cu genunchiul în semiflexie. metatarsofalangiene. Articulaţiile piciorului (astragalocalcaneană. fără să poată fi testate. Dacă. de mişcarea de rotaţie internă-externă. H. Se poate însă aprecia deficitul de extensie sau hiperextensia în cadrul genu recurvatumului. mediotarsiană. oscilând în jurul unei axe imaginare. dinăuntru-înafară. din poziţie de decubit ventral. intermetatarsiene. tarsometatarsiană. Putem identifica mişcări de lateralitate şi de sertar (antero-posterioare) dar de mică intensitate. În această mişcare ligamentele încrucişate se relaxează iar cele laterale se întind. -flexia (dosiflexia) poate ajunge până la 20-25° şi creşte dacă se flectează genunchiul. -extensia (flexia plantară) poate ajunge la 45° amplitudine. oblică dinainte-înapoi. Poziţia funcţională a gleznei este cu piciorul la 90° sau în uşoară extensie. Rotaţiile se execută în jurul unui ax care trece prin spinele tibiale. Articulaţia nefiind perfect transversală. pemiţând mişcarea de flexie-extensie. la cea externă piciorul deviază în afară. Articulaţia gleznei (tibiotarsiană. deoarece este relaxat tricepsul sural. în jurul axei transversale. -flexia poate ajunge la 120° când şoldul este extins şi la 140° când şoldul este flectat. -rotaţia externă activă se produce în timpul extensiei (când se revine la pozţia zero). care participă la mişcările gleznei) are un singur grad de libertate. datorită inegalităţii condililor femurali şi a ligamentelor încrucişate. cu genunchiul flectat la 90°. Mişcările de flexie-extensie se execută în plan sagital. -extensia propriu-zisă este 0. Pasiv. o artrodie strânsă. Mişcarea de flexie-extensie se realizează în plan sagital. sunt complexe. Poate exista un ”sertar” posterior şi unul anterior. piciorul deviază în adducţie. la rotaţia internă piciorul deviază intern. Poziţia de repaus articular este de flexie 30-40°. se poate înregistra o flexie de 160°. Mişcările din articulaţiile astragalocalcaneană şi mediotarsiană (Chopart). în mişcarea de flexie. -mişcările de sertar sunt patologice deoarece în mod normal aceste mişcări sunt oprite de ligamentele încrucişate. Amplitudinea este foarte mică. când se obţine o relaxare maximă a ligamentelor colaterale. Această mişcare se asociază.

în şanţul interfesier şi între cele 2 maleole interne. b. -flexia. Articulatiile apofizelor posterioare sunt artrodii care permit doar simple alunec`ri anterioare. Aprecierea mişcărilor coloanei se face pornind de la poziţia zero şi fixând bazinul (în poziţie şezând). -înclinare laterală în general în jurul unui ax sagital. Articulaţia tarsometatarsiană (Lisfranc) are rol în modificarea curburii bolţii piciorului. articulaţiile intertarsiene. Poziţia zero a coloanei se realizează în ortostatism. prezentăm testingul coloanei vertebrale în mod separat. Din considerente didactice. -rotaţie în jurul unui ax vertical. atât în mod activ. nu permit mişcarea la nivelul lor. linia dintre vârfurile scapulelor şi linia bicretă (orizontale şi paralele). -flexia-extensia calcaneului are o amplitudine foarte mică. -extensia activă ajunge la 70° pentru haluce iar pasiv. -eversia (asociază pronaţia. având drept repere: a. fiind realizată mai ales pasiv. La fel. Articulaţia discovertebrală este reprezentată de o amfiartroză şi are 5 grade de libertate. acestea din urmă. Articulaţiile intermetatarsiene. realizată mai ales pasiv. Pentru celelalte degete II-V amplitudinea este progresiv mai mică. abducţia şi o uşoară flexie) cu o valoare (teoretică) de 90°. Mişcările din articulaţiile metatarsofalangiene permit mişcări de flexie-extensie precum şi de abducţie dar. după alţi autori) şi se desfăşoară în plan orizontal. strânse. de-a lungul spinelor vertebrale. . posterioare si laterale. -supinaţia (planta “priveşte” intern) are 45° iar pronaţia (planta “priveşte” extern) are 25-30°. care permit mişcările de: -flexie-extensie în jurul unui ax transversal. -alunecare pe axele paralele ale corpurilor vertebrale. verticala firului cu plumb. poate atinge valoarea de 90°. Mişcările din articulaţiile interfalangiene sunt de flexie-extensie: -flexia halucelui este până la 30-60° iar pentru degetele II-V de 30-40°. a. care cade de la protuberanţa occipitală. Vertebrele se articulează între ele prin articulaţiile interapofizare (articulaţiile apofizelor posterioare) şi articulatiile discovertebrale. sunt limitate.-abducţia (vârful piciorului este addus spre interior) şi abductia (mişcarea inversă) au o amplitudine totală de 35-40° (10-20°. au rol static. b. are o valoare de 30-40°. de susţinere a piciorului. cât şi pasiv este 0°. -îndepărtare-apropiere între două vertebre. -extensia din poziţie anatomică. în rectitudine. Mişcările prezentate mai sus compun mişcări complexe de: -inversie (asociază adducţia cu supinaţia şi o uşoară extensie) cu o valoare (teoretică) de 90°.

e. marginea anterioară a marelui trohanter. circumducţie (este o mişcare combinată între celelalte.). rotaţia 70-105°. etc. apreciat la 20-35°. în funcţie de mişcarea urmărită: a. lateralitatea. b. în consecinţă. d. rotaţia de 30-45° pe fiecare parte. flexia de maximum 80-90° (din care 50° din coloana dorsală şi 40° din cea lombară). d. d. extensia limitat la 20-30°. extensia 50-70°. b. flexia de 30-45° (din care 20° din articulaţia atlantooccipitală). occiputului. lateralitatea având valoarea de 40-45° (din care 15-20° din articulaţia atlantooccipitală). d. fesele şi taloanele care sunt tangente la un plan posterior vertical. c. calculate radiologic. Dacă excludem situaţiile în care deficitul de mobilitate articulară nu poate fi recuperat prin metodele fizicalkinetice (ca. dorsală (35°) şi lombară (50°). c. marginea externă a piciorului (la nivelul liniei Chopart). Clasificarea cauzelor deficitului de mobilitate articulară Deficitul de mobilitate articulară reprezintă un criteriu medical în vederea evaluării capacităţii de munca şi. Curburile fiziologice ale rahisului sunt: cervicală (36°). prezentate mai sus). b. creşterea gradului de mobilitate devine un obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare. c. Testingul coloanei dorsolombare arată următoarele valori. pe baza înclinării platourilor vertebrale. procese fibrotice extensive. . Poziţia de funcţiune a coloanei vertebrale corespunde poziţiei zero prezentate anterior. Testingul coloanei cervicale arată: a. flexia 110-135°. verticala care trece prin tragus. de exemplu: afecţiuni osoase. prin faţa anterioară a umărului. Dacă considerăm mişcările coloanei vertebrale în ansamblul său.c. zona dorsală medie. extensia cu valoarea 35-45° (din care 30° din articulaţia atlantooccipitală). rotaţia de 45-70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale). valorile maxime ale acestora sunt: a. lateralitatea 60-80°.

Acest parametru este măsurabil. Forţa-reprezintă capacitatea sau proprietatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistenţă prin contracţie musculară. ♦ Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare. scurtării adaptative a unor grupe musculare (flexoare) şi. Din punct de vedere biologic. în funcţie de metoda de lucru. De la caz la caz. des întâlnită în practica medicală. etc. în trei categorii: ♦ Redori care necesită “întinderea” ţesuturilor retracturate. de cele mai multe ori pur teoretică. se vor stabili tehnicile de lucru adecvate realizării obiectivului de creştere a mobilităţii articulare. Forţa maximă relativă-reprezintă tensiunea maximă de contracţie pe care un muşchi o poate dezvolta la un moment dat. Forţa maximă absolută-reprezintă forţa maximă. este şi redoarea strânsă postimobilizare. în special. Forţa de rotaţie este egală cu produsul dintre forţa (maximă) şi perpendiculara dintre locul de aplicare a forţei şi axul în jurul căruia se exercită mişcarea. Forţa de rotaţie sau torsiune-este forţa necesară spre a produce o rotaţie în jurul unui ax. menţionate mai sus.) şi ulterior. Este vorba despre hipotonia sau atonia musculară. chirurgie plastică şi reparatorie. forţa este o calitate fizică a individului. . tensiunea pe care o dezvoltă un muşchi atunci când se contractă. În mod practic. trebuie spus faptul că o primă condiţie o reprezintă identificarea cauzei reale a redorii articulare şi ulterior. Se mai poate întâlni şi o altă cauză de limitare a mişcării articulare. putându-se apropia de ea. În concluzie.putem grupa limitările de mobilitate (redorile articulare). Redoarea articulară care necesită “întinderea ţesuturilor” (determinată exclusiv de sinechii ale ţesuturilor moi periarticulare). alungirii adaptative a altor grupe musculare (extensoare). se poate ridica problema recuperării medicale în general şi a utilizării tehnicilor şi metodelor kinetoterapiei de recuperare. în cadrul unei metodologii complexe. pe de altă parte. care pune şi ea probleme în ceea ce priveşte musculatura satelită articulaţiei datorită pe de o parte. să o dezvolte un muşchi. propunem un mic glosar. deoarece ele alcătuiesc categoria limitărilor de mobilitate imposibil de recuperat. care se va studia în contextul altui obiectiv important. se poate interveni chirurgical (ortopedico-chirurgical. doar un sportiv de înaltă performanţă. forţa maximă absolută nu poate fi atinsă. adaptate la caz. acela al creşterii forţei musculare. neinclusă în cele trei categorii enumerate anterior. Creşterea forţei musculare Este cunoscut faptul că orice act motor presupune intervenţia unei forţe. cu care se poate învinge o rezistenţă externă şi care poate stabiliza pârghiile corpului. ridică o serie de probleme care se vor adresa şi musculaturii învecinate. sau forţa limită pe care ar putea. Ştim că forţa exprimă în fapt. O altă situaţie. ♦ Redori care necesită realizarea ambelor obiective Se poate uşor trage concluzia că ankilozele articulare nu fac obiectul clasificării de faţă. Terminologie Pentru a depăşi neânţelegerile ce pot apare în ceea ce priveşte noţiunile vehiculate în contextul utilizării termenului de forţă musculară. în condiţii biologice optime.

Forţa izokinetică-este tot o forţă dinamică. necesar creşterii forţei musculare. reciproca nu este obligatorie. Forţa statică (izometrică)-este forţa musculară dezvoltată în timpul contracţiei izometrice. Este perioada în care se înregistrează o retenţie masivă de azot proteic. efortul trebuie să fie aproape maxim ca intensitate şi să se realizeze cu suficiente repetiţii pentru a se putea obţine modificări în starea coloidală a proteinelor musculare care vor accelera apoi sinteza proteică în perioada de supercompensare postefort [1]. dintre care: a) Diametrul de secţiune al muşchiului. Forţa maximă statică-este forţa maximă pe care o poate dezvolta un muşchi acţionând contra unui obiect imposibil de mişcat. Efortul aproape maxim ca intensitate şi cu frecvente repetiţii. obţinută prin exerciţii adecvate. tonusul muscular este asigurat de activitatea 2-5% din unităţile musculare (UM). Dacă orice hipertrofie musculară se însoţeşte de o creştere a forţei musculare. reprezintă "excitantul biologic". Diametrul de secţiune al unui muşchi creşte în urma practicării culturismului. Factorii care intervin în determinarea mărimii vectorului forţă Mărimea forţei musculare este o caracteristică morfofuncţională a muşchiului într-un anumit moment al testării. poate duce în consecinţă la o creştere de forţă musculară. Calculele arată că tensiunea (forţa) maximă a unui muşchi este de 3. a proteinelor contractile şi a sintezei de ARN şi ADN muscular. b) Numărul unităţilor motorii în acţiune (sumaţia spaţială a UM) În repaus. O hipertrofie musculară. Excitantul biologic va induce oboseala musculară care reprezintă un stres metabolic ce asigură hipertrofia musculară urmată de creşterea forţei musculare. metodă sigură de hipertrofie musculară şi de creştere a forţei musculare. Pe parcursul unei contracţii uşoare. Creşterea sintezei proteice atrage după sine hipertrofia musculară iar forţa musculară va creşte în consecinţă. . Aceasta este considerată a fi forţa absolută. dar viteza mişcării este reglată astfel încât să fie în permanenţă raportată la forţa aplicată în fiecare moment al amplitudinii mişcării. Forţa maximă dinamică-este forţa musculară de rotaţie maximă. Ea depinde de o serie de factori. Cu alte cuvinte. Hipertrofia unui muşchi se obţine prin creşterea numerică şi/sau cantitativă a elementelor sarcoplasmatice. Forţa (tensiunea) pe care o poate dezvolta un muşchi este direct proporţională cu diametrul de secţiune al respectivului muşchi. care poate fi dezvoltată în fiecare punct al unei mişcări. Într-o contracţie cu forţă maximă intră în activitate aproximativ 75% din totalul unităţilor motorii.Forţa explozivă-este capacitatea unui muşchi de a dezvolta sau manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp. se ajunge ca 10-30% dintre unităţile motorii să se afle în activitate. Se utilizează exerciţii cu încărcare. care pot fi repetate în cursul unei şedinţe de 7-8 ori [1]. desfăşurată după nişte reguli şi susţinută printr-o alimentaţie hiperproteică.6-4 Kg/cm2 suprafaţă de secţiune. Numărul fibrelor musculare rămâne constant. Obţinerea hipertrofiei musculare se face printr-o activitate musculară intensă.

pe măsură ce stimulul nervos creşte iar răspunsul muscular este crescut în consecinţă. f) Raportul forţă-velocitate . este necesară o intensificare a focarului de excitaţie corticală. etc. La bază stă capacitatea SNC de a transmite impulsuri nervoase mai frecvente şi mai bine concentrate. încet crescândă a întregului muşchi dar cu forţă redusă. pe seama creşterii numărului de impulsuri pe secundă. e) Mărimea UM Pentru a obţine efectul de creştere a forţei musculare ne interesează şi o serie de caracteristici ale unităţii motorii. UM de dimensiuni mari sunt recrutate ulterior.Procentul de 75% din totalul UM interesate într-o activitate contractilă poate creşte doar în condiţii deosebite (când viaţa este în pericol. Ulterior. ceea ce duce la o contracţie lină. raportul de inervaţie neuron-număr de fibre musculare inervate. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "sumaţie spaţială a UM". o "concentrare nervoasă" înaintea executării efortului. centrii nervoşi superiori influenţează forţa musculară şi prin frecvenţa impulsurilor nervoase descărcate spre periferie. În vederea creşterii forţei de contracţie a muşchiului sau a tensiunii musculare. când există o motivaţie deosebită. c) Frecvenţa impulsurilor nervoase (sumaţia temporală) Alături de "sumaţia spaţială a UM" sau creşterea recrutării UM implicate într-o mişcare (act motor). Pe acest fenomen se bazează de altfel şi metodele de facilitare neuroproprioceptivă. frecvenţa descărcărilor neuronale în unitatea de timp ("sumaţia temporală a UM"). amplitudinea potenţialului de acţiune al UM ]i forţa generată. Afirmaţiile de mai sus convin "principiului mărimii" sau al determinismului forţei musculare. ceea ce se traduce prin "sumaţie temporală" (creşterea descărcărilor UM active). UM de dimensiuni mici au un prag scăzut de excitabilitate. Sistemul nervos central trimite impulsuri nervoase către unităţile motorii (UM) ale muşchiului activat. Hipertrofia musculară se obiectivează prin creşterea diametrului de secţiune al muşchiului. diametrul axonului. În urma antrenamentului fizic creşte forţa musculară ca o consecinţă a creşterii numărului de UM angrenate în actul motor. intervine "factorul muscular" şi anume. enunţat de Hanneman. Acest complex este un element cauzal al creşterii de forţă musculară în primele 2 săptămâni de la începerea practicării exerciţiilor fizice.). d) Sincronizarea activităţii UM active Într-o contracţie de intensitate scăzută sau la începutul unei contracţii musculare. Numărul unităţilor motorii interesate în contracţia musculară ("sumaţia spaţială a UM"). precum: dimensiunile stromei neuronale. se constată o activitate asincronă a UM. Această sincronizare a activităţii UM are la bază o sincronizare a impulsurilor emise de centrii superiori şi se realizează în contextul antrenamentului prin exerciţiu fizic. Sincronizarea activităţii tuturor UM duce la o contracţie tetanică puternică. hipertrofia musculară ca urmare a stresului metabolic. precum şi sincronizarea descărcărilor centrilor superiori spre efector (muşchi) alcătuiesc complexul de "factori neuronali". Metodele de facilitare neuroproprioceptivă acţionează prin acest mecanism prezentat. O astfel de frecvenţă crescută a descărcărilor impulsurilor centrale exprimă o stare de excitabilitate crescută a centrilor nervoşi. fiind primele recrutate de influxul nervos dar declanşând tensiuni musculare scăzute.

la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. Dacă muşchiul este tracţionat de ambele capete. Un astfel de muşchi. Testingul muscular are drept scop: elaborarea diagnosticului funcţional complet. La noi în ţară a fost adoptat sistemul cotării de la 5 la zero. când tensiunea în muşchi devine zero. precum şi printr-o "tensiune de repaus". Testingul muscular (cotare) Testingul muscular face parte parte din examinarea curentă a pacienţilor postraumatici. etc. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. Un muşchi se poate rupe dacă această întindere depăşeşte de circa 3 ori "lungimea de echilibru". Se deosebeşte de alte metode şi tehnici de evaluare a stării muşchiului. Aprecierea şi cunoaşterea valorii (intensităţii) forţei musculare este deosebit de importantă în vederea stabilirii programului fizicalkinetic de recuperare. peste lungimea lui tisulară normală. precum şi a unor bolnavi care au suferit intervenţii ortopedicochirurgicale. oferă posibilitatea aprecierii rezultatelor obţinute. permite stabilirea prognosticului funcţional al bolnavului.Se poate stabili un raport de proporţionalitate între viteza de scurtare sau alungire a unui muşchi şi forţa de contracţie dezvoltată de acel muşchi. care o va depăşi pe cea declanşată la nivelul lungimii de repaus normale. în general şi a celui de kinetoterapie de recuperare. alcătuirea programului de recuperare în mod secvenţial (etapizat). tensiunea sau forţa activă va scădea. Dacă muşchiul aflat în stare de repaus. g) Raportul forţă-lungime Muşchiul în situ. nu se mai produce tensiune de contracţie (forţa sau tensiunea musculară devine zero). etc. este scurtat. utilizate în vederea evaluării forţei musculare individuale sau a unor grupuri musculare. neurologici şi reumatici. stimulodetecţia. Dacă scurtarea s-a produs cu valoarea de 60-70% din lungimea de repaus. în el apare o "tensiune de alungire". Există un tablou comparativ între diversele metode de cotare pentru "testul muscular manual". permite precizarea nivelului lezional al bolii neurologice. este stimulat. Aprecierea forţei musculare trebuie exprimată printr-un sistem de cotare internaţional. El reprezintă o serie de tehnici de examen manual. Scurtarea rapidă a muşchiului scade tensiunea sau forţa dezvoltată. al Fundaţiei Naţionale pentru Paralizie infantilă din 1940. se scurtează cu 20% din lungimea sa iniţială. el determină o forţă de contracţie ("tensiune de contracţie"). electrice. care recurg la aparate mecanice. la nivelul fibrelor sale. . ajungând la "lungimea de echilibru". în special. la nivelul lungimii şi tensiunii de repaus. care poate fi găsit în orice manual de specialitate. contracţia produsă este de intensitate scăzută (forţă sau tensiune scăzută). metodă revizuită în 1946. etc. când este cazul. în repaus şi nestimulat este caracterizat printr-o "lungime de repaus". nivel de la care alungirea va determina o forţă de contracţie. Cotarea testingului muscular se face pornind de la înregistrarea rezultatelor pe scara cu 6 trepte (5-0). dacă este secţionat. Contracţia izometrică ocupă o poziţie intermediară. în timp ce alungirea rapidă a aceluiaşi muşchi creşte tensiunea sau forţa dezvoltată. Dacă muşchiul este alungit în continuare. orientează asupra tipului intervenţiei chirurgicale sau ortopedico-chirurgicale. Concluzia este că forţa musculară creşte aproximativ liniar cu creşterea lungimii iniţiale a muşchiului. în aşa fel încât să fie alungit peste valorile de repaus. cum sunt: EMG.

Realizarea testingului muscular şi evaluarea forţei musculare este posibilă. între gradele de forţă 3 şi 2. gradul de antrenament al individului. -Forţa musculară 2 sau mediocră Muşchiul mobilizează segmentul. În acest context. Se vor utiliza planuri de alunecare. doar dacă se exclude gravitaţia. cum ar fi plăci de plastic. Aceasta se compară cu valoarea forţei segmentului opus. să se obişnuiască executarea testingului muscular. încercând să mobilizeze segmentul deplasat spre poziţia de zero anatomic. pentru un efort minim necesar mobilizării segmentelor pe toate direcţiile de mişcare. deşi s-a exclus gravitaţia. în punctul de maximă amplitudine. se obţine rezultatul activităţii unui grup muscular în cadrul căruia cel testat este muşchiul principal. Pacientul. sunt prezentate valorile forţei musculare. Se va proceda ca şi în cazul testării forţei 5 dar cu aplicarea din partea testatorului. în fapt. executând un bilanţ pentru un anumit muşchi. fără altă contrarezistenţă. etc. pentru muşchii principali ai membrelor şi trunchiului. Rezistenţa opusă mişcării va fi aplicată progresiv. Există unele situaţii de graniţă. complet. segmentul contra unei rezistenţe medii. etc. se va ţine cont în apreciere. precum ţi segmentul de mobilizat se poziţionează astfel încât mişcarea să se desfăşoare fără opunerea forţei gravitaţionale. -Forţa 0 (zero) Muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. ci la sfârşitul cursei. în special. sex. masa musculară. -Forţa musculară 4 sau bună Este capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional. -Forţa musculară 1 sau schiţată Este situaţia în care examinatorul sesizează contracţia muşchiului prin palparea masei musculare sau a tendonului sau se observă uşoare tremurături ale muşchiului. în practica curentă. -Forţa musculară 5 sau normală Muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea. valoarea forţei musculare este de -2. Această valoare a forţei musculare este incapabilă să mobilizeze segmentul. lemn talcat. contra unei forţe exterioare (rezistentă opusă de testator). sau dispozitive care permit mişcarea iar segmentul de mobilizat alunecă uşor. -Forţa musculară 3 sau acceptabilă Este capacitatea muşchiului de a mobiliza complet segmentul contra gravitaţiei. va fi notată cu -3 (dacă depăşeşte jumătate din amplitudinea maximă de mişcare a segmentului respectiv) sau cu +2 (dacă nu atinge jumătate din amplitudinea maximă). o mişcare contra gravitaţiei. de vârstă. egală cu valoarea forţei normale. pentru ca pacientul să-şi poată controla la maximum musculature. alături de cel articular.În continuare. Testatorul nu va opune rezistenţă pe toată amplitudinea de mişcare. Este bine ca. Trebuie să avem în vedere faptul că. Valoarea forţei 3 este considerată un prag funcţional muscular care indică o capacitate funcţională minimă. a unei rezistenţe mai mici. cu consemnarea rezultatelor obţinute în fişe speciale de evaluare pentru a se putea . împreună cu expresia lor clinicofuncţională. dar incompletă faţă de amplitudinea maximă. Dacă mişcarea nu este completă. sănătos sau în cazul în care şi acesta este afectat. Forţa musculară 1 poate fi apreciată doar la muşchii situaţi superficial şi care pot fi palpaţi.

a întregului organism. cu tot efortul volitional. etc. tahicardie. Grupele musculare de interes sunt cele care cuprind muşchi de forţă şi rezistenţă antigravitaţională. etc. schimbarea mimicii. reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic (cu peste 2/3 din masa musculară în acţiune). Creşterea rezistenţei la efort a organismului (antrenamentul la efort) . în funcţie de valoarea greutăţii iniţiale. o rezistenţă neuropsihică. Pacientul a intrat în faza oboselii decompensate. vom constata că. raportată la forţa maximă de contracţie. ne va interesa rezistenţa musculară la nivelul unor grupe musculare care au suferit scăderi patologice de forţă musculară şi rezistenţă la efort. raportate la forţa maximă a muşchiului respectiv. la un moment dat. Creşterea rezistenţei musculare Rezistenţa reprezintă capacitatea unui muşchi de a susţine un efort. Pornind de la cele afirmate anterior. cât şi prognosticul funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul locomotor. care se repetă cu un anumit ritm) este diferit. Există şi o rezistenţă locală (cu 1/3 din masa musculară în acţiune) iar efortul este localizat la nivelul unui segment. presupunând şi participarea funcţiei cardiorespiratorii. putem spune că rezistenţa musculară este starea contrară oboselii musculare. se testează capacitatea de menţinere a unei contracţii. Ca să putem aprecia rezistenţa musculară. timpul de menţinere a contracţiei sau cel de execuţie a unei activităţi simple (mişcarea segmentului respectiv. Rezistenţa musculară este condiţionată de o serie de factori: forţa musculară. el va continua exerciţiul ce i-a fost solicitat dar cu preţul unui efort vizibil. Acest efort vizibil se exprimă prin transpiraţii. gradul de participare al SNC (motivaţie. stare de excitaţie sau inhibiţie corticală). de cea de rezistenţă generală. atât capacitatea muşchiului de a executa un exerciţiu sau o activitate pe o perioadă prelungită de timp. rezistenţa este doar de 6 secunde (Rohmert). starea generală a organismului (stare de boală sau stare de sănătate). nu mai poate menţine nici ritmul şi nici amplitudinea mişcării solicitate nu mai este cea iniţială. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie. echilibrul neuroendocrinometabolic. etc. Se vor utiliza greutăţi cu valori diferite. valoarea circulaţiei musculare. Pentru o valoare a greutăţii cuprinsă între 15 şi 40% din forţa maximă de contracţie. Ne va interesa durata cât poate fi menţinută de un muşchi greutatea respectivă.stabili atât diagnosticul. Se mai poate vorbi şi de o rezistenţă specială. în contextul kinetoterapiei de recuperare. O greutate cu valoarea sub 15% din forţa musculară maximă de contracţie poate fi menţinută timp nelimitat. iar pe de altă parte. Deosebim noţiunea de rezistenţă musculară. Urmărind pacientul. rezistenţa muşchiului sau a grupului muscular respectiv este de 1 minut iar la nivelul forţei maxime. o rezistenţă emoţională). Aceasta din urmă. deoarece pacientul poate continua exerciţiul un timp. dispnee de efort. Cu alte cuvinte. Prin acesta se înţelege. Deoarece rezistenţa la efort se raportează la performanţele socio-profesionale sau la capacitatea sistemului neuromioartrokinetic de a realiza şi susţine un efort. Este faza oboselii compensate. ne interesează şi gradul efortului profesional al pacientului. integritatea metabolismului muscular. La o valoare a greutăţii de 50% din forţa musculară maximă. Ulterior.

controlului şi echilibrului Kinetoterapia de recuperare a sechelelor afecţiunilor aparatului neuromioantrokinetic (locomotor) are în vedere realizarea controlului motor.). bicicleta ergometrică şi covorul rulant. -bolnavii respiratori (cei cu BPOC. Metodele antrenamentului la efort sunt variante şi le vom enumera. orice efort fizic este dificil de realizat. executată în condiţii normale. Altfel spus. musculare. sportul terapeutic. Creşterea forţei şi rezistenţei musculare nu este urmată în mod obligatoriu şi de creşterea capacităţii de efort a întregului organism. controlul motor este preluat de aparatul vizual şi centrii corticali. deşi există situaţii când este îndeplinită şi conştient. -sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor (mai ales care au o limitare mare de mobilitate). În cazul afectării elementelor care asigură feed-back-ul. Capacitatea de muncă a unui pacient este condiţionată de rezistenţa la efort a organismului. Coordonarea mişcărilor se obţine după multe repetări. sindroame posttuberculoase. Ca mijloc terapeutic. Există 3 categorii de pacienţi. putem începe antrenarea la efort a pacientului atunci când aparatul neuromioartrokinetic este capabil s`-l performeze.Rezistenţa generală la efort reprezintă capacitatea organismului de a realiza un anumit lucru mecanic în care este interesată peste 2/3 din masa musculară a corpului. Cu alte cuvinte. pe lângă recuperarea funcţională a sechelelor locale este necesară şi o activitate fizică în vederea creşterii rezistenţei la efort a organismului şi asigurarea capacităţii de muncă a pacientului. La performarea acestui lucru mecanic participă activ şi aparatele cardiovascular şi respirator. sedentarii). dezadaptarea organismului la efort. ajungându-se la performanţe motorii deosebite (cântatul la un instrument. Lipsa efortului fizic în contextul unei boli. etc.). va determina o serie de perturbări funcţionale ale întregului organism. Astfel. În aceast` situa\ie. care beneficiază de antrenarea la efort: -bolnavii cardiovasculari (post IMA. putem folosi termenul de reantrenare la efort. lină. a stabilităţii. Controlul şi echilibrul sunt incluse în noţiunea de coordonare. terapia ocupaţională. etc. înotul. activităţile de autoîngrijire şi casnice. alergarea. urcatul scărilor şi pantelor. Mobilitatea controlată şi abilitatea se încadrează în obiectivul de creştere a coordonării. de exemplu). în special dezadaptări cardiocirculatorii şi respiratorii. O activitate coordonată este automată. vom recurge la kinetoterapia de recuperare. Acest control motor are 4 etape de baz`: reeducarea mobilităţii. Kinetoterapia de recuperare îşi găseşte justificarea la pacienţii care prezintă sechele ale afecţiunilor aparatului locomotor. Între obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Creşterea coordonării. La aceştia. metabolice. etc. antrenamentul la efort reprezintă un obiectiv important. Controlul activităţii coordonate se realizează prin mecanismul de feed-back al propriocepţiei şi al centrilor subcortical. însă mişcarea nu va fi la fel de lină. controlului şi echilibrului. a mobilităţii controlate şi abilităţii. ea se poate deci “antrena”. La aceste categorii se adaugă şi persoanele care au pierdut capacitatea fizică de a performa efort printr-o conduită de viaţă greşită (de exemplu. Coordonarea presupune combinarea activităţii unui număr de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare continuă. alături de alte metode ale medicinii fizice. Dezvoltarea coordonării duce . după cum urmează: mersul.

Ele trebuie redobândite. dacă sunt de durată. În final. Corectarea posturii şi aliniamentului corpului Aparatul locomotor poate suferi o degradare degenerativă pornind de la defecte posturale din copilărie şi adolescenţă. această dezvoltare a coordonării asigură apariţia deprinderilor motrice care au la bază engramele motorii. În urma unor afecţiuni sau prin neutilizare. B. muşchi. Se vor produce în consecinţă şi dezechilibre musculare. Mişcările sunt executate liber. electroterapia şi este o relaxare obţinută în mod pasiv. Extremităţile manipulează mediul înconjurător. Alte obiective ale kinetoterapiei Relaxarea Se poate vorbi despre relaxare generală şi despre relaxările parţiale. Cu alte cuvinte. cu alte cuvinte. deprinderile motorii se pot pierde. utilizând diferite metode: aparate relaxatoare (cum ar fi masa vibratorie). De asemenea. termoterapie. Mobilitatea controlată este capacitatea de a executa mişcările în mod coordonat. Abilitatea sau dibăcia se realizează când extremitatea distală este liberă. . masajul. Această relaxare generală se poate obţine din exterior. -compensaţie. care vor modifica mişcările. în timp ce trunchiul este menţinut într-o anumită postură. extrinsec (relaxare extrinsecă). grup muscular. cât cea parţială a unui segment. Mobilitatea controlată asigură baza recuperării abilităţii. Mobilitatea controlată corespunde noţiunii de lanţ kinetic (sau cinematic) închis iar abilitatea lanţului kinetic deschis. -înstrăinarea (“pareză funcţională”) ce apare în contractura musculară puternică. ceea ce presupune o economisire de efort muscular. Deposturările şi dezalinierile corpului. O mişcare voluntară reprezintă deci selectarea. medicamente. care vizează o reglare tonico-emoţională optimă. patrupedia). trebuie redobândit controlul coordonării. Relaxarea parţială permite începerea programelor kinetice de recuperare. Relaxarea generală este un proces autonom. mişcarea se produce înăuntrul unei posturi date (de exemplu. Dezechilibrul muscular se instalează prin următoarele mecanisme: -substituţia (înlocuire funcţională) apare când un agonist devine hipoton. Kinetoterapia de recuperare se adresează şi mobilităţii controlate. atât stării de tensiune musculară crescute. închizând astfel un cerc vicios. rămân fixate. În kinetologie ne interesează nu atât relaxarea generală. dintr-o postură cu încărcare corporală (extremitatea distală a segmentului este fixată). A.la precizia mişcărilor. fiind necesară intrarea în funcţie a altor grupe musculare care vor încerca realizarea mişcării. prelungită sau în spasticitatea antagonistului când agonistul nu mai poate fi utilizat. ducând la degradarea structurilor aparatului neuromioartrokinetic. deşi este apt. ducând la crearea unor stereotipuri motrice noi. cât şi stării psihice tensionate. modificarea şi combinarea engramelor deja fixate. Aceeaşi relaxare generală poate fi indusă de subiectul însuşi. Este un proces psihosomatic cu valoare terapeutică şi care se adresează. în mod activ. se organizează. cu intrarea în acţiune a sinergiştilor. înafara unei posturi (este inclusă şi locomoţia). apare oboseala precoce şi scade randamentul activităţii motorii. intrinsec (relaxarea intrinsecă). ce apare când un grup muscular este hipoton. Mişcările se execută în interiorul unei posturi fixate (lanţ kinetic închis) sau în afara posturii (lanţ kinetic deschis). însă defavorabile.

educarea tusei. Corectarea deficitului respirator Kinetoterapia respiratorie este un principal mijloc terapeutic şi de recuperare al deficitului funcţional respirator din cadrul afecţiunilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu răsunet respirator. scala analoga vizuala. educarea vorbitului şi terapia ocupaţională. dat fiind faptul că tulburările senzitive pot fi ele însele severe sau le pot agrava pe cele motorii. Gimnastica corectoare se adresează.-încoordonare (tulburări de reglare motorie în cadrul lanţului kinetic normal al mişcării respective). cu un travaliu respirator cât mai redus. reeducarea respiratorie. Reeducarea sensibilităţii Reeducarea sensibilităţii este un obiectiv important în cadrul recuperării funcţionale. • Metodele medicinii fizice se adauga celorlalte modalitati analgetice. atât afecţiunilor bronhopulmonare.disfunctie • Durerea acuta. Reeducarea deficitului senzitiv este o sarcină în seama kinetoterapeutului. care sa-i permita oprirea unei activitati distructive si care sa-i faciliteze procesul regenerator. adaptat nevoilor şi capabil să asigure volume de aer mobilizabile suficiente. • Este un semnal de alarma al organismului. 50% din populatie prezinta dureri cervicale. 80% din populatie experimenteaza pe parcursul vietii o durere cu localizare lombara inferioara. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne interesează corectarea posturii şi aliniamentului corpului. Din punct de vedere al kinetoterapiei de recuperare ne vor interesa reeducarea respiratorie şi gimnastica corectoare. Reeducarea respiratorie se adresează bolnavilor cu afectare clinic evidentă a funcţiei respiratorii şi urmăreşte să realizeze un nou “model” respirator. indiferent de cauza. recurgând la o serie de tehnici.Evaluarea durerii.6% din populatie prezinta dureri la nivelul articulatiei temporomandibulare ca semn al disfunctionalitatii cranio-mandibulare (exprmate clinic si prin: cefalee. din punct de vedere biologic tradeaza o distructie tisulara cu potential de gravitate. relatia durere. • Daca durerea continua dupa indepartarea cauzei aparente sau a stimulului dureros. 1. gimnastică corectoare. simptomatologie . Este important de reţinut faptul că. în cadrul unei respiraţii bine controlate şi coordonate. cât şi celor extrapulmonare şi urmăreşte corectarea la maximum a tuturor dizarmoniilor apărute. pentru a realiza acest obiectiv este necesară inducerea unei stări de relaxare parţială şi/sau segmentară. posturare. 20% din populatia de sex feminin este diagnosticata cu fibromialgie. • Reprezinta participarea complexa a sistemului nervos: nerv periferic – MS – creier. Antrenarea respiraţiei face parte din programul kineto de recuperare al oricărui bolnav imobilizat. Mecanismele perturbate ale funcţiei respiratorii pot fi corectate dacă se recurge la: relaxare. se pierde calitatea adaptativa a raspunsului organismului si se ajunge la infirmitate fizica sau tulburari ale vietii psiho-socio-familiale. care va organiza un program de recuperare funcţională ce include ca modalitate terapeutică şi kinetoterapia de recuperare (în cea mai mare parte . antrenamentul la efort dozat.

durere forntala. de compresiune) • dislocare • leziune metastatica • alte leziuni osoase intrinseci (chist osos. sindrom dureros cervicooccipital etc) Etiologia durerii acute • traumatism • sindromul exagerarii si/sau abuzului simptomatologiei dureroase • microtraumatisme • un proces localizat sau sistemic: degenerativ. inflamatie. infectie. Biomecanica . sindrom de entrapment al nervilor periferici) intindere (de plex brahial. disfunctii oculare dureroase. degenerare. iradiere. Muschiul. contractura) capsula. Diagnostic diferential al durerii musculoscheletale-acute 1. osteom. etc) ligamente (ruptura. Osul • fractura (traumatism acut. ruptura contractura slabiciune. burse (inflamatie. factori declansatori sau care o amelioreaza) • evaluarea obiectiva a durerii (utilizand o scala) • identificarea unui traumatism in antecendente sau a altui context declansator • se va observa: mersul. tendonul supraintindere. etc) 5. Nervul compresiune (a radacinii nervoase. dislocare) lichidul sinovial (guta. durata. infectios. de stress. modul de a sedea. pseudoguta. inflamator. Articulatia afectiune cartilaginoasa (ruptura. afectiune musculara intrinseca puncte trigger. intensitate. puncte tender (durere miofasciala) inflamatia tecilor sinoviale (tenosinovite) 4. intindere. oboseala inflamatie. etc) 2. hemangiom. contractura) osteofite (pinten osteofitic) 3. etc) traumatism direct neuropatie (diabetica. diferitele miscari ale pacientului atat la comanda cat si spontan • stabilirea diagnosticului • elaborarea planului terapeutic bazat pe diagnosticul stabilit NB: este corect sa nu se stabileasca un diagnostic decat sa se faca un diagnostic gresit.auriculara dureroasa. malign Reguli generale privind evaluarea unui pacient cu durere acuta • tratamentul complet aplicat anterior si corectitudinea respectarii lui • reconsiderarea testelor diagnostice anterioare • diagrama durerii (evolutia ei in timp.

Tratamentul complex medicamentos si profilactic 1. ameliorand edemul (ce poate fi exacerbat de caldura aplicata local). electroterapie. deformarea articulara se plapeaza structurile tendinoase si ligamentare se palpeaza masa musculara pentru a identifica zonele trigger ale durerii sau benzile dureroase (“tight bands”) din cazul fibromialgiei (durere miofasciala) se practica manevre specifice precum: testul Lasegue. Atentie la modificarile reflexelor date de atrofia musculara datorata imobilitatii prelungite. miopatiile sau miozita. radiculopatile. Se utilizeaza metodele medicinii fizice precum termoterapie (aplicarea de cald sau rece. Recele este util in durerea acuta. semne de inflamatie articulara. snesibilitatile si reflexele se identifica localizarea dermatomala sau a nivelului radacinii nervoase pentru modificarile senzitive sau reflexe. Caldura in aplicatii locale – modalitati perna electrica (metoda superficiala) diatermie: microunde si unde scurte (metoda de profunzime: termoterapie musculara) ultrasunete (termoterapie intraarticulara) . etc) Evaluare functionala antecendente personale heredocolaterale istoricul suferintei dureroase impactul infirmitatii asupra performantelor functionale in ceea ce priveste activitatile zilnice. In primele 24-48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat local pentru ca apoi sa se utilizeze caldura. ultrasonoterapie si hidroterapie in scopul cresterii functionalitatii si a scaderii durerii Atat aplicarea locala de cald cat si cea de rece are efecte analgetice Caldura este utila atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica in scop de relaxare musculara. dupa caz). ale tendoanelor sau ligamentelor EMG. sindroamele de entrapment ale nervilor periferici. CPK. forta aplicata inegal sau dezechilibrat modificari ale mersului modificari anatomice (dismetrie a membrelor inferioare. determinarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sistemul neuromuscular. semnul Tinel. a rezistentei la efort si a necesitatii utilizarii unui echipament adaptativ stabilirea strategiei de recuperare medicala Examen clinic este un examen direct al sistemului neuromuscular si articular identifica structurile dureroase si impactul asupra functionalitatii organismuluui se apreciaza forta musculara. scaderea gradului de mobilitate. VSH evaluare radiologica de rutina: identifica fracturile. se examineaza articulatiile. testul Finkelstein testarea fizica cantitativa prin testul la stress sau Cybex Examene paraclinice teste diagnostice de laborator specifice: identifica factorul reumatoid. analgetic si cresterea elasticitatii structurii de colagen.anormalitate de postura suprasolicitare. alte elemente de patologie osoasa si articulara RMN: identifica modificarile musculare.

urmate de relaxare. Durerea de spate (dorsolombosacrata) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanismul de producere) primul episod. incapacitate de a sta in pozitie erecta iradierea durerii sau paresteziei la nivelul MI (membrului inferior) disfunctii sfincteriene nivelul conditiei fizice a pacientului (exercitii efectuate. cand a fost episodul anterior. Kinetoterapia consta in: repausul structurilor afectate. 3. ce este esential pentru recuperarea acestora mobilizarea pasiva efectuata cu blandete se practica in situatia riscului de contractura a structurilor de colagen (tendon. ligament. Alte proceduri terapeutice ce constau in: injectarea trigger point-urilor cu xilina 1% sau procaina 0. jena. edem arteriopatie tumori substrat patogenetic necunoscut 2. lovituri de cutit. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de: AINS (Ibuprofen. exacerbata la mobilizare articulara exercitiile izometrice se incep chiar daca articulatia este inflamata pentru a se evita atrofia de imobilizare. inflamatie. interventii chirurgicale suferite senzatie de inlacatare. Atentie ! Nu se aplica anterolateral la nivelul gatului pentru a evita stimularea vagala si nici in situatia existentei pacemakeri-lor la cardiaci. Se pot practica tehnicile biofeedback-ului EMG de suprafata alaturi de contractiile izometrice. etc) . etc) miorelaxante (pe o durata de 10 zile) antidepresanti triciclici (Amitriptilina cu efecte analgezice in doza de 25-100 mg seara) antiepileptice (Carbamazepina – cu efecte analgezice) 4. in cazul unei articulatii dureroase in stadiul subacut). Stimularea neuronala electrica transcutanata (SNET sau TENS) este o forma a electroterapiei utila in durerea acuta musculoscheletala. Detalii privind evaluarea si terapia durerii acute cu diferite localizari musculoscheletale 1. capsula articulara) in vederea evitarii cercului vicios: durere – imobilizare – contractura – durere. exercitiul terapeutic se incepe cu miscari pasive dupa aplicarea prealabila a termoterapiei (caldura aplicata local sau ultrasonoterapie.5% circa 1-2 cm3 sprayuri analgezice (Fluoromethan) si tehnici de intindere masajul de scurta durata. executat cu fermitate manipularile (controversate) electrostimularea functionala (biofeedback EMG de suprafata) 5. Urmeaza miscarile active libere si ulterior cele contrarezistive pentru cresterea nu numai a gradelor de mobilitate articulara ci si a fortei musculare.hidroterapie aeroterapie (bai de aer cald) imersie/pensulari cu parafina Contraindicatiile caldurii aplicate local tulburari de sensibilitate tegumentara (pericol de arsura) infectie.

contractura -musculara afectare discala – suferinta degenerativa.Examenul clinic se observa semne tegumentare. articulatiile interapofizare si se apreciaza sensibilitatea apofizei spinoase testingul muscular al muschiului cvadriceps (L4). purtarea/nu a corsetului. ginecologica osteoporoza cu fractura. sondilolisteza artropatia articulatiilor interapofizare arahnoidita afectiune neurogena sau vasculara (anevrism etc) afectiune viscerala. 2. spondilita. abces Tratament in acut: repaus. senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate alte episoade dureroase disfagia (spondiloza severa) context stresant context algic legat de postura (operator pe calculator. musculatura intrinseca a mainii C8) sensibilitatea C4-T1 (pe dermatoame) ROT (bicipital C5-6. telefonista) Examenul clinic observarea gradul de mobilitate. cracmente/crepitatii testing muscular al MS (deltoid C5. extensori ai pumnului C6-7. tendon cvadricipital L4) Lasegue alte teste ( pentru articulatiile CF. E (extensie). activa libera si activa contrarezistiva. terapie educationala. senzatie de ameteala dureri la nivelul maxilarului parestezii. contractura musculara cefalalgii. pasiva. SI) Diagnosticul diferential al durerii acute de spate intindere -ligamentara. fizioterapie. activa. subluxatie suferinta psihogena (malingering) afectare maligna. precum MM (mielom multiplu). TBC. lateralitate. crepitatii. extensor lung al halucelui (L5). postura. triceps C6-7. caldura superficiala in subacut: mobilizare. gastrocnemian (S1) sensibilitatea L4 – S1 (dermatoame) ROT (tendon Achilian S1. stenoza canal medular. Durerea de ceafa (cervicooccipitala) Istoricul bolii traumatism in antecedente (mecanism de producere) senzatia de inlacatare (blocare). dislocare. tricipital C7-8) . analgetice. rotatii se palpeaza musculatura. hernie sau inflamatie artrita spondiloza. comportamentul vis-a-vis de durerea acuta gradul de mobilitate: F (flexie). biceps C5-6. cracmente. metastaze osoase infectie: SIDA.

terapie educationala. transpiratii Examenul clinic indentificarea trigger point-urilor latente si active cu localizare caracteristica examen neurologic normal anomalii de postura Diagnostic diferential afectiune musculara intrinseca: miozita. fizioterapie. purtarea / nu a unui guler (Minerva) 3. anemie. metastaze osoase osteoporoza. contractura -musculara afectare discala -degenerativa. exercitii de flexibilitate. posturi. masaj muscular. inflamatie artrita spondiloza. alte tulburari de mobilizare.Diagnostic diferential intindere -ligamentara. Durere miofasciala (fibromialgie) Istoricul bolii durere contractura musculara sau senzatia de “intepenire” senzatia de arsura. hernie. conditionare aerobica. antecolis. slabiciune nondermatomala toleranta fata de tratamentul fizical kinetic este redusa oboseala generalizata nutritie dezechilibrata anxietate. trichineloza afectiune reumatismala hipotiroidism. . analgetice. urmarirea periodica a pacientului. injectii si sprayuri aplicate local. retrocolis Tratament in acut: repaus. AINS. fracturi. caldura superficiala in subacut: mobilizare. de constrictie. subluxatie suferinta psihogena torticolis. infectii. prolaps de valva mitrala (ce pot reprezenta si elemente asociate) Tratament sfat medical (evitarea factorilor agravanti. de ceruire variaza intensitatea si localizarea durerii contex stressant insomnii cefalalgii simptome neurologice tip parestezii. mialgii virale infectioase. ultrasonoterapie) tratament medicamentos (amitriptilina si ciclobenzaprina 10 mg crescand la 25-50 mg seara. analgetice). postura corectata. stenoza a canalului medular artropatia articulatiilor interapofizare. depresie tulburari neurovegetative: colon iritabil. subluxatie arahnoidita suferinta neurogena afectare maligna: MM (mielom multiplu). dislocare. garantarea beneficiilor terapeutice) fiziokinetoterapie (intindere musculara.

de autoingrijire. deposturarea coloanei vertebrale etc. cu deteriorarea calitatii vietii persoanei in cauza. in contextul suferintelor cronice se va considera o notiune noua. reducerea mobilitatii unei articulatii. conditiile sociale si culturale proprii. Persoana cu handicap este un infirm sau se afla in incapacitate de face fata normelor generale si speciale ale mediului ambiental in care traieste. Pornind de la cele prezentate. perderea de forta musculara. sa-i identifice corect la persoanele cu disfunctionalitate clinica si sa stie sa asiste prin actiuni medicale si socioprofesionale persoanele in cauza. tata. student. Incapacitatea reprezinta restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata pana in acea etapa. Se vorbeste astfel. partener de afacere. cat si intr-o disfunctionalitate a unui organ. de dexteritate. psihologice sau anatomice. despre un handicap educational. Modalitatea in care poate fi cuantificata incapacitatea sau diagnosticul functional se poate face pe baza capacitatii de a performa activitatile vietii cotidiene sau de zi cu zi (ADLactivities of daily living). De exemplu. un pacient nu poate deschide usa. inclusiv in situatia malformatiilor congenitale. pierderea sau disfunctionalitatea unei parti din sfera oro-maxilofaciala. Nu orice infirmitate este obligatoriu urmata de o incapacitate dar orice incapacitate are la baza o infirmitate. tesut etc). vezi si cursul Fizioterapia se confrunta ca specialitate cu sindromul algo-disfunctional ce poate apare la o anumita persoana. aceea de secventialitate a bolii in termeni de infirmitate. Deci. Aceasta conduce la handicap profesional. relatii in concordanta cu varsta si pregatirea sa. de comunicare. De exemplu. nu pronunta corect cuvintele. Se poate vorbi astfel. fizioterapia si-a conturat obiectivele si a stabilit metodologia utila in recuperarea medicala a urmatoarelor categorii sau domenii de patologie: . Handicapul reprezinta dificultatea unei persoane de a realiza relatii normale cu mediul de viata. situationala etc. incapacitate si handicap. pentru un interpret de muzica. cand acestea intra in conflict cu mediul social. despre incapacitati de locomotie. accidentelor sau traumatismelor. Handicapul este consecinta unei infirmitati sau a unei incapacitati. el nu se poate manifesta ca individ cu personalitate completa si normala. organ. ocupational. scaderea auzului. incoordonarea miscarilor. intr-un context patologic acut sau intr-unul cronic.Atentie ! Nu se utilizeaza cortizon sau narcotice. In timp ce semnele si simptomele bolii acute dispar. normala pentru individul in cauza. nu se poate aseza pe scaun. persoana independenta etc. familial. de integrare sociala etc. nu poate merge fara a fi asistat la mers. nu poate conduce masina. ca urmare a tratamentului prescris si urmat de pacient. nu se poate alimenta diversificat etc. profesional si familial al persoanei respective. nu mai poate fi sot. Infirmitatea reprezinta orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii fiziologice. aparat sau sistem. profesional.Analiza clinico-functionala specifica Recuperarii Medicale (aspecte generale). Infirmitatea este reprezentata de pierderea unui deget. Nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap. cu sexul. economic. Orice specialist trebuie sa stie definitia acestor termeni. muncitor. Infirmitatea reprezinta consecinta clinica sau manifestarea unei boli sau a unei situatii cu implicatii medicale. o afectiune localizata la nivelul articulatiei temporo-mandibulare il pune in incapacitatea de a-si desfasura activitatea profesionala. Ea poate consta intr-o pierdere anatomica (a unui membru. Diagnosticul este clinic. Incapacitatea este consecinta unei infirmitati si se stabileste pe baza diagnosticului functional. .

specialistului in fizioterapie si recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program complex de recuperare medicala. mijloacele. alaturi de cele clasice. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna cunoastere a diferentelor dintre infirmitate. Mijloacele si metodele fizioterapiei sunt adaptate patologiei careia i se adreseaza si sunt reprezentate de: • Termoterapie. Afectiunile cardiovasculare. incapacitate. vederii. Masajul terapeutic. urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual. inclusiv obezitatea etc. tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva. Afectiunile psihice. protezarea auzului. bine cunoscute. terapia ocupationala. incapacitate si handicap. afectiunile dermatologice. stabilind obiectivele de indeplinit. digestive. inclusiv surdo-mutitatea. renourinare. precum biofeedback-ul. medicina fizica si de recuperare medicala este comprehensiva. auzul). ceea ce reprezinta diagnosticul de recuperare medicala. Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si concomitente. Afectiunile senzoriale (vazul. permitand intr-o prima etapa. ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului uman. Principii de diagnostic clinico-functional. la pacientul in cauza. . inclusiv tulburarile de vorbire. modalitatile terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele examenului clinic. ortopedicotraumatica si reumatologica (reumatism cronic degenerativ sau inflamator sau abarticular). terapia educationala etc. metabolice. endocrine. Kinetoterapia. Afectiunile respiratorii cronice. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este urmata deci. Limitat. Daca boala nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala. Laserterapia. handicap) la o independenta fizica.• • • • • • Afectiunile aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) de origine neurologica. Hidroterapia. psihoterapia. identificarea corecta a bolii si stabilirea diagnosticului de boala. • • • • • • Electroterapia. serie de modalitati terapeutice adjuvante. mentala. de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice. diatermia (curenti terapeutici de inalta frecventa). Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade de disfunctionalitate (infirmitate. Spre deosebire de alte specialitati medicale.

• Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi cu zi. aspectul tegumentelor si al ganglionilor limfatici. baston etc). deplasare). carje. dispozitive de electrostimulare. specialistul in medicina fizica si recuperare medicala mai are in fata doua sarcini de indeplinit: • Examinarea amanuntita a pacientului in scopul identificarii elementelor fizice care definesc incapacitatea si handicapul si care se afla in legatura cu boala. examinarea capului. a sistemului genitourinar si rectului. In privinta examenului sistemului musculoscheletal. Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata. Drept urmare. nasului. asistenta tehnica si umana de specialitate. ochilor. a vaselor periferice. inclusiv activitatile de autoingrijire. a regiunii abdominale. apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-functionale. • Identificarea restantului fizic. trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile constatate la pacientul in cauza. Evaluarea clinico-functionala a pacientului. a sistemului musculoscheletal. posibilitatile reale de rezolvare. a gatului. Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale. regiunii precordiale si inimii. posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate deficitului constatat. Se vor identifica si eventualele necesitati terapeutice si de reeducare functionala. Dupa identificarea elementelor examenului fizic care ajuta la stabilirea diagnosticului de boala. maxim posibila. Evaluarea clinica a pacientului incepe prin consemnarea antecedentelor si a istoricului bolii si continua cu examenul fizic al pacientului (observatie. percutie si auscultatie). examinatorul trebuie sa posede abilitati deosebite si experienta spre a putea identifica elemente fizice ce tin de fiecare regiune a corpului . Ne intereseaza prezenta subiectiva sau obiectiva a unor incapacitati. tinand de sindromul algic asociat sau doar de gradul de disfunctionalitate. • Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. palpare. In acest context. incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar tehnic suplimentar (orteze. scaun cu rotile. examenul neurologic si cel functional. toracelui. • Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective si a celei obiective. ne vor interesa urmatoarele: • Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare. urechilor. Impactul social al disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv. in sine. psihologic si intelectual. intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare a reechilibrarii psihologice a pacientului. gurii si fundului de gat. cat si la cel obiectiv. proteze. cat si posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie. Afectarea acesteia poate fi subiectiva si/sau obiectiva. Segmentele importante ale examenului clinic in fizioterapie si recuperare medicala sunt reprezentate de: semnele vitale si aspectul general al pacientului. • Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare. Accentul se pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate. menit sa confere baza de plecare in restabilirea independentei functionale.sociala si economica.

obtinute de la pacienti. obezitatea. Examinarea sistemului neuromioartrokinetic NMAK cuprinde inspectia. precum si alte manifestari insotitoare. deformarile articulare. Un exemplu in favoarea celor deja prezentate o reprezinta descrierea articulatiei coxo-femurale care este congruenta si stabila. tesut moale sau alta structura anatomica) care confera sensibilitate si diformitate locoregionala. precum os. De exemplu. Acesti factori tin de varsta. Uneori. Stabilitatea unei articulatii este determinata de: • Gradul de congruenta osoasa. aliniamentul segmentelor si tipul goniometrului ar trebui sa fie aceleasi. cartilaj. atrofie musculara. tendon si muschi. cicatrici. bilantul articular (aprecierea gradului de mobilitate sau ROM assessement). sinovita inflamatorie asociata puseelor bolii reumatismale cronice degenerative sau inflamatorii. cu care se compara cele reale. ligament. Inspectia poate identifica scoliozele. atunci pozitia de start. aprecerea capacitatii de lucru sau in scop de studiu. absenta sau asimetria unor zone sau regiuni ale corpului (dismetriile de membre). in timp ce articulatia glenohumerala se bazeaza pe un suport musculoligamentar datorita lipsei de congruenta osoasa a capului sferic in relatie cu fosa glenoidala plata. • Fortele care solicita permanent articulatia. articulatie. Tonusul si forta musculara si ligamentara. Se vor palpa toate tesuturile aflate in vecinatatea zonelor cu hemoragie sau cu edem la pacientii cu modificarea starii de constienta. cifoza accentuata. hipertrofie sau ruptura musculara. toate cele prezentate nu sunt evidente si trebuie cautate cu atentie. ca fiind pozitia de baza sau punctul zero. deformarea tesutului moale. reprezinta o valoare medie propusa. congestie. Stabilitatea articulara este adesea compromisa prin afectiuni ce solicita frecvent tratamentele specifice fizioterapiei si recuperarii medicale. Stabilitatea articulara reprezinta capacitatea elementelor structurale apartinand unei articulatii de a rezista fortelor care se manifesta inoportun/necorespunzator. aprecierea stabilitatii articulare si bilantul sau testingul fortei musculare. masuratoarea este efectuata in exclusivitate de catre examinator si este pasiva iar cand pacientul insusi efectueaza miscarea. evaluare a programului de reeducare functionala efectuat.si de fiecare element constituient. Pe parcursul examenului fizic se apreciaza si manifestarile sindromului dureros. Aprecierea gradului de mobilitate sau bilantul articular se face in scop de evaluare initiala. Cand pacientul nu participa la evaluare. cat si ligamentele de vecinatate. amputatia unui segment. Pentru aprecerea gradului de mobilitate al unei articulatii se porneste din pozitia anatomica. • • Integritatea structurilor cartilaginoase si capsulare. sex. hiperlordoza. Exista o serie de factori care conduc la variatiile valorilor gradelor de miscare obtinute. contextul genetic. obtinerea feedback-ului performantei terapeutice. inflamatie. Valorile ideale. Palparea sistemului MAK deceleaza si identifica structura de origine (os. palparea. fasciculatii musculare. slabeste capsula articulara. stabilizarea miscarii. Daca comparam valorile activa si pasiva ale unei miscari dintr-o articulatie. gradul de mobilitate obtinut este unul activ. Aceasta inhibitie predispune articulatia implicata la susceptibilitate fata de agresiuni din . iar durerea ce survine va inhiba contractia musculara periarticulara normala. Acestor elemente li se adauga cele obtinute ca urmare a exmenului neurologic. edem. In aprecierea recuperarii functionale a mainii operate se realizeaza inregistrari grafice ale miscarilor degetelor. conditia fizica.

cat si asocierea datelor bilantului articular. numit si unghi util de miscare. teama. Excesul de miscare este remarcat ca urmare a evaluarii functionale articulare. nefiind urmata de miscarea segmentului. • Valoarea 0: nu se simte tensiune nici in tendon. forta si rezistenta muschiului. prezenta unei suferinte de neuron motor central sau periferic. cunoasterea si controlul sindromului algic asociat. Evaluarea fortei musculare poate releva o hipertonie sau o hipotonie musculara.partea fortelor normale si anormale. in concordanta cu nivelul/sediul suferintei. lipsa sau slaba motivatie a acestuia. asociata. hipotonia musculara este prezenta in teritoriul de distributie a radacinii nervoase afectate. preferandu-se reeducarea functionala a unghiului functional. ce corespunde zonei de maxima utilitate articulara in contextul activitatilor zilnice familiale. Valorile obtinute difera insa. sistem care foloseste scala de la 0-5. starea de oboseala a pacientului. blocajul articular (prin prezenta unui corp strain intraarticular cum se intampla in ruptura de menisc sau in suferintele reumatismale cronice degenerative etc) si ankiloza articulara (fibroasa sau osoasa). cu ajutorul caruia se apreciaza tensiunea in tendon si masa musculara. fortei si rezistentei musculare la efort. • Valoarea 1: apare tensiune in tendon si in masa musculara iar contractia musculara este modesta. nu apare schita de contractie. sex. prezenta sindromului dureros. la care se adauga o rezistenta crescuta (maximala). Instabilitatea articulatiilor segmentelor periferice si ale coloanei vertebrale este des intalnita in situatii neurologice si posttraumatic. Musculatura paretica sau plegica din sindromul de neuron motor periferic difera de spasticitatea sau rigiditatea din sindromul de neuron motor central. nici in masa musculara. sociale si profesionale. • Valoarea 5: contractia musculara este posibila si realizeaza deplasarea segmentului contra gravitaiei. Programele de fizioterapie si recuperare medicala se adreseaza mai putin gradului maxim de mobilitate articulara. • Valoarea 2: se realizeaza o contractie musculara prin care se deplaseaza segmentul scos de sub forta gravitationala si orice alta rezistenta care s-ar opune • Valoarea 3: contractia musculara este suficient de puternica spre a realiza deplasarea segmentului impotriva gravitatiei dar fara sa existe vreo alta rezistenta • Valoarea 4: contractia musculara realizeaza deplasarea segmentului contra gravitatiei la care se adauga o rezistenta medie. . cunoasterea corecta a anatomiei functionale si a biomecanicii locoregionale. In practica medicala mobilitatea articulara se poate aprecia prin comparatie cu membrul contralateral. redoare articulara de cauza mecanica si/sau inflamatorie. Bilantul sau testingul muscular se poate realiza corect doar in urmatorul context: pacientul trebuie sa fie relaxat si sa colaboreze la evaluare. Bilantul articular mai poate evidentia: contractura in flexie prelungita cu aparitia unui flexum articular. conducand la instabilitate articulara. De exemplu. Obiectivarea bilantul muscular se realizeaza prin utilizarea unui sistem de cotare international. Bilantul muscular reprezinta evaluarea obiectiva a tonusului. lipsa de intelegere a testarii efectuate. intr-o neuropatie periferica. muschiul fiind practic denervat. Afectiunile neuronului motor periferic vor conduce la pierderea pattern-urilor motorii. in functie de varsta. Studiile radiografiilor efectuate in flexie-extensie sau executarea unor miscari exagerate asupra segmentelor interesate pot oferi date importante atunci cand este suspectata o instabilitate articulara neexprimata in mod evident clinic.

precum si tipul de asistenta (umana. X. IX. Din momentul in care antecedentele pacientului si istoricul bolii sunt cunoscute. impreuna alcatuind doua componente de baza ale examenului fizic standard. X. progresele obtinute. a functiei de vorbire si a limbajului.Examenul neurologic este la fel de important ca si acela al sistemului MAK. XII) si functia de deglutitie (IX. a coordonarii miscarilor. -Aplicatii practice privind electroterapia de tip antialgic • . evidentierea spasticitatii. se urmareste prezenta corecta a stretch reflexului muscular. evidentierea miscarilor involuntare. Integrarea motorie centrala este identificata prin aprecierea tonusului muscular. In ceea ce priveste reflexele. de a merge. In contextul prezentat. de a-si asigura transferurile. Examenul neurologic cuprinde: aprecierea statusului mental al pacientului. Literatura de specialitate prezinta o serie de scale menite sa evalueze (sa identifice si sa cuantifice corespunzator) statusul functional in contextul activitatilor zilnice. glosofaringianul (IX). In ceea ce priveste nervii cranieni. nivelele de dependenta sunt: • Independenta. si hipoglosul (XII) asigura functia gustativa (VII. Acesta este evaluat la locul de desfasurare a activitatii solicitate si in diferite situatii. a lipsei de orientare stanga-dreapta. vagul (X). evaluarea reflexelor. examinarea fizica a fost efectuata. rezultatele notate. a integrarii motorii centrale. functia motorie a articulatiei temporo-mandibulare (VII. • Dependenta totala de alta persoana. tehnica. elaboreaza o lista a problemelor de rezolvat si formuleaza un plan terapeutic de urmat. moderat sau maxim al altei persoane spre a reliza performantele asteptate. mecanica) sau nevoia unui insotitor. aprecierea senzatiilor si perceptiei. din momentul in care a fost identificata. de a-si asigura igiena si toaleta personala. XII). Aceste scale permit aprecierea obiectiva a independentei sau al gradului de dependenta a pacientului in realizarea diferitelor solicitari functionale. cand sunt necesare instructiuni verbale sau alte tipuri de control. Specialistul este interesat in a determina statusul functional initial al pacientului in cauza. a rigiditatii si incoordonarii miscarilor. • Nevoia de asistenta. de a se mobiliza in pat. trigemenul (V) asigura inervatia muschilor masticatori si sensibilitatea faciala iar facialul (VII). expresia faciala (VII). specialistul in fizioterapie si recuperare medicala centralizeaza datele. Tulburarile de sensibilitate se refera la aprecierea celei superficiale. de a se deplasa cu scaunul cu rotile. a reflexelor superficiale segmentare si a celor patologice. IX. a celei profunde si a integrarii corticale iar tulburarile de perceptie sunt puse in evidenta prin identificarea agnoziei. cand se pot efectua activitati fara asistenta fizica sau verbala. a nervilor cranieni. X). Nervul accesor (XI) asigura functionalitatea muschilor sternocleidomastoidian si trapez. de a se imbraca. In lumina celor prezentate. asupra statusului functional al pacientului. Nu se pierde din vedere nici evaluarea componentelor care apreciaza capacitatea de comunicare a pacientului. Nevoia de control sau supervizare. oferind clinicianului posibilitatea de a identifica sursa disfunctionalitatii constatate si de a realiza un program coerent de reeducare functionala a pacientului. constatarea apraxiei. precum si prin aplicarea altor teste de perceptie. de a conduce vehicule. Examenul si evaluarea functionala apreciaza consecinta infirmitatii. intereseaza posibilitatea pacientului de a se alimenta. spre a putea stabili programul de reeducare functionala si pentru a putea evalua in termeni de comparatie. cand este nevoie de ajutorul minim.

proiecteaza informatiile continute la nivelul cortexului cerebral. S-a ajuns la teoria efectului de acoperire. Aceste stimulari sunt nedureroase si sunt in masura sa induca la diferite nivele ale sistemului nervos o inhibitie a transmiterii informatiei dureroase prin activarea diferitelor mecanisme. precum tehnici de relaxare (training autogen. Durerea este un simptom. Tehnicile de hiperstimulare sau electrostimulare fac parte din abordarile terapeutice care au la baza o stimulare periferica sau una centrala a fibrelor nervoase. fie cu electrozi ac. precum terapia medicamentoasa. Exista o serie de posibilitati de interventie asupra sindromului algic. magnetoterapie. prin stimularea cu curent de joasa frecventa si de inalta intensitate. Fibrele sau caile sensibilitatii somatice ajung la maduva spinarii pe calea radacinii posterioare. cea nemedicamentoasa (TENS. un semnal de alarma sau un avertisment ce trebuie investigat deoarece tradeaza o disfunctionalitate sau o suferinta organica. precum gatecontrol si/sau eliberarea de endorfine la nivel central. biofeedback etc).Electrostimularea. meloterapie etc). Electrostimularea in terapia durerii este o modalitate terapeutica recent intrata in practica medicala. hipnoza etc. masaj. dupa ce acestia mai fac o statie la nivelul subcortical (conducere subcorticala a durerii). Modul de actiune al electroanalgeziei este explicat prin urmatoarele: Senzatia de furnicatura placuta indusa de stimulii electrici este in masura sa inhibe senzatia dureroasa si sa ridice pragul durerii induse (analgezia este produsa prin diminuarea tensiunii din fibrele nervoase care transmit informatia dureroasa si prin desensibilizarea receptorului la stimularea cu curenti electrici de inalta frecventa si joasa intensitate). Pentru intelegerea si explicarea actiunii analgezice a stimulilor electrici au fost emise o serie de ipoteze. Ulterior. Axonii neuronilor senzitivi din maduva spinarii (din ganglionul spinal) fac sinapsa cu neuronii de releu localizati in substanta cenusie a cornului posterior medular. De retinut faptul ca nociceptorii cutanati (extero si mecanoceptori) au actiune excitatoare independenta asupra a cel putin doi neuroni din cornul posterior medular. Eliberarea de endorfine si de alte substante neuro-opioide similare. electrostimulare cerebrala profunda etc). fizioterapie. Axonii neuronilor medulari se proiecteaza la randul lor la diferite nivele ale encefalului. Trunchiurile nervoase pot fi stimulate fie cu electrozi de suprafata amplasati la nivelul traseelor nervoase. Receptorii pentru durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv cutanat. alcatuind caile durerii. Se va obtine o electroanalgezie eficienta daca electrodul stimulant este asezat corect iar intensitatea curentului este adecvata. Acest mecanism explica insa ridicarea pragului dureros la nivel supramedular. ceea ce are drept efect inhibarea perceptiei dureroase la nivelurile supramedulare (prin excitarea altei cai afrente). Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit. prin intermediul altor fibre aferente sau al receptorilor care nu receptioneaza durerea. fiind capabile sa conduca impulsuri generate in circumstante deosebite. kinetoterapie. In aceasta idee. Aceasta consta in interventia la nivelul cailor de conducere a durerii cu alti excitanti (electrici. laserterapie. Abordarea stiintifica si mai aprofundata a procedurii de electrostimulare sau electroanalgezie prin TENS-conventional poate fi facuta daca se au in vedere mecanismele de actiune ale aplicatiilor in scop analgezic ale curentilor de joasa frecventa. mecanisme de actiune. TENS sau SNET. modul sau mecanismul de actiune va fi prezentat in cele ce urmeaza. Electroanalgezia prin TENS reprezinta o tehnica de electrostimulare periferica. Teoriile actuale au facut apel la cunoasterea faptului ca maduva constituie un adevarat releu in perceptia durerii . metode de conditionare (ergoterapie. in cazul de fata). implantati in apropierea acestor trasee. electroanalgezia. electrostimulare spinala. cat si o serie de tehnici complementare.

(informatiile ajung si pe cale ascendenta dar si de la formatiunile nervoase superioare. curentii stohastici (toti acesti curenti fiind de joasa frecventa). in vederea controlului sindroamelor dureroase acute sau cronice. 2. Apare astfel teoria controlului de poarta. Pornind de la cele cunoscute. precum: 1. precum: curentii diadinamici. undele sunt negative). Acest fenomen de inhibitie presinaptica se petrece la nivelul cornului posterior medular. asupra maduvei spinarii. Numeroasele studii clinice au ajuns la concluzia ca durerea reprezinta rezultatul pierderii capacitatii inhibitorii. Acest fenomen se numeste facilitare presinaptica si va permite transmisia si perceptia durerii la nivel cortical. constituia o metoda netraumatizanta de combatere a starilor dureroase acute si cronice. urmate de producerea/eliberarea de encefaline cu rolul de a bloca transmiterea informatiilor nociceptive prin maduva spinarii. In acest mod. rapid conducatoare. daca este anodul. inchizand astfel poarta sau activand bariera de control pentru transiterea informatiilor nociceptive care sosesc prin fibrele lent conducatoare. Daca insa sunt stimulate periferic fibrele specifice pentru durere (cele lent conducatoare) si informatiile transmise devin dominante prin intensitate. frecventa sau conditii patologice (nevralgii postherpetice. stimularea nervoasa electrica transcutanata SNET sau TENS dupa denumirea internationala. 4. curentii Trabert. . cu inchiderea portii pentru fibrele nervoase care transmit nociceptia. propusa de Melzak si Wall care se bazeaza pe fenomenul de inhibitie presinaptica. Termenul de stimulare folosit. furnizati prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul tegumentului pacientilor. Explicatia este ca stimularea fibrelor cu diametru mare. deci pe cai descendente). Aceste mecanisme centrifuge de inhibitie a transmiterii si perceperii durerii au fost confirmate prin analgeziile produse prin stimularea electrica a structurilor nervoase centrale supramedulare. de diferite cauze. adica pe un proces de control axonal. Electrostimularea cordoanelor posterioare medulare pentru controlul durerii cronice. utilizand curenti de joasa frecventa cu impulsuri dreptunghiulare. TENS sau SNET. In mod particular. Impulsurile electrice emise de stimulatori electroanalgezici au diferite forme: Unde monofazice (un singur pol este activ. Stimularea nervoasa electrica transcutanata. Anumiti autori afirma si existenta altor mecanisme inhibitorii situate supraspinal care se exercita descendent. Electropunctura permite stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. Analgezia produsa prin electrostimulare a explicat mecanismele de actiune a unor metode de electroterapie conventionala. interneuronii inhibitori) un camp electric negativ care scade activarea sistemului de conducere prin caile ascendente. 3. ce conduc informatii tactile generate de vibratii si presiune. contravine mecanismului de actiune care consta in inhibare a transmiterii durerii. Ele sunt considerate similare celor produse prin actiunea opiaceelor (morfina si derivatele sale) la aceleasi nivele. prin intermediul electrozilor implantati in dura mater (stimulare antidromica). disestezii de denervare). fara ca acesta sa prejudicieze procedura in sine. produce la nivel medular (corn posterior. undele sunt pozitive iar daca este catodul. Electrostimularea nervilor periferici cu electrozi implantati/percutanat (controlul durerii acute). s-a ajuns la dezvoltarea unor metode noi de electroanalgezie. se va deschide poarta de control prin contrareactie pozitiva la campul electric care fusese negativ. nespecifice pentru durere. dacat rezultatul unor procese de stimulare propriu-zisa. durerea nu mai este perceputa la nivel cerebral.

(electroanalgezie) cu un curent de inalta frecventa si intensitate joasa (frecventa este cuprinsa intre 80-150 Hz. Aplicarea electrodului se realizeaza dupa ce au fost determinate nivelele medulare si radacinile spinale corelate cu zonele dureroase sau dupa ce s-a realizat corespondenta punctelor dureroase cutanate la presiune. la fiecare 5-15 min. pacientul va resimti o varietate a senzatiei de furnicatura pana la vibratie. ca si cele de acupunctura. senzatia perceputa de pacient este aceea a unei amorteli placute. patologie numeroasa din domeniul medicinii sportive. corespund punctelor de acupunctura. Undele bifazice cu o dominanta. . Principalele modalitati de stimulare electrica sunt: Conventionala. intensitatea curentului de stimulare este inalta. mecanismul fiind cel al controlului portii (gate-control medular) la nivel medular. ajungand pana la zile intregi iar adaptabilitatea fibrelor nervoase este cea obisnuita. intensitatea intre 30-80 Hz iar durata intre 200-300 µsec). Aceste puncte. poate da nastere unei dureri reflectate sau poate da nastere unor fenomene percepute drept alterari proprioceptive. Electropunctura. analgezia dureaza relativ putin. 30-120 min. in maximum 20 min. unele forme de cervocobrahialgii. Pe durata stimularii. care.zonele optime de stimulare sunt corelate in functie de distanta si pozitia fata de sediul durerii. cicatricile dureroase. numite puncte trigger. sunt de mentionat: periartrita scapulohumerala. astfel incat sa se obtina o parestezie bine perceputa in zona. durata impulsului este de 60-150 µsec). deoarece punctul trigger respectiv reprezinta un focar de hipersensibilitate intr-un tesut care. TENS-ul tip electroacupunctura prezinta frecventa joasa. Exista aparate capabile sa identifice aceste puncte. in mare parte. raportat la caracteristicile TENS-ului aplicat (conventional sau tip acupunctura/electropunctura). atunci cand este comprimat. cerebrala iar mecanismul de actiune se realizeaza prin producerea de endorfine sau de opiacee endogene. cefaleeea musculotensiva.. deja descrisa. Acest tip de electrostimulare este numit si de tip electroacupunctura. tolerabilitatea este buna. durata scurta de stimulare este relativ scurta. analgezia fiind reversibila medicamentos. chiar daca simptomele sunt asemanatoare. durata este lunga. prezinta o rezistenta electrica la nivel cutanat foarte scazuta. pe baza de curenti de joasa frecventa si intensitate inalta (frecventa este cuprinsa intre 1-4 Hz. devine dureros si daca este suficient de sensibil. Printre principalele sindroame dureroase caracterizate prin prezenta durerii in diferite zone sau puncte trigger. motiv pentru care permit trecerea curentilor electrici de intensitate foarte mica. durata de stimulare este 30-60 min. sindromul picioarelor obosite. locul actiunii este zone superioara. Se incepe prin aplicarea electrodului stimulant la nivelul zonei dureroase. mielinice. Aparatele disponibile ofera la nivelul electrodului stimulant (anodul). Se poate constata cu usurinta faptul ca TENS-ul conventional prezinta o frecventa inalta si o intensitate joasa. lombosciatopatiile. locul actiunii fiind situat la zona medulara segmentara. Zonele optime pentru electrostimulare in scop analgezic variaza de la o persoana la alta.Undele bifazice (ambii poli sunt activi). efectele anlgezice. fara sa fie insotita de contractii musculare. Caracteristicile clinice ale TENS-ului conventional sunt urmatoarele: momentul de inceput al senzatiei de analgezie se instaleaza rapid. fibrele stimulate sunt cele groase. stimularii se reduce intensitatea curentului. intensitatea intre 10-30 mA. fibrele stimulate sunt cele motorii. analgezia nefiind reversibila medicamentos.

a reaparitiei sale la intervale diferite de timp sau situatii in care ameliorarile raman modeste. deoarece pot fi necesare mai multe cicluri de tratament pentru o terapie de fond a durerii sau pot fi suficiente cateva sedinte care se efectueaza la nevoie (durere). Durerea cronica. dupa rahianestezie. Durata stimularii sau a terapiei prin electrostimulare depinde de la caz la caz. Durerea din stomatologie sau patologia medicinii dentare. datorita riscului de corticalizare si memorizare a suferintei. sub nivelul asteptat.Caracteristicile TENS-ului tip electropunctura sunt prezentate in cele ce urmeaza: modul de inceput a senzatiei de analgezie se instaleaza lent. laminectomie. asemenator electroanalgeziei prin curenti TENS-tip electropunctura. Prezenta factorilor de natura psihica. Daca pacientul manifesta o sensibilitate anormala a tegumentului. fara sa se intrerupa simularea. de 2-6 ore. . reconstructia ligamentelor la nivelul umarului si genunchiului. se afla in legatura cu eliberarea endorfinelor. pentru a se putea obtine a senzatie constanta. Intensitatea curentului se va creste progresiv. Aditional. aceasta metoda este limitata doar la persoanele care pot tolera fara probleme procedura. Existenta unui factor organic care actioneaza ca un stimul continuu. Limitele electrostimularii (electroanalgeziei de tip conventional) constau in: Dificultatea in a repera zonele dureroase sau punctele trigger. Datorita faptului ca exista pacienti care nu tolereaza asemenea tip de stimulare electrica pe o durata mai mare de timp. se constata si efecte vasodilatatoare. Daca exista o revenire a durerii spontane. pacientul pierzand increderea in procedurile analgezice anterioare pe care le-a utilizat. Ca urmare a terapiei aplicate. Drept alternativa fata de metoda electroanalgeziei prin TENS-conventional (utilizarea curentului de inalta frecventa si intensitate joasa) a fost propusa utilizarea electrostimularii prin curenti de joasa frecventa si intensitate inalta. Durerea cronica la persoanele varstnice. Durata de stimulare este de maximum 45-60 min pe zi. senzatiile percepute de pacient fiind cele ale unor contractii ritmice. uneori chiar de pacienrul insusi. exista posibilitatea disparitiei durerii. intensitatea trebuie redusa. in limitele posibilului. la cei ce sufera de probleme psihice majore. responsabil de persistenta durerii cronice acuzate de pacient. traheotomie. situate la limita suportabilitatii. senzatia poate deveni neplacuta. Durerea posttraumatisme in antecedente. revenirea spontana a durerii are loc pe parcursul stimularii. in cazul durerilor slab localizate sau difuze. datorita sensibilitatii pacientului. Angina pectorala. la cei cu diferite sensibilitati la stimularile fazice. dureri viscerale sau neoplazice. Adaptarea fibrelor nervoase la procedura este rara. dupa laparotomie. Cele mai dificile cazuri de tratat prin TENS conventional sunt reprezentate de: Durerea acuta in contextul postoperator. post chirurgie ortopedica. puternice. in situatia in care acestea au esuat. corelarea se face cu punctele din regiunea dureroasa sau mai indepartata. se va reduce intensitatea curentului. ceea ce va conduce la obtinerea unui spasm muscular. putandu-se repeta pe durata unei zile. Zonele optime de stimulare au o tolerabilitate scazuta iar in privinta zonelor optime de stimulare. Daca insa. Efectul analgezic al acestui tip de electrostimulare de intensitate inalta si frecventa joasa. durata fiind mai mare.

Contraindicatiile TENS-conventional sunt: Pacientii purtatori de pace-maker (cele doua aparate pot interfera). transmitere si perceptie centrala a durerii. Durerile postanestezie. alcoolica). durerea difuza. Concluziile aplicatiei electrostimularii in terapia durerii sunt urmatoarele: Tratamentul durerii cu ajutorul electrostimularii se bazeaza pe teoriile cunoscute privind mecanismele de receptie. Nevralgiile postherpetice. Regiunile cutanate anestezice. neuropatiile metabolice (diabetica. Durerile fantoma dupa amputatia membrelor. Sindromul algic din carcinoame. la nivelul zonelor cu iritatie cutanata sau la nivelul mucoaselor (se pot produce eriteme insotite de prurit la pacientii cu hipersensibilitate cutanata su mucoasa). durerea viscerala. se pot produce fenomene de aritmie cardiaca). Starile dureroase posttarumatice. prezentate in cele ce urmeaza: Reumatismul cronic degeneratic cu diverse localizari si stadii evolutive. Suferintele care raspund cu dificultate la terapia analgetica prin electrostimulare TENSconventional sunt reprezentate de: durerea psihogena. In apropierea ochilor Sarcina in primul trimestru. Cicatricele si sindromul aderential postoperator. Aplicarea elecrozilor stimulanti in apropierea sinusului carotidian (data fiind sensibilitatea reflexa. Contraindicatiile relative ale TENS-conventional constau in : Raspunsul imprevizibil al pacientului la terapia antialgica aplicata (inclusiv lipsa de raspuns la terapia TENS-conventional). Sindroamele dureroase acute si cronice postoperaorii. Terapie paleativa (atunci cand durerea este un simptom important pentru diagnosticarea unei afectiuni grave se ve contraindica terapia analgezica pentru a se putea stabili diagnosticul de certitudine si terapia in consecinta). precum cea a controlului .Indicatiile metodei TENS-conventional sunt reprezentate de sindroamele dureroase acute si cronice. Sindroamele dureroase care beneficiaza de tratament etiologic corespunzator. Sindromul algic care insoteste anuriile. anestezia dureroasa sau hiperpatia talamica. Aplicarea electrozilor stimulanti pe zona precordiala (pot aparea tulburari severe ale ritmului cardiac sau se pot decompensa alte afectiuni cardiace). durerea de natura centrala sau cea corticalizata. Sindroamele dureroase de origine talamica (hiperpatia talamica). pacientii care consuma opiacee. laringelui. Durerile din afectiunile neurologice periferice. greu de localizat. cefaleea vasculara. Durerile psihogene. faringelui (se pot produce spasme laringiene sau faringiene la aplicarea electrozilor pe regiunea anterioara a gatului). Modificari tegumentare aparute in cursul sau dupa electrostimularile prelungite anterioare.

de tip electropunctura). cervicobrahialgii. . punctelor din acupunctura). in mare parte. -sediul de actiune al electrostimularii este predominant la nivel medular (activand gate-controlul. durere musculara. Afectiunile psihice precum. Face parte din metodele de reflexoterapie deoarece locul de actiune (locul de aplicare al electrozilor) il reprezinta zonele sau punctele dureroase reflexe. pacientul resimtind senzatia de furnicatura placuta sau de vibratie. schizofrenia. Neoplaziile.portii la nivel medular (teoria numita gate-control. Mecanismul de actiune al electropuncturii il constituie stimularea electrica selectiva a fibrelor rapid conducatoare. aplicabili atat in contextul durerii acute (durere postoperatorie. daca se utilizeaza curentii de inalta frecventa si intensitate scazuta) sau predomina eliberarea endorfinelor la nivel central. netraumatizanta. cat si a celei cronice (durerea fantoma post amputatie de membru. intensitate reglabila si senzatia de furnicatura placuta sau de vibratii la aplicare. Contraindicatiile sunt reprezentate de: Afectiunile organice care pot beneficia de terapie etiologica corespunzatoare. emisa de Melzak si Wall) si descoperirea eliberarii endorfinelor la nivel central. Studiile de electronofiziologie care au permis selectarea unor curenti ai caror parametrii ofera maximum de eficienta terapeutica cu efecte adverse. numite puncte trigger (care corespund. cu o pondere de 80%. usor de realizat/executat si cu rezultate rapide. poate trata sidroame algice ce nu raspund la alte metode terapeutice. Patologia corespondenta si indicata acestui tip de tratament se regaseste in domeniile tulburarilor de functionalitate sau al contracturilor musculare datorate unor mecanisme neuroreflexe. lombosciatopatii cefalee. SNET sau TENS. Electrozii se pozitioneaza la nivelul sediului durerii sau la nivelul corespondentei portiunilor superficiale ale nervilor senzitivi care inerveaza regiunea dureroasa respectiva sau la corespondenta punctelor cutanate dureroase la presiune. Singurul dezavantaj al metodei este acela ca electrostimularea este doar un tratament simptomatic al durerii. Tehnica este nedureroasa. cu dezvoltarea unor aparate perfectionate. Perfectionarea din domeniul electronicii cu aplicatii in domeniile medicale si conexe. Sarcina. este o metoda fiziologica. identice celor din acupunctura. mecanismele fiziologice de actiune fiind cele descrise la electroanalgezie prin metoda stimularii nervoase electrice transcutanate. Se utilizeaza undele bifazice care evita efectul de polarizare a electrozilor in profunzime. psihonevrozele depresive. Electropunctura este o metoda terapeutica ce are drept scop combaterea durerii. durerile datorate leziunilor nervoase). cu inchiderea portii pentru conducerea informatiilor prin fibrele nervoase nociceptive pentru durere. Electropunctura utilizeaza curenti electrici de joasa frecventa reglabila. Se aplica mai multi electrozi (3 sau 4). Datele parametrilor electrici ale punctelor cutanate dureroase la presiune trebuie se se coreleze cu anumite stari functionale ale diferitelor organe ale corpului uman. secundare si nedorite minime. durere posttraumatism in antecedente. durere a partilor moi periarticulare etc). sediul de actiune fiind deci encefalul (daca se utilizeaza curentii de joasa frecventa si intensitate inalta. Electropunctura reprezinta o metoda de tratament ce poate aborda o serie de sindroame dureroase. fiabile si sigure.

in timp ce acupunctura foloseste ace. niciodata in picioare iar persoana care aplica presopunctura trebuie sa stapaneasca bine tehnica. Dispersia corect executata este urmata de inrosirea tegumentului. ambele aflate in pozitie verticala. Cu ajutorul varfurilor electrozilor. reprezentat de introducerea acelor in punctele bine stabilite. deoarece toate aceste leziuni reprezinta contraindicatii ale prespuncturii. pana la 8). Se pot aplica o serie de substante cu efecte stimulante. numit presiunea. aflate pe meridianele de acupunctura. deoarece. Indiferent de suferinta. Durata unei sedinte de presopunctura este cuprinsa intre 510 min. se vor efectua electrostimulari cu durate de la cateva secunde la cateva minute. Portiunea de tegument pe care se afla punctele ce urmeaza a fi masate trebuie sa fie uscata sau pudrata cu talc. leziuni. care au un diametru de 1-2 mm. vasodilatatoare sau terapeutice care vor patrunde transtegumentar in timpul masajului. bataturi. incalzita corespunzator. O serie de practicieni acorda mai multa importanta fortei cu care se maseaza. fiecare dintre ele fiind specializat pentru o anumita suferinta. Electropunctura nu se substituie electrostimularii TENS si nici electroacupuncturii (la care intervine cel de-al doilea stimul. Dispersia se va folosi in cazul suferintelor provocate de un exces de energie. si mai putina importanta sensului miscarilor. pereche. Presopunctura se desfasoara cu respectarea unor timpi intr-o succesiune ce va fi prezentata in cele ce urmeaza. pana la disparitia durerii. se maseaza sau se apasa prin insurubare. . grefon tegumentar sau tumori. Punctele pot fi stimulate concomitent sau succesiv. in sens opus acelor de ceasornic. Rezultatele sunt favorabile si se instaleaza imediat in proportie de pana la 90% dintre cazuri. cu blandete. slaba pentru dispersie si puternica pentru tonifiere. Astfel. Pielea asupra careia se aplica presopunctura trebuie sa fie sanatoasa. luminoasa. Presopunctura trebuie explicata pacientului deoarece necesita cooperarea acestuia. Se incepe prin reperarea sau localizarea punctelor si se continua cu masarea acestora. ambele maini libere si sanatoase. in sensul de rotatie al acelor de ceasornic. superficial. vor fi masate ambele puncte aflate pe cele doua brate ale meridianului respectiv. In functie de indicatie. un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau prin cea de tonifiere. cicatrici. Presopunctura se aseamana cu acupunctura. Pentru sindroamele dureroase acute sunt necesare 2-6 sedinte. Presopunctura reprezinta utilizarea in scop terapeutic a unui procedeu de masaj. Incaperea in care se va efectua tratamentul trebuie sa fie spatioasa. scaderea sensibilitatii si a tonusului muscular local. pe o durata suficienta de timp punctul respectiv. cu varful degetului. mecanismul de actiune fiind cel descris la teoria controlului portii. Aflata la polul opus. Masajul prin presiune se aplica pe anumite puncte. pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai comoda. sa aiba o pozitie comoda. cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular local. tonifierea este indicata in cazul suferintelor datorate lipsei energetice. Tonifierea bine executata va fi urmata de paloare. profund. Aplicatiile pot fi realizate zilnic sau la doua zile. presopunctura utilizeaza varfurile degetelor sau unghia pentru a presa punctele specializate. Aceasta manevra se executa cu varful degetului sau se poate executa cu unghia. in timp ce pentru sindroamele dureroase cronice pot fi necesare 10-20 sedinte de electropunctura. de catre Melzak si Wall. Se va masa sau se va apasa circular. Operatia respectiva poate fi facuta cu varful degetului sau cu unghia. fiecare manevra avand o durata scurta.putandu-se trata simultan mai multe puncte (6. din pozitie oblica. energic. pana se obtine ameliorarea acuzelor dureroase si relaxarea musculaturii locoregionale. sedinta se poate repeta de 2-3 ori in cursul unei zile. fara eruptii.

Pacientul s-ar putea sa nu tolereze presopunctura. valoreaza cat o sedinta de acupunctura. sindromul dispeptic. aerocolia. in urma careia durerile dispar complet. Odata ce leziunea s-a constituit. Indicatiile presopuncturii sunt aceleasi cu ale acupuncturii si electropuncturii si vor fi prezentate impreuna. Atat presiunea. urmate de o perioada de pauza constand intr-o relaxare totala. precum: Sindromul migrenos. in special primavara si toamna. sindromul diareic. cand diferenta dintre cele doua energii este mare si transferul energetic mult mai anevoios. Manevrele Shiatsu au o actiune generala. drept tratament de urgenta sau sub forma unui tratament de lunga durata. Presopunctura corect executata. drept pentru care tratamentul se intrerupe. efectuate cu pulpa degetului pe punctul respectiv. Profesionistii prelungesc sedinta pana la o ora. Momentul optim de efectuare a presopuncturii este dimineata si spre sfarsitul dupa amiezii. indigestia etc). cand are loc un transfer energetic mult mai usor (energiile INN si IANG fiind in proportii egale). Presopunctura poate fi folosita ocazional. Tulburarile psihice minore. Manevra consta in presiuni continue. pana la disparitia sa totala. celor cu psihopatii. dupa cum urmeaza: Tulburarile functionale ale tubului digestiv (aerofagia. constipatiile. urmand sa fie reluat cu alta ocazie. Insomnii. in proportie de 80%. Pe parcursul procedurii. Alcoolismul si tabagismul. gravidelor in ultimele luni de sarcina. un alt motiv de a intrerupe tratamenul si de apela la manevrele utile in cazul diagnosticului de lipotimie. de conversie a acidului lactic (responsabil de producerea contracturilor) in glicogen. presopunctura ne se aplica pacientilor cu afectiuni cardiace. se va pastra un interval de doua saptamani. Intre cure. Nu se va efectua presopunctura dupa masa. spre deosebire de iarna. . timp de cateva minute. putandu-se practica mai multe cure. tranchilizante.Specialistii din domeniu afirma faptul ca 3 sedinte de presopunctura. in functie de boala. bine executate. De asemenea. Pe acesta cale. Durerile din bolile reumatice. timp de 5-7 secunde. asemanatoare cu presopunctura. de echilibrare a energiilor si una locala. pacientului i se poate altera starea generala. Numarul sedintelor recomandate poate sa si scada. O cura poate cuprinde 10-15 sedinte si se poate efectua cu succes. Sindromul alergic. persoanelor cu debilitate fizica sau oboseala acuta sau cronica. hipnotice. manevrele Shiatsu contribuie la eliminarea oboselii. cat si relaxarea se executa succesiv. celor in stare de ebrietate. aceste metode raman fara rezultat. Tot in contextul presopuncturii se poate recurge la manevrele Shiatsu care pot fi executate dupa o metoda mai usoara. poate fi utila in tratamentul numeroaselor suferinte. a fost supus unor examene radiologice sau a urmat tratament cu cortizon. de 3-4 secunde. Presopunctura devine ineficienta daca pacientul a efectuat recent un tratament cu raze X. Toate metodele prezentate sunt deosebit de utile si sunt urmate de rezultate spectaculoase daca se aplica in stadiile functionale ale suferintelor. Tulburarile functionale ale aparatului digestiv si genitourinar.

daca nu exista tratament etiologic (cefalalgiile. neurologica.Unitatea biomecanica a coloanei vertebrale.Programe de kinetoterapie pentru sindromul dureros lombar si/sau cervical 5. sindromul de tunel carpian. lumbago si hernie de disc. Afectiunile nervilor periferici (nevralgia sciatica.Analiza biomecanica a complexului pumn-mana si deficiente de prehensiune . Tulburarile psihice minore. lombosacralgiile. aplicarea de programe de recuperare . dorsalgiile. curburi normale si patologice .Discopatia cervicala si lombara: bilantul clinico. paralizia faciala). Disfunctiile sexuale. durerile articulare si periarticulare din reumatismul cronic degenerativ sau inflamator si reumatismul abarticular). Evaluarea clinico-functionala a membrului inferior: .Analiza de caz si evaluare clinico-functionala in patologia posttraumatica. durerile articulatiilor periferice. lombosciatopatiile. Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in neuropatiile periferice: paralizia de nerv radial.Sindromul algic. nevralgia de trigemen. algiile musculare sau mialgiile. .Analiza clinico-functionala specifica si studii de cazuri: umarul si cotul dureros in patologia neurologica. sinuzita. probleme de diagnostic.Aplicatii de programe de kinetoterapie pentru patologie de membru inferior si superior 4. Obezitate si sindromul de oboseala acuta sau cronica. complex glezna-picior . Durerile sau algiile patologiei medicinii dentare. hipotensiunea arteriala. semnificatia lantului cinematic al membrului superior . de SPE. cervicocefalalgiile. 2.Particularitati biomecanice si functionale ale lantului cinematic al membrului inferior.Aplicatii practice de termoterapie 3.Teste specifice clinico-functionale. de nerv sciatic. reumatismala la nivel de: sold. Afectiunile cardiovasculare (angina pectorale. mastodinia. Evaluarea clinico-functionala a coloanei vertebrale . Tulburarile circulatiei periferice (varice. Contracturile musculare de tipul torticolisului.mersul normal si patologic . paralizia de plex brahial. posttraumatica si reumatismala .SPI. cubital. Astmul bronsic. Reactiile inflamatorii ale tesurului conjunctiv (celulita).functional al pacientului cu cervicalgie/lombalgie. Evaluarea clinico-functionala a membrului superior: . criza hemoroidala). genunchi. hipertensiunea arteriala).

un termen abordat de catre oamenii de stiinta si cliniceni dintr-o serie de motive. (electromiografia). Position sau movement feedback se foloseste spre a antrena momentul potrivit si . normale sau anormale. omul trebuie sa isi doreasca in mod voluntary sa schimbe semnalele spre un anumit scop. Scleroza multipla.Evaluarea deficitului de prehensiune si mers de tip neurogen . durerea neuropata . in special in ceea ce priveste musculature retracturata dar si producand relaxare asupra musculaturii spastice a pacientilor post-accident vascular cerebral. Invatand pacientii sa-si controleze o paleta larga a proceselor fiziologice conduce la obtinerea unor rezultate terapeutice extraordinare. oferind pacientului posibilitatea de a recruta voluntar si de a relaxa grupele musculare potrivite. In timp ce ultimele doua surse sunt importante influienta lor asupra recuperarii a fost limitata. EMGBF. pareza/paralizie. inclusiv lingvistice. sub o forma de semnale auditive si vizuale care ii invata sa manipuleze aceste altfel involuntare si nesimtite evenimente. Sunetul potentialelor unitati motorii poate grada intensitatea dorita a contractiei solicitand adesea ajutorul pacientului. Aceasta tehnica este indicate cand scopul antrenamentului este reglarea miscarilor. retractura . Biofeedback-ul se defineste ca o tehnica ce utilizeaza echipament. in special electronic. prin manipularea semnalelor afisate. Boala Parkinson. deschisa.Evaluarea deficientelor musculare de tip: hipotonie/hipo-atrofie musculara. Spre deosebire de raspunsurile conditionate. spasticitate. spre a evidentia persoanelor unele dintre evenimentele lor fiziologice interne. Tehnica introduce vointa unei persoane intr-un loc al unuei bucle de feedback. In recuperare biofeedbackul electromiografic (EMGBF) si-a castigat locul sau in tratamentu leziunilor de neuroni motori centrali.G. contractura. In schimb semnalele mioelectrice de la muschi sunt transformate in semnale acustice si vizuale care sunt usor de inteles. in ciuda acestui nume artificial de biofeedback.Electrostimularea pe musculatura normal inervata si denervata. EMGBF este util si in paralizia cerebrala si tulburarile musculo-scheletale in special torticolisul spasmodic. Cuvantul electromiografic nu e totusi o alternative potrivita a acestei forme de biofeedback deoarece pacientul si clinicianul nu vad direct electromiograme sau o electromiografie.M. De aceasta metoda beneficiaza in special pacientii cu paralizie NMC si spatici datorate leziunilor cerebrale. Aplicarea in domeniul reabilitarii s-a nascut din munca de cercetare si diagnosticul realizat prin E. bio-feed back La timpul repectiv trei surse stiintifice s-au unit spre a forma curnetul larg al biofeedbackului modern: electromiografia. Practicienii au fost constienti de ajutorul considerabil oferit de feedbackul imediat al semnalelor mioelectrice. electroencefalografia si studiul cardiovascular realizat de catre psihofiziologisti.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala in afectiuni neurologice de tip central sau boli neurologice severe specifice: AVC. deficienta musculara. Position biofeedback. In recuperare cel mai util feedback este cel mioelectric sau EMG.

Biofeedbackul temperaturii si a fluxului sanguin periferic. Alte tehnici. De exemplu: pentru antrenarea ortostatismului sau gait. Shultz a dezvoltat o tehnica inrudita. simetric poate fi utilizata monotorizarea fortei transmisa dealungul unei extremitati la adultii si copiii hemiplegici. exercitii). Aproape toate functiile fiziologice de la clipit pana la activitatea stomacului si intestinului sunt in investigatie cu senzori potriviti. alphafeedback a fost eliminate. A putut fi dezvoltata astfel o tehnica de ameliorare a tensiunii din durerile de cap. In mod asemanator utilizarea unui feedback cane poate ajuta la antrenarea pacientilor hemiplegici spre a-si monotoriza cantitatea fortei care se manifesta sau care ia nastere asupra unui dispozitiv de asistenta la mers. Domenii de aplicare: Psihoterapie. Domeniile controlului mioelectric si a relaxarii musculare s-au unit la jumatatea anilor 1960. Exemple ale aplicarii position biofeedback in recuperarea neurological include: .coordonarea si controlul miscarilor mainii in ataxie si dupa chirurgia mainii . Acest antrenament utilizeaza traductori de presiune introdusi in calanul anal sau vaginal astfel incat pacientii continenti beneficiaza de monotorizare electronica asociata cu o forma modificata de conditionare operanta. Acest tip de aplicatie a feedbackului mioelectric a crescut si domina intregul domeniu.antrenarea controlului pozitiei capului . Biofeedbackul presiunii sanguine. Secundar monitorizarea incarcarii membrului este o potentiala scula evaluative menita sa analizeze mersul. Tintele primare sunt durerea de cap tensionara. antrnamentul autogenic care nu presupune un echipament EMG specific. Relaxarea profunda se adreseaza direct cauzei (tensiunii musculare). In anii 1970 forma biofeedbackului s-a schimbat. durerile cornice de spate sin anxietatea. Biofeedback respirator. Biofeedbackul de presiune sau forta. In zilele de astazi psihoterapia utilizeaza EMGBF singur sau in combinatie cu feedbackul termic si adjuvante (meditatii. fiziologistii cliniceni si specialistii medicinii psihosomatice isi limiteaza munca clinica la relaxarea profunda. la adultii cu hemiplegie si purtatorii de proteze Suplimentar position feedback poate fi utilizat in recuperarea post-AVC cand muschiul ce trebuie motorizat este inaccesibil sau dificil de a fi izolat (antrenamentul pronatiei si supinatiei antebratului). Jacobson a dezvoltat terapia de relaxare utilizand un echipament EMG prin care sa monotorizeze nivelul tensiunii pacientilor. Antrenamentul controlului sfincterian.antrenarea pozitiei articulatiei genunchiului la copii cu paralizie cerebrala. Controlul temperaturii sau a fluxului sanguin periferic al extremitatiilor a devenit un instrumnent important al fiziologilor clinicieni. Pacientii sunt antrenati sa-si modifice iesirile cu sustinerea adaugata a antrenamentului de relaxare pe calea EMGBF si a contorului temperaturii la nivelul extremitatii. In timp ce recuperarea medicala se refera la relaxare sau la reantrenarea musculaturii emiparetice. Un . Acet biofeedback presupune pletismografia obisnuita. Cea mai dominanta forma. combinand adesea tehnicile jacobsoniane si de antrenament autogenic alaturi de relaxarea instrumentala.coordonarea necesare controlului miscarii. Monotorizarea fortei poate fi indicata cand este necesara informatia referitoare la nivelul fortei sau cantitatea de forta transmisa printr-un segment al corpului sau printr-un dizpozitiv de asistare.

Afectiunile membrelor inferioare precum: . Managementul durerii cronice. Spatiul mare intre electrozi conduce la incrucisarea reactiei (amplasati deasupra tibialului anterior ei vor receptiona semnale de la un gastrocnemian spastic). Receptorii cutanati. la fel si la cei care au suferit un AVC si au spasticitate. terapia de relaxare mareste antrenamentul performantei motorii imbunatatite. EMGBF poate fi incorporat in cadrul exercitiilor care antreneaza individual muschiul .bun psihoterapeut isi poate invata pacientul sa se autocontroleze ca parte din tratamentul lor pe termen lung. Relaxarea corporala. Majoritatea dispozitivelor EMGBF sunt imaginate pentru psihoterapie. Alturi de aceasta idee unii autori invoca posibilitatea infloririi dendridice care apare in stadiile de reinvatare si care ar sta la baza recastigarii abilitatilor. Specialistul care utilizeaza instrumentele de BF trebuie sa fie familiarizat cu elementele fundamentale si terminologia electronicii fundamentale. Se utilizeaza un program care combina EMG si feedbackul temperaturii pieli cu antrenament autogenic. proprioceptorii si imputurile vizuale si auditive sunt armonizate la nivelul controlului precum cel de la nivelul cerebelului. Amplasarea electrozilor pentru reeducarea musculature slabit necesita precizie. Electrozii tegumentali sau de suprafata sunt utilizati cu precadere in EMGBF. EMGBF si de forta la pacientii post-AVC. Cand are loc relaxarea nu se aude nici un sunet sau nu este nici un semnal visual in timp ce intensitatea semnalelor este mare cand activitatea musculara este crescuta. Tratamentul si medicina de recuperare. Biofeedback in domenii paraclinice precum medicina sportive si psihoimunologie. Aplicatii clinice in recuperare. Tehnicile comportamentale cresc autocontrolul in special prin biofeedback permitand ca 80% dintre pacienti cu boala raynaud primara sa-si autoregleze simptomele cauzate de vazospasmul idiopatic la nivelul mainilor. alaturi de relaxarea tintita asupra musculaturii specifice aflate in spasm. la pacientii cu dischinezii (torticolisul spasmzoic) si paralizie cerebrala. dar mai ales durerea cronica la nivelul spatelui si extremitatilor. vasculare de tip migrenos. Incontinenta urinara si fecala. Se mai pot utilize electrozi ce se insera transcutanat in situatia musculaturii ce nu poate fi izolata usor de catre electrozii de suprafata. Totusi ele sunt utilizate si intr-o serie de situatii care privesc recuperarea medicala. Cateodata se folosesc electrozi ac in cazurile in care nu exista semen de activitate. Plasticitatea si capacitatea de reinvatare a creierului trebuie considerate ca un fenomen mai complex in comparatie cu rolul preluat de catre ariile specializate ale cortexului vecin. generala sau totala este utila in reabilitarea. Electrozii trebuie plasati deasupra musculatuii tinta pe o suprafata de izolare anatomica relative fata de musculature de vecinatate. Majoritatea specialistilor prefera EMGBF local in vederea antrenamentului BMF a planseului pelvin pentru incontinenta vezicala. Linistea de pe perioadele de activitate musculara crescuta este utila spre a invata relaxarea musculaturii spastice atunci cand se utilizeaza o metoda opusa. Boala raynaud. Ramuri ale medicinii clinice. Totusi.extensia de sold si de genunchi (combinatia este o componenta importanta of stance phaze of gait). Poate fi implicata activare unor cai care n-au fost antrenate inainte prin selectia naturala a celor mai bune cai. Principala tinta a terapiei prin BF o constituie durerile de cap tensionale. rectala sau ambele. Baze neurologice ale EMGBF.

pumn si degete Biofeedbackul in alte situatii. spasmul hemifacial. Scleroza multipla. .combinatii ale miscarilor membrului . Aceasta procedura permite pacientului sa castige un control funcitonal al muschiului pe calea monitorizarii activitatii unitatii motorii. Aceasta forma de reeducare neuromusculara permite pacientului de a procesa elementele vizuale si auditorii care reprezinta o continua acoperire a evenimentelor fiziologice de care in mod normal nu e constient.ortopedice si programele de recuperare aferente. crampa scriitorului si distorniile torsionale sevre ale torsolui.cotul si antebratul .abductia soldului . Denervarea nervilor periferici.faza de stance . caruia i se asociaza blefarospasmul. Leziunile spinale.subluxatia de sold este o problema comuna printre pacientii cu hemiplegie flasca .faza de balans Afectiunile membrului superior. . in special EMGBF recunoaste drept principala si sigura aplicatie in reantrenarea abilitatiilor motorii si in inhibarea spasticitatii aparute ca urmare a traumatismelor craniene la toate tipurile si toate varstele. . Cea mai importanta este paralizia rezultand de la o leziune a nervului facial in care antrenamentul a dus la o imbunatatire substantiala a simetriei faciale si a functilor voluntare. la presiune si la schimbarii unghiului articular. Paralizia cerebrala si traumatismele craniocerebrale. .extensia soldului cu flexia genunchiului . Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in sechelele posttraumaticeortopedice si chirurgicale. Distonia si dischinezia. Se bazeaza pe culegerea informatiilor de la senzori electronici privind functiile fiziologice pornind de la temperatura pielii. Torticolisul spasmotic este cel mai bun exemplu. Recuperare ortopedica utilizand goniometre de feedback care au avut succes in reantrenarea functiei mainii dupa chirurgie reparativa pentru degetele traumatizate si nervilor lor motorii. Concluzii BF clinic.marele fesier.dorsiflexia gleznei Antrenamentul ambulatiei sau mersului utilizeaza EMGBF si de pozitie alaturi de force BF menit sa antreneze muculatura specifica sau miscarile necesare pentru ambulatie.studii de caz . distonia oromandibulare. 6. La fel EMGBF poate fi utilizat sa incurajeze recrutarea cvadricepsului sau relaxarea hamstrings sau ambele.flexia soldului cu extensia genunchiului .Evaluarea clinico-functionala in sechelele posttraumatice.

masaj terapeutic) . conform clasificarii internationale ICF .Aspecte privind educatia pacientului legate de intretinerea si profilaxia aparatului locomotor .Aplicatii practice de masaj terapeutic si kinetoterapie 7. inferior si coloanei vertebrale in contextul diferitelor categorii de patologie de tip: reumatismal. geriatrie.sa motiveze tipuri de kinetoterapie de la indicatia de repaos. pediatrie . gonartroza (neoperata/operata). La sfarsitul modulului studentii trebuie: . pediatric. cardio-vascular si respirator.Evaluarea clinico-functionala. . alte manifestari reumatismale degenerative de tip articular sau periarticular. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare pentru patologii de tip reumatismal/degenerativ: coxartroza.sa recunoasca tipurile de orteze cu indicatii si contraindicatii .Recuperarea medicala la amputati . .sa motiveze aplicarea anumitor categorii de proceduri fizicale ( proceduri locale de termoterapie. PSH. obiective specifice si metodologii de aplicare a programelor de recuperare in traumatisme vertebro-medulare si craniene (paraplegie si tetraplegie) .vasculara.sa evalueze clinico-functional cele mai frecvente aspecte disfunctionale la nivelul membrului superior. . respiratorie.sa participe la programul de educatie medicala a pacientilor cu deficiente locomotor . neurologic. obiective specifice si metodologii de aplicare in programele de recuperare privind patologii de tip reumatismal inflamator: PR.sa poata identifica diferitele categorii de disfunctii somatice. dizabilitati. la terapia posturala si programe de mobilizare pasiva-activa si rezistiva.Evaluare finala cu caracter clinic aplicativ pentru examenul practic N.sa motiveze dirijarea categoriilor de pacienti cu dizabilitati pentru consultarea specialistului de recuperare .Evaluarea clinico-functionala.. particularitati de recuperare in patologia cardio.aplicatii practice de ortezare si kinetoterapie 8. geriatric.Evaluarea clinico-functionala. SA.Aplicatii specifice ale programelor de Recuperare Medicala la pacientii amputati.prezentari de cazuri . ortopedico-traumatic. TENS. . Aplicatii specifice de programe de Recuperare Medicala in patologia reumatismala studii de caz: .B.