Sunteți pe pagina 1din 8

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

PROGRAM ELECTROTERAPIC DE RECUPERARE ÎN FRACTURILE DE ASTRAGAL CU SAU FĂRĂ INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ

I. INTRODUCERE ÎN TEMĂ I.1. Noțiuni de anatomie Astragalul este osul din articulația gleznei prin care greutatea corpului este transmisă de la tibie către arcul plantar, astragalul articulându-se cu calcaneul și navicularul. Astragalul poate fi împărțit, convențional, în 3 părți:

Anterior, capul, care are suprafața articulară pentru osul navicualr, și colul, o zonă rugoasă între cap și corp, care are mici canale vasculare.

Corpul are mai multe suprafețe articulare notabile: la partea superioară, trohlea astragalului, care este semicilindrică și este flancată de suprafețele articulare pentru cele două maleole. Canelul (mortisa) gleznei este o structură de tip furculiță formată din epifizele distale ale tibiei și peroneului, și ligamentele aferente, care asigură stabilitatea acestei articulații.

Totuși, deoarece trohlea este mai lată anterior decât posterior, stabilitatea încheieturii depinde de poziția piciorului: când acesta este flectat dorsal, ligamentele sunt întinse, ceea ce asigură o stabilitate mare a încheieturii, în schimb, cu piciorul flectat plantar, lățimea redusă a acesteia duce la o stabilitate redusă. În spatele trohleei se află un proces posterior care are doi tuberculi: unul medial și unul lateral, separați de un șanț pentru tendonul flexorului lung al halucelui. Pe fața inferioară a osului se află trei suprafețe articulare, prin care se realizează articulația cu calcaneul.

Capul talusuluiare o orientare antero-medială. Fața sa anterioară (naviculară) este mare, ovală, și convexă. Fața inferioară prezintă două fațete: una medială, situată în fața fațetei calcaneene mijlocii, care este convexă, triunghiulară și semi-ovală, și care stă pe ligamentul plantar calcaneonavicular; și una laterală, numită suprafața articulară

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

calcaneală anterioară, care este oarecum turtită, și se articulează cu fațeta părții superioare anterioare a calcaneului.

Colul astragalului are o direcție anteromedială, și formează porțiunea subțiată dintre corp

și cap. Suprafețele sale superioară și medială sunt rugoase, pentru atașarea ligamentelor;

suprafața laterală este concavă și continuă la partea inferioară cu fosa ligamentului

interosos talocalcaneal.

Astragalul nu este bine alimentat cu sânge. De aceea, vindecarea unei fracturi de astragal poate dura mai mult decât în cazul altor oase.

Nici un mușchi nu se inseră direct pe astragal. [1]

I.2. Mecanismul de producere al fracturii Majoritatea fracturilor de astragal sunt produse de traumatisme puternice. Fracturile de col astragalian sunt cele mai frecvente și apar prin dorsiflexie excesivă. În urma Primului Război Mondial acest tip de fracturi a fost descris la piloți, care în timpul impactului aveau picioarele pe pedale. În zilele noastre se poate întâlni în cazul săriturilor de la înălțime mare sau accidentelor de mașină, la șoferii care se sprijină cu piciorul pe pedală. Fracturi pot apărea și prin traumatisme de mică intensitate, la nivelul procesului lateral si al celui posteromedial, și apar mai ades la sportivi prin mecanisme de inversie/eversie excesivă. Fracturile la nivelul corpului apar în special prin compresie axială și se pot asocia cu fracturi de pilon tibial. [2]

Un alt posibil tip de fractură în cazul astragalului este fractura de oboseală („stress fracture”), care apare în timp în cazul unei suprautilizări/refaceri inadecvate (indiferent că aceasta are drept cauză metodologia de antrenament greșită prin intensități sau frecvențe prea mari, sau are cauze hormonale sau de stil de viață - lipsă de somn sau nutriție inadecvată [3,4]). Aceasta apare în timp, prin unirea microfisurilor care nu au avut timp să se vindece.

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

I.4. Investigațiile necesare Pentru fracturile traumatice, radiografiile din unghiuri multiple sunt de ajuns (utilizând tomografie computerizată în cazul necesității operației). Pentru fracturile de oboseală, în schimb, radiografiile sunt inutile în stadiile incipiente, și este necesară utilizarea tomografului sau scintigrafiei. [5]

I.5. Situațiile în care este necesar tratamentul chirurgical, respectiv cel conservator Dacă fragmentele osoase s-au deplasat, nu este recomandată intervenția chirurgicală, ci doar imobilizarea. În cazul deplasării fragmentelor osoase, în schimb, este obligatorie intervenția chirurgicală.

Datorită faptului că în cazul deplasării fragmentelor și reconstrucției ulterioare cartilajul articular este de multe ori deteriorat, o complicație frecventă este artrita post-traumatică, care poate ajunge la o incidență de aproape 100%, și de asemenea consolidarea defectuoasă, cu o incidență de până la 59% din cazuri.

O altă complicație severă și frecventă este osteonecroza avasculară, cu incidență de 10-50% în cazul fracturilor cu deplasare, și până la 86% în cazul fracturilor traumatice deschise. Aceasta se datorează slabei alimentări cu sânge a talusului: deplasarea fragmentelor poate rupe vasele care alimentează osul.[6][7][8]

II. TABLOUL CLINIC INDUS DE PATOLOGIA DATĂ Tabloul clinic clasic al unei fracturi este compus dintr-o durere vie; edem; impotență funcțional.

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

În cazul fracturii de astragal, pacientul va avea dificultate în a păși sau în cazurile mai grave nu va putea păși. Durerea se va simți în special în fața gleznei.

II.a. PRINCIPALELE SECHELE

Indiferent de gravitatea fracturii, glezna va trebui imobilizată, iar pacientul nu va putea susține greutate pe ea minim șase săptămâni în cazul fracturilor fără deplasar, până la trei luni sau mai mult în cazul celor cu deplasare sau unui pacient cu vindecare lentă. Astfel, principalele sechele vor fi reprezentate:

- Scăderea mobilității articulației

- Hipotrofia (și deci scăderea forței) mușchilor periarticulari

- Scăderea propriocepției [9][10]

- Scăderea densității osoase, putându-se ajunge la o reducere de peste 30% din densitatea inițială [11]

- Hipotrofia (și deci scăderea forței) mușchilor coapsei

Pe fondul densității osoase scăzute, toate acestea vor crește riscul unei reaccidentări ulterioare, prin scăderea forței (care ar putea opri o mișcare periculoasă în timp util) și echilibrului.

Imobilizarea poate de asemenea duce la tulburări circulatorii, precum staza venoasă. Pe lângă acestea, pacientul va avea și dureri, și zona gleznei inflamată.

III. ELECTROTERAPIA ÎN RECUPERAREA FRACTURILOR DE ASTRAGAL III.1. Scopurile tratamentului electroterapic

Pe lângă ameliorarea durerii și reducerea inflamației, în baza sechelelor, scopurile tratamentului electroterapic vor fi:

- Ameliorarea densității osoase

- Prevenirea hipotrofierii mușchilor periarticulari

- Prevenirea hipotrofierii mușchilor coapsei

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

- Ameliorarea circulației sangvine, prevenirea stazei venoase

- Reducerea durerii și a inflamației

- Dacă este posibil, prevenirea instalării osteonecrozei

- Dacă este posibil, prevenirea instalării artritei post-traumatice

III.2. Mijloacele folosite și modul de aplicare

În scopul ameliorării densității osoase, accelerării calusării, și prevenirii pseudartrozelor:

- Curenți pulsați de înaltă frecvență: Diapulse, emițătorul la maxim 2-3 cm de zona de stimulat

- Ultrasunete: ultrasunete pulsate de intensitate mică (pot reduce timpul de vindecare până la jumătate; în medie, cu 30% [12]): în baie de apă sau cu balon de cauciuc umplut cu apă, capul aparatului la distanță de 2-3 cm de suprafața de tratat, tot timpul perpendicular pe suprafață. 0.1-0.2 W/cmp, câte 3 minute la două zile.

- Câmpuri magnetice de joasă frecvență întrerupte [12] : aplicate cu localizator pe gleznă, frecvență 50-100 Hz întrerupt ritmic, 40-60 de minute zilnic, 20-40 de ședințe/serie, până la consolidare. În cazul consolidării întârziate, se fac 2-3 ședințe pe săptămână până la degipsare. Pot ajuta și la prevenția osteonecrozei și artitei post-traumatice.

- Magnetoterapie locală: frecvență de 10-15 Hz, aplicații zilnice de 12-16 ore

În scopul ameliorării circulației sangvine și prevenirii stazei venoase:

- Curenții pulsați de înaltă frecvență, ca mai sus

În scopul prevenirii hipotrofierii mușchilor coapsei și a celor care nu pot fi antrenați eficient prin kinetoterapie activă:

- Curenți de joasă frecvență: curenți neofaradici (durată de 1 ms, perioadă de 20 ms, frecvență de circa 50 Hz), sau impulsuri dreptunghiulare cu succesiune rapidă, cu scopul de a produce contracții cât mai apropiate de cea fiziologică. Se folosesc

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

30-60 impulsuri/secundă, cu durate medii între 1 și 5 ms și pauza între ele de 3-5 ori durata impulsului. Între seriile de impulsuri pauza este de minim 2-3 ori durata unei serii. Parametrii vor fi aleși funcție de reactivitatea individului.

În scopul reducerii durerii: prin mecanismul controlului de poartă

- Curenți diadinamici, combinați cu ultrasunetele folosind aparatul „Sonodynator”

ÎN BAZA UNUI STUDIU, se poate folosi electroterapia, sub formă de ultrasunete pulsate de intensitate joasă și câmpuri magnetice pulsate pentru a preveni degenerarea cartilajului articular, și APARENT chiar pentru a-i stimula refacerea, ceea ce poate preveni artroza post-fractură. [13] S-ar părea că electroterapia, în special câmpurile magnetice pulsate, poate contribui la prevenirea osteonecrozei prin stimularea neovascularizației și osteogenezei. [14]

În perioada inițială (înaintea consolidării fracturii) nu se vor folosi curenți de joasă frecvență pe mușchii gambei decât dacă kinetoterapeutul are multă experiență în stimularea mușchilor post-fractură, pentru a nu produce contracții musculare care ar putea duce la o eventuală refracturare.

Desigur, pe lângă electroterapie se recomandă kinetoterapia (inclusiv pentru a preveni lombalgii, vicii de postură, decondiționarea mușchilor din restul corpului etc.), și consilierea în nutriție (respectiv suplimentarea cu nutrienții necesari osteogenezei).

PADINA W.-W. VLAD

BIBLIOGRAFIE

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

Prof. univ. dr. med. Elena Luminița Sidenco - Electroterapia- Editura Fundației „România de Mâine”, 2005

1.

https://en.wikipedia.org/wiki/Talus_bone - traducere proprie engleză-română

2.

http://www.lectiadeortopedie.ro/traumatologia-membrului-inferior/fractura-de-talus

3.

Aurelia Nattiv et. al. - The Female Athlete Triad - American College of Sports Medicine, Position Stand - 2007 - https://usfsa.org/content/FemaleAthleteTriad.pdf

4.

Barbara L. Drinkwater et. al. - Bone Mineral Content of Amenorrheic and Eumenorrheic Athletes - The New England Journal of Medicine - 311:277-281 August 2, 1984

5.

Frank A. Gallard - Stress Fractures - https://radiopaedia.org/articles/stress-fractures

6.

Xavier Ohl et al. - Long-term follow-up after surgical treatment of talar fractures - International Orthopaedics -2011 Jan; 35(1): 93–99

7.

Association of Orthopaedic Surgery

8.

Lindvall E. et al. - Open reduction and stable fixation of isolated, displaced talar neck and body fractures. - Journal of Bone and Joint Surgery of America;

86(10):2229–2234.

9.

Clara Moisello et al. - Short-Term Limb Immobilization Affects Motor Performance - Journal of Motor Behaviour - 2008 Mar; 40(2)

10.

Carl G. Mattacola, Maureen K. Dwyer - Rehabilitation of the Ankle After Acute Sprain or Chronic Instability - Journal of Athletic Training - 2002 Oct-Dec; 37(4)

11.

Shinjiro Takata, Natsuo Yasui - Disuse Osteoporosis - The Journal of Medical Investigation 48:147-156, 2001

12.

Leo Massari et al. - Pulsed electromagnetic fields and low intensity pulsed ultrasound in bone tissue - Clinical Cases in Mineral and Bone Metabolism - 2009 mai-august, 6(2)

PADINA W.-W. VLAD

USH-EFS-KT, master an II ELECTROTERAPIE

13. Lijun Tan et al. - Low-intensity pulsed ultrasound (LIPUS) and pulsed electromagnetic field (PEMF) treatments affect degeneration of cultured articular cartilage explants - International Orthopaedics 39(3), septembrie 2014 14. Lippincott's Primary Care Orthopaedics - editată de Paul Lotke, Joseph Aboud, Jack Ende - pagina 93 - Google Books