Cartilajul de crestere este o structura trilaminara care sunt dispuse

transversal fata de axul longitudinal al osului. Activitatea sa este influentata de

mai multi factori:
- hormonal: STH, tiroidieni, paratiroidian, lupocorticoizi, sexuali
- vitamine: D si metabolitii sai activi, C, A
- vasculari: staza sangvina care favorizeaza depunerea pe os, iar la polul opus
cresterea fluxului sangvin care stimuleaza resortia osoasa
- mecanici care influenteaza dispozitia lamelelor osoase si
traveelor/traveculelor
- varsta

Dezvoltarea coloanei vertebrale

Debuteaza in sapt 4 de viata embrionara. Vertebrele au originea in
sclerotoamele sumitelor. Odata formate piesele care dau nastere oaselor pe
model conjuctiv (osificare de membrana), ele incep sa se dezvolte si sa creasca
rapid in dimensiuni si apar primele centre de osificare numite centre de
osificare primara la nivelul scheletului conjunctiv. La nivelul fiecarui sclerotom
se diferentiaza doua portiuni: una mai densa si alta de densitate mai mica.
Vertebrele regiunii verticale se formeaza din primele 8 somite deoarece la
aparitia primei vertebre contribuie ultimul sclerotom occipital a carui portiune
distala va fuziona cu cea proximala a sclerotomului urmator. Asa se explica de
ce, desi sunt descrise 7 vertebre cervicale, exista 8 nervi cervicali.
Nervii rahidieni/spinali isi pastreaza dispozitia segmentara primara
formandu-se la nivelul discurilor intervertebrale. Iesirea lor din canalul rahidian
se produce prin gaurile intervertebrale/interpedunculare. Dupa stadiul
precartilaginos, in sapt 7 incepe condrificarea prin 2 centrii care apar in corpul
vertebrei si prin alti 2 cate unul pt fiecare jumatate de arc. Transformarea
corpurilor vertebrale precartilaginoase, participa un segment mai dens si unul
mai putin dens din doua sclerotoame somitice invecinate. Intre partea densa si
partea mai putin densa a aceluiasi sclerotom se formeaza discul intervertebral
care include in el resturi de notocordi. Formarea intersegmentara a vertebrelor
definitive permite musculaturii care se dezvolta din miotoamele somitice sa isi
mentina dispozitia si inervatia si sa se insere pe doua vertebre succesive. Tot
secundar acestei evolutii, vasele de sange care initial sunt intersegmentare
migreaza in interiorul pieselor osoase ajungand pana in centrul corpului
intervertebral pe care il vor iriga si remodela.
Aparitia curburilor coloanei
La nastere coloana nou-nascutului este dreapta. Nu prezinta curburi
fiziologice. Ele vor aparea pe parcursul primului an de viata, pe masura ce se
achizitioneaza posturile si mersul in cadrul dezvoltarii neuromotorii a copilului.
Prima curbura apara si se stabilizeaza dupa varsta de 3 luni dupa ce copilul
reuseste sa se ridice si sa-si mentina capul (initial din decubit ventral, acesta
depasind planul trunchiului), de asemenea mentinut in ortostatism, dupa 3-4
luni, isi mentine bine capul vertical. Cea de-a doua curbura apare odata cu
achizitionarea posturii asezat in jurul varstei de 4 luni. In asezat, in acest
moment cifoza cuprinde toata regiunea dorso-lombara dand aspect de spate
rotund. Ultima curbura care se definitiveaza este lordoza lombara. Se realizeaza
odata cu pozitionarea in ortostatism si mentinerea acestuia fara ajutor, in jurul
varstei de un an. Lordoza se datoreaza modificarii pozitiei bazinului pt
echilibrarea centrului de greutate.
* varstele sunt relative si variaza de la un subiect la altul in funtie de
precocitatea achizitionarii posturilor asezat, ortostatism si a mersului *
Unii copii se ridica singuri in ortostatism si testeaza mersul la 7-8 luni, iar
altii prezinta aceste acte motorii dupa 12-14 luni. Din cauza echilibrului precar
si nesigurantei in mers, bazinul se anteverseaza accentuand lordoza.
Hiperlordoza se corecteaza si intreaga coloana se stabilizeaza in jurul varstei de
24 de luni.

Dezvoltarea toracelui
Coastele sunt oase late fiind formate dintr-o portiune centrala
spongioasa si o zona periferica de tesut osos compact denumita corticala.
Coastele se dezvolta din portiunile laterale ale sclerotoamelor somitelor din
care iau nastere si vertebrele corespunzatoare ca numar. Datorita modului de
formare a vertebrelor, putem explica modul de articulare a capului coastei cu
doua corpuri vertebrale invecinate. Acest tip de evolutie explica si prezenta
proceselor costiforme (rudimente de coaste) care au aderat la corpul vertebral
fuzionand cu procesle transversare, fenomen caracteristic vertebrelor lombare.
Sternul prezinta o portiune anterioara a scheletului toracic. El se articuleaza
prin intermediul cartilajelor costale, inchizand anterior cutia toracica. Are 3
portiuni care iau nastere prin fuzionarea pe linia mediana a doua benzi de
mezoderm provenite din mezodermul somatic ventral al embrionului. Aceste
benzi progreseaza catre linia mediana fuzionand aproximativ in saptamana 9.
La nivelul corpului sternal se mai observa striatii transversale care delimiteaza
sternebrele=fragmente osoase suprapuse derivate din acelasi sclerotom cu
vertebra si coasta corespunzatoare. Absenta procesului de fuziune pe linia
mediana duce la aparitia fisurilor sternale care sunt relativ frecvente si benigme
la nivelul apendicelui xifoid. Daca insa acest fenomen intereseaza corpul
sternului apar tulburari de ventrilatie de gravitate variabila proportionala cu
marimea defectului. Daca fisura intersecteaza intregul corp sternal, mecanica
ventilatiei este grav afectata, iar situatia nou-nascutului este incompatibila cu
viata. Fisura se poate complica cu lipsa de parti moi supradiacente situatie in
care apare hernierea viscerelor intratoracice.

Dezvoltarea membrelor
Incepe in ziua 26 in care pe fetele laterale ale corpului embrionar apar
crestele membrelor din care dupa 2 zile se vor forma mugurii membrelor
superioare la limita dintre zona craniala si cervicala dezvoltandu-se din
somitele C4-T1. Intr-un interval de 2 zile, la nivelul somitelor L4-S3 apar si se
dezvolta mugurii membrelor inf. Mugurii sunt inveliti in ectoderm care va da
nastere tegumentului. In ei patrund celule mezo si endodermale din care se vor
forma scheletul, aparatul articular, musculatura si elementele vasculare si
nervoase ale membrului. In saptamanile 6 si 7 apar doua santuri circulare care
vor delimita mai intai segmentul distal si ulterior segmentul proximal. Initial
membrele se dezvolta perpendicular pe trunchi, dar sufera un proces de rotatie
cu 90 de grade ajungand paralele cu axul longitudinal al corpului embrionului.
In acelasi timp se produc rotatii axiale in sensuri opuse a. i. corpul se
pozitioneaza dorsal, in timp ce genunchiul se pozitioneaza ventral. Perioada
cuprinsa intre saptamanile 4-8 este o perioada de mare sensibilitate a
embrionului la actiunea factorilor externi in special factori toxici cu care mama
vine in contact. Cele mai mici perturbari in mecanismele de inductie si
diferentiere celulara vor putea determina aparitia unor anomalii. Teratogeneza,
sub actiunea factorilor externi, este conditionata de foarte multe elemente:
momentul actiunii agentului teratogen, afinitatea preferentiala a diversilor
agenti pt anumite organe, perioada de actiune a factorului teratogen. In
aceasta perioada, medicamentele administrate de mama este un risc major de
aparitie a mai multor malformatii la nivelul organismului in formare.
Malformatiile se pot clasifica in anomalii prin lipsa segmentelor sau dezvoltare
insuficienta, absenta unuia sau a mai multor membre care poarta numele de
amelie, dezvoltare insuficienta a segmentelor proximale ale membrelor,
absenta unor degete=adactilie.
Dezvoltarea incompleta sau oprirea evolutiei:
-micromelie
-microdactilie
-microfalangie
Dezvoltarea excesiva a unsor segmente sau membre:
-macromelia
-macrodactilia
-hiperfalangia
Alte tipuri de malformatii:
-elenteromelie
-sindactilie
-polidactilie
-sirenomelie
-amputatii congenitale
-luxatii congenitale de sold