DEFINITIE: Proces biologic activ, dinamic si complex de acumulari cantitative,
guvernate de procese biochimice si enzimatice localizate la nivel intracelular si tisular, ai carui rezultat final este marimea dimensiunilor corpului in totalitate, dar si a segmentelor sale daca sunt urmarite separat.
Acest proces se supune unor legi biologice ce se realizeaza intr-o anumita
ordine. Pe parcursul evolutiei intrauterine cat si dupa nastere procesul inregistreaza ritmuri variate. Debuteaza odata cu fecundatia. Inregistreaza cel mai inalt ritm in perioada intrauterina cand de la o singura celula se ajunge la un organism complex fiabil in exteriorul organismului matern. Continua pe durata copilariei, insa cu ritmuri variabile fiind mai pregnant in perioada 0-3 ani. Se intensifica la pubertate si se prelungeste in adolescenta, dar la un nivel mai redus. Procesul de crestere se incheie in perioada maturitatii. Acest proces poate fi aproximat prin termeni cantitativ-relativ: mare-mic, inalt-scund, dar poate fi urmarit si cuantificat cu precizie prin masuratori liniare si circumferentiale, dar si prin cantarire.
Procesul de dezvoltare defineste modificarile functionale si metabolice
ale organismului. Spre deosebire de cel precedent, el continua si dupa incheierea cresterii definind procesul de evolutie individuala. Dezvoltarea reprezinta un proces calitativ care recunoaste mijloace biologie de perfectionare a organismului ce faciliteaza integrarea individului in mediu de viata prin adaptari continue la conditiie ambiante. Cele doua procese sunt concomitente in primele etape ale vietii. Dupa ce organismul atinge dimensiunile finale (comandate prin cod genetic, dar influentate si de factori externi) predomina modificarile calitative si functionale care definesc dezvoltarea. In perioada adulta procesul se poate desfasura in ambele sensuri: pozitiv si negativ sau sensurile pot alterna in diferite etape ale vietii cu predominenta unuia dintre ele. Aceasta predominenta este determinata de factori diversi: - sarcina si nasterea = procese care implica modificari profunde fizice si functionale in organismul matern.
- sedentarismul = fie impus, fie voluntar care produce modif morfologice si
functionale la nivelul tuturor structurilor organismului; el influenteaza forma, dimensiunile, tonusul muschilor, arhitectura si compozitia oaselor, nutritia cartilajelor si structurilor articulare, determina cresteri ale depozitelor adipoase in largul lor cu influenta negativa patologica asupra sistemelor cardiovasculare etc.
- alimentatia = considerata atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ;
alimentatia necorespunzatoare poate determina stari patologice de la starea de emanciere pana la obezitatea de tip morbid.
- stilul de viata include regimul de munca, perioadele de odihna, tipul acesteia,
ritmul veghe-somn
- conditiile de igiena
- conditiile socio-economice
- conditiile meteorologice si climatice
- starea generala de sanatate = predispozitiile individuale si familiale, dar si
prezenta afectiunilor si momentul aparitiei acestora
- factori de mediu care influenteaza mult morbiditatea individuala
Procesele si fenomenele corespunzatoare dezvoltarii pot fi apreciate prin
termeni calitativi prin suficient-insuficient, satisfacator-nesatisfacator s.a.m.d
In perioada batranetii, dupa 65 ani, procesele de dezvoltare cu toate
componentele lor, morfologica, functionala, metabolica sunt treptat inlocuite de cele de involutie progresiva ritmul de instalare al acestora fiind diferite de la o persoana la alata si fiind influentati de aceiasi factori ca si dezvoltarea.
Legile cresterii si dezvoltarii
1.Corelatia organism-mediu = receptioneaza si prelucreaza informatii din mediul inconjurator elaborand comenzi care faciliteaza integrarea si reactiile organismului fata de acest mediu. 2.Unitatea si interdependenta organelor si sistemelor = dependenta de starea de functionare si de sanatate a tuturor organelor si sistemelor, dar si de modul in care acestea se integreaza si se compenseaza reciproc.
3.Ritmul de crestere si dezvoltare = determinat filo si ontogenetic; acest
ritm difera de la un sistem la altul. In interiorul aceluiasi sistem exista organe cu ritmuri de dezvoltare diferita. Studiind procesul de crestere se observa organe care ating rapid forma definitiva: ochiul, urechea interna, SNC. Organe care se dezvolta rapid in prima copilarie pt ca ulterior sa evolueze lent pana la pubertate: aparatele excretor si digestiv. Organe care se perfectoneza la maturitate: aparatul locomotor si cardiovascular. Organe care sufera procese de involutie in adolescenta: timusul. Organe care se vor maturiza dupa maturitate: organele genitale.
4.Legea alternantei = mod de dezvoltare al segementelor lungi ale
corpului. Legea este cunoscuta si ca legea basculei. Alungirea ingrosarea oaselor (nu vor fi concomitente). Procesle de alungire si ingrosare pt doua segm ale aceleiasi extremitati sunt si ele alternative.
5.Legea proportiei = exista mai multe faze in evolutia si variatia
proportiilor dintre statura si respectiv lungimea si latimea segmentelor: 0-1 an, 4-6 ani, 6-15 ani si peste 15 ani. Fiecare segment are o evolutie proprie in raport cu statura, sexul individului, influntarea osoasa in primul rand la nivelul centurilor scapulara si pelvina.
6.Legea pubertatii = inainte de pubertate, cresterea statuala are loc pe
seama cresterii membrelor inferioare predominand procesle de alungire osoasa. Dupa pubertate procesele de crestere si dezvoltare se realizeaza in special pe seama trunchiului prin ingrosarea scheletului si prin dezvoltarea masei musculare.
7.Legea asimetriei = se descrie existenta unor asimetrii fiziologice la
nivelul corpului, cursul, pozitia si forma organelor intercavitare, dar si functionare prin utilizarea preferentiala a unui membru.
8.Legea alternantei de lunga durata = descrie un proces de crestere
extrem de rapid pentru primele luni de gestatie. O alta perioada de crestere rapida in primul an de viata 6-7 ani si apoi in perioada prepubertara. Factorii care influenteaza cresterea si devoltarea Factorul genetic = datorita caracterelor cu transmitere dominanta si care nu se schimba pe parcursul vietii individului: culoare ochi, culoare par, forma capului, forma nasului, forma urechii, forma buzelor, forma mandibulei. Caractere care se pot modifica moderat: forma si dimensiunea centurii scapulare si pelvine si caractere care pot suferii modificari marcante: masa musculara, capacitatea functionala aeroba.
Factori endocrini: hormonul de crestere STH in functie de cantitatea de
care este secretat poate induce crestere normala a organismului, crestere exagerata sau nanism hipofizar. Hormonii tiroidieni – metabolism intermediar proteic si mineral. Hormonii secretati de timus asigura procesele de crestere pana la pubertate. Dupa 15-18 ani timusul involueaza pastrand un oarecare rol imunitar. Suprarenale – intervin in metabolismul bazal, metabolismul apei, metabolismul protidic, glucidic si mineral. Hormonii sexuali favorizeaza devoltarea caracterelor sexuale, a pilozitatii, a masei musculare, a fortei.
Factori patologici = imbolnavirile care survin in perioada de crestere si
dezvoltare opresc sau incetinesc procesle de crestere si dezvoltare. Fenomenul este vizibil mai ales la copiii mici. Pe perioada unei boli, organismul trebuie sa produca sau sa consume din resursele pt aparare. Trebuie sa refaca structurile distruse si nu mai dispune in aceiasi masura de resurse care sa sustina procesele de crestere si dezvoltare.
Factorii alimentari = metabolismul bazal la 1-3 ani este de 2x mai activ
decat in perioada adulta. De aceea este necesara suplimentarea ratiei alimentare calorica cu 10-20%.
Factorii externi care pot influenta cresterea si devoltarea actioneaza in
mod diferit in functie de perioada. In perioada intrauterina si chiar in cea de alaptare, factorii externi pot interfera si influenta major procesele de crestere si dezvoltare. Acesti factori sunt: starea de sananate a mamei, alimentatia materna, starea de oboseala a mamei, ingestia de alcool, mediul toxic in care mama lucreaza si se hraneste, eventuala medicatie teratogena( thalidomida ). In perioada postnatala, procesele de crestere si dezvoltare depind de factorii de mediu si de microclimat, conditiile de igiena din familie, factori socioeconomici.
Formarea si dezvoltarea scheletului: oasele se dezvolta in perioada
intrauterina prin sclerodermul somitelor desi raman multa vreme elastice si necalcifiate in perioada fetala functiile de protectie si sustinere nefiind necesare, oasele sunt complet formate la nastere. Procesul de formare a oaselor este de doua tipuri:
a) prin oxificare de membrana/intramembranoasa, care debuteaza prin
mecanisme de diferentiere a celulelor din mezenchimul primitivi. Osificarea de membrana = osificarea unei membrane colagene care se va impregna cu saruri de calciu. Procesul se reproduce la nivelul periostului tuturor oaselor corpului, dar este caracteristic oaselor late de la nivelul craniului, toracelui, bazinului: stern, coaste, oase coxale.
b) prin osificare de cartilaj: este caracteristica oaselor lungi al
extremitatilor, proces initiat la nivelul nucleilor de osificare care apara in oasele lungi in perioada embrionara si fetala. Procesul continua dupa nastere la nivelul cartilajelor de crestere pana la incheierea cresterii organismului in lungime si pana la inchiderea acestor cartilaje. Fenomenul se poate reactiva pe parcursul vietii ori de cate ori este nevoie pentru repararea oaselor in caz de fracturi prin proces de calusare. La nivelul urmatoarelor diafize, in portiunea mijlocie, controcitele isi maresc dimensiunile, iar matricea incepe sa se osifice prin depuneri de saruri de Ca. In saptamana urmatoare, saptamana a 7-a se diferentiaza la periferia modelului osos un manson de tesut compact prin osificare de membrana care ia nastere in portiunea externa a cartilajelor. Pe parcursul saptamanii a 8-a de viata se produce o invazie a unor formatiuni vasculare in modelul cartilaginos. Prin aceasta invazie in viitorul os intra celule mezenchimale care vor da nastere celulelor osoase specifice:
-osteoblaste=celule osoase tinere care vor produce in continuare tesut
osos ce se va dispune sub forma de trabecule si lamele
-osteoclaste=celule care vor dezintegra tesutul osos in scopul formarii
canalului central si ulterior pt remodelarea osoasa. Dat acestor fenomene la extremitatile osului lung apar cartilajele de crestere prin care va continua cresterea in lungime prin proces de apozitie = adaugare de matrice osoasa la limita dintre cartilaj si os in protiunea dinspre diafiza; apar nuclee de osificare secundare prin care se vor forma extremitatile osoase. La nivelul acestora osificarea este de tip cartilaginos sau encondral.