Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu- Jiu

Facultatea de Științe Medicale și Comportamentale

Educație Fizică și Sport

Referat

Antropologia motrică

Student: Pîrvuleț Constantin Marius

 Antropologia motrică
Antropologia motrică reprezintă o știință interdisciplinară ce are ca
principale obiective prezentarea proceselor de creștere și dezvoltare cu
implicațiile lor asupra motricității; redarea tipologiei constituţionale
somatofiziologică, motrică şi psihică, condiţionată de ritmurile biologice
genetice determinate şi corelaţiile dintre tipul constituţional în ansamblul său şi
cerinţele activităţii sportive de performanţă dar și implicarea sa în selecţia
sportivă, cu o eficienţă considerabil superioară în obţinerea performanţei dorite,
precum şi în dirijarea antrenamentului pe baza cunoaşterii particularităţilor
individuale antropologice.
Așadar nu putem face o sistematizare completă a antropologiei motrice
fapt pentru care vom face mai cu seamă referire la Ontogeneza umană, subiect
ce ne-a atras atenția deoarece face referire la toate etapele vieții și la schimbările
organismului uman.
Ontogeneza organismului uman prezintă trei perioade importante:
perioada de creștere și dezvoltare, perioada de maturitate și reproducere,
perioada de involuție, însă vom vorbi în cele ce urmează doar despre prima
perioadă deoarece următoarele doua fac obiectul altor științe.
Creșterea și dezvoltarea reprezintă un complex dinamic de procese
biologice prin care trece organismul uman pornind de la momentul concepției
până la maturitate. Creșterea este un proces cantitativ de înmulțire celurală
privind sporirea în greutate, volum și dimensiuni corporale iar dezvoltarea este
un proces calitativ de diferențiere celulară, care se evidențiază prin modificările
funcționale și îmbunătățirilr calitative ce marchează o perfecționare asaptativă a
aparatelor și sistemelor din organism, o evoluție complexă și o integrare corelată
a acestora într-un tot unitar. Aceste procese sunt condiţionate de acţiunea unor
factori interni (ereditatea, mecanismele neuroendocrine genetic determinate) şi
externi: în perioada intrauterină – starea de sănătate a mamei şi evoluţia normală
a sarcinii, apoi, factorii geoclimatici, alimentaţia, noxele din mediul ambiant. Un
factor extern important este activitatea motrică, exerciţiul fizic, efortul fizic şi
psihic care, prin fenomenele de adaptare, compensare şi supracompensare pe
care le declanşează, stimulează şi chiar dirijează creşterea şi dezvoltarea.
Activitatea motrică dezvoltă in mod evident elementele componente ale
aparatului locomotor. Prin intermediul acestora sunt angajate în lucru la un nivel
înalt de solicitare, aparatul respirator şi cel circulator, schimburile nutritive şi
procesele de regenerare, sistemele de reglare neuroendocrine. Reglarea
proceselor de creştere şi dezvoltare se face pe cale neuroendocrină, prin secreţia
hormonului de creştere somatos tatina (STH).
Procesele de creştere şi dezvoltare se desfăşoară după anumite legi.
1. Legea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor.
Conform acestei legi, ţesuturile şi organele cresc şi se dezvoltă inegal şi în
perioade variate de timp, de ex: de la naştere pană la maturitate, creierul creşte
de 4 ori, ficatul de 9 ori, splina de 13 ori, rinichii de 14 ori, inima de 20 de ori iar
intestinul de 30 de ori. În primul an de viaţă, sistemul nervos dar mai ales ochiul
şi urechea ajung la dimensiuni apropiate de cele definitive. Deşi se dezvoltă
inegal, ele păstrează o anumită proporţionalitate care nu tulbură prea mult
armonia formelor şi echilibrul funcţional. Între cele două jumătăţi verticale ale
corpului se produc asimetrii în forma şi dispoziţia organelor sau în lungimea şi
grosimea segmentelor, mai ales la nivelul membrelor superioare şi inferioare:
între organele perechi există o asimetrie funcţională – la dreptaci, membrul
superior drept este mai lung, mai gros, umărul drept mai coborat şi invers pentru
stangaci.
2. Legea ritmului diferit de creştere şi dezvoltare.
Ca urmare a ritmului diferit de creştere pot să apară discordanţe şi chiar
disfuncţii între diferite părţi ale organismului. Cele mai multe elemente
somatice urmează ritmul de creştere al taliei şi greutăţii corpului, care devin
termeni de comparaţie. Se constată variaţii de ritm în creşterea capului care işi
dublează înălţimea de la naştere şi până la maturitate; trunchiul creşte în acest
răstimp de 3 ori, iar membrele superioare de 4 ori, la 12 ani de 7 ori.
3. Legea proporţiilor
Schimbarea proporţiilor dintre părţi începe din viaţa intrauterină şi se
continuă pană la pubertate:
a. există trei perioade în evoluţia proporţiilor dintre lungimea şi lăţimea
corpului: de la 4-6 ani, de la 6-15 ani şi de la 15 ani în sus.
b. de la naştere şi pană la varsta adultă, fiecare segment al corpului are
felul său propriu de a se comporta faţă de înălţime. În antropologie şi în
medicina judiciară acest fenomen dă posibilitatea de a aprecia cu exactitate talia
unui individ după dimensiunile unuia dintre oasele membrelor.
c. dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei
staturale, segmentele imediat următoare (superioare sau inferioare)celui
considerat vor avea o creştere proporţional inferioară celei staturale.
4. Legea alternanţei
 În perioada de creştere şi dezvoltare apar o serie de alternanţe între
perioadele de creştere şi dezvoltare, între sporul în înălţime şi cel în greutate,
între creşterea diferitelor segmente corporale vecine. Cand creşterea este intensă,
dezvoltarea organelor şi perfecţionarea funcţiilor sunt încetinite.
5. Legea maturaţiei pubertare
Conform acesteia, pubertatea, prin care înţelegem totalitatea modificărilor
morfofuncţionale care au loc în organism odată cu intrarea în funcţiune a
gonadelor, determină creşterea şi dezvoltarea diferenţiată pe sexe.
Clasificarea perioadelor de creștere și dezvoltare
Particularităţile de varstă anatomofiziologice ale organismului uman le
prezentăm pe baza următoarei clasificări a perioadelor cronologice pe care le
parcurge în evoluţia ontogenetică fiinţa umană:
1. perioada embriofetală, de la concepţie până la naştere
2. prima copilărie, de la naştere până la 3 ani, cand apariţia dentiţiei de
lapte este terminată, cuprinde: a) perioada de nou-născut (primele 30 de zile)
caracterizată prin: - creştere rapidă statutară ; - slaba dezvoltare a sistemului
nervos, cu predominenţa centrilor subcorticali; - coloana vertebrală rectilinie;
b) perioada de sugar (30 zile – 1 an) distinctă prin: - creştere staturo-
ponderală rapidă; - apariţia dentiţiei;- la 3 luni apare lordoza cervicală; - la 6 luni
apare cifoza dorsală; - la 9-12 luni apare lordoza lombară; - toracele are
diametrul antero-posterior mai mic decât cel transversal; - masa musculară
redusă; - sistem nervos slab dezvoltat;
c) perioada de copil mic (antepreşcolar, 1 – 3 ani) reprezentată
prin: - încetinirea ritmului de creştere; - modificarea proporţiilor cap, trunchi,
membre - completarea primei dentiţii; - oasele au sisteme haversiene neregulate,
periost gros;- spaţii articulare largi între segmentele osoase; - circumvoluţiuni şi
scizuri cerebrale puţin accentuate, celule corticale nediferenţiate, fibre nervoase
incomplet mielinizate.
3. perioada de preşcolar (3-6 ani) se întinde de la apariţia dentiţiei de
lapte pană la apariţia primilor dinţi permanenţi . Ea este caracterizată prin: -
sistemul nervos şi mai ales creierul, ca volum este dezvoltat, dar aria motrică
este departe de maturizare; - aparatul locomotor are: oasele care se pot deforma
uşor, muşchii sunt puţin dezvoltaţi , fibra muscular ă bogată în sarcoplasmă,
multă apă şi puţine proteine, mai mult ţesut conjunctiv şi mai puţin ţesut elastic;
- aparatul respirator cu plămanii foarte mari faţă de cutia toracică; -
metabolismul este foarte activ, consumul de energie pe Kg. corp este mai mare
ca la adult; - gonadele slab dezvoltate.
 4. perioada de şcolar (6 ani – 18 ani) prezintă: - creşterea uniformă se
accelerează spre sfarşitul perioadei, se face mai ales pe seama alungirii
membrelor inferioare; - sistemul nervos (creierul) are greutatea aproape ca la
adult, dar dezvoltarea nu este completă, o mai bună dezvoltare a primului sistem
de semnalizare, aria motrică corticală se apropie de maturaţi e (este completă
abia la 13-14 ani); - adenohipofiza produce STH din belşug; - timusul este
dezvoltat cu numeroşi corpusculi Hassall în plină activitate, involuţia sa
începând abia la jumătatea perioadei; - partea periferică a analizatorului
kinestezic, odată cu analizatorul vestibular şi vizual se perfecţionează, mişcările
devin mai precise, coordonarea mai bună, contracţiile inutile, neeconomice se
exclud treptat, timpul şi spaţiul sunt apreciate mai just. - ap. locomotor - oasele
sunt mai dure, se dezvoltă mai ales pe seama creşterii in grosime, prin depunerea
de săruri minerale (calciu şi fosfor) şi prin consolidarea structurilor intime; -
musculatura reprezintă 21,7 % din greutatea corpului (faţă de peste 35 % la
adult), muşchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor şi nu in grosime. - ap.
cardiovascular – cordul devine voluminos şi reacţionează puternic dar
neeconomic la efort, frecvenţa cardiacă în repaus este de 100 cicli/min. la 6 ani,
90 cicli/min. la 7 ani, 84 cicli/min. la 8 ani, 80 cicli/ min. la 12 ani. - ap.
respirator se dezvoltă intens in perioada pubertară, capacitatea vitală creşte
paralel cu capacitatea anatomică a plămanilor. În timpul efortului posibilităţile
de mărire a volumului cutiei toracice sunt mici, de aceea, la cel mai mic efort,
are loc accelerarea frecvenţei respiratorii.
Deşi aparatele cardiovascular şi respirator sunt mult solicitate din cauza
creşterii rapide a masei musculare, efortul fizic nu este contraindicat decât în
cazul unor leziuni organice. Experienţa a arătat că tulburările funcţionale dispar
prin practicarea raţională a sportului. În perioada 11-13 ani la fete, 12-14 ani la
băieţi există un singur criteriu care-i uneşte într-o singură categorie şi anume –
pubertatea. Fenomenul central al pubertăţii este maturaţia sexuală produsă de
fluxul crescut al hormonilor sexuali, care determină apariţia caracterelor sexuale
secundare concomitent cu profunde modificări somatovegetative şi psihice.
Dacă pană în jurul vârstei de 11 ani secreţiile endocrine abundau în hormoni de
creştere, după această varstă are loc o activitate secretorie intensă a ovarului şi
testiculului. Evenimentul este marcat la fete prin prima menstruaţie, iar la băieţi
prin apariţi a ejaculaţiei, fenomenele de maturizare sexuală împletindu-se cu
cele de maturizare neuropsihică.
Bibliografie:
1. Gheorghe I., Teoria activităţilor motrice, Ed. Fundaţia România de
Mâine, 2008,
2. Ifrim M., Antropologia motrică, Editura Științifica și Enciclopedică,
1986,
3. Ifrim M.,Atlas de anatomie umană, Vol.I, Editura Științifica și
Enciclopedică, 1985.