Igiena școlară și promovarea sănătății în rândul copiilor,

adolescenților și tinerilor

I. Dezvoltarea fizică în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor

1. Factori care influenţează dezvoltarea organismului

Procesul de creștere și dezvoltare fizică începe din momentul concepției
(din momentul fecundării ovulului) și se încheie la maturitate și implică:
- augmentarea cantitativă a organismului și a diferitelor lui segmente, fiind
asigurată de multiplicarea celulară și care se apreciază prin creșterea
volumului și dimensiunilor organismului și a părților lui constitutive
- diversificarea calitativă a diferitelor structuri din organismul uman și
maturarea treptată a funcțiilor îndeplinite de acestea
Dezvoltarea fizică este un fenomen influențat de interacțiunea dintre mai
mulți factori. În continuare sunt prezentați factori ai mediului intern și factori ai
mediului extern care influențează dezvoltarea fizică și sunt schițate măsuri pentru
prevenirea tulburărilor de dezvoltare fizică.

♦Factorii mediului intern

a. Factorii organismului matern
- Afecțiuni ale mamei: tulburări utero-placentare, afecțiuni hormonale
materne (ex. diabet, hipotiroidism), afecțiuni care reduc aportul de oxigen
necesar fătului (ex. afecțiuni cardio-vasculare, afecțiuni pulmonare), boli
autoimmune, izoimunizarea RH
- Infecții pe parcursul sarcinii : infecţii virale (ex. rubeolă, varicelă, gripă,
mononucleoză infecțioasă), bacteriene (ex. sifilis) şi parazitare (ex.
toxoplasmoza)
- Utilizarea unor medicamente
- Fumatul activ şi pasiv
- Consumul de droguri ilicite
b. Factori genetici
- Factorii genetici influențează particularitățile dezvoltării în funcție de rasă,
sex, transmiterea ereditară a trăsăturilor fizice ale părinților.
- Anomaliile cromozomiale se însoțesc de tulburări de dezvoltare fizică

c. Factori endocrini:
Glandele endocrine au un rol important în influențarea procesului de
creștere și dezvoltare prin hormonii secretați (ex. hormon de creştere hipofizar-
STH, hormoni tiroidieni, glucocorticoizi, hormoni androgeni, estrogeni, insulina)
care au acțiune asupra creșterii staturale, cât și asupra instalării pubertății.

1
d. Infecții și boli acute, precum și boli cronice (ex. boli congenitale de cord,
insuficiență hepatică sau renală, boli care evoluează cu sindrom de malabsorbţie)

♦Factorii mediului extern

a. Alimentația și exercițiul fizic
Alimentația intervine în procesul de creștere și dezvoltare prin aportul caloric, cât
și prin asigurarea unui aport optim de macro și micronutrienți.
Exercițiul fizic adaptat vârstei are un important în desfășurarea armonioasă a
procesului de creștere.

b. Programul de studiu, muncă și odihnă

c. Factori socio-economici
- Factori familiali: statutul profesional, nivelul educaţional şi cultural al părinţilor,
nivelul veniturilor, mărimea familiei
- Accesul la asistență medicală profilactică și curativă

d. Factori ambientali, ecologici

- Mediul geografic și clima (clima caldă și altitudinea scăzută poate avea influențe
pozitive asupra creșterii în înălțime și instalarea mai precoce a pubertății)
- Succesiunea anotimpurilor (în zona noastră geografică creșterea în înălțime este
mai crescută vara)
-Condiţiile de habitat: dimensiunea locuinței, igiena locuinței, condițiile de
microclimat, iluminat, ventilație
- Condițiile în care se realizează activitatea școlară: dimensiunea și organizarea
structurală a sălii de clasă, condițiile de microclimat, iluminat, ventilație,
caracteristicile mobilierului școlar
- Mediul urban/ rural (în unele regiuni există diferențe între mediul urban/rural în
ceea ce privește dezvoltarea fizică, în strânsă legături și cu condițiile socio-
economice)

2. Perioadele de dezvoltare
a. Prima copilărie
- perioada de nou născut (0-30 zile)
- perioada de sugar (1-12 luni)
- perioada de copil mic (1-3 ani)

b. A doua copilărie (3-6 ani)

- perioada preşcolarului mic(3-4 ani)
- perioada preşcolarului mijlociu(4-5 ani)
- perioada preşcolarului mare(5-6 ani)

c. A treia copilărie (6-10,11 ani)

2
d.Pubertatea
Această perioadă face tranziția între copilărie și viața adultă și se
caracterizează prin intense fenomene de dezvoltare fizică și maturizare sexuală.
Este alcătută din mai multe etape:
-etapa prepubertară
Aceasta începe la aproximativ 10 ani la fete şi la 12 ani la băieţi și se
caracterizează printr-un important salt statural ca urmare a secreției de STH.

-etapa pubertară
Declanşarea pubertăţii se produce în raport cu nivelul de maturizare
generală a organismului, iar reperul cel mai fidel este vârsta osoasă. Vârsta osoasă
la care apare pubertatea este în general de 11 ani la fete şi spre 13 ani la băieţi.
Această etapă este dominată de procesele de maturație sexuală, ca urmare a
secreției de hormoni gonadotropi și sexuali. Apare primul ciclu menstrual la fete și
prima ejaculare sub formă de poluții la băieți, care marchează instalarea pubertății
propriu-zise.

- etapa postpubertară durează de la apariţia pubertăţii propriu-zise până la

închiderea cartilajelor de creştere

3. Legile dezvoltării fizice

 Dezvoltarea fizică este influențată de diferiți factori ai mediului intern și extern

 Ritmul dezvoltării organismului scade odată cu înaintarea în vârstă

Ritmul cel mai intens de dezvoltare este în viața intrauterină. După naștere, primul
an de viață se caracterizează prin cel mai crescut ritm de dezvoltare, după care
acesta scade pe măsura înaintării în vârstă, cu excepția perioadei prepubertale (10-
13 ani), când se produce o intensificare a creșterii. Urmează o perioadă cu o
reducere apreciabilă a ritmului de creștere, care încetează la 20-25 ani când se
închid cartilajele de creștere.

 Ritmul dezvoltării organismului nu este uniform

Dezvoltarea organismului trece prin perioade de intensificare a ritmului creșterii (1-
3 ani și 10-13 ani) și etape caracterizate de un ritm lent (6-10 ani și 16-25 ani).

 Legea alternanţei
Osul lung se lungeşte şi se îngroaşă alternativ. Pauza dintre procesele de creştere în
lungime este folosită pentru creşterea în grosime şi invers.

3
 Legea basculei
Perioadele de activitate şi de repaus care alternează în dezvoltarea unui os lung sunt
contrare pentru două oase lungi consecutive ale aceluiaşi membru.

 La nivel de ţesuturi, organe, aparate, sisteme şi segmente corporale creşterea are

următoarele particularităţi
- creşterea este alometrică,adică dezvoltarea mai rapidă a unor organe este însoţită
de dezvoltarea mai lentă sau chiar regresia altor organe
- sensul creşterii este cefalo-caudal
- dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale,
segmentele imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creştere
proporţional inferioară celei staturale
-fiecare organ și țesut are o evoluție proprie a dezvoltării sale care depinde de
intensitatea proceselor funcționale care i se cer în condiții de existență ale
organismului
- dezvoltarea fiecărui organ și țesut se face în strânsă corelație cu dezvoltarea
tuturor țesuturilor în creștere (ex. dezvoltarea aparatului respirator influențează
favorabil aparatele cardio-vascular și nervos)

Legile pubertăţii
- prepubertar talia creşte în special pe seama membrelor inferioare,iar postpubertar
pe seama trunchiului
-la prepubertate creşterea interesează mai ales sistemul osos, iar postpubertar
cuprinde mai ales masa musculară
-prepubertar predomină procesul de alungire osoasă, la pubertate şi postpubertate
este prioritar procesul de îngroşare osoasă

Dezvoltare fizică între cele 2 sexe are următoarele particularităţi

- fetele prezintă în toate etapele o dezvoltare osoasă mai precoce decât băieții
- atât înălțimea cât și greutatea sunt mai reduse la naștere la fete decât la băieți și
această diferență se păstrează și ulterior, cu excepția perioadei prepubertare și de la
începutul adolescenței (2-3 ani) când creșterea staturo-ponderală a fetelor o
depășesc pe a băieților
- forţa musculară a băieților este mai mare decât a fetele în toate etapele de
dezvoltare

4
II. Prevenirea comportamentelor cu risc pentru sănătate în rândul
copiilor, adolescenților și tinerilor

1. Factori care influențează comportamentele cu risc pentru sănătate

Copiii, adolescenţiii şi tinerii se pot angaja în acţiuni şi practici care au efect
direct sau indirect asupra sănătăţii lor:
- fumat
- consum de alcool
- consum de droguri ilicite
- activitate sexuală cu risc pentru boli cu transmitere sexuală
- adoptarea unei alimentaţii nesănătoase
- adoptarea unui stil de viaţă sedentar
- adoptarea unui comportament violent sau cauzator de accidente
Aceste comportamente sunt influențate de caracteristici socio-demografice,
factori individuali și influențe din mediul înconjurător.

♦Caracteristici socio-demografice
1. Vârstă, sex
Pot să existe diferențe între fete și băieți sau între diferite categorii de
vârstă, unele comportamente cu risc pentru sănătate fiind mai frecvent întâlnite în
rândul băieților sau odată cu creșterea în vârstă (ex. fumat, consum de alcool),dar
aceste diferențe variază în funcție de țară și regiune.
2. Etnie, obiceiuri religioase
Etnia și obiceiurile religioase pot influența unele obiceiuri, spre exemplu
consumul de alcool sau obiceiurile alimentare.
3. Factori socio-economici
Diferiți factori socio-economici (ex. nivelul educațional al părinților, venitul
familiei, condițiile de locuit, accesul la alimente în cantitate suficientă și de bună
calitate) își pun amprenta de multe ori asupra riscului de implicare în diferite
comportamente cu risc pentru sănătate.

♦Factori individuali
1. Dependența creată de unele substanțe consumate (ex.nicotină, alcool și
droguri ilicite)
2. Rezultatele școlare
Diferite comportamente cu risc pentru sănătate (ex. acte de violență,
consum de alcool sau droguri ilicite) se asociază cu rezultate școlare slabe,
dezinteres pentru activitățile școlare și absențe nemotivate de la școală.
3. Factori psihologici

5
 Implicarea în comportamente cu risc pentru sănătate poate să fie
determinată de diferiți factori psihologici cum sunt curiozitatea, dorința de a părea
maturi, interesanți, dorința de a experimenta lucruri noi, de a-și învinge
emotivitatea sau complexele de inferioritate, de a reuși să contracareze momentele
de stres, depresie, incapacitatea de a-și rezolva cu ajutorul forțelor proprii
problemele familiale sau socio-profesionale.
5. Factori cognitivi (cunoștințe, atitudini, deprinderi, intenții)
Implicarea în comportamente cu risc pentru sănătate poate să fie rezultatul
unui nivel necorespunzător de cunoștințe, atitudini eronate, lipsa unor deprinderi și
abilități care să le permită să refuze influențele negative și tentațiile care pot să
apară și să adopte planuri și acțiuni protectoare.

♦ Influențe din mediul înconjurător

1. Influențe din partea prietenilor și colegilor
Presiunea grupului de prieteni și colegi, dorința de a fi acceptat într-un
anumit grup social, dorința de a copia anumiți idoli sunt factori importanți în
influențarea comportamentelor copiilor, adolescenților și tinerilor, în special în
rândul celor care au o încredere scăzută în forțele proprii.
2. Influențe din partea familiei
Părinții pot influența cunoștințele, atitudinile și comportamentul copiilor în
mai multe moduri: exemplul oferit prin propriul comportament, regulile pe care le
stabilesc pentru copii, modul în care discută cu aceștia și supraveghează timpul
liber, grupul de prieteni și activitățile în care aceștia se angrenează.
3. Mediul școlar
Scoala poate influența comportamentele cu risc pentru sănătate prin
activitățile educaționale de promovare a sănătății care se realizează în școală, dar și
prin crearea unui mediu fizic și psihic care descurajează comportamentele riscante
(ex. descurajarea actelor de violență, a fumatului) și stimulează un stil de viață
sănătos (ex. tipul de alimente comercializate pe teritoriul școlii).
4. Posibilitatea procurării și prețul unor produse
Posibilitatea de a procura cu ușurință sau prețul relativ scăzut al produselor
care conțin tutun, alcool sau droguri ilicite favorizează debutul și continuarea
utilizării acestora. Pe de altă parte, accesul dificil sau prețul crecut pentru alimente
cu o bună valoare nutritivă diminuează posibilitatea adoptării unei alimentații
sănătoase.
5. Acțiunile de informare și educare realizate în diferite medii pentru
prevenirea comportamentelor cu risc pentru sănătate
6. Publicitatea în diferite medii la unele produse (ex.anumite alimente,
produsele pe bază de tutun și alcool)
7. Caracteristicile unor produse (ex. prospețimea, valoarea nutritivă a unor
alimente) sau factori din mediul fizic înconjurător (ex. modul de iluminare și
semnalizare a străzilor )

6
2. Măsuri de prevenire a comportamentelor cu risc pentru sănătate

1. Măsuri legislative
Acest tip de măsuri implică legi si reguli care însă sunt eficiente numai
dacă există un sistem adecvat de promovare şi control al respectării acestora.
Exemple de legi care pot contribui la promovarea unui stil de viaţă sănătos
în rândul adolescenților și tinerilor sunt:
- interzicerea fumatului în locurile publice
- interzicerea vânzării de tutun şi băuturi alcoolice minorilor
- interzicerea comercializării unor produse cu conținut crescut se lipide saturate,
zaharuri, sare pe teritoriul școlilor
- obligativitatea purtării centurilor de siguranţă de către persoanele care circulă în
autoturisme,
- obligativitatea purtării de cască de protecție în cazul motocicliştilor

2. Măsuri socio-economice
Aceste măsuri urmăresc încurajarea unor comportamente sănătoase prin
favorizarea accesului și posibilității de procurare a unor produse sau servicii care au
influențe pozitive, respectiv descurajarea unor comportamente riscante prin
creșterea prețului la unele produse sau servicii.
Astfel de măsuri sunt, spre exemplu:
- descurajarea consumului de tutun sau alcool prin menținerea unor prețuri ridicate
la aceste produse, adolescenții fiind o categorie populațională care este influențată
în mod semnificativ de creșterea prețurilor
- oferirea în mod gratuit a unor alimente (ex. fructe, produse lactate) școlarilor
- asigurarea posibilității de procurare la un preț scăzut a unor produse alimentare de
bază

3. Măsuri tehnice
Măsurile tehnice sunt în general măsuri pasive care încearcă să modifice
unele produse sau factorii din mediul fizic, astfel încât să fie protejate diferite
grupuri populaționale, fără nici nici un efort din partea acestora.
Exemple de măsuri tahnice sunt fortificarea unor produse alimentare pentru
a preveni diferite deficiențe nutriționale, respectiv prevenirea accidentelor prin
asigurarea unor caracteristici tehnice adecvate ale șoselelor, respectiv ale mașinilor.

4. Acţiuni de informare şi educare

Aceste acțiuni urmăresc să informeze, să educe, să motiveze copiii,
adolescenții și tinerii sau părinții acestora în vederea prevenirii comportamentelor
cu risc pentru sănătate. Acțiunile de informare și educare se pot realiza în mediul
școlar, în cadrul unor cluburi sportive sau de alt tip frecventate de adolescenți și
tineri, în mass-media sau prin consiliere directă de către cadrele medicale.

7
 - Realizarea unor activități educaționale pentru prevenirea comportamentelor
cu risc pentru sănătate în școli (educatia pentru sanatate in scoli) are
avantajul că se adresează unui număr mare de participanți, există
posibilitatea realizării unor acțiuni pe o perioadă mai lungă de timp, se oferă
condiții pentru o bună comunicare și clarificare a mesajelor, putând fi
discutate și clarificate aspectele care nu se înțeleg și totodată, existând
posibilitatea de a realiza activități, jocuri, concursuri care să ajute la
obținerea de deprinderi și motivarea participanților în vederea evitării
comportamentelor nesănătoase.
Posibilele dezavantaje sunt legate de faptul că accesul în școală este limitat
de activitățile școlare solicitante pe care elevii le au, faptul că profesorii nu sunt
întotdeauna motivați și instruiți pentru a fi implicați în activități de educație
sanitară sau nu există finanțare suficientă pentru a realiza astfel de activități și
materiale educaționale în școli.
- Campaniile mass-media pot fi folosite în vederea educării populaţiei cu
privire la diferite aspecte, inclusiv promovarea unui stil de viaţă sănătos.
Avantajele acestora sunt legate de faptul că au potenţialul de a ajunge la
diferite categorii de adolescenți și tineri, inclusiv la cei mai puţini educaţi şi
care nu sunt cuprinşi în alte tipuri de programe educaționale și, totodată,
adolescenții și tinerii sunt în general atrași de mesajele din mass-media.
Provocările legate de realizarea unor campanii mass-media eficiente țin de
capacitatea de finanțare care să asigure realizarea unor mesaje atractive, adaptate
grupului țintă, precum și de capacitatea de a realiza campanii suficient de lungi,
care se repetă la anumite intervale de timp şi sunt combinate cu alte acţiuni, cum ar
fi programele de educaţie în şcoli.
- Un alt gen de abordare este consilierea directă pentru prevenirea
comportamentelor cu risc pentru sănătate, iar în acest sens cadrul medical
poate juca un rol important, abordând diferite aspecte legate de prmovarea
unui stil de viață sănătos în cadrul discuțiilor cu tinerii care se adresează
unor instituții medicale pentru diferite motive.

Gradul de motivare al pacientului

Consilierea se face în funcție de gradul de motivare al pacientului:
- Precontemplare (persoana nu dorește să schimbe nimic)
- Contemplare (persoana începe să se gândească la adoptarea
comportamentului propus)
- Pregătire (persoana se hotărăște ca în următoarele 3 luni să facă o schimbare
și să adopte comportamentul propus)
- Acțiune (persoana a adoptat comportamentul propus de o perioadă de 3-6
luni)
- Menținere (persoana a adoptat comportamentul propus de o perioadă de
peste 6 luni)

8
 - Recădere (persoana a adoptat comportamentul propus de o perioadă de
peste 6 luni, dar din diferite motive, a renunțat să mai facă acest lucru la un
moment dat)

Rolul interviului motivațional in consilierea pentru un stil de viata sanatos

In cadrul consilierii directe a adolescenților și tinerilor pentru un stil de viata
sanatos poate fi folosit interviul motivational.

a. Caracteristicile interviului motivațional

1.Motivarea pacientului
Interviul motivațional este o conversație cu persoana care urmează a fi consiliată în
cadrul căreia se urmărește motivarea acesteia pentru adoptarea comportamentului
dorit.

2. Presupune colaborare între cadru medical si pacient

Cadrul medical și persoana consiliată au o discuție în care cadrul medical pune
diferite întrebări, dând ocazie pacientului ca prin răspunsurile oferite să iși
exploreze și afirme diferite opinii, păreri, intenții personale cu privire la
comportamentul pentru care este consiliat.

3.Oferă posibilitatea pacientului de a-și găsi propriile motivații și resurse

individuale pentru adoptare a comportamentului dorit
Spre deosebire de metodele tradiționale în care cadrul medical spune în mod
autoritar ce trebuie să facă/nu facă pacientul, interviul motivațional urmărește ca
acesta să ghideze pacientul astefel încât persoana consiliată să își stabilească
singură prioritățile, acțiunile pe care ar trebui să le urmeze.

b.M odul de organizare al interviului motivațional

Aspectele care pot să fie abordate în cadrul interviului motivațional sunt:
- Avantajele și dezavantajele pe care persoana participantă le identifică cu
privire la adoptarea comportamentului respectiv
- Identificarea de către participant a unor situații și persoane care îl pot
impiedica să adopte comportamentul respectiv
- Identificarea de către participant a unor situații sau persoane care îl pot ajuta
să adopte comportamentul respectiv
- Evaluarea încrederii participantului în capacitatea proprie de a realiza
comportamentul respectiv
- Stimularea persoanei consiliate de a găsi soluții pentru a contracara
barierele/piedicile care pot să apară
- Stimularea persoanei consiliate de a formula obictive, planuri, strategii care să
o ajute să adopte comportamentul propus

9
c. Avantaje si dezavantaje
Avantajele utilizarii interviului motivational sunt:
- Facilitează o consiliere personalizată adaptată situației și caracteristicilor
fiecărui participant
- Crește gradul de motivare al persoanei consiliate și sunt schițate planuri și
soluții realiste care sunt acceptate de către aceasta
- Crește capacitatea consilierii de a avea efecte pozitive la nivelul cunoștințelor,
atitudinilor și comportamentului persoanei participante

Barierele care limitează utilizarea acestei metode sunt legate de lipsa unei
instruiri adecvate a cadrelor medicale cu privire la acest aspect, lipsa timpului și a
motivației de a se implica în activități de consiliere pentru un stil de viață sănătos,
obișnuința de a oferi consiliere într-un mod tradițional, insistându-se asupra
recomandărilor cadrului medical, fără să fie luată în considerare opinia pacientului.