Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Referat
Tema:

Creşterea şi dezvoltarea
copilului.

Studenta :Bambuleac Iulia M1803

Profesor: Voloc Alexandru dr. hab. șt. med

Chisinau 2022
 Plan :

1. Definiţii: creşterea, dezvoltarea, maturaţia, acceleraţia.

2. Fazele creşterii.
3. Legile creşterii.
4. Mecanismele creşterii şi dezvoltării.
5. Factorii de creştere -exogeni, endogeni- caracteristici şi rolul lor.
6. Constituţia. Creşterea intrauterină, postnatală.
7. Indicatori ai creşterii (talia, greutatea, pliul cutanat, perimetrele). Indicatori ai maturaţiei.
8. Maturaţia dentară, osoasă.
9. Dezvoltarea fizică (somatică) a copilului.
10. Metodele de apreciere: antropometrie, fiziometrie, somatoscopie.
11. Determinarea indicilor antropometrici: talia, greutatea, perimetrele -tehnici şi reguli
conform vârstei.
12. Ritmul normal al creşterii ponderale, staturale. Formule de calcul.
13. Factori de influenţă.
14. Metode de apreciere şi evaluare a dezvoltării fizice: metode statistice, tabele-standard,
somatograme, deviaţii sigmale, percentile şi caracteristica lor.
15. Maturaţia sexuală la băieţi şi fete – criterii, termeni.
16. Maturaţia osoasă, metabolică, pubertară.
17. Diagnosticul dezvoltării fizice.
18. Tulburări ale creşterii şi dezvoltării.
19. Aprecierea stării de nutriţie.
20. Noţiuni de malnutriţie, obezitate.
1.Definiţii: creşterea, dezvoltarea, maturaţia, acceleraţia.

Creșterea- proces fundamental al copilariei prin care organismul își mareste substanța (masa)

Constă din: multiplicare celulară+creşterea volumelor celulare.

Dezvoltarea-proces normal ce cuprinde complexităţile funcţionale: formare de structuri noi și

maturaţie enzimatica.

Creșterea și dezvoltarea sunt 2 procese inseparabile

Creșterea (cantitativă) este:

- acumularea de substanță vie (crestere fizica, somatică: greutate,

talie, perimetre)
-Inlocuirea masei organice uzate(are loc toată viața) -Creșterea somatică propriu zisa (se
încheie la 20 de ani)

Procese: proliferare celulară (epitelii, țesut limfatic) si hiperplazie (țesut muscular, s.a.)

Creșterea reprezintă un proces ordonat, care apare într-un mod sistematizat.

Fiecare parte a corpului are un mod și un ritm specifice de creștere.

Ritmul de creștere prezintă diferențe individuale situate în limite largi.

Creșterea si dezvoltarea sunt influentate de factori multipli.

Maturația-ansamblu de modificări aparente (sau depistate prin diferite mijloace), pe care le

prezintă copilul pe parcursul copilariei si adolescenței, până la vârsta de adult, cand atinge
maturizarea.

La om maturarea se obţine lent: aproximativ 1/3 din viaţă este o pregătire pentru celălalte 2/3.

*Accelerația-particularitate a dezvoltarii copiilor din se caracterizeaza prin:

- accelerarea creșterii
-greutate mare;
-statură înalta pentru grupele respective de vârstă; -maturare sexuala precoce.

2.Procesul de crestere la nivel cellular se manifesta prin 3 faze:

 faza hiperplastică -se caracterizeaza prin creșterea numarului de celule: somatice si

sexuale

 faza hipertrofică - se caracterizează prin

cresterea dimensiunilor celulare cu funcții specifice.

  faza intermediară - se produce cresterea numarului de celule

3.Legile cresterii

Legile alternanţei se referă la alungirea, urmată de îngroşarea oaselor.

▪ Legea alternanţei: osul lung se îngroaşă şi se alungeşte

alternativ, pauza dintre procesele de creştere în lungime

fiind folosite pentru creşterea în grosime şi invers.

▪ Legea basculei - perioadele de activitate şi repaos ale unui os lung dintr-un segment sunt
contrare pentru celelalte două oase lungi ale aceluiaşi membru, pe când

primul creşte în lungime, celelalte în grosime şi invers.

Legile proporţiei:

▪ Există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţie dintre lungimea corpului şi lăţimea lui faţă de
adult, între: 4-6 ani; 6-15 ani şi după 15 ani.

▪ De la naştere şi până în perioada de adult fiecare segment al corpului are modul său propriu de
comportament faţă de înălţime.

Creşterea în lungime este urmată de creşterea în grosime.

▪ Dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale,

segmentele imediat superioare sau inferioare celui considerat, vor avea o creştere proporţional
inferioară celei staturale.

Legile proporţiei: de la naştere la maturaţie, fiecare segment al corpului are modul său propriu
de comportament faţă de înăţime.

Legile pubertatii

* înainte de pubertate - talia creşte în special pe seama membrelor inferioare, iar după ea pe
seama trunchiului.

* înainte de pubertate- este mai viu procesul de alungire, în timpul ei, şi după ea - procesul de
îngroşare osoasă;

* înainte de pubertate - procesele de creştere interesează în special oasele, iar la pubertate şi
după ea - masa musculară.

Alte forme:

▪ Legea creșterii seculare: generațiile actuale sunt de talie mai mare decit cele anterioare,
datorită modificarilor produse în organismul uman.

▪ Legea direcției cefalo-rahidiene: sugarul capătă activitați motorii relativ însemnate ale
membrelor superioare mult înainte de a începe să mearga.
▪ Legea disocierii creșterii: se caracterizează prin diferența perioadelor de acceleratie, cresterea
în greutate si talie la fete si baieți de diferite vârste.

4.Mecanismele cresterii

Aspectul biochimic:
Conţinutul în apă totală a organismului:

- scade de la 70-75%(n.n.) la 65-50% (la adult), scăderea cea mai rapidă-în perioada de sugar

- Na şi Cl: curbe de scădere paralelă cu a apei totale corporale. Conţinutul de substanţe solide:
evoluează după o curbă inversă a apei: 25% la n.n.; 43% la adult

Substanţele localizate predominent intracelular: - K, cresc în raport cu vârsta.

Din punct de vedere biochimic:

Creşterea = câştig de masă solidă (subst. organice+ minerale). Creşterea solicită= consum mare
de energie.

5.Factorii de crestere

Factorii genetici (ereditari, intrinseci) Rol important în determinarea ritmului

creşterii datorită controlului genetic al sintezei proteinelor structurale şi enzimelor.

Factorii hormonali ai creşterii

Rol în modularea proceselor creşterii şi dezvoltării, potrivit informaţiei genetice.

Hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.)

- rol în multiplicare celulară;

- acţionează asupra condrogenezei, prin somatomedină, pe cartilagiul seriat;

- hiperfuncţia = gigantism;
- hipofuncţia = nanism armonic.

Tiroxina şi triiodotironina, sub control talamo-hipofizar acţionează:

- asupra cartilajului de creştere (mineralizare); - asupra S.N.C.;

- asupra maturaţiei dentare;
- hiperfuncţia = hipertiroidie

- hipofuncţia = nanism disarmonic (cretinism)

Parathormonul:

- controlează homeostazia Ca;

- intervine în calcifierea scheletului.

Insulina: - în sinteza proteinelor, ac. graşi, glicogen.
Hormonii androgeni:

- iniţial activează creşterea;

- în adolescenţă: o limitează, accelerând maturarea scheletică. Estrogenii şi progesteronul: -

calcifierea cartilajului de creştere.
Cortizonul:

- efect negativ: scade numărul de celule;

- efect pozitiv: favorizează maturaţia enzimelor.

Factorii de mediu prenatali:

- nutriţia embrionului şi fătului

- factori endocrini
- factori: chimici, actinici, infecţioşi, anoxia, ş.a.

Factorii de mediu postnatali: - factorii infecţioşi

- alimentaţia gravidelor şi a copiilor

- mediul geografic: poluare, însorire (UV, umiditate, acţionează cu precădere în primii 5 ani.

Factorii socio-economici:

- situaţia materială
- calitatea locuinţei
- condiţii igienice
- facilităţile medicinei şi civilizaţiei

 Factorii culturali şi instructiv- educativi.

 Factori emoţionali
Exerciţiile fizice:
activează circulaţia,
cresc aportul de O2 în ţesuturi.

Factori exogeni

 Nutriționali/carențiali (mama, copil), corelat cu factori socio-economici, culturali,

emotionali
 Climat (nordici vs. meridionali; fenomenul de “creștere seculara”)
 Anotimp
 Regimul de efort
 Factori patologici (intrauterin, postnatal)
 Infecții acute, cronice (TORCH, lues, malarie)
 Intoxicații cronice (alcoolismul matern, saturnism)
Iradiere
Tulburari digestive acute și cronice (“nanism intestinal”)
 Boli endocrine, PCI, malformații, rahitism, etc

6.Crestere intrauterine cuprinde 3 perioade:

1.Embrionara

2.Fetala precoce

3.Fetala tardiva

Perioada intrauterine:

 Nutriționali/carențiali (mama, copil), corelat cu factori socio-economici, culturali,

emotionali
 Climat (nordici vs. meridionali; fenomenul de “creștere seculara”)
 Anotimp
 Regimul de efort
 Factori patologici (intrauterin, postnatal)
 Infecții acute, cronice (TORCH, lues, malarie)
 Intoxicații cronice (alcoolismul matern, saturnism)
 Iradiere
 Tulburari digestive acute și cronice (“nanism intestinal”)
 Boli endocrine, PCI, malformații, rahitism, etc

Perioda post-natala

Include:

 Prima copilărie – de la naştere până la 3 ani, care se divide în:

 perioada de nou-născut-0-28 zile
 perioada de sugar-28zile-1 an
perioada de copil mic (antepreşcolar) 1-3 ani

Evaluarea creşterii şi dezvoltării 

 
Evaluarea creşterii şi dezvoltării se bazează pe compararea parametrilor somatometrici ai unui
copil dat, cu cei ai altor copii sănătoşi, de aceeaşi vârstă, sex, zonă geografică, ţară.
 Evaluarea cre
şterii utilizează diverşi parametri.
 Pentru compararea parametrilor s-
au întocmit grafice sau curbe, bazate pe măsurători efectuate pe loturi mari de copii sănătoşi, de
toate vârstele la ambele sexe, în diferite ţări.
 
Pe baza datelor obţinute s
-au întocmit 
curbe „gaussiene” şi curbe dinamice, sau 

 
„canale” continui, derivate matematic, denumite „percentile” sau derivaţii standard (în raport cu
formula utilizată).
 1.Pe curba „gaussiană” valorile greutăţii, ale taliei şi perimetrului cefalic, la o vârstă dată, se
prezintă astfel:
Valoarea medie se află în vârf, valorile minus pe ramura ascendentă, valorile plus  pe ramura
descendentă. 
•Valorile normale = + 2 D.S. (derivaţii standard) 
1. D.S. include 66,6%; 2. D.S. include 95%; 3. D.S. include 99,7%. 2.
 
Percentilele indică poziţia unei măsurători într o serie tipică de 100.
 Percentilul „10" = copilul este mai mare decât 9 % dintre copiii de aceea
şi vârstă şi sex. 
•Percentila „50" = un număr egal de copii sunt mai mici decât cel măsurat.
 
•Percentila „1" = -3 D.S. P. „84" = + 1 D.S. 
•Percentila „3" = -2 D.S P. „97" = + 2 D.S. 
•Percentila „16" = -1 D.S. P. „99" = + 3 D.S. Compararea datelor, ob
ţinute la copil cu graficele, permit evaluarea caracterului creşterii:
 Regulată  dacă se situează constant pe acelaşi canal;
Neregulată cu perioade de încetinire şi accelerare.
 Pentru evaluarea creşterii şi dezvoltării, 
 parametri cei mai utilizaţi sunt: 
1. Greutatea 
Este cel mai util indice de apreciere a creşterii şi a nutriţiei copilului. 
 Factorii care  influenţează greutatea
 sunt: factorii genetici, durata gestaţiei, malnutriţia maternă , alcoolism, tabagism, toxicomanii,
infecţii intrauterine, insuficienţă placentară,  sarcini multiple, diabetul zaharat. 
Sporul mediu anual al creşterii ponderale în primul an de viaţă este:
 Între 0-4 luni = 750 g/lună;
 Între 5-9 luni = 500 g/lună;
 Între 9-12 luni = 250 g/lună
 7 Greutatea se dublează la 4 luni, se triplează la 1 an, se cvadruplează la 2 ani, creşte de 6 
ori la 5 ani, de 7 ori la 7 ani, de 10 ori la 10 ani. În primii 2 ani băieţiiau un plus de 0,5 kg faţă de fete.
 
În anul al doilea de viaţă copiii cresc cu 200 - 250 g/lună (2-3 kg/an), între 3-5 ani cu 2 kg/an, între
6-10 ani băieţii cresc cu 3- 3,5kg/an. Între 6-12 ani fetele cresc cu 3-3,5 kg/an. Aprecierea greut
ăţii unui copil se poate face după formula lui HERMAN:
 
G = 9 x 2V 
G = greutatea; 9 = greutatea la vârsta de 1 an; V = vârsta în ani. 
 2.Lungimea sau talia 
Măsurarea se efectuează în decubit dorsal, până la vârsta de 5 - 6 ani. 
La naştere lungimea copilului este de 50 + 2 cm. 
Sporul minim al creşterii taliei în primul an de viaţă este:
 În luna I = 4 cm În lunile II - III = 3 cm În luna IV = 2 cm În lunile V - XII = 1 cm La vârsta de 1
an talia este cu 50% mai mare decât la na
ştere. Sporul statural în primul 
an este de 20-30 cm. De la 1 - 2 ani este de 1 cm/lun
ă (12 cm/an).
 
În primii doi ani talia este cu 0,5 cm superioară la băieţi. 
Între 2 - 5 ani creşte cu 6 - 8 cm/an. 
Talia se dublează la vârsta de 4 ani, se triplează la vârsta de 13 ani. Creşterea taliei încetează într 
e 17-19 ani la fete şi în jurul vârstei de 20 de ani la băieţi.
 Estimarea taliei unui subiect se poate face după formula GELDRICH:
 80 = lungimea la vârsta de 1 an în cm; V = vârsta în ani. 
T = 80 + 5 V 
 
 8 Este o formulă orientativă.
 
 3.  Perimetrul cranian (P.C.) 
Măsurarea perimetrului cranian este importantă până la vârsta de 2 
- 3 ani. La nou-născut  perimetrul cranian este de 35,3 + 1,2 cm. 
Perimetrul cranian creşte cu 10 cm în primul an de viaţă, din care 50 % în primele 4 
luni. De la 1-17 ani mai creşte cu 10 cm. Sistemul nervos central la 6 luni = 50 % faţă de adult, la
12 ani = 75 % fată de adult

8.  Maturaţia dentară
 
Factorii genetici sunt determinanţi majori ai dimensiunilor şi morfologiei dentare. 
 Alţi factori care intervin în maturaţia dentară sunt: 
bolile de nutriţie, rahitismul, endocrinopatiile, 
tetraciclina (prohibită în primii 6 ani de viaţă).
 
a.Prima dentiţie sau caduca de lapte Între 1/1500 - 1/3000 copii se nasc cu 1 dinte erupt; 
Momentul erupţiei are limite largi (1 - 15 luni); Caduca de lapte este formată din 20 de dinţi;
 Ordinea medie a erupţiei:
 
•6-8 luni - incisivii mediani inferiori 
•8-10 luni - incisivii mediani superiori 
•10-12 luni - incisivii laterali 
•1 an -1,5 ani - primii molari 
•1,5 ani-2 ani - cei 4 canini 
•2-2,5 (3 ani) - molarii
II. Retardarea erupţiei dentare are loc în rahitism, trisomia 21, mixedem. Fenomenele asociate
eruptiei dentare sunt: agitaţie, mici tulburări digestive, subfebrilităţi.
 Calcificarea mugurilor dentari debutează în luna a Va fetală, se termină la 
2 1/2-3 ani de 9 viaţă postnatală.
 5. Maturaţia osoasă
 
Este cel mai fidel indicator al creşterii generale. Vârsta osoasă trebuie să concorde cu vârsta
cronologică.
 
Procesul de osificare osoasă debutează în luna a V
-a intrauterin, se 
finalizează în adolescenţă şi începe la nivelul nucleilor de osificare. Nou-născutul la termen are
3-4 nuclei de osificare: 
•Nucleul Beclard  - situat în epifiza distală a femurului; 
•Nucleul Tappon- situat în epifiza proximală a tibiei; 
•Nucleul osului cuboid 
•Nucleul capului humeral
 (inconstant). Evaluarea osific
ării se face cu ajutorul examenului radiologic: sub vârsta de 1an la nivelul membrului inferior,
după vârsta de 1 an la membrul superior stâng, articulaţia radio-capiană. 
În primul an apar 10 nuclei de osificare pentru un hemischelet. Stabilirea vârstei osoase se
bazează pe numărul şi dimensiunile nucleilor, forma şi 
densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase, distanţa care separă centri epifizari.
 
Vârsta osoasă se definitivează în jurul vârstei de 12 ani la fete şi în jurul vârstei de 13  10 ani la
băieţi. Maturaţia osoasă se apreciază şi prin studiul numărului de suturi osoase care apar 
 între 13-18 ani. 

9.Metodele de evaluarea dezvoltarii fizice:

 Metoda scării de regresie

 Metoda indicilor antropometrici
 Metoda estimarilor complexe a dezvoltarii fizice
 Harțile de crestere
 Metoda depercentile
 Metoda devierilor sigmale

10.Metode de apreciere:antropometrie,fiziometrie

Indicile antropometrici

 Indicele ponderal;
 Indicele statural;
 Indicele nutrițional
 Pentru aprecierea indicilor antropometrici ne folosim de scara regresiei după talie;
 Indicii funcţionali–după standardul de vârstă, indicile ponderal, nutriţional, statural.

14.Ritmul normal a cresterii

Cu ajutorul tabelelor se apreciază corespunderea vârstei biologice cu cea calendaristică.

Nivelul dezvoltării biologice echivalentă cu cea de calendar, dacă majoritatea indicilor

dezvoltării biologici se menţin în intervalul M ± 1δ.

Dacă maturizarea biologică rămâne de cea de calendar ori depăşeşte vârsta de calendar se
vorbeşte despre reţinere (retardare) sau despre grăbirea (accelerarea) tempoului de creştere
biologică.

15.Etapele clinice ale dezvoltării pubertare (Tanner)  

La fete
Stadiul I: infantil - S1 (sâni), P1 (pilozitate); 
Stadiul II: dezvoltarea sânilor, cre
şterea mameloaneor (S2), apariţia pilozităţii pubiene, apoi axilare (P2); 
Stadiul III: dezvoltarea glandelor mamare 
şi lărgirea areolelor mamare (S3), pilozitatea devine  mai deasă (P3), dezvoltarea labiilor (mici şi
mari) 
Stadiul IV: dezvoltarea completă a sânilor, areolele devin bombate (S4), pilozitatea completă 
(P4); 
Stadiul V: apar primele menstre (după 2 ani de la începutul pubertăţii); re
gularizarea ciclurilor 
(ovulaţia apare aproximativ 2 ani mai târziu).
 
 La băieţi:
 
Stadiul I: infantil; Stadiul II: debutul cre
şterii în volum a testiculelor, apare pilozitatea pubiană, apoi axilară;
 Stadiul III: îndesirea perilor pubieni, apari
ţia pilozităţ
ii buzei superioare, începe modificarea vocii; 
Stadiul IV: pilozitatea este de tip adult, dezvoltarea masei musculare, lărgirea spatelui;
 
Stadiul V: apariţia bărbii, apar ejaculările.
 
 b.Etapele biologiceale pubertăţii 
 
Se pot delimita prin dozări hormonale.
 
Dozările hormonale se practică numai în anomalii de derulare a pubertăţii, sunt dificil de
interpretat şi costisitoare.

Este un ansamblu de schimbari aparente(sau depistate prin diferite mijloace), pe care le prezintă
copilul pe parcursul copilariei și adolescenței, până la vârsta de adult, când atinge maturizarea.

Indicatori:

-dezvoltarea dentiției; -dezvoltarea osoasă; -dezvoltarea sexuală; -maturarea neurologică.

18.Tulburari ale cresterii

Creşterea unui copil este considerată normală dacă, ea evolueaza conform curbelor de referinţa,
urmând acelaşi culuar în limitele a două devieri standard în jurul valorii medii penru vârsta si
sex.

Când creşterea este încetinită sau accelerată parametrii ei sunt în culuarele extreme şi reprezinta
un fenomen patologic.

Retardul creşterii staturale - când talia este inferioara valorii medii pentru vârsta si sex cu 2 DS
sau este sub percentila 3.

Când talia unui copil este sub 4 DS-vorbim despre nanism.

Formele Clinice:

În urma bilanţului anamnestic, clinic şi radiologic orientează spre următoarele forme de retard
statural:

1. secundar
2. osos
3. endocrin
4. esenţial

19.
Apricierea starii de nutritie
Se determină prin aprecierea următorilor parametri:

1.Greutatea corporală
2.Talie
3.Indice statural (IS),N = 1
IS = talia actuală / talia ideală pentru vârstă; 4.Indicele ponderal (IP), N = 0,9-1,2;

IP = greutatea actuală / greutatea ideală pentru vârstă;

5.Indicele nutriţional (IN), N = 1;

IN = greutatea actuală / greutatea vârstei pentru talie

6.Circumferinţa medie a braţului

7.Pliurile cutanate

8.Examenul clinic al copilului

9.Criterii biologici şi biochimici: determinarea proteinemiei, glicemiei, lipemiei, colesterolului,

sideremiei, zincului.

10.Criterii funcţionale: urmăresc aprecierea funcţionalităţii aparatelor şi sistemelor

( determinarea toleranţei digestive, rezistenţei la infecţii)

11.Reactivitatea imunologică

12.Aprecierea dezvoltării psihomotorii

20.Malnutriția reprezintă o perturbare cronică a stării de nutriție și este frecvent întâlnită în

rândul sugarilor sau a copiilor de vârste mici, din cauza carențelor nutriționale care pot apărea și
care pot duce la apariția unor perturbări metabolice în cadrul organismului malnutrit, cu
modificări morfofuncționale destul de grave și de cele mai multe ori de necorectat. 

Malnutriția se caracterizează, în faza acută, prin greutate mică față de vârsta copilului și ulterior,
în faza cronică, greutate mică față de talia copilului. 

Malnutriția poate apărea prin aport alimentar insuficient, prin pierderi crescute de proteine în
cadrul anumitor afecțiuni, prin creșterea necesarului de substanțe nutritive (în perioada de
creștere) sau în cadrul diferitelor boli cronice, datorită catabolismului crescut generat de către
medicamentele administrate. 

În cadrul acestei afecțiuni sunt cuprinse și subnutriția și obezitatea deopotrivă. Pot fi descrise două
forme de malnutriție: malnutriția acută și malnutriția cronică. Malnutriția poate fi asociată
unui deficit caloric, deficit proteic sau deficit protein-caloric. 

Termenul de malnutriție poate prezenta semnificații variate: 

 pentru nutriționiști, malnutriția este considerată o stare patologică caracterizată
prezența unui deficit sau a unui exces de substanțe nutritive în organism 
 pentru medicii pediatrii, malnutriția reprezintă starea secundară apărută în urma
proteic și energetic cronic, care va determina reducerea masei musculare și a țesutului
 adipos, scăderea capacității de apărare infecțioasă și perturbarea funcționalității
organismului.

Obezitatea

La copii și adolescenți, obezitatea este definită ca un IMC mai mare decât al percentilei de 95.

În cele mai multe cazuri, obezitatea este provocată de o combinație dintre un consum excesiv de
calorii, lipsa activității fizice și o predispoziție genetică, deși, în anumite situații, cauzele
principale sunt genele (boala Down, sindromul Prader-Willi), afecțiunile endocrine (hipotireoza,
secretie excesiva corticosteroizi(boalaCushing), maladii talamice), medicația sau afecțiunile
psihice. Tratamentele utilizate la copii sunt în principal intervenții în stilul de viață și tehnici
comportamentale.