Să administreze medicația în șoc hipovolemic

Şocul hipovolemic prezintă micşorarea rapidă a volumului intravascular duce la micşorarea

presarcinii, ceea ce generează micşorarea volumului sistolic şi a debitului cardiac; astfel scăzînd
cantitatea de O2 livrată în ţesuturi

Managementul de urgenţă a deshidratării severe (I etapă)

 •Se administrează bolusuri i.v. de 20 ml/kg de ser fiziologic sau Ringer lactat, pînă la
ameliorarea statusului mental, semnelor vitale, perfuzieiperiferice.
 •Dacă după administrarea 60-80 ml/kg de cristaloid izotonic starea nu se ameliorează,gîndiţi-
vă la alt tip de şoc (distributiv, cardiogen– este necesar iniţierea suportului inotrop)
Să administreze medicația în șoc anafilactic

 reactie alergica sistematica de hipersensibilitate imediata, secundara unei simulari alergice

special, mediate de IgE si eliberarii massive si brutale de mediatori continuti in principal in
mastocite si in bazofile din tesuturi si single periferic la un contact repetat al organismului cu
antigenul.

1. Pozitie confortabila

a) Decubit dorsal cu/fara ridicarea membrelor inferioare

- Benefica pentru pacientul hipotensiv
- Contraindicata in prezenta dificultatilor respiratorii
a) Pozitie de siguranta in voma

2. Aplicarea proximala. Fata de locul inocularii, a garoului ( pentru 25 min)

 Desfacerea garoului la interval de 10 min pe o perioada de 2-3 min

 Comprese reci in locul inocularii (punga de gheata) pentru 15 min
 Sol.epinefrina (Adrenalina) 0.1% sau 0.18% 0.1 – 0.3 ml din Solutia 1:1000 – infiltrare in 5-6
locuri din jurul inocularii alergenului
 Carbine activat - Neutralizarea antigenului previne absorbtia lui in circulatia sistematica

3. Oxigenul se administreaza in flux crescut 5-10 l/munit (FiO2 0.4 – 1,0)

 Pulsoximetrie continua

4. Epinefrina 0,1% sau 0,18% (solutie 1:1000) i/m in partea lateral a coapsei

 Doza se va repeat la fiecare 5-10 min pina la stabilizarea TA

 Se administreaza in locuri diferite ale partii laterale ale coapsei

Dozele: i/m

 copii pana la 6 luni- ,15 mg/kg

 Copii 6 luni-6 ani: 0,3 mg/kg
 Mai mare 12 ani: 0,5 mg/kg

5. Contracararea hipotensiunii severe

compensarea volemica se va efectua reiesind din doza 20ml/kg

  Sol.Refortan 6% sau 10% -1000- 2000 ml

  Sol.Stabisol 6% -1000 – 2000 ml

Solutii de cristaloizi (salin normala, Ringher, Ringher lactate) 100 – 2000 ml i/v in perfuzie, pina la
stabilizarea hemodinamica
6. Corticoterapia

Hidrocortizon: 4-8 mg/kg i/v la 6 ore

Metilprednisolon- 1-2 mg/kg i/v la 6 h

Prednisolon- 1-2 mg/kg zi

Blocanti ai receptorilor H2

 Sol. Famotidina (Quamatel) 20 mg i/v

La persistența hipotensiunii în condiiile compensarii hipovolemice și adm, Epinefrina

Se administreaza vazopresoare:

 Sol.Dopamina (2-20 mcg/kg/min)

 Sol.Dobutamina (8-20 mcg/kg/min) – in prezenta tahicardiei

La femeile gravid din cauza riscului de hipoperfuzie placentara la administrarea

Epinefrinei(Adrenalinei),tratamentul hipotensiunii va fi efectuat cu:

 Sol.Efedrina(10mg/1ml) 10 mg i/v, repetat la 2 min pina la doza cumulative de 0.7 mg/kg in

pozitie de decubitlateral sting. Nota : in caz de ineficacitate se va trece la administrarea
Epinefrinei (Adrenalinei) in doze recomandate pentru adulti

Controlul bronhospasmului:

Salbutamol in aerosol– 1 puf (0,2 mg), la necessitate de repetat la 1-2 minute

 Copii <20kg greutate – 400 – 600 mcg/24 ore

 Copii >20kg greutate si adultii – 600 – 800 mcg/24ore

Sau

 Fenoterol(Berotec) in aerosol – 1 puf (0.1 mg), de repetat la necessitate la 5 min

 Bromura de Ipratropiu aerosol 1 puf (20mcg), 0.5-5mg

!Nota: este utila in tratamentul bronhospasmului la pacientii sub tratament cu beta/blocante

  Sol.Aminofilina (Eufilina) 2.4% -10-20 ml (240mg in 10 ml) i/v in perfuzie (5-6 mg/kg) in
20-30 minute,urmat de 0.5 mg/kg in ora in perfuzie

Copii 5-6 mg/kg /24ore, la necessitate se poate de majorat doza pina la 12-16 mg/kg/24ore

Antihistaminice

 Sol.Difenhidramina (Dimedrol) 50 mg/kg adulti, 1-2 mg/kg copii, i/v lent sau i/m
 Sol.Prometazina 50 mg adulti, 1-2 mg/kg copii, i/v lent sai i/m
 Sol.Clorfeniramina i.m sau i/v lent:

Adulti/copii > 12 ani-10 mg > copii 6 luni – 6 ani – 2,5 mg

Copii 6-12 ani-5 mg > Copii < 6 luni 250 mcg/kg

Este indicate pacientilor ce nu raspund la administrarea Sol.Epinefrina(Adrenalina) la cei subtratament

cu Beta –blocante
 b) Sol.Glucagon 1 mg i/m sau 1-5 mg i/v in bolus, in caz de necessitate se poate de repetat la 15-
20 min sau de continuat in perfuzie in doze de 5-15 mcg/kg in minut.

Să determine semnele de deshidratare și să aprecieze gradul de deshidratare (conform OMS).

Să realizeze rehidratarea orală la copil cu deshidratare dupa planul A şi B în funcție de vârsta

pacientului (conform OMS).

Planul A de tratament- pt prevenirea deshidratarii si deshidratare usoara (OMS)

1. Administrarea lichidelor cîte 1-2 lingurițe fiecare 1-2 minute:

 <2 ani – 50-100 ml după fiecare scaun lichid;

 2-10 ani – 100-200 ml după fiecare scaun lichid;
 >10 ani – consum de lichide după dorință.

2. Continuarea alimentării copilului conform vîrstei: sugarii la sîn/formulă lactată adaptată, mai
frecvent (cu 1 priză suplimentar);

3. Informarea mamei cînd trebuie să revină la medic: starea copilului se agravează cu vome repetate,
sete pronunțată, febră, refuz de hrană și lichide, scaune lichide fecvente, scaun cu sânge.

Planul B de tratament (pt deshidratare moderata) (OMS), SRO (masa corporală [kg]x75) ml, per os,
timp de 4 ore:

 <4 luni (<6 kg): 200-400 ml;

 4-12 luni (6-10 kg): 400-700 ml;
 1-2 ani (10-12 kg): 700-900 ml;
 2-5 ani (12-19 kg): 900-1400 ml.
Planul C de tratament (pt DESHIDRATARE SEVERĂ) (OMS), terapia i/venoasă (sol.Ringer lactat
sau sol. NaCl 0,9%):

 <1 an: inițial 30 ml/kg/1 oră*, apoi 70 ml/kg/5 ore;

 >1an: inițial 30 ml/kg/30 minute*, apoi 70 ml/kg/2,5 ore.

* Dacă după doza inițială (30 ml/kg) pulsul radial este slab/absent, aceasta se repetă în următoarele 1
oră/30 minute, și numai apoi se trece la doza de 70 ml/kg.

Notă: îndată de copilul poate bea, se va administra SRO per os în doză de 5 ml/kg/oră.

Să identifice pacientul cu convulsii şi să cunoască (aplice) medicaţia anticonvulsivantă

Contractii violente, involuntare si sacadate ale muschilor, adesea insotite de pierderea cunostintei

Terapia anticonvulsivanta de urgenta:

1. Diazepam- 0,3 mg/kg i/v sau 0,5 mg/kg i/rectal (lent în 2-3 minute pentru a preveni apneea) -
2, 3 doze
2. Lorazepam- 0,1 mg/kg (maxim 4 mg) i/v
3. Midazolam
 0,1-0,2 mg/kg (max 10 mg) i/v i/m
 0,15-0,3 mg/kg (max 10 mg) oral
1. Phenobarbital 15-20 mg/kg (max 1g) i/v
2. Levetiracetam
 20 mg/kg (max 1 g) la sugari si copii
 40 mg/kg (max 3 g ) la adolescenti perfuzie i/v timp de 15 min

Timp de recolorare capilara - timpul necesar pentru ca culoarea pielii unui pat capilar extern să
revină la culoarea normală, după aplicarea „a presiunea care a cauzat albirea.

La nn sau sugar se poate face pe stern exercitand o presiune cu degetul mare timp de 5 secunde. La
copil mare si adult pe tampoanele degetelor sau ale unghiilor

Un timp de recuperare de 3 secunde este normal la nou-născut ( „indiferent de sex, gestație, greutate,
dimensiune pentru vârsta gestațională” sau în contextul fototerapiei .

La copii normalul este de aproximativ 2 secunde.

Intubarea endotraheala a nn

Verificaţi securitatea şi siguranţa mediului. Asiguraţi măsurile standarde de precauție.

1. 7. Plasați nou-născutul pe o suprafață plană curată și caldă, cu capul în extensie ușoară.

2. 8. Evitați supra-extensia gâtului nou-născutului.
3. 9. Deschideți gura nou-născutului, îndepărtând cu mâna dreaptă mandibula.
4. 10. Introduceți ușor lama laringoscopului de-a lungul părții laterale a gurii și împingeți ușor
limba și epiglotă înainte prin ridicarea lamei laringoscopului. Vizualizați epiglota.
5. 11. Țineți mânerul laringoscopului în poziție verticală și în unghi drept față de lama
laringoscopului, fără a vă sprijini pe arcada dentară.
 6. 12. În cazul în care nu se vizualizează corzile vocale și epiglota, retrageți treptat laringoscopul
până când acestea pot fi văzute, pentru a evita intubarea esofagului. Aplicarea unei
presiuni pe cartilajul cricoid poate fi de ajutor.
7. 13. Aspirați secrețiile din oro-faringe dacă este necesar.
8. 14. Alegeți sonda de dimensiuni potrivite, în funcție de greutatea nou-născutului
9. 15. Introduceți sonda endotraheală, ținută între degetele mâinii drepte ca pe un creion, pe o
lungime egală cu greutatea nou-născutului (în kg) + 6 de la comisura bucală sau până la
trecerea ghidului opac pe la nivelul corzilor vocale. Vârful sondei trebuie să fie
aproximativ la jumătatea distanței dintre corzile vocale și carina.
10. 16. Confirmați poziția corectă a sondei endotraheale.
11. 17. Asigurați-vă că vârful sondei endotraheale nu depășește mai mult de 2,5 – 3 cm corzile
vocale.
12. 18. Conectați sonda endotraheală la balonul Ambu .
13. 19. Umflați balonul Ambu rapid de 2-3 ori și urmăriți excursiunile toracice bilateral și
mișcările abdominale.
14. 20. Auscultați toracele pentru a confirma pătrunderea uniformă a aerului în plămâni bilateral.
15. 21. Observați umidificarea sondei endotraheal în timpul expirației.
16. 22. Verificați prezența bioxidului de carbon în amestecul gazos expirat de nou-născut.
17. 23. Fixați sonda endotraheală la tegumentul comisurii bucale și obraz cu o bandă adezivă de
leucoplast textil (figura 2).
18. 24. Efectuați intubația orotraheală într-un interval de timp de maxim 30 secunde

Cateterizarea venei ombilicale

1. Pregătiți și asigurați sterilitatea echipamentului.

2. Poziționați nou-născutul în decubit dorsal, Asigurați confortul termic și suportul respirator.
3. Conectați nou-născutul la monitorul cardiac. Monitorizați FC, FR, SpO2, temperatura.
4. Calculați distanța pe care trebuie introdus cateterul ombilical.
5. Dezinfectați tegumentele abdominale ale nou-născutului cu soluție dezinfectantă.
6. Umpleți o seringă de 10.0 ml cu Ser fiziologic 0.9%.
7. Adaptați cateterul la o triplă cale și la seringa de 10.0 ml, plină cu Ser fiziologic de 0.9%.
8. Umpleți cateterul până când lichidul apare la vârful acestuia.
9. Asigurați-vă că nu sunt bule de aer în cateter.
10. Închideți tripla cale spre cateter.
11. Acoperiți abdomenul nou-născutului cu un câmp steril, cu excepția bontului ombilical.
12. Aplicați o ligatură cu fașă sterilă cu nod la baza bontului ombilical pentru controlul sângerării.
13. Tăiați bontul ombilical cu o lamă de bisturiu sterilă la 1-2 cm de piele.
14. Identificați vena ombilicală. Cele trei vase se vizualizează ușor la nivelul bontului ombilical:
două artere cu pereți groși și o singură venă cu pereți subțiri și diametrul mai mare.
15. Controlați sângerarea cu comprese sterile de tifon.
16. Introduceți lent un forceps fără dinți curb în lumenul venei ombilicale, pentru a extrage
cheagurile de sânge și pentru a dilata vena.
17. Apucați cateterul ombilical la 1 cm de vârf și introduceți-l lent în lumenul venei ombilicale pe
distanța calculată. Cateterul nu trebuie să fie introdus pe o lungime mai mare de 2/3 din
distanța de la umărul nou-născutului până la ombilic.
18. Aspirați ușor cu seringa pentru a verifica poziția cateterului.
19. În momentul în care sângele pătrunde liber în cateter, opriți inserția acestuia.
20. Ligaturați bontul ombilical, prinzând cateterul în buclă. Cateterul poate fi securizat printr-o
sutură prin bontul ombilical.
21. Conectați cateterul prin tripla cale la tubul perfuzor.
22. Dezinfectați și montați un pod de bandă adezivă.
23. Aruncați mănușile în cutia pentru materiale sanitare folosite.
24. Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun şi ştergeţi-vă cu un prosop curat.
25. Oferiţi mamei toate explicaţiile referitoare la starea nou-născutului și manevrele efectuate.
26. Documentați procedura.