Farmacologie speciala

Responsabilităţi asociate administrării de medicamente

 Evaluarea stării fizice şi psihice a pacientului
 Identificarea stărilor ce necesită intervenţie
 Administrarea medicamentului corect, în doza corectă, la pacientul potrivit, la momentul
corect şi pe calea corectă de administrare = respectarea celor “5 righ
 Evaluarea răspunsului pacientului la terapie şi identificarea efectelor adverse
 Cererea de informații suplimentare în cazul indicaţiilor de tratament neclare
 Informarea medicului asupra modificărilor necesare în schema de tratament sau a
apariţiei efectelor adverse
 Educarea pacientului în sensul administrării corecte a medicamentelor

Prevenirea erorilor de medicaţie

Cele cinci elemente de corectitudine:
 Medicamentul correct
 Doza corectă
 Pacientul correct
 Timpul correct
 Calea corectă de administrare

1. Medicament correct:
 Atenţie la denumirea medicamentului
 Citiţi cu atenţie indicaţia de tratament
 Citiţi cu atenţie eticheta medicamentului
2. Doza corecta:
 Calcul de doze
 Nu puteţi ajusta dozele indicate de medic
 Eventual vă puteţi încadra în intervalul indicat de medic, dacă acesta există
3. Pacient corect:
 Identificarea pacientului
 Verificarea indicației
 Date din istoric – verificare – alergii
 = pacientul pentru care s-a făcut recomandarea
 4. Timpul correct:
 se stabileşte un program
 se ţine cont de caracteristicile medicamentului
5. Calea corectă de administrare:
 Oral
 Parenteral
 Local

FORME FARMACEUTICE
Solide:
 Comprimate (cpr.): Subst. activă + adjuvanţi – comprimare ---> forme diferite
 Capsule (caps.): Subst. activă (pudră, granule, lichid)+ înveliş gelatinos
 Supozitoare
Lichide:
 Soluție
 Suspensie
Altele:
 Substanţe inhalatorii: pulbere sau lichid
 Creme, loţiuni, patch: adiministrare topică

Alterarea medicației
 Administrarea medicamentelor așa cum există în ambalaj: nu se zdrobesc, capsulele nu se
deschid, etc
 Nerespectarea regulilor
• risc de reacții adverse/ lipsa eficacității
• greșeală care intra sub incidența legii

Toxicitatea medicației
Medicamente stupefiante și substanțe puternic active:
 efectul terapeutic apare la administrarea unei cantităţi foarte mici
 determină dependenţă fizică şi psihică
 se eliberează doar pe bază de prescripție medical
 se păstrează în farmacii la Venena (dulăpior cu uşi duble (ex:morfină,atropina)
Medicamente “eroice”:
 se păstrează în farmacii la Separanda (dulăpior cu un singur rând de uşi) (ex:
fenobarbital, diazepam, hidrocortizon)

Medicamentele obişnuite:
 toxicitate redusă la doze normale
 unele se eliberează și la cerere, fără prescripţie medicală (paracetamol, aspirină).

Implicații legale
 Erorile de medicație – trebuie raportate
 Medicamente cu regim controlat”
• Manipulate de anumite persoane – obligatoriu un medic
• Depozitare în locuri speciale, închise
• Proceduri speciale de prescriere și eliberare
• Rețete speciale, condică separate

ACETILCISTEINA
 Mucolitic
 Antidot (intoxicația cu paracetamol)
 Nu se administrează pacienților cu astm bronșic/ istoric de bronchospasm
 Există soluție conc 10% și 20%.
 10% se poate administra nediluată
 20 % trebuie diluată în ser fiziologic sau apă distilată pentru preparate injectabile
 În intoxicația cu paracetamol se utilizează soluția de conc 20% diluată în glucoză 5% sau
soluție salină 0,45%
 La acești pacienți se urmăresc semnele de hepatotoxicitate și coagulograma
 În cazul administrării orale, dacă pacientul varsă în decurs de o oră de la administrare se
repetă doza
 După deschidere conținutul fiolei își poate schimba culoarea în violet deschis. Soluția se
poate utiliza în continuare, eficacitatea este nemodificată
 Pacientul trebuie să știe că acetilcisteina are un miros neplăcut
 Pentru fluidificarea secrețiilor este necesar ca pacientul să consume suficiente lichide (2-
3 l – dacă nu există contraindicații)
  Nu se administrează acetilcisteina cu ajutorul nebulizatoarelor care conțin fier, cupru sau
cauciuc
 Incompatibilități:
• ampicilina sodică
• tetraciclina
• eritromicină

Calcularea dozelor
Elemente esenţiale:
 1 g = 1000 mg
 n % = n g în 100 ml solvent
ex. Glucoză 5%= 5 g Glucoză la 100ml sol
 x mg/ y ml = x mg dizolvate în y ml sol
 există medicamente măsurate în alte unităţi: µg, UI/ml, U

1. Medicul recomandă administrarea a 17.000.000 microg din medicamentul X. Știind că

16g din medicamentul X se găsesc în 17 ml soluție, câți ml trebuie administrați
pacientului?

17.000.000 mcg= 17 g
17 ml solutie ………. 16 g medicament
x ml solutie ………. 17 g medicament
→ X= 18 ml solutie

2. Calculați debitul unei perfuzii (picături/min) de NaCl 0.9% știind că se administrează 0.8
L în 1.4 ore. Perfuzorul este setat la 7 picături/ml.

0.8 l= 800 ml, 1.4h

1 h ........ 60 min
1.4h ........ x min
→ X= 84 min
84 min .......... 800 ml solutie
1 min .......... y ml solutie
→ Y= 9.5 ml solutie

1 ml solutie .......... 7 picaturi

9.5 ml solutie .......... z picaturi
→ Z= 66,5 pic/min Deb= 66,5 pic/ min
3. Unui sugar de 4 săptămâni medicul pediatru îi recomandă ampicilină 25mg/kgc/zi,
fracționat la 8 ore. Care este doza/doză și doza/zi știind că sugarul cântărește 4 Kg?

25*4= 100 → doza/zi= 100 mg/zi

100:3 (administrare la 8h)= 33.3 → doza/doza= 33.3 mg/doza

4. Care dintre următoarele 2 doze este mai mare?

 D1 = 1ml din soluția cu concentrație 4mg/ml
1 ml .......... 4 mg solutie

 D2 = 1ml din soluția cu concentrație 4% D2> D1

4% → in 100 ml .......... 4 g (4000mg)
1 ml .......... x mg
→ X= 40 mg

5. Unui copil cu greutatea de 34 Kg i se recomandă salbutamol sirop 0.2mg/kg/zi, în 3 prize.

Cunoscând concentrația siropului (2mg/5ml), calculați doza/doză pentru acest pacient.

0.2 * 34= 6.8 mg/zi → doza/zi

6.8 : 3= 2.26 mg
2 mg ....... 5 ml doza/doza= 2.26mg/ 5.6 ml
2.26 mg....... x ml
→ X= 5.6 ml/doza

6. Sunteți asistent medical într-o secție de ATI. Aveți la dispoziție o soluție de dopamină,
800 mg în 500 ml. Doza necesară unui pacient cu greutatea de 60 kg este de
2microg/kgc/min. Calculați debitul perfuziei în ml/h.

2 mcg= 0.002 mg
0.002 * 60= 0.12 → doza necesara= 0.12 mg/min

0.12 mg ………. 1 min

x mg .……….60 min
→ X= 7.2 mg/ 1h
800 mg ………. 500 ml Deb= 4.5 ml/h
7.2 mg ………. y ml
→ Y= 4.5 ml/ h
 Medicatia aparatului digestiv

CLASE DE MEDICAMENTE:
1. Antisecretorii:
 Inhibitori pompă de protoni – Omeprazol
 Inhibitori receptori H2 – Famotidina
2. Antiacide
3. Stimulatoare ale protecţiei gastrice:
 Analogi PG – Misoprostol
4. Protectoare ale mucoasei gastrice
 Sucralfat
 Subcitrat de Bismut

Caz clinic
Tânăr în vârsta de 24 ani, se prezintă la serviciul de urgență cu vărsături, discomfort abdominal și
stare de anxietate. Vărsăturile au debutat în urmă cu 3 ore și au aspect de ”zaț de cafea”.
Pacientul urmează, de 5 zile, un tratament cu ibuprofen, 800 mg de 3 ori/zi, pentru o durere
apărută la nivelul gleznei stângi.
PA = 130/70 mmHg
AV = 100 bătăi/min
Hb = 8.5 g/dl
Ht= 24%
EDS (endoscopie): UG cu HDS (ulcer gastric + hemoragie digestiva superioara)
Rolul asistentei medicale:
 Recunoașterea unui pacient cu HDS ( șoc hipovolemic)
• ABC: airway, breathing, circulation
• aspectul vărsaturilor
• aspectul scaunelor
• valoarea presiunii arteriale
• frecvența cardiac
 Obținerea informațiilor de la pacient (dacă este posibil), informații legate de:
• probleme anterioare (antecedente personale patologice)
• stil de viață (stress, consum de alcool, cafea, fum)
 • tratament administrat anterior prezentarii la medic
 Tratament pre-endoscopie: 80 mg IPP i.v în bolus, apoi 8 mg/h în perfuzie
 Aceată doză crescută de IPP
• reduce sângerarea pe durata endoscopiei
• reduce mortalitatea
 O doză mai mica
• reduce sângerarea
• nu reduce mortalitatea
 Prepararea si administrarea medicatiei:
• IPP- pantoprazol (Controloc 40 mg/flacon)
Prepararea soluției pentru administrare: Se adaugă 10 ml de soluţie injectabilă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul care conţine pulberea. Soluția
obținută se administrează în 2-15 min.
o Calculati cate flacoane de controloc sunt necesare și câți ml de soluție se
administrează în bolus?
1 flacon .............................40 mg
X flacoane .........................80 mg
→ x = 2 flacoane

40 mg (1 flacon) ....................... 10 ml
80 mg ........................................ Y ml
→ y = 20 ml

• Soluția obținută prin adăugarea a 10 ml ser fiziologic în flacon poate fi

administrată ca atare sau după amestecarea cu 100 ml de soluţie injectabilă de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0.9%) sau cu o solutie injectabila de glucoza 55 mg/ml
(5%).
o Cum administrați doza de 80 mg pantoprazol în bolus: din soluția obținută
imediat prin reconstituire cu 10 ml ser fiziologiv sau dupa diluare cu inca
100ml? Dar doza de 8 mg/h?
o Cunoscând doza care trebuie administrată (8 mg/h) calculați debitul
perfuziei cu pantoprazole.
40 mg (1 flacon) ....................10 ml ser fiziologic
Soluția obținută se poate dilua cu 100 ml ser fiziologic. Volumul total
de soluție = 10 + 100 = 110 ml

110 ml ........................40 mg
X ml ........................... 8 mg .......................1h (60 min)
→ X = 22 ml

22 ml..............60 min
y ml .............1 min
 → y= 0,36 ml/min

1 ml ........20 pic
0.36 ml ........z pic
→ Z= 7,3 pic/min

• După reconstituire sau reconstituire şi diluţie, stabilitatea chimică şi fizică a

utilizării a fost demonstrată pentru 12 ore la o temperatură de 25°C, sau pentru 24
ore la o temperatură de 20-25 °C

Ce erori ar putea să apară la administrarea i.v?

1. Rată greșită de administrare – Timpul de administrare (i.v bolus dau perfuzie) să nu fie
mai scurt decât 85% din T.
T= timpul recomandat în monografie sau precizat în ”Australian Injectabile Drugs
Handbook” (AIDH)
O substanță trebuie administrată în bolus în 180 secunde (3 minute).
• Care este cel mai scurt timp în care această această substanță substanță se poate
administra?
o 85% din 180 sec= 153 sec= 2.5 minute

• Dacă volumul de soluție este 10 ml, stabiliți rata perfuziei pentru ambele situații
(administrare în timpul menționat, administrare în timpul cel mai scurt posibil).

10 ml………. 3 minute (timpul mentionat)

X ml……….. 1 minut
→ X= 3.33 ml/ minut
1 ml………. 20 picaturi
3.33 ml……….y picaturi
→ Y= 66 picaturi/ minut

SAU

10 ml………. 2.5 min (timpul cel mai scurt)

X ml ………..1 min
→ X= 4 ml/ minut
1 ml ………. 20 picaturi
4 ml………… y picaturi
→ Y= 80 picaturi/ minut
2. Solvent greșit – utilizarea altui solvent decât cel menționat în monografie/ AIDH.
 3. Volum greșit – administrarea unui volum mai mare sau mai mic decât cel precizat.
4. Incompatibilitate între substanțele substanțele administrate în același flacon (ex
furosemid + pantoprazol + cefotaxim).
Rolul asistentei medicale
În cazul acestui pacient:
 Recunoașterea factorilor de risc
 Cunoașterea mecanismului prin care AINS produc leziuni gastrice, pe lângă iritația direct
 De ce trebuie evitat alcoolul la pacienții cu UG?
 De ce trebuie evitat fumatul la pacienții cu UG?
Recunoașterea factorilor de risc
 IBUPROFENUL (AINS)
De ce trebuie evitat alcoolul/ fumatul la pacienții cu UG?
 Alcoolul crește secreția acidă gastrică
 Nicotina din țigară determină iritație gastrică.

Urmărirea pacientului:
 Urmărirea semnelor vitale
 Urmărirea aspectului scaunelor/ vărsăturilor
 Evaluarea eficienței terapiei
 Monitorizarea reacțiilor adverse
 Interzicerea alimentației normale în cazu
Informarea pacientului:
 La pacientul cu HDS – evitarea schimbării bruște a poziției (din clino în ortostatism)
 Prezentarea planului terapeutic și a regimului de administrare al medicamentelor
 Importanța reducerii stressului
 Evitarea AINS și a altor substanțe cu efect irritant

După 5 zile, pacientul se externează și i se recomandă continuarea tratamentului cu pantoprazol

40 mg/zi. Cunoscând că pe piață există compr a 20 mg și respectiv a 40 mg, alegeți tipul de
comprimat, ritmul administrării zilnice și momentul administrării.
 Pantoprazol 40 mg/zi, dimineața, înainte de micul dejun cu 30- 60 min sau
 Pantoprazol 20 mg, de două ori/zi, dimineața și seara, înainte de masa
 Comprimatele se înghit întregi nu se zdrobesc.
Rezultatul biopsiei efectuate la EDS arată prezența HP. Medicul vă roagă să oferiti pacientului și
informațiile legate de terapia pentru eradicarea acestui agent bacterian, terapie începută în
clinică, în urmă cu 3 zile.
1. Care sunt (cel mai probabil) substanțele recomandate pentru eradicarea HP?
• IPP (Pantoprazol)
• Amoxicilină
• Claritromicină
2. Pe câte zile îi recomandați pacientului terapia antiHP la domiciliu?
• 7-11 zile
3. Ce reacții adverse ar putea să apară? (claritromicina)
• cefalee
• modificarea gustului
• grețuri, vărsături, diaree
• erupții la nivelul pielii
• scaune deschise la culoare
• urina inchisa la culoare
4. Dacă pacientul este alergic la peniciline, care va fi schema de eradicare pentru HP?
• IPP (Pantoprazol)
• Claritromicina
• Metronidazol

Mesaje cheie pentru instituirea terapiei anti HP:

 Tripla terapie IPP – Claritromicină – Amoxicilină (sau Metronidazol) trebuie evitată
atunci când nu se cunoaște sensibilitatea la claritromicină, iar rata rezistenței la
claritromicină în zona respectivă depășește 15 – 20%.
 Dacă rezistența la claritromicină este redusă, regimul terapeutic conținând conținând
acest macrolid macrolid trebuie trebuie considerat considerat prima linie de tratament
tratament (empiric).
 Cvadrupla terapie cu bismut trebuie considerată alternativă la schemele cu claritromicina.
 Utilizarea unei doze mai mari de IPP, în 2 prize zilnice, crește eficiența triplei terapii.
 Recomandarea triplei terapii pentru 10 – 14 zile, și nu pentru 7 zile, crește rata eradicării
HP cu 5 %
 Schemele IPP- Claritromicina – Amoxicilina, respectiv IPP – Claritromicină –
Metronidazol sunt echivalente dpdv al ratei eradicării HP.
 Reapariția infecției la un pacient anterior tratat cu IPP – Claritromicina – Amoxicilină/
Metronidazol, se recomandă fie cvadrupla terapie cu bismut, fie terapia cu levofloxacină.
Trebuie luată în considerare rata de rezistență la levofloxacină.
 Dacă există 2 eșecuri eșecuri în eradicarea eradicarea HP trebuie trebuie testată
sensibilitatea bacteriei la antibiotic
Tratamentul vărsăturilor - Metoclopramid
Asistenta medicală îi administrează unui pacient care prezintă vărsături Metoclopramid, 10 mg
i.v. Flaconul cu soluție de metoclopramid pentru administrare parenterală are 2 ml, iar
concentrația este de 5 mg/ml.

1. Câți ml trebuie administrați?

5 mg ............................1 ml
10 mg .......................... X ml
→ X= 2 ml soluție (1 flacon)

2. Cum urmăriți eficiența metoclopramidului?

 Trebuie să dispară vărsăturile.

3. Ce reacții adverse ar putea să apară?

 somnolență, amețeli, spasme faciale, mișcări involuntare (tulburări
extrapiramidale)

4. Dacă pacientul prezintă și constipație Metoclopramidul îl va ajuta? (Metoclopramidul are

și efect prokinetic)
 Nu. Metoclopramidul este un medicament cu efect antivomitiv și prokinetic, însă
acționează doar la nivel gastric și la nivelul primei porțiuni a intestinului subțire.
Nu acționează pe colon.

5. Care este diferența între Metoclopramid și Domperidon?

 Domperidonul nu traversează BHE, nu prezintă reacții adverse la nivel central
(tulburări extrapiramidale)

Tratamentul vărsăturilor – Ondansetron

Copil în vârstă de 8 ani este internat în secția de oncologie pentru o ședință de chimioterapie.
Medicul oncolog vă transmite dumneavoastră (asistent medical) următoarele: administrați înainte
de chimioterapie 5 mg ondansetron/m2, apoi 4 mg p.o la 12 ore. In următoarele 5 zile va
continua cu 2 x 4 mg/zi. (1Fl are 2mg/ml,1 compr are 4mg)
1. Asupra căror receptori acționează ondansetronul?
 Ondansetronul acționează asupra receptorilor 5 HT3, face parte din clasa
“Antagonisti ai receptorilor 5HT3”
2. Calculați câți ml de ondansetron trebuie administrați.
5 mg/m2
5 mg ..............1 m2
x mg ..............1,08 m2
→ x = 5.4 mg
2 mg .................1 ml
5.4 mg ...............y ml
→ y = 5,4/2 = 2,7 ml

3. Câte comprimate de ondansetron sunt necesare acestui pacient pentru cele 6 zile?
 1 compr trebuie administrat la 12 ore, pentru celelalte 5 zile sunt necesare 10
comprimate a 4 mg. Deci în total 11 comprimate.

4. Ce medicație poate fi asociată pentru creșterea eficienței tratamentului? Din ce clasă face
parte? Care sunt căile de administrare pentru această substanță? SC (suprafața corporală)
= 1,08 m2
 Pentru creșterea eficienței terapiei se poate asocia dexametazona, un
glucocorticoid. Se poate administra atât parenteral cât și p.o.