Lungu Elena-Alexandra

Grupa 10, Seria B, Anul V

Caz clinic

Pacient de sex masculin, în vârstă de 59 ani, se prezintă ia spital pentru

dureri în partea superioară a abdomenului, sub formă de arsură. Durerile au debutat
în urmă cu aproximativ o săptămână și explică apariția lor la câteva ore dupa masă
și uneori și în timpul nopții, Afirmă ca a mai avut dureri asemănătoare în urmă cu
1 8 ani, când a urmat un tratament cu omeprazol
Diagnostic primar: infarct miocardic (în urmă cu 6 luni), ulcer peptic Tfelicobacter
pylori pozitiv, gastrită antrală.
Diagnostic secundar: hematemeză, anemie feriprivă.
Pacientul declară că a fost fumător, până în urmă cu 6 luni, a fumat
aproximativ 20 țigări/zi, timp de 20 de ani, iar în urmă cu 2 săptămâni, pentru
ameliorarea durerii cauzate de un abces dentar, a utilizat timp de câteva zile: Brufen
comprimate 400 mg 2-3 compr/zi (automedicație).

Cerinte:
1. Stabiliți un posibil tratament, adecvat, aflat în concordanță cu diagnosticul primar și
secundar.
2. Realizați analiza științifică a prescripției medicale.
3. Parametri clinici și paraclinici ce trebuie urmăriți. Argumentați răspunsul.
4. Conduita farmacistului (decelarea unor posibile interacțiuni, reacții adverse ale
medicamentelor prescrise, regimul igienico-dietetic, interacțiuni medicament-
aliment).

I.lnfarctul miocardic este o afecțiune acută, care apare prin ocluzia uneia
dintre arterele coronare. Această ocluzie se produce din cauza unui trombus, sau a
unei plăci de aterom. Astfel, porțiunea de miocard care era irigată de artera coronară
respectivă nu mai este alimentată cu sânge, fapt care este urmat de distrugerea
vasocontricție. Opioizii i.v. sunt analgezicele cele mai folosite în acest context (de
exemplu, 4-8 mg morfină, cu doze suplimentare de 2 mg repetate la interval de 5-15
min„ până la ameliorarea durerii); injecțiile intramusculare trebuie evitate, Efectele
secundare includ greață și vărsătură, hipotensiune,
bradicardie și deprimare respiratorie. Antiemeticele (de exemplu, metoclopramid 5—
10 mg
vasocontricție. Opioizii i.v. sunt analgezicele cele mai folosite în acest context (de
exemplu, 4-8 mg morfină, cu doze suplimentare de 2 mg repetate la interval de 5-15
min„ până la ameliorarea durerii); injecțiile intramusculare trebuie evitate, Efectele
secundare includ greață și vărsătură, hipotensiune,
bradicardie și deprimare respiratorie. Antiemeticele (de exemplu, metoclopramid 5—10
mg

i.v.) pot fi administrate simultan cu opioizii.

Hipotensiunea și bradicardia răspund de obicei la atropină (().5-1 mg

i.v., până la o doză totală de 2 mg), iar depresia respiratorie poate necesita
suport ventilator. Oxigenul (2-4 L/min. , administrat pe mască facială sau
narine) trebuie administrat la pacienții dispneici sau care prezintă alte semne
de insuficiență cardiacă sau șoc. Monitorizarea neinvazivă a saturației în oxigen
este de ajutor în decizia de administrare a oxigenului, sau, în cazurile severe,
de necesarul suportului ventilator. Antiinflamatoarele nonsterioidiene (AINS)
nu trebuie administrate pentru ameliorarea durerii din cauza posibilelor efecte
protrombotice. Anxietatea este răspunsul natural la durere și la circumstanțele
care derivă din producerea infarctului. Dacă pacientul devine excesiv de agitat,
poate fi necesară administrarea unui tranchilizant, însă doar opioizii pot fi
suficienți în majoritatea cazurilor.
Aspirina, AINS, inhibitorii COX-2. Aspirina trebuie administrată tuturor
pacienților cât de curând după ce diagnosticul este probabil, în doză de 75-160 mg, oral,
zilnic, pe tot parcursul vieții. Există doar câteva contraindicații de utilizare a aspirinei,
nefiind recomandată pacienților cu hipersensibilitate cunoscută la aspirină, hemoragie
gastrointestinală activă, tulburări de coagulare cunoscute, sau boli hepatice severe.
Ocazional, aspirina poate declanșa bronhospasmul la pacienții astmatici, fiind astfel
contraindicată la aceștia. S-a demonstrat că AINS (altele decât aspirina) și inhibitorii
 selectivi de ciclooxigenază (COX-2) cresc riscul de deces, reinfarctizare, ruptură
cardiacă și alte complicații.
Clopidogrel. Deși clopidogrelul este mai puțin studiat la pacienții cu infarct
miocardic, există numeroase dovezi ale eficacității acestuia ca terapie antiagregant
antiplachetară adjuvantă, superioară aspirinei. Se începe cu o doză de încărcare de cel
puțin 300 mg, însă o doză de încărcare de 600 mg realizează o inhibare mai rapidă și mai
puternică a agregării plachetare. Aceasta trebuie urmată de o doză zilnică de 75 mg.
Heparina. Heparina reprezintă terapia anticoagulantă standard în caz de IM.
Heparina se administrează ca un bolus i.v., cu o doză de start obișnuită de 100 U/kg.
Se recomandă efectuarea procedurii sub control al timpului de coagulare activat
(ACT).
Bivalirudina. Inhibitorul direct al trombinei, bivalirudina, a fost investigată ca
și tratament antitrombotic adjuvant. Bivalirudina se administrează in bolus i.v. în
doze de 0,75 mg/kg, urmat de perfuzie de 1.75 mg/kg/oră, fără a fi ajustată în funcție
de ACT și terminată de obicei la sfârșitul procedurii.
Tratament fibrinolitic. Acolo unde există dotările adecvate, cu o echipă antrenată
de medici sau paramedici capabili să analizeze sau să transmită unui spital ECG pentru
supervizare, fibrinoliza în spital este recomandată dacă aceasta reprezintă cea mai
adecvată strategie de tratament. Scopul este de a începe terapia fibrinolitică în 30 min.
de la sosirea ambulanței (în primele ore de la producerea infarctului miocardic, pentru a
avea succes terapeutic). Administrarea de streptokinază poate fi asociată cu
hipotensiune, dar reacțiile alergice severe sunt rare. Streptokinaza nu ar trebui
readministrată niciodată, din cauza anticorpilor care-i pot altera acțiunea și din cauza
riscului de reacții alergice. Terapia fibrinolitică se asociază cu un risc mic, dar
semnificativ de accidente vasculare cerebrale, eu cel mai mare fiind în prima zi de
tratament.

De asemenea, pentru un tratament post-infarct miocardic se pot prescrie și

statine, fibrați, pentru a preîntâmpina factorul de risc pentru IM. În cazul acestui
pacient s-a intervenit rapid cu tratament fibrinolitic în primele ore de la producerea
infarctului miocardic, iar pe termen lung i-au fost prescrise două medicamente
antiagregante plachetare, ce acționează prin mecanisme diferite, Trombex
(ciopidogrel) 75 mg comprimate filmate, Î comprimat/zi (clopidogrelul trebuie să
fie metabolizat pe calea izoenzimelof citocromului P450 pentlll a rezulta
metabolitul activ care inhibă agregarea plachetară', metabolitul activ al
clopidogrelului inhibă selectiv legarea ADP- ului de receptorul său plachetar P2Y12
și activarea ulterioară mediată de către ADP a complexului glicoproteină
GPIÎb/IIÎaș inhibând, astfel, agregarea plachctară) și Aspirin cardio (acid
acetilsalicilic) 100 mg comprimate gastrorezistente, 1 comprimat/zi (acidul
acetilsalicilic inhibă agregarea plachetară prin blocarea sintezei tromboxanului A2
în trombocite; mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea ireversibilă a
ciclooxigenazei).
Boala ulceroasă (ulcerul gastric sau/și duodenal) reprezintă o afecțiune cronică,
ce evoluează cu episoade de activitate simptomatice sau asimptomatice, care alternează
cu perioade de remisiune, cu tendință spontană spre vindecare. Episoadele de activitate
se manifestă prin ulcerul activ (ulcerație), ce reprezintă, din punct de vedere
histopatologic, o pierdere de substanță, cu o întrerupere circumscrisă a continuității
peretelui stomacal sau/și duodenal cu diametrul peste 5 mm, începând de la nivelul
mucoasei și musculaturii mucoasei și putând penetra până la seroasă, în funcție de
gravitatea evoluției. Ulcerul depășește musculatura mucoasei, putând să se extindă în
submucoasă, musculară și adventice. Eroziunea se diferențiază de ulcerație, fiind o
leziune superficială, ce cuprinde exclusiv mucoasa.

Factori
favorizanti: o
alimentația

• fumat, cafea, stres;

• durere (foame puternică), în epigastru sau/și în hipocondrul drept;

• tranzit accelerat (golirea stomacului de 2 ori) mai rapid decât normal, în ulcerul
duodenal);
Caracteristicile durerii ulceroase sunt: ritmicitatea, episodicitatea, și periodicitatea.

• Ritmicitatea constă în variația intensității durerii raportat la mese și Ia bioritmul

circadian (zi-noapte),
Raportat la mese; în general (în aprox. 50% din cazuri), durerea dispare după ingestia de
alimente, la un număr de ore (1-3h), diferit în Ŕłnęție de localizarea ulcerului.
Raportat la bioritnul circadian; durerea nocturnă, care, de obicei, trezește bolnavul din
somn apare între orele 1-5 dimineața și caracterizează ulcerul duodenal,
 • Episodicitatea constă în repetarea durerii zilnic, mai multe zile succesive, pe
parcursul unui episod de activitate,
Durerea persistă fără tratament, între 2 și 6 săptămâni, Durera dispare rapid sub tratament
cu hiposecretoare gastrice (în 2-6 zile), Cicatrizarea nișei ulceroase se realizează după un
tratament de durată (4-8 săptămâni).

• Periodicitatea constă în alternarea periodică a episoadelor de activitate

simptomatice, cu perioadele de remisiune asinłptołnaticc, pe parcursul unui an,
Periodicitatea recidivelor este de 4-5/an. Frecvența lor are o variabilitate sezonieră,
fiind crescută primăvara și toanłna în ulcerul duodenal și vara-iana în ulcerul gastric.
În fiziopatogenia ulcerului gastric și duodenal este încriminat dezechilibrul
dintre:
• factorii agresivi ulcerogeni (acid clorhidric, pepsină, acizi biliari) și
• factorii de protecție: mucuš, bicarbonat; troficitatea și capacitatea de regenerare
a mucoasei favorizată de circulația sanguină și diminuată în ischemie; PGE2
(citoprotectoare); FCE (factorul de creștere epidermic) și TGF-a (factorul de
creștere transfonnat alfa).
În ulcerul duodenal cresc factorii agresivi (hipersecreție gastrică acidă), iar în
ulcerul gastric (cu normo- sau chiar hiposecreție gastrică acidă) scad factorii de
protecție. În etiopatogenia bolii ulceroase sunt incriminate:
• infecția cu Helicobacterpyloris (CampylobacterpyŽoris), bacterie gram-negativă,
ce produce o protează mucolitică ce degradează mucina, cu scăderea capacității
ei protectoare și care întreține o stare inflamatorie;
• medicamente ulcerogene (antiinflamatoare steroidiene și nesteroidiene);
• sindromul Zolinger-Ellison (gastrinom însoțit de hipersecreție gastrică acidă,
localizat la nivel duodenal sau pancreatic); o factori genetici.
Medicația antiulceroasă favorizează vindecarea ulcerului activ și prevenirea
recăderilor. Clasificare:
A. Antiulceroase care reduc factorii agresivi: antiacide și inhibitoare ale secreției
gastrice; B. Antiulceroase care cresc factorii protectori: protectoare ale mucoasei și
stimulatoare ale regenerării (carbenoxolon, sucralfat, subcitrat de bismut coloidal,
hidrolizat de colagen, spirulină);
C. Antiulceroase cu mecanism mixt: analogi ai PGE2 (misoprostol, enprostil);

D. Medicație etiopatogenică (chimioterapia anti-Helicobacterpylori);

E. Adjuvanți: - anestezice locale (anestezina, lidocaina);
F. antispastice (atropina, butilscopolamina, propantelina); - tranchilizante (diazepam,
hidroxizină);
G. antidepresive triciclice sedative (amitriptilină, doxepină).
 Pentru eradicarea infecției cu Helicobacterpylori la acest pacient și pentru înlăturarea
simptomelor ulcerului s-a prescris o schemă terapeutică alcătuită din:
H. Omeprazol 20 mg caps. gastrorezistente l/zi;

I. Ulcamed 120 mg cpr. film., 1x4/zi;

J. Amoxicilină 500 mg cps. 2x2/zi, 7 zile;
K. Flagyl 250 mg cpr. film 1x2/zi.
Hematemeza reprezintă evacuarea prin vărsătură a sângelui din stomac. Clasic, aspectul
vărsăturii este de „zaț de cafea", dar dacă sângerarea este importantă și rapidă aspectul poate fi
și de sânge proaspăt, Sângele poate fi roșu, amestecat sau nu cu alimente și cu fragmente de
cheaguri negricioase. Hemoragiile digestive superioare includ două categorii de semne clinice:
semne de exteriorizare a hemoragiei și semne de hipovolemie și anemie acută.
Anemia feriprivă este o stare patologică, un sindrom, ce apare ca urmare a
scăderii cantității totale de fier din organism, prin absorbție deficitară (boala celiacă,
boala Crohn, boli inflamatorii intestinale cum sunt colitele ulcerative, ulcerul pcptic),
prin pierderi crescute (cum este și cazul acestui pacient, ce prezintă hematemeză), sau
prin aport redus (vegetarieni, vegani sau alte persoane care au o dietă ce nu include
alimente bogate în fier; fierul din alimentele vegetale, chiar și din acelea care conțin o
cantitate crescută, nu este absorbit la fel de bine precum cel provenit din carnea de pui
sau de pește) sau datorită unor necesități sporite, conducând la scăderea cantității totale
de hemoglobină din organism.

Simptomele anemiei feriprive pot fi, adesea confundate cu cele ale altor
afecțiuni, de aceea este importantă consultarea unui medic și realizarea unor analize
de laborator pentru a fi pus un diagnostic corect și astfel, recomandarea unui
tratament adecvat:
• Senzația de oboseală, slăbiciune, scăderea rezistenței la efort;
Inapetență;
• Paloare, uscăciunea tegumentelor;
• Cefalee, amețeli;
• Ritm cardiac crescut;
• Dificultăți în respirație;
• Dificultăți de concentrare;
• Sindromul picioarelor neliniștite și senzația de înțepături la nivelul
picioarelor; Senzație permanentă de mâini și picioare reci.
Pentru tratamentul anemiei feriprive, în cazul acestui pacient, se poate
administra Tardyferon 80 mg, comprimate cu eliberare prelungită, 1-2 cpr/zi.
2. Prescripția medicală actuală, însumată, a acestui pacient cuprinde:
 • Trombex 75 mg cpr. film., 1 cpr./zi;
• Aspirin cardio 100 mg cpr gastrorez., 1 cpr./zi;
• Omeprazol 20 mg caps. gastrorezistente l/zi;
• Ulcamed 120 mg cpr. film., 1x4/zi;
• Amoxicilină 500 mg cps. 2x2/zi, 7 zile;
• Flagyl 250 mg cpr. film 1x2/zi;
• Tardyferon 80 mg, cpr. elib, prel., 2 cpr./zi.
Trombex 75 mg comprimate filmate conține ca și substanță activă clopidogrel 75
mg (sub formă de bisulfat de clopidogrel) medicament antiagregant plachetar ce
acționează prin blocarea selectivă și ireversibilă a receptorilor pentru ADP de Ia nivel
plachetar, ca urmare, legarea fibrinogenului de receptorii specifici trombocitari GP Ilb/
Illa este împiedicată, deoarece acesta depinde de efectul activator inițiat de ADP,
Clopidogrelul este, astfel, indicat pacienților adulți cu infarct miocardic în antecedent și
pentru profilaxia altuia, în caz de accident vascular cerebral ischemic, boală arterială
periferică dovedită, sindrom coronarian acut, administrându-se în doză unică, zilnic.

Aspirin cardio 100 mg conłl)îitnate gastrorczistente este un medicament care

conține ca și substanță activă acidul acetilsalicilic în doză de 100 mg, acționând ca și
antiagrcgant plachetar prin inhibarea ireversibilă a ciclooxigcnazei și blocarea sintezei
tromboxanului A2 în trombocite și se indică la pacienții la care se suspectează un infarct
miocardic acut, pentru profilaxia secundară la pacienții cu infarct miocardic în
antcccdcntc, profilaxia gecundară a accidentului vascular cerebral, pentru reducerea
riscului de atacuri ischemice tranzitorii, pentru inhibarea agregării plachetare la pacienții
cu angină pectorală stabilă și instabilă pentru profilaxia trombełnbolismului după
chirurgie vasculară sau intctvenții chirurgicale. Întrucât acidul acetilsalicilic inhibă
ciclooxigcnaza, scade și sinteza de prostaglandine gastroprotectoare, de aceea este
contraindicată asocierea cu alte ĂINS deoarece există un risc crescut de accentuare a
simptomatologiei ulceroase și sângerări gastrointestinale, din cauza efectelor sinergice.

Omeprazol 20 mg capsule gastrorezistente este un medicament inhibitor al pompei

de protoni, activitatea secretorie a pompei de protoni fiind inhibată mai mult de 24 ore
(timpul necesar biosintezei noilor molecule H+, K+, ATP-ază este de 36 ore) și se
prescrie acetui pacient penfru tratamentul ulcerului activ, per os, 20mg/zi, între mese.
Fiind un inhibitor al secreției gastrice acide, omeprazolul interacționează astfel cu fierul
(forma farmaceutică Tardyferon) deoarece PH-ul gastric este crescut, iar pentru
absorbția fierului este necesar un pH acid. Pentru rezolvarea acestui inconvenient și
pentru a nu declanșa o criză ulceroasă, realizându-se balanța risc-beneficiu se recurge la
administrarea fierului la 2h după masă. De asemenea, omeprazolul este un inhibitor
CYP2C19, observându-se astfel o interacțiune cu clopidogrelul, deoarece este
metabolizat de același sistem enzimatic, cu întârzierea eliminării acestuia din organism,
supradozare și posibilitatea apariției reacțiilor adverse însoțite de hemoragii, Pentru a
evita aceste interacțiuni se poate alege un alt inhibitor al pompei de protoni precum
pantoprazol, lansoprazol.
 Ulcamed 120 mg comprimate filmate este un medicament care conține oxid de bismut 120
mg (sub formă de dicitratobismutat tripotasic-subcitrat de bismut) care precipită în mediul
acid gastric și aderă la nivelul zonei ulceroase, inhibând concomitent și acțiunea pepsinei.
Mucoasa este protejată, de asemenea prin stimularea sintezei și secreției prostaglandinelor
endogene, cu creșterea sintezei de bicarbonat și mucină. Se indică la acest pacient pentru
tratamentul ulcerului, ca adjuvant în tratamentul de eradicare al Helicobacter pylori, în
combinație cu alte medicamente. Se administrează câte un comprimat de 4 ori pe zi, cu o
jumătate de oră înaintea meselor principale și înainte de culcare. Formând un precipitat de
aderă la nivelul nișei ulceroase, Ulcamed interacționează cu fierul, scăzându-i absorbția, dar
și cu amoxicilina, de aceea se recomandă ca aceste medicamente să se administreze la un
interval de 2-3 ore.
Amoxicilina 500 mg este un antibiotic cu spectru larg, fiind folosit în cazul infecțiilor
cu germeni sensibili, inclusiv Helicobacterpy/ori, alături de metronidazol în această schemă
terapeutică, pentru potențarea efectului antibacterian. Se administrează de 2 ori pe zi, timp de
7 zile.
Flagyl 250 mg comprimate filmate este un chimioterapic ce conține ca și substanță activă
metronidazol fiind folosit în terapie pentru acțiunea antiparazitară și antibacteriană, în acest
caz pentru eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, de două ori pe zi, în asocierea
celorlalte medicamente din schema cvadruplă. Terapia cu metronidazol se realizază cu
precauție, întrucât poate interacționa cu mai multe medicamente, printre care:

• anticoagulantele orale, cu creșterea efectului acestora și riscul de apariție a

hemoragiilor, cu scăderea metabolizării hepatice a acestora. Se recomandă
controlul mai frecvent al timpului de protrombină și supravegherea INR, cu
ajustarea dozei de anticoagulant oral în timpul tratamentului cu
metronidazol și pe parcursul următoarelor 8 zile după întreruperea
administrării acestuia.
• la asocierea metronidazolului cu alcool pot apărea reacții tip disulfiram,
manifestate prin vărsături, tahicardie, stări confuzionale', de aceea nu
trebuie consumate băuturi alcoolice și medicamente care conțin alcool etilic
în timpul tratamentului și 48 ore după.
Metronidazolul este metabolizat, în principal, prin oxidare la nivel hepatic, rezultând
un metabolit care poate determina colorația mai închisă a urinei, necesitând
informarea pacientului asupra acestui aspect.
Tardyferon 80 mg comprimate cu eliberare prelungită, este un medicament
antianemic ce conține fer 80,000 mg sub formă de sulfat feros uscat 247,250 mg. În
general, pentru o bună absorbție, fierul se administrează înainte de masă, dar din
cauza faptului că toleranța digestivă a acestui pacient este scăzută și realizând balanța
risc-beneficiu se preferă administrarea după masă, la aproximativ 2 h. De asemenea
fierul nu trebuie administrat concomitent cu antiacidele, deoarece acestea îi scad
absorbția, preferându-se administrarea individuală a fiecărui medicament, la un
interval de cel puțin 2h.
3. Pentru menținerea unei stări de sănătate optime trebuie analizați anumiți parametri clinici
și paraclinici, specifici afecțiunilor de care suferă acest pacient:
a) Pentru infarctul miocardic, explorarea paraclinică vine să confirme supoziția clinică de
diagnostic și cuprinde: electrocardiograma, analize de laborator, enzimele de citoliză
miocardică și testele imagistice.
• Electrocardiograma: confirmă diagnosticul, precizează localizarea infarctului și
evoluția lui in timp;
Enzimele de citoliză miocardică apar în ser într-o concentrație direct proporțională
cu gradul necrozei, în timp ce alte constante biologice se modifică în raport cu
răspunsul inflamator și reacția sistemului nervos vegetativ simpatic. În urma
necrozei miocardice, se eliberează din celule și se pot izola în ser o serie de
enzime de citoliză și mioglobină, fragmente de miozină, microelemente. Dintre
acestea, clasic, au utilitate clinică creatinfosfokinaza (CPK), CK-MB,
troponinele T și I, lactatdehidrogenaza (LDH) și atunci când acestea nu sunt
disponibile, se urmărește nivelul de transaminază glutam-oxalacetică (TGO) și
mioglobină serică.
• Glicemia: hiperglicemia de stres apărea în primele 24 48 ore;
• Leucocitoză (creșterea globulelor albe) apare în prima zi după infarct și dispare
după aproximativ o săptămână;
• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) accelerat, care ajunge la valoarea
normală în 2-3 săptămâni;

• Crește fibrinogenul și proteina C reactivă;

• Modificări de coagulare și ale lipidelor serice (colesterol total, trigliceride, LDL
colesterol, HDL colesterol).
• Radiografia toracică: are o valoare limitată și se efectuează pentru a aprecia:
indicele cardiotoracic, care evaluează dimensiunile cordului, evaluarea circulației
pulmonare; Tomografia computerizată cu raze X: este o metodă de referință
pentru evaluarea viabilității tisulare;
• Ecocardiografia: este o metodă imagistică foarte utilă în stabilirea diagnosticului
și urmărirea evoluției IMA; permite identificarea zonelor miocardice hipokinetice
(expresie a ischemiei) și akînetice (expresie a necrozei) și existenta altor
complicații (pericardită lichidiană, rupturile de sept interventrîcular, valvulopatii,
cordaje valvulare sau pilieri)
• Studii radioizotopice: scintigrafia miocardică de perfuzie, angiografia
radioizotopică (evaluează foarte precis cinetica, volumele cardiace și fracția de
ejecție, devenind investigația „GOLDEN STANDARD” în IMA), tomografia cu
emisie de pozitroni;
• RNIN (rezonanța magnetică nucleară): identifică cu precizie zonele de necroză și
cele de ischemie;
• Coronarografia: precizează sediul ocluziei, aria dependent de necroză, fiind o
metodă invazivă și de referință.
b)Investigațiile recomandate pentru ulcerul peptic Helicobacter pozitiv sunt:
 Endoscopia digestivă superioară: reprezintă cel mai precis mijloc de a
diagnostica ulcerele gastrice și duodenale. În cazul ulcerelor gastrice este
obligatorie evaluarea endoscopică pentru a demonstra caracterul benign al
leziunii și pentru a nu omite un diagnostic de cancer gastric. În ulcerele
duodenale, investigația este utilă în detectarea leziunilor suspectate clinic, dar
neidentificate radiologic. Indiferent de localizare, endoscopia digestivă
superioară este obligatorie pentru identificarea ulcerului ca fiind sursa unei
hemoragii digestive. În plus, endoscopia permite biopsia de mucoasa
identificarea ulcerelor. Prin examenul radiologic baritat pot fi identificate
majoritatea ulcerelor gastrice, cu excepția celor cauzate de AINS, care sunt de
regulă mai superficiale și se observă radiografic mai rar. Oferă indicii asupra
caracterului benign sau malign al ulcerației și semne indirecte de ulcer benign
(semnul indexului la nivel gastric, convergența pliurilor mucosei gastrice spre
nișă și deformarea bulbului duodenal în „treflă", ”as de pică"). Aproximativ 1 —
8 % din ulcerele gastrice care par benigne la examenul radiologic baritat se
dovedesc a fi maligne (prin biopsie endoscopică sau intervenție chirurgicală).
Din acest motiv, nu este permis ca un ulcer gastric să fie diagnosticat numai
radiologic, ci este obligatorie endoscopia cu biopsie, din ulcerele detectate
radiologic. Prin examen radiologic baritat pot fi identificate 70
80 % din ulcerele duodenale, Folosirea tehnicii cu dublu contrast, crește rata detecției
antrală pentru detectarea prezenței Helicobacter pylori.
• Examenul baritat al tractului gastro — intestinal: este o metodă uzuală pentru
• Identificarea infecției eu Helicobacter pylori: În cazul pacienților cu
ulcer gastric este importantă determinarea prezenței ÎłelicobacteË
pylori, În acest scop se poate efectua testul rapid la urează pe fragmente
biopsiate din mucoasa antrală, sau prin examen histologic atunci când
diagnosticul a fost stabilit endoscopic,
• Examenele de laborator: Se concentrează asupra diagnosticului infecției
cu Helicobacter pylori, identificarea anemiei feriprive și a hemoragiilor
oculte în scaun; măsurătorile secreției acide gastrice (bazală și stimulată)
nu se folosesc în mod curent pentru ulcerele peptice unice. În suspiciunea
de sindrom Zollinger Ellison se dozează gastrinemia serică a jeun (2 500
ng/ml), se face testarea secreției acide bazale și maximale (DAB
15mEq/oră, DAB/DAM > 0,6); testul de stimulare cu secretină confirmă
diagnosticul de sindrom Zollinger Ellison, iar hipercalcemia la un
pacient cu simptomele menționate mai sus trebuie să conducă la
suspiciunea de MEN-I (sindroame de neoplazie endocrină multiplă).
c) Pentru observarea evoluției anemiei se recomandă:
• Medicul poate efectua examenul clinic (consultul fizic) pentru a
depista cât de severă este anemia și care sunt posibilele cauze care au
declanșat-o. Se realizează auscultația cordului, urmărind bătăile rapide
sau neregulate, ascultarea plămânilor, urmărind respirația sacadată sau
 rapidă, palparea abdomenului, pentru a observa modificări de
dimensiune ale ficatului sau splinei. Medicul poate efectua, de asemenea,
un examen pelvin sau un tușeu rectal, pentru a depista surse frecvente de
hemoragie.
• Hemoleucograma completă: este, de obicei, prima analiză de sânge
recomandată pentru diagnosticarea anemiei. Măsoară diferiți parametri
ai sangelui, precum hemoglobina, hematocritul. Un nivel scazut al
hemoglobinei și al hematocritului reprezintă un semn de anemie. Se mai
înregistrează numarul de globule rosii, de globule albe și de trombocite
din sange, volumul eritrocitar mediu, etc.
• Electroforeza hemoglobinei: analizează diferitele tipuri de hemoglobină din
sânge.
• Numărul de reticulocite: măsoară numarul de globule roșii tinere (imature) care
se

găsesc în sânge. Analiza evidențiază dacă măduva osoasă produce globule roșii în
ritm optim.
• Analiza nivelului de fier: include analiza fierului seric (sideremia) și analiza
feritinei serice. Nivelul transferinei serice și analiza capacității totale de legare
a fierului (CTLF) măsoară, de asemenea, nivelurile de fier.

4. Conduita farmacistului ar trebui să cuprindă, pe lângă eliberarea medicamentelor

prescrise de medic și explicarea modului corect de administrare, o serie de sfaturi
privind precauțiile și regimul igienico-dietetic ce trebuie urmat,
Acizii fitici (cerealele integrale), polifenolii (ceai, cafea, vin roșu), calciul (lapte,
produse lactate) și unele proteine (ouă) inhibă în mod semnificativ absorbția fierului.
Trebuie lăsat un interval de timp între administrarea de săruri de fier și aceste alimente
(cel puțin 2 ore).
Nu trebuie consumate alimente sau băuturi, mai ales lapte, fructe sau sucuri de
fructe
cu o jumătate de oră înainte sau după administrarea dozei de Ulcamed, deoarece poate
influența efectul acestuia. Nu se recołnandă administrarea concomitentă a acestui
medicament cu tetraciclinele deoarece le poate reduce absorbția.
Nu se reconłandă administrarea conconłitcntă de clopidogrel și anticoagulante orale,
deoarece poate crește riscul sângerărilor. Clopidogrcîul cstc metabolizat parțial de CYP2Cl
9 la metabolitul său activ, iar utilizarea de medicamente care inhibă activitatea acestei
enzime duce la reducerea concentrațiilor plasmatice ale metabolitului activ al
clopidogrelului. Ca o măsură de precauție, utilizarea concomitentă de inhibitori puternici sau
moderați ai CYP2C19 trebuie evitată. Medicamentele puternice sau moderate ce inhibă
CYP2C19 includ de exemplu omeprazol și esomeprazol, fluvoxamină, fluoxetină,
moclobcmidă, voriconazol, fluconazol, ticlopidină, ciprofloxacină, cimetidină,
carbamazepină, oxcarbazepină, efavirenz și cloramfenicol.
 În cazul acestui pacient, pentru diminuarea sau înlăturarea simptomelor ulcerului
activ se recomandă, pe lângă schema terapeutică prescrisă, adaptarea unui stil de viață
corespunzător și o alimentație echilibrată, evitându-se mâncărurile preparate prin prăjire,
foarte condimentate, iuți, sosurile, dulciurile rafinate, carnea grasă, mezelurile,
semipreparatele, cașcavalul, brânza fermentată, ciorbele acre, fructele crude și acide (coacăze,
portocale, grapefruit, lămâi, mere), legume consumate ca atare (roșii, usturoi, castraveți,
vinete), întrucât stimulează secreția gastrică acidă și accentuează simptomatologia. De
asemenea, pacientul trebuie sa evite și băuturile cu caracter acid sau care stimulează secreția
gastrică, printre acestea enumerându-se cafeaua, alcoolul (acesta interacționează și cu
metronidazolul prescris în schema terapeutică cu posibilitatea apariției unei reacții tip
disulfiram, manifestată prin hiperemie facială, cefalee, dificultăți de respirație, greață,
vărsături, transpirații, durere în piept, palpitații, dispnee, hiperventilație, tahicardie,
hipotensiune arterială, slăbiciune, vertij, vedere încețoșată și confuzie. În reacțiile severe se
poate identifica insuficientă respiratorie, colaps cardiovascular, ritm cardiac anormal, infarct
miocardic, insuficiență cardiacă congestivă, convulsii și chiar deces. Pacienții trebuie să evite
alcoolul, medicamentele care conțin alcool, incluzând și alte produse parenterale care
utilizează alcoolul); de asemenea este de dorit evitarea băuturilor carbogazoase și a sucurilor
de fructe. Recomandările includ și un program de muncă corespunzător (cu reducerea pe cât
posibil a stresului), odihnă și renunțarea la fumat, întrucât fumul de țigară este un iritant al
mucoasei gastrice. Există câteva alimente care pot ajuta pacientul să țină ulcerul sub control
și să amelioreze simptomele, precum: alimentele bogate în fibre (ovăz, semințe, morcov,
brocoli), alimente sărace în grăsimi (carnea de pui, curcan, pește), legume și fructe preparate
termic, ceaiuri (cu excepția celor astringente, precum ceaiul negru).
Un stil de viață sănătos este necesar și pentru prevenirea unui nou infarct miocardic.
Astfel, este important ca pacientul să nu mai fumeze, în continuare, să desfășoare activități
fizice ușoare. Sedentarismul este una dintre cauzele bolilor cardiovasculare, Efortul fizic
îmbunătățește activitatea mușchiului cardiac. Este nevoie de o hidratare corectă, însă nu în
exces, deoarece este posibil ca organismul să rețină apa, ceea ce poate duce la hipertensiune și
alte afecțiuni. Pentru a preveni riscul aterosclerotic trebuie redus consumul de grăsimi saturate
care se găsesc în alimentele de origine animală (carne grasă, untură, slănină) și de grăsimi de
tip trans care se găsesc în produsele fast-food, prăjeli, produse de patiserie, În schimb, se poate
consuma carne albă de pasăre (dar pielea trebuie îndepărtată), uleiuri vegetale în stare crudă,
migdale, nuci, cąiu, fistic, alune, avocado, semințe, pește, Acestea conțin grăsimi nesaturate
care reduc LDL-coîesterolul, responsabil pentru ateroscîeroză (una din cauzele infarctului).
De asemenea, acesta ponte fi redus prin consum de fibre (tărâțe, cereale, fructe și legume).
Tensiunea aflerială trebuie monitorizată zilnic, iar stresul este necesar să fie ținut gub
control prin activități recreative și comunicare cu cei dragi.