Arghezi- Flori de mucigai

1. Introducere modernism

2. Introducere autor
-reprezentantul modernismului clasic
-împletește elemente specifice acestei orientări literare și altele tradiționaliste: cultul pământului,
al țăranului, legătura dintre generații
- modernitatea poetului: filonul religios care privește o relație controversată cu divinitatea,
dimensiunea filozofică, viziunea asupra creației, asupra iubirii, estetica urâtului(E.Rosencrantz)
-formulează o viziune inedită asupra artei, inspirata și din grotescul existențial-devine material
creator
3. Vol Flori de mucigai-experiența închisorii- 1931- poezie a celulei, a urâtului lumesc-spațiu al
deznădejdii, respingător, al morții
- titlul justifică această dimensiune sinistră->metafora florilor de mucigai ca ipostază a
degradării, a denaturării frumuseții, ce amintește de florile de plumb, ca expresie a incremenirii-
oximoron
- volumul Florile răului al lui Charles Baudelaire este emblematic atât pentru simbolism, cât și
pt modernism, el definind o lume degradată, izolată, însingurată, in care ființa se străduiește să
supraviețuiască
4. Introducere text, structură, compozitie, tematică
- două strofe:una polimorfă și un catren-transpun viziunea poetului captiv în celula
-arta devine singura formă de viață, de purificare a sinelui, de constientizare a existenței inseși
- într-o lume imundă, ostilă, grotescă, poetul->supraviețuitor, redefineste creația-are puterea de a
transfigura universul respingător, poezia-artă poetică de facură modernistă
- textul debutează cu motivul scrierii pe tencuială-simbol efort supraomenesc neguvernat de
divin- pronumele le-versuri ce rezultă din suferință
-perfectul compus-consumarea actului creator
- substantivele tencuială, singurătate, sintagma firidă goală-mediu ostil, închis, întunecat,
necizelat, respinge viața
-absența ferestrei-izolare completă a poetului de spațiul exterior și de sine-depărtare de cer și
muza sa
- a avea puterile neajutat-absența inspirației divine prin simbolurile celor trei evangheliști.
- fiecare la nivel metaforic-atribut al creației poetice: taurul-forța cuvântului, brutalitate, leul-
eleganță, rafinament, forță interioară, caracter dominant, vulturul-libertatea, zborul-toate mărci
ale creatorului insuși
- în absența lor-cădere in atemporalitate, timp al suferinței (fara an), către sfârșit (de groapă),
dar ardere continuă, renaștere (foame de scrum) +permanentă dorință de cunoaștere/salvare (sete
de apă)
-tocirea unghiei îngerești-epuizare, pierderea harului, nu vede o scăpare din infernul existențial
- metafora unghiei-condei reface relația poet-creație, asociată mâinii drepte-simbol al beneficului,
nemaicrescând sau nefiind observabilă în fragilitatea ei
- licența poetică “nu o am mai cunoscut”-antepunerea pronumelui personal o-importanța actului
creator, senzația părăsirii, a pierderii harului divin
=>scrierea cu unghiile de la mâna stângă-efort dureros, supraomenesc, recuperare a a ceea ce a
rămas
- în mentalitatea populară-stânga asociată maleficului, urâtului, răului-a poezia valorifică acest
univers
- suferința fizică-accentuata până la sălbăticirea completă-mâna gheară, inflexibilă, neputincioasă
- verbul reflexiv m-am silit -crezul artistic-lirismul poate fi și o formă de exprimare a suferinței, a
grotescului, a subumanului
-izolat, claustrare, sunete abia perceptibile-nu renunta la scris-formă de supraviețuire în lume-
versul Ploaia bătea departe afară- sens al distanțări-introducerea adverbului departe.
- încheiere-tema, viziunea supra lumii, limbajul, ingambament, strofa polimorfă- problematizarea,
dimensiunea filozofică a creației