Flori de Mucigai Tudor Arghezi

Epoca interbelica este caracterizata de o efervescenta creatoare, un nou mod de a crea si recepta poezia.Se inregistreaza doua directii literare: traditionalismul (apara traditia) si modernismul(lupta impotriva traditiei, abandonarea tiparelor). Flori de mucigai ilustreaza modernismul poetic interbelic prin: orientarea spre problemele existentiale: creatia, conditia poetului, cunoasterea, moartea), polisemia, ambiguitatea, metaforizarea fiind caracteristici ale limbajului poetic.Inovatii prozodice: masura variabila, versul liber, ritmul interior(al trairii si al simtirii), organizare strofica originala.Este prezenta o noua formula lirica: estetica uratului precum si arta cuvantului(ars combinatoria) Poezia este o arta poetica pentru ca exprima conceptia poetului despre actul creator/ crezul sau estetic si conditia poetului. Tudor Arghezi este unul dintre cei mai mari poeti din epoca interbelica.Acesta are o personalitate proteica si cumuleaza diferite ipostaze intelectuale:poet, prozator, eseist, publicist.Pompiliu Constantin spune ca in el se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern, iar Mihail Radea vorbeste de o revolta structurala.Totodata este si un poet al sfasierilor launtrice ma framant in sine-mi. Poezia Flori de Mucigai deschide volumul de debut cu acelasi titlu, fiind rezultatul perioadei de detentie.Aceasta aduce un univers inedit al inchisorii si trimite la Florile raului de Charles Baudelaire. Titlul contine un oximoron si evidentiaza estetica uratului ce constituie un element de modernitate: flori semnifica frumosul, iar mucigai semnifica uratul.Frumosul isi are radacinile in uratul existenial. Temele sustin modernismul, orientarea spre problemele existeniale: creatia, conditia poetului, cunoasterea(experienta inchisorii). Structura compozitionala releva noutatea si modernitatea: organizarea strofica este reprezentata de o strofa ampla si un catren. Monologul liric este o confesiune, marcile subiectivitatii eului liric fiind verbele si pronumele la persoana 1. Se disting trei secvente lirice: Imaginea artistului in universul carceral(7v), definitia lirica a creatiei/stihuri(5v) si trauma existentiala a poetului. Incipitul indica actul creator in conditii neprielnice ale universului carceral.Le-am scris cu unghia pe tencuiala, pe un perete de firida goala.Atmosfera este dezolanta, o ambianta nefavorita scrisului.

Eul liric se simte insigurat, captiv, traumatizat, pare sa fi coborat la conditia primara a omului preistoric care scrie pe peretii cavernelor.Cele doua metafore intuneric si singuratate sunt metafore ale conditiei umane.Eul liric pare sa fi coborat ad Inferos.Acesta se simte parasit de Dumnezeu si totodata lipsit de harul ceresc.(Cu puterile neajutate/Nici de taurul nici de leul nici de vulturul/Care au lucrat imprejurul/ Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.Taurul leul, vulturul sunt simboluri biblice, secundanti ai evanghelistilor ce semnifica puterea creatoare. A doua secventa lirica constitie o definitie poetica a creatiei in conditiile detentiei:Stihurile deacum.Este un ton de lamento(bocet existential).Creatia poetica este definita prin epitete metaforice. Stihuri fara an vizeaza atemporalul, conditia poetului intr-o atmosfera nefavorabila. Stihuri de groapa semnifica imnurile mortii si sustin estetica uratului: simbolul gropii este metafora a conditiei umane. Setea si foamea sunt impulsuri existentiale ale fiintei umane.A crea devine o necesitate vitala a poetului chiar in conditiile universului carceral cuprins de disperare si angoasa. A treia secventa lirica surprinde trauma existentiala a poetului: s-a tocit unghia ingereasca ce accentuaza ideea ca este parasit de divinitate.Trauma se amplifica prin criza de identitate:Am lasat-o sa creasca/si nu a mai crescut/ sau nu o am mai cunoscut. Cadrul exterior potenteaza starea de solitudine, disperare si angoasa Era intuneric.Ploaia batea departe, afara.Eul liric se afla intr-un impas existential, creator(si ma durea mana ca o gheara), depaseste impasul/ gaseste o alternativa(si m-am silit sa scriu cu unghia de la mana stanga) Finalul exprima victoria artistului si dorinta fierbinte de a crea.Presupune un efort creator, un act de sacrificiu, de revolta, de incredere in fortele sale creatoare.Acesta gaseste o alta modalitate de exprimare, o alta formula estetica. In concluzie, poezia Flori de Mucigai este o arta poetica ce ilustreaza modernismul poetic prin urmatoarele caracteristici: sintaxa poetica, lexicul ce este lipsit de poeticitate, dar cu sensuri majore, prozodia ce sparge tiparele traditionale, estetica uratului. In opinia mea, noutatea viziunii este sustinuta de o noua formula lirica-estetica-uratul.

Le-am scris cu unghia pe tencuial Pe un prete de firid goal, Pe ntuneric, n singurtate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat mprejurul Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan. Sunt stihuri fr an, Stihuri de groap, De sete de ap i de foame de scrum, Stihurile de acum. Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc Am lsat-o s creasc i nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut.

Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar. i m durea mna ca o ghiar Neputincioas s se strng i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng