Modernism- orientare culturala sec XX

-aduce în centrul universului creator idei filozofice, culturale, literare, artistice asupra cărora individul
realizează un complex proces de problematizare, de căutare
-angrenat în cunoaștere
-dorința de descoperire ca dominanta existențiala
-Omul modernist interoghează asupra problemelor universului, se îndoiește de existența divină, caută
răspunsuri, aceste aspecte realizându-se la nivel literar prin
-subiectivizarea discursului epic și liric,
-interiorizare
-formule poetice inedite
-uneori absența strofei și a punctuației clasice
-interogația ca modalitate de structurare a discursului liric

Lucian Blaga - poet, filozof, prozator, dramaturg

-creatorul unui sistem filozofic pe care se sprijină întreaga sa operă și care delimitează ipostaza
individului în raport cu sinele și cu lumea
-Modernismul blagian->factură expresionistă.
-manifestare liberă, necenzurată, explozivă a unei identități poetice unice->modalități inedite de
manifestare spirituală
-descrise prin dorința de evadare, expansiune, cunoaștere a misterului existențial
-opera sa-imbinare a elementelor moderne cu cele traditionaliste, simbolice sau romantice

Tematica operei descrie următoarele concepte:

1. iubirea ca lege universala, punct de geneza a lumii si a omului
2. natura- reprezentare a simbolurilor fundamentale
3. istoria- proces de evolutie a eului poetic
4. poetul si poezia- motiv si tema centrală a universului liric
5. problema cunoasterii

Aceasta din urmă se regaseste in poezie prin inserarea a două concepte:

a. cunoasterea paradisiaca - mentala, siesi suficienta, logica, care va saraci universul de mistere
b. cunoasterea luciferică - spirituala, rol in potentarea misterului, data doar creatorului pentru a
imbogati lumea

doua tipuri de metafore in cadrul poeziei:

plasticizantă- infrumusetează, ornează
revelatorie- oferă alte sensuri-Menirea poetului este de a imbogati lumea, de a ii oferi noi sensuri, noi
semnificatii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

-artă poetică, afirmare a crezului artistic prin definirea cunoasterii luciferice drept cale de accedere la
absolut

titlul
-este reluat in primul vers și contine mai multe simboluri: pronumele eu defineste eul subiectiv, fiinta
poetică, in timp ce verbul a strivi la formă negativă afirmă tendința de protejare a universului, care
este redat prin motivul corolei- substantivul redă un ansamblu de valori, perfectiunea, absolutul, un
sistem coerent prin simbolistica asociată cercului.
- substantivul minune la plural redă miracolele care se produc prin intermediul divinitatii și sunt
asociate intregului univers

structura
-poezia este organizată într-o strofă polimorfă, realizată prin ingambament, continând trei/patru
secvențe poetice definitorii in descrierea ipostazei creatorului în opoziție cu ceilalți.
-textul debutează cu imaginea regăsită in titlu, ca o reafirmare a eului creator, a cărui menire este
definită de verbele nu strivesc și nu ucid, preluate din campul lexical al distrugerii, dar cu o
semnificatie anulata prin negatie.
- a nu ucide cu mintea inseamna a cunoaste profund si a conserva taina lumii, regăsită în patru
simboluri esențiale ale acesteia: flori, ochi, buze și morminte. Florile vizează aspectul estetic al
naturii, frumusețea de natură trupească, materială, exterioară, dar si efemeritatea acesteia. Ochii sunt
simbol al sufletului, al cunoasterii si spiritualitatii, fereastră interioară. Buzele reprezintă un simbol al
vietii, al rostirii, al cuvântului originar, dar și semn al iubirii. Mormintele devin simbol al mortii, al
transcenderii.
TRUP-SUFLET-VIAȚĂ-MOARTE- dinamică a universului, echillibru existențial

A doua secvență poetică este construită prin antiteza dintre poet si ceilalti, lumina altora distrugand
misterele universului. Ceilalti cunosc paradisiac, mental și tulbură echilibrul lumii, redat prin epitetul
metaforic nepătrunsul ascuns.

Verbul a sugruma asociat substantivului vrajă sugerează caracterul distructiv al cunoasterii

celorlalti care tind sa patrunda intr-un mod nepotrivit misterul lumii, al vietii si al mortii. Conjunctia
adversativa dar delimitează acest univers de cel al poetului, care iubeste lumea si in acest mod o
protejează- dragostea este instrument absolut de cunoastere, poetul afirmand: Iubirea mărește
cunoasterea.
A spori taina lumii tine de atitudinea unui creator care isi iubeste menirea si arta, cunoscând
luciferic, întru mister.- căci eu iubesc si flori, si ochi si buze si morminte.- reluarea simbolurilor
accentuează si potentează sensul misiunii poetice, care este posibilă prin iubire, element întemeitor al
universului.
Ultima secventa incadrata de liniile de pauza realizează o admirabilă comparatie intre poet si
lună, cunoasterea luciferica si lumina lunii, care sporeste taina noptii- lumina lunii se amestecă în
intuneric si creează umbre, zone mai mult sau mai putin luminate, care adaugă un plus de mister
spațiului. Luna este un simbol romantic, element astral de factură eminesciană, care poartă în sine
sensul eternității, al misterului, expresie a interiorității, a sinelui, a vederii spirituale. Antiteza dintre
verbele a mări și a micșora, cumulate cu sensul verbului la indicativ prezent, îmbogățesc, definesc
ipostaza creatorului de poezie care conservă misterul universului și îl sporește. In concepția lui Blaga
omul este existenta intru mister si revelare, ultimul termen avand sensul de a lumina, de a face vizibil
misterul, nu de a-l dezvălui.
A schimba neînțelesurile in nențelesuri si mai mari inseamnă a cunoaste profund taina, care
va pastra echilibrul lumesc, inseamna a cunoaste luciferic, a adăuga sensuri noi unei lumi deja
existente.
Incheiere- poezie reprezentativa pt modernism prin: tematica, viziune, forma, simboluri, tehnici