LUCIAN BLAGA – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

 apare în volumul de debut al autorului, Poemele luminii (1919);

 este o artă poetică modernă interbelică, este o meditație filosofică, o confesiune elegiacă pe tema
cunoașterii;
 aparține modernismului prin : 1.Plasticizantă – dă frumusețe limbajului liric fără a-i
- intelectualizarea emoției încifra conținutul, este metafora care ține de limbaj
- influențele expresioniste

- noutatea metaforei 2. Revelatorie - are sensuri multiple, adanceste misterul,

este instrumentul cunoasterii luciferice
- înnoirile prozodice (vers liber și ingambament)
 Tema – cunoașterea sau contrastul dintre cunoașterea (gândirea) rațională, științifică și cea poetică.
 Motive poetice – misterul și lumina (metaforă a cunoașterii și iubirii)
 Viziunea despre lume – Blaga pledează pentru păstrarea misterului susținând că există două
modalități de cunoaștere, de raportare la mister lumina altora (cunoașterea paradisiacă, de tip logic,
rațional, care cu ajutorul rațiunii încearcă elucidarea misterului) și lumina mea (cunoașterea
luciferică, de tip intuitiv, care nu implică rațiunea, ci sentimentul și nu urmărește lămurirea
misterului, ci amplificarea lui)
 Titlul – conține o metaforă revelatorie. Universul existențial este prezentat ca o uriașă corolă
alcătuită nu din petale, ci din „minuni”, adică mistere. Poetul, adept al cunoașterii luciferice, nu
urmărește distrugerea („nu sugrum”) tainelor / misterelor ci de a le amplifica prin trăirea interioară.
 Structura – poezia are o structură monobloc, este alcătuită din 20 de versuri ce pot fi organizate în
două secvențe lirice:
I. Versurile 1-5 – incipitul poeziei exprimă refuzul cunoașterii logice, paradisiace : nu ucid (cu
mintea); enumerația de metafore revelatorii desemnează temele poeziei : flori – viața /
efemeritate / frumosul / natura; ochi – cunoaștere / spiritualitate / contemplarea poetică a lumii;
buze – iubire / rostire; morminte – moartea/ eternitatea.
II. Versurile 6-18 – această secvență se construiește pe baza unei relații de opoziție eu – alții,
lumina mea – lumina altora, ca o antiteză între cele două tipuri de cunoaștere, paradisiacă și
luciferică.
III. Versurile 19-20 – au rol de concluzie și cuprind motivația adoptării cunoașterii de tip
lucifericcăci eu iubesc; așadar la baza tuturor manifestărilor poetice stă iubirea. Prin iubire, omul
poate restabili legătura între sine și Univers, simțindu-se un fragment dintr-un mister ce se
autogenerează continuu.
 Întâlnim în poezielirismul subiectiv, dat de aspectul de confesiune: prezența mărcilor eului liric (eu,
iubesc, nu ucid, ochii mei etc.)
 Elementele de versificație: vers liber, structura monobloc, ritm interior, metrica variabilă(versuri
scurte de 2-4 silabe alternează cu versuri lungi de 13-15 silabe), tehnica ingambamentului.