L.P. Fizioterapie - V - MD

LUCRAREA PRACTICĂ NR.
INTRODUCERE IN FIZIOTERAPIE
Fizioterapia este útiimĠa care studiaza acĠiunea factorilor fizici (apa,

lumina, căldura, electricitatea, examenul fizic regulat, masajul) asupra
organismului uman. Ca urmare, fizioterapia rste tehnoica de recuperare
medicală indicată în afecĠiunile degenerative ale aparatului neuro-musculo-
artro-kinetice, în artroze, în bolile articulare, inflamatorii, autoimune,
precum úi în toate patologiile care afectează organismul uman.
Orice tratament de recuperare medicală trebuie să fie precedat de un
examen clinic complet, de investigaĠii paraclinice, precum ăi de unele
evaluări necesare stabilirii gradului de afectare a funcĠiei unei structuri ale
aparatului locomotor, articulaĠii, muúchi, nervi.
De asemenea, examenele clinice trebuie să pună în evidenĠă natura
patologiei:
- dacă este un proces inflamator, degenerativ sau mecanic;
- dacă procesul patologic este în faza acută, de activare sau
remisiune;
- numărul de articulaĠii interesate, dacă avem o singură articulaĠie
afectată vorbim de interesare monoarticulară, între 2 úi 5
articulaĠii vorbim de interesare oligoarticulară, iar mai mult de 5
articulaĠii afectate avem afectare poliarticulară;
- alte organe afectate.
Prin urmare, înainte de stabilirea unui tratament de recuperare,
indiferent de patologie, trebuie făcută anamneza úi stabilit istoricul bolii.
Sindromul inflamator se caracterizează prin:

- tumefacĠie;
- căldură locală;
- roúeaĠă;
- durere;
- redoare articulară matinală.
1
Patologia de tip mecanic se caracterizează prin:
- durere ameliorată prin punerea în repaus a articulaĠiei;
- durere intensificată prin încărcare articulară;
- redoare articulară de scurtă durată (aproximativ 10 minute).
METODELE DE EVALUARE ÎN FIZIOTERAPIE
Evaluări speciale:
- una care se referă direct la funcĠionalitatea aparatului NMAK
(electrodiagnosticul) úi
- una care apreciază indirect “capacităĠile” aceluiaúi aparat
(electronografia).
Evaluări analitice:
A. BilanĠul (testing) articular úi muscular
B. Evaluarea sensibilităĠii
Evaluări semianalitice:
A. Evaluarea segementelor aparatului NMAK ce vor fi implicate în
tracĠiuni (manipulări) úi / sau elongaĠii
B. Evaluarea posturii úi aliniamentului corpului
Evaluări semiglobale:
A. Evaluarea echilibrului
B. Evaluarea mersului
Evaluarea aparatului dento-maxilar:

Bilantul articular urmareste:
– limitarea amplitudinii miscarii de deschidere a cavitatii
bucale si a laterotruziei;
– Durerea articulara, cracmentele, crepitatiiale articulaĠiei
temporo-mandibulare;
– Muschii maseter si temporal anterior sunt sensibili la palpare;
– Asimetria fetei sau a arcadelor dentare.
2
Evaluare sensibilitatii urmareste asimetriile de perceptie:
- anestezie
- hipoestezie
- parestezie
- hiperestezie
Medicul atinge fata pacientului bilateral, fruntea, mandibula. Bolnavul
trebuie sa descrie senzatii asemanatoare pe ambele parti.
Examenul clinic al articulaĠiei temporo-mandibulare ne permite să

facem următoarele constatări:
- durerea la nivelul articulaĠiei temporo-mandibulare o întâlnim în
artrite, poliartrite, artroze;
- incapacitatea de a deschide complet gura o întâlnim în
microstomia din sclerodermia sistemică;
- ulceraĠiile dureroase ale mucoasei bucale în lupusul eritematos
sistemic, sindromul Behcet;
- ulceraĠiile nedureroase la niveluul mucoasei bucale în sindromul
Reiter;
- în reducerea salivaĠiei suspectăm sindromul Sjogren;
- oboseală musculară în miozite, dermatomiozite, etc.
Principii de evaluare:
Patologia umană afectează organismul:

- la nivel de organ sau aparat-infirmitate (impairment)
- la nivelul individului ca întreg-disfuncĠie, o incapacitate (disability)
- la nivelul integrării sociale a individului- handicap
OrganizaĠia Mondială a SănătăĠii (OMS)-clasificare internaĠională a

bolilor cronice privind cele 3 aspecte = clasificarea IDH (International
Classification of Impairments, Disabilities and Handicaps):
a) 9 categorii mari de infirmităĠi
b) 9 categorii mari de incapacităĠi
c) 7 categorii mari de handicap
3
TEHNICILE ùI METODELE RECUPERĂRII MEDICALE
I. FACTORII NATURALI DE CURĂ

• Clima
• Apele minerale
• Peloidele (nămolurile terapeutice)
• Cura balneoclimaterica
II. HIDROTERMOTERAPIA
Termoreglarea
Mijloacele úi tehnicile hidrotermoterapiei:
1. Compresele
2. Cataplasme
3. Hidrofoarele
4. FricĠiunile
5. Spălările
6. Afuziunile
7. Băile
8. Duúurile
9. Împachetările
10. AplicaĠii speciale
- Băile cu vârtej de apă (whirl-pool)
- Duúul masaj
- Duúul subacval
- Terapia cu factori contrastanĠi (cura Kneipp)
- Sauna
-Crioterapia
Mijloacele si tehnicile hidrotermoterapiei:
Compresele se aplica cu o bucata de panza inmuiata in apa. Pot fi:

– Reci – efect antalgic, vasoconstrictor, antihemoragic. Pot fi
aplicate in orice proces inflamator;
– Calde – actiune relaxanta, de sedare, antiinflamatoare,
indicata in procesele inflamatorii cronice.
4
Cataplasmele se aplica cu ajutorul unor substante umede – mustar, hrean,
musetel, namol. Mustarul are efect decongestionant.
- Se aplica in mialgii , nevralgii.
Frictiunile sunt proceduri reci, folosindu-se bucati de panza umede cu

ajutorul carora se efectueaza frictiuni, apoi se fac frictiuni cu palmele pana
acestea se incalzesc. Refiunea frictionata se sterge si se acopera.
- sunt indicate in fracturi, traumatisme
Afuziunile sunt aplicari de apa fara presiune (dusurile)
Baile sunt cele mai solicitate proceduri din fizioterapie. Pot fi:
– medicamentoase, cu difertite substante – iod, sare, sulf;
– Indiferente (35-37°) au efect sedativ, relaxant, indicate in
bolile aparatului locomotor, nevroze;
– Calde, indicate in afectiunile cronice, ortopedice, sechele,
pareze, reumatismul cronic;
– Kinetoterapeutice – se adauga miscarile pasive sau active. Se
executa 5 minute miscare, urmata de 5 minute pauza, timp de
20 de minute. Sunt indicate in redori musculare si articulare;
– Reci generale, sunt drastice si folosite mai rar. Au efect
stimulant. Nu sunt recomandate cardiacilor;
– Ascendente – se creste progresiv temperatura de la 37 la 40°.
Sunt indicate in crizele de astm bronsic, crizele anginose.
– Partiale.
Impachetarile pot fi uscate, aplicate dupa anumite proceduri sau umede cu

namol, parafina. Au efect vasodilatator, antiinflamator, antalgic, relaxant.
Sunt indicate in artrite, artroze, nevralgii, redori.
III. ELECTROTERAPIA
1. Curentul galvanic
2. CurenĠii cu impulsuri
- CurenĠii diadinamici
- CurenĠii cu impulsuri, alĠii decât curenĠii diadinamici
- CurenĠii Träbert – curenĠi de ultrastimulare
- Neurostimularea transcutanată (TENS)
3. Media frecvenĠă
4. Înalta frecvenĠă
5
Unde electromagnetice (UEM)
hUnde scurte (US)
hUnde ultrascurte (UUS)(microunde, unde radar)
Unde mecanice = Ultrasunetul (ULS)
Magnetoterapie
Fototerapia
- RadiaĠiile ultraviolete( UV-actinoterapia)
-RadiaĠiile infraroúii (RIR-solux)
- Laserterapia
- Fototerapia cu lumină polarizată
IV. MASAJUL
A. Masajul occidental
B. Masajul oriental
V. KINETOTERAPIA
1.Relaxarea (intrisecă-metoda Jacobson, extrinsecă)
2.Corectarea posturii úi aliniamentului corpului
3.Creúterea mobilităĠii articulare
4.Creúterea forĠei musculare
5.Creúterea rezistenĠei musculare
6.Coordonarea, controlul, echilibrul
7. Antrenarea la efort
8. Corectarea deficitului respirator
9. Reeducarea sensibilităĠii
- Tehnici úi metode în kinetoterapie
- Tehnicile de reeducare neuromusculară (facilitare neuromusculară
úi proprioceptivă-FNP)
- Terapia ocupaĠională
- Activitatea motrică adaptată (conceptul AMA)
6
LUCRAREA PRACTICĂ NR.2
FIZIOTERAPIA ÎN TRATAMENTUL DURERII
Durerea este experienta senzoriala, dar si afectiv- emotionala

neplacuta, asociata cu distructie tisulara actuala sau potentiala, pur
subiectiva, dificil de definit úi, adesea, greu de descris sau interpretat
Terapia durerii poate fi realizată prin mijloace farmacologice úi/sau

nonfarmacologice úi anestezice.
O abordare modernă úi obiectivă a tratamentului durerii presupune o
abordare multimodală, de asociere a diferitelor metode úi tehnici.
Durerea se poate manifesta de la disconfort moderat pana la agonie.
CUM TRATӼM DUREREA ?
Terapia durerii necesită o abordare multidisciplinară, datorită

complexităĠii etiopatogenice.
Spre deosebire de durerea acută, care are o funcĠie de semnalizare a
leziunii tisulare, durerea cronică este lipsită de această caracteristică úi
generează un sindrom complex de tulburări fizice úi psihice.
Metodele fizioterapeutice utilizate în terapia durerii sunt multiple,
dar pentru ca terapia să fie eficientă este necesară stabilirea unui diagnostic
precoce úi corect. Analiza durerii prin anamneză este obligatorie.
Aúadar, trebuie să Ġinem cont de:
Tipurile de durere:
- durere pulsatila
- durere batanta
- durere zvacnitoare (in inflamatii)
- durerea ca un fulger (atingere nervoasa, ex. nevralgia de trigemen)
- durerea ca o crampa (atingere musculara)
- durerea colica (viscerala)
- durerea iradiata
- durerea după amputaĠii (membru fantomă)
- durerea tip arsură
7
- durerea generalizată
- durerea meteodependentă
- durerea nocturnă
- durerea în repaus
Localizarea durerii:
– daca durerea apare pe o regiune mica pacientii prezinta, de
regula, durere de natura articulara;
– aca durerea se intinde pe o zona mai larga, (cranio-cervicală),
atunci putem vorbi de o durere de natura muscularăú
– trebuie stabilit dacă durerea este provocată local sau este
proiectată.
Caracterul durerii:
- dacă durerea este continuă, progresiva (de natura articulara);
- dacă durerea estede tip recurent, cu perioade de remisiune (de
natura musculară sau nervoasă – nevralgia de trigemen).
Modul de declanúare al durerii:

- în durerea lombară acută durerea este declanúată, de obicei, de
miúcări bruúte, ridicarea de greutăĠi, etc.;
- momentul apariĠiei úi dispariĠiei durerii;
- manifestări însoĠitoare;
- modul de percepĠie al durerii.
Intensitatea durerii este descrisă variabil, în funcĠie de personalitatea
îi gradul de cultură al pacientului.
Evaluarea clinica a durerii se face cu scala analoga vizuala a durerii:
8
Scala de evaluare a efectelor terapiei asupra durerii
Durerea la nivelul aparatului dento-maxilar

La nivelul aparatului dento-maxilar durerea se identifica prin anamneza.
Factorii care declanseaza durerea sunt:
– Limitarea si blocarea miscarilor mandibulei
– Oboseala muschilor masticatori
– Zgomotele articulare
– Procesul inflamator
METODE FIZIOTERAPEUTICE FOLOSITE ÎN TERAPIA DURERII
Mijloacele folosite în terapia durerii variază în funcĠie de substratul

fiziopatologic al durerii:
1. Electroterapia
A. Curentul galvanic:
- reduce spasmele musculare;
- are efect analgezic la polul pozitiv;
- creúte excitabilitatea celulară.
9
B. CurenĠii diadinamici cu valori cuprinse între 500 úi 50 Hz, aplicaĠi
între 20 îi 30 de minute au efect antalgic.
C. Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS):
- stimulare cu intensitate scăzută úi frecvenĠă mare (58Hz)
poate fi folosită în durerea acută;
- stimulare cu intensitate crescută úi frecvenĠă scăzută, unde
intensitatea curentului trebuie să fie mai mare sau cel puĠin
egală cu pragul dureros pentru a fi eficientă analgetic;
- stimularea cu intensitate crescută úi frecvenĠă crescută –
produce tetanie musculară;
- stimularea cu intensitate scăzută úi frecvenĠă scăzută nu
produce analgezie.
Depăúirea pragului durerii prin intensitatea curentului determină eliberarea
opioizilor endogeni.
Metoda este indicată în terapia durerii acute, dar mai ales a celei cronice.
Avantajele pe care le oferă stimularea electrică transcutanată (TENS) sunt
reducerea durerii, sedare úi vasodilataĠie locală.
Se recomandă ca introducerea TENS în programul terapeutic să fie precoce
pentru a se obĠine rezultate optime. Nu s-au descris efecte secundare.
TENS suprimă temporar simptomatologia dureroasă úi este indicată atunci
când produce parestezie în zona afectată, ceea ce o recomandă în durerea
superficială – tegumente, muúchi, nervi periferici.
În concluzie, TENS este indicată în:
- durerea acută – posttraumatică, postoperatorie
- durerea cronică- provocată de nevrom, spasm muscular,
puncte trigger, dureri cervicale, toracale, lombare, dureri
dentare, nevralgia de trigemen.
D. Ultrasunetele au efecte antalgice úi posibilitatea de a transporta dincolo

de bariera cutanată unele substanĠe farmacodinamic active.
10
2. Kinetoterapia - terapia prin miúcare.
În cazul leziunilor articulare pot fi folosite tehnicile anakinetice de
imobilizare (imobilizări de punere în repaus, imobilizîri de contenîie îi
corecîie) úi posturare (corective úi de facilitare).
Tehnicile kinetice pot fi statice sau dinamice. Tot în cadrul
kinetoterapiei se foloseúte ca úi tehnică terapeutică exerciîiul fizic
terapeutic.
3. Masoterapia
În tratamentul durerii masoterapia foloseúte toate tehnicile úi metodele
de relaxare, decontracturare úi de facilitare a miúcării.
4. Laseroterapia
5. Acupunctura este o metodă terapeutică analgetică descoperită în
China Antică cu aproximatic 1000 de ani î.e.n. Conform statisticilor din
1988 peste 2 milioane de intervenĠii chirurgicale au fost efectuate sub
acupunctură. În Europa este introdusă ca metodă analgetică în anul 1972
de către medicul vienez Benzer.
Medicina tradiĠională Chineză descrie 14 meridiane úi 361 de puncte
implicate în efectuarea acupuncturii. Din cele 50-90 de tipuri de ace
speciale, la ora actuală sunt folosite aproximativ 5 variante.
Studiile experimentale arată că prin acupunctură se eliberează
opioizi endogeni.
Conform recomandărilor OMS acupunctura este acceptată ca metodă
terapeutică în anumite tipuri de durere cronică úi poate fi o terapie adjuvantă
fizioterapiei.
6. Ortezarea rigidă sau elastică folosită în distrucĠii osoase sau
fracturi.
7. Terapia ocupaĠională.
11
MASOTERAPIA
“Masoterapia este prelucrarea metodică a părĠilor moi prin mijloace

manuale sau mecanice, în scop fiziologic, curativo-profilactic sau
terapeutic”
CLASIFICAREA MASAJULUI:
• După persoana care efectuează masajul:

Ÿmasajul efectuat de către o altă persoană;
Ÿautomasajul.
• După regiunea la care se aplică:

Ÿmasaj somatic (asupra părĠilor moi superficiale):
¸ general:
extins la întreaga suprafaĠă a corpului;
restrâns la părĠile mai bogate în Ġesuturi moi;
¸ parĠial:
regional pe o parte importantă úi bine definită a corpului;
segmentar pe porĠiuni anatomice distincte, în special membre;
local pe porĠiuni mici de piele úi Ġesut subcutanat, pe grupe de muúchi,
pe articulaĠii;
Ÿmasajul profund (asupra organelor interne).
După origine, tehnica úi metodologia de aplicare

I. Masajul occidental:
Ÿmasajul uscat:
¸ masajul manual efectuat de către maseur sau automasaj:
Ŷ masajul clasic:
Ƒ TEHNICI CLASICE::
- principale: netezirea; fricĠiunea; frământarea; baterea; vibraĠia
12
Fig. 1 Netezirea Fig. 2FricĠiunea
Fig.3, 4 Frământatul masei musculare
Fig.5 VibraĠia Fig.6 Baterea
- TEHNICI COMPLEMENTARE::
- cernutul úi rulatul muscular;
- presiunile úi tensiunile;
- tracĠiunile, scuturăturile, elongaĠiile;
13
Fig.7 Cernutul úi rulatul masei musculare Fig.8 TracĠiunile
Fig.9 Presiunile úi tensiunile Fig. 10 ElongaĠii manuale ale

coloanei cervicale
ALTE TEHNICI FOLOSITE ÎN SCOPUL CREùTERII

EXCITABILITĂğII LOCALE:
- ciupirile tegumentului úi Ġesutului celular subcutanat;

- pensările porĠiunilor musculare ale membrelor,
- ridicărilor muúchilor;
- stoarcerile.
Fig.11 Ciupirile” tegumentului úi Fig.12 Pensările” porĠiunilor

Ġesutului celular subcutanat musculare ale membrelor
14
Fig.13 Stoarcerile
Ƒ Tehnici Speciale:
Pentru piele:
- kineplastia Morice reprezintă un frământat al pielii úi al Ġesutului
conjunctiv sub forma unui ''malaxaj'' epidermo-dermic centripet, realizat
cu una sau ambele mâini, în acelaúi sens sau în sens contrar; are rol în
stimularea circulaĠiei locale, în special a celei veno-limfaticeúi în
menĠinerea sau creúterea troficităĠii locale.
- petrisajul Jaquet & Leroy;
- masajul trofic Glerant;
- metoda “palpare-rulare” Wetterwald
Fig.14 Kineplastia Morice
Pentru muúchi, tendoane, ligamente:

-masajul manipulativ Terrier-Benz - constă într-un contact manual
minimal al terapeutului cu zona afectată (de obicei pulpar úi mai rar prin
marginea radială sau cubitală a mâinii, articulaĠia metacarpofalangiană a
indexului, priza “în brăĠară”), iar mâna aplicată pe zona de tratat nu se
miúcă, masajul realizându-se prin miúcarea indusă zonei / segmentuluide
către mobilizarea sa pasivă, prin balansarea corpului
terapeutului;adresându-se de fapt tuturor structurilor aparatului NMAK,
dar cu predilecĠie celor mai sus menĠionate, se indică în afectările
posttraumatice úi reumatismale ale acestora.
- masajul asociat cu contracĠia musculară
15
Fig.15 Masajul manipulativ Terrier-Benz
Pentru fascii:
- masajul manipulativ Rabe
- metode californiene de fasciterapie:
metoda Lehner
metoda Rolf
Pentru capsula articulară:

- masajul profund Cyriax -: cu două sau trei degete se pătrunde
profund înzona articulară úi periarticulară, realizându-se fricĠiuni
transversale úispiralate ale capsulei articulare úi inserĠiilor
ligamentare; are ca efectmenĠinerea “funcĠionalităĠii” acestor
structuri relativ slab vascularizate úicu o reacĠie negativă rapidă la
stimuli defavorabili interni úi externi.
Fig.16 Masajul profund Cyriax
Pentru segmente:
masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior;
masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior;
Pentru afecĠiunile veno - limfatice:

- drenajul manual limfatic Leduc & Godard
- metoda van der Mohlen reprezintă varianta mecanică a drenajului
limfatic ce se foloseúte după aplicarea celei manuale úi constă în
exprimarea mecanică a edemului restant cu ajutorul unui tub de cauciuc
înfăúurat sub tensiune úi spire de la degete spre rădăcina membrului
16
afectat; astfel după stimularea limfaticelor cu migrarea moleculelor
spaĠiului interstiĠial în colectoarelelimfatice prin aplicarea iniĠială a
variantei manuale Leduc & Godard, se accentuează efectul acesteia úi se
menĠine pentru o perioadă mai îndelungată “stoarcerea” membrului.
- masajul tălpii venoase Lejars;
Fig.17 Drenajul manual limfatic

Leduc & Godard
Pentru organele profunde:

- metoda Grossi
Bazându-se pe existenĠa legăturilor viscero-cutanate în care un stimul
aplicat pe suprafaĠa cutanată a peretelui abdominal acĠionează asupra
musculaturii netede a stomacului úi intestinului (fiind, de fapt, o metodă
reflexoterapică specială), se adresează ptozelor gastrice úi intestinale, a
dereglărilor secretorii determinate de acestea, de origini diverse (inclusiv
posttraumatice úi chirurgicale, exclusiv tumorile neoplazice) úi se
realizează succesiv astfel:
• pacientul în decubit dorsal úi relaxat, terapeutul reperează zonele
reflexe cutanate hiperestezice;
• terapeutul execută efloraje uúoare úi lente pe toate zonele úi se repetă
acestea pe zonele cele mai sensibile, durata úedinĠei nedepăúind 20-
25 de minute; eficienĠa tratamentului se urmăreúte prin aprecierea
modificărilor zgomotelor intestinale la ascultaĠia abdominală
(practic, terapeutul aúezat lateral faĠă de pacient, cu o mână execută
masajul úi cu cealaltă deplasează stetoscopul).
Fig.18 Metoda Grossi
17
- pentru efecte combinate:
metoda Knap
metoda Vogler
Masajul general
Prin masaj general se înĠelege o combinare a tuturor masajelor parĠiale
în maniera prezentată mai jos.
Este indicat ca masajul general să înceapă cu regiunea spatelui,
pentru că este o regiune întinsă, puĠin dureroasă, care permite diferite
manipulaĠii. ManipulaĠiile care se fac sunt netezirea, frământatul, baterea úi,
rar, fricĠiunea. Maseurul se aúează de partea dreaptă a bolnavului când
bolnavul este cu faĠa în sus úi de partea stângă când este cu faĠa în jos. La
masarea spatelui nu se dă o atenĠie specială regiunii lombo-sacrate, ci se
consideră ca parte integrantă în masajul spatelui.
Se masează apoi membrul inferior pe partea posterioară, începând de
la călcâi până la regiunea fesieră; apoi bolnavul se întoarce úi se masează
membrele inferioare pe partea anterioară, dând atenĠie cuvenită labei.
Se trece la membrul superior, la torace, la gât úi se termină de obicei
cu masajul abdominal, limitându-se la masajul peretelui abdominal (Ġesut
adipos úi fascii) úi nu la interiorul abdomenului.
Masajul general se completează cu exerciĠii de gimnastică uúoară, în
special cu gimnastică respiratorie.
Durata masajului poate să varieze de la 1-2 ore, însă în cazul când este
indicat în scop terapeutic, nu este bine să depăúească 30-40 minute,
deoarece pe de o parte, produce reacĠii prea intense datorită acĠiunii
prelungite asupra receptorilor cutanaĠi úi tisulari, iar pe de altă parte
cataboliĠii tisulari eliberaĠi în mare cantitate úi pătrunúi în circulaĠia generală
pot provoca efecte nedorite.
Masajul diverselor organe úi aparate:
1. Masajul Ġesuturilor corpului
Pielea úi Ġesuturile conjunctive subiacente realizează bariera dintre
organism úi mediu, ce are un rol complex: atât de structură fizică propriu-zisă
cu rol în protecĠie, apărare, nutriĠie, termoreglare, cât úi de interfaĠă pentru
schimburile informaĠionale dintre sistemul viu, reprezentat de organismul
uman, úi variaĠiile mediului extern. Indiferent de modalităĠile de acĠiune asupra
acestei bariere se realizează o stimulare, mai mare sau mai mică, a
sistemului viu.
18
Astfel, folosind tehnicile clasice principale, complementare úi speciale
prezentate anterior, se obĠine un efect direct, cu o “profunzime de acĠiune”
dependentă de intensitatea stimulării. Prin conexiuni directe din această zonă
sau prin feed back-uri se realizează cuplajul informaĠional úi cu structurile
superioare de control informaĠional, care la rândul lor reacĠionează.
Aplicarea tehnicilor de masaj reflex face apel direct la aceste structuri,
ca úi la organele interne, cu rol în “economia” organismului.
2. Masajul aparatului locomotor

Datorită structurilor sale complexe, interconexiunilor sale vaste úi
rolului său primordial în realizarea miúcării aparatului locomotor i se acordă
o nouă încadrare, aceea de aparat neuro-musculo-artro-kinetic, care arată
mult mai bine legătura dintre structura úi funcĠiile sale.
Acest aparat este foarte sensibil la toate tipurile de masaj, indiferent că
acesta este aplicat diferenĠiat structurilor sale componente (muúchi,
articulaĠii, structuri periarticulare, periost) sau per ansamblu. Profunzimea
manevrelor este mai mare decât cea a masajului pielii úi Ġesutului conjunctiv,
iar intensitatea, durata úi frecvenĠa variază în funcĠie de efectul pe care
dorim să-l obĠinem: calmant-relaxant sau tonifiant-excitant.
Tehnicile úi metodologia sunt expuse la capitolele respective.
3. Masajul aparatului cardio-vascular

Acest masaj a fost aplicat timpuriu pentru activarea circulaĠiei periferice
úi în special a celei veno-limfatice centripete. Astfel circulaĠia arterială îúi
poate desfăúura activitatea în condiĠii mai bune. În acest mod se îmbună-
tăĠeúte circulaĠia întregului organism úi de aceea masajului i se mai spune úi
“inima periferică”. În cadrul tehnicilor speciale úi al masajului mecanic sunt
detaliate tehnicile specifice, cele clasice principale úi complementare putând
fi aplicate în orice condiĠii de diagnostic úi dozaj corect. Procedeele de masaj,
pe lângă acĠiunea directă asupra sistemului vascular, influenĠează úi nervii
vasculari (care reglează la rândul lor úi circulaĠia organelor profunde) úi la
care se adaugă eliberarea din Ġesuturi de substanĠe vaso-motoare cu acĠiune de
lungă durată.
Masajul modificat al regiunii precordiale are efecte asupra cordului
prin intermediul sistemului nervos, putând fi aplicat precoce după intervenĠiile
pe cord pentru îmbunătăĠirea irigaĠiei úi funcĠiilor cordului (vezi masajul
organelor toracice).
Aplicarea masajului reflex reglează funcĠionalitatea aparatului cardio-
vascular în întregul său ansamblu.
19
4. Masajul capului
Pentru a putea avea acces liber asupra acestei structuri complexe
pacientul stă pe un scaun scund úi îúi fixează bărbia în propriile mâini sau pe
un suport special, iar terapeutul stă în picioare sau pe un scaun înalt astfel
încât să lucreze cu mâinile sub nivelul umerilor săi. El îúi mută poziĠia în
faĠa, în spatele úi în lateral faĠă de bolnav în funcĠie de necesităĠi.
Masajul se poate execută cu ambele mâini sau numai cu una (cealaltă
mână sprijină partea opusă a capului). Se masează în ordine fruntea úi partea
anterioară a capului, creútetul, porĠiunea occipitală úi ceafa, părĠile laterale
ale capului. Pacientul îúi schimbă unghiul de înclinare a capului în funcĠie
de necesităĠi, iar sprijinul este realizat fie de o mână a terapeutului, fie de
suporturi, fie de toracele terapeutului. Se folosesc de obicei neteziri, fricĠiuni,
vibraĠii, bateri uúoare úi ritmice pentru a influenĠa pielea feĠei úi cea păroasă,
vasele, nervii cranieni úi cervicali, muúchii laĠi úi subĠiri.
Fig. 19 Masajul capului
Fig.20, 21- Masajul feĠei
Masajul feĠei este o formă specială de masaj, care foloseúte tehnicile

cunoscute adaptate la particularităĠile morfo-funcĠionale ale regiunii, în
următoarele scopuri:
cosmetic:
păstrarea sau refacerea aspectului estetic;
corectarea unor defecte minore;
prevenirea úi tratarea ridurilor;
terapeutic:
tratamentul unor cicatrice, aderenĠe, pareze.
20
În aplicaĠie reflexă zonală sau de la distanĠă sunt influenĠate funcĠiile
structurilor anatomice conĠinute de cutia craniană.
5. Masajul organelor toracice
Toracele conĠine structurile anatomice principale ale aparatului cardio-
vascular (cordul úi vasele mari) úi ale aparatului respirator (plămâni, pleure
úi căile respiratorii).
Masajul acestora foloseúte fie variatele tehnici de masaj reflex sau
oriental, fie tehnicile clasice adaptate particularităĠilor anatomo-funcĠionale.
Masajul regiunii precordiale
Pacientul stă în decubit dorsal cu capul úi trunchiul uúor ridicate, iar
membrele uúor flectate. Din dreapta sa terapeutul execută manevre în
scop:
calmant-relaxant (scade úi reglează ritmul cardiac, scade tensiunea
arterială):
neteziri cu palma întinsă, ce este condusă din cot, lent úi uúor
dinspre zona epigastrică pe partea anterioară a sternului zona
costală stângă vârful cordului;
urmează fricĠiunea, în acelaúi sens, executată de asemenea lent úi
uúor pentru piele úi Ġesutul celular subcutanat;
apoi se execută un tapotament rar, lent úi uúor cu degetele
îndepărtate sau cu palma căuú;
în final se execută vibraĠii uúoare pe stern úi coaste, din aproape în
aproape, în sens circular;
Fig. 22 Masajul regiunii precordiale
tonifiant-excitant (creúte ritmul cardiac úi tensiunea arterială):

se aplică aceleaúi manevre, în aceeaúi ordine úi după aceeaúi
tehnică, dar cu miúcări mai vii, mai rapide úi mai energice, între
care se intercalează fricĠiuni circulare energice.
21
Masajul organelor respiratorii
Este utilizat în insuficienĠele respiratorii de diverse cauze, având
drept scop creúterea circulaĠiei funcĠionale úi a schimburilor gazoase,
degajarea căilor respiratorii.
Din poziĠie identică cu cea pentru masajul precordial se respiră
profund, ritmic úi rar. În inspir terapeutul pătrunde cu ambele mâini sub
torace, cu degetele orientate înspre coloana vertebrală, iar spre sfârúitul
inspirului úi în pauza postinspiratorie ridică uúor toracele úi aplică
trepidaĠii uúoare. În expir mâinile alunecă încet spre partea antero-
inferioară a coastelor. Spre sfârúitul expirului úi în pauza postexpiratorie
se efectuează presiuni uúoare, vibraĠii úi trepidaĠii.
Fig. 23 Masajul organelor respiratorii

6. Masajul organelor abdominale
Masajul colonului
După manipulaĠiile prezentate anterior se trece la frământarea
colonului, care se face în felul următor: se apasă cu vârful celor patru
degete ale unei mâini asupra părĠii inferioare a cecului, comprimând în
acelaúi timp cu degetele celorlalte mâini partea dorsală a mâinii care
acĠionează direct asupra cecului úi influenĠarea musculaturii organelor din
interiorul abdomenului. în acest scop.
Fig. 24 masajul colonului

Se fac miúcări de flexie din falangele a II-a úi a III-a a mâinii care
vine în contact cu peretele abdominal, după care se întind degetele
acĠionând în direcĠia colonului ascendent în acelaúi ritm de flexie úi
extensie de-a lungul colonului întreg până în partea inferioară a sigmoidului.
FricĠiunea se face cu vârful degetelor mâinii stângi, peste care se apasă
22
degetele celeilalte mâini pentru a putea pătrunde mai bine în profunzime,
progresând de la cec, de-a lungul colonului ascendent, transvers,
descendent úi sigmoid. La aceste fricĠiuni se poate adăuga a treia
manipulaĠie, fricĠiunea combinată cu vibraĠia în aceeaúi direcĠie, căutând
să se acĠioneze mai intens asupra musculaturii netede a intestinelor.
Baterea se face cu vârful degetelor sau cu partea dorsală a degetelor
flectate din prima articulaĠie interfalangiană sau, în sfârúit, cu palma flectată.
între flectarea dintre manipulaĠii se aplică netezirea circulară profundă.
Masajul intestinului subĠire
Se face în toate direcĠiile având în vedere topografia regiunii úi
întrebuinĠând manipulaĠiile de introducere menĠionate mai sus. FricĠiunea
se face cu vârful degetelor, având rădăcina mâinii îndreptată în toate
direcĠiile. Se face apoi frământarea periombilicală cu rădăcina mâinii, cu
vârfurile degetelor, sau cu rădăcina cubitală a mâinii Ġinută în supinaĠie.
Mai departe se aplică tocatul cu vârful úi pulpa degetelor úi scuturătura
laterală, prinzând peretele abdominal între police úi celelalte patru degete,
scuturând orizontal. Se încheie cu o netezire circulară.
Masajul stomacului
Are scopul de a întări musculatura acestuia úi de a uúura evacuarea
conĠinutului acestuia. Pentru a întări musculatura, masajul se va face
înainte de mâncare, iar în vederea evacuării se va face la 1-2 ore după
mâncare. Tehnica masajului constă din:
netezirea de-a lungul curburii mari (de la stânga la dreapta) până la
ombilic, apoi vertical în sus, în regiunea epigastrică;
frământarea în aceeaúi direcĠie, cu partea cubitală a mâinii, executând
miúcări de întoarcere de la pronaĠie úi supinaĠie;
în masajul stomacului are mare rol vibraĠia care se poate combina, atât
cu netezirea, cât úi cu frământarea.
Masajul ficatului úi vezicii biliare
Constă din netezire, frământare úi mai ales din vibraĠie. Mâna stângă a
maseurului se fixează în spatele bolnavului, iar cu mâna dreaptă (cu
rădăcina mâinii) maseurul face miúcări de masaj pe hipocondrul drept
cerând bolnavului să inspire adânc. Miúcările se vor face în direcĠia
mersului acelor de ceas. VibraĠia se face, fie cu vârful degetelor, căutând
a se intra sub marginea inferioară a coastelor din hipocondrul drept, fie
vibrând cu palma deasupra coastelor. Înainte de a termina se face o
vibraĠie bilaterală a arcului costal drept, aplicând mâna stângă la spatele
bolnavului în regiunea coastelor a VI-a - a IX-a, iar mâna dreaptă pe
23
partea antero-inferioară a toracelui. Se execută astfel vibraĠii bilateral,
atât în cursul inspiraĠiei, cât úi în cursul expiraĠiei.
Masajul rinichilor
Se face asupra polului inferior, executând vibraĠii profunde în timpul
expiraĠiei, cu palma úi cu vârful degetelor, de jos în sus. De asemenea se
poate aplica asupra regiunii renale úi vibraĠia cu palma, punând bolnavul
culcat pe abdomen. Masajul acestei regiuni se aplică în caz de rinichi
ptozat, dacă acesta nu a devenit încă mobil.
Masajul vezicii urinare
Se execută iniĠial alunecări lente în jurul úanĠurilor iliace, de sus în
jos. Apoi se efectuează presiuni vibrate în zona suprapubiană.
Ŷ MASAJUL REFLEX:
- masajul reflex conjunctiv:
A fost descoperit de Dicke úi perfecĠionat de Kohlrausch úi Leube.

Constă în frământări úi în special fricĠiuni puternice cu vârful a unul sau
două sau trei degete pe anumite zone reflexe. Aceste zone sunt împăstate úi
sensibile spontan úi la palpare atunci când organul corespunzător este bolnav.
1 - vezică urinară;
2 - constipaĠia;
3 - menstruaĠia; 4 - intestin;
5 - sistemul venos úi limfatic;
6 - hepatobiliara; 7 - inimă;
8 - stomac;
9 - sistemul arterial al
membrelor inferioare;
10 - hipomenoreea;
11 - cap; 12 - braĠe.
Fig. 25 Masajul reflex conjunctiv
;
Masajul reflex segmentar
Reprezintă influenĠarea Ġesuturilor úi organelor profunde prin
mecanism reflex datorită acĠiunii asupra unui dermatomiotom,
corespunzător unui segment vertebral. Arcurile reflexe prezintă o
24
specificitate homolaterală úi segmentară: fenomenele algice úi reflexe apar
pe partea corpului unde se găseúte organul sau Ġesutul lezat úi acestea pot fi
influenĠate prin acĠiune pe zona metamerică corespunzătoare :
Plămâni úi bronhii: C3-C4, D3-D9;
Esofag: D3-D5 bilateral;
Intestin subĠire D3-D4;
Apendice: C3-C4, D11-D12 dreapta;
Rect: C3-C4, D11-D12, L1-L2;
Pancreas: C3-C4, D7-D9 stinga;
Ureter: D10-L2;
Uter: D10-L3 bilateral;
Testicol úi epididim: D12-L5;
Cord úi aorta descendentă: C3-C4 stâng;
Stomac: C3-C4 úi D5-D9 stâng;
Colon ascendent: D9-L1;
Colon descendent: C3-C4;
Ficat úi vezica biliară: D6-D10 dreapta;
Rinichi: C4;
Vezica urinară: D4-L3, S2-S4;
Ovar úi anexe: D10-L3 bilateral.
Fig. 26 Masajul reflex segmentar
Masajele reflexe speciale:

-reflexologia vertebrală;
-reflexologia limbii;
-reflexologia endonazală;
-reflexologia auriculară;
-reflexologia irisului;
25
-reflexologia intestinului gros;
-reflexologia dinĠilor;
-reflexologia palmară;
-reflexologia plantară;
-neuralterapia;
Reflexologia auriculară: ca úi pe scoarĠa cerebrală, există úi pe ureche o

proiecĠie a unui homunculus cu capul în jos úi partea posterioară pe
pavilionul urechii. Majoritatea acestor “zone reflexe occidentale” corespund
cu “cu punctele auriculare orientale” folosite în auriculo-punctură úi
presură. Stimularea acestor zone se poate realiza cu pulpa auricularului,
cu unghia, cu o baghetă specială, cu electrozi punctiformi, cu câmpuri
magnetice localizate prin dispozitive speciale pe punct sau cu dispozitive
speciale de forma homunculusului care se fixează pe pavilion úi în
porĠiunea iniĠială a conductului auditiv extern.
Fig.26 Principalele puncte reflexe auriculare

1 - ochi; 2 - miros; 3 - maxilar; 4 - plămâni; 5 - auz; 6 - stomac; 7 - gât;
8 - gonade; 9 - splină, pancreas; 10 - inimă; 11 - vezica biliară; 12 - rect;
13 - nerv sciatic; 14 - genunchi; 15 - rinichi; 16 - nerv trigemen; 17 - agresivitate; 18 - tragus; 19 - piele; 20
- umăr; 21 - punct zero; 22 - membru inferior;
23 - membru superior; 24 - alergie; 25 - punct Darwin; 26 - punct de sinteză; 27 - punct cerebral; 28 -
punct occipital; 29 - punct genital; 30 - punct medular.
Reflexologia palmară: palmele prezintă de asemenea foarte multe zone

reflexogene, utilizate în scopuri diagnostice úi mai ales terapeutice. După
detectarea punctelor sensibile la palpare se realizează masajul lor timp de
câteva minute, până la dispariĠia împăstării sau durerii locale, cu vârful
unui deget sau cu instrumente speciale cu capul rotunjit.
26
Fig. 27 Zonele reflexogene palmare
1 - sinusuri; 2 - plămâni; 3 - umăr; 4 - ficat; 5 - pancreas; 6 - veziculă biliară; 7 - apendice; 8 - colon;
9 - vezică; 10 - úold; 11 - ovare; testicule; 12 - ureche; 13 - plex solar; 14 - suprarenală; 15 - rinichi;
16 - hipofiză; 17 - zona cerebrală; 18 - glanda pineală; 19 - cap; 20 - gât; 21 - stomac; 22 - tiroidă; 23
- coloana vertebrală; 24 - intestin subĠire; 25 - uter, prostată, penis; 26 - inimă; 27 - splină.
Reflexologia plantară: dacă reflexologia palmară nu este atât de folosită

pe cât s-ar părea la prima vedere, datorită faptului că membrele
superioare sunt uzitate în activităĠile cotidiene, cea plantară continuă să-úi
menĠină locul de frunte în reflexologie, atât datorită posibilităĠii de abord,
cât úi intensităĠii úi persistenĠei efectelor.
Tehnica de diagnostic úi tratament este identică cu cea palmară.
Fig. 28 Reflexologia plantară
27
Reflexologia dinĠilor: Orsatelli, folosind scrieri vechi ale medicinei chineze, a
realizat o cartografiere a zonelor reflexe de pe dinĠi, care dacă sunt trataĠi
din punct de vedere stomatologic sau sunt stimulaĠi prin percuĠii uúoare
cu baghete speciale, ameliorează funcĠia unor organe interne.
I - inimă; S - stomac;
VB - vezica biliară;
IG - intestin gros; P - plămân;
F - ficat; SP - splină-pancreas;
R - rinichi.
Fig.29 CorespondenĠa dinĠilor cu meridianele de acupunctură ce

controlează funcĠia organelor interne
¸ Automasajul:
- masajul clasic;
- masajul reflex;
¸ Masajul mecanic:
Ŷ masajul vibrator:
- diferite tipuri de impulsuri de curent electric úi câmp magnetic din
domeniul joasei, mediei úi înaltei frecvenĠe;
- unde mecanice (ultrasunet) în câmp discontinuu úi continuu;
- prin electrozi, ventuze cu vid (vacuum) cu / fără diferite tipuri de
impulsuri electrice;
- fotolii, paturi, mese vibratorii (oscilante);
- aparate vibratorii portabile;
28
Fig.30 Masajul vibrator
Ŷ Masajul nevibrator.
Ÿ masajul umed:
¸ masaj clasic:
- fricĠiunile;
- spălările;
- afuziunile;
- băile, cu valuri, cu vârtej de apă (whirl pool), cu masaj, cu bule de
diverse gaze, cu abur;
- duúurile, în general;
¸ Masaj special:
- baia cu vârtej de apă;
- duú-masaj;
- duú-subacvatic;
- terapia cu factori contrastanĠi;
- masajul cu gheaĠă;
II. MASAJUL ORIENTAl:

Ÿ masajul neenergetic:
¸ osteopresura - masajul periostal;
¸ digitopresura - presopunctura:
- craniopresura;
- rinofaciopresura:
- faciopresura;
- rinopresura;
- auriculopresura;
- mano úi podopresura:
- pe punctele de acupunctură;
- pe sistemul pumn - gleznă;
- presura generală pe punctele de acupunctură ale meridianelor;
¸ touch for health;
29
Digitopresura (presopunctura)
Stimularea punctelor de acupunctură prin presiune digitală (alături de
instrumente speciale sau improvizate, cum ar fi beĠigaúe de lemn, capătul
rotunjit al unui instrument de scris) mai poartă denumirea improprie de
acupresură. Punctele se masează cu pulpa degetului sau cu unghia, prin
miúcări circulare intermitente, uúoare úi rapide, timp de 1-2 minute în
suferinĠele acute sau rare, respectiv puternice, timp de 5-10 minute, în
suferinĠele cronice. Terapia se realizează pe bolnavul în decubit úi acesta
rămâne culcat încă 20 minute după terminarea úedinĠei.
Ea este indicată în special în afecĠiunile aparatului neuro-musculo-artro-
kinetic de tip Yin (în care domină sindromul algic) úi în afecĠiunile psihosomatice.
Mecanismul de acĠiune se bazează pe principiile acupuncturii úi în
special pe relaĠia Yin-Yang. Neurofiziologii occidentali leagă mecanismul
de acĠiune de zdrobirea Ġesuturilor subiacente tegumentului, cu eliberarea
unor mediatori chimici locali ce realizează zone de hiperemie úi a unui
potenĠial electric de leziune. Ele declanúează reflexe locale úi la distanĠă.
Locul de aplicare este foarte variat: punctele de acupunctură localizate pe corp
úi cele din microsisteme. Prezentăm în continuare principalele metodologii de
aplicare.
Craniopresura
Fig. 31 ProiecĠia zonelor active úi a corpului uman
Fig. 32 ProiecĠiile motorii, vasomotorii úi senzoriale
30
Faciopresura
1 - craniu úi faĠă; 2 - gât; 3 - plămân; 4 - cord; 5 - ficat; 6 -

splină; 7 - uter; veziculă;
8 - vezica biliară; 9 - stomac; 10 - sân;
11 - coapsă; 12 - intestin subĠire; 13 - intestin gros; 14 - umăr;
15 - braĠ; 16 - mână;
17 - rinichi; 18 - ombilic; 19 – lombe;
20 - coapsă; 21 - genunchi; 22 – rotulă;
23 - gambă; 24 - picior.
Fig.33 Cele 24 de puncte faciale
Rinopresura (nazopresura)
1 - craniu úi faĠă; 2 - gât; 3 - plămân; 4 - cord;

5 - ficat; 6 - splină; 7 - rinichi; 8 - organe
genitale externe; 9 - ovar sau testicol;
10 - vezicula biliară; 11 - stomac; 12 - intestin subĠire; 13 - intestin
gros; 14 - vezică;
15 - ureche; 16 - piept; 17 - sân; 18 - ceafă úi spate; 19 - lombe; 20
- membru superior;
21 - úold úi coapsă; 22 - genunchi úi gambă;
23 - picior úi degete.
Fig. 34. Cele 23 de puncte de proiecĠie nazală
¸ metode combinate (cele mai uzitate):

Ŷ chinezeúti:
Ƒ Ngam;
Ƒ Tao-Inn;
Ŷ japoneze:
Ƒ Do-Inn;
Ƒ Shiatsu;
Ÿ masajul energetic pe punctele de acupunctură, pe puncte speciale úi

pe meridianele energetice.
INDICAğIILE MASAJULUI:
- pe primul plan se situează, conform statisticilor, sechelele post
traumatice, afecĠiunile reumatice úi tulburările neurologice úi trofice.
- optimizarea formei sportive este o indicaĠie foarte importantă;
31
- sindromul de decondiĠionare (hipomobilitate = sedentarism, creúterea
în greutate = obezitate, scăderea capacităĠii de adaptare a termo-reglării
la rece) devine o arie tot mai largă de aplicare a masajului, în cadrul
profilaxiei primare;
- nu în ultimul rând trebuie menĠionat rolul său în cadrul profilaxiei
secundare;
- menĠinerea unei stări fiziologice normale úi a formei fizice úi psihice
de zi cu zi sunt de asemenea indicaĠii ale masajului care capătă o
audienĠă tot mai mare.
CONTRAINDICAğIILE MASAJULUI:
- definitive (absolute, totale): afecĠiuni maligne sau cu potenĠial de
malignizare prin masaj;
- temporare care la rândul lor pot fi determinate de:
- afecĠiuni cu evoluĠie previzibil favorabilă, la care aúteptăm statusul
care ne permite să aplicăm masajul;
-afecĠiuni cu evoluĠie imprevizibilă, la care ne abĠinem până când se
determină statusul care ne permite aplicarea sau nu a masajului.
Dintre contraindicaĠiile masajului care se pot încadra într-una din

categoriile de mai sus menĠionăm:
• procese inflamatorii în faza acută;
• boli infecto-contagioase;
• hemoragiile;
• boli acute ale organelor interne;
• plăgi úi fracturi, arsuri, eczeme;
• psihopatii majore.
IndicaĠiile úi contraindicaĠiile trebuie să Ġină seama úi de
particularităĠile individuale ale pacientului úi ale bolii.
32
ELECTROTERAPIA
Electroterapia constă în folosirea curentului electric pentru

stimularea Ġesuturilor, pentru tratarea diverselor afecĠiuni úi recuperarea
funcĠiilor pierdute ale organismului. Oasele, cartilajele, ligamentele,
tendoanele, muúchii sunt influenĠaĠi pozitiv de electricitate.
În concluzie, electroterapia poate trata o gamă largă de afecĠiuni:

- cefalee, dureri postoperatorii;
- artrită, poliartrită, spondilită;
- hematoame, contuzii, întinderi musculare;
- spondiloză, lombalgie, discopatie;
- celulită;
- constipaĠie cronică;
- atrofii musculare, etc.
Electroterapia utilizează proprietăĠile terapeutice ale curentului

electric, transformat de aparate speciale în diverúi curenĠi stimulatori.
Aceútia se clasifică în: - curenĠi de joasă frecvenĠă
- curenĠi de medie frecvenĠă
- curenĠi de înaltă frecvenĠă
A. CURENğII DE JOASĂ FRECVENğĂ

Au valori cuprinse între 0-100 Hz, cei mai frecvent utilizaĠi fiind:
- curentul galvanic (continuu):
galvanizare simplă
galvanoionizări (cu soluĠii medicamentoase)
băi galvanice
- curenĠii cu impulsuri: curentul diadinamic (CDD)
Curentul galvanic circulă biologic de la polul negativ (-) spre polul pozitiv
(+) producând polarizarea membranei celulare.
Stratul superficial al tegumentului – epiderma, Ġesutul carnos, părul
sunt considerate foarte rău conducătoare de electricitate.
33
ğesutul adipos, glandele sebacee, Ġesutul osos sunt mai permeabile
electric úi totuúi rău conducătoare de electricitate.
ğesutul subcutanat, glandele sudoripare, muúchii striaĠi úi netezi,
organele interne sunt bune conducătoare de electricitate.
Sângele circulant, limfa, LCR, úi mediile transparente ale ochiului,
mucoasele sunt foarte buni conducători de electricitate.
Deci, conductibilitatea electrică a Ġesuturilor depinde de conĠinutul
de apă úi electroliĠi a acestora.
Între electrozi úi tegument se întrepune un strat protector, bun
conducător de electricitate, numit strat hidrofil, alcătuit din straturi
suprapuse de tifon de1,5 cm, umezit cu soluĠie slab alcalină (apă distilată).
Se pot pune soluĠii alcaline la anod úi acide la catod pentru a îmbunătăĠi
conductibilitatea tisulară.
Galvanizarea constă în aplicarea a doi electrozi metalici sau din cauciuc pe

tegumentul regiunii de tratat, prin intermediul stratului hidrofil.
Electrozii pot fi plasaĠi “faĠă în faĠă”, de o parte úi de alta a regiunii de tratat
(ex.: latero-lateral la articulaĠia genunchiului sau antero-posterior la cea a
umărului). PoziĠionarea longitudinală se poate aplica la segmentele lungi –
anodul proximal úi catodul distal. Cu cât distanĠa dintre electrozi este mai
mare, cu atât eficienĠa metodei scade.
Reguli de aplicare:
- electrozii trebuie să fie perfect netezi, de dimensiuni potrivite
zonei de tratat. Se recomandă folosirea de soluĠii de protecĠie
pentru a scădea riscul de leziune tegumentară;
- orice leziune a tegumentului este contraindicată în aplicarea
curentului electric pe acea zonă. După aplicaĠie tegumentul va
prezenta un eritem local în zona de aplicare a catodului, eritem
care normal va dispare. Orice obiect metalic se îndepărtează din
zona de tratat;
- durata tratamentului / úedinĠă este de minim 30 minute, numărul
úi periodicitatea úedinĠelor fiind în funcĠie de diagnostic. În
stările acute se prescriu 8-10 úedinĠe / cură, iar în afecĠiunile
cronice se pot prescrie la 2 zile până la 14-16 úedinĠe, repetabile
la 4-6 luni.
Băile galvanice reprezintă o tehnică terapeutică în care membrele

superioare úi inferioare ale pacientului sunt dispuse în 4 vane de faianĠă sau
din material plastic polimerizat, armat cu fibre de sticlă (baie galvanică
34
quadricelulară – Schnee). Există úi posilbilitatea introducerii pacientului cu
întregul corp în vană (baie totală – Stagner).
Baia galvanică quadricelulară este prevăzută cu un stimulator
electric, care furnizează tensiune continuă necesară alimentării celor 4 vane.
În fiecare vană este amplasat câte un electrod. Electrozii au formă
dreptunghiulară, având o grosime de cca 10 mm, lăĠime de 60mm úi
lungime 200mm (pentru mâini) úi 400 mm (pentru picioare).
Dacă la ambele mâini se aplică potenĠial (+) úi la picioare potenĠial (-
) se realizează o baie descendentă, iar dacă la mâini se aplică potenĠial (-) úi
la picioare (+) se realizează o baie ascendentă.
Curentul de lucru utilizat nu depăúeúte valoarea de 30mA.
Stimulatorul electric furnizerază o tensiune de maxim 100V. Durata úedinĠei
este de 10 – 15 minute.
Baia galvanica este indicata in:
- afectiuni inflamatorii ale extremitatilor;
- efect analgezic si antiinflamator;
- tulburari ale circulatiei periferice;
- HTA moderata, cu aplicatie descendenta
Fig.1 Baia galvanică quadricelulară
Galvanoionizarea (denumită ionoforeză sau ionizare) este o metodă

terapeutică bazată pe proprietatea curentului galvanic de a ioniza substanĠele
farmacologic active, aflate într-o soluĠie slab concentrată de până la 3% úi
de a favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus.
SoluĠiile medicamentoase se plasează pe stratul hidrofil al
electrodului cu aceeaúi polaritate cu ionul principal activ terapeutic.
Electrozii folosiĠi nu sunt de dimensiuni egale, electrodul al cărui
strat hidrofil este impregnat cu soluĠie medicamentoasă va fi de dimensiuni
mai mici decât celălalt, devenind astfel mai activ úi focalizat pe regiunea de
tratat.
35
Fig.2 Exemple de galvanoionizari
Tabelul nr.1 Exemple de galvanoionizări
SoluĠii ConcentraĠia Polaritatea Intensitatea Durata Patologie

úedinĠei
Hidrocortizon 3 – 25 + (anod) 5-10mA 10-15 minute InflamaĠii
mg/úedinĠă
Iodură de Na 1-3% - (catod) 5mA 5-20 minute Nevralgii
trigeminale
Nevralgii sciatice
Sclerodermie
Sulfat de 2-10% + (anod) 2-3 mA 15-20 minute Negi
magneziu Hipertensiune
Salicilat de 2-4% - (catod) 5 mA 5-10 minute Artrite
sodiu Periartrite
Neuromialgii
Efectele biofiziologice ale curentului galvanic:

- efect analgezic – manifestat mai ales la anod, ca urmnare a
acĠiunii asupra receptorilor senzitivi;
- efect de stimulare, excitare – manifestat la catod, ca urmare a
acĠiunii curentului asupra fibrelor nervoase motorii;
- efect sedativ – datorat acĠiunii asupra SNC, proximal se plasează
anodul (+) úi distal catodul (-);
36
- efect hiperemiant, vasodilatator, cu vasodialataĠie reactivă, mai
ales la polul negativ (catod) producând eritem cutanat úi creúterea
temperaturii locale;
- efect de reglare nespecifica neuro-vegetativă, în cazul aplicării în
regiunea cervicală, având acĠiune asupra tonusului vagal úi cel
simpatic.
IndicaĠii:
- boli reumatismale degenerative
- boli reumatismale inflamatorii
- periartrite, tendinite, bursite, fibromialgii
- patologia postraumatică
- patologia sistemului nervos
- stres, durere somatică
- suferinĠe cardiovasculare – HTA, tulburări de circulaĠie periferică
- afecĠiuni dermatologice – acnee, cicatrici cheloide, sclerodermie.
- nevralgii.
ContraindicaĠii:
- pacienĠi cu intoleranĠă la curentul galvanic
- leziuni tegumentare - plăgi, TBC cutanat, afecĠiuni
dermatologice suprainfectate;
- alergii la unele soluĠii medicamentoase;
- bolnavi febrili;
- pacienĠi cu contenĠii metalice – tije, plăci cu úuruburi, proteze
articulare metalice (în funcĠie de materialul folosit – titanul,
aliajele greu conducătoare de electricitate – electroterapia poate
fi folosită cu moderaĠie úi în funcĠie de suportbilitatea úi
senzaĠiile pcientului), stimulatoare electrice cardiace.
Tipurile clasice de CDD úi efectele lor terapeutice sunt următoarele:

– Monofazat (MF) – efect dinamogen, excitator muscular dând
senzaĠia de vibraĠie ca un masaj electric muscular
– Difazat (DF) – efect analgetic, ridică pragul de sensibilitate
la durere, îmbunătăĠeúte circulaĠia arterială zonală prin
inhibiĠia sistemului simpatic
– Perioadă scurtă (PS) – efect excitator-tonifiant,
vasoconstrictor úi antiresorbtiv, indicat în edeme profunde,
hematoame
37
– Perioadă lungă (PL) – efect puternic analgezic úi secundar
miorelaxant, cu efect pe durată mai lungă de timp
– Ritm sincopat (RS) – efect puternic excitomotor putând
realiza electrogimnastică musculară cu mobilizare de
articulaĠii, folosit ca electroterapie de motilitate úi tonifiere
Mai există úi alte tipuri de impulsuri diadinamice derivate cum sunt:

curent monomodulat, dimodulat, sfert de undă sau tiratronic, medie
perioadă
Există úi alte tipuri de curenĠi cu impulsuri utilizaĠi în scop terapeutic: curent
faradic, neofaradic, Träbert, Leduque, trapezoidali sau exponenĠiali utilizaĠi
în electrostimularea musculaturii parĠial denervate, după cercetarea curbei
I/T prin electrodiagnostic.
Există contraindicaĠii în utilizarea acestor tipologii de impulsuri electrice
mai ales bolnavii cu stimulatoare cardiace pacemaker.
CurenĠii cu impulsuri (joasă frecvenĠă)

1. Stimularea musculaturii normoinervate
Impulsurile electrice cele mai fiziologice pentru stimularea musculaturii
normoinervate sunt cele dreptunghiulare, cu frecven>ă între 30 úi 50 Hz,
cu ajutorul cărora se efectuează electrogimnastica.
IndicaĠii terapeutice:
- intensitatea de lucru între 90-100 Hz
- hipotrofii musculare de inactivitate (aparat gipsat, imobilizare
prelungită la pat);
- musculatură hipotrofiată sau contractată;
- hipotrofia vârstnicilor
- stimularea musculaturii abdominale flaúte hipotone.
Ideală este asocierea electrogimnasticii cu tehnici de kinetoterapie.
Tehnică:
Catodul se aplică întotdeauna pe punctul motor al muúchiului, iar
anodul cât mai aproape.
Efecte:
- Efect antalgic – în entorse, contuzii;
- Efect vasomotor – în profilaxia trombozelor periferice;
- Efect trofic – în rdiculopatii, parestezii, nevralgi, neuropatii
periferice
NU SE INDICӼ în pareze úi paralizii spastice, spasme musculare.
38
2. Stimularea musculaturii parĠial sau total denervate
Lezarea sau întreruperea căii de comandă motorie (nervul periferic) duce la
suferinĠă neuro-musculară, cu instalarea rapidă a hipotrofiilor úi atrofiilor
musculare, care încep să apară în primele 72 de ore. Astfel, fibra musculară
nu mai răspunde la stimul electric cu declanúare bruscă (impulsul
dreptunghiular), ci va răspunde la impulsuri cu pantă lentă de creútere –
impulsul exponenĠial úi triunghiular.
3. Electrostimularea musculaturii netede

Procedura se adresează musculaturii organelor interne. Fibra musculară
netedă nu reacĠionează decât la impulsuri exponenĠiale.
IndicaĠii: - constipaĠii cronice
- vezică urinară atonă
4. Electrostimularea musculaturii spastice

Impulsurile utilizate sunt dreptunghiulare cu frecvenĠă între 07-1 Hz.
Electrozii se poziĠionează pe grupe musculare antagoniste (flexori-
extensori, abductori-adductori). Metoda realizează inhibarea
motoneuronului muúchiului spastic, rezultând relaxarea acestuia.
5. CurenĠii Trabert
Sunt curenĠi de ultrastimulare.
Impulsurile au formă dreptunghiulară, cu durata de 2 msec úi frecvenĠa
de 140 Hz.
Au acĠiune analgezică úi secundar vasodilatatoare.
Catodul se aplică pe locul dureros úi anodul la mică distanĠă,
aproximativ 5 cm, timp de 15-20 minute, 7 úedinĠe zilnic.
6. Neurostimularea transcutanată (TENS)

Este indicată în reducerea sau suprimarea durerii din diverse patologii:
- dureri cronice, postoperatorii
- cefalee;
- nevralgii trifeminale, faciale, intercostale;
- algii dentare
- sindrom cervical;
- zona zoster;
- cauzalgii;
- artrite;
- patologia canceroasă.
39
Fig.3 Aparat TENS
ModalităĠi de aplicare a electrozilor în domeniul joasei úi mediei frecvenĠe:

(fig. 4 si fig.5)
Fig. 4 Fig.5
B. CURENğII DE MEDIE FRECVENğĂ

Au valori cuprinse între 1000-100 000 Hz
CurenĠi Nemec- au o penetrabilitate mai mare în profunzime, creeând
excitaĠie electrică într-o zonă de interferenĠă a două circuite electrice
perpendiculare (curenĠi interferenĠiali)
Fig.6. ModalităĠi terapeutice în domeniul mediei frecvenĠe
40
CURENğII INTERFERENğIALI
Creează excitaĠii electrice localizate în interiorul unei regiuni din corp,
prin interferenĠa care rezultă din încruciúarea a doi curenĠi sinusoidali
de medie frecvenĠă (3,9 úi 4,0 kHz). InterferenĠa celor doi curenĠi în
Ġesut conduce la fenomenul de bătăi, în care frecvenĠa purtătoare este
media aritmetică a frecvenĠelor celor două componente (3,95 kHz), iar
anvelopa variază în ritmul diferenĠei frecvenĠelor celor două
componente (100 Hz).
Au efecte analgetice, hiperemiante, decontracturante, trofice úi pe
structurile neurovegetative
Fig.7 Pareză facială stângă mixtă post neurinom ponto-cerebelos

stâng operat: ELITE pe hemicraniul stâng
C. CURENğII DE ÎNALTĂ FRECVENğĂ

Au valori mai mari de 100 kHz
Aparatele generează în urma transformării acestor curenĠi energii ce
acĠionează terapeutic.
Nu provoacă excitaĠie neuromusculară úi nici efecte electrolitice sau
electrochimice
UNDELE SCURTE- generează energie calorică cu penetrabilitate mare
(endotermie). Sub varsta de 25 de ani sunt indicate cu precauĠie úi in
doze mici, deoarece poat distruge cartilajul de crestere.
41
Fig.8 Aparat de terapie cu unde scurte Fig.9 Aparat de terapie cu ultrasunet
ULTRASUNETUL- generează energie mecanic-vibratilă prin efectul

piezoelectric inversat
UNDELE DECIMETRICE, MICROUNDELE ùI UNDELE RADAR-

efect caloric puternic. Intensitate intre 300-3000 MHz. In ORL si
Stomatologie sunt folositi electrozi focali si discoidali. Distanta de
aplicare intre 5 si 10 cm fata de tegument.
Indicatii: artroza, artropatii, poliartrita reumatoida, parodontite acute
apicale sau marginale, dureri post extractie.
Intensitate: 3-8 W, aplicare 5-10 minute, distanta 3-10 cm.
CÂMPURILE ELECTROMAGNETICE- MDF

Magnetodiafliuxul este un dispozitiv electronic care genereaza
campuri electromagnetice de joasa frecventa in regim continuu, trenuri
ritmice si aritmice intre 50 si 100Hz, cu ajutorul bobinelor cervicala si
lombara.
Este indicat in toate tipurile de reumatism, sechele posttraumatice,
contuzii, plagi, hematoame, afectiunile sistemului nervos,
algoneurodistrofii.
42
Fig.10 Aparat de terapie Magnetodiaflux
FOTOTERAPIA
Foloseúte acĠiunea energiei luminoase asupra organismului, folosind
spectre diferite în funcĠie de lungimea de undă Ȝ
Există astfel:
• radiaĠii infraroúii- produc eritem caloric
• radiaĠii ultraviolete- produc eritem actinic de diferite
grade biodozate
• lumină polarizată- lampa Bionic
• fascicolul LASER monocrom cu o singură Ȝ, în
spectrul vizibil sau I.R., efect de biostimulare cu
proprietăĠi informaĠionale
TERAPIA ORIZONTALĂ, O NOUĂ ERĂ ÎN ELECTROMEDICINĂ

Terapia orizontală este o terapie nouă, foarte specializată care utilizează
bioelectricitatea pentru a realiza managementul durerii úi al tulburărilor
circulatorii.
Terapia orizontală pleacă de la premiza că modificările bioelectrice în
Ġesuturile vii sunt strict combinate cu modificările biochimice úi vice
versa.
Bazându-se pe interdependenĠa naturală a acestor caracteristici ale
Ġesuturilor vii, terapia orizontală combină simultan efectele biolectrice cu
cele biochimice, realizând o mai bună acĠiune la nivel celular úi prin
aceasta o îmbunătăĠire a rezultatului tratamentului.
43
Clasa stimulatorie
Cuprinde toate procedurile de electroterapie care stimulează la o
frecvenĠă între 1 – 1000 impulsuri / secundă.
La acest nivel de frecvenĠă joasă intensitatea este crescută úi scăzută
pentru a obĠine efectul dorit, efect considerat bioelectric deoarece
creează potenĠial de acĠiune în celulă.
În electroterapie potenĠialul de acĠiune poate fi realizat doar când
intensitatea este crescută suficient pentru a depăúi pragul energetic
celular.
Terapiile clasei stimulatorii depăúesc acest prag energetic producând
potenĠial de acĠiune.
Clasa multi-facilitatorie
Cuprinde acele proceduri electrice care operează cu impulsuri cu
frecvenĠă între 1000 – 100 000 impulsuri / secundă úi care realizează
efecte fără producerea potenĠialului de acĠiune la nivel celular.
La aceste frecvenĠe mari efectele sunt considerate biochimice.
Clasa multi – facilitatorie nu poate produce potenĠial de acĠiune
deoarece în cazul acestor proceduri electrice intensitatea trebuie
menĠinută constant úi potenĠialul de acĠiune poate fi produs doar prin
creúterea úi scăderea intensităĠii în celulă.
Terapia cu curenĠi interferenĠiali

Utilizând 4 electrozi, terapia interferenĠială utilizează două valori de
frecvenĠă ale Clasei multi-facilitatorii care prin interferenĠă se anulează
reciproc úi produc efectele Clasei stimulatorii.ğesuturile vii din centrul ariei
de tratat recepĠionează efectele Clasei stimulatorii, în timp ce celelalte zone
din afara punctului de interferenĠă recepĠionează efectele Clasei multi-
facilitatorie.
Astfel terapia interferenĠială produce efectele ambelor clase în aria
de terapie dar în regiuni diferite.
Celulele sunt electrice úi biochimice prin natura lor úi acĠionează prin
combinarea acestor două caracteristici pentru a produce efecte.
Bazându-ne pe interdependenĠa naturală a acestor două caracteristici
ale Ġesuturilor vii se consideră că dezvoltarea unei terapii care combină
ambele efecte bioelectric úi biochimic simultan determină o mai bună
acĠiune la nivel celular.
Terapia orizontală utilizează o intensitate a curentului constantă úi un
nivel de frecvenĠă situat în Clasa multi-facilitatorie ( mai mare de 1000 Hz).
44
EFECTELE TERAPIEI ORIZONTALE
Terapia orizontală aduce beneficii majore pacientului care prezintă durere
cronică úi / sau tulburări circulatorii :
1. Stoparea imediată, dar temporară a durerii - prin blocarea ciclului
durerii .
2. Refacerea musculaturii – terapia orizontală poate creúte forĠa
musculară la pacienĠii cu hipotrofii úi atrofii musculare.
3. Reducerea nivelului de durere a pacientului – câteodată starea
pacientului este aúa severă încât principalul scop al terapiei este de a scădea
durerea la un nivel suportabil. După reducerea nivelului de durere al
pacientului terapia orizontală poate permite începutul altor tratamente care
să ducă la o înbunătăĠire a stării pacientului.
4. Reglarea metabolismului celular prin cresterea aportului de
substanĠe nutritive úi accelerarea eliminării produúilor de catabolism.
5. Refacerea echilibrului hormonal prin intervenĠia la nivelul
biochimic celular.
6. ImbunătăĠirea calităĠii vieĠii pacientului .
Fig.11 ModalităĠi de tratament cu ajutorul terapiei orizontale
INDICAğIILE TERAPIEI ORIZONTALE

Terapia orizontală este utilizată în tratarea următoarelor afecĠiuni :
Boala artrozică
Osteoporoză
Fibromialgie
Entorse
Contuzii
Rupturi musculare
Hipotrofii, atrofii musculare
Edeme articulare
Fracturi
45
CONTRAINDICAğIILE TERAPIEI ORIZONTALE
Tromboflebite
Tromboze manifeste clinic
Pacemaker cardiac
Risc crescut de hemoragie
Tulburări de ritm cardiac
Tetanie
Procese inflamatorii acute locale cauzate de infecĠii bacteriene sau virale
(furuncul, flegmon, herpes simplex, zona zoster acută )
Cancer
46
ARTRITELE
Artrita este o afectiune inflamatorie, cronica sau acuta care afecteaza

articulatiile. Se manifestă frecvent printr-un aspect de zonă inflamată,
tumefiată, însoĠită de căldură, roúeaĠă, durere úi limitarea capacităĠii de
mobilizare a articulaĠiei.
Artrita poate apare secundar unei infecĠii sau a unor traumatisme.
Cel mai frecvent este, însă, manifestarea unei boli autoimune.
Din punt de vedere clinic, artrita se caracterizeaza prin dureri adesea
nocturne, care pot trezi bolnavul. Dimineata articulaĠiile isi găsesc
mobilitatea dupa o perioada de incalzire. Epidermul este rosu, trandafiriu
sau violaceu. Articulatia este umflata din cauza efuziunii lichidului sinovial.
Prelevarea prin artrocenteza (punctionarea articulatiei) permite
confirmarea caracterului inflamator al bolii.
TIPURI DE ARTRITA
- Artrita reumatoidă juvenilă – apare la tineri sub 16, 17 ani
- Poliartrită – formă pozitivă
- Poliartrită – formă negativă
- Spondiloartropatiile seronegative: Artrita reactivă (sindromul
Riter), Spondiloza anchilozantă, Boala Behçet, Artrită psoriazică
- Atrite induse de microcristale – Guta
I. ARTRITA REUMATOIDӼ JUVENILĂ = boală autoimună

Este o boală inflamatoare articulară cronică ce interesează una sau mai
multe articulaĠii úi apare la tineri sub vârsta de 16-17 ani.
Are 3 forme de debut:
– Debut sistemic (boala Still)
– Debut poliarticula
– Debut oligoarticular .
Radiologic observăm:
- tumefieri ale părĠilor moi;
- osteoporoză;
- închiderea prematură a epifizelor;
- deteriorări ale cartilajului;
47
- îngustări ale spaĠiului articular;
- modificări erozive ale coloanei cervicale.
TRATAMENT
- AINS – I linie
• acid acetilsalicilic
• nesalicilice – naproxen, ibuprofen, diclofenac, etc
• COX 2 selective – meloxicam,
• COX 2 specifice – celecoxib
- Corticoterapie
- Terapie de fond
– Săruri de aur
– Ciclosporina A
– Sulfasalazină
– Transplant autolog de celule stem hematopoetice
– Kinetoterapie pentru menĠinerea úi creúterea forĠei musculare
– Masaj dupa retragerea procesului inflamator
– Înot, gimnastica medicala in bazin pentru menĠinerea mobilităĠii
articulare;
repaus articular – 8-10 ore somn nocturn + 1-3 ore ziua – pe plan dur, cu
evitarea imobilizărilor prelungite
II. SPONDILOARTROPATII SERONEGATIVE

Sunt artropatii inflamatorii distincte de poliartrita reumatoidă, factorul
reumatoid fiind absent.
1. Spondilita anchilozantă = boală inflamatorie cronică, care afectează

preponderent coloana vertebrală, debutând la nivelul articulaĠiilor
sacroiliace úi progresând ascendent.
Boala evoluează spre fibroză, osificare úi anchiloza coloanei vertebrale. Este
mai frecventă la bărbaĠi, raportul între bărbaĠi úi femei fiind de 5/1.
Anatomie patologică:
- proces inflamator cronic, cu infiltrare de limfocite, plasmocite,
macrofage;
- Ġesut de granulaĠie subcondral, care duce la erodarea cartilajului
iliac úi apoi a celui sacrat;
48
- ulterior, se produce înlocuirea Ġesutului de granulaĠie cu
fibrocartilaj de regenerare úi apoi apare osificarea articulaĠiei
sacroiliace;
- erodarea marginii anterioare a corpului vertebral úi apariĠia
vertebrelor „pătrate”;
- ligamentul intervertebral inflamat se fibrozează úi apoi se
calcifică, ducând la apariĠia unor spicului osoúi (entezită);
- în afara articulaĠiilor procesul inflamator poate afecta tractul
uveal anterior. Uveita acută anterioară apare la 20% din pacienĠi.
Tablou clinic:
- durerea lombară sau fesieră apare la majoritatea pacienĠilor sub
40 de ani, în proporĠie de 80%, debutează insidios, este
persistentă, cu o durată de cel puĠin 3 luni úi este recidivantă.
Durerea apare în partea a 2-a a nopĠii úi este însoĠită de redoare
matinală, se ameliorează după exerciĠiu úi se agravează după
repaus prelungit.
- raduiculoalgie sciatică cu iradiere până în spaĠiul popliteu;
- afectarea bilaterală a articulaĠiei úoldului;
- hidartroză la genunchi;
- entesite;
- semne generale: anorexie, febră, scădere ponderală, transpiraĠii
nocturne.
Examen fizic:
La examenul fizic apare contractură paravertebrală, limitarea
anteflexiei lombare. Se execută manevra Schober – se marchează două
repere, una la apofiza spinoasă L5 úi una la 10 cm mai sus. Normal această
distanĠă creúte cu minim 5 cm în timpul flexiei úi este sub 4 cm la bolnavul
cu spondilită anchilozantă.
O dată cu progresia bolii, coloana se rigidizează, iar lordoza lombară
se úterge.
În mod normal, între expirul forĠat úi inspirul forĠat se produce o
expansiune a cutiei toracice cu 5 cm. În spondilita anchilozantă aceasta
scade sub 5 cm. Bolnavii au o respiraĠie de tip abdominal, iar abdomenul
este protuberant.
Afectarea coloanei cervicale face ca, în final, capul să aibe o poziĠie
flectată, cu privirea îndreptată în pământ.
49
Manifestări extraarticulare:
- Afectări oculare – uveită, se întâlneúte în majoritatea cazurilor cu
HLA B27 pozitiv;
- Afectare pulmonară – fibroză pulmonară, mai ales a lobului
superior;
- Manifestări neurologice – ca urmare a fracturilor de la nivelul
coloanei cervicale.
TRATAMENT:
Obiectivele urmarite in tratamentul spondilitei anchilozante sunt: oprirea in
evolutie a procesului inflamator, deci stabilizarea bolii; prevenirea
deformărilor de coloana vertebrala si a anchilozei; reintegrarea in munca a
bolnavului, deci recuperarea functionala.
- Tratamentul medicamentos
Tratamente; injectii locale cu hidrocortizon artritele periferice (uneori);
sarurile de aur (rareori), tot in formele periferice. Tratamentul de baza este
fenilbutazona sau derivatii sai, indometacinul si medicatia decontracturanta
(Clorzoxazon, Paraflex, Decontractil).
- Tratamentul de reeducare si recuperare (kinetoterapia) vizeaza corijarea

cifozei, diminuarea redoarei, ameliorarea functiei respiratorii, prevenirea si
corectarea deformarilor articulare.
- Exercitiile de postura sunt obligatorii, inca din faza de debut. Sunt

necesare repausul diurn si somnul pe pat tare si drept, fara perna. Repausul
la pat nu trebuie exagerat, el fiind indicat numai in perioadele acute,
dureroase, de scurta durata, pentru a nu favoriza anchiloza. Se contraindica
úederea prelungita pe fotoliu sau scaun, care nu trebuie sa depaseasca o ora
pe zi. Bolnavul trebuie sa faca miúcari cat mai frecvente. Supradozarea
efortului este relevata de aparitia durerilor. Fiind vorba de un tratament de
lunga durata, exercitiile trebuie sa fie de scurta durata si usor de executat.
Somnul de noapte trebuie sa fie de minimum 10 ore, in decubit dorsal strict,
fara perna, pe pat tare. Ziua se fac 3 – 4 cure de repaus de 5 -10 minute de
decubit dorsal. Dimineata si seara, cateva minute de exercitii de respiratie,
de gimnastica medicala si exercitii de postura cu capul perfect drept,
calcaiele, sacrul si occiputul in contact cu peretele.
50
- Exercitiile de gimnastica medicala se fac in pozitiile de ortostatism,
decubit dorsal si ventral, de cel putin doua ori pe zi la domiciliu (dupa
insusirea acestora intr-un serviciu de specialitate) pentru intarirea
musculaturii paravertebrale, a centurilor si cresterea amplitudinii articulare.
- Gimnastica respiratorie
- Reeducarea functionala a articulatiilor periferice se face prin exercitii de
mobilizare activa si pasiva, pana la exercitii de postura cu greutati si
scripeti.
In unele cazuri se recomanda hidrokinetoterapie (miscari in apa),
practicarea inotului.
- Masajul cu toate tehnicile sale (efleuraj, framantare, vibratii)

În stadiul de debut:
masaj manual uscat, umed, vibrator electric cu caracter sedativ;
masaj toracic úi al organelor toracice.
În perioada de stare:
masaj toraco-rahidian;
duúuri;
masaj úi electroterapie antalgice;
cura Kneipp.
În perioada puseelor evolutive:
masaj umed sedativ;
masaj uscat úi electric antalgic;
masaj toraco-rahidian sedativ;
masaj cu gheaĠă.
În stadiul final:
masaj uscat, umed, vibrator electric cu caracter excitator;
masaj toraco-rahidian tonifiant;
tracĠiuni, manipulări, elongaĠii.
- Hihidroterapie, termoterapie, balneoterapie.
- Electroterapie pentru managementul durerii, cu efect antalgic úi

antiinflamator, pentru musculatura paravertebrală, cu efect decontracturant;
51
Program de recuperare în Spondilita anchilozantă:
a. În stadiul de debut:
1. posturări nocturne pe pat dur
2. exerciĠii de conútientizare úi corectare posturală
3. tehnici úi metode de relaxare ĺmobilizarea activă relaxantă a
articulaĠiilor vertebrotoracice, úoldurilor, genunchilor úi gleznelor
4. gimnastică respiratorie cu accent pe expansiunea toracică
5. tonifierea musculaturii fixatoare a omoplaĠilor, dorsală úi abdominală
6. tonifieri musculare generale progresive
7. activitate fizică moderată, întretăiată de posturi de repaus úi efectuată în
poziĠii funcĠionale corectate, care să prevină apariĠia deformărilor
articulare
8. hidrokinetoterapie úi înot terapeutic
b. În perioada de stare:
1. posturări cu efect sedativ úi corectivĺ tehnici úi metode de relaxare
musculară globală;
2. metoda Klapp úi Cotrel în poziĠii lordozante
3. tonifierea musculaturii paravertebrale
4. gimnastică respiratorie cu accent pe respiraĠia toracică maximă úi
educarea respiraĠiei toraco-abdominale;
5. exerciĠii de conútienzare úi corectare posturală, în special în activităĠile
vieĠii zilniceĺ metoda “ùcoala spatelui”;
6. hidrokinetoterapei úi terapie ocupaĠională în poziĠii corijate
7. cura Kneipp.
c. În perioada puseelor evolutive:

1. posturări în extensie ale trunchiului úi membrelor;
2. gimnastică respiratorie cu insistenĠă pe tonifierea musculaturii
principale úi accesorii, din poziĠii corijate;
3. contracĠii izometrice ale musculaturii centurilorĺ asuplizarea
centurilor din patrupedie;
4. ± corset ortopedic cu fereastră pentru respiraĠie.
d. În stadiul final:
1. tracĠiuni, manipulări, elongaĠii, progresiv úi cu prudenĠă
2. gimnastică respiratorie cu insistenĠă pe respiraĠia abdominală
3. hidrokinetoterapie
4. readaptare funcĠională socio-profesională.
52
2. Boala Behçet este o boală multisistemică, cronică, caracterizată prin
ulceraĠii recurente orale, genitale úi uveită. Această boală afectează mai mult
sexul masculin úi sunt incriminaĠi factori genetici úi de mediu.
Cele 5 simptome frecvente ale bolii sunt:
1. ulceraĠii bucale
2. ulceraĠii genitale
3. probleme ale pielii;
4. afectări oculare
5. artrită
Fig.1 UlceraĠii bucale(www. vasculitis.med) Fig.2 Stomatita aftoasă
InflamaĠia la nivelul mucoasei bucale determină apariĠia stomatitei

aftoase la majoritatea bolnavilor (90%). După un interval de timp de
existenĠă a unor pete roúii apar ulceraĠii multiple cu diametrul de 2-10 mm,
dispuse în grupuri, care au o bază galbenă úi un halou roúiatic. Ele sunt
dureroase úi dispuse pe mucoasa jugală, limbă buze, mai rar pe palatul dur úi
pe faringe. Leziunile se vindecăîntre 3 úi 30 de zile fără a lăsa cicatrici.
Stomatita aftoasă este prima manifestare a bolii.
UlceraĠii gentitale – sunt prezente în 80% din cazuri, interesează

vulva úi vaginul la femei úi penisul úi scrotul la bărbaĠi. Leziunile vulvare
sunt dureroase úi lasă cicatrici la vindecare, cele vaginale sunt indolore. La
bărbat ulceraĠiile genitale sunt dureroase. La 2/3 dintre bolnavi se produc
atacuri de uveită anterioară úi posterioară. Uveita posterioară este cauza
principală a pierderii vederii.
53
Fig.3 Uveită (www.fortunecity.com)
Sinovita este asimetrică úi afectează mai ales articulaĠiile

genunchiului úi gleznei. Pot apărea úi leziuni cutanate ca urmare a vasculitei
– noduli, papule, pustule;
Manifestări articulare – artrită, oligoartrită.
Manifestări neurologice – meningo-encefalo-mielite
TRATAMENT:
Scopul tratamentului este de a reduce durerea úi de a prevenii complicaĠiile
grave.
Se administrează:
- Corticosteroizi (reduc durerea úi inflamaĠia);
- Imunosupresoare (controlează sistemul imun);
- Anticoagulante
- Repaus fizic în timpul reactivărilor;
- ExerciĠii fizice – înotul, mersul pe jos – în perioada de remisiune
a bolii.
1. Artrita reactivă seronegativă (Sindromul Riter)

Este o artropatie inflamatoare, ca urmare a unei infecĠii enterale
(Salmonelle) sau urogenitale (Clamydia)
Tablou clinic:
- manifestările clinice apar după 1-3 săptămâni de la infecĠie;
- febră, anorexie, scădere ponderală;
- sindrom articular – sunt afectaĠi genunchii, gleznele, degetele de
la picior, pumnul. ArticulaĠia este roúie, caldă, dureroasă. Apar
dureri lombosacrate sau fesiere. Sunt afectate insercĠiile
54
tendoanelor pe os la nivelul falangelor mâinii úi degetelor de la
picior.
- Sindrom extraarticular: diaree, uretrită, cervicită
- leziuni mucoase: ulceraĠii bucale nedureroase;
- leziuni cutanate úi unghiale
- conjunctivită bilaterală;
- manifestări cardiace;
- manifestări renale
În concluzie, combinaĠia: uretrită, artrită úi conjunctivită = sindrom Riter.
Tratament:
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- antibiotice (derivati de tetraciclină);
- metotrexat – în formele grave úi prelungite
ARTRITA PSORIAZICĂ
- artrită + psoriazis
- artrită + istoric familial de psoriazis + dactilită / modificări
unghiale
- dactilită
- Femeile sunt mai prediscuse la boală decât bărbaĠii
- artrită inflamatoare cronică asimetrică
o artic mari + mici (degete mână/picior)
- erupĠie cutanată psoriaziformă
- unghii – mici depresiuni
- uveită
Fig.4 Artrita psoriazică
Tratament:
AINS, corticoterapie intraarticular, medicaĠie de fond, kinetoterapie,
fizioterapie
55
III. ARTRITELE INDUSE DE MICROCRISTALE
1. Guta = boală determinată de tulburarile metabolismului

nucleoproteidelor. Se caracterizează prin exces de saruri de acid
uric in sange (hiperuricemie) si urina (hiperuricurie) si depunerea
lor in cartilajele, membranele úi sinoviale ale articulatiilor mici ale
mainilor si picioarelor, articulatiei tibio-tarsiene si a genunchiului.
Fig. 5 Pacient diagnosticat cu gută - tumefierea articulaĠiei metatarsofalagiene
Diagnostic:
- monoartrită cu debut brusc – articulaĠia metatarsofalangiană a

halucelui;
- de regulă apare la bărbaĠi sau la femei după menopauză;
- febră
- declanúarea la exces alimentar sau băuturi alcoolice, stres;
- prezenĠa de tofi sau calculi renali.
Examene sanguine: - hiperuricemie;
Examen de urină: - sedimentul poate prezenta cristale de acid uric;
Examenul lichidului sinovial: - lichidul este gălbui, vâscozitate scăzută úi

leucocite crescute.
Examenul radiologic este negativ la începutul suferinĠei, leziunile osoase

apar mai târziu, dar înainte de apariĠia tofilor subcutanaĠi. Apare erodarea
cartilajului, îngustarea spaĠiului interarticular, osteofiză marginală.

56
Tratament:
1. Tratamentul atacului de gută, prin evacuarea lichidului articular

încărcat cu cristale de acid uric úi punerea în repaus a articulaĠiei;
2. Tratament medicamentos: - colchicină, indometacin, fenilbutazonă;
3. Tratamentul hiperuricemiei úi al condiĠiilor asociate:
- tratamentul artritei acute

- suprimarea aportului de alcool;
- reducerea aportului de purine;
- scădere ponderală;
- controlul hipertensiunii arteriale.
Artrita temporo-mandibulara este o inflamatie a ligamentului alveolar.

Provoaca comprimarea terminatiilor nervoase ale ligamentului dintre osul
alveolar si radacina dintelui.
De asemenea, provoaca mobilitatea dintelui, cu senzatia de contact
prematur cu antagonistii (impresia de dinte lung)
Tratamentul artritei temporo-mandibulare constă din administrarea de
antiinflamatoare + tratament fizioterapeutic:
- în puseul acut al bolii se evită miúcările ample ale articulaĠiei úi
masaj cu gheaĠă;
- masaj miorelaxant;
- Electroterapie - curenti de joasa frecventa (diadinamici) cu efect
analgezic si miorelaxant, catodul pe locul dureros si anodul cat mai
aproape;
- TENS
- Ultrasunete in doze mici, aplicate local, intre 5 si 10 minute – 5- 10
sedinte;
- Acupunctura;
- Laseroterapie.
57
METODE DE RECUPERARE ÎN ARTRITĂ
AfecĠiunile reumatice articulare duc la:

- scăderea mobilităĠii articulare;
- scăderea forĠei musculare;
- efuziuni articulare;
- dureri;
- instabilitate articulară;
- reducerea capacităĠii de muncă úi autoîngrijire.
De aceea tratamentul trebuie iniĠiat cât mai devreme úi focalizat pe
ameliorarea úi tratarea manifestărilor de mai sus.
Kinetoterapia este principala formă de refacere a funcĠiilor diminuate în
bolile reumatismale úi trebuie să completeze tratamentul medicamentos.
În puseele de activare inflamatorie articulară se procedează prin
imobilizare úi aplicarea de rece local.
Obiectivele programului kinetoterapeutic ,sunt:
a. În faza acută úi subacută:
1. scăderea durerii úi inflamaĠiei;
2. menĠinerea mobilităĠii articulare;
3. menĠinerea forĠei úi rezistenĠei musculare;
4. menĠinerea troficităĠii úi supleĠei structurilor capsulo-ligamentare úi
tendinoase.
b. În faza cronică activă: la cele anterioare se adaugă úi combaterea
inflamaĠiei úi tendinitei distructive.
c. În faza cronică inactivă: în plus se urmăreúte corectarea posturilor
vicioase prin masaj insistent, profund urmat, în ordine, de multiple
tehnici de mobilizare post masaj ĺ posturări funcĠionaleĺ
kinetoterapie ĺ posturări funcĠionale
Indiferent de etiologie, procesul inflamator este cantonat în membrana
sinovială, capsula articulară, tecile úi bursa tendonală úi / sau în masa musculară.
Acesta determină unul sau mai multe efecte: lichid sinovial în exces, îngroúarea
membranei sinoviale, presiune intraarticulară crescută, “rigidizarea” tendoanelor,
scăderea forĠei úi / sau a masei musculare. Astfel apare “tensionarea” structurilor
ce participă la contracĠie úi la miúcarea aparatului neuro-musculo-artro-
kinetic. Progresiv se instalează posturi vicioase úi dereglarea axelor de miúcare. În
timp structurile devin din ce în ce mai “rigide” cu permanentizarea
defectelor axiale úi scăderea progresivă a capacităĠii de miúcare.
Electroterapia foloseúte cuenĠi de joasă úi medie frecvenĠă pentru
combaterea durerii úi a inflamaĠiei.
58
Obiectivele programului de masaj, asociat obligatoriu celui fizic úi
kinetoterapeutic, sunt:
a) În faza acută úi subacută:
scăderea durerii úi inflamaĠiei;
menĠinerea mobilităĠii articulare;
menĠinerea forĠei úi rezistenĠei musculare;
menĠinerea troficităĠii úi supleĠei structurilor capsulo-ligamentare úi
tendinoase.
b) În faza cronică activă: la cele anterioare se adaugă úi combaterea
inflamaĠiei úi tendinitei distructive.
c) În faza cronică inactivă: în plus se urmăreúte corectarea posturilor vicioase
prin masaj insistent, profund urmat, în ordine, de multiple tehnici de
mobilizare post masaj posturări funcĠionale kinetoterapie posturări
funcĠionale.
59
POLIARTRITA REUMATOIDĂ
Este o suferinta caracterizata de o inflamatie cronica infiltrativ-

ploriferativa a sinovialei articulare. Se exprima clinic prin artrita la mai
multe articulatii.
Debuteaza intre 30,40 si 60 ani. Afecteaza indeosebi articulatiile
membrelor. Femeile sunt mai predispuse de 2-3 ori mai des decat
barbatii.
Articulatiile sunt umflate, intepenite, deformate, dureroase, mai ales
noaptea si dimineata.
Dupa cativa ani de evolutie poate atinge tendoanele, pielea (noduli
subcutanati), pericardul, plamanii. Se asociaza adesea cu sindromul
Sjogren (ochi uscati, gura uscata).
De cauza necunoscuta, ea face parte din bolile autoimune, in curscul
carora organismul produce anticorpi (factor reumatoid) indreptat
impotriva propriilor tesuturi.
In suferinta din poliartrita reumatoida se deosebesc trei momente
evolutive:
– sinovita inflamatorie
– distructia cartilajului
– fibroza.
Leziuni extraarticulare:
• Noduli reumatioizi;
• Afectare vasculara de tip inflamator, vasculite;
• Modificari musculare prin atrofii, ca urmare a afectarii miofibrilelor;
• Pericardita;
• Afectare pulmonara, mai rar nodulii reumatoizi pot apare in
parenchimul pulmonar si in pleura.
Manifestari clinice:
Cel mai adesea elementul declansator al suferintei il reprezinta
stresul emotional, expunerile la frig, traumatismele.
Suferinta incepe la o articulatie, iar la scurt timp se extinde si la alte
articulatii.
60
Simptome de debut sunt:
– Redoare articulara matinala prelungita;
– Poliartralgii episodice;
– Tumefieri articulare;
– Mialgii, slabiciune musculara in special la umeri;
– Oboseala;
– Pierdere ponderala;
– Stare de disconfort.
O mare valoare diagnostica o are simetria suferintei articulare!
La mana semnul caracteristic este sinovita articulatiei interfalangiene
proximale. Simultan se pierde capacitatea de prehensiune digito-
palmara.
Fig.1úi 2 Aspecte clinice în poliartrită
Neuropatia compresiva a nervului median (sindromul canalului carpian)

este consecinta artritei pumnului si a tenosinovitei flexorilor.
Sinovita cotului este intalinta mai frecvent, iar din cauza exudatului
articular miscarea de extensie este mult limitata.
La artrita umarului semnele apar mult mai tarziu, artrita este bilaterala,
artrita glenohumerala.
La genunchi eroziunile cartilaginoase si ale osului sunt de intensitate
mai mica. Sunt afectate articulatiile femurotibiala si femuropatelara.
Extensia devine din ce in ce mai limitata, pana cand se instaleaza un
flexum permanent.
La nivelul coloanei vertebrale segmentul cervical sufera cel mai des.,
prin subluxatii in articulatia atlanto-axoidiana.
Artrita temporo-mandibulara este frecventa in 50-60% din cazuri, dar

rareori este grava impiedicand alimentarea. Clinic se manifesta prin
dureri, limitarea deschiderii gurii, crepitatii, modificari la nivelul
contactelor ocluzale. Afectarea este bilaterala.
61
Manifestari in cavitatea orala:
– aspectul fetei modificat, cu facies de “pasare”;
– modificari ale secretiei salivare: hiposialie, asialie
- nflamatie si durere la nivelul articulatiei temporo-mandibulare
– modificari odontale:
• dintii se distrug cu usurinta
• dificultati de deglutitie
• marirea in volum a parotidelor si a glandelor
submaxilare si sublinguale.
POLIARTRITA REUMATOIDĂ diagnostic:

I. Principii de clasificare
A. Sunt necesare 4 din 7 criterii pentru a încadra un pacient în
categoria PR
B. PacienĠii cu 2 sau mai multe diagnostice nu sunt excluúi
II. Criterii*
A. Redoare matinală
B. Artrită la 3 regiuni articualre
C. Artrită a articulaĠiilor mâinii
D. Artrită simetrică
E. Noduli reumatoizi
F. Factor reumatoid în ser
G. Modificări radiografice
* Criteriile A-D trebuie să fie prezente timp de cel puĠin 6
săptămâni.
Fig. 3 úi 4 Aspecte radiologice
62
TRATAMENT
Scopul tratamentului este:
îndepărtarea durerii
reducerea inflamaĠiei
protejarea structurilor articulare
menĠinerea funcĠionalităĠii
controlul implicaĠiilor sistemice.
Strategii terapeutice:
In perioada de activare a bolii, în puseul acut este indicat repausul
pentru a reduce inflamaĠia úi durerea articularăú
Kinetoterapia, prin exerciĠii pentru menĠinerea forĠei musculare úi a
mobilităĠii articulare, fără exacerbarea inflamaĠiei.
Pentru managementul durerii sunt indicate proceduri de masaj,
stimulare electrică transcutană, acupunctură, etc.
Imobilizarea articulară este indicată în perioadele de acticvare a
bolii, pentru a evita miúcările nedorite ale articulaĠiilor inflamate úi
eventuale deformări.
Orteze úi mecanisme adaptative
Educarea pacientului úi a familiei acestuia.
Modificarea stilului de viaĠă.
Fig. 5,6,7 Exemple de exerciĠii pentru menĠinerea forĠei musculare úi a mobilităĠii
63
Fig. 8 Exemple de ortezare pentru prevenirea deformarilor osoase
64
Fig. 9 Exemple de mijloace necesare adaptate activităĠilor zilnice
Terapia medicamentoasă
Antiinflamatare nesteroidiene:
– aspirina (in doze mai mari de 3gr la 24 de ore) folosita in
asociere cu preparate pentru protectie gastrica;
– indometacinul;
– ibubrofen, ketoprofen, etc
Corticoterapia este indicata in:
- prezenta vasculitei;
- ca terpie in legatura cu AINS;
- prepratele cele mai des folosite sunt prednisonul si prednisolonul.
Sarurile de aur au efect terapeutic mai ales cand sunt administrate la
inceputul bolii, ameliorarea observandu-se dupa aproximativ doua luni de
tratament.
65
Terapia imunosupresiva este indicata in cazul in care valoarea factorului
reumatoid este foarte mare si a existentei poliadenopatiilor:
– ciclofosfamida;
– metotrexatul
– ciclosporina
Administrare locala intraarticular de preparate cu cortizon
Terapie chirurgicală
Sinovectomie = ablatie chirurgicala, partiala sau totala a sinovialei
artroplastie = interventie chirurgicala constand in creerea unui nou
spatiu articular pentru restabilirea mobilitatii articulatiei
tenoplastie = repararea chirurgicala a unui tendon
protezare articulară
Fig.10 Exemplu de terapie chirurgicală
Program de recuperare în Poliartrita reumatoidă:

Hidrotermoterapi:
În procesele inflamatorii acute este indicată crioterapia úi repausul,
pentru a preveni distrucĠiile osoase.
În artritele cronice sunt indicate băile calde, cu temperaturi cuprinse
între 36 -37 de grade celsius (temperatura de indiferenĠă) pentru a reduce
durerile úi redorile articulare.
Electroterapie:
Terapia cu unde scurte úi microunde este total interzisă în artritele
acute pentru că duce la încălzirea intensă a Ġesutului sinovial.
Sunt indicate galvanoionizări, băi galvanice, TENS-uri, curenĠi
diadinamici.
66
Masaj:
În perioada inflamatorie:
masaj decontracturant al marilor grupe musculare din jurul articulaĠiilor
afectate;
masaj cu gheaĠă pe articulaĠiile afectate.
În perioada subacută:
media frecvenĠă;
Diapuls;
masaj sedativ-relaxant local .
În perioada de remisiune:
masaj umed cu apă;
masaj muscular tonifiant;
tracĠiuni, elongaĠii;
masaj Cyriax.
Kinetoterapie:
a. În perioada inflamatorie:
1. imobilizare sau repaus simplu în poziĠii antalgiceĺ posturări simple în
poziĠii funcĠionaleĺposturări extreme alternante
2. periajul/masaj cu gheaĠă pe articulaĠiile afectate ĺtracĠiuni uúoare în
ax
3. mobilizări pasiveĺauto-pasiveĺpasivo-active, blânde
4. exerciĠii de mobilizare activă amplă controlaterală úi axio-periferice
homolaterale, progresiv
5. ± exerciĠii izometrice
b. În perioada subacută:
1. imobilizare sau repaus sau posturări simple în poziĠii
funcĠionaleĺposturări extreme alternante
2. periajul/masaj cu gheaĠă pe articulaĠiile afectate ĺtracĠiuni uúoare în
ax
3. mobilizări pasiveĺauto-pasiveĺpasivo-active
4. exerciĠii de mobilizare activă amplă controlaterală úi axio-periferice
homolaterale
5. exerciĠii izometrice cu prudenĠă úi progresiv
6. mobilizare din suspendare
7. scripetoterapie
8. hidrokinetoterapie
9. posturări chiar forĠate până la limita de toleranĠă a durerii
10. miúcări active cu rezistenĠă realizată de kinetoterapeut
11. terapie ocupaĠională fără încărcare intensă
67
c. În perioada de remisiune sau cronică-activă:
1. posturări în poziĠii fiziologice, funcĠionale
2. utilizarea unor echipamente protective ajutătoare
3. realizarea unui raport favorabil între activitate úi repausul articular
4. mobilizări articulare pasiveĺ pasivo-active ĺ active
5. exerciĠii izometrice úi dinamice cu rezistenĠă progresivă
6. terapie ocupaĠională
68
SINDROMUL SJOGREN
Se caracterizeaza printr-o inflamatie cronica a glandelor salivare si

lacrimale prin prezenta unui infiltrat limfoplasmocitar, ce duce la o scadere
a secretiei exocrine a acestor glande.
Este o afectiune care asociaza o uscaciune oculara cu o uscaciune
bucala.
Sindromul Sjogren poate fi primar, izolat sau secundar unor afecĠiuni ca
poliartrita reumatoida, LES, sclerodermia, sau ca urmare a unei afectiuni
autoimune – tiroida, hepatita cronica activa.
Tablou clinic:
Sindromul Sjogren afectează glande lacrimale, glande salivare,
precum úi alte glande exocrine.
Fig. 1 Afectarea glandelor salicare în Sindromul Sjogren
XEROFTALMIA se carcterizează prin:

- scăderea progresivă a secreĠiei lacrimale fiziologice
- senzaĠie de uscăciune a ochilor;
- senzaĠie de corpi străini intraoculari;
- imposibilitatea purtării lentilelor de contact;
- incapacitatea de a plânge;
- fotofobie
Simptomele se accentueaza in mediu cu umiditate scazuta, aer
conditionat, fum de tigara, vant.
69
Corneea este fara luciu si prezinta eroziuni si ulceratii, care sun
inconjurate de edem , dand aspectul de keratina punctata.
XEROSTOMIA se carcterizează prin:

– senzaĠie de gură uscată, de arsură la nivelul cavităĠii bucale;
– necesitatea de a bea lichide în timpul mesei;
– dificultatea de a mesteca úi de deglutiĠie;
– disfagie pentru solide úi alimente uscate;
– dificultatea de a vorbi timp îndelungat;
– modificarea sau pierderea gustului;
– halenă, carii dentare, infecĠii la nivelul cavităĠii bucale
– candidoza orala
– marirea in volum a glandelor parotide, care la palpare sunt
ferme, neregulate si posibil dureroase;
– Febra;
– Atrofii ale papilelor linguale;
– Fisuri orale, mai ales la colturile gurii.
Manifestari in cavitatea orala

Manifestarile orale sunt reprezentate de:
- infectii recurente ale gatului;
- ulceratii ale mucoasei orale;
- infectii cu virus herpetic;
- candidoza orala;
- gingivite grave;
- carii explozive.
Fig. 2,3 Carii dentare explozive în xerostomie Fig. 4 Condidoza
70
Cu toate ca aceste manifestari orale nu sunt grave in raport cu
manifestarile sistemice ale bolii, ele sunt de mare ajutor in diagnosticul
precoce al bolii. Boala carioasa, fiind provocata de bacteriile din placa
dentara este influentata de diversele imunodeficiente.
1 Modificari orale prin scaderea secretiei salvare:

ದ senzatie de gura uscata;
ದ dificultate in inghitirea alimentelor solide;
ದ modificări de gust;
ದ senzaĠie de arsură;
ದ incapacitatea de a vorbi mai mult decât câteva minute.
2 Clinic se remarca:
ದ buze subtiri, inguste, care se usuca si se descuameaza;
ದ limba eritematoasa, cu fisuri adanci, atrofii ale papilelor;
ದ gingii cu depozit albicios prin prezenta celulelor descuamate;
ದ dintii prezinta carii la nivelul marginii incizale ale molarilor
superiori si inferiori, devin friabili, sfaramiciosi si se rup
usor;
ದ afectarea glandelor salivare, cel mai des fiind afectate
glandele parotide, ducand la hipertrofie, urmata de atrofie si
scleroza.
Teste diagnostice specifice

- Testul Schirmer I
hârtie de filtru lată de 5 mm introdusă la nivelul sacului
conjunctival, cu măsurarea distanĠei umezite după 5 minute (daca
hartia se umezeste sub 8 mm testul este considerat pozitiv). In
mod normal hartia se umezeste in acest interval intre 8 - 15 mm.
- Determinarea debitului salivar
- Scintigrafia glandelor salivare cu Tc99
- Sialografia
71
Fig. 4 Testul Schirmer
Biopsie
• glande salivare minore
• glande parotide
• glande lacrimale
Tabelul 1. Criteriile de diagnostic ale SS - Consensul Americano-european, 2002

1. Simptome ale ochilor uscaĠi - cel puĠin un răspuns pozitiv:
AĠi avut senzaĠia zilnică, persistentă de ochi uscaĠi pt cel puĠin 3 luni?
AveĠi senzaĠia de corp străin intraocular?
FolosiĠi lacrimi artificiale mai des de 3 ori pe zi?
2. Semne ale ochilor uscaĠi – cel puĠin un rezultat pozitiv
– Testul Schirmer
– Testul roz bengal
3. Simptome ale gurii uscate - cel puĠin un răspuns pozitiv:
– AĠi avut senzaĠia zilnică de gură uscată pentru cel puĠin 3 luni?
– AĠi avut glandele salivare tumefiate persistent sau recurent la vârsta adultă?
– BeĠi frecvent lichide pentru a uúura deglutiĠia alimentelor uscate?
4. Teste ¨ pt secreĠiei salivare - cel puĠin un rezultat pozitiv
– Determinarea debitului salivar total (<1,5 ml în 5 minute)
– Sialografia glandei parotide
– Scintigrafia glandelor salivare
5. Biopsia glandelor salivare minore (scor focus >1)
6. Autoanticorpi prezenĠi în ser

– Ac anti SS-A
– Ac anti SS-B
4 criterii îndeplinite, dintre care unul trebuie să fie obligatoriu criteriu V
sau VI.
72
TRATAMENT:
Tratamentul necesita interventie interdisciplinara intre medicul dentist,
oftalmolog, reumatolog si internist
Tratament Igieno-dietetic:
– educaĠia pacientului
– igiena cavităĠii bucale
– evitarea deshidratării prin aport de lichide
– evitarea alimentelor uscate
– evitarea expunerii la factori poluanĠi úi la frig
– evitarea administrării de medicamente antispastice,
antidepresive triciclice, antihistaminice, D, E-blocante,
simpatomimetice
Tratamentul xeroftalmiei
– reducerea inflamaĠiei glandelor lacrimare úi îmbunătăĠirea
funcĠiei acestora,
– reducerea inflamaĠiei de la nivelul suprafeĠelor oculare
– asigurarea unui film lacrimal permanent
– administrarea de lacrimi artificiale, preferabil fără
conservanĠi
– tratamentul infecĠiilor locale
Tratamentul xerostomiei
– folosirea de paste de dinti si geluri orale cu fluor;
- reducerea uscăciunii bucale ;
- preveniraea si tratarea cariilor dentare úi a infecĠiilor orale
– stimularea secretiei salivare – pilocarpina;
– substituenĠi artificiali ai salivei;
– tratamentul infecĠiilor orale – candidoza orală
– tratament medicamentos antiinflamator, corticoterapic sau
chirurgical în cazul tumefacĠiilor glandelor salivare .
Medicul stomatolog trebuie sa previna si sa trateze caria dentara,
tratamentul candidozei si stimularea fluxului salivar.
Tratament profilactic:
La pacientii cu sindrom Sjögern se vor practica aplicatii frecvente cu
fluor, pe langa folosirea unor substante fluoride. Datorita sensibilitatii
73
mucoasei orale, se recomanda o pasta de dinti fara prea multe
componente alergenice.
Tratament curativ
Cariile explozive se vor trata in functie de situatia clinica, prin restaurari
coronare sau reconstructii protetice clasice sau moderne.
Tratamentul manifestărilor extraglandulare:

- tratamentul mialgiei si asteniei fizice si artralgiilor:
- tratament medicamentos antiinflamatoar;
- tratament de recuperare fizioterapeutic:
- managementul durerii prin proceduri de electroterapie antalgica si
masaj miorelaxant;
- kinetoterapie pentru mentinerea structurilor articulare si cresterea
fortei musculare
Tratamentul manifestarilor sistemice presupune corticoterapie de scurtă
durată.
Sindromul Sjögren este o boala inflamatorie a glandelor exocrine cu
impact considerabil la nivelul cavitatii orale. De aceea, medicul stomatolog
este primul care poate depista semnele primare ale acestei boli; se impune
astfel familiarizarea cu manifestarile acestei afectiuni si pregatirea necesara
unei interventii precoce active in diagnosticarea si tratarea sindromului
Sjögren.
Tratarea leziunilor de la nivelul cavitatii orale are efect
PROFILACTIC, dar si TERAPEUTIC , astfel ca medicul stomatolog are un
rol major in cadrul echipei multidisciplinare.
74
LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC
Este o boala inflamatorie de origine autoimuna, caracterizata printr-

un proces inflamator ce afecteaza un mare numar de organe – piele,
articulatii, sistem nervos, seroase).
Boală de cauză necunoscută în care Ġesuturile úi celulele sunt distruse
de autoanticorpii patogeni (anticelulari sunt cei mai reprezentativi) úi
complexele imune.
Tablou clinic:
1. Semne generale:
- febra, ca urmare a procesului inflamator;
- pierderea poftei de mancare;
- scadere in greutate;
- astenie, anorexie;
2. Manifestari oste-articulare si musculare:

- dureri articulare la 90% dintre bolnavi – artralgii si artrite. Artrita este
frecvent simetrica, afecteaza in special articulatiile mici si este adesea
reversibila si fara deformari. Nu se intalnesc eroziuni articulare, deoarece
procesul inflamator este exudativ si nu ploriferativ ca in poliartrita
reumatoida.
3. Manifestari cutanate:
- eritem al fetei in forma de aripi de fluture (vespertilio) ce cuprinde
eminentele malare si piramida nazala, respectand santul nazo-labial.
Eritemul se poate extinde si pe alte zone, in special cele expuse la soare
(frunte, barbie, regiunea decolteului);
- urticareie, sensibilitate la lumina;
- parul este uscat, fara luciu si se rupe usor de la emergenta.
Alopecia poate fi permanenta cand sunt leziuni discoide;
- leziuni de tip degeratura (sindrom Raynaud);
- leziuni ale mucoaselor nedureroase, constand in ulceratii ale
mucoasei palatului dur si moale;
75
Fig. 1 - Eritem al fetei in forma de aripi de fluture (vespertilio)
4. Atingere renala:
5. Manifestari neuropsihice :
6. Manifestari cardiovasculare:
7. Manifestari pulmonare:
8. Manifestari digestive:
9. Manifestari in cavitatea orala:

Majoritatea pacientiolor cu LES prezinta leziuni patologice ale mucoasei
bucale sau histo-patologice, in absenta unor manifestari clinice.
Fig. 2 Mucoasa lupica
Debutul mucoasei lupice este adesea concomitent cu eritemul facial.

Hiposialia este urmata de arsura sau usturime ce se accentueaza pe
fondul unui pH acid si nu permite bolnavilor decat ingestia de lichide.
Mucoasa este rosie, luciasa, congestionata, edematiata, presarata cu
macule hemoragice de culoare intensa.
Dupa 2,3 zile de la debut in locul maculelor apar ulceratii. Acestea sunt
mici si superficiale. Uneori ulceratiile cuprind intreaga mucoasa buco-
faringiana.
Leziuni asemanatoare pot fi intalnite si in alte maladii. Exista insa
elemente particulare clinice: simetricitatea leziunilor, ocolirea
parodontiului marginal. Mai apar si leucokeratoze ca urmarea scaderii
imunitatii.
76
- Xerostomia insoteste perioadele de activitate ale bolii, ca apoi sa
dispara.
- Hiperkeratoza limbii merge spre foliculii pielosi dand aspect de “limba
de pisica”;
- Gingivite ;
- Fisuri mici in smalt, cu zone de dentina decalcificata.
Fig. 3 Gingivite
Tabel 1. Criteriile revizuite ale Colegiului American de Reumatologie

pentru diagnosticul LES
1. Rash malar Eritem facial fix, la nivelul eminenĠelor malare
Plăci eritematoase ciclice cu cruste cheratozice
2. Leziuni discoide
aderente úi posibile cicatrici atrofice
Expunerea la razele ultraviolete determină apariĠia
3. Fotosensibilitate
rashului cutanat
4. UlceraĠii orale UlceraĠii orale úi naso-faringiene
Artrită neerozivă a 2 sau mai multe articulaĠii
5. Artrită
periferice, cu durere, tumefacĠie úi exudat
Pleurită sau
pericardită, evidenĠiate pe ECG, prin frecătură
6. Serozită
pleurală/ pericardică sau prin evidenĠierea lichidului
pleural/ pericardic
Proteinurie > 0,5g/dl sau > 3+ (dacă nu se poate
7. Afectare renală determina cantitativ)sau
Cilindrii celulari
Convulsiisau
8. Afectare neurologică
Psihoză, fără alte cauze
Anemie hemoliticăsau
Leucopenie < 4000/mmc la 2 sau mai multe
determinărisau
9. Afectare Limfopenie < 1500/mmc la 2 sau mai multe
hematologică determinărisau
Trombocitopenie <100000/mmc, în absenĠa
administrări unor medicamente ce pot induce astfel
de modificări hematologice
77
Anticorpi anti ADN dublu catenarsau
Anticorpi anti-Smsau
10. Anomalii
Anticorpi antifosfolipide - anticorpi anti-
imunologice
cardiolipină, test pozitiv pentru anticoagulant lupic,
test fals pozitiv pentru sifilis
DeterminaĠi prin imunofluorescenĠă sau altă tehnică
11. Anticorpi
echivalentă în absenĠa medicamentelor ce pot
antinucleari
determina apariĠia acestor anticorpi
Pentru diagnosticul LES sunt necesare 4 criterii din cele 11.
Boala trebuie suspicionata cand la o femeie tanara apare febra, purpura,

splenomegalie, artrita, eruptie cutanata, nefrita.
Prezenta anticorpilor antinucleari este esentiala pentru diagnosticul LES.
Tratament medicamentos:
Tratamentul include o serie de masuri generale asociate cu
tratamentul patogenic adaptat gravitatii bolii.
Astfel, se interzic expunerile la soare si raze ultraviolete;
Se va evita administrarea unor medicamente care ar putea induce sau
agrava boala, precum si transfuziile de sange;
Sarcina este permisa doar dupa o perioada de liniste a bolii de 3 ani.
DAproximativ 25% dintre bolnavii de LES prezintă forme uúoare de
boală,fără manifestări care să le pună viaĠa în percol.Aceútia trebuie trataĠi
fără glucocorticoizi.
Medicamentele cele mai folosite in LES includ:
– Antiinflamatoare nesteroidiene indicate in formele usoare cu
febra si manifestari osteo-articulare;
– Antimalaricele de sinteza, indicate in manifestarile cutanate
si articulare;
– Corticosteroizi; - au proprietati antiinflamatoare si
imunosupresive Prednison, Metilprednisolon);
– Ciclofosfamida este cel mai eficient imunosupresor, dar si cel
mai toxic
- Dermatitele,astenia ,artritele pot răspunde la antimalarice.
78
Program de recuperare generala:
Durerile úi oboseala impun măsuri fizicale antalgice úi de conservare a
energiei: repaus, controlul durerilor prin aplicarea de căldură, masaj
sedativ, electroterapie antalgică TENS, băi galvanice.
Fenomenul Raynaud poate fi redus prin proceduri de încălzire a mâinilor –
băi calde, împachetări cu parafină.
Terapie fizicală:
– ExerciĠiile aerobice pot îmbunătăĠii capacitatea aerobică la
pacienĠii cu LES formă moderată.
– ExerciĠii izometrice pentru pacienĠii cu inflamaĠii articulare
– ExerciĠii izotonice pot fi utilizate când inflamaĠia este absentă
sau redusă.
– ExerciĠii de creútere a forĠei sunt iniĠiate când este cazul.
Oboseala poate împiedica progresul unor pacienĠi.
– Dacă durerea este prelungită peste 1-1,5 ore după activitate
exerciĠiile trebuiesc reduse în intensitate úi/sau durată.
– Ultrasunetul (US) este o modalitate frecvent utilizată pentru a
produce endotermie unei articulaĠii afectate, dar nu trebuie utilizat în
prezenĠa inflamaĠiei. Când US este utilizat pentru creúterea amplitudinii
de miúcare , articulaĠia trebuie miúcată simultan cu aplicarea de US.
– Termoterapie úi US sunt indicate în durerea articulară cu caracter
cronic, în timp ce gheaĠa este modalitatea preferată pentru articulaĠiile
inflamate.
– Piscina (bazinul), când este disponibilă, este un excelent mediu
pentru efectuarea exerciĠiilor la nivelul articulaĠiilor inflamate.
Terapie ocupaĠională:
Rolul terapiei ocupaĠionale (TO) este de a ajuta pacienĠii să-úi recapete
independenĠa funcĠională la maximum posibil în ciuda problemelor
cauzate de boală.
Principiile terapiei ocupaĠionale la pacienĠii cu LES includ următoarele:
– ActivităĠile zilnice (ADL) sunt încurajate úi pot necesita
antrenament cu echipament, tehnici úi proceduri speciale.
ActivităĠile ADL includ hrănirea, îmbrăcatul, îmbăierea,
îngrijire úi gospodărire.
79
Tratamentul in cadrul manifestarilor din cavitatea orala:
In primul rand medicul dentist trebuie sa aiba in vedere modalitatea
de abordare a pacientilor cu LES din punct de vedere terapeutic, astfel
incat sa minimalizeze infectiile orale si interactiunea cu alte
medicamente.
Concomitent cu tratamentul medicamentos specific pentru LES se va
recomanda fizioterapie de recuperare.
Pentru ameliorare durerii si inflamatiei se recomanda:
- masaj usor relaxant la nivelul fetei,
- ultrasunetul pentru a produce endotermie la nivelul articulatiei
afectate, dar nu in prezenta inflamatiei. Poate fi aplicat cu un
strat de gel antiinflamator, parafina sau glicerina.
- Exercitii izometrice pentru cresterea movilitatii articulare,
exercitii de mimica si contra rezistentei opuse de kinetoterapeut
pentru cresterea fortei musculare.
- Logopedie:
Logopedul poate interveni când pacientul prezintă o vorbire neclară,
dificultate în înĠelegerea limbajului, sau când prezintă dificultăĠi în a
vorbi adecvat.
Indivizii cu probleme de înghiĠire pot fi deasemenea evaluaĠi úi
trataĠi de logoped.
80
SCLERODERMIA
Este o boală a Ġesutului conjunctiv, de etiologie necunoscută,

manifestandu-se prin:
- induraĠia úi îngroúarea pielii
- anomalii vasculare
- anomalii imunologice
- modificări degenerative fibrotice
I. Sclerodermia localizată, fără interesare sistemică:

– morfea în plăci, formeaza placi cutanate, numite morfee;
Fig 1. Morfea în plăci

www.overview.htm
– sclerodermia lineară – sclerodermia în bandă, formeaza benzi

bine limitate de tesut scleros, tare si indurat, de un alb sidefiu
limitat de o margine liliachie la nivelul membrelor, fetei si pe
pielea capului;
– sclerodermia in picătură – elemente rotunjite de un alb

sidefiu, care afecteaza ceafa, gatul, umerii si partea de sus a
toracelui.
II. Sclerodermia sistemică – asociază manifestări ale sclerodermiei

(Fenomen Reynaud , disfuncĠie esofagiană) cu manifestări clinice úi
serologice ale LES, Poliartritei reumatoide úi Polimiozitei.
1. forma cutanată limitată – Sindromul Raynaud ( pe vreme rece
vasele sanguine se contracta brusc, degetele devin albe ca
marmura, apoi violete), cu sclerodactilie (sclerodermia
degetelor). Pielea devine neteda, rigida, degete rigide, in flexie
81
ireductibila. Apar telangiectazii (dilatari ale micilor vase
sanguine), atingerea motorie a esofagului, care duce la disfagie;
2. forma cutanată difuză – se caracterizeaza prin extinderea
sclerodermiei la plamani, la unul sau mai multe viscere, in
principal rinichi, la tubul digestiv (esofagita si malabsortia
alimentelor);
3. scleroza sine scleroderma;
4. sindroame de suprapunere „overlap”
Fig.3 Sindrom Raynaud
Simptome úi semne de diagnostic:

Sclerodermia generalizată are severitate úi evoluĠie variabilă, de la
îngroúarea cutanată generalizată (scleroza sistemică), cu afectare viscerală
progresivă úi frecvent fatală, până la o formă caracterizată prin interesarea
localizată a pielii (numai la degete úi la faĠă) úi cu evoluĠie prelungită, timp
de zeci de ani, înainte de afectarea organelor interne. Această formă este
este denumită Sindromul CREST:
Calcinoză, fenomen Raynaud, Esofagită, Sclerodactilie, Telangiectazie.
Există úi sindroame suprapuse: slerodermatomiozita (îngroúare cutanată úi
slăbiciune musculară).
Cele mai frecvente manifestări de debut în sclerodermia generalizată
sunt Fenomenul Raynaud úi edemul insidios al extremităĠilor distale ale
membrelor, cu îngroúarea progresivă a pielii degetelor.
Polialtralgiile sunt, de asemenea, un simptom important. Tulburările
digestive sau respiratorii reprezintă uneori prima manifestare a bolii.
FaĠa are aspect imobil, aspect de „icoană bizantină”, cu útergerea pliurilor
cutanate de pe frunte, nas este subĠiat, buzele se strâng, ceea ce împiedică
deschiderea largă a gurii úi apar pliuri radiale în jurul buzelor.
82
Fig. 4 Pacient diagnosticat cu sclerodermie, imposibilitate de a
deschide larg gura
Fig. 5 Exemplu de calcificări subcutanate
Manifestarile de la nivelul articulaĠiei temporo-mandibulare:

- atralgii;
- artropatii;
- vasoconstrictie;
- atrofie gingivala;
- facies cu buze subtiri, rigide, cu riduri disparute, orificiul bucal redus;
- retractia buzelor , incisivii superiori sunt dezveliti in permanenta
- microstomia;
- xerostomie;
- telangiectazii
Diagnostic pozitiv se stabileúte pe baza criteriilor majore úi minore:

Majore: Scleredem proximal de artic MCF sau MTF
Minore: Sclerodactilie
Cicatrici stelate la niv pulpei degetelor
Fibroză pulmonară bibazală
Diagnostic: 1 M + 2 m
Tratamentul presupune corectarea anomaliilor vasculare, anomaliilor imune

úi fibrozei excesive.
83
Tratament igieno-dietetic:
- repaus prelungit
- evitarea frigului - protecĠia extremităĠilor
- evitarea introducerii mâinilor în apă rece
- mese mici la intervale frecvente în esofagita de reflux
- Tratament antifibrotic:
Fibroza este procesul patologic cel mai evident în sclerodermie, odată
constituită ea este practic imposibil de combătut, actualmente neexistând
modalităĠi terapeutice de a îndepărta excesul de colagen tisular, fără a
leza structura Ġesuturilor. D-penicilamina este agentul antifibrozant cel
mai utilizat în sclerodermia sistemică. AlĠi agenĠi antifibrozanĠi:
interferon, relaxina (ameliorarea afectării cutanate), colchicina.
- corticosteroizi – miozită, sinovită
- metotrexat – în cazuri de sclerodermie generalizată,
- Nifedipin – în sindromul Raynaud ;
- Antibiotice – inhibă proliferarea florei intestinale;
Nici un medicament nu a influenĠat semnificativ evoluĠia naturală a
sclerodermiei generalizate.
Tratament vasodilatator – blocante de canale de calciu, Nifedipină
retard
- Tratamentul pneumopatiei interstiĠiale fibrozante – Ciclofosfamida +
doze mici de glucocorticoizi
- Tratamentul disfuncĠiei esofagiene
Cel mai adesea este implicat esofagul inferior (80%). Se recomandă
utilizarea antiacidelor úi Omeprozol pentru vindecarea esofagitei de
reflux.
- Tratamentul malabsorbĠiei
Telangiectaziile mucoasei gastrice(„stomac pepene roúu”) pot determina
microhemoragii repetate cu anemie feriprivă. Ele pot fi tratate prin
fotocoagulare cu laser.
- Tratamentul crizei renale sclerodermice – glucocorticoizi +
stabilizarea tensiunii arteriale
- Tratamentul afectării cardiace
84
Programul de recuperare are ca obiective menĠinerea mobilităĠii articulare úi
creúterea elasticităĠii pielii.
Tratament fiziokinetoterapeutic presupune:
- reducerea contracturilor
- menĠinerea mobilităĠii articulare
- prevenirea deformaĠiilor
- tonifierea musculaturii.
ExerciĠiile de mobilizare sunt esenĠiale úi se aplică de 2 ori pe zi.
Putem folosi căldura prin împachetări cu parafină, căldură umedă,
ultrasunete.
În sclerodermie bolnavul trebuie trebuie evaluat periodic, iar
metodologia de recuperare trebuie adaptată în funcĠie de modificările
constatate.
Fig. 6 Terapie cu ultrasunete
In cadrul manifestarilor de la nivelul articulaĠiei temporo-mandibulare se

recomanda tratamentul atraligiilor, artropatiilor, vasoconstrictiei:
- Profilactic – evitarea expunerii la frig;
- Comprese calde la nivelul fetei timp de 5 minute– scade
durerea si contractia musculara;
- Comprese cu parafina – efect hiperemiant, vasodilatator;
- Masaj relaxant manual si electric in spectrul infrarosu cu efect
de endotermie;
- Ultrasunete (efect caloric), o data pe zi, 5,- 10 zile;
- Galvanoionizari cu sare iodata;
- Vitamina E, uleiuri vegetale.
85
DERMATOMIOZITA ùI POLIMIOZITA
Sunt boli sistemice ale Ġesutului conjunctiv, caracterizate prin

modificări inflamatorii úi degenerative în muúchi (polimiozita) úi frecvent úi
în tegument (dermatomiozita), ducând la slăbiciune musculară simetrică úi
la un grad de atrofie musculară, în special la centurile membrelor.
Dermatomiozita úi polimiozita fac parte, alături de alte afecĠiuni din
grupul miopatiilor inflamatorii idiopatice.
Aceste afecĠiuni se caracterizează prin scăderea progresivă a forĠei
musculare, cu afectarea musculaturii scheletice úi incapacitate funcĠională
musculo-articulară secundară, precum úi prezenĠa unor manifestări
extramusculare .
Polimiozita - Manifestări clinice:
Debutul bolii poate fi acut sau insidios. De regulă, la copii debutul

este acut, iar la adult insidios.
Sensibilitatea úi durerea musculară sunt, de obicei, mai puĠin
dramatice decât slăbiciunea musculară
Slăbiciunea musculară poate evolua brusc, sau evoluează în
săptămâni sau luni. Pentru ca slăbiciunea să devină manifestă este
necesară o distrucĠie de peste 50% din fibrele musculare, ceea ce
înseamnă că oboseala musculară indică o miozită avansată.
PacienĠii pot avea dificultăĠi în ridicarea braĠelor deasupra umerilor,
la urcarea scărilor úi la ridicarea din poziĠie úezândă. Flexorii gâtului pot
fi sever afectaĠi, determinând incapacitatea de ridicare a capului de pe
pernă. Slăbiciunea musculară laringeană poate provoca disfonie.
Interesarea musculaturii striate a faringelui úi a porĠiunii superioare a
esofagului duce la disfagie úi regurgitaĠii.
Pe lângă aceste manifestări mai apare atrofie musculară, poliartrită
neerozivă, calcinoză.
Dermatomiozita – Manifestări clinice:
- rash cutanat – heliotrop, în V

- fotosensibilitate
Afectarea musculaturii este progresivă, simetrică, debutând la nivelul
centurilor. Pot fi afectaĠi în evoluĠie úi muúchii flexori ai gâtului, muúchii
86
implicaĠi în deglutiĠie, muúchii limbii. Musculatura distală este rar
afectată în DM, iar musculatura inervată de nervii cranieini nu este
afectată.
Leziunile tegumentare din dermatomiozită sunt reprezentate de:
- rash heliotrop - liliachiu, localizat periorbitar úi asociat cu edemul
pleoapei superioare;
Fig.1 Rash heliotrop periorbitar
- rash papular, semnul lui Gottron - erupĠii maculo-papuloase

localizate simetric pe faĠa dorsală a mâinii úi a articulaĠiilor mâinii, la
nivelul coatelor, genunchilor, gleznelor;
Fig. 2 Semnul lui Gottron
- rash macular la nivelul umerilor úi gâtului (semnul úalului),

decolteului („eritem în V”), feĠei;
- telangiectazii periunghiale;
- erupĠie de tip exfoliativ pe faĠa palmară a degetelor mâinii - „mâna
de mecanic” .
Fig.3 ErupĠie de tip exfoliativ pe faĠa palmară a degetelor mâinii - „mâna de mecanic”
ErupĠia cutanată precede în majoritatea cazurilor afectarea musculară

din Dermatomiozită, intervalul de timp fiind variabil. Atâta timp cât
pacienĠii prezintă doar leziuni tegumentare, fără implicare musculară,
diagnosticul este de Dermatomiozită amiopatică.
87
Teste diagnostice:
- Testarea clinică a rezistenĠei musculare.
- Teste de laborator:
- RezonanĠa magnetică nucleară (RMN) - permite detectarea
modificărilor de la nivel muscular, alegerea locului pentru biopsie.
- Ultrasonografia musculară - detectează atrofia musculară; permite
alegerea locului pentru biopsie;
- Biopsie musculară
- Electromiografie (EMG) - traseu de tip miopatic.
Criteriile lui Bohan úi Peter de diagnostic:

1. slăbiciune musculară proximală simetrică
2. creúterea nivelului seric al enzimelor musculaturii scheletice
3. traseu EMG modificat
4. anomalii la biopsia musculară
5.rash cutanat tipic pentru Dermatomiozită
- Corticoterapia
- Imunosupresoarele
- Imunoglobuline administrate intravenos.
TRATAMENT FIZIOTERAPEUTIC:
Programele de recuperare includ tratamente fizicale, terapie

ocupaĠională, ortezare, tratament logopedic úi suport psihosocial.
BineînĠeles, principalul scop a fiecărui program terapeutic este de a
păstra úi dacă este posibil, a îmbunătăĠii funcĠia musculară existentă, de
a preveni atrofia care poate apărea cu inactivitatea asociată cu miozită ,
de a prevenii contracturile rezultate din limitarea mobilităĠii articulare úi
vindecarea fibroasă a musculaturii inflamate, de a restaura capacitatea
aerobică a indivizilor cronici.
Deci cele trei deficienĠe fizice cărora trebuie să se adreseze
programul cuprind slăbiciune musculară, scăderea mobilităĠii articulare
úi oboseala.
AnumiĠi pacienĠi prezintă slăbiciune musculară moderată care
răspunde prompt la medicaĠie cu sau fără terapie fizicală, în timp ce alĠii
sunt imobilizaĠi la pat úi prezintă slăbiciune musculară severă, acută.
88
În faza acută a bolii, durerile musculo-articulare pot fi tratate cu
căldură sau hidrotermoterapie, temperaturi cuprinse între 36,5 úi 38 de
grade celsius , timp de 20-30 de minute úi masaj sedativ periarticular.
Acest tratament este indicat înainte de exerciĠiile pentru musculatura
acut inflamată.
Cănd tensiunea musculară sau tendinoasă limitează extensia maximă
fiziokinetoterapeutul trebuie sa întindă uúor muúchiul până la punctul de
discomfort mediu úi să menĠină această poziĠie pentru 12-18 secunde.
Când forĠa musculară este 2/5 sau mai puĠin (incapacitate de a se
opune gravităĠii) trebuie realizate întinderi pe toată amplitudinea de
miúcare dar pe măsură ce forĠa musculară se apropie de 3/5 trebuie
instituit un program activ, asistat. Aceasta implică o combinaĠie de
exerciĠii izotonice úi izometrice cu ajutorul curelelor elastice cu
rezistenĠe diferite.
Pe măsură ce forĠa musculară se apropie de 4/5 (forĠă musculară
aproape normală ) trebuie utilizată o abordare mai agresivă cu greutăĠii
sau aparate rezistive.
Mobilitatea redusă a articulaĠiilor poate fi cauzată de o artropatie
inflamatorie sau contractură tendinoasă sau a Ġesuturilor moi. Căldura
este contraindicată pacienĠilor cu artrite acute úi recele este indicat la
aceúti pacienĠi.
PacienĠii cu miopatie acută sau cronică, deseori prezintă tensiune la
nivelul tendoanelor úi capsulelor cât úi la nivelul muúchilor din jurul
articulaĠiilor. În această circumstanĠă, căldura ar trebui aplicată pentru a
creúte mobilitatea, înaintea instituirii unui program de creútere a
amplitudinii de miúcare úi forĠei musculare, la pacienĠii cu artrite acute.
Pe măsură ce evoluĠia pacientului se îmbunătăĠeúte, trebuie
implementat un program de condiĠionare, aerobic care se adresează
oboselii.
La bolnavii cu tulburări respiratorii se pot iniĠia tehnici de drenaj
postural úi terapie manuală toracică.
De asementea, trebuie făcută o evaluare úi management printr-un
logoped specializat în disfagie.
Un fizioterapeut úi un terapeut ocupaĠional pot consilia pacientul
asupra poziĠiei, tehnicilor de poziĠionare úi posturilor cât úi asupra unor
manevre speciale de reeducare a înghiĠirii pentru a prevenii aspirarea.
89
Manifestari la nivelul articulatiei temporo-mandibulare si a cavitatii
orale:
durere úi sensibilitate la palpare;
reducerea amplitudinii si vitezei de miscare a mandibulei;
modificari de masticatie datorate oboselii musculare accentuate;
edem al fetei in jurul malarelor si al cavitatilor orbitare, cu eritem de
“portelan”;
pe mucoasa gingivala se pot gasi pete punctiforme sau retea
orborescenta;
edemul poate infiltra limba, faringele si laringele, provocand
dispnee.
Tratament
- Antiinflamatoare nesteroidiene;
- Repaus in perioada de activare a bolii;
- Purtarea unui guler (minerve) in cazul afectiunii muschilor flexori ai
gatului;
- Corticoterapie
- Reeducarea deglutitiei;
- Masaj de tonifiere a musculaturii atrofiate
- ExerciĠii de mimică
- Electroterapie stimulatorie.
90
OSTEOPOROZA
Osteoporoza este o boală scheletică sistemică caracterizată prin

scăderea masei osoase úi deteriorarea microarhitecturii Ġesutului osos, având
drept consecinĠă creúterea fragilităĠii osoase úi, implicit, a riscului de
fractură.
Osteoporoza reprezintă o problemă de sănătate publică de actualitate,
cu un impact major asupra calităĠii vieĠii.
Factori de risc:
– factori genetici: ereditate,etnie, polimorfism genetic;
– factori fiziologici: vârsta >50 ani, sexul feminin, date
antropometrice;
– factori hormonali:hipogonadism, hipertiroidism;
– alĠi factori:
• medicamente,
• afecĠiuni digestive, metabolice, neoplazice,
• imobilizare prelungită,
• istoric de fracturi pe os patologic.
Osteoporoza idiopatica este cea mai frecventa, 75% din totalitatea
cazurilor de osteoporoza, sexul feminin fiind mai predispus.
Manifestări clinice:
Osteoporoza are o perioada subclinica lunga, subiectii sunt de obicei

asimptomatici, sau acuza vagi dureri dorsolombare, care se accentueaza in
ortostatism prelungit, sau ca urmare a unor solicitari fizice mai intense, care
se atenueaza prin repaus in decubit dorsal.
Osteoporoza vertebrala devine simptomatica adata cu aparitia
tasarilor vertebrale. Cel mai des tasarea vertebrala se exprima prin dureri in
regiunea dorsala inferioara sau in regiunea lombara , care se instaleza brusc
dupa un mic efort de ridicare sau tractiune.
La unii bolnavi, osteoporoza insotita de tasari vertebrale poate fi
complet asimptomatica, fiind identificata cu prilejul unui examen radiologic
intamplator.
91
Tasarile vertebrale multiple determina:
- Diminuarea inaltimii
- Apropierea rebordului costal de crestele iliace;
- Cifoza cu proiectia anterioara a capului.
Fig.1 Deformarea progresivă a reliefului coloanei vertebrale úi scăderea în înălĠime

secundare tasărilor vertebrale
Tratamentul osteoporozei vizează următoarele obiective:

– atingerea unui vârf al masei osoase maximal în adolescenĠă -
vârsta adultă tânără;
– prevenirea apariĠiei complicaĠiilor osteoporotice - fracturi;
– stabilizarea sau creúterea masei osoase;
– ameliorarea simptomatologiei determinate de complicaĠiile
osteoporozei;
– tratamentul afecĠiunilor cauzatoare de osteoporoză
secundară;
– ameliorarea funcĠiei fizice úi a calităĠii vieĠii pacienĠilor cu
osteoporoză
Tratament igieno-dietetic:
- AlimentaĠie echilibrată, bogată în lactate, fără excese proteice.

Regimurile de slabire scad continutul de estrogeni ai corpului, reduc aportul
de calciu si pot duce la osteoporoza. Aportul alimentar de calciu in tipul
perioadei de crestere si consolidare influenteaza masa osoasa maxima.
- Expunere normală la soare.
- Exercitiul fizic are o foarte mare importanta, cresterea masei
musculare stimuland formarea osului. Adolescentii si adultii trebuie sa faca
exercitii fizice, si sa practice diferite sporturi (alergari, ciclism, inot). Se
recomanda exercitii adaptate varstei.
92
– Schimbarea stilului de viaĠă - renunĠare la fumat, alcool;
– Scăderea riscului de cădere
– Corsete de susĠinere .
Tratament medicamentos antiosteoporotic:

MedicaĠie antiresorbtivă:
– Calciu úi vitamina D3
– Estrogeni
– BifosfonaĠi – alendronat (Fosamax), risendronat (Actonel),
ibandronat (Bonviva)
– Calcitonina
– Modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni
MedicaĠie osteoformatoare:
– Fluoruri
– Parathormon – teriparatide (Forteo)
– Factori de creútere, steroizi anabolizanĠi – nandrolon
decanoat (Decanofort)
MedicaĠie osteoformatoare úi antiresorbtivă
– Ranelat de stronĠiu (Osseor)
Tratament de recuperare - are ca obiective:

- ameliorarea durerii,
- prevenirea/ corecĠia modificărilor posturale (cifoză),
- ameliorare funcĠională prin creúterea forĠei musculare úi a
mobilităĠii articulare.
TRATAMENTUL DE RECUPERARE:
Fizioterapia urmareste tratamentul durerilor vertebrale cronice,

ameliorarea functionala a celorlalte segmente si cresterea fortei musculare.
Tratamentul durerii:
Se recomanda masaj pentru ameliorarea starii musculare si pentru
stimularea circulatiei;
Electroterapia actioneaza analgezic si este indicata in suferintele
segmentare ale coloanei vertebrale. Sunt indicate proceduri de electroterapie
cu unde scurte, terapie cu ultrasunete, curenti diadinamici;
Termoterapie – impachetari cu parafina si namol;
Hidroterapie – bai calde, bai cu sare in concentratie de 3%;
93
Kinetoterapia este unul dintre cei mai importanti factori ai
tratamentului insuficentei musculare in osteoporoza. Ea trebuie practicata
zilnic dupa un program stabilit de catre kinetoterapeut – exercitii pentru
cresterea fortei musculare, exercitii izometrice, stretching.
Rezultatele studiilor sustin ipoteza ca persoanele cu osteoporoza pot
prezenta un risc crescut de manifestare a osteoporozei orale.
Densitometria radiografica a mandibulei a demonstrat modificari in
grosimea corticale mandibulre.
Printre afectiunile cauzatoare de osateoporoza seundara se numara
fracturile, lucxatiile de la nivelul articulatiei temporo-mandibulare.
In tratamentul acestor afectiuni se recomanda:
- Electroterapie cu:
- unde scurte billateral;
- ultrasunete la nivelul mandibulei si articulatiei temporo-
mandibulare;
- curenti de joasa jrecventa (50 – 100Hz) cu efect antalgic ;
- curenti diadinamici;
- Masaj;
- Aplicatii locale cu parafină;
- Exercitii pentru cresterea fortei musculare si a mobilitatii articulare;
Densitometria radiografica a mandibulei se efectueaza prin

intermediul radiografiilor retroalveolare si a celor panoramice.
Se masoara grosimea corticalei mandibulare la ambele unghiuri ale
mandibulei. Ea are valoare clinica in diagnosticul osteoporozei, in
implantologie si ortodontie.
Fig.1. Imagine normală a Fig. 2 Osteoporoză moderată (stânga)

cordticalei mandibulare Osteoporoză severă (dreapta)
www.scielo.cl.com www.scielo.cl.com
94
BOALA PAGET A OSULUI
Este o boala osoasa apartinand osteodistrofiilor, fiind caracterizata

prin productia anarhică de Ġesut osos de structură grosolană, dens si mai
putin rezistent.
Se caracterizează prin:
- creúterea ratei turnover-ului osos
- resorbĠie excesivă, urmată de formare de os nou, dezorganizat
structural úi slab funcĠional.
Cele mai frecvente localizări sunt la: pelvis, coloana lombară, femur,
craniu, stern, sacru, coloana toracală, tibie úi humerus.
Figura 1. Cele mai frecvente localizări (www.elipetromed.ro.kinetoterapie)
Tablou clinic:
Manifestarile clinice sunt extrem de variate, in functie de segmentul
osos afectat.
Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici (80%). Cand apar primele
simptome, manifestarile clinice sunt determinate de complicatiile bolii.
95
Clinic se remarcă:
- durere osteo-articulară cu caracter inflamator úi mecanic

- deformări faciale si craniene;
- pulpită acută, fară carii dentare;
- deformări osoase asimetrice , în stadiile avansate: tibie în „lamă de
sabie”, lărgirea craniului, cu aspect triunghiular, cu baza la calotă;
- pierderea lordozei lombare;
- fracturi patologice;
- artroza articulaĠiilor adiacente;
- degenerare sarcomatoasă ;
- complicaĠii neurologice;
- complicaĠii cardiace.
Fig.2 Pacieentă diagnosticată cu boala Paget

úi care prezintă deformări osoase maxilare
www.dent.ucla.edu.
Fig.3 Aceasta este o imagine intraorala a pacientului din Fig.2.

Observati cresterea in dimensiune a osului alveolar
maxilar si deplasarea dintilor.
www.dent.ucla.edu.
96
Radiografii osoase:
– zone de osteocondensare úi zone de osteoliză la nivelul
calotei craniene, cu îngroúarea acesteia;
– la nivelul oaselor lungi - zonă de hipertransparenĠă bine
delimitată, în „V”
Fig.5 Radiografie laterală cu zone de osteocondensare úi zone de osteoliză

www.imaging.consult.com
Fig.6 zonă de hipertransparenĠă bine delimitată, în „V”

www.elipetromed.ro
Diagnosticul pozitiv se bazează pe examenul clinic, care pune in evidentă

deformarile osoase carcteristice, cu zone neregulate de osteoliză úi
osteocondensare, la care se adauga niveluri crescute de fosfatază alcalină
serică úi excreĠie urinară crescută de hidroxiprolină.
97
Tratament
Multi pacienti nu necesita tratament pentru boala Paget, dar este necesara
monitorizarea pentru tot restul vietii datorita riscului crescut de complicatii,
cum ar fi inflamatiile articulare (artrite), rupturile osoase (fracturi) si
tulburarile nervoase. Daca boala este activa, este necesar consultul medical
la fiecare 3 luni.
Ca si tratament initial al bolii Paget, medicul prescrie, de obicei, un

medicament numit Bifosfonat, care reduce distructia tesutului osos, ajuta la
controlul simptomelor de tipul durere osoasa si poate preveni complicatiile
osteoartritice si tulburarile sistemului nervos. In cazul intolerantei la
Bifosfonat, medicul poate prescrie un alt medicament, numit Calcitonina.
Bifosfonatii, aproape intotdeauna, inactiveaza boala Paget, uneori timp de
ani sau decenii. Totusi la unii pacienti, boala se reactiveaza, deci este nevoie
de reluarea si stoparea tratamentului pe durata intregii vieti.
Daca durerea osoasa nu cedeaza in timpul tratamentului de incetinire a
distructiei osoase, poate fi nevoie de Aspirina, Ibuprofen sau alt anti-
inflamator nesteroidian (AINS).
Tratament de intretinere
Poate fi necesara continuarea tratamentului cu Bifosfonat sau Calcitonina

pentru boala Paget, in cazul in care aceasta este activa in ciuda tratamentului
medicamentos. Daca aceste medicamente nu sunt eficiente, medicul poate
prescrie Plicamicina, care se administreaza intravenos.
Daca boala devine inactiva, medicul sau asistentul va monitoriza starea
pacientului prin teste de laborator. Recomandarile acestor teste variaza,
medicul poate solicita testarea la fiecare 3 luni-1 an. Verificarile pot
continua, probabil, pe toata perioada vietii. Daca durerea revine sau testele
de laborator arata ca boala este activa, este necesara reinceperea
tratamentului medicamentos. Medicul va cauta, de asemenea, complicatiile
(tulburarile sistemului nervos).
Bifosfonatii, aproape intotdeauna, inactiveaza boala Paget, uneori timp de
ani sau decenii. Totusi la unii pacienti, boala se reactiveaza, deci este nevoie
de reluarea si stoparea tratamentului pe durata intregii vieti.
Metodele suportive pentru oasele afectate, ca atelele sau protezele, trebuie
luate in considerare sau folosite in continuare cu conditia sa fie corect
adaptate.
98
Trebuie avute in vedere si bastoanele, carjele si cadrele ce pot ajuta la mers
si scad riscul caderilor. Se va solicita un antrenament pentru folosirea
corecta a acestor dispozitive. De asemenea, instructiunile de folosire ajuta la
utilizarea corecta si in siguranta a acestora.
Fizioterapia poate ajuta la imbunatatirea fortei si rezistentei musculare si la
mentinerea echilibrului.
Ingrijirea specializata la domiciliu (nursing) poate fi necesara daca se
administreaza medicamente intra-venos si poate, de asemenea, sa previna
accidentarile prin cadere.
Acupunctura si tehnicile de relaxare (tehnici de bio-feedback si de
reprezentari mentale controlate) pot ajuta la diminuarea durerii la unii
pacienti.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca boala Paget se agraveaza, pot aparea complicatii, ca osteoartrita. In

unele cazuri, va fi necesara inlocuirea chirurgicala a articulatiei. Uneori,
medicii recomanda tratamentul chirurgical pentru a elimina presiunea
exercitata pe nerv (nervul este prins intre oasele coloanei vertebrale) sau
pentru a corecta deformarile osoase (arcuirea membrelor inferioare).
Optiunile chirurgicale includ:
- inlocuirea totala a articulatiei soldului sau genunchiului
- osteotomia, care ajuta la intarzierea sau la evitarea inlocuirii chirurgicale a
articulatiei.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Auto-ingrijirea, invatarea despre boala, evitarea stresului inutil asupra

oaselor si efectuarea periodica de exercitii fizice, poate ajuta pacientii cu
boala Paget.
De exemplu:
- invatarea tehnicilor de acomodare cu durerea, inclusiv un “jurnal al
durerii”
- luarea masurilor de precautie pentru a evita caderea (mentinerea podelelor
curate si uscate, indepartarea covoarelor mici si evitarea dezordinii)
- practicarea exercitiilor de mentinere a greutatii corporale (plimbari,
jogging, urcatul scarilor, dans sau ridicarea de greutati pentru intarirea
oaselor); cu toate acestea, nu trebuie creata tensiune pe oasele afectate de
boala Paget; trebuie discutat cu medicul sau fizioterapeutul despre un
program de exercitii fizice individualizat
99
- alcatuirea unei diete echilibrate care sa contina 1000-1500 mg de calciu si
400 UI de vitamina D pe zi; persoanele cu riscuri de a dezvolta calculi renali
trebuie sa dicute cu medicul inaintea adaugarii acestor nutrienti in dieta
- folosirea aparatelor auditive in cazul pierderii auzului sau folosirea unei
masini de “zgomot alb” sau fundal muzical in cazul tiuiturilor.
Fizioterapia poate ajuta la imbunatatirea fortei si rezistentei musculare si la

mentinerea echilibrului
Îingrijirea specializata la domiciliu (nursing) poate fi necesara daca se
administreaza medicamente intra-venos si poate, de asemenea, sa previna
accidentarile prin cadere
Terapii alternative: acupunctura si tehnicile de relaxare (tehnici de bio-
feedback si de reprezentari mentale controlate) pot ajuta la diminuarea
durerii la unii pacienti.(www.elipetromed.ro.kinetoterapie)
Cazurile asimptomatice nu necesită tratament medicamentos specific.În

cazurile simptomatice obiectivele principale ale tratamentului sunt:
• controlul activităĠii bolii,

• prevenirea progresiei bolii,
• reducerea complicaĠiilor.
Tratamentul medicamentos specific este cel care inhibă resorbĠia
osoasă:
– BifosfonaĠi. Tratameentul cu bifosfanati trebuie asociat cu
suplimente de calciu si vitamina D;
– Calcitonină – inhibitor puternic al resorbtiei osoase,
actionand direct pe osteoclaste;
– asocierea bifosfonaĠi (doze mici) úi calcitonină.
Tratamentul medicamentos nespecific:

- AINS – in vederea diminuarii simptomatologiei algice;
- glucocorticoizi, pentru perioade scurte
Tratament ortopedico-chirurgical :
– tratarea fracturilor,
– corectarea deformărilor osoase,
– artroplastii
100
Tratament kinetoterapeutic:
- Masuri de igiena ortopedica a articulatiilor;
- Exercitii progresive de mentinere a mobilitatii articulare, a tonusului
muscular si a capacitatii circulatorii;
- Hidrokinetoterapie
Masaj:
- electroterapie cu impulsuri antalgice;
- masaj uscat decontracturant úi trofic;
- masaj umed cu apă.
101
LUCRAREA PRACTICĂ NR. 10
BOALA ARTROZICA
DefiniĠie - “…un grup heterogen de afecĠiuni care evoluează cu manifestări

articulare datorate alterării integrităĠii cartilajului úi modificării consecutive
a osului subcondral”
Artrozele afecteaza in special, articulatiile periferice sau vertebrale,
caracterizate morfopatologic prin leziuni degenerative ale cartilajului hialin,
cu interesarea osului subcondral, a sinovialei si a Ġesuturilor moi
periarticulare. Clinic se manifesta prin dureri, deformari si limitarea
miscarilor articulatiei.
Clasificare: Artrozele se calsifică în:

Artroze primare:
– Generalizate sau difuze (poliartroze)
– Localizate (cu variante topografice)
Artroze secundare:
– Traumatisme
– Inflamatii (poliartrita reumatoida)
– Tulburari de dezvoltare
– Boli hematologice
– Boli endocrine
– Boli neurologice
– Depuneri de cristale de hidroxiapatita
Factori de risc pentru artroză:

• Generali: Ereditatea, NutriĠia, Statusul hormonal úi densitatea
osoasă, Metabolismul cartilajului úi osului.
• Locali (biomecanici): Obezitatea, Mediul mecanic al articulaĠiei,
Încărcarea cartilajului, Traumatismul úi deformarea articulară,
Solicitarea profesională, ActivităĠile sportive intense, Slăbirea
musculaturii.
102
Fig 1. Genum varum deviere in plan frontal a gambei, Fig.2 Genu valgum –
inauntru fata de axa femurului deformatie a
genunchiului in paln frontal
cu devierea gambei in lateral
fata de axa femurului
Fig.3 Genu recurvatum
MANIFESTӼRI CLINICE:
– Durerea articulara
– Redoarea articulara de inactivitate < 30’
– Reducerea mobilitatii (antalgică, osteofite, atrofii, anchiloze)
– Impotenta functionala de diferite grade de instabilitate
EXAMENUL RADIOLOGIC pune în evidenĠă:

– îngustarea spaĠiului articular;
– scleroză subcondrală, chiste subcondrale;
– osteofite marginale;
– +/-deformări, subluxaĠii, anchiloze.
103
Substratul morfologic al semnelor radiologice estenĠiale în artroze:
Aspectul Substratul morfologic

Îngustarea spaĠiului articular Pierdere de cartilaj
(subĠiere, ulcerare, dispariĠie);
Scleroză subcondrală Îngroúare osoasă

reparativă
Osteofitoză marginală Proliferare osoasă úi

cartilaginoasă
Pseudochisturi sau geode Microfracturi

subcondrale
Forme clinice după topografie: artroza mâinii
NODULII HEBERDEN RIZARTROZA
Fig.4 Artic. Interfalangiană disatlă Fig. 5 micúorarea spatiului articular

Hipertrofie osoasa Osteofitoza
Reactie inflamatoare Scleroza subcondrala
• Subluxatie
G
trozeleù
Gonartrozele pot fi primare sau secundare.
Durerea este exacerbată de mers, urcatul úi coborâtul scărilor, sprijin
unipodal. Examenul clinic evidenĠiază tumefiere, deformări articulare,
limitarea progresivă a miúcărilor, cracmente úi crepitaĠii, instabilităĠi
104
articulare, hipotrofie musculară (Beary, Luggen, 2006; Bălănescu, 2006;
Ling, Rudolph, 2006).
Gonartrozele secundare pot fi cauzate de: raumatisme – fracturi, luxatii,
entorse, leziuni de menisc;xatieGg33hjjkjkkJk
Fig. 6 Modificări patologice în gonartroza ( www.romania.durolane.co.)
Genunchi sanatos:
1.Cartilajul normal asigura o suprafata neteda asa incat oasele pot

aluneca usor unele pe celelalte
2.Acidul hialuronic cu concentratie mare din lichidul sinovial
asigura o perna protectoare de fluid precum si lubrifierea articulatiei
3.Os normal
Genunchi artrozic:
4.Cartilajul erodat este complet disparut, oasele se pot atinge dureros

in timpul miscarilor
5.Acidul hialuronic cu concentratie mai mica din lichidul sinovial
protejeaza mai putin articulatia
6.Osteofite (“ciocuri” osoase)
Coxartroza:
Durerea articulară este exacerbată de mers, urcatul úi coborâtul
scărilor. Miúcările active úi pasive sunt limitate, cel mai precoce fiind
afectată rotaĠia internă. Membrul afectat este în flexie, adducĠie úi rotaĠie
105
externă, iar în stadiile avansate acest membru poate fi scurtat prin
bascularea în sus a bazinului, scolioză lombară úi hiperlordoză secundară
compensatorie. (Beary, Luggen, 2006; Bălănescu, 2006; Ling, Rudolph,
2006).
Fig.7 Imagine radiologică în coxartroză

Reducerea spaĠiului articular úi osteofite
www.scritube.com
Trtatamentul de recuperare în gonartroze úi coxartroze:

Tratamentul consta obligatoriu in sedinte de fizioterapie efectuate de 2
ori pe an si asociate, daca este cazul, cu masaj terapeutic, la care se
adauga lunar, daca este posibil, programul de kinetoterapie. Acesta
creste mobilitatea osteoarticulara, tonusul muscular, tonifica insertiile si
creste nutritia cartilajului.
Acest tratament este alcatuit dintr-un program de exercitii pasive, active,
active cu rezistenta, program elaborat in functie de evolutia bolii si de
stadiul acesteia, de catre un kinetoterapeut. In nici un caz sedintele de
kinetoterapie nu se pot desfasura la domiciliul pacientului fara
supravegherea medicala a unui kinetoterapeut.
Cele mai importante cauze ale spondilozei cervicale sunt :

– Procesul de uzura
– Tulburarile de statica
– Malformatiile congenitale
– Surmenajul profesional si sportiv
– Afectiunile inflamatorii
106
Tablou clinic:
1. Cervicalgia cronica:
– Cefalica – in leziunea coloanei cervicale superioare;
– Interscapulara , brahiala – cand leziunea intereseaza
segmentul inferior;
2. Cervicalgie acuta si torticolis acut:

- Durerea poate iradia ocular, auricular sau facial.
Torticolisul acut se defineste printr-o inclinare laterala a capului,
involuntara, dureroasa, cu aparitie brutala, cu blocarea miscarilor de rotatie
si lateroflexie. Se manifesta printr-o contractura a muschilor gatului
(sternocleidomastoidian si trapez) unilaterala.
Durerea impiedica orice deplasare a capului si dureaza cateva zile.
3. Cefalea cervicala:
– Forma occipitala – nevralgia Arnold (la nivelul radacinii C2
si C3);
– Forma occipitotemporomandibulara. Durerea apare in
regiunea parietala, auriculara si la nivelul unghiului inferior
al mandibulei (la nivelul ramului anterior al nervului (C2,
C3)
– Forma suborbitara (cea mai frecventa - 67%). Durerea este
episodica sau continua. Aparitia acestui tup de durere
priveste conexiunile nervului trigemen cu maduva cervicala
(filetele C1, C2, C3);
4. Migrena cervicala:
Se caracterizeaza prin cefalee, greturi, varaturi, tulburari oculare si
neurovegetative.
5. Sindromul cervical:
Este datorat osteofitelor vertebrale si cuprinde cervicalgii, cefalee
occipitala, vertije, acufene, parestezii, greturi, varsaturi, sindroame
nevrotice.
Simptomatologia se accentueaza la miscarile de lateralitate ale capului si
este frecventa la perosanele de sex feminin cu o structura labila.
107
1. Nevralgia cervico-brahiala
Reprezinta durerea cervicala si a membrului superior, ca urmare a
iritatiei si compresiunii unui ram nervos intre nivelul C5 – C8. Durerea
se manifesta cervical, interscapular, precordial si brahial.
Durerea se accentueaza nocturn, la mobilizari , la efort si poate fi
insotita de parestezii distale.
Fig. 8 Spondiloza cervicală

Rectitudinea coloanei cervicale
Ingustarea spatiului C5-C6
Osteofitoza anterioara si posterioara
Tratamentul de recuperare al cervicalgiilor:
1. posturare diurnă în minervă-guler úi nocturnă pe pernă cervicală úi pat

dur
2. tehnici úi metode de relaxare
3. masaj clasic úi special (masaj reflex al Ġesutului conjunctiv, masaj
profund al Ġesutului conjunctiv pe punctele de miogeloză, masaj
Cyriax, masaj reflex oriental ) ĺ manipulări úi elongaĠii ale coloanei
cervicaleĺmobilizări postmasaj
4. reeducare posturală a rahisului cervical úi a centurii scapulare
5. mobilizări pasive úi active ale coloanei cervicale în toate axele, la
limita de mobilitate úi fără a provoca durere
6. contracĠii izometrice ale musculaturii paravertebrale
7. tonifieri musculare
analitice ale musculaturii cervicale úi dorsale
globale ale musculaturii cervicale, dorsale úi scapulare: tehnici úi
metode de facilitare neuromusculară proprioceptivă, reflexologia
posturală, metodele Klapp úi Cotrel, exerciĠii autorezistive
108
8. hidrokinetoterapie, înot, exrciĠii sportive adaptate
9. conútientizarea posturii úi aliniamentului corect în timpul activităĠii
fizice
a. Psihosomatice: tehnici de relaxare urmate de masaj sedativ al
musculaturii zonale úi apoi de mobilizări progresive.
Fig.9 Spondiloza lombară

Osteofite voluminoase (mai accentuate pe dreapta)
Scleroza marginala
Ingustarea spatiului iv
Tratamentul de recuperare al dorsalgiilor:

a)Datorate deficienĠelor de statică vertebrală:
masaj decontracturant úi conjunctiv profund pe punctele de miogeloză,
precedat de termoterapie;
electroterapie antalgică pe punctele dureroase;
manipulări în special în sindroamele interapofizare;
masaj reflex;
masaj umed;
kinetoterapie specifică de reechilibrare musculară.
b) Benigne ale tinerelor femei:
masaj decontracturant dorso-lombar precedat de termoterapie;
electroterapie locală antalgică;
masaj sedativ urmat de tehnici de relaxare;
eventual tracĠiuni dorsale uúoare.
c) Psihosomatice: ca la cele cervicale.
d) Prin perturbări ale mecanicii articulare: manipulări úi/sau elongaĠii
precedate de termoterapie, la care se asociază masaj decontracturant
local.
109
Tratamentul de recuperare al lombalgiilor:
a) În faza acută:
masaj cu gheaĠă pe emergenĠele rahidiene, pe punctele Valleix;
masaj manual lombo-fesier, relaxant;
electroterapie analgetică: curenĠi cu impulsuri, magnetodiaflux, unde
scurte;
manipulări úi / sau tracĠiuni lombare în lumbago nehiperalgic.
b) În faza subacută: se execută elementele fazei acute + introducerea
progresivă a elementelor fazei cronice.
c) În faza cronică + lombalgiile de origine dorso-lombară, lombalgiile
psohosomatice:
electroterapie cu impulsuri cu caracter analgetic- excitomotor, unde
scurte radarterapie
masaj decontracturant muscular lombar + antalgic local, masaj
pentru combaterea dezechilibrului muscular paravertebral;
masaj reflex conjunctiv;
masaj Cyriax în tulburările ligamentare;
manipulări úi / sau elongaĠii;
masaj vascular al membrului inferior în cazul purtării unui lombostat.
Sciatica vertebrală comună, sciatalgiile:
a) În faza acută:
tracĠiuni continue sau intermitente la pat;
masaj cu gheaĠă;
electroterapie antalgică radiculară: în special media frecvenĠă spectru;
masaj lombar decontracturant + masajul feselor úi al membrului inferior.
b) În faza subacută: ca la lombalgii.
Fig.10 Model de corset lombosacrat
Tratamentul non-farmacologic al artozelor presupune:

- Educarea pacientului;
- Scadere ponderala in caz de obezitate;
- Un principiu important in tratamentul artrozei este miscarea fara
suprasolicitare;
110
- ExerciĠii efectuate in bazine cu apa;
- Kinetoterapie (exerciĠii de mobilitate úi de întărire musculară);
- Terapie ocupaĠională;
- Protezare articulară (orteze);
Tratamentul medicamentos:
Oral: Analgezice, inhibitori specifici ai Cox-2, antiinflamatoare
nesteroidiene neselective, SalicilaĠi neacetilaĠi, alte analgezice pure
(tramadol, opiacee)
Intraarticular: glucocorticoizi, Hialuronan
TRATAMENT FIZIOTERAPEUTIC:
Obiectivul principal al recuperării medicale în artroze este reducerea,
calmarea durerii úi relaxarea musculară.
În artrozele dureroase, decompensate se obĠin rezultate foarte bune
cu masaj clasic, exerciĠii izometrice, curenĠi de joasă frecvenĠă.
Plan general de recuperare în artroze:

- Electroterapie – galvanoionizari, bai hidroelectrice. Aceste proceduri
amelioreaza durerea , cresc hiperemiai si scad tonusul muscular;
- Curenti diadinamici (CDD);
- Unde scurte;
- Ultrasunete – aplicatii locale;
- Termoterapie – aplicarea de caldura locala pentru cresterea circulatiei
locale si ameliorarea mobilitatii articulare. In stadiul acut aplicatiile reci
sunt mult mai utile;
- Masaj – masaj usor relaxant, urmat de tehnici spaciale si coplementare, in
functie articulatia si zona de tratat;
- Masaj circulator úi relaxant,superficial úi profund (regiunea cervicală +
trapez + zona dorsală):
clasic;
special: masaj reflex al Ġesutului conjunctiv, masaj profund al
Ġesutului conjunctiv pe punctele de miogeloză, masaj Cyriax,
masaj reflex oriental;
- Manipulări úi elongaĠii ale coloanei cervicale;
- Mobilizări postmasaj;
- Balneoterapie;
- Kinetoterapie – exercitiile practicate in boala artrozica sunt prescrise in
functie de gradul afectarii articulare. In artrozele active, cu distructii osoase
mari nu sunt indicate exercitiile cu solicitari mari. In acest stadiu se indica
111
exercitiile efectuate in apa pentru a nu solicita mediul mecanic al
articulatiei;
- Exercitii pentru cresterea mobilitatii articulare si musculare;
Disfunctiile temporo-mandibulare artrogene

Printre disfunctiile temporo-mandibulare artrogene se numara:
– Durerea la nivelul articulartiei;
– Limitarea sau mobilitatea asimetrica a mandibulei;
– Anomalii ale ocluziei dentare;
– Zgomotele articulare;
– Leziuni ale discului articular –disfunctia ansamblului condil-
disc;
– Inflamatia tesuturilor articulare;
Tratamnent
- Antalgice, antiinflamatoare nesteroidiene;
– Intraarticular – glucocorticoizi;
– Terapie ocluzala: gutiere interocluzale pentru ameliorarea
disfunctiei articulare si protectia dintilor
Tratament fizioterapeutic:
- Repausul miscarilor mandibulare – se va evita deschiderea
exagerata a arcadelor dentare (mestecatul gumei, cascat);
- Terapia stresului;
- Termoterapie – aplicatii de coprese calde la nivelul articulatiei
pentru ameliorarea durerii, scaderea tonusului muscular si activarea
circulatiei;
- Crioterapie – aplicarea de comprese reci sau gheata in cazul
puseului inflamator
- Electriterapie cu ultrasunete aplicata cu gel antiinflamator intre 5 si
10 sedinte, aplicatii de 10 minute
- Unde scurte cu electrozi pozitionati paralel la 1 cm de zona de
tratat;
- Masaj usor la nivelul articulatiei cu efect relaxant si pentru
stimularea circulatiei;
- Kinetoterapie pentru muschii masticatori si a celor incriminati in
tulburarile functionale ale articulatiei temporo-mandibulare.
112
DUREREA LOMBARĂ JOASĂ
Durerea lombară joasă este definită ca fiind durerea úi disconfortul resimĠite

de pacienĠi la nivel lombar, cu sau fără durere la nivelul membrelor
inferioare (Burton úi colab, 2004).
Tabel 1. Principalele cauze ale durerii lombare joase (Hallett Whitman úi

colab, 2006; Bojincă, 2006; Hills, 2006; Borenstein, 2006; Datta úi colab,
2005; Speed, 2004)
Degenerative úi mecanice (foarte frecvente)
Boala artrozică
Alterări degenerative ale discului intervertebral
(protruzie, prolaps)
Anomalii posturale - cifoză, scolioză
Spondiloliza, spondilolistezis
Stenoză lombară
Sacroileită
Sindrom de hipermobilitate
Iinflamatorii
Spondilartropatii - spondilita anchilozantă
Sacroileită
InfecĠioase (rare)
Discită
Osteomielită
Abcese paraspinale
Osoase (frecvente)
Fracturi vertebrale osteoporotice
Boala Paget
Osteomalacie
Neoplazice (rare)
Metastaze
Mielom multiplu
Viscerale (durere referită)
AfecĠiuni genito-urinare
AfecĠiuni retroperitoneale
Anevrisme aortice
113
Tablou clinic
Durerea lombară joasă este considerată:

acută, dacă episodul dureros durează mai puĠin de 6 săptămâni,
sub-acută, dacă episodul dureros durează între 6 úi 12 săptămâni, úi
cronică, dacă durează mai mult de 12 săptămâni (Burton úi colab, 2004).
Tratamentul de recuperare:
Tratamentul fizical
o electroterapie cu scop antalgic úi decontracturant;
o termoterapie locală ;
o masaj - superficial în faza acută;
o hidroterapie;
Kinetoterapia, care are ca obiective:
o corectarea posturii úi conútientizarea poziĠiei corecte a
coloanei lombare,
o zăvorârea coloanei lombare în timpul efortului,
o refacerea úi menĠinerea mobilităĠii articulare,
o tonifierea musculaturii,
o creúterea forĠei úi rezistenĠei musculare,
o reeducarea coordonării,
o asuplizarea trunchiului inferior - programul Williams;
Tratament balnear - în perioadele de remisiune - Mangalia,
Techirghiol, Eforie Nord, Eforie Sud, Amara, băile Herculane, Felix;
Tratament chirurgical - în cazul ineficienĠei tratamentului conservator
timp de aproximativ 2 luni sau în cazul recurenĠelor frecvente úi
îndelungate. (Hallett Whitman úi colab, 2006; Bojincă, 2006; Hills, 2006;
Datta úi colab, 2005; Kiss, 2004).
114
LUCRAREA PRACTICA NR. 11
FIBROMIALGIA
Fibromialgia este un sindrom caracterizat prin:

- existenta mai multor zone dureroase profunde (puncte dureroase);
- dureri difuze cu durata mai mare de 3 luni;
- tulburari ale somnnului.
Fibromialgia are stranse legaturi cu sindromul durerii miofasciale si
cu sindromul oboselii cronice.
Punctele trigger/tender sunt de obicei zone bine circumscrise de
sensibilitate si durere specifica, intinderea pasiva sau activa a
muschiului afectat crescand in mod constant durerea. Muschiul din
imediata vecinatate este incordat ca o franghie sau avand o banda
palpabila.
Fibromialgia , desi frecventă, este rar diagnosticată, din cauza
confuziei cu alte suferinĠe reumatice (reumatismul psihogen)
Evaluare: NUMARULUI DE PUNCTE DUREROASE

TRIGGER/TENDER
– Mijlocul frunĠii
– Occiputul
– Trapezul – punctul mijlociu al marginii superioare
– Supraspinosul – deasupra marginii interne a spinei scapulei
– M. fesier
– Epicondilul lateral
– Regiunea dorsala a antebratului
– Policele
– Conturul extern al marelui trohanter
– Condilul intern al femurului
115
Fig. 1. Punctele sensibile la palpare în fibromialgie:
1 - cervical inferior (2); 2 - coasta a II-a (2); 3 - epicondilul lateral (2); 4 -
genunchi (2); 5 - occiput (2); 6 - trapez (2); 7 - supraspinos (2); 8 - gluteal
(2); 9 - marele trohanter (2) (www.efibro.com).
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ALE FIBROMIALGIEI:
CRITERII OBLIGATORII:
1. durere difuza si redoare in cel putin 3 sedii anatomice, cu durata
de cel putin 3 luni;
2. absenta unor boli prin evaluarea diagnostica (leziuni traumatice,
boli reumatice si absenta testelor de laborator anormale)
CRITERIU MAJOR:
– 5 sau mai multe “puncte dureroase” tipice
CRITERII MINORE:
- modificari ale simptomelor in functie de activitate;
- modificari ale simptomelor in functie de vreme;
- modificari ale simptomelor in functie de anxietate si stres;
- somn neodihnitor, oboseala generala;
- anxietate, cefalee;
- colon iritabil;
- parestezii neradiculare.
Diagnosticul pozitiv se pune prin prezenta criteriului major (5 puncte
dureroase tipice) si cel putin 3 criterii minore.
116
Tratamentul punctelor dureroase trigger/tender
I.Metode ce intrerup ciclul durerii
Agenti farmacologici;
1.Analgezice nonopioide pentru durerea usoara si moderata
2.Analgezice opioide pentru durerea moderata: codeine, meperidine
3.Analgezice opioide pentru durerea severa: hydromorphone, morphine,
oxymorphone
4.Analgezice adjuvante
Antidepresive triciclice: amitriptyline,
Anticonvulsivante: carbamazepine
Neuroleptice: haloperidol
Antihistaminice: hydroxyzin
II.Metode de refacere a lungimii normale de repaus a muschiului:

1. miorelaxante cu actiune complexa
2. terapie de relaxare si tehnicii de presopunctura urmate de un program
regulat si de lunga durata de stretching
3. corectarea biomecanici corporale, a stresului si rutinei zilnice
- Infiltratii sau stimularea cu ace a punctelor hipersensibile trigger/tender (
diprophos – 0.5-1 ml in amestec cu xilina 1% 5-10 ml)
- Injectii cu toxina botulinica tip A
- Spray-uri criogene
Tratamentul de recuperare medicală

Activitate fizica :
plimbari in aer liber,
exercitii aerobe (alergare, bicicleta ergonomica)
kinetoterapie in bazine cu apa calda sau la temperatura de indiferenta
(37ÛC) sub indrumarea specialistului
tracĠiuni cervicale in ax si exercitii de relaxare
Asistenta psihologica:
- Recomandari privind odihna pentru refacerea neuropsihica;
- Recomandari privind managementul activitatilor zilnice
(perfectionoism, tendinta exaderata de a muncii);
- Masuri pentru evitarea stresului mecanic la nivelul coloanei
cervicale si lombare:
117
-Folosirea unei perne tip rulou situata in concavitatea coloanei
cervicale;
Electroterapie antalgica si miorelaxanta:
Curenti diadinamici (CDD)
Curenti galvanici
Stimulare nervoasa transcutanata (TENS)
Ultrasunete
Masaj sedativ si decontracturant general, cu uleiuri speciale relaxante
Aplicatii cu parafina
Terapia laser
Fig. 2 Metoda Jacobson de relaxare Fig.3 Presopunctură
Fig. 4,5,6 ExerciĠii de strething
Sindromul fibromialgic in medicina dentara

Zonele trigger miofasciale creaza durere referita la nivel dentar
• La nivelul m.temporal -> dintii maxilari, frontali sau laterali
• La nivelul maseterului -> dintii laterali, maxilari si mandibulari
• La nivelul digastricului -> frontalii inferiori
118
Fig. 7 úi 8 – muúchiul pterigoidian, buccinator úi temporal
www.monografias.com/
Examenul clinic se face prin palparea punctelor dureroase intrabucale de

la nivelul musculaturii pterigoidiene si compresia m. buccinator si
maseter.
Multi bolnavi prezinta durere la palpare la nivelul musculaturii
maseterului si temporalului, senzatia de iritabilitate in regiunea
aponevrozei de la nivelul m. temporal.
Fig.9 Examenul clinic prin palparea

punctelor dureroase intrabucale
www.monografias.com
Diagnosticul diferential se face cu:

– Sindrome ale disfunctiei articulatiei temporomandibulare
– Bruxism
Se impune diagnosticul si tratamentul functiilor masticatorii pentru a
preveni malocluziile si malpozitiile dentare, precum alterarea functiei
masticatorii.
Tratament:
- Terapie de reducere a stresului emotional;
- Miorelaxante – seara inainte de culcare;
- Reducerea miscarilor mandibulare;
- Masaj relaxant si presopunctura pe puntele dureroase;
- Acupunctura;
119
- Injectarea punctelor dureroase cu solutie anestezica sau toxina
boltulinica
- Terapie cu ultrasuntete - 10 zile, 10 -15 minute;
- Laseroterapie;
- Terapie ocluzala si ortodontica
120
PERIARTRITA SCAPULO-HUMERALĂ
Este o afectiune caracterizata prin dureri provocate de o inflamatie a

tesuturilor din vecinatatea articulatiei umarului
Forme clinice
-Tendinita rotatorilor (ruptura rotatorilor)
- Tendinita bicipitală calcificantă
- Bursita subacromială
Clinic se manifestă prin:

– Durere
– Limitare marcată a miúcărilor
– Puncte dureroase ale umărului
EVOLUTIA BOLII
Evolutia umărului dureros simplu este favorabilă, vindecarea
producându-se in cateva săptămâni sau cel mai mult in câteva luni fie
spontan, fie in urma tratamentului. Uneori insă durerea se poate agrava,
umărul dureros simplu devenind umăr dureros acut, hiperalgic.
Uneori evolutia spontană spre vindecare necesită 1-2 ani. La umarul
blocat evolutia este indelungată; in lipsa unui tratament adecvat, blocajul
umărului poate persista cateva luni; cu timpul insă, uneori dupa 6 luni,
umărul incepe sa se elibereze si majoritatea bolnavilor isi recuperează in
intregime mobilitatea.
Tratament
Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv să calmeze
durerea, să combată inflamatia si tendinta, sa amelioreze mobilitatea
articulară. Intensitatea si complexitatea tratamentullui depind de forma
clinică a bolii. Astfel, in umărul dureros simplu acut se recomendă
repaus absolut al articulatiei (bratul este sustinut intr-o esarfă). La
umarul pseudoparalitic tratamentul este cel chirurgical. In general in
toate fazele de PSH tratamentul se imparte in: igieno-dietetic, evolutia
starii psihice, medicamentos, balneofizical, electroterapie, masaj,
kinetoterapie, terapie ocupatională úi cura balneoclimatică.
121
Tratamentul igieno-dietetic
Tratamentul igienic consta in punerea in repaus a umarului afectat.
In caz de dureri acute, intense, repausul trebuie realizat prin imobilizarea
membrului superior cu ajutorul unei esarfe, mentinându-l in adductie.
Tratamentul dietetic consta intr-un regim alimentar hiposodat ca
urmare a tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Tratamentul medicamentos
Acesta este util din faza acută si va consta in antalgice, vitamine,
infiltraĠii si la nevoie antibiotice. La umarul dureros simplu ca medicaĠie
se indică aspirină, se fac infiltratii cu acetat de hidrocortizon. Dupa
cedarea durerilor , la umarul dureros acut se administrează fenilbutazona
sau indometacinul. De asemenea, se fac miscari pentru a se evita
anchilooza. Deci, atât in umărul dureros simplu cât mai ales in umărul
dureros acut, mobilizarea (activă si pasivă) va fi prudenta, treptata.
Din procedurile de electroterapie sunt foarte utile in această boală

curentii diadinamici, curentul galvanic asociat, ionoterapiia
medicamentoasă (novocaina, calciu), bai galvanice bicelulare,
ultraviolete in doză eritem.
Tot din electroterapie mai folosim:
• bai de lumina partiala 10-15 minute
• diatermia cu unde scurte in doze medii
• ultrasunete.
Curentul galvanic
In raport cu localizarea proceselor patologice si de faza lor de
evolutie, procedam la felul de aplicare a curentului continuu.
In sindroamele de umăr dureros utilizăm o aplicare transversală cu
doi electrozi egali, unul anterior, altul posterior, intensitatea curentului
va fi mica, 15-20 minute. Aceasta procedura este preferata fata de
oricare alta mai ales in PSH, unde se poate aplica si in faza acută.
Curentul diadinamic:
In mod obisnuit, se începe cu tipul de curent difazat de 100, timp de
15-20”, durata necesara pentru adaptare, dupa care conductibilitateea
electrica a tegumentului ajunge la un maxim;
Reducerea cu 1-2 mA intensitatea si trecem la un curent monofazat
de 50, timp de 15-20”. In acest interval de timp crestem intensitatea cat
122
se poate de mult, pana aproape de pragul senzatiei neplacute. Este faza
de adaptare a sensibilitatii.
La sfarsitul celor 30-40” se poate trece la CDD modulat cu lunga
perioada fara sa mai fie nevoie sa acordam o atentie deosebita
intensitatii curentului.
Diatermia cu unde scurte cuprinse intre 40-150 W, respectiv 20-74 mA.

DistanĠa de la fata inferioara a localizatorului pana la tegument va fi de
cca. 2-5-10 cm in raport cu marimea suprafetei pe care o iradiem.
Directia localizatorului va fi de preferinta perpendiculara pe suprafata
tegumentului.
Durata iradierii variaza in limite destul de largi, de 5-30 minute,
media fiind intre 10 si 15 minute.
Procedurile de hidroterapie aplicata in PSH

Procedurile care se aplica au rolul sa recupereze functionalitatea
umarului si sunt: - comprese reci – cu actiune antiinflamatoare, la 15°,
pe loc dureros,.
– baile ascendente de maini – 35-39°C, timp de 15-20 minute;
– impachetarile cu parafina sau namol;
– kinetoterapia – de 38°, timp de 20 minute;
Masaj;
Kinetoterapia:
Dupa masajul selectiv urmeaza kinetoterapia, care se face la inceput prin
miscari pasive.
Dupa miscari pasive urmeaza miscarile active pe care bolnavul le
executa singur, iar dupa acestea se mai fac miscari active cu rezistenta in
care kinetoterapeutul opune rezistenta iar pacientul incearca sa execute
miscarile.
123
Fig.1, 2, 3 Testarea mobilităĠii úi a durerii umărului
Fig. 4, 5 Caz clinic de umăr blocat, înainte de tratament
Fig. 5, 6 Caz clinic de umăr blocat, după tratament
124
BURSITELE
Burtsita = inflamaĠia acuta sau cronica a unei burse seroase.
Bursele sunt formatiuni anatomice care faciliteaza miscarile. Se

gasesc situate in zone in care tendoanele si muschii trec in dreptul unor
proeminente osoase.
Fig. 1. Bursa
www.your-soul.com
Ele usureaza alunecarea si faciliteaza miscarile. De fiecare parte a

corpului exista 80 de burse.
Durere poate fi spontană sau declansata la miúcare.
Cauzele bursitelor sunt:
• microtraumatismele,
• presiunile excesive úi îndelungate,
• miúcările repetitive,
• pot fi secundare altor afecĠiuni reumatologice
Tablou clinic:
Simptomul principal este durerea in zona afectata, cu iradiere, uneori, in
membrul respectiv.
Uneori se observa eritem al tegumentelor supraiacente.
Din cauza inflamatiei burselor apare redoare si limitarea miscarilor
respectivelor articulatii.
Durerea se accentueaza la miscare datorita presiunilor exercitate la
nivelul burselor afectate.
125
Fig. 2,3, 4, 5 Localizarile burselor
Tratament:
Obiectivele tratamentului sunt:
– ameliorarea durerii
– diminuarea procesului inflamator
– evitarea factorilor de risc – traumtisme repetate, artroze
– prevenirea recurenĠelor
Repausul constituie o masura necesara in tratamentul bursitelor,
indiferent de localizarea lor.
In bursitele acute se indica o imobilizare de 7-10 zile si evitarea
activitatilor solicitante timp de 1, 2 saptamani.
Aplicatiile reci (comprese reci sau pungi de gheata) in bursitele acute
usureaza durerea si reduc tumefactiile.
MedicaĠie antiinflamatoare
– AINS
– infiltraĠii locale cu glucocorticoizi.
In puseul acut al bursitelor, cand este prezenta durerea si redoarea se
poate recomanda ortezarea articulatiei afectate.
Masajul trebuie efectuat la inceput cu gheata, urmat de un masaj usor
cu geluri si creme antiinlamatoare;
Kinetoterapia este recomandata dupa retractia puseului acut si
contsta din miscari pasive, urmate de miscari active efectuate pe toata
amplitudinea de miscare.
Evitarea menĠinerii aceleiaúi poziĠii, a miúcărilor repetitive.
Electroterapia antalgica este recomandata la inceputul tratametului:
curentul galvanic, TENS, urmata de terapie cu ultrasunete, aplicata local
pe zonele dureroase.
126
Acupunctura;
Laseroterapie;
In bursitele superficiale este indicata punctia si aspiratia lichidului
bursal;
Antibioterapie în cazul infecĠiilor.
Tratamentul chirurgical este indicat doar in cazurile in care celelalte
tratamente au dat gres.
Sinovita si capsulita articulatiei temporo-mandibulare

Poate fi cauzata de:
– infectii intraarticulare,
– LES,
– poliartrita reumatoida
– in urma unor microtraumatisme
Sinoviala fiind bogat inervata articulatia este foarte dureroasa.
Fig. 6 ArticulaĠia temporo+mandibulară

3.bp.blogspot.com
Tratament:
- Repausul articulatiei si miscari cat mai putine in puseele acute;
– Antiinflamatoare nesteroidiene;
– Aplicatii reci, crioterapie;
– Masaj cu cu creme antiinflamatoare;
– In cazul microtraumatismelor – injectii intraarticulare cu
corticosteroizi;
– Electroterapie cu ultrasunete in doze mici si medii intre 0.05 si 0.5
W/cm2 intre 2 siu 10 minute, sediinte de 6-12 zile.
– Laseroterapie.
127
TENDINITE – TENOSINOVITE
Tendinita = inflamatia tendonului si a tecilor sinoviale
Tendonul reprezinta o prelungire a muschiului pana la os, prin care

acesta se insera si isi exercita actiunea mecanica, mobilizand
articulatiile.
Tendonul poseda proprietati elastice, care ii permit sa moduleze
activitatea musculara si care diminua riscul de ruptura in caz de
contractii violente rapide musculare.
Tendinita reprezinta, de fapt, ruptura partiala a unor fibre tendinoase,
insotita de edem local.
Cauze :
- traumatisme,
- miúcări repetative, în exces,
- afecĠiuni inflamatorii sistemice
- sport – înot, tenis, golf, baseball, fotbal, dans, basketball
- meserii
Tablou clinic:
- Dureri pe traiectul tendonului respectiv. Durerea se accentueaza la
miscare si poate apare un nodul sensibil la palpare;
- Redoare;
- Tumefiere, roúeaĠă locală;
In unele cazuri tenosinovita poate evolua spre retractie cicatriceala, cu
stenoza tecii sinoviale, care impiedica alunecarea si miscarea
tendonului, ducand la reducerea miscarilor.
Forme clinice:
Membru superior
– mâna:
• Tenosinovita flexorilor úi extensorilor mâinii
• Tenosinovita flexorilor degetelor úi a degetului mare
• Sindromul de canal carpian
128
Fig.1 Zona afectată de compresia nervului median
www.mymed.ro
– cot: Epicondilita laterala ; Epicondilita mediala ;Tendinita

inserĠiei musculo-tendinoase a bicepsului
– umăr:Tendinita mansetei rotatorilor; Ruptura manúetei
rotatorilor Tendinita bicipitală; Tendinita calcifianta;
Capsulita adezivă
Membru inferior
– picior: Tendinita achiliana; tendinita tibială posterioară;
Sindromul de tunel tarsian
– genunchi: Tendinita patelara ; Tendinita anserină; Tendinita
poplitee
Obiectivele tratamentului:
– ameliorarea durerii
– evitarea miúcărilor repetitive
– evitarea activităĠilor ce provoacă durere
– prevenirea recurenĠelor
Tratament antiinflamator
– AINS
– infiltraĠiii locale cu glucocorticoizi, anestezice
Tratament de recuperare consta in:

– Imobilizare
– masaj
– kinetoterapie
In formele acute se recomanda repaus postural. Apoi se recomandă
fizioterapie antalgica, contractii izometrice, mobilizari pasive lente si
blande, pe amplitudinea care nu provoaca durere.
129
– In formele cronice:
- Masaj local profund cu substante uleioase, masaj Cyriax,
efectuandu-se frictiuni perpendiculare pe directia fibrelor
musculare sau ligamentare timp de 10 minute.
- Masajul transversal profund inlatura aderentele fibroase si
reface muschiul si tendonul.
- Tensionari, scuturaturi, tractiuni, elongatii.
Tendinita temporala:
Apare ca urmare a activitatii continue si prelungite a muschiului
temporal, a stresului emotional sau a unei dureri profunde.
Clinic se remarca:
– Durere in regiunea tamplei si la nivelul globului ocular;
– Durere la contractia m. temporal;
– Limitarea deschiderii cavitatii bucale;
– Inflamatia ligamentului stilo-mandibular, care produce
durere la nivelul muschiului temporal
Tratament: In formele acute:

– AINS + anestezice;
– Evitarea pe cat posibil a miscarilor;
– Masaj cu gheata
– Electroterapie antalgica (TENS, ultrsunete la nivelul m.
temporal si pe zonele dureroase)
– Laseroterapie
Dupa puseul acut se indica:

- mobilizarea articulatiei pe amplitudinea care nu provoaca durere
- masaj relaxant cu creme antiinflamatoare, la nivelul muschiului
temporal.
130
NEVRALGIA TRIGEMINALA
NEVRALGIA este durerea provocata de iritatia sau leziunea unui nerv
senzitiv.
Nervul trigemen este un nerv mixt, avand functie senzitiva si motorie.
Prin fibrele sale senzitive asigura inervatia tegumentelor fetei si a
portiunii anterioare a capului, conjunctivei, mucoaselor nazale, bucale,
dintilor si a unei suprafete din dura mater. Are 3 teritorii – teritoriul nervului
oftalmic, a nervului maxilar si mandibular.
Prin functia motorie trigemenul inerveaza muschii masticatori, ce
imprima mandibulei miscarile de ridicare, retropulsie si lateralitate.
Functia neurovegetativa este reprezentata de functia secretorie,
vasomotorie, sudorala si trofica.
Fig.1 Ramurile nervului trigemen

www.mayoclinic.com
Caracteristicile clinice ale nevralgiei primare sau esentiale sunt:

– Durerea este limitata intotdeauna la teritoriul ramurilor
trigemenului. Rareori durerea iradiaza la nivelul regiunii
cervicale, occipitale sau auriculare;
– Durerea apare in crize. Crizele incep brusc si dispar brusc,
fiind urmate de perioade de liniste totala;
– Durerea este descrisa in mod diferit de catre bolnavi (sub
forma de intepatura de cutit, ca o fulgerare, sub forma de
apasare sau arsura);
– Durerea este declansata de factori tactili, mecanici (vorbire,
masticatie, atingere, spalat pe dinti, suflatul nasului);
131
– Criza dureroasa este insotita de fenomene motorii si
vegetative;
– Crizele dureroase nu apar in timpul noptii sau apar mai rar,
fiind declansate de atingeri involuntare
– Durerile au caracter recidivant;
– Unii bolnavi prezinta tulburari psihice.
TRATAMENT DE RECUPERARE:
Durerea in nevralgia trigeminala nu cedeaza la antalgice obisnuite!

Tratament medicamentos consta in vasodilatatoare, antispastice,
carbamazepina.
Tratament fizioterapeutic consta in aplicarea procedurilor antalgice:
Masaj relaxant cu unguente antiinflamatoare;
Exercitii de gimnastica faciala si presopunctura;
Acupunctura
Electroterapie cu curenti de joasa frecventa:
Tipul de curent – difazat – aplicat in sedinte de 2 minute,
anodul pozitionat mastoidian;
Tipul de curent – perioada lunga – aplicat in sedinte de 4
minute, catodul pozitionat pe punctele dureroase ale
nervului;
Terapie cu ultrasunete - aplicatii locale, cu o intensitate de 3 pana la
1w/cm2 in camp mobil , cu o durata de 5 – 10 minute / sedinta. Se
fectueaza intre 5 si 10 sedinte.
Unde ultrascurte (UUS) cu localizatori focali – doza 6-8 w, aplicate
in sedinte de 6-8 minute, de la o distanta de 5 cm.
TENS = Stimulare Nervoasa Electrica Transcutanata (scade durerea,
produce sadare si vasodilatatie locala) pe punctele duroroase.
132
MIASTENIA GRAVIS
Miastenia gravis este o tulburare autoimună, neurologica.

Anticorpii se fixeaza pe placa motorie, ducand la scăderea numărului
receptorilor postsinaptici de acetilcolină, blocând transmisia sinaptică.
Se caracterizeaza prin slăbiciune musculară crescuta la efort si
scazuta în repaus. Interesează frecvent musculatura feĠei úi cea oculară
70% dintre pacienti prezintă hiperplazie timică, observându-se
diferite afectiuni ale timusului (anomalie, tumora).
Poate fi asociata cu alte boli autoimune: tiroidită autoimună, LES,
artrită reumatoidă.
Forma superioară (cefalică):

- Debut cu oftalmoplegie parĠială extrinsecă cu ptoză palpebrală,
bilaterală, inegală, alternantă
- Sprâncene ridicate pentru a compensa ptoza . PacienĠii îúi
încreĠesc fruntea utilizând muúchii frontali; privirea în sus, timp
îndelungat accentuează ptoza, închiderea ochilor pentru câteva
minute ameliorează
pareze de oculomotor cu strabism úi diplopie
- Muúchii feĠei: pareză facială bilaterală, facies imobil, cu úanĠuri
úterse
- Extinderea la musculatura maseterină, faringo-laringo-
velopalatină úi linguală, ducand la tulburări de masticaĠie,
căderea mandibulei (adesea pacienĠii se sprijină cu mâna pentru a
nu rămâne cu gura deschisă), disfagie pentru lichide úi solide
- Slăbiciune a musculaturii palatului provoaca vorbire nazală úi
refulare nazală a lichidelor.
Forma inferioară (spinală) este mai rară

Interesează musculatura membrelor, cefei (cap balant), dificultăĠi
la mers, la urcarea scărilor, transport de greutăĠi, eforturi fizice
ce necesită repetarea miúcărilor.
Manifestări clinice:
– Slăbiciune la nivelul musculaturii flexoare gâtului (dificultate
la ridicarea capului de pe perină);
– Slăbiciune musculară proximală uneori asemănătoare cu cea
a miopatiilor;
133
– Mai frecvent afectează membrele superioare si inferioare;
– Afectarea prizelor mâinii;
– Flexorii úoldului, cvadriceps, ischiogambieri sunt mai puĠin
afectaĠi;
– PacienĠii progresează de la forme medii la forme severe în
câteva săptămâni úi luni
– Fazele avansate necesită imobilizare la pat;
– Slăbiciunea musculaturii intercostale úi diafragmei duce la
hipoventilatie;
– Slăbiciunea musculaturii orofaringiene obstrucĠie a căilor
ventilatorii superioare
– Poate produce insuficienĠă respiratorie acută, ceea ce necesita
intubare imediată
Fig.1,2,3 Pacient diagnosticat cu miastenia gravis - prezintă

ptoză palpebrală, bilaterală, inegală, alternantă
Tratament:
Regim igieno- dietetic: se evită alimentele care pot produce disfagie
(pacientul poate avea probleme de masticaĠie sau înghiĠire, lichidele
trebuie să fie groase pentru a nu reflua nazal)
Anticolinesterazice cu ½ oră înaintea meselor:
Corticoterapie
Imunosupresoare
Timectomia duce frecvent la remisiunea bolii
Se evită: căldura excesivă, alcoolul, antibioticele, stresul psihic,
emoĠional
Se recomandă: odihnă la intervale regulate, evitare eforturi fizice
deosebite
134
Tratament de recuperare:
Evitarea stresului: relaxare, exerciĠii regulate, repaus la intervale
regulate.
Tratamentul slăbiciunii musculare:
– ExerciĠii de mobilitate úi streching pentru prevenirea
contracturilor musculare
– exerciĠii cu rezistenĠă submaximală, cu grijă la oboseala
musculară
– exerciĠii aerobice
– Masaj tonifiant
– Electrostimulări cu impulsuri rectangulare
– Ultrasunet reflex (T6-T8, L2-L4)
Tratamentul durerii lombare, gâtului sau umerale (posturare, ortezare,
minerve, braĠe, gât)
Reeducare respiratorie
Tratamentul Disfagiei:
- tehnici compensatorii, tehnica indirectă de tonifiere musculatură ce
ajută la înghiĠire, directă: exerciĠii efectuate în timpul înghiĠirii:
- Se posturează capul în flexie, cu bărbia în piept pentru
evitarea aspiraĠiei
- ğinerea respiraĠiei în timpul înghiĠirii scade riscul de
aspiraĠie
- Lichide groase pentru scăderea riscului de aspiraĠie
Tratamentul Dizartriei:
În formele uúoare logopedul educă pacientul să vorbească încet.
În Faze avansate: dispozitive cu software cu sintetizator de voci úi
imprimare.
135
PARALIZIA FACIALA PERIFERICA

Functia cea mai importanta a nervului facial este cea motorie, prin
fibrele sale asigurand tonusul muscular si miscarile active care
realizeaza mimica fetei.
Clinic se remarcă:
– Paralizia faciala periferica este de aceeasi parte cu leziunea;
– Asimetrie faciala, cu modificari pe hemifata afectata;
– Disparitia ridurilor fruntii;
– Coborarea sprancenei;
– Abolirea clipitului;
– Hipotonia musculaturii obrazului, cu umflarea lui la fiecare
expir;
– Caderea aripioarei nasului;
– Coborarea comisurii bucale;
– Reflexul cornean, optico-palpebral, nazo-palpebral sunt
diminuate sau abolite.
Fig.1 Semne clinice în paralizia facială periferică:

www.mdconsult.com
La deschiderea gurii ovalul bucal este deformat, la scoaterea limbii

aceasta apare deviata spre partea bolnava;
La aratarea dintilor hemiarcadele dentare pe partea afectata raman mult
acoperite;
Vorbirea si rasul accentueaza asimetria fetei;
Pacientul nu poate sufla si fluiera din cauza paraliziei muschiului
orbicular al buzelor;
Pot aparea hipo/anestezie pe hemifata afectata, tulburari de gust , mai
ales pe cele doua treimi ale limbii, hiposecretie salivara.
136
Obiectivele kinetice vizează:
Stoparea instalarii degenerescentei neuro-musculare
Intensificarea si stimularea circulatiei sangelui si a limfei,
pentru prevenirea sau tratarea edemului
Reeducare musculara;
Tonifiere musculara;
Reeducarea mimicii si expresivitatii faciale.
Daca paralizia este partiala, starea pacientului se amelioreaza
complet in urma tratamentului, fara sechele;
Daca paralizia este totala se admninistreaza corticosteroizi.
Peste 50% dintre bolnavi prezinta hemispasm facial si
sindromul “lacrimilor de crocodil” (emisie necontrolata a
lacrimilor).
Principii fundamentale de tratament:

Pacientul trebuie invatat miscarile la nivelul fetei, pe care trebuie sa le
constientizeze. Pentru aceasta ne folosim de cat mai multi stimuli cu
care facilitam contractia musculata: contactul manual, strech-reflexul,
periaj, ciupituri, vibratii, tapotament cu gheata.
Se va anula actiunea musculaturii hemifetei sanatoase deoarece
activitatea acestora plaseaza musculatura hemifetei paralizate in pozitie
de intindere maxima.
Oglinda are un rol extrem de important in recuperare, deoarece in
recuperare totul trebuie realizat voluntar, constient.
Inainte de inceperea tratamentului kinetic este utila folosirea tehnicilor
de masaj facial extrabucal;
In stadiul initial, cand musculatura este flasca (valoarea de testare 0 – 2)
pozitia de lucru este in decubit dorsal si se folosesc urmatorele mijloace
terapeutice:
Masajul local cu sau fara gheata
Intinderile repetate
Periaj, vibratii
Contractii musculare active
Electroterapie pentru stimularea musculaturii denervate
137
PARALIZIA FACIALA DE TIP CENTRAL
Sediul leziunii este fascicolul geniculat corticofacial.

Paralizia este situata pe partea opusa leziunii, interesand portiunea inferioara
a hemifetei.
Clinic se remarcă:
– Stergerea santului nasogenian;
– Comisura bucala este cazuta;
– Imposibilitatea efectuarii abductiei comisurii bucale;
– Pacientul poate incretii fruntea si poate face ocluzie
palpebrala bilateral;
– Asimetria faciala dispare in timpul mimicii emotionale –
plans, ras, datorita formatiunilor extrapiramidale , care
conecteaza nucleul facial, fascicul geniculat nefiind o cale
motorie unica;
– Cand pacientul vorbeste asimetria se accentueaza (motilitate
voluntara).
Principii de tratament:
Tratament paraliziilor faciale este medical, chirurgical si
fiziokinetoterapeutic.
Inaintea inceperii unui program de recuperare functionala se vor efectua
urmatoarele evaluari:
– Testarea musculara (tonus, forta de contractie)
– Examene electrice
– Examene necesare stabilirii topografiei
leziunii
Tonusul muscular se evalueaza dupa o scala in trei trepte:
– 0 = tonus muscular normal;
– 1= hipotonie musculara;
– 2 = muschi aton
Bilantul analitic al functiei musculare se efectueaza dupa o scala de 0-4
urmarind intensitatea contracĠei realizate, numarul de repetitii posibile,
amplitudinea miscarii si sincronizarea cu actiunea musculaturii
sanatoase.
138
Bilantul sechelelor urmareste:
– Hipertonia musculaturii
– Sincineziile musculare
– Hemispasmul facial
Hipertonia musculara se evidentiaza prin intinderea intrabucala a
muschilor si prezinta urmatoarele modificari:
– Ridicarea anormala a sprancenei;
– Exagerarea fosetei sprancenose;
– Exagerarea santului naso-genian
– Zbarcirea mentonului;
– Hipertonia muschiului pielos al gatului.
Inaintea inceprii programului de recuperare trebuie sa se analizeze o
fotografie anterioara paraliziei faciale pentru a depista eventualele
asimetrii preexistente.
De la tratamentul fiziokinetic se exclud cazurile la care s-a instalat
spasmul facial.
Tratament fizioterapeutic:
TERMOTERAPIA
Este o metota de pregatire a programelor de kinetoterapie si masaj.
Termoterampia produce analgezie, hiperemie, hipertermia locala,
reducerea tonusului muscular si cresterea elasticitatii tesutului
conjunctiv.
In paralizia faciala, incalzirea hemifetei se face cu lampa Solux, plasata
la distanta de metru, timp de 10 minute.
Cataplasmele actioneaza prin factorul termic si au efect hiperemiant ,
antispastic si antialgic. La cataplasmele cu plante se adauga si efectul
chimic.
Schema terapeutic-recuperatorie eficienta in paralizia faciala consta in
succesiunea urmatoarelor metode de terapie: caldura locala, masaj si
kinetoterapie.
ELECTROTERAPIA are urmatoarele efecte:

– Stimularea electrica a muschilor denervati;
– Stimularea muchilor cu inervatie pastrata pentru cresterea
fortei de contractie;
139
– Stimularea cu frecvente adecvate pentru modularea durerilor
acute si cronice;
– Stimularea in parametrii adecvati a musculaturii netede;
– Efecte termice obtinute cu unde electromagnetice de inalta
frecventa (unde scurte si microunde).
Electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu
curenti exponentiali de joasa frecventa ( 10-200 Hz). Stimularea se
realizeaza cu stimuli apropiati de cei electrofiziologici, cu panta
progresiva (triunghiulari, trapezoidali, exponenetiali).
Contraindicatiile electroterapiei:
– leziuni iritative la nivelul pielii
– Regiuni inflamate
– Aparate electronice sau endoproteze implantate (pacemaker)
– Sarcina
Baia galvanica combina actiunea curentului galvanic cu efectul termic al

apei. Se folosesc intensitati reduse ale curentului pentru evitarea
arsurilor.
In cazul paraliziei de nerv facial se aplica baia celulara, intre 10 si 30
minute, zilnic sau la doua zile.
Ultrasunetul se aplica fie prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se
ca strat intermediar gel, fie prin contact indirect (in apa), cand se
interpune intre emitator si tegument apa.
KINETOTERAPIA
Este mijlocul terapeutic indispensabil recuperarii fizice si psihice a
bolnavului, fiind procedura cea mai agreata pentru recuperarea
functionala a paraliziilor faciale.
Reguli: - Trebuie sa se anuleze actiunea muschilor hemifetei sanatoase,
deoarece activitatea acestora plaseaza musculatura hemifetei paralizate
in pozitie de intindere maxima.
Exercitiile terapeutice se vor executa lent pentru a permite recrutarea
maxima a unitatii motorii.
Se va evita activarea muschilor din jumatatea inferioara a fetei cand se
lucreaza muschii din jumatatea superioara si invers.
Se va evita recuperarea globala a musculaturii hemifetei paralizate ,
deoarece acest gen de activitate duce la dezechilibre de forta dintre
muschii “dilatatori” si “constrictori”.
140
MASAJUL
In paralizia faciala o atentie speciala trebuie acordata muschilor fetei
si ai pleoapelor.
Masajul se poate efectua extra si intrabucal.
Masajul extern trebuie sa fie bland, manevrele folosite constand in
frictiuni circulare efectuate in sensul acelor de ceasornic. La nivelul fetei
se efectuaeza miscari de glisare a tegumentului , iar la nivelul tamplelor
si in regiunea temporo-mandibulara manevra de masaj “in 8”.
Masajul endobucal poate evidentia eventualele tetanizari ale
muschiului zigomatic, canin, buccinator si pielos al gatului. Daca
aceasta tetanizare este prezenta se va efectua masaj intrabucal si se va
continua cu intinderi progresive ale obrazului, in jos si in afara fata de
axa de simetrie a fetei
Contraindicatiile masajului:
– Boli dermatologice, infectioase, hematologice
– Traumatisme ale fetei.
Program de tratament în paralizia facială

1. stimularea tegumentului úi a musculaturii faciale
ƒcu obiect bont úi neted-aspru-ascuĠit
ƒ prin bătăi uúoare úi rare-din ce în ce mai profunde úi mai frecvente,cu
pulpa degetului
2. exerciĠii de masticaĠie-de muúcat
3. rezistenĠa opusă la tracĠiunile efecuate în toate axele de către
fiziokinetoterapeut printr-un inel de cauciuc Ġinut în gură
4. exerciĠiide suflat:spirometru,baloane,jucării de suflat,borcane Pesher, cu
gura închisă úi nările pensate
5. exerciĠiide fluierat
6. exerciĠii de vorbit (care să conĠină vocale úi consoane ce stimulează
musculatura facială=h,m,n,o,p,s,t): propoziĠii scurte úi simple-fraze lungi úi
din ce în ce mai complicate
141
ASPECTE PATOLOGICE ALE ARTICULATIEI TEMPORO-

MANDIBULARE
Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare constituie o subgrupa a

sindroamelor dureroase, care intereseaza articulatia temporo-
mandibulara, muschii masticatori si muschii gatului.
Fig.1 Articulatia temporomandibulară

www.aldrichdental.com
În evaluarea pacientului se urmareste:

– Simptomul principal
– Antecedente medicale
– Tratamente chirurgicale
– Istoric psihosocial
– Antecedente in familie
– Traumatisme
– Medicatie curenta
Examnenul clinic urmareste:

- Palparea muschilor (m.maseter, m.temporal, pterigoidian intern si
extern);
- Palparea musculaturii cervicale;
- Examinarea miscarilor mandibulei (inchidere-deschidere, lateralitate,
de protruzie);
142
- Acultarea atm;
- Examinarea cavitatii orale
- Examenul clinic neurologic al n.trigemen
- Aspectul general al pacientului
- Status psihic.
Fig.2, 3 Examenul clinic al articulaĠiei temporomandibulare
Examinari comlementare:
- examinari Radiologice, .C.T, RMN, scintigrafie, ecografia regiunii
oromaxilofaciale
- electromiografii.
Clasificarea tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare:

1. Tulburari articulare temporo-mandibulare:
2. Tulburari ale musculaturii articulare:
Obiectivele tratamentului vizează:

- Incurajarea pacientului
- Tratament medicamentos
- Fizioterapie
Gutiere
- Psihoterapie
TRATAMENT:
- Tratament ortodontic;
- Repausul miscarilor mandibulare. Se vor evita deschiderile exagerate
ale arcadelor dentare (ras, cascat, rosul unghiilor, agumei de mestecat,
inclestarea maxilarelor);
- Caldura (comprese calde) reduce spasmul muscular;
- Tratament fizioterapeutic cu ultrascurte (diametria) sau cu ultrasunete
pe zonele dureroase;
143
- Antidepresivele sunt recomandate atunci cand este depistata o cauza
psihologica a tulburarilor functionale a atm si cand este asociata cu alte
dureri musculare si simptome ale depresiei;
- Miorelaxante.
-Terapie ocluzala cu gutiere interocluzale pentru ameliorarea disfunctiei
articulare, ameliorarea sistemului masticator motor, protectia dintilor.
- Reducerea stresului poate fi un pas terapeutic important folosind
tehnici de relaxare, terapia stresului si alte mijloace de studiu ale
comportamentului.
- Kinetoterapia reconditioneaza si recupereaza aparatul muscular. Aceste
tehnici se pot aplica muschilor masticatori, muschilor care sunt
incriminati in tulburarile functionale ale atm.
TRAUMATISMELE ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

Contuziile articulatiei temporo-mandibulare se pot produce in cursul
fracturilor de mandibula si mai ales in cazul fracturilor de condil.
Articulatia devine dureroasa, miscarile mandibulei sunt limitate datorita
durerii si spasmului muscular. Tratamentul in simptomatologia acuta
consta din repaus articular, caldura locala, medicatie antiinflamatorie
nesteroidiana, masaj usor si electroterapie analgezica si relaxanta
impotriva spasmului muscular persistent.
In elongarile capsulei si ale ligamentelor periarticulare apar dureri si
limitarea miscarilor mandibulare.
In luxatia unilaterala pacientul prezinta ocluzie prematura de partea
bolnava si devierea mabndibulei. Se recomanda mobilizare 10 zile,
urmata de fizioterapie pentru reabilitarea functionala.
In traumatismele mai importante se poate produce hematom
intraarticular, cu posibile leziuni ale capsulei si meniscului.
Mecanoterapia este indicata pentru refacerea amplitudinii deschiderii
arcadelor dentare si prevenirea anchilozei.
ANCHILOZA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

Anchiloza atm este imposibilitatea permanenta a deschiderii arcadelor
dentare. Infectiile, traumatismele sunt cauzele principale ale anchilozei
mandibulare reale, ducând la limitarea severa (imposibilitatea)
deschiderii arcadelor dentare.
144
Examinarile radiologice pun in evidenta distructii ale suprafetelor
articulare, disparitia spatiului articular, osificarea atm (anchiloza
adevarata).
Tratamentul anchilozei atm se realizeaza prin kinetoterapie activa,
electroterapie si masaj. Anchilozele fibroase si calcificante intraartuculare
sunt foarte greu de tratat.
OSTEOARTRITELE
Simptome:
- dureri la miscarile mandibulare;
- limitarea miscarilor mandibulare cu deviere spre partea bolnava
- tumefactie periarticulara;
- zgomote articulare (scrasnet, frecatura), dar nu sub forma de
pocnituri articulare.
Imaginile radiologice obiectiveaza modificarile degenerative.
Un numar redus de cazuri va prezenta osteoartrite generalizate. Remisia
poate fi spantana sau dupa cateva luni.
Prin fizioterapie se pot obtine amerliorari semnificative , uneori sunt
necesare infiltratii la pacientii in varsta. Artrita reumatoida poate
interesa atm-ul la orice varsta, in timp ducand la anchiloza temporo-
mandibulara.
145
BIBLIOGRAFIE:
1. Nemeú I.D.A., 1998,Curs de masoterapie (masaj úi tehnici

complementare), Lito UMF, Timiúoara
2. Nemeú I.D.A., Suru Paula, NiĠă Andreea, Corina Cristea 2004,2006, Curs
de educaĠie fizică úi sportivă de recuperare, Cursul disciplinei, format
electronic , Timiúoara 2004, 2006
3. Nemeú I.D.A., 2005,Curs de tehnici de kinetoterapie pentru forĠă si
rezistenĠă musculară, Cursul disciplinei, format electronic , Timiúoara
2005Nemeú I.D.A., 2005, Metode de explorare úi evaluare în
kinetoterapie, Cursul disciplinei, format electronic , Timiúoara 2005
4. Dan Nemeú ,Alina Totorean, Armand Gogulescu, Andrea NiĠă, Merima
Jurici, Elena Amăricăi, Virgil Luca, Cristina Cristea, Oana Bereteu,
Roxana Onofrei, Corina Dobrescu, 2005, 2006,Curs de recuperare,
medicină fizică úi balneologie, Cursul disciplinei,format electronic,
Timiúoara 2005;2006
5. Nemeú I.D.A., Elena Amaricai., 2006, Terapie manuala, Cursul
disciplinei, format electronic , Timiúoara 2006
6. Nemeú I.D.A., Gogulescu A., 2006, Kinesiologie functionala, Cursul
disciplinei, format electronic , Timiúoara 2006
7. Dan Nemeú, Alina Totorean, Armand Gogulescu, Andrea NiĠă, Merima
Jurici, Elena Amăricăi, Virgil Luca, Oana Bereteu, Roxana Onofrei,
Daniel Popa, 2006, Tehnici in kinetoterapie, Cursul disciplinei, format
electronic , Timiúoara 2006
8. Ion Cristea, coord.: Areziana Florescu, Terapia durerii/ Ed. A 2-a,
Bucuresti, Celsius, 2006.
9. Dan Nemeú, Roxana Onofrei, 2006, Reumatologie-patologie si
recuperare, Cursul disciplinei, format electronic , Timiúoara
10. Sule Sangeta. Pediatric Rheumatic Diseases, in Bartlett J Susan et all
(editors), Clinical Care in the Rheumatic Diseases, Association of
Rheumatology Health Professionals, a Division of the American College
of Rheumatology, Atlanta, Georgia, 2006: 141-144.
11. Nemeú I D A, Drăgoi M, Pătru Reghina, Vasilie D.
Spondilartropatiile seronegative. Ghid de diagnostic úi tratament. Editura
Orizonturi Universitare, Timiúoara, 2000.
12. Calin A. Ankylosing spondylitis, in Isenberg D (editor), et all,
Oxford textbook of rheumatology 2nd Ed, Oxford University Press, 1998.
13. Ionescu Ruxandra. Spondilita anchilozantă, în Ionescu R (coord),
EsenĠialul în reumatologie, Editura Amaltea, Bucureúti, 2006: 281-292.
146
14. Constantinescu C L. Artrita psoriazică; Artrita reactivă, în Ionescu R
(coord), EsenĠialul în reumatologie, Editura Amaltea, Bucureúti, 2006:
300-307, 293-299.
15. Helliwell P S, Taylor W J. Classification and diagnostic criteria for
psoriathic arthritis. Ann Rheum Dis, 2005; 64 (Suppl. II): ii3-ii8.
16. Bălănescu Andra. Poliartrita reumatoidă, în Ionescu R (coord),
17. Boloúiu H D. Poliartrita reumatoidă, în Păun R, Tratat de medicină
internă. Reumatologie, vol I. Editura Medicală Bucureúti, 1999: 688-773.
18. www.rheumatology.org
19. Opriú Daniela, Sindromul Sjögren, în Ionescu R (coord), EsenĠialul
în reumatologie, Editura Amaltea, Bucureúti, 2006: 270-280.
20. Eriksson P. Renal disease in primary Sjögren’s syndrome, 1999.
http://www.sjogrensyndrome.se.
21. Ionescu Ruxandra. Lupusul eritematos sistemic, în Ionescu R
348-371.
22. www.medicalcriteria.com
23. Ionescu Ruxandra. Sclerodermia, în Ionescu R (coord), EsenĠialul în
reumatologie, Editura Amaltea, Bucureúti, 2006: 382-398.
24. Person A D. Systemic Sclerosis. 2006. www.emedicine.com.
25. PredeĠeanu Denisa. Boli inflamatorii musculare, în Ionescu R
399-417.
26. PredeĠeanu Denisa. Osteoporoza, în Ionescu R (coord), EsenĠialul în
27. South-Paul Jeannette E. Osteoporosis: Part I. Evaluation and
Assessment. American Family Physician. 2001.
28. Dumitrache C. Osteoporoza endocrină, în Dumitrache C,
Endocrinologie clinică, ediĠia a II-a. Grupul Editorial NaĠional Bucureúti,
2002: 444-461.
29. PredeĠeanu Denisa. Boala Paget a osului, în Ionescu R (coord),
30. Popescu E, PredeĠeanu Denisa. Boala paget a osului, în Păun R,
Tratat de medicină internă. Reumatologie, vol II. Editura Medicală
Bucureúti, 1999: 1400-1410.
31. Bălănescu Andra. Artroza, în Ionescu R (coord), EsenĠialul în
32. Bojincă Violeta. Durerea lombară joasă, în Ionescu R (coord),
147
33. Hills E C. Mechanical Low Back Pain, 2006. www.emedicine.com.
34. Kiss I. Tratamentul fizical-kinetic úi recuperarea medicală în
sindromul algo-funcĠional lombo-sacrat, în Kiss I, Fiziokinetoterapia úi
recuperarea medicală în afecĠiunile aparatului loco-motor, Editura
Medicală Bucureúti, 2004: 102-127.
35. Bojincă Violeta, Fibromialgia úi sindromul miofascial, în Ionescu R
576-582.
36. www.efibro.com.
37. Steele M, Norvell J F. Tendonitis, 2006. www.emedicine.com.
38. Scrivani JS, Ueith DA: Temporo-mandibular disorders.
DENTISTRY TODAY: 78-87, July 2000 www.medicalxxl.com
148

L.P. Fizioterapie - V - MD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

L.P. Fizioterapie - V - MD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRAREA PRACTICĂ NR.

Fizioterapia este útiimĠa care studiaza acĠiunea factorilor fizici (apa,

Sindromul inflamator se caracterizează prin:

METODELE DE EVALUARE ÎN FIZIOTERAPIE

Evaluarea aparatului dento-maxilar:

Examenul clinic al articulaĠiei temporo-mandibulare ne permite să

Patologia umană afectează organismul:

OrganizaĠia Mondială a SănătăĠii (OMS)-clasificare internaĠională a

I. FACTORII NATURALI DE CURĂ

Mijloacele si tehnicile hidrotermoterapiei:

Compresele se aplica cu o bucata de panza inmuiata in apa. Pot fi:

Frictiunile sunt proceduri reci, folosindu-se bucati de panza umede cu

Afuziunile sunt aplicari de apa fara presiune (dusurile)

Impachetarile pot fi uscate, aplicate dupa anumite proceduri sau umede cu

FIZIOTERAPIA ÎN TRATAMENTUL DURERII

Durerea este experienta senzoriala, dar si afectiv- emotionala

Terapia durerii poate fi realizată prin mijloace farmacologice úi/sau

CUM TRATӼM DUREREA ?

Terapia durerii necesită o abordare multidisciplinară, datorită

Modul de declanúare al durerii:

Evaluarea clinica a durerii se face cu scala analoga vizuala a durerii:

Durerea la nivelul aparatului dento-maxilar

METODE FIZIOTERAPEUTICE FOLOSITE ÎN TERAPIA DURERII

Mijloacele folosite în terapia durerii variază în funcĠie de substratul

D. Ultrasunetele au efecte antalgice úi posibilitatea de a transporta dincolo

“Masoterapia este prelucrarea metodică a părĠilor moi prin mijloace

• După persoana care efectuează masajul:

• După regiunea la care se aplică:

După origine, tehnica úi metodologia de aplicare

Fig.3, 4 Frământatul masei musculare

Fig.5 VibraĠia Fig.6 Baterea

Fig.9 Presiunile úi tensiunile Fig. 10 ElongaĠii manuale ale

ALTE TEHNICI FOLOSITE ÎN SCOPUL CREùTERII

- ciupirile tegumentului úi Ġesutului celular subcutanat;

Fig.11 Ciupirile” tegumentului úi Fig.12 Pensările” porĠiunilor

Fig.14 Kineplastia Morice

Pentru muúchi, tendoane, ligamente:

Pentru capsula articulară:

Fig.16 Masajul profund Cyriax

Pentru afecĠiunile veno - limfatice:

Fig.17 Drenajul manual limfatic

Pentru organele profunde:

Fig.18 Metoda Grossi

2. Masajul aparatului locomotor

3. Masajul aparatului cardio-vascular

Fig. 19 Masajul capului

Fig.20, 21- Masajul feĠei

Masajul feĠei este o formă specială de masaj, care foloseúte tehnicile

Fig. 22 Masajul regiunii precordiale

 tonifiant-excitant (creúte ritmul cardiac úi tensiunea arterială):

Fig. 23 Masajul organelor respiratorii

Fig. 24 masajul colonului

A fost descoperit de Dicke úi perfecĠionat de Kohlrausch úi Leube.

Fig. 26 Masajul reflex segmentar

Masajele reflexe speciale:

 Reflexologia auriculară: ca úi pe scoarĠa cerebrală, există úi pe ureche o

Fig.26 Principalele puncte reflexe auriculare

 Reflexologia palmară: palmele prezintă de asemenea foarte multe zone

 Reflexologia plantară: dacă reflexologia palmară nu este atât de folosită

Fig. 28 Reflexologia plantară

Fig.29 CorespondenĠa dinĠilor cu meridianele de acupunctură ce

II. MASAJUL ORIENTAl:

Fig. 31 ProiecĠia zonelor active úi a corpului uman

tonifiant-excitant (creúte ritmul cardiac úi tensiunea arterială):

Reflexologia auriculară: ca úi pe scoarĠa cerebrală, există úi pe ureche o

Reflexologia palmară: palmele prezintă de asemenea foarte multe zone

Reflexologia plantară: dacă reflexologia palmară nu este atât de folosită