Tratamente

Balneofiziokinetoterapeutice în
epicondilită

Proiect realizat de Nistor Alexandru-

Roland , grupa 3 , subgrupa 5, kms II
 1.DEFINIȚIE ȘI DESCRIERE

2.CAUZE

3.SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ

CUPRINS 4.TRATAMENT

5.PREVENȚIE

6.TRATAMENTE FIZIOTERAPEUTICE

7.STAȚIUNI BALNEARE UNDE SE POATE TRATA EPICONDILITA

1.DEFINIȚIE ȘI DESCRIERE
• Epicondilita laterală a humerusului mai este numită și cotul tenismenului , iar epicondilita
medială este denumită și cotul jucătorului de golf.

• Durerea prezentă la epicondilita laterală este consecința supraîncărcării extensorilor

antebrațului , în timp ce durerea aparută la nivelul epicondilului medial este rezultatul
folosirii excesive a flexorilor antebrațului.

• Simptomele sunt de multe ori detectate timpuriu la adulții care supraîncarcă musculatura extensoare și
flexoare a încheieturii și degetelor în timpul practicării de activități sportive sau în timpul muncii (ex.
jucători de tenis, jucători de golf, dactilografi, etc.).
• Ambele epicondilite sunt frecvent întâlnite la persoanele cu vârste între 40 și 50 de
ani.

• Epicondilita laterală are o probabilitate de 5 ori mai mare de a se instala decât cea
medială.

• Cotul tenismenului a fost prima oară descris în 1898 de către Runge ca și “crampa
scriitorului”. În toate cazurile diagnosticate, între 35-64% au fost corelate cu activități
de muncă, jucătorii de tenis reprezentând doar 8% din totalul diagnosticelor.

• Este afectat cel mai des membrul dominant, studiile epidemiologice arătând o
predominanță de 1% în cazul bărbaților și 4% în cazul femeilor.
2.CAUZE

•Principalele cauze ale

apariției acestei afecțiuni sunt
traumele repetate și
schimbările degenerative în
zona de origine a mușchilor
,în primă fază, vizibile la
nivel microscopic, iar mai
apoi , în 30% din cazuri,
observate și la nivel
macroscopic.
3.SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ
• În cotul tenismenului, pacienții se plâng de o creștere graduală a
durerii în zona laterală a cotului.

• Durerea se instalează inițial pe parcursul mișcărilor active ale

încheieturii și la apucarea obiectelor, dar mai târziu poate fi
prezentă și în perioadele de repaus când nu se produce mișcare.

• Durerea se accentuează când extensorii antebrațului sunt activați

și întinși. Aceasta poate fi atât de intensă încât pacientului îi este
imposibil să prindă, scăpând lucrurile apucate și ridicate.

• Epicondilul lateral și mușchii extensori sunt sensibili la palpare

din cauza durerii.
4.TRATAMENT
• Tratamentul conservator, care poate dura deseori cu
lunile, are o rată de succes de 90% în ambele cazuri ale
epicondilitei. Acesta implică evitarea supraîncarcării în
timpul mișcărilor, odihnirea încheieturii și mâinii dacă
e necesar, bandajarea aplicată distal de orginea
musculaturii , creme sau pastile antiinflamatoare
nonsteroidale, lidocaină locală plus injecții steroidale în
zonele dureroase și fizioterapia.

• Dacă aceste tratamente nu dau roade într-o perioadă

mai lungă, atunci vor fi luate în considerare
intervențiile chirurgicale.
5.PREVENȚIE
pauze dese și încetarea activităților ce provoacă durere;

evitarea punerii presiunii pe cot prin distribuirea sarcinii de lucru asupra mușchilor brațului;

îmbunătățirea tehnicii de joc pentru a evita punerea presiunii pe antebraț, în cazul în care se
practică sporturi precum tenis, squash etc.;

încălzirea înainte de practicarea unui sport;

dezvoltarea unei musculaturi puternice la nivelul antebrațului.

6.TRATAMENTE FIZIOTERAPEUTICE
• În cazul acestor inflamații , cele mai bune tratamente fizioterapeutice sunt următoarele:

-Crioterapia;

-Laserterapia;

-Terapia cu Ultrasunete;

-Magnetoterapia;

-Terapia TECAR;

-Terapia cu unde de șoc.

 De asemenea alte tratamente de ajutor pot fi Hidroterapia,
Kinetoterapia, Peloidoterapia, Terapia cu băi sărate.

• Crioterapia este indicată în stadiul incipient al infalmației.În această

procedură se folosește efectul de răcire locală a articulației afectate,
astfel reducându-se inflamația și durerea locală prin vasoconstricție.

• Durata terapiei este de 5 până șa 7 minute, timp în care temperatura

locală a țesutului cutanat scade pana la 10-12 grade Celsius și se
produce creșterea nivelului de endorfine care favorizează analgezia.
• Laserterapia sau terapia cu laser este o terapie non-invazivă cu ajutorul căreia
se reduce durerea prin fasciculele intense de lumină. Doza și frecvența
tratamentului sunt indicate de către medic în funcție de simptomatologia
pacientului.

• Această terapie tratează cauza durerii și ajută vindecarea prin procesul de

diatermie (încălzirea țesuturilor în profunzime).

• Terapia cu ultrasunete este terapia mecano-termică prin care se realizează,

cu ajutorul unui traductor care transmite în corp un fascicul de unde de înaltă
frecvență, încălzirea țesuturilor în profunzime prin efectul de masaj intern.
• Terapia TECAR este o tehnologie de ultimă generație care stimulează auto-
vindecarea țesuturilor.

• Prin generarea unui curent sinusoidal de înaltă frecvență ce încălzește la nivel local
țesuturile , TECAR-ul este indicat în traumatologie pentru efectul analgezic ,
antiinflamator, antiedematos prin care înjumătățește timpul de recuperare.

• La fel de eficientă este și terapia cu unde de șoc (shockwave). Această formă de

tratament constă în transmiterea unor unde sonore către cot, creând o
“microtraumă” ce declanșează procesul natural de vindecare al organismului,
inclusiv al inflamației din zona cotului.
7.STAȚIUNI BALNEARE UNDE SE
POATE TRATA EPICONDILITA
1. AMARA - apa lacului Amara este sulfatată, clorurosodică, magneziană

2. BĂILE FELIX - ape minerale termale, având în compoziție bicarbonat , sulf, calciu , sodiu

3. TECHIRGHIOL - apă sărată, nămol sapropelic extras din lac, bioclimat excitant-solicitant
de stepă, cu influențe marine

4. SOVATA - lacuri helioterme , nămol argiosilicios, nămol sapropelic, bioclimă stimulativă prin încărcături
mari de aerosoli și ioni negativi ai aerului

5. CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA - ape minerale reci sau termale, provenite din izvoare naturale și din sonde