G82 Paraplegia si Tetraplegia Paraplegie - paralizie a celor doua membre inferioare.

O paraplegie este cauzata de o leziune a celulelor motorii ale sistemului nervos, cu localizare fie centrala (lezare in profunzime a maduvei spinarii), fie periferica (leziune in zona de emergenta a fibrelor nervoase ale maduvei sau nervilor). Ea se asociaza intr-un numar de cazuri cu tulburari sfincteriene (incontinenta sau retentie urinara, de exemplu). Diagnostic - Se bazeaza pe examenul tomodensitometric, pe imageria prin rezonanta magnetica (I.R.M.), pe examenul lichidului cefalorahidian si pe explorarile electrofiziologice (potentiale evocate somestezice ale cailor de sensibilitate, electromiografie). Tratament - Este medical sau chirurgical, depinde de afectiunea responsabila. Tetraplegie paralizie care afecteaza simultan toate cele patru membre. Tetraplegia consta in pierderea completa a miscarilor membrelor; daca paralizia nu este decat partiala (pareza), se vorbeste de tetrapareza sau de cvadripareza. tratamentul este cel al cauzei atunci cand aceasta exista si cand leziunile nervoase nu sunt ireversibile. De altfel, exista unele posibilitati de tratament simptomatic sau paliativ, ca reeducarea, pentru a diminua consecintele handicapului. S13 Luxatie, entorsa si intindere a articulatiilor si ligamentelor la nivelul gatului. M50 Afectiuni ale discului cervical Include: -afectiuni ale discului cervical cu cervicalgie -afectiuni ale discului cervico-toracic Cervicalgie Durerea cervicala reprezinta cel mai frecvent tip de durere, dupa cefalee si durerea lombara, aproximativ 80% din populatie prezentand durere cervicala macar o data de-a lungul vietii. Intr-un studiu canadian, 54% din populatia generala a experimentat durere la nivelul cefei in ultimele sase luni, in 5% dintre cazuri fiind vorba de durere invalidanta. In plus, pacientii cu astfel de probleme solicita serviciile medicale de doua ori mai mult decat media. Coloana cervicala este formata dintr-un numar de sapte vertebre, reprezentand cel mai mobil segment al coloanei vertebrale, care permite miscari ample de flexie anterioara si laterala, extensie si rotatie. Are un rol functional deosebit in orientarea capului si in particular a privirii, dar si in generarea unor reflexe de echilibrare. In afara nervilor care pleaca si vin dinspre membrele superioare, coloana cervicala prezinta numeroase structuri sensibile la durere, precum osul vertebral, ligamentele, articulatiile intervertebrale si capsula articulara, discul intervertebral si muschii cervicali.

Cauzele durerii Sunt foarte numeroase, de la suprasolicitari mecanice pana la infectii si tumori vertebrale. Vom insista insa asupra celor mai frecvente dintre ele: lezarea structurilor nonneurale, care produce durerea de suprasolicitare, compresia nervoasa, cauza durerii radiculare, si degenerarea articulara. Durerea de suprasolicitare in acest tip de durere, cel mai frecvent dintre toate (85% dintre cazuri), durerea se produce in contextul unui traumatism prin accelerare-decelerare sau se poate dezvolta in contextul unor suprasolicitari fizice repetitive, pozitii gresite, incordare psihica, vreme rece. In general, mobilitatea coloanei cervicale este limitata si dureroasa, facand dificile anumite activitati. De multe ori, durerea poate perturba somnul, poate fi insotita de ameteala, cefalee sau greata. Alteori, poate iradia in umeri, omoplat sau la nivel occipital, fara ca radacinile nervoase sa fie afectate. Cel mai frecvent intalnita este la cei care au fost implicati in accidente rutiere, la muncitorii care solicita mult bratele si umerii, la persoanele care lucreaza la birou fara sa aiba rezemator pentru brate sau tastatura pe care o folosesc este plasata prea sus. Durerea de suprasolicitare In acest tip de durere, cel mai frecvent dintre toate (85% dintre cazuri), durerea se produce in contextul unui traumatism prin accelerare-decelerare sau se poate dezvolta in contextul unor suprasolicitari fizice repetitive, pozitii gresite, incordare psihica, vreme rece. In general, mobilitatea coloanei cervicale este limitata si dureroasa, facand dificile anumite activitati. De multe ori, durerea poate perturba somnul, poate fi insotita de ameteala, cefalee sau greata. Alteori, poate iradia in umeri, omoplat sau la nivel occipital, fara ca radacinile nervoase sa fie afectate. Cel mai frecvent intalnita este la cei care au fost implicati in accidente rutiere, la muncitorii care solicita mult bratele si umerii, la persoanele care lucreaza la birou fara sa aiba rezemator pentru brate sau tastatura pe care o folosesc este plasata prea sus. Durerea radiculara Apare din cauza injuriei mecanice sau biochimice la nivelul radacinilor nervoase ale nervilor. Cea mai frecventa cauza este hernia discala, urmata de spondiloza cervicala. Hernia discala se manifesta prin durere cervicala intensa urmata de iradierea brutala a durerii de-a lungul unui membru superior. In cazul spondilozei cervicale, aparitia durerii se produce in mod progresiv. In functie de localizarea nervului afectat, durerea poate avea diferite localizari: marginea interna a omoplatului (C5-C7), muschiul trapez superior, precordial, deltoid si partea laterala a bratului (C5-C6), zona posteromediala a bratului (C7- T1), antebrat antero-lateral (C6-C7), antebrat posterior (C7-C8), degete (C6-T1).

In afara de durere, poate fi prezent un anumit grad de slabiciune musculara, de obicei nu foarte intensa.

Durerea de origine articulara Pentru ca sunt frecvent solicitate si supuse unor microtraumatisme repetate sau chiar traumatisme severe, precum in cazul accidentelor rutiere, articulatiile intervertebrale pot fi si ele cauza de durere cervicala cronica. Cele mai afectate sunt cele de la nivelul C4-C5 si C5C6 ca urmare a fortelor si presiunilor care sunt mai importante la acest nivel. In general, in cazul acestui tip de durere, pacientul poate localiza cu precizie zona maxim dureroasa in dreptul articulatiilor cervicale. Tratament Indiferent de cauza durerii, obiectivul initial este diminuarea ei. Aceasta se poate face prin utilizarea medicamentelor analgetice si antiinflamatorii, uneori miorelaxante, care pot fi completate prin masaj, proceduri de termo-crioterapie, fizioterapie analgetica de tip TENS, ultrasunete (cu exceptia durerii radiculare, unde ultrasunetele pot agrava durerea). Purtarea unui colier moale pentru stabilizarea gatului poate fi benefica in primele 72 de ore. In cazul durerii radiculare, este necesara evitarea tuturor activitatilor cotidiene care agraveaza durerea. De mentionat ca persistenta si agravarea deficitului motor constituie o indicatie chirurgicala. Infiltratiile cortizonice pot fi utile pentru ameliorarea simptomelor in cazul durerii cervicale de natura artrozica. Dupa ce durerea acuta a fost inlaturata, tratamentul trebuie sa continue cu kinetoterapie destinata stabilizarii coloanei cervicale, prin antrenarea musculaturii gatului, imbunatatirea echilibrului, a proprioceptiei, corectarea posturilor vicioase. Exercitii pentru durerea cervicala Eficacitatea acestor exercitii a fost dovedita printr-un studiu finlandez, in care 180 de paciente au fost impartite in trei grupuri, dintre care doua faceau exercitii speciale pentru musculatura coloanei cervicale, iar al treilea, grupul de control, urma modalitatile clasice pentru combaterea durerii. Dintre grupurile de antrenament, primul facea exercitii de anduranta, iar celalalt pentru forta. Exercitiile au fost facute 12 zile pe luna, timp de un an, in cadrul unui centru de recuperare, programul durand aproximativ 45 de minute. Exercitiile prescrise celor din primul grup constau in flexia gatului din pozitia culcat pe spate in 3 serii a cate 20 de repetari. in plus, pacientii au facut exercitii de anduranta pentru musculatura umerilor si bratelor, folosind greutati de cate 2 kg, in aceeasi schema de 3 serii a cate 20 de repetari. Pacientii din al doilea grup au executat contractii izometrice contra rezistentei unei benzi elastice directionate anterior, posterior, precum si oblic-lateral stanga-dreapta.

Contractiile au fost repetate de cate 15 ori pentru fiecare directie, din pozitia sezut. Exercitiile pentru brate si umeri s-au facut cu greutatea maxima individuala timp de 15 repetari. Ambele grupuri au facut si exercitii pentru musculatura trunchiului si membrelor inferioare contra propriei greutati (flotari, genuflexiuni, abdomene etc.). sedinta de antrenament s-a incheiat de fiecare data cu 20 de minute de exercitii de intindere (stretching) pentru muschii gatului, umerilor si membrelor superioare. Rezultatele studiului sunt foarte interesante. Pacientii care au beneficiat cel mai mult sunt cei din grupurile active, cu un plus pentru cei care au facut exercitii de forta. Dupa un an, foarte multi pacienti nu au mai avut nevoie de medicamente analgetice, numarul consultatiilor medicale a scazut, iar performantele coloanei cervicale s-au ameliorat semnificativ. In concluzie, un program regulat de exercitii destinate musculaturii cervicale poate fi deosebit de util pentru ameliorarea durerii. Mentinerea unei bune forme fizice si respectarea unor reguli de igiena a muncii pot fi, de asemenea, foarte utile pentru prevenirea durerii cervicale. OSTEOMIELITA Osteomielita este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate filocalizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua. Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara. Factori de risc pentru osteomielita hematogena: inserarea de catetere vasculare dializa, scaderea imunitatii, mentinerea unei sonde urinare pe timp indelungat virsta inaintata, status debilitant, istoric recent de infectie urinara sau pneumonie, infectii ale pielii. otite acute sau cronice abcese dentare sinuzita Osteomielita prin inoculare directa sau contigua este determinata de contactul direct al tesutului si bacterie in timpul traumei sau chirurgical. Aceasta este o infectie secundara a osului.

Trebuie amintita si osteomielita cronica, care persista sau reapare, osciland perioadele acute cu cele de remisiune. Rata de mortalitate este mica, daca nu se asociaza sepsisul sau o alta conditie patologica de fond. Osteomielita acuta hematogena poate fi prevenita prin evitarea insamintarii bacteriene a osului cu diagnostic adecvat si tratamentul infectiei primare. Osteomielita prin inoculare directa poate fi prevenita prin curatarea adecvata a plagii si antibioterapie profilactica. Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si exogena (directa) . Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari. Inainte de pubertate infectia debuteaza in zona metafizara. Deoarece oasele sunt structuri rigide, edemul local creste foarte mult presiunea si conduce la necroza tisulara locala, distrugerea tesutului osului si inlaturarea matricii osoase si a calciului. Infectia se extinde de-a lungul osului, prin cavitatea medulara si ajunge sub periostul osului. Distructia vasculara secundara determina moartea ischemica a tesutului osos si formare de sechestre (tesut osos nevascularizat). Deasupra sechestrului, se formeaza tesut osos nou care tinde sa izoleze procesul infectios. Tabloul clinic la copii in osteomielita acuta cuprinde: durere osoasa, localizata la nivel metafizar (partea inferioara a coapsei sau superioara a gambei) istoric infectios in antecedente stare generala alterata: somnolenta, iritabilitate, lipsa poftei de mancare febra mare, frisoane sensibilitate marcata la atingerea zonei afectate pielea este rosie, calda, zona este umflata si foarte dureroasa copilul evita sa mai foloseasca membrul afectat Dupa cateva zile, in care starea copilului se agraveaza, infectia se exteriorizeaza printr-o fistula, iar simptomatologia bolii se remite pentru o perioada de timp variabila. Tabloul clinic al adultilor cu osteomielita acuta: durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat febra 38 grade frisoane pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate

simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii Germenii incriminati pot fi: nou-nascuti: S. aureus, Streptococcus grup A si B copii pina la 4 ani: S. aureus, specii Streptococcus grup A, Hemophilus influenzae copii, adolescenti: S. aureus, specii Streptococcus, Hemophilus influenzae, specii Enterobacter adulti: S. aureus, specii Enterobacter si Streptococcus. Osteomielita cronica Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile. Boala poate rezulta prin: -tratament inadecvat al osteomielitei acute -traumatism grav cu inocularea directa a unui germen foarte agresiv si rezistent -cauze iatrogene cum este artroplastia si fixarea interna a fracturilor cu materiale de osteosinteza care intretin infectia -alte infectiile existe in organism precum: Mycobacterium tuberculosis si specii de Treponema -extindere contigua de la tesuturile moi in ulcerele diabetice sau cele asociate cu boala vasculara periferica. Forme specifice ale osteomielitei cronice: Abcesul Brodie: Este o forma de osteomielita cronica care apare in absenta unui episod anterior de osteomielita acuta. Leziunea determina abcese localizate in os, aproape de metafiza. Osteomielita tuberculoasa: Este secundara extinderii infectiei de la o sursa primara din plamini sau digestiva. Apare mai frecvent in vertebre si oasele lungi. O data stabilita, bacilii determina reactie inflamatorie cronica. Apar mici necroze cazeoase care fuzioneaza si formeaza un abces mare. Infectia se extinde de-a lungul epifizelor in articulatie. Osteomielita sifilitica: Extinderea prin placenta a spirochetelor de la mama la fat determina sifilis congenital. Oasele lungi sunt afectate in principal. Sifilisul congenital are 2 forme: periosteita si metafizita. In periosteita, periostiumul este ridicat de pe diafiza oaselor lungi cu formare de os nou. In metafizita este implicata metafiza juxtaepifizeala cu cresterea resorbtiei de os. Absenta activitatii osteoblastice determina separarea epifizei de metafiza. Diagnostic Probe de laborator cultura bacteriana din sande, tesut oso, aspirat articular. Apoi se efectueaza antibiograma si se initiaza antibioterapia.

hemoleucograma in care se remarca cresterea numarului de leucocite. probele inflamatorii: VSH, PCR, fibrinogen crescute Imagistic: -ragiografia: prezinta modificari osoase la 5-7 zile de la infectie, observandu-se zone de osteoliza (distrugere/resorbtie osoasa), iar ulterior dupa 3 saptamani se observa aparitia sechestrelor si izolarea acestora prin formarea de tesut osos nou. Tratamentul Esential in tratamentula osteomielitei sunt: diagnosticarea rapida a bolii, optimizarea terapiei cu antibiotice, dozarea corecta a medicamentelor si pastrarea terapiei timp indelungat. Tratamentul cu antibiotice trebuie initiat prompt, de preferat dupa ce s-au obtinut probe de sange si aspirat de tesut pentru cultura bacteriana. Se vor alege mai multi agenti antimicrobieni pentru a acoperi un spectru cat mai larg de germeni. Ulterior, conform antibiogramei, se initiaza antibioterapia adecvata. Medicamentele se administreaza intravenos si sunt indicate cel putin 4-6 saptamani, ulterior antibioterapia poate fi continuata oral in functie de tipul si localizarea infectiei. In cazul unor leziuni agresive se indica biosia deschisa, prin care se urmareste si indepartarea tesuturilor osoase si a partilor moi devitalizate, a sechestrelor, parcticandu-se o toaleta chirurgicala locala minutioasa. La nivelul articulatiilor infectate se indica artrotomia (deschiderea articulatiei), sinovectomie, lavar articular abundent (spalarea articulatiei), chiuretaj. Prognostic Evolutia acestei afectiuni este de cele mai multe ori grava, spre forma cronica cu durere si dizabilitatate, amputatii la nivelul membrelor afectate, infectii generalizate, sepsis. 10-15% din pacientii cu osteomielita vertebrala vor dezvolta sechele neurologice sau compresie medulara. 30% din copiii cu osteomielita oaselor lungi vor dezvolta tromboza venoasa profunda. Rata de mortalitate este mica daca nu se asociaza cu sepsis (infectie generalizata) sau cu o alta conditie patologica de fond. STENOZA DE CANAL VERTEBRAL Introducere Bolile degenerative ale coloanei vertebrale implica modificari artritice ale oaselor, articulatiilor si ligamentelor. Coloana vertebrala este formata din corpurile vertebrale, discurile intervertebrale, fatetele articulare, si cateva straturi de ligamente. Canalul spinal contine si protejeaza maduva spinarii si radacinile nervilor. Coloana vertebrala umana are 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare, sacrul si coccisul. Discurile intervertebrale sunt localizate intre aceste segmente osoase.

Odata cu imbatranirea discurile intervertebrale degenereaza si se micsoreaza in inaltime. La nivelul zonei respective coloana capata o mobilitate anormala si compensator, coloana genereaza ciocuri osoase si produce o ingrosare a ligamentelor. Acest proces conduce in timp la ingustarea progresiva a canalului spinal, determinand stenoza acestuia. Stenoza de canal vertebral poate apare la orice nivel al coloanei. Cel mai frecvent este localizata in zona cervicala si in cea lombara. Simptome: Stenoza cervicala si cea lombara provoaca simptome diferite, in functie de nivelul compresiunii. Stenoza cervicala produce postura spastica, amorteli in membrele superioare, deficite motorii la toate membrele (tetrapareza), dureri radiculare in membrele superioare, incontinenta urinara si fecala, atrofii musculare, tulburari de sensibilitate si anomalii ale reflexelor osteo-tendinoase. Stenoza lombara provoaca claudicatia medulara (dureri in membre care apar la mers si care se amelioreaza in repaus), deficite motorii in membrele inferioare, amorteli, pierderea sensibilitatii profunde si a reflexelor osteotendinoase. Diagnostic: Pentru diagnostic metoda de baza este imagistica prin rezonanta magnetica nucleara. Examenul computer tomografic este util in aprecierea calitatii structurale a osului. Tratament: Tratamentul stenozei de canal vertebral depinde de nivelul la care este localizata si de numarul de segmente ale coloanei pe care se intinde. Prima data se incearca tratament conservator antiinflamator, cand nu sunt prezente deficite neurologice. Simptomele usoare cedeaza la medicatie antiiflamatoare nesteroida si la repaus. Terapia fizica prin gimnastica medicala este utila in tonifierea musculaturii paravertebrale. In numeroase situatii insa, simptomele persista si se repeta sau se accentueaza. Durerea devine progresiva si pot apare deficite neurologice. Operatia pentru stenoza canalului vertebral cervical Exista mai multe tipuri de operatii pentru stenozele cervicale. Abordul cervical anterior, urmat de discectomie si rahisinteza cu grefon osos este cea mai frecventa interventie in aceasta zona. Se practica o incizie la nivelul gatului, punandu-se in evidenta partea anterioara a coloanei cervicale. Apoi se repereaza radiologic discul afectat care se rezeca impreuna cu ciocurile osoase din jur. In final se practica rahisinteza coloanei cu un paralelipiped osos recoltat din creasta iliaca dreapta a pacientului. Pacientul poarta postoperator un guler timp de 2 luni, cu care se poate mobiliza. Vindecarea osoasa se produce in circa 2 luni. Uneori aceasta operatie poate fi mai extensiva, implicand rezectia unui corp vertebral si a doua discuri, situatie in care, dupa aplicarea grefonului osos se aplica si placi metalice pentru stabilizarea focarului operator.

Daca elementele compresiunii canalului osos sunt localizate predominat in zona posterioara a coloanei (fatete articulare si ligamente) atunci decompresiunea se face pe cale posterioara, inlaturandu-se partial lamele vertebrale si ligamentele sau fatetele articulare modificate. Daca sunt necesare decompresiuni pe mai multe nivele osoase, poate fi necesara o stabilizare a coloanei cu ajutorul unor dispozitive specializate (placi, suruburi, tije metalice, etc). Operatia pentru stenoza de canal vertebral lombar este cunoscuta sub numele de laminectomie lombara decompresiva. Aceasta consta in ridicarea portiunii posterioare din lama vertebrala, ablatia ligamentelor si largirea gaurilor intervertebrale (foramene prin care ies radacinile nervoase) pentru a crea mai mult spatiu pentru sacul dural si radacini. Uneori cand stenoza se asociaza cu alunecari vertebrale sunt necesare operatii mai ample de ablare a discului si stabilizare osoasa cu ajutorul unor dispozitive metalice (tije, suruburi, custi metalice) si grefe osoase. Rezultatele operatiei sunt satisfacatoare, iar recuperarea dupa asemenea interventii depinde de gravitatea simptomelor neurologice anterioare operatiei. MIELOPATIA Mielopatia este pierderea treptata a functiei nervoase cauzata de diverse tulburari care afecteaza coloana vertebrala. Mielopatia poate fi provocata de un prejudiciu direct asupra maduvei spinarii care determina diminuarea senzatiilor sau paralizie. Bolile degenerative pot fi un alt motiv care ar putea declansa aceasta conditie cu grade variate de pierdere a senzatiilor si imposibilitatea miscarii membrelor. Leziunile maduvei spinarii care conduc la mielopatie pot fi clasificate ca fiind complete si incomplete. Tipuri de mielopatie Prejudiciile semnificative la nivelul coloanei vertebrale pot provoca paralizie completa sau incompleta. Mielopatia completa poate fi intalnita ca rezultat al unui traumatism la nivelul coloanei vertebrale in urma caruia nu mai este prezenta nici o senzatie mai jos de locul prejudiciului coloanei vertebrale. O persoana cu o leziune a coloanei vertebrale putin mai sus de mijloc nu isi va mai putea simti picioarele sau nu va mai putea sa mearga, si-ar putea pierde controlul vezicii urinare, functia intestinala si ar putea sa nu mai functioneze sexual. Acest tip de mielopatie este completa intrucat nimic nu mai functioneaza mai jos de leziune. In cazul mielopatiei incomplete, ce apare ca urmare a unui prejudiciului asupra coloanei vertebrale nu sunt afectate toate functiile sau unele dintre acestea sunt afectate doar partial. Cazurile cele mai grave de mielopatie sunt devastatoare. Leziunile din zonele superioare ale maduvei spinarii pot duce la mielopatie care afecteaza practic toate sistemele, cauzand tetraplegie. O cauza frecventa de mielopatie este stenoza cervicala. Cand oamenii inainteaza in varsta, apare o compresie graduala a coloanei si aceasta se ingusteaza, nervii din jur fiind

afectati. Semnele initiale de steonza de col uterin pot fi senzatia de greutate in picioare, dureri in brate si pierderea treptata a abilitatilor motorii fine. Medicul care va evalua pacientul pentru a depista daca sufera de mielopatie ar putea observa o crestere a structurii musculare la nivelul picioarelor si o slaba coordonare atunci cand persoana merge. Tratamentul pentru stenoza cervicala cu mielopatie este interventia chirurgicala pentru a decomprima coloana vertebrala. Scopul interventiei este de a incetini sau opri stenoza care progreseaza. Din pacate, aceasta interventie chirurgicala ar putea sa nu fie intotdeauna reusita iar operatiile la nivelul coloanei vertebrale sunt deseori complicate. Mielopatia spodilozica cervicala Una dintre conditiile cele mai frecvente care se manifesta asupra coloanei vertebrale, in zona gatului, este mielopatia spondilozica cervicala. Pe masura ce o persoana inainteaza in varsta, efectele normale cauzate de uzura coloanei vertebrale pot duce la o ingustare a canalului rahidian. Acesta comprima sau preseaza maduva spinarii. Mielopatia spondilozica cervicala poate cauza o varietate de simptome inclusiv durere, amorteala si slabiciune. Cunoasterea mai multor detalii despre coloana vertebrala si modul in care aceasta functioneaza, ajuta la o mai buna intelegere a mielopatiei spondilozice cervicale. Durerile de gat pot rezulta din cauza anomaliilor muschilor, ligamentelor, nervilor precum si oaselor si articulatilor coloanei vertebrale, mai ales ca urmare a unor prejudicii sau uzurii coloanei vertebrale. In cazuri rare, infectiile sau tumorile pot provoca dureri ale gatului. La unele persoane, problemele de acest gen pot fi sursa durerii din partea superioara a spatelui, umerilor sau bratelor. Mielopatia cervicala Maduva spinarii incepe la baza creierului si se continua prin canalul osos al regiunilor cervicala si dorsala, terminandu-se in regiunea lombara superioara printr-un manunchi de fibre nervoase individuale numite coada de cal. La nivelul cervical maduva spinarii contine fibre care transporta impulsuri catre membrele superioare si inferioare, torace, abdomen, sfinctere, etc. Sindromul clinic care rezulta din intreruperea transmiterii normale a impulsurilor se numeste mielopatie. Din motive anatomice, mielopatia cervicala se asociaza cu disfunctii la nivelul membrelor superioare si inferioare cat si cu incontinenta urinara si fecala. Cauze Pot fii: traumatice, procese virale, maladii autoimune sau inflamatorii, procese degenerative de tipul spondilozei cervicale si a herniei de disc cervicala. Mielopatia cervicala cauzata de procesele degenerative se numeste mielopatie cervicala spondilotica. Canalul spinal este un tub osos inchis in care este situata maduva spinarii. In mod normal exista un spatiu lichidian de cativa milimetrii care inconjoara maduva spinarii protejand-o de traumatisme si permitand marea mobilitate a canalului spinal cervical. Anumiti oameni se nasc cu un canal cervical ingust care in termeni medicali se traduce prin stenoza cervicala congenitala.

Canalul spinal cervical se poate stenoza si in timp din cauza schimbarilor degenerative survenite la nivel osteo-articular. Osteofitii, protruziile discale, hipertrofiile ligamentare pot aparea in timp si pot produce ingustarea canalului spinal cervical. In anumite cazuri, spatiul lichidian din jurul maduvei spinarii poate fi redus considerabil, astfel incat maduva spinarii poate fii strangulata. Simptome Simptomele depind de nivelul compresiei si de gradul compresiei. Pot aparea astfel furnicaturi, pierderea miscarilor fine la nivelul mainilor, spasticitate la nivelul membrelor inferioare, pierderea echilibrului, senzatii imperioase de urinare. Durerea cervicala poate fi prezenta dar de cele mai multe ori nu este foarte importanta. Durata de timp de la aparitia simptomelor la progresia lor este variabila de la persoana la persoana. Rata de progresie a simptomelor individuale se poate schimba in decursul timpului, perioade de progresie relativ rapida a mielopatiei alternand cu perioade de acalmie sau de minima progresie. Diagnostic radiografie CT scan Mielo-CT scan RMN Tratament Cheia tratamentului mielopatiei cervicale este de a se indeparta presiunea asupra maduvei spinarii. Chirurgia se face pentru a impiedeca progresia simptomelor. Amelioararea neurologica se poate produce sau nu. Este importanta discutarea prognosticului dumneavoastra cu neurochirurgul inaintea luarii unei decizii chirurgicale. Procedurile chirurgicale de decompresie a maduvei spinarii includ aborduri cervicale anterioare (discectomie cervicala anterioara cu fuziune, corpectomie cervicala anterioara cu fuziune), aborduri cervicale posterioare ( laminectomie, laminectomie si fuziune, laminoplastie) si aborduri cervicale combinate anterior si posterior. Procedura chirurgicala este aleasa in functie de localizarea stenozei, de alinierea coloanei vertebrale spinale si de multi alti factori biomecanici si nu numai.